UNIVERSITATEA PITEȘTI

ANUL II ISTORIE (2020-2021) - Istoria Artei -Teoria şi Istoria Artei Universale

- 2 ore curs/săptămână (vineri orele 16-18) ;
- 2 ore seminar/săptămână (vineri de la 18-20)

ISTORIA ARTEI

TEORIA ȘI ISTORIA ARTEI UNIVERSALE

ÎMPĂRATUL TRAIAN (fig. 1 ; dinar cu imaginea lui Traian, realizat la Roma în 101-102)

‒ Caracterizare a perioadei domniei lui Traian (98-117 d.Hr.) ;

– Caracterizare a personalităţii lui Traian ;

Câteva cuvinte despre împăratul Traian şi domnia sa :

TRAIAN s-a născut sub numele de Marcus Ulpius Traianus la data de 18 septembrie
53 în Italica, un oraş antic roman situat în provincia Betica (Hispania Baetica), în sudul
Spaniei, aproximativ actuala regiune a Andaluziei ; sau la Roma şi a murit pe 8 sau 9
august 117 în oraşul Selinus (Selinus Cilicia), regiunea Cilicia (azi oraşul Gazipaşa,
provincia Antalya, în sudul mediteranean al Turciei).

Când a murit, Traian purta numele şi supranumele de Imperator Filius Nerva Traianus
Optimus Augustus Germanicus Dacicus Parthicus. El este primul împărat roman care
provine dintr-o familie romană stabilită într-o provincie a Imperiului, dar care la origine
provine din Italia şi care s-a instalat în sudul Spaniei, fiind o familie de coloni romani.

Traian a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o
familie romană faimoasă (Ulpii). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi,
cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic (conflict dintre Roma şi Cartagina,
între anii 218 şi 202 î.Hr. ; Hannibal), iar Traian a fost doar unul din membrii familiei
Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa.

Traian a rămas în istoriografie ca fiind "optimus princeps" (fig. 2 ; bust al lui Traian
purtând coaroana civică, o centură de sabie şi egida, protecţia = atribut al lui Jupiter şi
simbol al puterii divine ; muzeul Glyptoteka din München): "cel mai bun dintre împăraţii
romani". După domnia lui Domiţian (81-96 d.Hr.) şi sfârşitul dinastiei Flavienilor, urmează
dinastia Antoninilor (Nerva (96-98), Traian (98-117), Hadrian (117-138), Antoninus Pius
(138-161), Marcus Aurelius (161-180), Lucius Verus (161-169, co-împărat cu Marcus
Aurelius), Commodus (180-192, fiul lui Marcus Aurelius). După Domiţian a urmat scurta
domnie a lui Nerva (96-98 d.Hr.), tatăl adoptiv a lui Traian, după care a urmat Traian.

1
Se consideră, în general, că în timpul domniei lui Traian Imperiul roman a cunocut apogeul
său, teritorial (fig. 3 = harta Imperiului roman în 117), politic, miltar, economic şi artistic.

Cuceririle obţinute în Dacia (106 d.Hr.) au permis în mod considerabil îmbogăţirea şi

redresarea economică a Imperiului, datorită importantelor prăzi de război aduse din
această ţară şi pe urmă exploatarea a mai multor mine de metale de mare valoare.

Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a
Imperiului roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva
germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian
a fost ucis în 96 d.Hr.

Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în
cadrul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină sprijinul legiunilor. A obținut acest
sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său și succesor, în toamna anului 97 (27
octombrie). Viitorul împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând
astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie
98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman
ne-italian a devenit împărat.

Noul împărat a fost primit de populaţia din Roma cu mare entuziasm, pe care el l-a
justificat prin guvernarea pașnică și fără vărsare de sânge, spre deosebire de domnia lui
Domițian. A eliberat cetățenii romani care fuseseră închiși pe nedrept de Domițian și a
returnat proprietăți confiscate. Popularitatea sa a ajuns să fie atât de mare încât Senatul
Roman i-a acordat lui Traian titlul de optimus, adică „cel mai bun” (fig. 4 ; Traian pe un
sexterţ, după 105 d.Hr., cu in scripţia : SPQR OPTIMO PRINCIPI ; SPQR = Senatus
Populusque Romanus = Senatul şi poporul roman).

Dar Traian a rămas în istorie și pentru luptele sale. În 101, a lansat o expediție în regatul
Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze,
după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma
încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

Pentru următorii șapte ani, Traian a domnit ca un împărat civil. În acest timp, a
corespondat cu Pliniu pe tema creștinilor, spunându-i în principiu că îi va lăsa în pace atât
timp cât nu-și vor practica religia în public. A construit câteva noi clădiri, monumente și
drumuri în Italia și Iberia natală. Magnificul forum la Roma, ce adăpostește și Columna lui
Traian, care amândouă au fost ridicate pentru a comemora victoriile din Dacia ; Columna
se menține intactă până în zilele noastre.

În 113, s-a îmbarcat pentru ultima campanie, provocat fiind de decizia Parției de a pune un
rege pe tronul Armeniei, un regat asupra căruia cele două mari imperii au împărțit
hegemonia încă de pe timpul lui Nero. Traian a ajuns primul în Armenia, l-a detronat pe
regele existent și a anexat regatul la Imperiul roman. Apoi și-a îndreptat atenția către sud,
către Parția, cucerind Babilonul, Seleucia și în final Ctesiphon (actualul Irak), capitala
Armeniei, în 116. A continuat să avanseze către sud, către Golful Persic, a declarat

2
Mesopotamia drept nouă provincie a imperiului, și s-a plâns că e prea bătrân pentru a-i
călca pe urme lui Alexandru cel Mare.

Și totuși nu s-a oprit aici. Mai târziu, în anul 116, a trecut munții Khuzestan din Persia și a
cucerit marele oraș Susa. L-a detronat pe regele Parției Chrosoes și și-a urcat pe tron
propria marionetă, pe Parthamaspates. Imperiul roman nu va mai înainta niciodată atât de
mult spre est.

La acest moment, sorții războiului precum și propria-i sănătate, l-au trădat. Orașul-
fortăreață Hatra de pe râul Tigru, a continuat să reziste atacurilor romane. Evreii s-au
răsculat, la fel și populația Mesopotamiei. Traian a fost astfel forțat să-și retragă armatele
pentru a înăbuși revoltele. Traian vedea acest lucru ca pe un amănunt minor, dar nu a mai
apucat să conducă o armată pe câmpul de bătălie.

Târziu în 116, pe când se odihnea în provincia Cilicia și plănuia încă un război împotriva
Parției, Traian s-a îmbolnăvit. Sănătatea i s-a înrăutățit în primăvara și vara lui 117 până
când la 9 august a murit. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian (fig. 5 ; bust
de Hadrian ; Muzeul Naţional Roman, Roma), fiul lui adoptiv şi nepot. Acesta, devenind
împărat, nu a continuat politica expansionistă a lui Traian, a returnat Mesopotamia Parției.
Toate celelalte teritorii cucerite de Traian au fost păstrate.

Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei lui Traian (columnă ce
fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie
gravată în piatră, cât și pentru a-i servi ca mausoleu) (fig. 6 a-f).

Pentru următoarea perioadă, oricărui împărat nou, chiar și a celui al Imperiului Bizantin, i
se ura în Senat să fie "felicitor Augusto, melior Traiano", adică "mai fericit ca Augustus și
mai bun ca Traian". Spre deosebire de alți conducători din istorie, reputația lui Traian a
rămas nepătată timp de mai mult de 1900 de ani (fig. 7 ; Traian în imperator).

Unii văd în Traian un exemplu al acceptării din partea Romei a idealurilor de pe cuprinsul
imperiului, în timp ce alții consideră ascensiunea unui spaniol la tronul Romei ca fiind
începutul sfârșitului adevăratei societăți romane antice.

În acelaşi timp cu această politică expansionistă, Traian a rămas în istorie ca fiind, de

asemenea, unul dintre marii împăraţi edificatori de construcţii şi proiecte măreţe pe care i-
a avut Imperiul roman. În literatura antică Traian este menţionat, în câteva pasage, ca un
adevărat constructor "clădind în întreaga lume" (informaţie pe care o avem de la
Eutropiu). Iar principalele sale realizări, marile sale construcţii, apar după anul 106, după
cucerirea militară a Daciei. Înainte de această dată Traian nu a deschis mari şantiere de
construcţie, realizând doar câteva proiecte de utilitate publică, refacerea sau terminarea
unor drumuri şi edificii, sau noul port de la Ostia.

3
BIBLIOGRAFIE

Julian BENNETT, Traian, Editura All, Bucureşti, 1988 ;

Eugen CIZEK, Epoca lui Traian, Editura Știinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980 ;

Dumitru Tudor, Traian Imparat al Romei, Editura Stiinţifică, 1966 ;

Horia I. URSU, Traian, Ed. Albatros, Bucureşti, 1971.

https://commons.wikimedia.org/wiki/Category:Busts_of_Traianus