UNIVERSITATEA DE VEST yi Y “VASILE GOLDIS” sume? Stes Facultatea de Stiinte Socio-Umane si Educatie Fizica si Sport Specializarea “Psihologie clinica si psihoterapii” Referat Psihologia cognitiva Masterand: Cardos Loredana Ramona Anul 1d Satu Mare 3 NOIEMBRIEBibliogratie obligatorie pentru acest referat Miclea, M., (2003), Psihologie cognitivd. Modele teoretico- experimentale, Editura Polirom, lagi (capitolul 2) Psihologia cognitiva Definirea conceptului de logie cognitive Psihologia cognitiva s-a dezvoltat in interiorul stiinfelor cognitive, ca urmare a presiunilor "de sus" - dinspre inteligenfa artificala si a presiunilor "de jos" - dinspre neurostiinte. Ea cauti sa satisfacd att cerinjele IA cat si dezideratul validitayii ecologice. Psihologia cognitiva studiaza procesérile la care ¢ supusa informatia in sistemul cognitiv uman, intre inputul senzorial si outputul motor. Sistemul cognitiv cst un sistem fizic care are capacitate de reprezentare si calcul. Cercetarile actuale sunt dominate de doua paradigme. Paradigma simbolica clasica considera sistermul cognitiv uman ca un sistem fizicosimbolic. Modelele inspirate de ea sunt semantic-transparente. Paradigma neoconexionisti considera & procesarea informatiei poate fi modelata prin rejele subsimbolice, de inspiratic ncuronala. Aceste modele sunt semantic-opace, Arhitectura sistemului cognitiv este neunitara, unele componente fiind simbolice, altele - neuromimetice. Nu se stie, ins, cum emerg structurile simbolice de cele subsimbolice. Sintagma de psihologie cognitiva are dou’ sensuri. Mai intai, ea semnificd studiul detaliat al sistemulul cognitiv uman sia subsistemelor sale ("memoria", "géndirea", “limbajul", "perceptia" etc.). Considerandu-se sistemul cognitiv ca sistem de prelucrare (procesare) a informatiei, aceasta revine la a spune c3 psihologia cognitiva studiaz’ procesérile la care este supusa informatia intre inputul senzorial $1 ‘outputul motor sau comportamental. Urmang fluxul prelucrarilor de informatie, psihologia cognitiva isi elaboreaz’ un limbaj propriu, ce face adesea caduci utilizarea termenilor traditionali din psihologie si utilizeaz’ o metodologie specifica (ex: analiza de protocol, simularea pe calculator a proceselor cognitive, recursul la formalisme logico-matematice etc.) care fi conferd un statut distinct in ansamblul stiintelor contemporane. Sub raport fematic ea se dovedeste a fi 0 continuare a psihologiei gestaltiste si asociationiste de la care preia multe teme de cercetare pe care le tratcaz’ insi cu o metodologie mult mai riguroasé scufundata in paradigma conceptualé a teoriei informatici. in al doilea rand, sintagma psihologie cognitiva desemneaza o anumité abordare a tuturor fenomenelor psibice si comportamentale din perspectiva mecanismelor informationale subiacente. Rezulta "teorii cognitive ale emotiilor sau stresului - care inceared si stabileascé modal in care procesele cognitive determina emoiile sau reactiade stres, "teorii cognitive ale motivate -centrate pe detectarea prelucrarilor de informatie in motivate, “psihologia sociala cognitiva" - tentata si explice comportamentul social prin prisma factorilor cognitivi intricafi ete. Initial, orgolioasd si imperialist - cu tendinfa de a reduce toate fenomencle psihice la seevente de procesiri de informatie - abordarea cognitivista sa maturizat ulterior, prin reconsiderarea caracterului ireductibil al altor factori implicagi in dinamica comportamentului uman (Richard, Bonet & Ghiglione, vol. Ill 1990). Pe scurt, dintr-o abordare cognitivistd, a devenit 0 abordare cognitivs. Este psihologia cognitiva o mod, un curent care va sfarsi ‘mai mult sau mai pugin Jamentabil precum alte curente psihologice (asociationismul, introspectionismal, gestaltismul, bebaviorismul ete.)? Raspunsul este negativ. in masura in care sistemul bio-psihic uman este un sistem deschis, realizdnd cu mediul séu nu numai un schimb substantial si energetic ci si unul informational, psibologia cognitiva isi are si va avea permanent propriul s&u obiect de studi, Recunoscdnd natura informationala a fenomenelor psihice (sau a majoritayii acestora). fenomene ireductibile la structurile neurobiologice care realizeaz sau implementeaza prelucrarile de informatie (neurostiintele) sau la jocul contingentelor ce actioneaza asupra comportamentului (behaviorismul), recunoastem implicit perenitatea psihologiei cognitive. A spune cd psihologia cognitiva este un curent psihologic caduc inseam’ a sustine cd abordarca fenomenelor psihice ca procese informafionale este ea Insigi o chestiune de mod’, vremelnicd. Dacdi insi suntem de acord cu ideca c& sisternul bio-psihic uman este un sistem de procesare a informayiei atunci psihologia cognitiva este stiinga care studiaza mecanismele acestor prelueréri, modul in care un anumit input induce un output specific, Viabilitatea psihologiei cognitive este sustimuta si de caracterul cumulatiy, integrafionist al acesteia, Ea preluat nu numai rezultatele viabile din curentele psihologice anterioare ci si sugestile vagi dar fertile ale acestora, pe care le-a supus apoi unui examen experimental si metodologic riguros. De exemplu, si-a apropriat principiile gestaltiste (ex: principiile proximitafi, similaritayi, inchiderii etc.) dar le-a integrat in canavaua ‘mai generali a procesarilor vizuale secundare (2.2.1). La fel, ideea de baza a asociationismului potrivit carcia confinuturile psihice formeaza lanturi asociative organizate ierarhic, a fost concretizati in céteva modalitati specifice de reprezentare a cunostintelor precum retelele semantice sau scenarile cognitive Desenul general al dezvoltirii intelectuale continut in creoda piagetiand a fost asimilat si dezvoltat prin cercetirile realizate asupra strategiilor rezolutive, procesclor metacognitive sau memoriei de luera (8.1.3, Cat priveste behaviorismmul, desi initial psihologii cognitivisti I-au atacat belicos, ulterior au ‘admis Viebilitatoa multora dintre rezultatele acestui curent, relevand ins& gi aspeetul informational al relajiilor dintre comportamentul uman si contingentele extemne. Pe de altA parte, numerosi psihologi cu angajament behaviorist isi recunosc pozifiile in modelele cognitive neoconexioniste, retelele neuromimetice fiind considerate un "behaviorism mascat sau un bchaviorism in haine computafionale” (Papert, 1988, p.9). Pe scurt, studierea psihologiei cognitive ii dx sentimentul optimist si tonifiant al dezvoltarii cumulative a psihologiei. Ea explicé tot ceea ce a putut fi explicat pe baza teoriilor anterioare dar, in plus, explica gi ceea ce acestea nu au putut explica, caracteristict a psihologici cognitive ca stiinfé cognitiva vizeaza instramentarul metodologicutilizat. Fara {ndoiala, recursul la experiment ca metoda de producere gi de validare de noi cunostinfe a rimas axa ‘metodologicai principal pentru psihologia cognitiva ca si pentru celelalte ramuri ale psihologici in ‘general. Concomitent ins’, psihologii cognitivisti recurg in mod curent gi la altS ax metodologica. formata din triplotul modelarc-formalizare-simulare pe calculator. Un model este 0 constructie teoretica, ‘ce specifica componentele suficiente ale unui mecanism, care genereaza output-uri specifice din procesarea unor input-uri specifice. De exemplu, un model de detectare a contururilor trebuie si specificeprelucrirife suficiente care fac posibilé obfinerea conturusilor unui obiect (= outputul) din input (= variatiile de luminozitate ale stimulului). Ulterior, aceste procesari odat specificate sunt formalizate,adica transcrise intr-un limbaj logico-matematic sau de programare, De exemplu, modelul de extragere a contururilor este formalizat fie prin analiza Fourier, fe prin operafia matematica de filtrare. Odata formalizat, procesul cognitiv este implementat pe calculator. Dacd modelarea si formalizarea au fost corecte, atunci calculatorul va simula procesul respectiv, adicd va avea accleasi performanfe ca $i subiectul uman. Psihologia cognitiva s-a dezvoltat in interiorul unei intreprinderi stiinyfice mai largi - sttinjele cognitive Acestea siau pus amprenta asupra aparatului conceptual, metodologiei si nivelului de analiza promovat de psihologii cognitivigti. Rezultat al interactiunilor si penetrarilor reciproce dintre stiintele cognitive - psihologia cognitiva este ea insdigo Stiinta cognitiva. Atat starea ei actuala cat si dezvoltarea sa viitoare depinde de mentinerea ei in ansamblul stiinfelor cognitive Paradigmele psihologiei cognitive Un sistem cognitiv (SC) este un sistem fizic care posed dou’ proprietati: de reprezentare si calcul. Far8 a insista in acest modul asupra definitiei SC {invitam cititori s8 recurg’ la explicatile suplimentare din Miclea, 2003, sectiunea 1.3), mention’m succint la ce anume se refers cele dou proprietati ale SC. Asadar, reprezentarea este o reflectare intr-un mediu intern a realitatii exterioare. Reprezentirile utilizate de SC uman pot fi simbolice (= imagini, conginuturi semantice, etc.) sau subsimbolice (= patternuri de activare ale refelelor neuronale; vedeti seofiunea 1.4.2 din Miclea, 2003), Calculul, a doua proprictate esenfiala a $C uman, consti in manipularea reprezentirilor pe baza unor reguli. Corespunzitor celor doua tipuri de reprezentari si a calculelor operate supra lor au fost dezvoltate doua tipuri de modelati in stiinfele cognitive: clasic-simbolice si neuro- ‘mimetice (vezi 1.4.1 -1.4.2 din Miclea, 2003). 13 Funefionarea unui $C, uman sau artificial, poate fi analizata la urmatoarele niveluri a) la nivelul cunostingetor ~ pentru a stabili baza sa de cunostinfe sau intenfiile care ii ghideaza comportamentul; b) fa nivel compuiayional - pentru a stabili cerinjele sarcinii pe care trebuie s8 o rezolve, procesirile care ‘mediazi relatia funcjionala dintre input si output: ¢) Ja nivel reprezentaional-algoritmic — pentru a vedea ‘cum igi reprezint’ inputul si outputul si care este procedura efectiva de realizare a funetiei input-output: d) Ja nivel implementational ~ pentru a vedea care este structura materiala (neurobiologica sau artificial) ce realizeazé o anumit& procesare a informatici. in consecinta, asistém la teorii diferite, in functie de analiza pe care o ntreprind. Recursul la analiza multinivelara este impus de insdsi organizarea pe niveluri a sistemelor de procesare a informatiei. Teoriile computationale, prin gencralitatea lor apaifin, practic, stiintelor cognitive, sunt nucleut in jural caruia se va realiza unificarea acestor stinje. Pe de alta parte, analiza cunostin{clor implic8 automat investigarea modului in care ele sunt reprezentate de sistemul ‘cognitiv uman iar analiza implementationald devine tot mai mult apanajul unui nou grup de discipline - neurostiinfele cognitive (cognitive neurosciences). Asadar, modul in care subjectul uman igi reprezinta ediul gi cunostinfele despre acesta, precum si procedurile de prelucrare ale acestor reprezentiri pentru a permite rezolvarea de probleme gi, in final, adaptarea la mediu este piatra de ineercare a psihologici cognitive. in fanctie de tipul reprezentarilor si, implicit, modalitatile de tratare a lor, putem pune in evident doud paradieme care ghideaza cercetarea sistemului cognitiv uman: paradigma clasic-simbolic& i paradigma neoconexionista. in mai mare sau mai mic& masura ele au penetrat in aproape toate stiinjele cognitive, avand aplicafii nu numai in psihologie ci gi in inteligenta artificiala sau neurostiinfele cognitive. 1.3.1 Paradigma simbolici clasic& Paradigma simbolica clasica a orientat dezvoltareapsihologiei cognitive (si a stiintelor cognitive in general) inc& din primi ani ai afirmérii acestora, dominand cu autoritate cercetarile din domentu pnd la inceputul deceniului noua. Ea are puternice ‘idcini filosofice att in rationalism (Leibniz, Descartes) cat si in empirismul englez (Th. Hobbes J Locke si D. Hume) - de aici atributul de clasical. Succesele objinute, in primele decenii ale secolului nostra in formalizarea logieii, pe de o parte (Russell, Camap, Wittgenstein etc.), aparitia lingvisticii teoretice sia gramaticilor generative (N. Chomsky) pe de alta parte, au impus tot mai pregnant ideea conceperii gindirii ca manipulare de simboluri, Implementate pe calculator, sistemele formal-logice au dus la demonstrarea unor teoreme prin mijloace strict mecanice. Calculatorul, luat ca model in infelegerea sistemului cognitiv uman, functiona pe baza manipulari simbolurilor cu ajutorul regulilor. Prin analogie, sistemul cognitiv uman a fost conceput ca un sistem simbolic, "operarea cu simbolut si structuri simbolice fiind mijloacele fundamentale prin care ¢ infaiptuita gandirea umand" nota H.A. Simon, unul dintre fondatorii stintelor cognitive (1977, p. 272). Teza principal a paradigmei clasic-simbolice din psihologia cognitiva este, agadar, urmatoarea: cunostintele si, implicit, stile de Iucruri corespunzatoare, sunt reprezentate in sistemul cognitiv prin simboluri sau structuri simbolice. Un simbol este 0 reprezentare care denotd obiecte sau stiri de lueruri si se supune unor reguli de combinare (= gramatica). Expresiile lingvistice. conceptele, judecitile, imaginile sunt reprezentari simbolice. Pentru a putea opera cu cunostinge calculatorul trebuie si recurga la codarea lor ntr-un limibaj de programare. Expresiile rezultate sunt reprezentiri simbolice: ele denota cunostinte si stiri de lucruri dar in acclasi timp pot fi manipulate de un sistem fizic. Un fenomen similar are loc gi in cazul subicctului 1 Sintagna de model clsic.simbolic san paradigms simbolicaelsid a fost consacra tn stinjle cognitive de stud Iu 2. Pylyshyn 5. Fodor (1988); Conmectionismn and cogitive architecture: aerial analysis, iar astizi ete lrg wit. 14 ‘uman, Pentru a putea opera cu cunostinfe, creienul le codeaza in expresit simbolice, in general, un sistem fizic recurge la reprezentarea simbolica a cunostinjelor pentru a putea opera asupra lor. Sistemul eognitiv ‘uman ca $i calculatorul sunt, dupa expresia lui A. Newell gi H.A. Simon, sisteme fizico-simbolice (physical simbolsystem)2. Sistemul cognitiv uman este un sistem fizic, pentru c& are o instangiere neurobiologica si este simbolic deoarece, pentru a putea opera cu cunostinte gi le reprezinté sub forma unor expresii simbolice, pe care le manipuleazi dupa anumite reguli. De exemplu, cunostinfele pe care le are despre un anumit obiect gi le reprezintA lingyvisti, iar expresiite lingvistice sunt manipulate pe baza ‘unor reguli sintactice, somantice sau pragmatice, Perenitatea modelelor simbolice a fost susfinuta in mare masura de aplicarca paradigmei la procesele cognitive centrale, in primul rand cele legate de rezolvarea de probleme. Mai mult, s-a c&utat reducerea tuturor problemelor la probleme-bine-definite, adic& cele pentru care se pot specifica complet starea i datele probleme), starea finals (= solutia) si blocul de operatori care permit trecerea de la starea inifialt la cea finala. Demonstrarca unor probleme de geometric sau a unor tooreme din logica matematicd sunt exemple de probleme-bine-definite, De pilda, daca avem de demonstrat o teoremii din sistemul de axiome expus de Withead gi Russell in Principia ‘Mathematica, vom recurge la reprezentarea lor in limbajul logicii propozifiilor. Vom compara apoi teorema de demonstrat (T) cu axioma (A) si vom stabil principala diferenja dintre A si T. Vom utiliza poi un operator (in cazul nostru o regulii de deductie) capabila s& micgoreze diferenta dintre A si'T. Dac starea nou obfinuti (A1) este identic& cu T, atunci problema e rezolvata. Dacd nu, se recurge la ‘compararea succesiva a tuturor stirilor intermediare A2, A3...Ak eu T si se procedeazi la reducerea succesivé a diforentci prin aplicarea operafilor pind cand aceasta diferengi este nul, adic problema este rezolvati. Programul GPS - General Problem Solver - elaborat de Newell, Shaw si Simon (1959) recurge tocmai la 0 astfel de strategie, Metafora computer, bazati pe ideca cd atat sistemal cognitiv cat gi ‘computerul sunt sisteme fizicosimbolice a favorizat simularea pe calculator a multor procese cognitive siconstruirea sistemelor artificiale inteligente, Teoria ACT® a lui JL. Anderson (1983) si Modelul SOAR a Jui A. Newell (1992) reprezinta cele mai insemnate intruchipari ale paradigmei simbolice clasice, Pentru ‘mai buna lor injelegere, acestea sunt tratate in detaliu in Miclea (2003).