History of Roses: China Roses: Part 2

By Jerry Haynes

Benefits of the China Roses

A gene in the China roses is thought to be responsible for repeat or perpetual (remontant)
blooming, from early or mid-summer to late autumn (depending on the climate). Until their
introduction, the only cultivated roses with any repeat bloom were the Autumn Damasks. The
increased productivity of bloom was realized at the second cross of the China rose genome.
The China Rose also brought a change to the form of the flower. The high centered exhibition
rose owes its form to the China genes. The China Roses also brought the rose world slender buds
that unfurl when opening.

Rosa indica var. vulgaris

The Chinas brought a new dimension to the color range in roses. The Chinas have a unique
aspect of defying the color principles commonplace with roses before that time. They have the
unusual peculiarity of darkening with age. Most of the rose colors up until that time faded with
age. However, a China Rose may open yellow, then blend to crimson through gradations of
orange and pink. This is the case with 'Mutabilis'. The introduction of the Chinas widened the
color range to include shades of yellow and a deep crimson that were not known to European
garden roses before that time. Finally, the China Roses broadened the range of the scents of
roses. New blends became apparent when the Chinas hybridized with other roses. In A Fragrant
Year, Helen van Pelt Wilson and Léonie Bell state that Chinas are only vaguely scented on their
own. They remark that they are able to detect the fragrance of nectarine in 'Old Blush'.
They go on further to say that 'Old Blush' gave a pepper smell to some of its offspring; in others
a fruity smell was heightened. They believe that 'Parsons’ Pink China' and 'Slater's Crimson
China' had little scent. The mating of some China roses with fragrant European roses produced a
pronounced fruity bouquet, notably nectarine or raspberry, that can be found in the Bourbons.
Hurst’s research uncovered a vitally important characteristic pertaining to repeat flowering: this
capacity resulted from a recessive gene, found only in the China roses. Hurst believed that this
trait was the product of a mutation, yet it has been consistently found among cultivated Chinese
roses. He also deduced that growth habit and flowering period were closely linked Mendelian

1
characters, dwarf form and repeat flowering being coincident, and that their determining genes
were found on the same chromosome.
Martyn Rix, collaborator on The Quest for the Rose (BBC) and the Pan Garden Plants Series of
books with Roger Phillips, notes that sports of China rose demonstrate this linkage, with dwarf
sports of once-flowering climbers showing repeat-flowering, climbing sports of repeat-flowering
dwarfs being “sparing of second crops.”
The China Roses have a mysterious origin. Although there is no evidence of how they were
developed, they are the product of a rich culture of ingenious people. They were not seen in
Western art before the tenth century, were not a part of mythology, and little is known of their
history. What we do know is that they were cultivated for many centuries in China.
The value of the China Rose should not be underestimated. Graham Thomas believes that the
China Roses are the species upon which modern roses are built. later painted and named Rosa
chinensis by Jacquin in 1768. This rose was actually a cultivated variety and not the true species
as the name would suggest. Graham Thomas states that our Four Stud Chinas may all be hybrids
of the Tea rose, Rosa gigantea with Rosa chinensis. He believes that the 'Old Blush' and 'Slater's
Crimson China', also known as Rosa chinensis semperflorens are closely related to Rosa
chinensis, whereas 'Hume's Blush' and 'Parks' Yellow' are more infused with Tea Rose. Dr. Hurst
stated that he knew of two varieties of 'Old Blush', the Pink China. One variety was described as
common; the other was noted as having more petals, a brighter color, and a sweet scent. Graham
Thomas writes that his pink variety may be nearly unadulterated China, whereas some of the
coppery forms of 'Old Blush' are probably infused with Tea Rose.
The 'Slater's Crimson China' also has variations. Dr. Hurst noted a graceful, short climber at the
Gravereaux collection at La Roseraie de l'Haÿ, which he felt was a close descendent of the wild
'Crimson China', bearing single cherry red blooms. The true species rose, which has changed our
rose breeding so profoundly, is believed to be Rosa chinensis spontanea. Hurst stated that this
rose was found and collected by Augustine Henry in 1885, while in Central China. The rose was
later found and photographed in 1983 by Japanese botanist Mikinori Ogisu, in the Ichang Gorge
of the Yangtse Kiang River. The rose bears rich single pink flowers which mature to deep
crimson, and is described as being like a rambler. (There are pictures of the rose in The Graham
Stuart Thomas Rose Book and in The Quest for the Rose by Phillips and Rix.) Martin Rix
described a remarkable population of the species roses, which Mikinori found in other parts of
the same area (Sichuan) where the rose was found initially:
"The flowers were not only the deepest red, but all shades of pink and buff through to nearly
pure white, the plants both climbing high into trees, and forming arching shrubs in the open."
(From the Roses Anciennes en France newsletter, Autumn 1998) Peter Beales has described the
Chinas as having chameleon qualities. 'Slater's Crimson China', usually semi-double with two or
three rows of petals, has been known to bear single flowers; sometimes one may even be pink. In
any case, 'Slater's Crimson' and 'Old Blush' are closely related to one another.

2
Rosa indica

A real mind twister exists with what is named Rosa indica. Dr. Hurst noted that Peter Osbeck, a
pupil of the great Swedish botanist Linnaeus, discovered Rosa indica in 1750, while in Canton. It
is noted in Linnaeus' handwriting that 'Blush Tea China' was his own specimen plant of Rosa
indica. The single crimson China portrayed as Rosa indica by Redouté is not Linnaeus' blush
colored rose. Rosa chinensis is the same rose as Lindley's Rosa indica; however, Graham
Thomas and Dr. Hurst do not mention Redouté's version of Rosa indica as being Rosa chinensis.
Krussman believes Redouté's rose is Rosa chinensis sanguinea, also known as 'Bengal Crimson'.
Graham Thomas is uncertain of this rose's origin. He contemplates that it is either a sport or a
rose that is derived from an ancient hybrid of Rosa chinensis. Rosa chinensis sanguinea, 'Bengal
Crimson', is a single China, whose color varies from light to dark crimson. It does not display the
same color gradations that are found in either Rosa chinensis spontanea or 'Slater's Crimson'.
Redouté also painted a rose labeled Rosa indica, La Bengale bichonne. Graham Thomas notes
that this double rose may be 'Slater's Crimson China', also known as Rosa chinensis
semperflorens, and Le ‘Rosier du Bengale’. It is generally recognized that Redouté's Rosa indica
vulgaris, also known as ‘Common China’, is 'Old Blush'. In any event, several Chinas were
named 'Bengal Roses' because they reached Europe via Bengal. Roy Shepherd notes that Slater
even distributed his Crimson China under the name 'Bengal Rose'.
We are still searching for the links between these Bengal or China roses. The incredible gift of
the infusion of China genetics may overshadow their origins, which have been locked in secrecy
or lost over the centuries.

3
Beneficii ale China Roses
O genă în trandafiri China este considerat a fi responsabil pentru repetare sau perpetuu
(remontant) înflorit, de la începutul anului sau mijlocul verii până toamna târziu (în funcție de
climă). Până în introducerea lor, trandafirii doar cultivate cu orice floare repetate au fost damasc
toamnă. Productivitatea a crescut de floare a fost realizat la doua crucea China a crescut de
genomului.
China Rose a adus, de asemenea, o schimbare a formei de floare. Expoziția Trandafirul mare
centrat datorează forma sa de a genelor China. China Roses a adus, de asemenea, mugurii zvelte
mondial a crescut ca desfasoare la deschiderea.
Chine a adus o nouă dimensiune gama de culori în trandafiri. Cele Chine au un aspect unic al
sfidează principiile de culoare obișnuite cu trandafiri înainte acel moment. Ei au particularitatea
neobisnuit de întunecare cu varsta. Cele mai multe dintre culorile sculat până la acea dată stins
cu varsta. Cu toate acestea, o China Rose poate deschide galben, apoi se amesteca pentru a
Crimson prin gradații de portocaliu și roz. Acesta este cazul cu "mutabilis '. Introducerea Chine
lărgit gama de culori pentru a include nuante de galben și un roșu profund care nu au fost
cunoscute de trandafiri de gradina europene înainte de această dată. În cele din urmă, în China
Roses lărgit gama de arome de trandafiri. Noi amestecuri devenit evident atunci când Chine
hibridizat cu alte trandafiri. Într-un an parfumat, Helen van Pelt Wilson și Leonie Bell afirmă că
Chinei sunt doar vag parfumate pe cont propriu. Ei remarca faptul ca ei sunt capabili de a detecta
mirosul de nectarine în "Old Blush".
Ei merg mai departe să spun că "Old Blush" a dat un miros de piper, la unele dintre puii ei; în
altele a fost sporit de miros de fructe. Ei cred că "Parsons" Pink China "și" Slater lui Crimson
China "a avut puțin miros. Împerecherea unor trandafiri China, cu trandafiri europene parfumate
produs un buchet de fructe pronunțat, în special nectarine sau zmeura, care pot fi găsite în
Bourbonilor.
Cercetare Hurst a descoperit o caracteristică extrem de important referitor la repete înflorire:
această capacitate a rezultat dintr-o genă recesivă, găsite doar în trandafiri China. Hurst a crezut
că această trăsătură a fost produsul unei mutații, dar s-a constatat în mod constant printre
trandafiri cultivate chinezi. De asemenea, el a dedus că o creștere obicei și perioada de înflorire
au fost strâns legate de caractere mendeliene, forma pitic și repetați înflorire fiind coincident, și
că genele lor determină au fost găsite pe același cromozom.
Martyn Rix, colaborator la căutarea pentru Rose (BBC), iar plantele Pan Garden serie de cărți cu
Roger Phillips, constată că sportul din China au crescut demonstra acest lucru legătură, cu sport
pitice de alpiniști dată-înflorire arată repeat-înflorire, alpinism sportiv de pitici-înflorire repetă
fiind "economisesc de a doua culturi." China Roses au o origine misterioasa. Deși nu există nici
o dovadă a modului în care acestea au fost dezvoltate, ele sunt produsul unei culturi bogate de
oameni ingenioase. Ei nu au fost observate în arta occidentală, înainte de secolul al X-lea, nu au
fost o parte din mitologie, și se cunoaște puțin din istoria lor. Ceea ce știm este că ele au fost
cultivate timp de multe secole in China.

4
Valoarea China au crescut nu ar trebui să fie subestimată. Graham Thomas consideră că China
Roses sunt speciile pe care sunt construite trandafiri moderne. mai târziu a pictat și a numit Rosa
chinensis de Jacquin în 1768. Acest trandafir a fost de fapt o varietate cultivată și nu adevărați
specie ca numele ar sugera. Graham Thomas afirmă că cele patru Stud Chinei pot fi toate hibrizi
ai trandafir, Rosa gigantea cu Rosa chinensis. El crede că "Vechiul Blush" și "Slater lui Crimson
China", de asemenea, cunoscut sub numele de semperflorens Rosa chinensis sunt strâns legate de
Rosa chinensis, în timp ce "Hume lui Blush" și "Parcuri" galben "sunt mai infuzat cu ceai Rose.
Dr. Hurst a declarat că el știa de două soiuri de "Old Blush", Pink China. Un singur soi a fost
descris ca comune; celălalt a fost observat ca având mai multe petale, o culoare strălucitoare, și
un miros dulce. Graham Thomas scrie ca varietate lui roz poate fi aproape nealterat China, în
timp ce unele dintre forme cupru de "Old Blush" sunt, probabil, infuzat cu ceai Rose.
Anii Slater lui Crimson China "are, de asemenea variații. Dr. Hurst observat o, scurt alpinist
grațioasă la colectarea Gravereaux la La Roseraie de l'fân, pe care a simțit a fost un descendent
apropiat al sălbăticie "Crimson China", care poartă flori rosii cherry singur. Adevărații specii au
crescut, ceea ce a schimbat reproducere nostru trandafir atât de profund, este considerat a fi Rosa
chinensis spontanea. Hurst a declarat că acest trandafir a fost găsit și colectate de către Augustin
Henry în 1885, în timp ce în China Central. Trandafirul a fost ulterior găsit și fotografiat în 1983
de către botanistul japonez Mikinori Ogisu, în Ichang Defileul râului Yangtze Kiang. Trandafirul
are bogate flori unice roz care matur pentru a roșu profund, și este descrisă ca fiind ca un
Rambler. (Există imagini de la sculat Graham Stuart Thomas Rose Cartea și în căutarea pentru a
crescut cu Phillips și Rix.) Martin Rix descris o populație remarcabilă de trandafiri specii, care
Mikinori găsite în alte părți ale acelasi domeniu (Sichuan ) în cazul în care trandafirul a fost găsit
inițial: "Florile nu au fost doar cea mai profundă roșu, dar toate nuantele de roz si lustruiti pana
la aproape alb pur, plantele atat urca mare în copaci, arbuști și formarea se arcuiesc în aer liber."
(Din Roses Anciennes en France newsletter-ul, toamna anului 1998) Peter Beales a descris ca
având calități Chine cameleon. "Slater lui Crimson China", de obicei, semi-dublu, cu două sau
trei rânduri de petale, a fost cunoscut de poartă flori unice; uneori, se poate fi chiar roz. În orice
caz, "Slater lui Crimson" și "Old Blush" sunt strâns legate una de alta.
Există o twister minte real, cu ceea ce se numește Rosa indica. Dr. Hurst remarcat faptul ca Petru
Osbeck, un elev al marelui botanist suedez Linnaeus, descoperit Rosa indica în 1750, în timp ce
în Canton. Este de remarcat în "scris de mână, că" Linnaeus Blush Tea China ", a fost propria sa
instalație de specimen de Rosa indica. Unică Crimson China portretizat ca Rosa indica de
Redoute nu este Linnaeus "blush de culoarea crescut. Rosa chinensis este la fel a crescut la fel
Rosa indica Lindley lui; Cu toate acestea, Graham Thomas si Dr. Hurst nu menționează
versiunea Redoute de Rosa indica ca fiind Rosa chinensis. Krussman consideră Rose Redoute
este Rosa chinensis sanguinea, de asemenea, cunoscut sub numele de "Bengal Crimson".
Graham Thomas este incert de origine acest trandafir lui. El are în vedere faptul că este fie un
sport sau un trandafir care este derivat dintr-o hibrid vechi de Rosa chinensis. Rosa chinensis
sanguinea, "Bengal Crimson", este un singur China, a cărei culoare variază de la lumină la

5
întuneric Crimson. Nu se afișează aceleași gradatii de culoare care se găsesc în nici Rosa
chinensis spontanea sau "Slater lui Crimson". Redoute pictat, de asemenea, un trandafir marcat
Rosa indica, La Bengale bichonne. Graham Thomas constată că această dublă trandafir poate fi
"Slater lui Crimson China", de asemenea, cunoscut sub numele de semperflorens Rosa chinensis,
și Le "Rosier du Bengale". Este general recunoscut faptul că Rosa indica vulgaris Redoute lui, de
asemenea, cunoscut sub numele de "China comună", este "Old Blush". În orice caz, mai multe
din China au fost numiți "Bengal Roses", deoarece au ajuns la Europa prin Bengal. Roy
Shepherd constată că Slater distribuite chiar sa Crimson China sub numele de "Bengal Rose".
Suntem încă în căutarea pentru legăturile dintre aceste trandafiri Bengal sau China. Darul pe
partea stângă, infuzia de genetica China ar putea umbri originile lor, care au fost blocate în secret
sau pierdute de-a lungul secolelor.