Professional Documents
Culture Documents
Ilie Cioara - Energia Psihica Fragmentara
Ilie Cioara - Energia Psihica Fragmentara
TrezireaInteligentei.ro
Fiecare gând, dorinţă, scop, interes, ideal sau sentiment sunt, prin natura lor,
energii şi imagini înregistrate memorial, care, în contact cu mişcarea vieţii, îşi
manifestă prezenţa prin reacţii mintale. Aceste impulsuri mecanice cu sens dual
definesc structura mărginită a omului ca „sine” sau „ego” – creaţie tempo-spaţială.
Readucerea în prezent a unei dorinţe, de pildă, îi va mări acesteia energia purtătoare şi, cu fiecare
repetare, va face din ea o adevărată obsesie. In acest mod, dorinţa respectivă împătimeşte individul
până la nivel de sclavie, degradându-l fizic, moral şi spiritual.
Nefericirea fiinţei umane este strict legată de abordarea vieţii ca structură egoistă, fundamentată
pe acest gen de energii fragmentare.
Astfel, dorinţa de împlinire a unei plăceri, a cărei amintire ne-a rămas înregistrată în memorie din
experienţele anterioare, conduce în mod fatal la divizarea fiinţei.
Atâta vreme cât interesul personal va constitui pivotul în jurul căruia ne ajustăm
existenţa, vom fi mereu în conflict atât cu noi înşine, cât şi cu restul lumii.
Viaţa, prin scurgerea ei normală şi firească, ne scoate în cale fapte, întâmplări, evenimente etc.
Toate acestea sosesc şi pleacă, după propria lor lege, a cărei realitate noi, din păcate, o ignorăm.
De fapt, toate câte ni le aduce mişcarea vieţii nu sunt altceva decât efecte naturale ale
unor cauze pe care, cândva, noi înşine le-am determinat.
Şi cum ar trebui să răspundem la toate acestea? Tot prin căutarea lipicioasei plăceri şi evitarea sau
fuga din faţa neplăcutului? Nicidecum! Dacă totuşi o facem, prin această atitudine efectele devin la
rândul lor noi cauze, care, peste o vreme, le vom întâlni din nou ca simple şi fireşti ecouri ale
acestor determinări.
Aşadar, cu mintea noastră particulară, condiţionată de energii fragmentare care funcţionează prin
reacţii mecanice, nu vom putea niciodată să întâlnim, în mod real, prospeţimea şi noutatea vieţii în
constanta ei mişcare.
In această conjunctură, întâlnim, prin contopire, pe Nenumitul fără început şi fără sfârşit, pe Cel ce
a fost dintotdeauna şi va fi în veşnicie.