Plumb

de George Bacovia
Simbolismul este un curent modern ce presupune la nivel formal
și informal, inovații la nivelul poeziei. Se folosește simbolul, un
element al existenței umane sau al planului material care dobândește
conotații aparte și că urmare exprimă stări afective.
“Poezia lui Bacovia este înscrisă în simbolismul european prin
atmosferă, procedee, cromatică, muzicalitate, definindu-l pe poet ca
fiind “pictor în cuvinte şi compozitor în vorbe” ” (M. Petroveanu)
În opinia mea, opera literară „Plumb” de George Bacovia aparține
simbolismului prin tema şi viziunea despre lume reprezentată în text.
Pe de o parte, George Bacovia surprinde, în discursul liric,
corespondențele dintre elementele ce compun universul: „parfum,
muzică, culoare – toate se îngână și-și răspund”. Astfel, dacă primul
catren se centrează pe imaginea unei naturi reificate sub puterea
plumbului (sicriele sunt „de plumb”, florile sunt „de plumb”, natura
întreagă poartă „funerar veșmânt”), în cea de-a doua strofă este
dezvăluită realitatea interioară a ființei, sentimentele eului fiind
mortificate sub puterea metalului tanatic („Dormea întors amorul meu
de plumb”). Poezia „Plumb” fructifică o tematică în conformitate cu
imaginarul simbolist, în varianta sa decadentă: moartea, iubirea și
condiția artistului într-o lume lipsită de aspirații și artificială. Tema
morții este surprinsă încă din incipitul discursului poetic, unde verbul
la imperfect „dormeau”, alături de epitetul „adânc”, sugerează ideea
unui somn continuu, echivalent, în cazul lui Bacovia, cu moartea. În
viziunea eului decadent, moartea nu mai este percepută, la fel ca la
romantici, un univers compensatoriu, o formă de salvare a ființei.
Bacovia anunță „ruptura de utopia romantică”, în sensul în care,
pentru el, viața și moartea devin sinonime. Plumbul arată pasărea
sufletească și golul interior, iar acestea fac parte din elementele
simboliste ale operei. Sugestia face legătură dintre simbol și stările
exprimate. Corespondență este cavoul, un loc închis, izolat, loc de
refugiu al eului liric dintre el și lume; sicriele, veșmânt funerar,
coroanele, mortul arată moartea prin împietrire. Cromatica curpinde
culoarea gri închis, iar plumbul exprimă greutatea sufletească și
spirituală cât și sentimentele de tristețe.
Pe de altă parte, textul surprinde ipostaza artistului care
traversează tripla criză, specifică omului modern. Mai întâi, este
observabilă o criză a sinelui, ipostaza unei ființe care își resimte
realitatea interioară „de plumb” . Mai apoi, apare ipostaza artistului
condamnat la o existență solitară, societatea însăși fiind imaginată ca
un cavou. În această lume superficială, artistului nu i se aduce nicio
formă de omagiu, coroanele fiind „de plumb”. Finalul discursului
conține, prin metafora „aripile de plumb”, sugestia crizei comunicării
ființei cu transcendența. Titlul anticipează ideea discursului liric, fiind
în strânsă corelație cu mesajul transmis de textul poetic. Din punct de
vedere fonetic, cuvântul-titlu este format din patru consoane „grele”
care închid vocala „u”. Este sugerată astfel, ideea de univers închis, de
cădere grea, fără ecou, în care ființa se simte captivă, stamnată
definitiv la o existență solitară. Din punct de vedere morfologic,
cuvântul-titlu este alcătuit dintr-un substantiv comun, nearticulat. În
acest fel cititorul este avertizat asupra faptului că universul imaginat
de Bacovia este unul al obiectelor, în care orice formă de viață este
anulată. Poeții simboliști caută să îndepărteze poezia de pictură și să o
apropie de muzică. George Bacovia aderă la acest principiu estetic de
creație, astfel încât repetiția simbolului central „plumb” și a
conjuncției coordonatoare a discursului conferă o muzicalitate tristă,
apăsătoare și monotonă, asemenea unui marș funebru.
„Orașul bacovian este un loc fictiv, cu străzi pustii și stranii,
cu case printre care circulă și gesticulează un singur personaj,
adresându-se câteodată, unei iubite fantomatice, și menționând alteori,
prezente mai mult ipotetice.” (Anonim)
În concluzie, pe baza argumentelor menționate putem spune că
opera literară „Plumb” de George Bacovia aparține simbolismului prin
tema şi viziunea despre lume.