CURS 9

IMUNOLOGIE

• IMUNITATEA
•SISTEM IMUN
•RASPUNS IMUN

Dr. Anda Baicus

 Imunologia - stiinta care se ocupa cu studierea
sistemului si raspunsului imun

• Imunitatea -rezistenta organismului la o boala

infectioasa

• Sistemul imun - ansamblul de celule, tesuturi si

molecule care mediaza rezistenta la infectie

• Raspunsul imun - coordonarea reactiilor celulelor,

tesuturilor si moleculelor fata de microorganisme
implicate in patogenia infectioasa
 •
Sistemul imun
- componenta naturala
- componenta dobandita
• Imunitatea naturală– rezistenta naturala fata de orice
microorganism/material strain
• prezentă de la naştere
• nespecifică
• constituită din:
- barierele naturale ale organismului faţă de infecţie: bariere
fizice (piele, mucoase, sistem respirator, tract gastrointestinal,
genitourinar, ochii)
- factori umorali (Complement, citokine, mediatori chimici –
proteine de faza acuta, IFN )
- celulari (PMN, macrofage, celule NK natural killer)
Inflamatia, C, fagocitoza, citokine, febra: exemple de aparare
nespecifica
 Imunitatea naturala
a) Factori care limitează pătrunderea microorganismelor în
organismul uman

Factori Mod de acţiune

Stratul de cheratină a pielii intacte Acţionează ca barieră mecanică

Lizozimul din lacrimi şi alte secreţii Degradează peptidoglicanul din peretele

Cilii respiratori
PH acid din stomac şi vagin, acizi graşi
din piele
Fagocitele de suprafaţă (macrofagele
alveolare)
Defensinele (peptide cationice)
bacterian
Creşte secreţia de mucus ce va ingloba
microorganismele
Opresc creşterea microbilor
Ingeră şi distrug microbii
Crează pori în membrana microbiană

Flora normală a faringelui, colonului şi Ocupă receptorii, previne colonizarea cu

vaginului patogeni
 b)Factori care limitează creşterea microorganismelor in
corpul uman

Celulele NK Omoară virusurile care infectează

celulele
Neutrofilele Ingeră şi distrug microbii
Macrofage şi celulele dendritice Ingeră şi distrug microbii şi prezintă
antigenul limfocitelor T helper

Interferonii Inhibă replicarea virală

Complement C3b este opsonină , complexul
membranar de atac crează găuri în
membrana bacteriană
Transferina şi lactoferina Sechestrează fierul necesar creşterii
bacteriene
Febra Creşterea temperatirii întârzie
creşterea bacteriană
Răspunsul inflamator Limitează diseminarea microbilor
•Imunitatea dobandita- rezistenta fata de un anumit
microorganism

•specifică

•se manifestă după expunerea la o substanţă dată

•implică receptori specifici de pe suprafaţa limfocitelor

T, B

•participarea macrofagelor
•Umorala
•Celulara
 IMUNITATEA DOBANDITA

• Imunitate umorală mediată prin anticorpi (limfocite B, plasmocite-

secreta Ac)
• Principala funcţie a anticorpilor este să neutralizeze toxinele şi virusurile
şi să opsonizeze bacteriile făcându-le mai uşor fagocitabile

• Imunitatea celulară mediată de limfocite (limfocite T helper,

Tcitotoxic), inhibă microorganisme precum fungi, paraziţi , anumite
bacterii intracelulare, omoară virusurile ce au infectat celulele şi celulele
tumorale

• Cele două tipuri de imunitate sunt caracterizate de:

• diversitate (pot răspunde la milioane de antigene diferite)
• memoria de lungă durată (pot răspunde mulţi ani după expunerea iniţială,
limfocite T şi B cu memorie)
• specificitate (acţiune îndreptată specific faţă de un anumit antigen care
iniţiază răspunsul)
The mechanisms of innate immunity provide the initial defense against infections. Some of the mechanisms prevent
infections (e.g., epithelial barriers) and others eliminate microbes (e.g., phagocytes, natural killer [NK] cells, the
complement system). Adaptive immune responses develop later and are mediated by lymphocytes and their products.
Antibodies block infections and eliminate microbes, and T lymphocytes eradicate intracellular microbes. The kinetics of
the innate and adaptive immune responses are approximations and may vary in different infections
 SISTEMULUI IMUN

• alcătuit din componente moleculare şi celulare derivate din

organele centrale şi periferice

Organele Centrale
• măduva osoasă şi timusul şi reperezintă locul de maturare a
celulelor limfoide

Organele periferice
• splina, nodulii limfatici, canale limfatice, amigdalele, plăcile
Peyer, apendicele şi reprezintă locul reactivităţii limfocitelor
 DEZVOLTAREA SISTEMULUI IMUN

• Sistemul hematopoietic cuprinde organe cu funcţie dublă hematologică

şi imunologică

• Seriile sanguine (eritrocitară, megalocitară, monocito-macrofagică,

limfocitară) derivă din celula stem pluripotentă

• În primele săptămâni de viaţă celulele stem hematopoietice sunt situate

în mezodermul intra şi extraembrionar (sacul vitelin)

• La făt celulele stem se localizează la nivelul ficatului urmând ca din a 10-

a săptămână de viaţă intrauterină să apară primele celule în os

• La făt hematopoieza devine exclusiv medulară din săptămâna 20

• La copil toate oasele au funcţie hematopoietică, la adult funcţia este

asigurată de măduva oaselor trunchiului şi bazinului
•
• maturarea celulelor stem pluripotente în măduva osoasă şi timus în
limfocite T şi B
Celulele sistemului imun
Celulele sistemului imun includ celulele liniei albe
(aproximativ 8000/mm3 sânge) :

PMN polimorfonucleare neutrofile (50%-80% din celulele liniei albe)

• prima linie de aparare nespecifica prin fagocitoza
• timpul de circulatie in sange este de 7-10 ore dupa care migreaza in tesuturi unde
supravietuiesc 3 zile
• diametru de 14 m, lipsite de mitocondrii, citoplasma granulara si nucleu multilobat
•PMN parasesc circulatia si sunt atrase de factori chemotactici la locul infectiei
•PMN fagociteaza bacteriile si le expun substantelor si enzimelor continute in granulele
primare (azurofile) si secundare (specifice)

• Granulele azurofile contin mieloperoxidaze,  glucuronidaze, elastaze,

catepsina

Granulele secundare sunt rezervoare pentru lizozim si lactoferina

•nu prezintă antigenul limfocitelor T helper
•funcţionează numai în imunitatea naturală nu şi în cea dobândită
•receptori pentru Ac si C
•Sistemul mononuclear fagocitar
•este alcatuit din:
• monocite circulante
•celule derivate din monocite ca macrofage (macrofage alveolare, celule Kupffer
hepatice, osteoclaste, celule sinoviale, microglii, celule dendritice).

•Monocitele
•celule mononucleate cu  = 10-18m, reprezinta 3% din leucocitele din sangele
periferic
• Citokinele si conditiile de mediu inconjurator stimuleaza celule stem mieloide si
monocitele sa se diferentieze in diferite macrofage si celule dendritice.
•Macrofagele
•fagocite cu viata lunga, contin lizozomi si mitocondrii
•functii :
•Fagocitoza
•celule antigen prezentatoare (APC)
• secreta citokine care activeaza si sustin raspunsul imun
• exprima pe suprafata lor receptori pentru:
• fragmentul Fc al Ig G (Fc RI, Fc RII, Fc RIII)
•componentul C3b al Complementului (CR1, CR3) astfel incat este
facilitatata fagocitoza antigenelor (bacterii , virusuri) legate/acoperite de
aceste componente
•manoza, fucoza, toll-like receptori care leaga LPZ, peptidoglicanul ,
zymozan –perete fungi, acid nucleic viral, ADN strain
• exprima si MHC II pentru antigenele exogene, prezinta aceste antigene
celulelor Th CD4+initiind raspunsul imun
•raspunde la interactiunea cu bacteriile: secretia IL 1, IL6, TNF (tumor
necrosis factor), IL12 stimuland raspunsul inflamator si imun inclusive aparitia
febrei
• Interferonul  secretat de LT activeaza macrofagele amplifcand functiile
acestora de fagocitoza, APC.
Eozinofile
sunt fagocite granulate cu nucleu bilobat, mobile
granulele contin peroxidaze, acid fosfataze, proteine eozinofile bazice
rol in apararea impotriva infectiilor parazitare

Bazofilele sunt celule granulate dar nu sunt fagocite elibereaza

continutul granular in timpul raspunsului alergic
(Hipersensibilitatea I).
Limfocitele
Limfocitele din sangele periferic sunt alcatuite in proportie de 80% de
limfocite mici  = 6-9 m (LT, LB) si 20 % din limfocite mari  =9-15
m.
 Limfocitele T reprezinta 60-80% din limfocitele din sangele
periferic, diferentiate in timus au doua functii importante:

• Controlul, supresia, activarea raspunsului imun si inflamator prin

eliminarea de citokine
• Distrugerea directa a celulelor infectate viral, celule tumorale
• Toate limfocitele T prezinta pe suprafata receptorul de legatura
antigenica TCR si proteinele associate CD2, CD3
• LT sunt clasificate in functie de tipul de receptor TCR si de
exprimarea pe suprafata lor a doua proteine CD4, CD8.
• Limfocitele TCD4 (helper)
• Limfocitele TCD8 (citotoxic):
 Limfocitele
Limfocitele din sangele periferic sunt alcatuite in proportie de 80%
de limfocite mici  = 6-9 m (LT, LB) si 20 % din limfocite mari 
=9-15 m.
• Limfocitele B:
• pot funcţiona ca APC
• exprimă receptori de captare (receptori pentru Complement,
receptorii FcR)
• elaborează molecule MHCII putând prezenta limfocitelor T
diverse antigene
• captează antigenele solubile nu şi pe cele corpusculare
• numele de limfocite B provine de la locul diferentierii acestora la
pasari (bursa lui Fabricius) si in maduva osoasa la om.
diferentierea acestora are loc si in ficatul si splina fetala
• LB activate se diferentiaza in celule cu memorie care exprima
markerul CD45RO si care circula pana cand sunt activate
specific de un antigen sau se diferentiaza in plasmocite
• Plasmocitele au nucleu mic si citoplasma bogata necesara
functiei de secretie de Anticorpi
•localizate predominant în centrii germinali ai nodulilor limfatici şi spină
•
Limfocitele TCD4 (helper)

• secreta citokine care ajuta ( help) initierea si maturarea raspunsului

imun
• activeaza macrofagele inducand hipersensibilitatea HS de tip IV
intarziat
• clasificate functie de citokinele produse in CD4T, TH0, TH1, TH2, TH3
• TH1- promoveaza inflamatia celulara locala si HS IV
• TH2- promoveaza secretia de anticorpi
• TH3- secretia IgA secretante si toleranta T dependenta
•
Limfocitele TCD8 (citotoxic):
• secreta citokine
• distrug celulele infectate viral, celulele tumorale;LTc (citotoxic)
• elibereaza substante active (enzime: perforine, granzina) la 10-14 zile
de la contactul infectant primar
• supreseaza raspunsul imun (Ts)
•
•
•
• Celulele K ( killer) distrug celule invelite de Ig , nu au
proprietatea de fagocitoza, nu au Ig de suprafata ca si LB, au
receptori pentru fragmentul Fc al IgG

• Limfocitele NK (natural killer) seamana cu TCD8 prin functia

citolitica dar difera in mecanismul de identificare a celulei
tinta; sunt anticorp independente , nu au specificitate . Au rol
important in distrugerea celulelor neoplazice.
STRUCTURA GANGLION LIMFATIC
 ANTIGENE
Antigenul este orice substanţă nonself capabila sa declanseze sau nu prin
ea insasi un raspuns imun
Imunogenele sunt antigene complete care declanseaza un raspuns imun
(ex.producere de anticorpi).

• Caracteristicile antigenelor
• entitate străină – recunoscută ca nonself (străină organismului)
• imunogenitatea – reprezintă capacitatea unui antigen de a stimula producerea
răspunsului imun specific celular sau umoral
• reactivitatea specifică – capacitatea de a produce un răspuns imun specific (induc
sinteza de anticorpi ce se combină doar cu antigenele specifice)
• dimensiunea -pentru a fi recunoscut antigenul trebuie să fie de cel puţin 10 kilodaltoni
• forma- structurile terţiare şi cuaternare determină creşterea imunogenităţii
• complexitatea structurii chimice ( proteinele sunt mai imunogene decat acizii nucleici)
• conformaţia spaţială stabilă –gelatina are masa moleculară mare dar nu este
antigenică neavând o conformaţie spaţială stabilă
 CLASIFICAREA ANTIGENELOR

• Imunogenele (antigenele complete) caracterizate prin

imunogenitate şi specificitate.
• Ag timodependente – declanşează răspuns imun umoral RIU sau RIC
răspuns imun celular, limfocitele T helper Th prezente în cooperările
celulare ce apar în cadrul RI (majoritatea au structură proteică,
reprezintă clasa majoritară antigenică)
• Ag timoindependente – capabile să declanşeze RIU prin stimularea
directă a limfocitelor B, prezenţa limfocitelor T nefiind necesară,
reprezintă clasa minoritară antigenică).

• Haptenele (antigene incomplete): substanţe cu greutate moleculară

mică care nu este imunogenă prin ea însăşi dar poate deveni prin
legarea la o macromoleculă cu greutate moleculară mare şi structură
complexă, intens imunogenă (carrier, ex. penicilina).
•
 Antigene

• Virale
• Parazitare
• Bacteriene (somatice-structurale ex: ag K capsular,
ag. H flagelar, ag. O din structura peretelui
bacterian; solubile- enzime, toxine)
• ale celulei eukariote - de histocompatibilitate:
• idioantigene -glicoproteine prezente pe suprafetele
membranare ale tuturor celulelor, diferite in cadrul
aceleiasi specii, corespund complexului major de
histocompatibilitate
• alloantigene - antigene de grup, prezente la grupuri
de indivizi (ex. grupele sanguine ABO)
• izoantigene - antigene de specie
Determinanţi antigenici (epitopi) reprezinta o porţiune restrânsă din molecula de
antigen (conţine 4-6 reziduuri de aminoacizi) care determină specificitatea reacţiei
cu anticorpii, reprezintă locul de legătură a anticorpului pe suprafaţa antigenului.

• Liniari sau secvenţiali - aminoacizii sunt dispuşi în succesiune

în lanţul polipeptidic, recunoscuţi doar de limfocitele T, sunt
secvenţe amfipatice(aminoacizi hidrofili şi hidrofobi), localizaţi
în interiorul antigenelor, eliberaţi prin procesare în celulele
prezentatoare de Ag (APC)

• Conformaţionali aminoacizii provin din regiuni diferite ale

lanţurilor peptidice sau din lanţuri diferite, sunt constituiţi din
aminoacizi hidrofili, localizaţi la exteriorul moleculei de antigen,
sunt recunoscuţi de limfocitele B şi anticorpi
 ANTICORPII

•grup heterogen de proteine serice aflate in stare coloidala care conţin

carbohidraţi
• prezenţi în fracţiunea  a globulinelor serice, cu un coeficient de
sedimentare ce variază de la 7S la 19 S
•cea mai mare masă moleculară dintre proteinele serice.
Structural molecula de imunoglobulina este alcătuită din:
- două lanţuri grele identice (heavy H)
-două lanţuri uşoare (identice light L)
-unite între ele prin punţi disulfidice.
STRUCTURA MOLECULELOR DE ANTICORPI

Lanţurile grele H
•lanţuri polipeptidice de 440-550 reziduuri de aminoacizi in lungime
•cu domenii intracatenare de aprox 110 reziduuri de aa
•formate prin intermediul punţilor disulfidice
•au un domeniu variabil -NH2 terminal urmat de 3 (IgG, IgA) sau 4 (IgM,
IgE) domenii constante;
•sunt diferite structural pentru fiecare clasa de anticorpi : IgM: -(mu); IgG:
 (gamma); IgA: (alpha ); IgD:  (delta ); IgE:  (epsilon )

Lanturile usoare L
•lanturi polipeptidice de aprox. 220 reziduuri de aminoacizi cu domenii
intracatenare de aprox 110 aa. formate prin intermediul puntilor
disulfidice
•au un domeniu amino terminal variabil si un domeniu - COOH terminal
constant
•sunt doua clase structural diferite lanturile kappa (k) si lambda () dar
numai un tip exista pe o molecula de anticorp.
•domeniile variabile exista in ambele tipuri de lanturi polipeptidice
• sunt implicate in specificitatea de legare a antigenului la anticorp
• contin regiuni hipervariabile (regiuni care determina complementaritatea
(complementarity determining regions CDR) care definesc paratopul (locul de legare
a anticorp la epitopul antigenului)

•portiunile –NH2 terminale ale lanturilor H si L sunt variabile, restul moleculei

reprezentand regiunile constante
•domeniile contin legaturi disulfidice intracatenare ce determina aparitia de bucle
ale lantului polipeptidic
•domeniul variabil reprezinta situsul de legare antigenica
• domeniile constante determina capacitatea de legare a Complementului, sau
legarea la suprafata mastocitelor, macrofagelor, bazofilelor.
•legarea Complementului (C) la nivelul fragmentului Fc se face numai dupa formarea
legaturii Ag-Ac cand unghiul dintre bratele moleculei de Ig poate ajunge la 00 (in
repaus situsul de legare a C este mascat).
Tipul Formula % Coeficient Greutate Fixarea Continutul Izotip Raspuns imun RI/ Rol
de Ig moleculara Ig in ser de sedimentare moleculara Complementului in carbohidrati
(Kd) %

IgG 22 ; 22 85 % 7S 154 Exceptie IgG4 3% IgG 1;2;3;4 RI Secundar

Functie de Producerea IgG necesita prezenta
numarul LTh
puntilor Are capacitate mare de legare
disulfidice de antigenica, stimuleaza chemotaxia,
la nivelul actioneaza ca opsonine facilitand
lanturilor H fagocitoza
IgA 2; 22 5-15 % 7S-monomer in ser 160 10% IgA1 in ser Imunitate la nivelul mucoaselor
9S-dimer in IgA2 in Un adult secreta 2 gr/zi de IgA,
secretii secretii prezenta in colostrum, saliva,
lacrimi.
IgM (22 ) 5+ piesa 5-10 % 19S 900 4 domenii constante 15% RI Primar
J(lant de H Ig M monomer prezent pe suprafata
jonctiune) , are 10 C1; C2; C3; C4 limfocitelor B impreuna cu limfocitul
situsuri D ca receptor antigenic
antigenice de Imunitatea impotriva antigenului
legare polizaharidic din exteriorul
( 22) 5 microorganismelor patogene
Nu difuzeaza din sange in tesuturi
(molecula mare)
Stimuleaza fagocitoza si bacterioliza
prin activarea Complementului prin
portiunea Fc

IgD 22; 22 <1% 185 18% Receptor pe suprafata LB

IgE 22; 22 0,01% 200 4 domenii 18% Fc regiunea se leaga de receptorul
constante H FcR de pe suprafata bazofilelor si
C1; C2; C3 ;C4 mastocitelor
Asigura protectia impotriva infectiilor
parazitare si sunt responsabile de
hipersensibilitatea de tip I anafilaxia
Celulele sistemului imun recunosc pe langa antigene si
structure self alterate in urma unei afectiuni (celule
tumorale) pe care le pot elimina. (LT-albastru; celula
tumorala –rosu)
 Componente ale imunitatii naturale
• Pielea si mucoasele intacte actioneaza ca bariere mecanice
• leziune tegumentara - microorganismele patrund in profunzime, se multiplica
• imediat dupa patrunderea microorganismelor macrofagele sunt atrase in jurul acestora si
incep atacul
• Mai tarziu neutrofilele care poarta molecule care recunosc structure comune de pe
suprafata bacteriilor sunt recrutate in aria infectiei in vederea fagocitozei.
• Limitarea infectiei - componente ale complementului , molecule mici, interferonii (infectie
virala)
• Componentele imunitatii naturale sunt suficiente pentru distrugerea microorganismelor
CELULE ANTIGEN PREZENTATOARE (APC)
Funcţii
•responsabile de declanşarea răspunsurilor imune
•întreţinerea în timp a acestor răspunsuri
•controlează intensitatea răspunsului imun
APC vin în contact cu antigenele native pe care le procesează şi prezintă mici fragmente
antigenice (epitopi) limfocitelor T
Clasificare APC:
•macrofage, celule dendritice, limfocite B
•PMN, celule endoteliale, celule epiteliale şi epidermice

• CELULE DENDRITICE
• celule produse de măduva hematogenă, în condiţii de repaus prezintă pseudopode
• exprimă receptori de captare a Ag, receptori pentru Complement, receptorii FcR, molecule
de prezentare a antigenului MHCII

– Celule Langerhans celule stelate (localizate la nivelul ţesutului cutanat, mucoasa

bucală,faringe, col uterin, submucoasa tractului digestiv), exprimă receptori de captare
(receptori pentru Complement, receptorii FcR), nu elaborează molecule MHCII,
transportă antigenele în ariile timodependente, fiind prezentate limfocitelor T

– Celule dendritice interstiţiale exprimă receptori de captare (receptori pentru

Complement, receptorii FcR), nu elaborează molecule MHCII, transportă antigenele în
ariile timodependente, fiind prezentate limfocitelor T

– Celule dendritice interdigitate localizate în ariile timodependente sunt mari producătoare

de MHCII, nu exprimă receptori pentru Complement, receptorii FcR
 Macrofagele
Măduva hematogene eliberează în circulaţie monocite care după 12-24 ore trec în
ţesuturi atrase de factori chemotactici, sunt stimulate şi se maturează intratisular
devenind macrofage capabile să îndeplinească funcţia de celule APC

Etape implicate în funcţia de APC:

•Captarea Ag particulate (bacterii, virusuri, paraziţi) dar nu şi a antigenelor

solubile
•antigene corpusculare opsonizate prin componenta C3b a complementului care se
leagă de orice membrană nonself, macrofagele cu receptorii pentru Complement
captează particulele opsonizate
•antigene corpusculare opsonizate prin Ac tip Ig G, captarea de către macrofage
se face prin receptorii FcR (pentru fragmentul constant al Ig G)
•antigene bacteriene neopsonizate, captarea se face prin intermediul
receptorilorpentru oligozaharide din peretele bacterian (fucoza, manoza)
• Endocitoza antigenelor, proces ce necesită consum energetic, cu modificări
citoscheletale şi emitere de pseudopode
•Procesarea antigenelor endocitate cu ajutorul echipamentului enzimatic
lizozomal, apariţia epitopilor
•Conservarea unei părţi din epitopii selectaţi
•Cuplarea epitopilor selectaţi cu moleculele MHC, prezentarea acestora pe
membranele APC către limfocitele T
 Limfocitele B captează antigenele solubile nu şi pe cele
corpusculare

• pot funcţiona ca APC exprimă:

• receptori de captare (receptori pentru Complement, receptorii
FcR)
• elaborează molecule MHCII putând exprima limfocitelor T diverse
antigene
COMPLEXUL MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE (MHC)

-MHC corespunde unor molecule exprimate pe membrana celulara

-codificate de gene localizate pe braţul scurt al cromozomului uman 6, -
cunoscute ca antigene leucocitare umane (human leukocyte antigens (HLA).
Codificarea pentru antigenele de clasa I este asigurata de genele HLA-
A, HLA-B, HLA-C, pentru antigenele de clasa II de genele D regiunea,
HLA-DR, HLA-DP,HLA-DQ
codificate pentru antigenele de clasa III care include componente ale
Complementului C2,C4, factor B, receptorul C3b
CLASA I MHC
codificate de gene HLA-A, HLA-B, HLA-C
exprimate pe celulele nucleate umane
•heterodimeri formaţi prin legătura necovalentă între un lanţ greu polimorf 
şi un lanţ uşor nepolimorf , 2 microglobulina
• asociate cu prezentarea antigenică a celulele infectate viral sau celulele
transformate tumoral
•antigene proteice sunt transformate proteolitic in proteozomi, prin liza
partiala rezultand epitopii ce sunt transferati din citoplasma in RER prin
sisteme transportoare transmembranare, ulterior are loc incarcarea
epitopilor pe MHC I si transferarea la suprafata a noului complex epitop -
MHCI in vederea recunoasterii de catre limfocitele Tc sau Ts.
CLASA II MHC
•sunt exprimate mai ales pe celulele ce participă la realizarea răspunsului imun
(APC) limfocite B , macrofage, limfocite T activate
•sunt glicoproteine transmembranare heterodimerice alcătuite dintr-un lanţ 
şi un lanţ , cu componente citoplasmatice şi transmembranare
•sunt specializate în prezentarea antigenelor exogene, recunoscute de
limfocitele Th prin CD4+
 INFLAMATIA

• Procesul inflamator este reprezentat de totalitatea

modificarilor vasculare si tisulare aparute in organismul
agresionat de un agent nociv de natura fizica, chimica sau
biologica, endogen sau exogen

• Agentii determinanti :

• Microorganisme si produsii lor de metabolism

• Agenti chimici endogeni (ex.uree, produc leziuni la locul eliminarii

lor din organism pe alte cai decat cele fiziologice), exogeni

• Agenti fizici (frig, caldura, radiatii)

• Reactii autoimune, hipersensibilitatea

 Gradul raspunsului inflamator este influentat de statusul imun al
persoanei, starea de nutritie , agresivitatea agentului inflamator

• Procesul inflamator

Avantaje
• localizeaza si izoleaza zona lezata/afectata
• distruge sau limiteaza multiplicarea agentilor patogeni
• inactiveaza substante toxice
• pregateste zona afectata pentru procesul reparator

Dezavantaje
• determina grade diferite de disfunctie tisulara datorita
tumefierii zonei,formarii cictricelor extinse
• rupturi viscerale (apendicita perforanta)
• tesut cicatriceal excesiv urmat de aparitia aderentelor tisulare
• formarea de fistule ( peritoneale)
 Procesul inflamator

• acut apare ca raspuns la un stimul exogen , endogen si este un mecanism

de aparare al organismului

• cronic apare cand inflamatia acuta este incompleta, in prezenta

permanenta sau recurenta a agentului inflamator, alterarea raspunsului
imun si este un proces patologic
 Inflamatia acuta

• Raspunsul organismului la patrunderea unei bacterii in organism este caracterizat

prin
• roseata (rubor)
• aparitia edemului (tumor)
• cresterea temperaturii locale (calor)
• durere la locul infectiei (dolor)
• afectarea functionalitatii tesutului afectat
•
• Substratul fiziopatologic al inflamatiei.
• Roseata apare datorita vasodilatatiei locale ( eliberare histamina, serotonina).
• Temperatura locala creste datorita vasodilatatiei si substantelor farmacologic
active.
• Edemul este consecinta exudatului inflamator.
• Durerea apare datorita compresiunii locale a exudatului inflamator.
• Afectarea functiei tesutului inflamat apare datorita distrugerii tisulare la
nivelul respectiv.
•
 Mediatori chimici ai inflamatiei
• Cresterea permeabilitatii vasculare este rezultatul actiunii mediatorilor
chimici (histamine, prostaglandine, leucotriene) ca si a componentelor
complementului C3a si C5a.
• Bradikinina este un mediator important al durerii si se formeaza prin
conversia Kininogenului in prezenta Kalikreinei.
• PMN predomina la locul infectiei in infectiile purulente acute
• macrofagele predomina in infectiile cronice sau granulomatoase
• Proteinele de faza acuta ( proteina C reactiva PCR si proteina ce leaga
manoza) sunt sintetizate precoce in inflamatie in special de catre ficat.
Cele 2 proteine se leaga de suprafata bacteriei si astfel complementul se
activeaza pe cale alternativa
• O alta proteina importanta de faza acuta este cea care leaga LPZ din
membrana extrerna a bacteriilor gram negative
• Principalul inductor al fazei acute este IL-6 produsa de LT activate.
• Macrofagele si PMN sunt atrase la locul infectiei de chemokine (molecule
peptidice mici care combina chemoatractia cu functia de citokine) produse
de celule tisulare ale zonei infectate : celule endoteliale , PMN,
macrofage locale. Alfa chemokinele produse de celulele mononucleare
activate (IL-8) atrag PMN, beta chemokinele produse de LT activate
atrag macrofagele si monocitele la locul infectiei
 Substratul morfopatologic al inflamatiei

• este exudatul (amestec de fluide ; proteine- in

concentratie de peste 3g/dl si are o greutate specifica de
peste 1,015 ; celule exudate, celule distruse)
• 4 tipuri de exudat inflamator acut :
• purulent
• fibrinos
• seros
• cataral
•
• Transudatul nu este un fluid inflamator ( proteine < 3g/dl,
greutate specifica <1,015) el apare ca urmare a modificarii
(cresterii) presiunii osmotice in capilare si nu implica alterarea
permeabilitatii capilare
 Tipuri de inflamatie cronica

• inflamatia cronica nespecifica cu acumulare difuza de

macrofage si limfocite in tesutul afectat (glomerulonefrita
cronica)
• inflamatia granulomatoasa nespecifica apare ca raspuns la
prezenta continua a antigenului. caracterizata prin prezenta de
granuloame ( agregate de celule epitelioide, limfocite, celule
gigante multinucleate)
• granuloame infectioase
– infectia cu Mycobacterium tuberculosis- granulomul se
caracterizeaza prin necroza de cazeificare centrala
– Infectia cu Chlamydia trachomatis – limfogranulomul venerian
– Infectii cu Treponema
• granuloame de corp strain – non necrotice ( suturi chirurgicale)
 Etapele infectiei acute :

• Procesul inflamator creaza un pH local acid

• Macrofagele au chemotactism la pH acid

• Procesul infectios acut apare cand factorii de patogenitate inving factorii de aparare
nespecifici (umorali si celulari) germenii prolifereaza prin ganglionii regionali

• Aparitia factorilor umorali si celulari de aparare specifici , aparitia fagocitozei masive

inving de cele mai multe ori agentii patogeni

• Daca acestia nu sunt invinsi, patrund in circulatia generala si apare generalizarea

procesului infectios

• Apare bacteriemia- germenii sunt in circulatie o perioada scurta de timp

• Apoi se localizeaza in diferite organe si se multiplica , initial nu apar manifestarile

clinice dupa care acestea apar si se manifesta boala
• Aparitia factorilor de aparare specifici favorizeaza vindecarea
• Daca agentul patogen nu este invins apar microfocare diseminate din care sunt periodic
eliminati in circulatie, aceasta este forma diseminata a infectiei Septicemia
• In anumite situatii agentul patogen ramane localizat intr-un tesut determinand un
proces cronic (Mycobacterium), apare echilibrul intre mecanismele de aparare si
agentul patogen, simptomatologia fiind minora.

•
• Febra este rezultatul actiunii pirogenilor endogeni IL-1
eliberati de macrofage ca urmare a infectiei bacteriene

• poate fi protectiva deoarece multe bacterii cresc mai incet

la temperaturi ridicate.
•