Hemiparesis refers to weakness or paralysis on one side of the body, and hemiparetic

gait is a type of abnormal walking pattern commonly seen in individuals with

hemiparesis. Rehabilitation for hemiparetic gait typically involves a combination of
physical therapy, occupational therapy, and other interventions to improve muscle
strength, flexibility, and balance.

Some common rehabilitation strategies for hemiparetic gait include:

1. Strengthening exercises: Resistance exercises that target the affected leg muscles
can help improve strength and coordination.
2. Stretching: Stretching exercises can help improve flexibility and range of motion
in the affected leg.
3. Gait training: Gait training involves practicing walking with the help of a physical
therapist. This can involve exercises to improve balance, step length, and foot
placement.
4. Assistive devices: Assistive devices, such as braces or canes, may be
recommended to help improve balance and stability while walking.
5. Functional electrical stimulation: Functional electrical stimulation involves the use
of electrical currents to stimulate the muscles of the affected leg, which can help
improve strength and coordination.
6. Constraint-induced movement therapy: Constraint-induced movement therapy
involves limiting the use of the unaffected limb, which can help encourage the
use of the affected limb and improve overall function.
7. Virtual reality therapy: Virtual reality therapy involves using computerized
simulations to provide feedback and improve motor function.

It is important to note that rehabilitation for hemiparetic gait should be tailored to the
individual's specific needs and abilities, and may involve a combination of these
strategies or other interventions as well.
Gait analysis is a method of assessing the way a person walks or runs. It involves the
study of human movement patterns, especially those related to locomotion. Gait
analysis can be used to diagnose and treat a wide range of musculoskeletal and
neurological disorders that affect gait and mobility.

There are several techniques for conducting gait analysis, including:

1. Observation: A trained observer can analyze a person's gait by visually assessing

their walking or running patterns. They may look for deviations from normal gait
patterns, such as limping, asymmetry, or toe-walking.
 2. Instrumentation: Instrumentation involves using technology such as video
cameras, force plates, and motion sensors to capture and analyze the movement
of the body during gait. This can provide more detailed information about gait
patterns, such as the timing and magnitude of forces exerted during each step.
3. Electromyography (EMG): EMG involves the use of electrodes to measure the
electrical activity of muscles during gait. This can provide information about
muscle activation patterns and the coordination of muscle activity during gait.

Gait analysis can be useful in a variety of clinical and research settings. It can help to
diagnose and monitor the progression of conditions such as cerebral palsy, Parkinson's
disease, multiple sclerosis, and osteoarthritis. It can also be used to optimize
rehabilitation programs and evaluate the effectiveness of interventions such as orthotics,
prosthetics, and physical therapy.

Piciorul uman este ”rădăcina” dintre corpul uman și pământ. Acesta este un
mecanism complex care amortizează corpul în momentul contactului cu solul și se
adaptează la denivelări. Oferă tracțiune pentru mișcare, conștientizare pentru

Pentru a înțelege mersul patologic, este necesar mai întâi să cunoaștem mersul
normal, deoarece acesta oferă punctul ideal față de care mersul pacientului poate fi
evaluat. În primul rând, termenul ”normal” acoperă ambele sexe, o gama largă de vârstă
și o gamă mult mai largă a geometriei părților distale ale corpului.

Analiza mersului este o examinare sistematică a felului în care o persoană

merge. În domeniul medical, aceasta poate fi folosită pentru a oferi un diagnostic, ca
metodă de evaluare sau pentru a monitoriza efectivitatea mijloacelor de tratament
utilizate.

În prezent, laboratoarele de mers măsoară în mod obișnuit momentele și puterile

articulare pentru șold, genunchi și gleznă. În mod ceva mai puțin fiabil, se pot face, de
asemenea, estimări ale forțelor de contact ale mușchilor, ligamentelor și articulațiilor.

Mersul uman implică o serie de elemente care funcționează împreună pentru a permite
deplasarea. Unele dintre cele mai importante elemente implicate în mersul uman includ:
 1. Mecanismul de propulsie: Acesta este format din mușchii membrelor inferioare și
din articulațiile acestora, precum și din oasele piciorului și pelvisului. Mecanismul
de propulsie funcționează pentru a genera forța necesară deplasării.
2. Echilibrul: Pentru a menține echilibrul în timpul mersului, corpul trebuie să își
mențină centrul de greutate deasupra bazei de sprijin. Acest lucru implică o
coordonare complexă între sistemul vestibular, sistemul vizual și sistemul
proprioceptiv.
3. Coordonarea: Mersul implică coordonarea mișcării membrelor inferioare și a
trunchiului pentru a obține o deplasare eficientă. Coordonarea este realizată prin
intermediul sistemului nervos central și este afectată de factori precum leziuni sau
boli neurologice.
4. Eficiența energetică: Mersul implică o utilizare eficientă a energiei pentru a
permite deplasarea pe distanțe lungi. Acest lucru implică o coordonare complexă
între mecanismul de propulsie și restul corpului, precum și o utilizare eficientă a
resurselor energetice disponibile.
5. Stabilitatea: Pentru a preveni căderea și alte accidente, mersul implică menținerea
unei poziții stabile a corpului în timpul mișcării. Acest lucru implică o coordonare
complexă între mecanismul de propulsie, echilibrul și coordonarea mișcărilor.

Aceste elemente sunt interdependente și funcționează împreună pentru a permite

deplasarea eficientă și sigură a corpului uman.
Pasul simplu este reprezentat de distanța de la călcâiul piciorului de contact cu
solul până la vârful piciorului de propulsie. Lungimea pasului simplu la femei este de
aproximativ 0,50 centimetri, iar la bărbați 0,60 centimetri.

Cadența pașilor se referă la numărul de pași efectuați într-o anumită perioadă de

timp. În mod obișnuit, cadența pașilor este exprimată în pași pe minut și poate varia în
funcție de ritmul de mers, viteză, lungimea piciorului și nivelul de efort depus.

Cadența pașilor poate fi utilizată ca un indicator al intensității exercițiului fizic,

deoarece o cadență mai mare înseamnă o mai mare frecvență cardiacă și o mai mare
cantitate de efort depusă de corp.

Cercetările au arătat că o cadență optimă a pașilor în timpul mersului poate ajuta

la reducerea riscului de accident vascular cerebral, boli de inimă și alte afecțiuni
cronice. În general, se consideră că o cadență de 120-140 de pași pe minut este ideală
pentru adulți.1

1
Duffey MJ, Martin DF, Cannon DW, Craven T, Messier SP. Efficacy of a walking program on functional status and
quality of life in individuals with knee osteoarthritis. J Orthop Sports Phys Ther. 2004;34(4) pp. 184-191.