Professional Documents
Culture Documents
Обмен углеводов
Обмен углеводов
Кроме того, глюкоза может синтезироваться в самом организме из аминокислот и жиров, а также
может появляться как продукт мобилизации гликогена печени. Попадая в клетки, глюкоза обычно
фосфорилируется, превращаясь в глюкозо-6-фосфат, который не способен проходить через
плазматическую мембрану и поэтому удерживается в клетках, подвергается окислению или
используется для синтеза гликогена — полимера с двумя видами гликозидных связей.
Расщепление глюкозы может идти несколькими путями: дихотомическим, пентозофосфатным и
глюкуроновым.
Реакции гликолиза могут быть направлены и в обратную сторону. Исходные продукты при этом
могут поступать и из других метаболических путей (распад аминокислот, распад жиров), а
конечным продуктом оказывается глюкоза. Этот метаболический путь называется
глюконеогенезом.
Пентозофосфатный путь, или путь прямого окисления глюкозы, используется для получения
рибозы и дезоксирибозы, необходимых для синтеза нуклеиновых кислот — ДНК и РНК. При этом
окисляется первый углеродный атом глюкозы.
Из всех органов к уровню глюкозы в крови наиболее чувствителен ГМ. Его собственные запасы
углеводов очень незначительны, и он нуждается в постоянном притоке глюкозы. Клетками ГМ
поглощается около 60% глюкозы, образующейся при распаде гликогена печени. Энергетические
расходы мозга покрываются исключительно за счет глюкозы, поэтому в его тканях глюкоза
преимущественно полностью окисляется, и лишь небольшая ее часть образует молочную кислоту.
Своего гликогена в организме человека немного — около 400 г. Треть его запаса содержится в
печени и две трети — в мышцах. В условиях углеводного голодания запас собственного гликогена
исчерпывается через 12—18 ч. При обычном режиме питания человек получает в сутки около 10
—15 г гликогена. Основными его источниками являются мясо и рыба. Больше всего гликогена в
печени — около 20%.
Крахмал в организме человека отсутствует, но именно он является основным углеводом пищевого
рациона. Больше всего крахмала содержат злаки: в пшеничной муке около 60% крахмала, в
макаронных изделиях и крупах — 60—70%, в хлебе — 40—50%. Картофель содержит около 18%
крахмала, но так как потребление картофеля значительно, его можно считать важнейшим
источником крахмала.
Таблица 63
Monozaharide. Cea mai importantă monozaharidă pentru metabolism este glucoza. Glucoza poate
pătrunde în organism din sistemul digestiv ca produs al digestiei oligo- și polizaharidelor. Digestia
parțială a polizaharidelor alimentare sub formă de amidon și glicogen are loc în cavitatea bucală sub
influența amilaza salivară. În intestin, sub influența amilazei pancreatice, fragmente mari de carbohidrați
sunt distruse în dizaharide. Dizaharidele sunt transformate în monozaharide sub influența hidrolazelor
mucoasei intestinale. Monozaharidele sunt absorbite de enterocite și apoi intră în fluxul sanguin și ajung
în vena portă a ficatului (Fig. 6.1).
În plus, glucoza poate fi sintetizată chiar în organism din aminoacizi și grăsimi și poate apărea și ca
produs al mobilizării glicogenului hepatic. Odată ajunsă în celule, glucoza este de obicei fosforilată,
transformându-se în glucoză-6-fosfat, care nu este capabil să treacă prin membrana plasmatică și, prin
urmare, este reținută în celule, suferă oxidare sau este folosită pentru a sintetiza glicogen, un polimer cu
două tipuri de legături glicozidice.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Scindarea glucozei poate merge în mai multe moduri: dihotomic, pentozofosfat și glucuronic.
Cu o lipsă de oxigen (în condiții anaerobe), acidul piruvic se transformă în acid lactic, care se difuzează
ușor în spațiul intercelular (se poate transforma din nou în acid piruvic atunci când intră oxigenul).
Cu o cantitate suficientă de oxigen (în condiții aerobe), acidul piruvic suferă o scindare suplimentară în
mitocondrii, iar procesele încep în matricea mitocondrială și continuă pe membranele lor.
Ca rezultat, glucoza este oxidată în apă și dioxid de carbon, eliberând în același timp o cantitate mare
de energie. Cea mai mare parte din această energie este stocată sub formă de ATP. Oxidarea unei
molecule de glucoză în condiții aerobe dă un total de 38 de molecule de ATP, iar în condiții anaerobe -
două molecule de ATP.
Reacțiile de glicoliză pot fi direcționate și în sens invers. În acest caz, produsele inițiale pot proveni și din
alte căi metabolice (descompunerea aminoacizilor, descompunerea grăsimilor), iar produsul final este
glucoza. Această cale metabolică se numește gluconeogeneză.
Calea pentozei fosfat, sau calea de oxidare directă a glucozei, este utilizată pentru a produce riboză și
deoxiriboză, care sunt necesare pentru sinteza acizilor nucleici - ADN și ARN. Aceasta oxidează primul
atom de carbon al glucozei.
Calea glucuronică pentru descompunerea glucozei începe cu oxidarea celui de-al șaselea atom de
carbon din molecula de glucoză. În acest caz, se formează acizi uronici, care sunt utilizați de celule pentru
sinteza moleculelor matricei extracelulare (glicozaminoglicani) sau participă la neutralizarea toxinelor.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nivelul de glucoză din sânge este unul dintre cei mai importanți indicatori ai homeostaziei și, din acest
motiv, este monitorizat îndeaproape de multe sisteme ale corpului. După ce ați consumat o masă care
conține carbohidrați, nivelul glucozei din sânge crește timp de aproximativ două ore, apoi revine la
valoarea inițială. Aproximativ 5-10% din glucoza care intră în sânge după masă trece la sinteza
glicogenului și este stocată în ficat, 30-40% este captată de țesutul adipos, iar restul este folosită de alte
celule pentru energie. Între mese are loc o creștere a defalcării glicogenului, ceea ce vă permite să
mențineți un nivel stabil de glucoză în sânge. În timpul postului prelungit (12-18 ore), când rezervele de
glicogen sunt epuizate, se menține un nivel constant de glucoză datorită gluconeogenezei, adică.
descompunerea proteinelor. Nivelul de glucoză din sânge este controlat reflex cu ajutorul
glucoreceptorilor din hipotalamus. Odată cu creșterea concentrației sale în sânge, secreția de insulină
de către celulele β pancreatice este stimulată. Insulina îmbunătățește absorbția și consumul de glucoză
de către celulele musculare și adipoase, precum și formarea glicogenului. Odată cu scăderea
concentrației de glucoză în sânge, este stimulată secreția unui alt hormon, glucagonul, de către celulele
a pancreasului, care îmbunătățește descompunerea glicogenului și gluconeogeneza. Pe lângă glucagon,
adrenalina, hormonii cortexului suprarenal (glucocorticoizi) și hormonii tiroidieni cresc nivelul de glucoză
din sânge.
Dintre toate organele, MG este cel mai sensibil la nivelul de glucoză din sânge. Rezervele proprii de
carbohidrați sunt foarte mici și are nevoie de un aport constant de glucoză. Celulele MG absorb
aproximativ 60% din glucoza formată în timpul descompunerii glicogenului hepatic. Costurile energetice
ale creierului sunt acoperite exclusiv de glucoză, prin urmare, în țesuturile sale, glucoza este
predominant complet oxidată și doar o mică parte din ea formează acid lactic.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Fructoza este, de asemenea, o sursă de energie utilizată rapid, iar pentru transformările sale metabolice
nu necesită prezența insulinei. În plus, fructoza este de trei ori mai dulce decât glucoza și de două ori
mai dulce decât zaharoza. Absorbția fructozei în tractul gastrointestinal este mai lentă decât absorbția
glucozei. Aceasta explică toleranța mai bună a fructozei la pacienții cu diabet zaharat. Cu toate acestea,
utilizarea fructozei care depășește 15 g pe zi poate perturba metabolismul grăsimilor și poate provoca
deteriorarea pereților vaselor de sânge (depunere de colesterol). Principala sursă de fructoză, după cum
sugerează și numele, sunt fructele. Mai ales multă fructoză în struguri (8%), pere (5,5%) și mere (5,5%).
Galactoza este unul dintre carbohidrații din lapte. Deficitul ereditar al enzimelor implicate în
metabolismul său duce la dezvoltarea unei boli grave - galactozemie.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Oligozaharide. Dintre oligozaharide, zaharoza dizaharidă este de cel mai mare interes pentru noi.
Principala sa sursă de hrană este zahărul (produs din sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr), care conține
99,5% zaharoză. Zaharoza practic nu are valoare plastică pentru organism, este purtător pur de energie:
100 g de zaharoză furnizează 409 kcal. Acesta este atât un avantaj, cât și un dezavantaj al zaharozei ca
substanță alimentară. Descompunerea zaharozei în glucoză și fructoză vă permite să creșteți foarte rapid
intensitatea metabolismului, ceea ce este extrem de important, de exemplu, în timpul efortului fizic.
Persoanele active fizic au nevoie de aproximativ 150 g de glucoză, fructoză sau zaharoză pe zi. În același
timp, un exces de zaharoză în dietă modifică metabolismul acizilor grași, perturbă transportul
colesterolului și duce la dezvoltarea aterosclerozei. Consumul crescut de zahăr pune un stres
suplimentar asupra celulelor pancreasului care secretă insulină și poate contribui la dezvoltarea
diabetului.
Dintre celelalte oligozaharide, trebuie remarcată lactoza (constă din glucoză și galactoză) - principalul
carbohidrat al laptelui, unde conținutul său ajunge la 5,0-6,5%, și maltoza (constă din două reziduuri de
glucoză) - un produs intermediar al decongelării enzimatice a amidon.
Polizaharide. Cele mai importante polizaharide pentru nutriție și metabolism sunt amidonul și
glicogenul. Amidonul este principalul carbohidrat de stocare în plante, în timp ce glicogenul este
carbohidratul de stocare la animale. Amidonul intră în sistemul digestiv ca parte a alimentelor vegetale,
iar glicogenul provine de la animale.
Nu există mult glicogen în corpul uman - aproximativ 400 g. O treime din aportul său se găsește în ficat și
două treimi în mușchi. În condiții de foamete de carbohidrați, stocul de glicogen propriu se epuizează
după 12-18 ore.Cu o dietă normală, o persoană primește aproximativ 10-15 g de glicogen pe zi.
Principalele sale surse sunt carnea și peștele. Majoritatea glicogenului din ficat - aproximativ 20%.
Amidonul este absent în corpul uman, dar el este principalul carbohidrat din dietă. Cerealele conțin cel
mai mult amidon: aproximativ 60% amidon în făina de grâu, 60-70% în paste și cereale și 40-50% în
pâine. Cartofii conțin aproximativ 18% amidon, dar întrucât consumul de cartofi este semnificativ,
aceștia pot fi considerați cea mai importantă sursă de amidon.
Amidonul și glicogenul sunt carbohidrați lent digerabili, în timp ce mono- și dizaharidele sunt rapid
digerabile. În tractul digestiv, amidonul și glicogenul sunt mai întâi descompuse în dextrine, apoi în
maltoză și apoi în glucoză. Ca urmare, glucoza obtinuta din aceste polizaharide patrunde treptat in
sange, fara a crea pericolul hiperglicemiei cu consecintele sale negative asupra organismului. Toate
acestea indică oportunitatea consumului de polizaharide. Conform datelor moderne, aceștia ar trebui să
constituie aproximativ 80-90% din toți carbohidrații din dietă (Tabelul 6.3).