ASTMUL BRONȘIC

Este o boală caracterizată prin reducerea generalizată,variabilă și reversibilă a calibrului

bronhiilor,cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante.Dispneea paroxistică
este consecința a trei factori,care induc bronhostenoză-edemul mucoasei bronșice ,hiperse-
creția și spasmul(primele două component sunt fixe,iar a treia este labilă).

Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronșic,sunt necesare cel puțin trei din următoarele
cinci:antecedente personale sau de familie,debutul crizei înainte de 25 ani sau după 50,dispnee
paroxistică expiratorie frecvent nocturnă,reversibilitatea crizelor sub influența corticoizilor sau
simpaticomimeticelor,tulburări de volume plasmatice și ale debitului expirator(în special scăde-
rea VEMS).Bronșita cronică se poate complica cu fenomene obstructive și alegice,apărând
bronșita astmatiformă.Astmul,dar și bronșita astmatiformă se pot complica cu modificări
emfizematoase.Astmul nu este o boală,ci un sindrom,care durează toată viața,cu evoluție înde-
lungată,discontinuă,capricioasă.

Etiologie-are substrat alergic,intervenind două elemente:

1-un factor general,adică terenul atopic,alergic-ceea ce presupune o reactivitate deosebită la

alergene(antigene).Cele mai obișnuite alergene sunt polenul,praf de cameră,păr și scuame de
animale,fungii atmosferici,alergene alimentare(lapte,ouă,carne),medicamente.Aceste alergene
induc la persoanele predispuse,formarea de anticorpi(imunoglobuline-IgE în cazul astmului)ce
aderă în special la nivelul mucoaselor.La recontactul cu alergenul, declanșează reacția alergi-
că,antigen-anticorp,cu eliberarea mediatorilor chimici bronhoconstrictori(histaminăacetilcolină)
și apariția crizei de astm.

2-factor local-hipersensibilitatea bronșică față de doze minime de mediatori chimici, incapa-

bil la individul sănătos să producă criza de astm.

La început,criza de astm este declanșată doar de alergene,cu timpul însă pot interveni și stimuli
emoționali,climaterici,reflecși.În toate tipurile însă,criza apare mai ales noaptea,când domină
tonusul vagal.

Simptome-la început crizele sunt tipice,cu început și sfârșit brusc,cu intervale libere.Mai târziu,
în intervalele dintre crize,apar semnele bronșitei cronice și ale emfizemului,cu dispnee mai mult
sau mai puțin evidentă.Criza apare mai ales în a doua jumătate a nopții,brutal,cu dispnee și ne-
liniște,prurit și hipersecreție.Alteori este anunțată de prodroame(strănut,lăcrimare,prurit al
pleoapelor,cefalee).Dispneea devine paroxistică,bradipneică,cu expirație prelungită și șuieră-
toare.Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la fereastră,pradă setei de aer,ori stă în poziție șezân-
dă cu capul pe spate și sprijinit în mâini,ochii injectați,nările dilatate,jugularele turgescente. În
timpul crizei,toracele este imobil,în inspirație forțată.La sfârșitul crizei,apare tusea uscată, chi-
nuitoare(deoarece eliminarea secrețiilor se face cu dificultate)cu spută vâscoasă,albicioasă
(perlată),bogată în eozinofile,cristale Charcot-Leyden și spirale Curschman.Testele de sensi-
bilizare sunt pozitive.Criza se termină în câteva minute sau ore,spontan sau sub influența
tratamentului.Ca o concluzie,simptomele caracteristice în astmul bronșic sunt: dispnee sau
respirație accelerată;expirație îngreunată sau prelungită,șuierătoare(wheezing);tuse în special
noaptea,după efort sau râs intens;senzație de constricție toracică;anxietate;bătăi accelerate ale
inimii(tahicardie).

Forme clinice

-astmul bronșic pur-apare la tineri cu teren alergic,cu interval liber între crize

-astm bronșic complicat,în care crizele apar pe fondul unor modificări permanente( de obicei
bronșita astmatică)

-astm bronșic extrinsec(alergic pur)-apare de obicei la tineri cu antecedente alergice famili-

ale,în prezența unor alergene,cu teste cutanate de provocare pozitive

-astm bronșic intrinsec-apare după 40 de ani,cu puține intervale libere,de obicei ivindu-se în
timpul iernii

-starea de rău asmatic-crize violente,subintrânde,cu durată de 24-48 de ore,rezistente la

tratament,de obicei fără tuse și expectorație,cu polipnee,asfixie,cianoză,colaps vascular, som-
nolență până la comă.Apare după administrarea în exces a simpaticomimeticelor(Alupent),
sedative,opiacee,barbiturice,suprimarea bruscă a corticoterapiei,suprainfecție bronșică

Tratament-în mare a fost expus la bronșita cronică.Tratamentului astmului se face toată viața și
impune recunoașterea factorilor declanșatori,luarea de măsuri pentru evitarea acestora și
urmărirea respirației,pentru a te asigura că tratamentul administrat pacientului,este eficient.
Rol important revine tratamentului alergiei, hiposensibilizare sau desensibilizare, care poate
elimina sau diminua simptomele astmului provocat de alergeni.

Există așa zisa terapie -medicație de control,care previne declanșarea unui atac de astm,prin
reducerea inflamației bronșice.Aceste medicamente antiinflamatorii sunt corticosteroizii inha-
latori,ex.fluticazona,flixotide,etc.Luate regulat,la indicația medicului pneumolog,aceste medi-
camente reduc sau chiar fac să dispară crizele de astm bronșic

-medicația de salvare,care se administrează în cazul unui atac de astm,

ele realizând bronhodilatație,adică relaxarea musculaturii căilor aeriene.Cel mai cunoscut
bronhodilatator de scurtă durată este Ventolinul(Salbutamol),iar bronhodilatator de lungă
durată este Salmeterolul(Serevent),acesta din urmă fiind mai mult folosit in controlul astmului
și nu în crizele de astm.Mai există un bronhodilatator,Formoterolul,care are actiune de lungă
dar și de scurtă durată,astfel el poate fi folosit și în crizele de astm

-tratament combinat,asocierea unui antiinflamator cu un bronhodilata-

tor,acesta furnizând un control mai bun al tratamentului în astmul bronșic

-antagoniști de leukotriene,cu rol bronhodilatator limitat,reduc simpto-

mele,ameliorează funcția ventilatorie,reduc inflamația și frecvența exacerbărilor.Pot fi alter-
native de tratament la adulți cu astm ușor persistent sau în astmul indus de aspirină(ex.Mon-
kasta,Singulair).În monoterapie efectul este mai redus decât al dozelor mici de corticosteroizi.
În asocierea celor doua,permite scăderea dozei de antagoniști de leucotriene și pot ameliora
starea pacienților necontrolați cu doze medii de corticoizi

-metilxantine,cu rol bronhodilatator,antiinflamator modest.Sunt utile în

forme retard,exemplu fiind Teofilina,ele fiind administrate la pacienți insuficient controlați cu
corticosteroizi

-corticosteroizi sistemici,pot fi necesari pe timp îndelungat ,la pacienți

necontrolați cu medicație inhalatorie.Se preferă medicația orală,datorită efectului mineralo-
corticoid redus.Dintre efectele adverse amintim:osteoporoză,HTA,diabet cortizonic,obezitate,
cataracta,glaucom,afectarea pielii,atrofie musculară,etc.

-antiimunoglobulinele E,obțiune pentru pacienții cu nivel crescut de IgE,

deci pentru astm alergic,util pentru pacienții cu astm alergic sever,necontrolat de corticoterapie

Ca particularitate,tratamentul unei crize de astm bronșic presupune:

-flux de oxigen 3-5l/min

-Salbutamol 1-2 pufuri

-Teofilina 6mg/kgc intavenos lent

-Prednisolon 30-60 mg intravenos in bolus