PEDAGOGIE

Cursul 1.
prof. Runcan Aspazia Lucia
Etimologic, termenul „pedagogie” derivă din cuvintele greceşti: „pais,
paidos” - „copil” şi „agoge” – „acţiune de a conduce”. Sensul primar al
combinaţiei celor două cuvinte a fost „paidagogus“, termen prin care era
desemnată persoana care conducea copilul la şcoală. Ulterior, termenul
„pedagogie“ a fost preluat şi folosit pentru a desemna ansamblul
preocupărilor cu privire la problematica fenomenului educaţional. În
literatura anglo-saxonă întâlnim doar termenul „education“, care
desemnează atât acţiunea de formare a omului, cât şi ştiinţa care
studiază această procesualitate.
Nu se poate discuta despre o disciplină fără a delimita, mai întâi, orizontul
specific de interogaţie. Obiectul de interogaţie al pedagogiei este fenomenul
educativ, astfel, ea cercetează un aspect al activităţii sociale – educaţia -
adică formarea omului pentru a deveni un bun membru al societăţii.
Perspectiva pedagogică în investigarea educaţiei se înscrie în limitele a două
coordonate fundamentale:
1. Cea a finalităţii - pedagogia vizează transpunerea comenzii sociale într-un
sistem de forme şi principii pedagogice a căror respectare va asigura
formarea acelui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi viitoare
ale societăţii.
2. Cea a tehnologiei - care indică modalităţile concrete de transformare în
practica a ceea ce este implicat în normele şi principiile pedagogice
elaborate.
 Putem defini pedagogia ca fiind ştiinţa care studiază fenomenul
educaţional sub toate aspectele realizării sale şi implicaţiile pe care
educaţia le are asupra dezvoltării fiinţei umane în plan cognitiv, afectiv -
motivaţional şi comportamental.
Sistemul ştiinţelor pedagogice cuprind următoarele discipline (ramuri)
pedagogice mai importante:
1. Pedagogia generală - este o disciplina teoretică ce studiază acţiunea
educaţională, legile, problemele şi strategiile esenţiale şi generale ale
fenomenului instructiv-educativ în ansamblul şi varietatea lui, surprinzând
legităţile şi fenomenul educaţional indiferent de locul şi de timpul în care se
desfaşoară.
2. Pedagogia preşcolară - studiază legile şi strategiile educaţionale în raport cu
specificul pregătirii educatoarelor şi al procesului instructiv-educativ al
preşcolarilor în grădiniţele de copii, aria ei limitându-se şi corelandu-se, totodată,
în funcţie de vârsta obiectului educaţional, cu problematica şi tehnologia acţiunii
educaţionale, cu copii de vârsta preşcolară.
3. Pedagogia şcolară - studiază legile şi strategiile educaţionale în raport cu
specificul pregătirii personalului didactic şi al procesului instructiv-educativ al
şcolarilor în şcolile primare, gimnazii şi licee, precum şi şcolile profesionale şi
postliceale.
4. Pedagogia speciala sau defectologia pedagogică - studiază legile şi
strategiile specifice pregătirii personalului didactic şi al conducerii procesului
instructiv-educativ al celor ce prezintă devieri de la normal, de natură
senzorială, mentală, de vorbire şi comportament. Se delimitează în funcţie de
anumite particularităţi ale obiectului educaţional, având ca subramuri:
surdopedagogia - pentru surzi, hipoacuzici; tiflopedagogia – pentru orbi;
oligofrenopedagogia - pentru înapoiati (întârziaţi) mintal; logopedia - pentru
copiii normali mental, dar cu tulburari de vorbire (bâlbâiţii); pedagogia corectivă
– pentru copiii cu tulburări (devieri) de conduită comportament) – care sunt
educaţi în şcolile de corecţie.
5. Pedagogia inginerească sau a învăţământului tehnic-ingineresc –
studiază legile şi strategiile educaţionale în raport cu specificul pregătirii
psihopedagogice a profesorilor-ingineri şi procesului de învăţământ în care
aceştia activează ca educatori în învăţământul profesional şi tehnic - mediu,
postliceal şi superior tehnic.
6. Pedagogia învăţământului superior - studiază legile şi strategiile
educaţionale în raport cu specificul pregătirii specialiştilor (cadrelor cu calificare
superioară), corespunzător diverselor profile ale acestui grad de
învăţământ, fapt care conduce la dezvoltarea unor subramuri ale acestuia cum
sunt: pedagogia universitară, pedagogia învăţământului tehnic superior - care
este şi o subramura a pedagogiei inginereşti pedagogiile învăţământului
superior agricol, medical, economic, artistic, juridic, de management etc.
7. Pedagogia adulţilor (socială, educaţiei permanente) - studiază legile
specifice şi strategiile educaţiei adulţilor.
8. Pedagogia perfecţionării pregătirii profesionale - studiază
problematica perfecţionarii profesionale a tuturor salariaţilor prin forme
instituţionalizate postşcolare şi postuniversitare sau forme de reciclare.
Pentru profesori se realizează perfecţionarea profesională şi
psihopedagogică, prin forme speciale de obţinere a definitivatului, gradelor II
şi I şi reciclări periodice.
9. Pedagogia sexelor - studiază problematica educaţiei sexuale.
10. Pedagogia timpului liber - studiază problematica folosirii raţionale şi
eficiente a timpului ce îl au oamenii la dispoziţie.
11. Pedagogia familiei (familială) - studiază problemele educaţiei în
familie.
12. Pedagogia conducerii învăţământului (managementul educaţional) –
studiază problematica complexă a conducerii şcolii de toate gradele.
13. Pedagogia comparată - studiază comparativ sistemele de educaţie şi
gândire pedagogice, fiind acea ramură a ştiinţei educaţiei care se ocupă şi
cu studierea particularităţilor naţionale ale educaţiei în vederea relevării a
ceea ce este tipic şi universal. Comparaţia se poate face urmărind diverse
aspecte, transversal sau longitudinal, individual sau global din două sau mai
multe ţări făcând referinţă asupra conţinutului învăţământului, a organizării
acestuia, a modului de evaluare a sistemului de pregătire a cadrelor
didactice etc.
14. Pedagogia istorică (istoria pedagogiei) - studiază educaţia şi
gândirea pedagogică de-a lungul istoriei.
15. Pedagogia prospectivă - studiază anticipativ educaţia şi şcoala
viitorului.
16. Metodicile – reprezintă pedagogia aplicată la predarea obiectelor
(disciplinelor) de învăţământ şi activităţilor didactice, cum ar fi: metodica
predarii fizicii, chimiei, matematicii, tehnologiei etc.
 Pedagogia este ştiinţa şi practica educativă
- arta educaţiei.
Pedagogia este ştiinţa ce are ca obiect
• elaborarea şi sistematizarea unei / unor construcţii teoretice cu privire
la problematica educaţiei;
• transmiterea unui / unor sistem(e) de atitudini, comportamente,
cunoştinţe, abilităţi practice şi moduri de acţiune, necesare realizării
efective a educaţiei.
Pedagogia studiază modul în care se realizează educaţia. Fiecare
epocă, fiecare spaţiu cultural şi fiecare pedagog şi-au adus contribuţia la
construirea ştiinţei pedagogice. Pedagogia studiază doctrine şi tehnici
implicate în realizarea educaţiei.
Pedagogia este artă

Nu oricine poate fi pedagog, cum nu oricine poate picta şi nu oricine poate fi

cântăreţ de operă. Dincolo de faptul că pedagogia este o ştiinţă, că
deprinderea sa necesită efort şi studiu îndelungat, pedagogia este şi un dar
cu care unii oameni se nasc. Cel despre care se poate spune: „Omul acesta
este un bun pedagog”, este un om care dovedeşte abilitate, tact, uşurinţă în a
transmite cunoştinţe, conduite sau abilităţi practice către un auditoriu. În
şcoală, arta pedagogului se dovedeşte în măsura în care acesta are în mod
curent capacitatea de a comunica cu elevii săi, de a-i înţelege, de a le susţine
interesul şi de a transmite mesajul pedagogic într-o formă adecvată vârstei lor
şi condiţiilor concrete ale formării.
În constituirea sa ca stiinţă, pedagogia a parcurs două
etape principale:
1. etapa reflectarii în conştiinţa comună a oamenilor (la acest nivel
considerăm ca pedagogia se rezumă la o însumare de constatări
empirice, ocazionale, privind modul de realizare al instrucţiei şi
educaţiei);
2. etapa analizei ştiinţifice a fenomenului educaţional şi a constatărilor
empirice acumulate (începând cu secolul XVII se constată existenţa unor
preocupări sistematice referitoare la organizarea şi realizarea practică a
educaţiei, preocupări obiectivate în apariţia unor teorii pedagogice din ce
în ce mai consistente);