Edco Tot

Cursul nr.
3 - Problema Cauchy
1 Prezentare general¼
a
Acest curs este dedicat în exclusivitate introducerii şi studiului unui concept fundamental legat de studiul ecuaţiilor
diferenţiale: aşa-numita problem¼a Cauchy sau problem¼a cu condiţie iniţial¼a. Dup¼
a de…nirea conceptului este prezentat¼ a
noţiunea de funcţie Lipschitz, esenţial¼
a pentru demonstrarea ulterioar¼
a a existenţei şi unicit¼
aţii soluţiei pentru problema
Cauchy. La …nal va … prezentat şi un rezultat legat de sistemele de ecuaţii liniare.
De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn , f : I ! R o funcţie,
a 2 I/ şi 2 : Problema Cauchy sau problema cu condiţie iniţial¼a pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordinul întâi, cu datele
D = (I; ; f; a; ) const¼ a în determinarea unei funcţii x : J ! de clas¼ a C 1 ; unde J I; a 2 J pentru care
x0 (t) = f (t; x(t))

PC(D) :
x(a) = :
O astfel de funcţie x se numeşte soluţie pentru problema Cauchy PC(D):

Reamintim c¼ a majoritatea ecuaţiilor din cursul trecut pot … scrise în aceast¼
a form¼
a.
Exemplu Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x) = x2 ; 8(t; x) 2 R R,
a = 0 şi = 1: Atunci, PC(D) are forma

x0 (t) = x2
x(0) = 1:
Evident, ecuaţia diferenţial¼
a de mai sus este cu variabile separabile şi
0
x0 1
= = 1;
x2 x
pe un interval pe care I nu se anuleaz¼

a. Obţinem
1 1
= t + c , x(t) =
x t+c
şi cum x(0) = 1 obţinem c=1 astfel c¼
a
1
x(t) = ; t2J
t+1
unde J este orice interval conţinut în R pentru care 1 2 = J şi 0 2 J:
Exist¼a mai multe probleme şi concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy cum ar … problema existenţei soluţiei,
cea a unicit¼
aţii acesteia, conceptele de soluţie local¼
a sau global¼a, saturat¼
a sau nesaturat¼
a etc. Dintre toate acestea ne
vom ocupa doar de existenţa şi unicitatea problemei Cauchy. Pentru a studia aceste probleme trebuie s¼ a introducem o
nou¼a proprietate pentru funcţii.
1.1 Funcţii cu proprietatea Lipschitz

De…niţie Spunem c¼ a o funcţie F : Rn ! Rm are proprietatea Lipschitz pe sau c¼
a este de tip Lipschity pe sau
c¼
a este lipschitzian¼
a pe dac¼ a exist¼
a L > 0 astfel încât
kF (x) F (y)kRm L kx ykRn ; pentru orice x; y 2 :
Desigur, în cazul în care m = 1 sau n = 1 norma pe spaţiul respectiv se înlocuieşte cu modulul. De…niţia spune c¼ a
pentru o funcţie cu proprietatea Lipschitz distanţa dintre oricare dou¼ a valori ale funcţiei nu poate creşte oricât în raport
cu distanţa dintre argumente.
Propoziţie Orice funcţie cu proprietatea Lipschitz este continu¼ a.
Demonstraţie Vom folosi caracterizarea cu şiruri a continuit¼
aţii unei funcţii într-un punct. Fie, deci, F : Rn ! R m
o funcţie având proprietatea Lipschity, a 2 şi un şir (xn ) aşa încât xn ! a: Atunci, pentru orice n 2 N avem
kF (xn ) F (a)k L kxn ak
Astfel, deoarece membrul drept tinde la 0 rezult¼

a c¼
a şi membrul stâng tine la 0, adic¼
a F (xn ) ! F (a) ceea ce arat¼
a c¼
aF
este continu¼
a în (orice punct) a 2 :
1
1
Observaţie Reciproca este fals¼
a. De exemplu, dac¼
a consider¼
am f : (0; 1) ! R, f (x) = deşi este continu¼
a (chiar
x
derivabil¼
a) pe (0; 1); nu are proprietatea Lipschitz pe (0; 1): Dac¼
a ar exista L > 0 a.î.
jf (x) f (y)j L jx yj ; 8x; y > 0
atunci am avea
1 1
L jx yj , Lxy 1 8x; y > 0;
x y
1
ceea ce este, evident, fals(putem considera x = L; y = 12 ):
Propoziţie Orice funcţie derivabil¼

a pe un interval cu derivata m¼
arginit¼
a pe acel interval are proprietatea Lipschitz
pe intervalul respectiv.
Demonstraţie Fie o funcţie
f : I R ! R,
o funcţie derivabil¼
a pentru care exist¼a M > 0 astfel încât jf 0 (x)j M; 8x 2 I: Pentru x; y 2 I aplic¼
am teorema lui
Lagrange pe intervalul [x; y] sau [y; x]. Astfel, exist¼
a zx;y 2 I a.î.
f (x) f (y)
= f 0 (zx;y ) ) jf (x) f (y)j = jf 0 (zx;y )j jx yj M jx yj :
x y
Cum x şi y au fost arbitrar alese rezult¼
a c¼
a f are proprietatea Lipschitz pe I:
Observaţii 1) Reciproca este în general, fals¼a, deoarece pentru a … Lipschitz nu este nevoie ca funcţia s¼
a …e derivabil¼
a.
Un bun exemplu în acest sens este funcţia modul (norm¼ a), care este, în mod evident Lipschitz pe R dar nu este derivabil¼a
pe R. Totuşi, dac¼a o funcţie care are proprietatea Lipschitz pe un interval I şi este derivabil¼a pe I, atunci derivata sa
este m¼arginit¼
a, constanta de m¼ arginire …ind, de fapt, constanta Lipschitz.
2) Pentru funcţii vectoriale F : Rn ! Rm propoziţia ultim¼ a se p¼
astreaz¼
a dar domeniul trebuie s¼ a …e convex iar
în loc de "derivata funcţiei f " vom pune "derivatele parţiale ale funcţiilor componente ale lui F ".
2 Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy
Vom trata mai întâi cazul ecuaţiilor diferenţiale ordinare, de ordinul 1, celelalte rezultate obţinându-se similar.
Teorem¼ a (Picard)
Fie I; D R dou¼ a intervale deschise de numere reale, f : I D ! R o funcţie, a 2 I/ şi 2 D şi problema Cauchy
x0 (t) = f (t; x(t))

PC(D) :
x(a) = :
Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:

1) f este continu¼
a pe I D
2) exist¼
a L > 0 a.î. pentru orice t 2 I, …xat, jf (t; u) f (t; v)j L ju vj ; 8u; v 2 D
atunci problema Cauchy PC(D) are soluţie unic¼ ax:J I ! D; dat¼
a de metoda aproximaţiilor succesive. Mai exact,
soluţia x a problemei este limita şirului (xn ) construit astfel:
8
< x0 (t) = ; 8t 2ZJ
t
: xn+1 (t) = + f (s; xn (s))ds:
a
Demonstraţie Mai întâi s¼

a observ¼
am c¼
a dac¼
ax:J I ! D este o soluţie a PC(D) atunci, integrând prima relaţie
de la a la t 2 J; obţinem Z t
x(t) = + f (s; x(s))ds: (1)
a
Reciproc, dac¼ ax:J I ! Deste o funcţie care veri…c¼ a ecuaţia integral¼
a de mai sus atunci, pentru c¼ a f este continu¼ a
rezult¼ a c¼ a şi x0 (t) = f (t; x(t)); conform teoremei fundamentale a calculului integral. Pe de alt¼
a x este derivabil¼ a parte,
x(a) = ; deci x este o soluţie a problemei Cauchy. Astfel, x este soluţie a PC(D) dac¼ a şi numai dac¼ a x veri…c¼a ecuaţia
integral¼ a anterioar¼a. Vom ar¼ ata c¼ a limita şirului (xn ) din enunţul teoremei veri…c¼a aceast¼a ecuaţie. Pentru aceasta, vom
ar¼ ata c¼
a (xn ) este uniform convergent. Acest lucru ne va permite s¼ a trecem la limit¼
a în relaţia care de…neşte şirul (xn )
şi s¼
a obţinem (1), unde x(t) = lim xn (t):
Este clar c¼a xn (a) = ; 8n 2 N şi c¼ a toate funcţiile xn sunt continue (chiar derivabile). Putem scrie
xn (t) = (xn (t) xn 1 (t)) + (xn 1 (t) xn 2 (t)) + + (x1 (t) x0 (t)) + :
2
Atunci, convergenţa şirului (xn ) este echivalent¼
a cu convergenţa seriei
1
X
(xn (t) xn 1 (t)) ; t 2 J;
n=1
unde J I:
Deoarece f este continu¼ a, conform teoremei lui Weierstrass, este m¼ arginit¼
a pe orice mulţime m¼
arginit¼
a şi închis¼
a din
I D (şi îşi atinge efectiv marginile): Alegem, atunci mulţimea [a ;a + ] [ ; + ] I D; unde > 0 este
0
ales su…cient de mic a.î. [a ;a + ] I şi ; + 0 D: Atunci, exist¼a M > 0 astfel încât jf (t; u)j M,
0 0
8(t; u) 2 [a ;a + ] ; + : Observ¼ am c¼
a pentru orice n 2 N avem
Z t Z t
jxn (t) j= f (s; xn 1 (s))ds jf (s; xn (s))j ds M jt aj M :
a a
0 0
Alegând < =M rezult¼
a c¼
a jxn (t) j ; deci toate valorile tuturor funcţiilor xn se g¼
asesc în acelaşi interval şi putem
considera c¼
a
0 0
xn : [a ;a + ] I! ; + D; 8n:
Astfel, putem alege J = [a ; a + ] I:
S¼
a mai remarc¼ am c¼ a pentru orice n avem
Z t Z t
jxn (t) xn 1 (t)j jf (s; xn 1 (s)) f (s; xn 2 (s))j ds L jxn 1 (s) xn 2 (s)j ds
a a
unde ultima inegalitate are loc pentru c¼

a f este lipschitz în al doilea argument. Atunci,
Z t
jx1 (t) x0 (t)j = jx1 (t) j jf (s; x(s))j ds M jt aj
a
Z t Z t 2
jt aj
jx2 (t) x1 (t)j L jx1 (s) x0 (s)j ds LM js aj ds LM
a a 2
Z t Z t 2 3
js aj jt aj
jx3 (t) x2 (t)j L jx2 (s) x1 (s)j ds L2 M L2 M
a a 2 3!
ş.a.m.d. Inductiv, obţinem

n n
jt aj
jxn (t) xn 1 (t)j Ln 1
M Ln 1
M
n! n!
şi atunci
1
X 1
X 1
X n
jxn (t) j = (xn (t) xn 1 (t)) jxn (t) xn 1 (t)j Ln 1
M
n=1 n=1 n=1
n!
1
X
M (L )n M L
= = e < 1:
L n=1
n! L
0
Astfel, seria este convergent¼ a şi, deci, (xn ) este convergent pe întreg intervalul J la o funcţie x : J ! ; + 0 (chiar
uniform, deoarece rata de convergenţa şirului (xn (t)) nu depinde de t). Uniforma convergenţ¼ a ne permite s¼
a trecem la
limit¼
a în relaţia de recurenţ¼
a Z t
xn+1 (t) = + f (s; xn (s))ds
a
şi obţinem Z t
x(t) = + f (s; x(s))ds; 8t 2 J:
a
Rezult¼a c¼a x este soluţie pentru problema Cauchy şi mai r¼ amâne s¼ a ar¼
at¼
am unicitatea. Dar, dac¼
a y ar … o alt¼
a soluţie,
cf. celor discutate la începutul demonstraţiei, y ar trebui s¼
a veri…ce relaţia
Z t
y(t) = + f (s; y(s))ds
a
şi atunci Z Z t
t
jxn (t) y(t)j jf (s; xn 1 (s)) f (s; y(s))j ds L jxn 1 (t) y(t)j ds:
a a
3
Folosind din nou inducţia matematic¼
a se arat¼
a uşor c¼
a
M (L )n
jxn (t) y(t)j ! 0 pt.n ! 1
L n!
şi astfel
x(t) = lim xn (t) = y(t); 8t 2 J:
Rezult¼
a c¼
a soluţia este unic¼
a şi demonstraţia este încheiat¼
a.
Observaţie Dac¼ a se renunţ¼

a la condiţia Lipschitz, admiţând numai c¼
a f este continu¼
a, avem garantat¼a numai existenţa
local¼
a a soluţiei şi unicitatea ei. De asemenea, nu putem garanta c¼ a de data aceasta ¸sirul aproximaţiilor succesive este
uniform convergent la soluţia respectiv¼ a; în demonstraţia Teoremei anterioare intervine în mod esenţial faptul c¼a f este
lipschitzian¼
a în raport cu a doua variabil¼ a.
De exemplu, dac¼ a consider¼am problema Cauchy
x0 (t) = x2=3 (t)

x(a) = 0
avem, în mod evident, soluţia x 0: Pe de alt¼

a parte, mai putem scrie
3
x0 0 1 1
= 1 , 3 x1=3 = 1 , x1=3 (t) = t + c , x(t) = t+c
x2=3 3 3
şi cum x(a) = 0 obţinem şi soluţia

1 3
x(t) =(x a) :
27
Astfel, soluţia nu mai este unic¼ a. Acest lucru este posibil pentru c¼a nu mai suntem în condiţiile teoremei lui Picard:
f (t; u) = u2=3 este continu¼ a dar acest caz nu are proprietatea Lipschitz în raport cu variabila u în apropierea punctului
(a; 0):
p
3
p3 u2 v 2 ju + vj
jf (t; u) f (t; v)j = u2 v2 = p 3
p3
p3
= p3
p3
p3
ju vj
4 2
u + u v + v2 4 u + u2 v 2 + v 4
4
1
iar cantitatea din faţa lui ju vj nu este m¼
arginit¼
a pentru u şi v apropiate de 0. De exemplu, pentru un = vn = n3
2
ju + vj n3 2
p
3
p3
p
3
= 3 = n ! 1 pentru n ! 1:
u + u2 v 2 + v 4
4
n4
3
Rezultatul de existenţ¼
a şi unicitate de mai sus poate … adaptat cu uşurinţ¼
a pentru a rezolva probleme cu un grad de
di…cultate mai ridicat. În primul rând, pentru a rezolva problema Cauchy aşa cum a fost ea de…nit¼ a la începutul acestui
curs, adic¼
a
x0 (t) = f (t; x(t))
PC(D) :
x(a) = :
unde f : I ! R , cu I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼
a din Rn . Observ¼am c¼
ao
n
diferenţ¼
a este c¼
a în loc s¼
a lucr¼am cu D - interval deschis de numere reale, avem R , o mulţime deschis¼
a. Totuşi
raţionamentul este cu totul analog.
Un caz mai interesant este cel al sistemelor de ecuaţii diferenţiale (le-am întâlnit în primul curs, în prezentarea unor
modele matematice).
Un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul I cu n funcţii necunoscute are forma (normal¼ a)
8 0
>
> x1 (t) = f1 (t; x1 (t); :::; xn (t))
>
< x0n (t) = f2 (t; x1 (t); :::; xn (t))
..
>
> .
>
: 0
xn (t) = fn (t; x1 (t); :::; xn (t))
unde funcţiile fi : I U ! R, 8i = 1; ::; n au un domeniu comun de de…niţie, I este un interval de numere reale iar U
este o submulţime deschis¼ a din Rn : O soluţie pentru sistemul anterior de ecuaţii este un n-uplu de funcţii (x1 ; :::; xn ) de
1
clas¼
a C pentru care (t; x1 (t); :::; xn (t)) 2 I U pentru orice t 2 J I şi care veri…c¼ a sistemul.
Problema Cauchy asociat¼ aunui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I const¼ a în determinarea unei soluţii care
veri…c¼
a în plus şi condiţiile xi (t0 ) = xi0 ; 8i = 1; ::; n; numite condiţii iniţiale.
4
Consider¼
am, în leg¼
atur¼
a cu un astfel de sistem, funcţiile
x : I ! Rn ; x(t) = (x1 (t); :::; xn (t)) şi

F : I U Rn+1 ! Rn ; F (t; u) = (f1 (t; u1 ; :::; un ); :::; fn (t; u1 ; :::; un ))
şi atunci problema Cauchy poate … rescris¼

a în forma
0
xT (t) = (F T )0 (t; u)
x(t0 ) = x0 = (x10 ; :::; xn0 ):
Putem deci adapta teorema lui Picard şi la sisteme de ecuaţii diferenţiale de ordinul I (integrala transferându-se pe …ecare
component¼ a în parte). Astfel, şi problema Cauchy asociat¼ a unui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I are soluţie şi
aceasta este unic¼
a.
Încheiem cu problema Cauchy asociat¼ a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul n ( în forma normal¼ a): Mai exact, …e mi R
un interval de numere reale, o submulţime deshis¼ a, nevid¼ a din Rn ; o funcţie
f :I !R
o funcţie, a 2 I şi = ( 1 :::; n) 2 : O ecuaţie diferenţial¼

a de ordinul n în forma normal¼
a este o ecuaţie de tipul
x(n) (t) = f (t; x(t); x0 (t); :::; x(n 1)

(t)):
Problema Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼

a de ordin n în forma normal¼
a const¼
a în g¼
asirea unei funcţii
x:J I ! R,
a C n ; a.î. a 2 J şi (x(t); x0 (t); :::; x(n 1) (t)) 2 ; 8t 2 J care veri…c¼

de clas¼ a ecuaţia x(n) (t) = f (t; x(t); x0 (t); :::; x(n 1) (t))
0 (n 1)
8t 2 J şi care veri…c¼a şi "condiţiile iniţiale" x(a) = 1 ; x (a) = 2 ; :::; x (a) = n : Vom nota aceast¼ a problem¼ a Cauchy
prin
0 x(n) = f (t; x; x0 ; :::; x(n 1) )
PC(D ) ;
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; :::; x(n 1) (a) = n
unde D0 = (I; ; f; a; ) :
Vom face urm¼atoarele modi…c¼
ari de notaţii:
8 not
>
> x = x1
>
>
>
>
not
x0 = x2
<
..
>
> .
>
> not
>
> x(n 1) = xn
:
F (t; x1 ; :::; xn ) = (x2 ; :::; xn ; f (t; x1 ; :::; xn )):
Astfel, problema Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin n poate … reformulat¼ a ca problem¼ a Cauchy pentru un
sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I, despre care ştim c¼ a admite o soluţie şi c¼
a aceasta este unic¼
a,
8
>
> x01 = x2
>
>
>
> x02 = x3
>
< ..
.
>
> x0
> n 1 = xn
>
> 0
>
> xn = f (t; x1 ; :::; xn ):
:
x1 (a) = 1 ; :::; xn (a) = n :
Desigur, pentru ca soluţia acestei probleme s¼ a existe şi s¼

a …e unic¼
a trebuei s¼
a ne plas¼
am în aceleaşi condiţii ca ale teoremei
lui Picard, adic¼ a f s¼
a …e continu¼ a şi s¼
a aib¼
a proprietatea Lipschitz în raport cu variabila x = (x1 ; :::; xn )).
În concluzie, pentru o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin n sau pentru un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul 1 pentru
care avem şi n condiţii iniţiale (în acelaşi punct a), în anumite condiţii de lipschitzianitate, problema Cauchy asociat¼ a
are soluţie, este unic¼
a şi este dat¼
a de metoda aproximaţiilor succesive (Picard).
5
Ecuaţii diferenţiale şi calcul operaţional
Curs - Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy
16.03.2020
Curs - Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy () Automatic¼
a şi calculatoare 16.03.2020 1 / 14
Conceptul de problem¼
a Cauchy
De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn ,

f :I ! R o funcţie, a 2 I/ şi 2 : Problema Cauchy sau problema cu condi¸ tie
ini¸
tial¼a pentru o ecuaţie diferenţial¼
a de ordinul întâi, cu datele D = (I ; ; f ; a; ) const¼
a în
determinarea unei funcţii x : J ! de clas¼ a C 1 ; unde J I ; a 2 J pentru care
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :
Curs - Existenţ¼
a Cauchy

ini¸
a în
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :
Curs - Existenţ¼
a Cauchy

ini¸
a în
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :
Majoritatea ecuaţiilor din cursul trecut pot … scrise în aceast¼

a form¼
a.
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:
Atunci, PC(D) are forma

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Obţinem
1
x (t) = ; t 2 J = ( 1; 1)
t +1
Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

soluţie local¼
a: J I
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Obţinem
1
x (t) = ; t 2 J = ( 1; 1)
t +1

soluţie local¼
a: J I
soluţie global¼
a: J = I
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Obţinem
1
x (t) = ; t 2 J = ( 1; 1)
t +1

soluţie local¼
a: J I
soluţie global¼
a: J = I
soluţie saturat¼
a/nesaturat: J este maximal sau nu
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Obţinem
1
x (t) = ; t 2 J = ( 1; 1)
t +1

soluţie local¼
a: J I
soluţie global¼
a: J = I
soluţie saturat¼
Existenţa soluţiei
Curs - Existenţ¼
Exemplu
Exemplu
Fie I = R, = R,
f :R R ! R; f (t; x ) = x 2; 8(t; x ) 2 R R,
a = 0 şi = 1:

x 0 (t) = x 2
PC(D) :
x (0) = 1:
Obţinem
1
x (t) = ; t 2 J = ( 1; 1)
t +1

soluţie local¼
a: J I
soluţie global¼
a: J = I
soluţie saturat¼
Existenţa soluţiei
Unicitatea soluţiei
Curs - Existenţ¼
Funcţii cu proprietatea Lipschitz - de…niţie, propriet¼
aţi
De…niţie
Spunem c¼ a o funcţie F : Rn ! Rm are proprietatea Lipschitz pe sau c¼ a este de tip
Lipschity pe sau c¼ a este lipschitzian¼
a pe dac¼
a exist¼
kF (x ) F (y )kRm L kx y kRn ; pentru orice x ; y 2 :
Curs - Existenţ¼
aţi
De…niţie
a pe dac¼
a exist¼
Propoziţie
Orice funcţie cu proprietatea Lipschitz este continu¼
a.
Curs - Existenţ¼
aţi
De…niţie
a pe dac¼
a exist¼
Propoziţie
Orice funcţie cu proprietatea Lipschitz este continu¼
a.
Observaţie
1
Reciproca este fals¼
a. De exemplu, dac¼
a consider¼
am f : (0; 1) ! R, f (x ) = deşi este
x
continu¼
a (chiar derivabil¼
a) pe (0; 1); nu are proprietatea Lipschitz pe (0; 1):
Curs - Existenţ¼
aţi
Propoziţie
Orice funcţie derivabil¼
arginit¼
a pe acel interval are
proprietatea Lipschitz pe intervalul respectiv.
Curs - Existenţ¼
aţi
Propoziţie
arginit¼
Observaţii
1 Reciproca este în general, fals¼
a, deoarece pentru a … Lipschitz nu este nevoie ca
funcţia s¼
a …e derivabil¼
a.
Curs - Existenţ¼
aţi
Propoziţie
arginit¼
Observaţii
1 Reciproca este în general, fals¼ a, deoarece pentru a … Lipschitz nu este nevoie ca
funcţia s¼
a …e derivabil¼a.Totuşi, dac¼a o funcţie care are proprietatea Lipschitz pe un
interval I şi este derivabil¼
a pe I , atunci derivata sa este m¼ arginit¼
a, constanta de
m¼arginire …ind, de fapt, constanta Lipschitz.
2 Pentru funcţii vectoriale F : Rn ! Rm propoziţia ultim¼a se p¼astreaz¼
a dar
domeniul trebuie s¼ a …e convex iar în loc de "derivata funcţiei f " vom pune
"derivatele parţiale ale funcţiilor componente ale lui F ".
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy (cazul ecuaţiilor ordinare)
Teorem¼
a - Picard
Fie I ; D R dou¼ a intervale deschise de numere reale, f : I D ! R o funcţie, a 2 I/ şi
2 D şi problema Cauchy
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :
Dac¼
a sunt îndeplinite condiţiile:
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Teorem¼
a - Picard
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :

1) f este continu¼
a pe I D
2) exist¼
a L > 0 a.î. pentru orice t 2 I , …xat, jf (t; u) f (t; v )j L ju vj ; 8u; v 2 D
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Teorem¼
a - Picard
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :

1) f este continu¼ a pe I D
2) exist¼
a L > 0 a.î. pentru orice t 2 I , …xat, jf (t; u) f (t; v )j L ju v j ; 8u; v 2 D
atunci problema Cauchy PC(D) are soluţie unic¼ a x : J I ! D; dat¼ a de metoda
aproximaţiilor succesive. Mai exact, soluţia x a problemei este limita şirului (xn ) construit
astfel: 8
< x0 (t) = ; 8t 2ZJ
t
: xn+1 (t) = + f (s; xn (s))ds:
a
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Observaţie
1 Dac¼a se renunţ¼
a la condiţia Lipschitz, admiţând numai c¼ a f este continu¼
a, avem
garantat¼a numai existenţa local¼a a soluţiei nu şi unicitatea ei.
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Observaţie
a, avem
2 De asemenea, nu putem garanta c¼ a de data aceasta ¸sirul aproximaţiilor succesive
este uniform convergent la soluţia respectiv¼
a.
Exemplu
Consider¼
am problema Cauchy
x 0 (t) = x 2=3 (t)

PC(D) :
x (a) = 0
ecuaţia are dou¼

a soluţii
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Observaţie
a, avem
2 De asemenea, nu putem garanta c¼ a de data aceasta ¸sirul aproximaţiilor succesive
este uniform convergent la soluţia respectiv¼
a.
Exemplu
Consider¼
am problema Cauchy
x 0 (t) = x 2=3 (t)

PC(D) :
x (a) = 0
ecuaţia are dou¼

a soluţii
f nu are proprietatea Lipschitz în raport cu a doua variabil¼
a
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
a pentru a
rezolva probleme cu un grad de di…cultate mai ridicat.
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
a pentru a
rezolva probleme cu un grad de di…cultate mai ridicat. Consider¼ am
x 0 (t) = f (t; x (t))

PC(D) :
x (a) = :
unde f : I ! R , cu I R un interval de numere reale, Rn o submulţime

a din Rn . Observ¼
deschis¼ am c¼
a o diferenţ¼
a este c¼
a în loc s¼
a lucr¼
am cu D - interval deschis
de numere reale, avem Rn , o mulţime deschis¼a.
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
a şi unicitate în problema Cauchy (cazul sistemelor de ecuaţii)
De…niţie
Un sistem de n ecuaţii diferenţiale de ordinul I cu n funcţii necunoscute are forma
(normal¼a) 8 0
> x1 (t) = f1 (t; x1 (t); :::; xn (t))
>
>
< xn0 (t) = f2 (t; x1 (t); :::; xn (t))
..
>
> .
>
: 0
xn (t) = fn (t; x1 (t); :::; xn (t))
unde:
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
De…niţie
(normal¼a) 8 0
> x1 (t) = f1 (t; x1 (t); :::; xn (t))
>
>
< xn0 (t) = f2 (t; x1 (t); :::; xn (t))
..
>
> .
>
: 0
xn (t) = fn (t; x1 (t); :::; xn (t))
unde:
funcţiile fi : I U ! R, 8i = 1; ::; n (au un domeniu comun de de…niţie);
I este un interval de numere reale
a din Rn :
U este o submulţime deschis¼
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
De…niţie
(normal¼a) 8 0
> x1 (t) = f1 (t; x1 (t); :::; xn (t))
>
>
< xn0 (t) = f2 (t; x1 (t); :::; xn (t))
..
>
> .
>
: 0
xn (t) = fn (t; x1 (t); :::; xn (t))
unde:
funcţiile fi : I U ! R, 8i = 1; ::; n (au un domeniu comun de de…niţie);
I este un interval de numere reale
a din Rn :
U este o submulţime deschis¼
a C1
O soluţie pentru sistemul de mai sus este un n-uplu de funcţii (x1 ; :::; xn ) de clas¼
pentru care (t; x1 (t); :::; xn (t)) 2 I U pentru orice t 2 J I şi care veri…c¼ a sistemul.
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼
Problema Cauchy asociat¼ a unui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I const¼ a în

determinarea unei soluţii care veri…c¼
a în plus şi condiţiile xi (t0 ) = xi 0 ; 8i = 1; ::; n; numite
condiţii iniţiale.
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼

Consider¼
am, în leg¼
atur¼
x : I ! Rn ; x (t) = (x1 (t); :::; xn (t)) şi

n+1
F : I U R ! Rn ; F (t; u) = (f1 (t; u1 ; :::; un ); :::; fn (t; u1 ; :::; un ))

a în forma
Curs - Existenţ¼
Existenţ¼

Consider¼
am, în leg¼
atur¼
x : I ! Rn ; x (t) = (x1 (t); :::; xn (t)) şi

n+1
F : I U R ! Rn ; F (t; u) = (f1 (t; u1 ; :::; un ); :::; fn (t; u1 ; :::; un ))

a în forma
0
x T (t) = (F T )0 (t; u)
x (t0 ) = x0 = (x10 ; :::; xn0 ):
Curs - Existenţ¼
Problema Cauchy pt. ecuaţii diferenţiale de ordin n
De…niţie
Fie I R un interval de numere reale, o submulţime deshis¼ a din Rn ; o funcţie
a, nevid¼
f :I !R
o funcţie, a 2 I şi = ( 1 :::; n ) 2 : O ecuaţie diferenţial¼

a de ordinul n în forma
normal¼a este o ecuaţie de tipul
1)
x (n) (t) = f (t; x (t); x 0 (t); :::; x (n (t)):
Curs - Existenţ¼
Problema Cauchy pentru ecuaţii liniare de ordin n
Pentru o ecuaţie diferenţial¼

a de ordin n problema Cauchy în forma normal¼
a const¼
a în
g¼
x : J I ! R,
a C n ; a.î.
de clas¼
1)
a 2 J şi (x (t); x 0 (t); :::; x (n (t)) 2 ; 8t 2 J;
care veri…c¼
a ecuaţia
1)
x (n) (t) = f (t; x (t); x 0 (t); :::; x (n (t))8t 2 J
şi care veri…c¼

a şi "condiţiile iniţiale"
0 (n 1)
x (a) = 1; x (a) = 2 ; :::; x (a) = n:
Curs - Existenţ¼

a de ordin n problema Cauchy în forma normal¼
a const¼
a în
g¼
x : J I ! R,
a C n ; a.î.
de clas¼
1)
a 2 J şi (x (t); x 0 (t); :::; x (n (t)) 2 ; 8t 2 J;
care veri…c¼
a ecuaţia
1)
x (n) (t) = f (t; x (t); x 0 (t); :::; x (n (t))8t 2 J
şi care veri…c¼

a şi "condiţiile iniţiale"
0 (n 1)
x (a) = 1; x (a) = 2 ; :::; x (a) = n:
Vom nota aceast¼

a problem¼
a Cauchy prin
x (n) = f (t; x ; x 0 ; :::; x (n 1) )

PC(D0 ) 1) ;
x (a) = 1 ; x 0 (a) = 2 ; :::; x (n (a) = n
unde D0 = (I ; ; f ; a; ) :
Curs - Existenţ¼
Vom face urm¼

a toarele modi…c¼
ari de notaţii:
8 not
>
> x = x1
>
> not
>
> x 0 = x2
<
.
.
> .
>
>
>
> x (n 1) = xn
not
>
:
F (t; x 1 ; :::; x n ) = (x 2 ; :::; x n ; f (t; x 1 ; :::; x n )):
Astfel, putem reformula ca problem¼ a Cauchy pentru un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I,
despre care ştim c¼
a admite o soluţie şi c¼
a:
Curs - Existenţ¼
Vom face urm¼

ari de notaţii:
8 not
>
> x = x1
>
> not
>
> x 0 = x2
<
.
.
> .
>
>
>
> x (n 1) = xn
not
>
:
F (t; x 1 ; :::; x n ) = (x 2 ; :::; x n ; f (t; x 1 ; :::; x n )):
a:
8
>
> x10 = x 2
>
> x20 = x 3
>
>
>
< ..
.
>
> xn0 1 = x n
>
>
>
> xn0 = f (t; x 1 ; :::; x n ):
>
:
x1 (a) = 1 ; :::; x n (a) = n:
Curs - Existenţ¼
Vom face urm¼

ari de notaţii:
8 not
>
> x = x1
>
> not
>
> x 0 = x2
<
.
.
> .
>
>
>
> x (n 1) = xn
not
>
:
F (t; x 1 ; :::; x n ) = (x 2 ; :::; x n ; f (t; x 1 ; :::; x n )):
a:
8
>
> x10 = x 2
>
> x20 = x 3
>
>
>
< ..
.
>
> xn0 1 = x n
>
>
>
> xn0 = f (t; x 1 ; :::; x n ):
>
:
x1 (a) = 1 ; :::; x n (a) = n:
Curs - Existenţ¼
Concluzii
a de ordin n sau pentru un sistem de n ecuaţii diferenţiale de
ordinul 1 pentru care avem şi n condiţii iniţiale (în acelaşi punct a), în anumite condiţii
de lipschitzianitate, problema Cauchy asociat¼ a are soluţie, este unic¼
a şi este dat¼
a de
metoda aproximaţiilor succesive (Picard).
Curs - Existenţ¼
CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
30.03.2020
CURS 06 - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

Ecuaţiile diferenţiale liniare de ordinul n au forma general¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
unde I este un interval de numere reale iar f ; a1 ; :::; an : I ! R sunt funcţii continue.

a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
Dac¼a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼
a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼
a
este neomogen¼ a.

a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
Dac¼a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼
a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼
a
este neomogen¼ a.
Dac¼a funcţiile ai sunt funcţii constante pe I pentru orice i = 1; ::; n vom spune c¼
a
ecuaţia este una cu coe…cienţi constanţi (omogen¼ a sau neomogen¼ a, dup caz).

Observaţie
dac¼
a ' este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie
x a ecuaţiei omogene ataşate,
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

Observaţie
dac¼
a ' este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie
x a ecuaţiei omogene ataşate,
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1).

reciproc, orice soluţie a ecuaţiei neomogene poate … scris¼a ca suma dintre o soluţie
particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi o soluţie a sistemului omogen

Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale liniare de ordin n
Teorem¼
a
Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare şi omogene de ordinul n este un spaţiu vectorial de
dimensiune n:
Observaţie
Deoarece dim S = n este su…cient s¼
a g¼
asim

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia
omogen¼a va … de forma
x = c 1 '1 + + c n 'n ;
unde ci 2 R, i = 1; ::; n: Funcţiile 'i ; i = 1; ::; n sunt numite soluţii fundamentale
(ale ecuaţiei omogene) iar B se numeşte sistem fundamental de soluţii.
şi o soluţie particular¼
a, '; a ecuaţiei neomogene.

Teorem¼
a
dimensiune n:
Observaţie
a g¼
asim
o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia
omogen¼a va … de forma
x = c 1 '1 + + c n 'n ;
unde ci 2 R, i = 1; ::; n: Funcţiile 'i ; i = 1; ::; n sunt numite soluţii fundamentale
(ale ecuaţiei omogene) iar B se numeşte sistem fundamental de soluţii.
şi o soluţie particular¼
a, '; a ecuaţiei neomogene.
Soluţia general¼ a a ecuaţiei liniare neomogene de ordinul n va … de forma
x + ' = c 1 '1 + + c n 'n + '

Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n cu coe…cienţi constanţi
Fie ecuaţia diferenţial¼

a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;
uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante.


a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;

Evident,
1)
x (n) = a1 x (n ::: an 1x
0
an x
şi
1+p)
x (n+p) (t) = a1 x (n (t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x (p) (t); 8t 2 I ; 8p 2 N.


a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
1)
x (n) + a1 x (n + ::: + an 1x
0
+ an x = 0;

Evident,
1)
x (n) = a1 x (n ::: an 1x
0
an x
şi
1+p)
x (n+p) (t) = a1 x (n (t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x (p) (t); 8t 2 I ; 8p 2 N.
Se arat¼
a c¼
a
x 0 (0) x 00 (0) 2 x (p) (0) p X1

x (p) (0) p
x (t) = x (0) + t+ t + + t + = t ; 8t 2 I
1! 2! p! p=0
p!

Soluţia ecuaţiei este perfect determinat¼

a de valorile derivatelor functiei x în origine, de
orice ordin, x (p) (0); p 2 N. Avem
1+p) 1+p
x (n+p) (0) = a1 x (n (0) ::: an 1x (0) an x (p) (0); p 2 N.
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

am, pentru uşurinţ¼ p 2 N şi relaţia de recurenţ¼
a poate … rescris¼
a
xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp ; p 2 N.


1+p) 1+p
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

a
Complet¼am cu înc¼
a n 1 relaţii evidente:
8
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp
>
>
< xn+p 1 =
> xn+p 1
xn+p 2 = xn+p 2
>
> ..
>
> .
>
:
xp+1 = xp+1


1+p) 1+p
Not¼ a, x (p) (0) = xp ;

a
Complet¼am cu înc¼
a n 1 relaţii evidente:
8 0 1
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp xn+p 1
>
> Bxn+p 2C
< xn+p 1 =
> xn+p 1 B C
xn+p 2 = xn+p 2 B 3C ;
, y p+1 = A y p ; yp = Bxn+p C
>
> .. B . C
>
> . @ .. A
>
:
xp+1 = xp+1 xp
sau, echivalent, yp = Ap y0 ; 8p 2 N.

Ecuaţia caracteristic¼
a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
acinile 1 ; :::; k de multiplicit¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:
Derivatele în origine x (p) (0) sunt combinaţii liniare ale numerelor
p ni
: : : ; Cp0 p 1
i ; Cp
p
i
1
; : : : ; Cpni i ;:::

a a matricei A este
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0;
care are r¼
ad¼
aţi n1 ; :::; nk ; cu n1 + ::: + nk = n:
Derivatele în origine x (p) (0) sunt combinaţii liniare ale numerelor
p ni
: : : ; Cp0 p 1
i ; Cp
p
i
1
; : : : ; Cpni i ;:::
Când valorile proprii ale lui A sunt, toate, numere reale, înlocuind în scrierea lui x în serie
Taylor obţinem
(1) 1t (1) 1t (k ) (k )
x (t) = c1 e +c2 te + +cn(1)
1
t n1 1
e 1t
+ +c1 e kt
+c2 te kt
+ +cn(kk ) t nk 1
e kt

Soluţia este o combinaţie liniar¼

a a urm¼
atoarelor funcţii:


a a urm¼
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1t
; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
<
>
>
>
:


a a urm¼
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1t
; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2 t ; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
>
>
>
:


a a urm¼
8 1t 1t
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e ; te ; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2t
; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e kt ; te kt ; t2e kt ; :::; t nk 1
e kt


a a urm¼
8 1t 1t
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e ; te ; t2e 1t
; :::; t n1 1
e 1t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2t
; te 2t
; t2e 2t
; :::; t n2 1
e 2t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e kt ; te kt ; t2e kt ; :::; t nk 1
e kt
sau, altfel spus,

1t 2t kt
x (t) = f1 (t)e + f2 (t)e + + fk (t)e ;
unde fi 2 Pni este un polinom de grad ni 1; i = 1; ::; k:

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Dac¼
a ecuaţia caracteristic¼
a
n n 1 n 2
+ a1 + a2 + + an 1 + an = 0
are o r¼
ad¼acin¼
a complex¼ a z = + i de multiplicitate k atunci - polinomul având
coe…cienţi reali - şi conjugatul num¼
arului complex z; z = i este, de asemenea,
r¼
ad¼
acin¼a pentru polinomul caracteristic, cu aceeaşi multiplicitate, k.
În acest caz, matricea A nu numai c¼a nu mai este diagonalizabil¼
a peste R, dar nu
admite nici form¼
a canonic¼a Jordan peste R.
Orice matrice, cu elemente reale sau complexe admite form¼ a canonic¼a Jordan peste
Cn ; adic¼
a exist¼a o matrice P 2 Mn (C) astfel încât P 1 A P = J; unde J este
forma canonic¼ a Jordan a matricei A, cu singura diferenţ¼
a faţ¼
a de cazul real c¼
a aici
valorile proprii sunt numere complexe şi, evident, matricea P are ca elemente
numere complexe.

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Calculele nu se schimb¼
a cu nimic, iar dac¼
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
obţinem x ca o combinaţie liniar¼

a cu coe…cien¸
ti din C a funcţiilor
e zt ; te zt ; t 2 e zt ; :::; t k 1 zt
e
pentru z de multiplicitate k : :
e z t ; te z t ; t 2 e z t ; :::; t k 1 zt
e

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
a not¼
am
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
obţinem x ca o combinaţie liniar¼

a cu coe…cien¸
ti din C a funcţiilor
e zt ; te zt ; t 2 e zt ; :::; t k 1 zt
e
e z t ; te z t ; t 2 e z t ; :::; t k 1 zt
e
Trebuie doar s¼
a vedem ce înseamn¼
a
ez ; z 2C

Exponenţiala în mulţimea numerelor complexe
Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!
termenul general (pentru puterea generalizat¼ a p) este:
1 p 1 1 1
z + z p 1 z2 + z p 2 z22 + z p 3 z23 + : : :
p! 1 1!(p 1)! 1 (p 2)!2! 1 (p 3)!3! 1
1
= z p + Cp1 z1p 1 z2 + Cp2 z1p 2 z22 + + Cp2 z12 z2p 2 + Cp1 z11 z2p 1 + z2p =
p! 1

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + = :
1! 2! p! p=0
p!
În primul rând,
! !
X1
z1p X1
z2p
e z1 e z2 =
p=0
p! p=0
p!
1 1 1 p 1 1 1 p
= 1+ z1 + z12 + + z + ::: 1+ z2 + z22 + + z + :::
1! 2! p! 1 1! 2! p! 2
1 1 1 2 1 1 1
= 1+ z1 + z2 + z2 + z1 z2 + z12 + :::
1! 1! 2! 1! 1! 2!
termenul general (pentru puterea generalizat¼ a p) este:
1 p 1 1 1
z + z p 1 z2 + z p 2 z22 + z p 3 z23 + : : :
p! 1 1!(p 1)! 1 (p 2)!2! 1 (p 3)!3! 1
1 1
= z p + Cp1 z1p 1 z2 + Cp2 z1p 2 z22 + + Cp2 z12 z2p 2 + Cp1 z11 z2p 1 + z2p = (z1 + z2 )p
p! 1 p!
Deci,
1 1
e z1 e z2 = 1 + (z1 + z2 ) + + (z1 + z2 )p + = e z1 +z2
1! p!
Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
şi am obţinut e z1 e z2 = e z1 +z2 : Atunci
ez = e +i
=e ei ;
deci tebuie s¼ am e i : Avem, cf. de…niţiei,

a determin¼
1 1 1
ei = 1+ (i ) + (i )2 + + (i )p + : : :
1! 2! p!
1 1 2 1 3 1 4
= 1+i i + + :::
1! 2! 3! 4!
1 2 1 4 1
= 1 + ::: + ( 1)p 2p
+ :::
2! 4! (2p)!
1 1 3 1
+i + :::( 1)p 2p+1
+ :::
1! 3! (2p + 1)!
deci,
e i = cos + i sin ;

Am notat
1 1 1 p X1
zp
ez = 1 + z + z2 + + z + =
1! 2! p! p=0
p!
şi am obţinut e z1 e z2 = e z1 +z2 : Atunci
ez = e +i
=e ei ;
deci tebuie s¼ am e i : Avem, cf. de…niţiei,

a determin¼
1 1 1
ei = 1+ (i ) + (i )2 + + (i )p + : : :
1! 2! p!
1 1 2 1 3 1 4
= 1+i i + + :::
1! 2! 3! 4!
1 2 1 4 1
= 1 + ::: + ( 1)p 2p
+ :::
2! 4! (2p)!
1 1 3 1
+i + :::( 1)p 2p+1
+ :::
1! 3! (2p + 1)!
deci,
e i = cos + i sin ; e z = e (cos + i sin ) ez = ez :

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Având în vedere cele de mai sus şi faptul c¼a x este o funcţie cu valori reale de argument t
real obţinem c¼a în x ; corespunz¼
ator unei valori proprii complexe z = + i de
multiplicitate k vom avea o combinaţie liniar¼a, dar cu coe…cienţi numere reale a funcţiilor
t
e cos t; te t cos t; t 2 e t cos t; :::; t k 1 e t cos t şi
e t sin t; te t sin t; t 2 e t sin t; :::; t k 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f ; e sin t g ; f ; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:

Cazul IV - r¼
ad¼
acini complexe
Având în vedere cele de mai sus şi faptul c¼a x este o funcţie cu valori reale de argument t
real obţinem c¼a în x ; corespunz¼
ator unei valori proprii complexe z = + i de
multiplicitate k vom avea o combinaţie liniar¼a, dar cu coe…cienţi numere reale a funcţiilor
t
e cos t; te t cos t; t 2 e t cos t; :::; t k 1 e t cos t şi
e t sin t; te t sin t; t 2 e t sin t; :::; t k 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f ; e sin t g ; f ; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:
Observaţie
Desigur, pentru cazul cel mai general, în care vom avea, pentru ecuaţia caracteristic¼ a şi
r¼
ad¼
acini reale şi complexe şi de orice multiplicit¼
aţi, va trebui s¼
a combin¼
am toate situaţiile.

Cazul general
Exemplu
S¼
a se determine soluţia general¼
a a ecuaţiei diferenţiale
x (5) 9x (4) + 34x 000 66x 00 + 65x 0 25 = 0; t 2 R
a
5 4 3 2
9 + 34 66 + 65 25 = 0
Rezolv¼
am ecuaţia caracteristic¼
a
4 3 2
( 1) 8 + 26 40 + 25 = 0
2 2
( 1)( 4 + 5) = 0
r ad acina multiplicitatea sol : fundamentale

1 1 et
e cos t; te 2t cos t
2t
2 i 2
e 2t sin t; te 2t sin t
soluţia general¼
a:
x (t) = c1 e t + c2 e 2t cos t + c3 te 2t cos t + c4 e 2t sin t + c5 te 2t sin t
Determinarea unei soluţii particulare în cazul neomogen

a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I
şi presupunem c¼ a avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
Vom c¼ auta o soluţie ' de aceeaşi form¼a cu soluţa general¼
a a ecuaţiei omogene,
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
dar în care coe…cienţii nu sunt constante, ci funcţii de t :
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼

a se numeşte metoda varia¸
tiei
constantelor.


a liniar¼
a neomogen¼
a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I

omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + K n 'n
(R00 ) '(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼ a se numeşte metoda varia¸ tiei
constantelor.
Deoarece funcţiile Ki ; i = 1::n sunt supuse unei singure condiţii, şi anume ' s¼ a …e soluţie,
vom introduce n 1 relaţii suplimentare între derivatele acestor funcţii, Ki0 ; i = 1::n;
relaţii alese astfel încât în calculul derivatelor '0 ; '00 ; :::; '(n 1) s¼
a nu intervin¼
a derivatele
Ki0 :

Metoda variaţiei constantelor
Calculând '0 obţinem
'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + + Kn (t)'0n (t) + K10 (t)'1 (t) + + Kn0 (t)'n (t)
şi impunem condiţia
(R1 ) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0 8t;
astfel încât derivata '0 este acum egal¼

a cu
(R10 ) '0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t):
Analog, derivând înc¼

a o dat¼
a vom impune condiţia
(R2 ) K10 (t)'01 (t) + K20 (t)'02 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0 8t
şi r¼
amânem cu
(R20 ) '00 (t) = K1 (t)'001 (t) + K2 (t)'002 (t) + + Kn (t)'00n (t)
ş.a.m.d. pân¼
a la derivata de ordin n 1; pentru care obţinem
(n 2) (n 2) 2)
(Rn 1) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n(n (t) = 0 8t şi
1) (n 1) (n 1) 1)
(Rn0 1) '(n (t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n
n (t):
Dar,
0
1) (n 1) (n 1) 1)
(Rn0 ) '(n) = '(n (t) = K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n (t) +
(n) (n)
+K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n)
n (t)
şi dorim ca ' s¼

a …e soluţie pentru ecuaţie neomogen¼
a, deci
1)
'(n) + a1 (t)'(n + ::: + an 1 (t)'
0
+ an (t)' = f
şi atunci înmulţind cu an (t); R00 R10 cu an 1 (t); R20 cu an 2 (t); ş.a.m.d. Rn0 1 cu a1 (t) şi
Rn0 cu 1 şi adunând, obţinem:
(n 1) (n 1) 1)
(Rn ) K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n (t) = f (t)

Din relaţiile (R1 ),...,(Rn ) form¼ am un sistem de n ecuaţii cu K10 ; :::; Kn0 ca funcţii
necunoscute:
8 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< . 1
..
>
>
>
> K10 (t)'(n 2) (n 2)
(t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n 2)
(t) = 0
>
> 1 n
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):

Din relaţiile (R1 ),...,(Rn ) form¼ am un sistem de n ecuaţii cu K10 ; :::; Kn0 ca funcţii
necunoscute:
8 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< . 1
..
>
>
>
> K10 (t)'(n 2) (n 2)
(t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n 2)
(t) = 0
>
> 1 n
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):
De…niţie
Determinantul matricei sistemului de mai sus se noteaz¼
a cu W (t) şi se numeşte
wronskianul sau determinantul lui Wronski pentru funcţiile '1 ; :::; 'n în punctul t:

Metoda variaţiei constantelor - wronskianul
Wronskianul este egal, deci, cu
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)

'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
W (t) = ..
.
(n 1) (n 1) 1)
'1 (t) '2 (t) ::: 'n(n (t)

Wronskianul este egal, deci, cu
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)

'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
W (t) = ..
.
(n 1) (n 1) 1)
'1 (t) '2 (t) ::: 'n(n (t)
Observaţie
În cazul în care valorile proprii sunt r¼ ad¼
acini reale, distincte, soluţiile fundamentale sunt
e i t ; i = 1; ::; n iar wronskianul în t = 0 este
1 1 ::: 1
1 2 ::: n
W (0) = .. ;
.
n 1 n 1 n 1
1 2 ::: n
determinant Vandermonde.

Teorema lui Liouville

Pentru orice soluţii '1 ; :::; 'n ale ecuaţiei diferenţiale liniare şi omogene 2, pentru orice
t0 ; t 2 I are loc relaţia
Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
Conform teoremei lui Liouville, dac¼ a wronskianul se anuleaz¼a într-un punct, se anuleaz¼ a
peste tot, deci este …e identic nul, …e nu se anuleaz¼
a în nici un punct. Partea a doua din
aceast¼
a a…rmaţie ne permite s¼ a a…rm¼am c¼a sistemul (??) are soluţie unic¼
a pentru orice t.


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
aceast¼
a pentru orice t.
Propoziţie
Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a
liniar¼
a (2) dac¼ a şi numai dac¼a W (t) 6= 0; 8t:


Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Observaţie
aceast¼
a pentru orice t.
Propoziţie
Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a
liniar¼
a (2) dac¼ a şi numai dac¼a W (t) 6= 0; 8t:
Cele de mai sus ne arat¼a, de fapt, c¼a funcţiile K10 ; :::; Kn0 sunt unic determinate, ori de
câte ori avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii. Iar noi am v¼ azut deja cum
se obţine un sistem fundamental de soluţii pt. ecuaţia cu coe…cienţi constanţi.
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n - rezolvare în cazul general.
Exemplu
S¼
a se rezolve problema Cauchy
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
am mai întâi soluţia general¼
a a sistemului omogen

Exemplu
S¼
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
2 A‡¼
am o soluţie particular¼
a folosind metoda variaţiei constantelor

Exemplu
S¼
(
1
x 000 + x 0 =
cos t ;t 2 ; :
x (0) = 1; x 0 (0) = 2; x 00 (0) = 3: 2 2
1 Determin¼
2 A‡¼
a folosind metoda variaţiei constantelor
3 Determin¼
am unica soluţie impunând condiţiile iniţiale.

1. Soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene
a
3
+ =0
Rezolv¼
am ecuaţia caracteristic¼
a
2
( + 1) = 0
r ad acina multiplicitatea sol : fundamentale

0 1 e 0t 1
i 1 e cos t; e 0t sin t
0t
soluţia general¼
a:
x (t) = c1 + c2 cos t + c3 sin t

2. O Soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene
C¼
aut¼
a de forma:
'(t) = K1 (t) sin t + K2 (t) cos t + K3 (t):

C¼
aut¼
a de forma:
Aceasta se obţine rezolvând sistemul de ecuaţii

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t

C¼
aut¼
a de forma:

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t
8 0 0 0
> 1
< K (t) sin t + K 2 (t) cos t + K 3 (t) = 0
, K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 :
>
: K 0 (t) sin t K 0 (t) cos t 1
1 2 =
cos t

1
Obţinem imediat K30 (t) = şi
cos t
8
( >
> 0 sin t
K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 < K10 (t) = 1
W (t) 1 = sin t
cos t
cos t
cos t
1 , :
K10 (t) sin t K20 (t) cos t = >
> 1 cos t 0
cos t : K20 (t) = = 1
W (t) sin t cos1 t
Integrând cele trei funcţii,

t
obţinemK1 (t) = ln cos t + k1 ; K2 (t) = t + k2 ; K3 (t) = ln ctg ( 4 2
) + k3 şi soluţia
general¼
a a ecuaţiei neomogene este
t
x (t) = k1 sin t + k2 cos t + k3 + ln cos t sin t t cos t + ln ctg ( ):
4 2

3. Obţinerea constantelor
Deoarece orice soluţie particular¼ a e la fel de bun¼

a, alegem k1 ; k2 ; k3 astfel încât condiţiile
iniţiale s¼
a …e îndeplinite.Obţinem:
8
< x (0) = 1 ) k2 + k3 = 1
x 0 (0) = 2 ) k1 = 2 :
: 00
x (0) = 3 ) k2 = 3 ) k3 = 4
Astfel soluţia unic¼

a a ecuaţiei este
t
x (t) = (2 + ln cos t) sin t + ( 3 t) cos t + ln ctg ( ) + 4; t 2 ;
4 2 2 2

Cazuri particulare - Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
Având în vedere c¼
a soluţiile ecuaţiei omogene sunt, în cel mai general caz, de forma
e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) ; unde f şi g sunt polinoame, a; b 2 R (3)
este de aşteptat ca soluţia particular¼

a a unei ecuaţii neomogene în care membrul drept
este de tipul s¼
a aib¼
a o form¼ a similar¼
a.
Dac¼a avem ecuaţia neomogen¼ a
1)
x (n) + a1 (t)x (n + ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) ;
atunci se caut¼
a o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = t ` e at (Q1 (t) cos bt + Q2 (t) sin bt) ;
unde ` este ordinul r¼

ad¼
acinilor z = a ib în ecuaţia caracteristic¼
a (inclusiv 0; dac¼
a nu e
r¼
ad¼
acin¼
a) iar Q1;2 sunt funcţii polinomiale de acelaşi grad
grad Q1 = grad Q2 = max fgrad P1 ; grad P2 g :
Astfel, a‡area soluţiei particulare se reduce la a‡area coe…cienţilor polinoamelor Q1;2 :

Exemplu - metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
Exemplu
S¼
a se determine o soluţie particular¼
a a ecuaţiei
x 00 + x = e t cos 2t:
Ştim deja, ecuaţia caracteristic¼

a are r¼
ad¼
acinile şi i ; un sistem de soluţii fundamentale
…ind fcos t; sin tg : Observ¼ am c¼
a în cazul nostru a = 1; b = 2 deci ` este ordinul de
multiplicitate al r¼
ad¼acinii a ib = 1 2i în ecuaţia caracteristic¼ a, adic¼a 0; aşa încât vom
c¼auta o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = e t (a1 cos 2t + a2 sin 2t); ai 2 R

00
Calcul¼
am ' :
'0 (t) = e t ((a1 + 2a2 ) cos 2t + (a2 2a1 ) sin 2t)

00 t
' (t) = e (( 3a1 + 4a2 ) cos 2t + ( 3a2 4a1 ) sin 2t):

a …e soluţie a ecuaţiei date, obţinem '00 + ' = e t cos 2t; deci

Punând condiţia ca ' s¼
e t (( 3a1 + 4a2 ) cos 2t + ( 3a2 4a1 ) sin 2t) + e t (a1 cos 2t + a2 sin 2t) = e t cos 2t
3a1 + 4a2 + a1 = 1 2a1 + 4a2 = 1

,
3a2 4a1 + a2 = 0 4a1 2a2 = 0
1 2
, a1 = ; a2 =
10 10
Deci, o soluţie particular¼
a este
1 t
'(t) = e ( cos 2t + 2 sin 2t)
10
iar soluţia general¼
a are forma
1 t
x (t) = c1 cos t + c2 sin t + e ( cos 2t + 2 sin 2t) ;
10
constantele c1 ; c2 a‡ându-se din eventuale condiţii iniţiale.

Exemplu
S¼
a a ecuaţiei
x 000 3x 00 = 18t + 12:
Observ¼ am c¼a a = 0; b = 0; P1 = 18t + 12; P2 0: În primul rând, ` este ordinul de

multiplicitate al r¼
ad¼
acinii 0 în ecuaţia caracteristic¼
a. Aceasta este
3
3 2 = 0 , 2( 3) = 0 deci ` = 2:
Astfel, c¼
aut¼
a de forma
'(t) = t 2 e 0t (Q1 cos 0t + Q2 sin 0t) = t 2 Q1 ; grad Q1 1
2 3 2
'(t) = t (at + b) = at + bt
a …e soluţie obţinem
a= 1
6a 3 (6at + 2b) = 18t + 12 ,
b= 3
deci o soluţie particular¼
a este
'(t) = t3 3t 2
a este
(t) = c1 e 3t + c2 + c3 t t3 3t 2
Cursurile nr. 6-8: Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare
În urm¼ atoarele cursuri vor … prezentate cale mai importante rezultate referitoare la problema Cauchy asociat¼ a unui
sistem de n ecuaţii diferenţiale liniare.de ordinul 1 cu n funcţii necunoscute. Vom ar¼ ata c¼
a şi în acest caz soluţia
general¼a este o sum¼a dintre o soluţie particular¼
a şi una a sistemului omogen şi c¼
a soluţiile sistemului omogen formeaz¼ a un
subspaţiu liniar de dimensiune n. Vom descrie obţinerea soluţiei în cazul particular al sistemelor omogene cu coe…cienţi
constanţi. Un rol foarte important îl va avea matricea exponenţial¼ a etA . Vom folosi apoi metoda variaţiei constantelor
pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale pentru a obţine o soluţie particular¼a.
1 Noţiuni introductive
Fie aij : I R ! R şi bi : I ! R funcţii continue, i; j = 1; ::; n: Un sistem de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I are
forma normal¼
a 8 0
>
> x1 = a11 (t)x1 + a12 (t)x2 + : : : a1n (t) + b1 (t)
>
< x02 = a21 (t)x1 + a22 (t)x2 + : : : a2n (t) + b2 (t)
..
>
> .
>
: 0
xn = an1 (t)x1 + an2 (t)x2 + : : : ann (t) + bn (t);
unde xi ; i = 1; ::; n sunt funcţii de variabila t: Aceste funcţii sunt necunoscutele sistemului.
Introducând notaţiile 0 1 0 1
x1 (t) b1 (t)
B x2 (t) C B b2 (t) C
B C B C
x; b : I ! Rn ; x(t) = B . C şi b(t) = B . C
@ .. A @ .. A
xn (t) bn (t)
şi 0 1
a11 (t) a12 (t) : : : a1n (t)
B a21 (t) a22 (t) : : : a2n (t) C
B C
A : I ! Mn (R); A(t) = B .. C;
@ . A
an1 (t) an2 (t) : : : ann (t)
putem rescrie sistmeul în forma
x0 = A(t) x + b(t); t 2 I;
care este o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a de ordinul I, vectorial¼
a.
Dac¼ a funcţia b este identic nul¼ a (toate funcţiile componente, bi ; sunt identic nule) vom spune c¼
a sistemul este unul
omogen. În caz contrar vom spune c¼ a sistemul este unul neomogen. Aşa cum am discutat în cursul al 3-lea, problema
Cauchy
x0 = A(t) x + b(t); t 2 I
PC(D)
x(a) = 2 Rn ,
a, pentru orice a 2 I şi orice 2 Rn : Se poate ar¼
are soluţie unic¼ ata chiar mai mult în cazul acesta şi anume c¼
a domeniul
maxim de de…niţie al unei soluţii este I (soluţia se numeşte saturat¼a în acest caz.):
Exemplu. Consider¼ am circuitul de mai jos, format dintr-un rezistor R, o bobin¼ a L şi un condensator C în care
curentul circul¼a dup¼a s¼
ageţile indicate.
Reamintim c¼ a notând cu iR ; iL ; iC curentul pe porţiunile de circuit care conţin rezistenţa R; inductorul(bobina) L

respectiv condensatorul C; constante şi cu uR ; uL ; uC ; tensiunile corespunz¼
atoare rezult¼
a urm¼
atoarele relaţii:
1
Legea I a lui Kircho¤: iR = iL = iC
Legea lui Ohm: uR = R iR :
Legea a II-a a lui Kircho¤: uR + uL uC = 0
De asemenea, avem, cf. legilor lui Faraday
L dditL = uL
:
C ddutC = iC
Din aceste relaţii observ¼
am c¼
a uC şi iL veri…c¼
a sistemul de ecuaţii
R 1
Lx0 (t) = y(t) R x(t) x0 (t) = L x(t) + L y(t)
8t > 0 , 1
Cy 0 (t) = x(t) y 0 (t) = C x(t)
unde am renotat x = iL respectiv y = uC : Avem, astfel un sistem omogen de 2 ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi cu
dou¼
a funcţii necunoscute care modeleaz¼
a curentul în circuit la momentul t.
2 Sisteme omogene. Spaţiul soluţiilor

Consider¼
am în continuare sistemul omogen
x0 = A(t) x: (1)
a Spaţiul soluţiilor unui sistem omogen (1) este un spaţiu vectorial de dimensiune n peste R.
Teorem¼
Demonstraţie S¼a not¼am cu S spaţiul tuturor soluţiilor (saturate) ale sistemului (1):
S = fx : I ! Rn j x derivabila pe I; x0 = A(t) xg :
Atunci, dac¼
a u; v 2 S, avem
(u + v)0 = u0 + v 0 = A(t) u + A(t) v = A(t) (u + v);
deci u + v 2 S. Pe de alt¼
a parte, pentru 2 R,
( u)0 = u0 = A(t) u = A(t) ( u);
astfel încât şi u 2 S. Rezult¼

a, deci, c¼
a S este un spaţiu vectorial real.
Pentru a ar¼ ata c¼
a dim S = n …x¼ am un a 2 I şi (ca şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n) de…nim
operatorul 0 1
x1 (a)
B x2 (a) C
B C
T : S ! Rn ; T (x) = x(a) = B .. C 2 Rn ; x 2 S:
@ . A
xn (a)
Evident,
T (u + v) = (u + v)(a) = u(a) + v(a) = T (u) + T (v); 8u; v 2 S

T ( u) = ( u)(a) = u(a) = T (u);
ceea ce arat¼
a c¼
a T este un operator liniar. Pe de alt¼
a parte, pentru 2 Rn ; problema Cauchy
x0 = A(t) x + b(t); t2I
PC(D)
x(a) =
are soluţie unic¼
a u 2 S. Existenţa lui u 2 S implic¼
a surjectivitatea operatorului T iar unicitatea lui u implic¼
a injectivitatea,
astfel încât T este un operator liniar bijectiv. Dar aceasta implic¼ a faptul c¼
a
dim S = dim Rn = n
şi demonstraţia este încheiat¼

a.
Observaţie. Conform acestei teoreme, pentru a g¼ asi toate soluţiile sistemului omogen (1) este su…cient s¼
a determin¼
am
n soluţii liniar independente, '1 ; '2 ; : : : ; 'n : Orice soluţie este o combinaţie liniar¼a a acestora:
x = c1 '1 + c2 '2 + + cn 'n :
a, '1 ; '2 ; : : : ; 'n : I ! Rn ;deci …ecare astfel de funcţie este format¼

În acest caz, îns¼ a din n funcţii componente
0 1
'1i (t)
B .. C
'i (t) = @ . A ; 8i = 1; ::; n:
'ni (t)
2
Dac¼
a revenim la sistemul din exemplul anterior,
R 1
x0 (t) = L x(t) + L y(t)
1
y 0 (t) = C x(t)
observ¼
am c¼
a dac¼
a deriv¼
am preima relaţie obţinem
R 0 1
x00 = x x;
L CL
care este o ecuaţie liniar¼
a omogen¼
a de ordinul 2. Ecuaţia caracteristic¼
a este
2 1 L
L +R + = 0; = R2 4 ::
C C
p
R i
Cazul I. Dac¼
a < 0 obţinem 1;2 = ; deci soluţia general¼
a este
2L
8
R
< =p 2L
t t
x = c1 e cos t + c2 e sin t; :
: =
2L
Din prima relaţie rezult¼
a c¼
a
y = Lx0 + Rx
= c1 Le t ( cos t sin t) + c2 Le t ( sin t + cos t) + c1 R e t cos t + c2 R e t sin t
= c1 (Le t ( cos t sin t) + R e t cos t) + c2 Le t ( sin t + cos t + R e t sin t)
= c1 (L + R)e t cos t Le t sin t + c2 (L e t cos t + (L + R)e t sin t
p
R
de unde, ţinând cont c¼ aL = 2 şi L = 2 ; obţinem urm¼
atorul sistem fundamental de soluţii pentru sistemul de
ecuaţii diferenţiale iniţial:
t
2e cos
p t p 2e t sin t
'1 = t t ; '2 = t t :
R e cos e sin t e cos t + R e sin t
R
Cazul al II-lea. Dac¼
a = 0 obţinem 1 = 2 = şi
2L
R R R
x(t) = c1 e 2L t + c2 te 2L t
= (c1 + c2 t)e 2L t ;
R R R
y = Lx0 + Rx = L (c1 + c2 t) + c2 e 2L t + R(c1 + c2 t)e 2L t
2L
1 R
y(t) = e 2L t (c1 R + c2 (2L + Rt)) :
2
Atunci, ! !
R R
x(t) e 2L t te 2L t
= c1 R R + c2 2L+Rt R :
y(t) 2L t 2L t
2e 2 e
Cazul al III-lea. Dac¼
a > 0; ecuaţia caracteristic¼
a admite dou¼
a soluţii reale distincte, 1; 2 2 R. Atunci,
x(t) = c1 e 1 t + c2 e 2 t
y = Lx0 + Rx = L(c1 1 e 1 t + c2 2 e 2 t ) + R(c1 e 1t
+ c2 e 2t
)
y(t) = c1 (L 1 + R)e 1 t + c2 (L 2 + R)e 2 t
şi
x(t) e 1t e 2t
= c1 1t
+ c2 2t
y(t) (L 1 + R)e (L 2 + R)e
Observ¼
am c¼a în …ecare caz în parte componentele sistemului fundamental de soluţii sunt combinaţii liniare ale soluţiilor
fundamentale ale unei ecuaţii diferenţiale liniare. Menţion¼ am c¼ a nu se cunosc metode generale pentru determinarea unui
sistem fundamental de soluţii (pentru orice sistem). O excepţie foarte important¼ a este cea în care matricea A este
constant¼
a. Aceast¼ a situaţie va … analizat¼
a într-o secţiune viitoare. În continuare prezent¼ am o metod¼ a de a veri…ca dac¼a
un sistem de soluţii este fundamental (baz¼ a în spaţiul soluţiilor unui sistem omogen).
3
3 Wronskianul asociat unui sistem de soluţii
Fie n soluţii ale sistemului (1), notate cu '1 ; :::; 'n . Evident,
0 1
'1i (t)
B '2i (t) C
B C
'i : I ! Rn ; 'i (t) = B .. C; 'ij : I ! R, 8i; j = 1; ::; n:
@ . A
'ni (t)
Not¼
am cu 0 1
'11 (t) '12 (t) : : : '1n (t)
B '21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) C
B C
X (t) = B .. C 2 Mn (R); t 2 I:
@ . A
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t)
Matricea X se numeşte matrice asociat¼ a sistemului de soluţii '1 ; :::; 'n : Dac¼
a '1 ; :::; 'n formeaz¼
a un sistem fundamental
de soluţii atunci X se numeşte matrice fundamental¼ a. Exist¼ a o in…nitate de matrice fundamentale pentru c¼ a un spaţiu
vectorial admite o in…nitate de baze. Se observ¼a c¼
a pentru orice matrice asociat¼ a are loc relaţia (matriceal¼
a)
X 0 = A(t) X .
În plus, dac¼
a X este fundamental¼
a, orice soluţie a sistemului poate … scris¼
a sub forma
x(t) = X (t) c; c 2 Rn :
Întradev¼
ar,
0 1 0 1
'11 (t) '12 (t) : : : '1n (t) c1
B '21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) C B C
B C B c2 C
X (t) c = B .. C B .. C
@ . A @ . A
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t) cn
0 P 1 0 1
P '1j cj '1j
B '2j cj C B '2j C
B C X B C
= B .. C= cj B .. C = c1 '1 + ::: + cn 'n :
@ A @ . A
P .
'nj cj 'nj
De…niţie. Dac¼
a X este matricea asociat¼
a cu un sistem de soluţii '1 ; :::; 'n 2 S, determinantul s¼
au,
W : I ! R, W (t) = det X (t)
se numeşte wronskianul asociat sistemului de soluţii '1 ; :::; 'n 2 S:

Teorem¼ a. Fie X este o matrice asociat¼ a cu un sistem de soluţii '1 ; :::; 'n pentru un sistem de tipul (1) şi W este
wronskianul s¼ au. Urm¼ atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1) matricea X este fundamental¼ a;
2) wronskianul este nenul în orice punct t 2 I;
3) wronskianul este nenul m¼ acar într-un punct din a 2 I:
Demonstraţie. 1))2) Matricea X este fundamental¼ a dac¼ a, conform de…niţiei, '1 ; :::; 'n sunt liniar independente. S¼ a
presupunem, prin reducere la absurd, c¼ a exist¼a t0 2 I astfel încât W (t0 ) = 0: Acest lucru implic¼ a faptul c¼ a matricea
X (t0 ) are rangul strict mai mic decât n, deci vectorii coloan¼ a din X (t) sunt liniar dependeţi. Astfel, exist¼ a c1 ; :::; cn 2 R,
nu toate nule, pentru care
c1 '1 (t0 ) + c2 '2 (t0 ) + ::: + cn 'n (t0 ) = 0: (2)
Consider¼
am problema Cauchy 8 0
>
>
> 0x = A(t)1 x 0 1
>
> x1 (t0 ) 0
<
B x2 (t0 ) C B 0 C
PC(D) B C B C
>
> x(t0 ) = B .. C=B .. C:
>
> @ . A @ . A
>
:
xn (t0 ) 0
a x(t) = (0; 0; :::; 0)T ; 8t 2 I: Pe de alt¼
Evident, acest sistem admite soluţia banal¼ a parte, considerând
x
~ = c1 '1 + c2 '2 + ::: + cn 'n ;
4
aceasta este, de asemenea, o soluţie pentru PC(D) deoarece '1 ; :::; 'n sunt soluţii pentru sistemul omogen şi are loc şi
relaţia (2). Din unicitatea soluţiei problemei Cauchy rezult¼
a c¼
ax~(t) = 0; 8t 2 I; adic¼
a
c1 '1 + c2 '2 + ::: + cn 'n 0:
Dar '1 ; :::; 'n sunt liniar independente şi atunci nu putem avea decât c1 = c2 = ::: = cn = 0; ceea ce contrazice faptul c¼
a
nu toate constantele sunt nule. Rezult¼ a c¼a presupunerea f¼
acut¼
a este fals¼
a şi, deci,
W (t) = 0; 8t 2 I:
2))3) Este evident.

3))1) În mare parte refacem raţionamentul din partea 1))2). Fie a 2 I un punct pentru care W (a) 6= 0. Trebuie
s¼
a ar¼ at¼am c¼
a '1 ; :::; 'n formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii, adic¼
a sunt liniar independente. Consider¼
am, din nou,
c1 ; :::; cn 2 R astfel încât
c1 '1 + c2 '2 + ::: + cn 'n 0 , c1 '1 (t) + c2 '2 (t) + ::: + cn 'n (t) = 0; 8t 2 I:
În particular,
c1 '1 (a) + c2 '2 (a) + ::: + cn 'n (a) = 0: (3)
Dar, '1 (a); '2 (a); :::; 'n (a) sunt coloanele matricei X (a) iar det X (a) = W (a) 6= 0; astfel încât acestea sunt liniar inde-
pendente şi combinaţia liniar¼ a (3) este nul¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a toate constantele sunt nule, c1 = c2 = ::: = cn = 0: Acest
lucru arat¼
a c¼a '1 ; :::; 'n sunt liniar independente şi demonstraţia este, astfel, încheiat¼
a.
De fapt, are loc urm¼atoarea formul¼

a de calcul a wronskianului.
Teorema lui Liouville. Dac¼ a '1 ; :::; 'n formeaz¼
a un sistem de soluţii pentru un sistem omogen (1) şi W este
wronskianul asociat, atunci Z t
W (t) = W (t0 ) exp Tr A(s) ds ; 8t 2 I;
t0
unde t0 2 I este un punct …xat, arbitrar, iar Tr A este urma matricei A, adic¼
a
Tr A(s) = a11 (s) + a22 (s) + + ann (s); 8s 2 I:
Demosntraţie. Deoarece '1 ; :::; 'n formeaz¼ a un sistem de soluţii (nu neap¼
arat fundamenta), acestea sunt funcţii
derivabile pe I, deci şi toate componentele lor. Atunci, având în vedere c¼a
'11 (t) '12 (t) ::: '1n (t)

'21 (t) '22 (t) ::: '2n (t)
W (t) = ..
.
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t)
rezult¼
a c¼
a şi W este derivabil¼
a pe I; iar
'011 (t) '012 (t) ::: '01n (t) '11 (t) '12 (t) ::: '1n (t)
'21 (t) '22 (t) ::: '2n (t) '021 (t) '022 (t) ::: '02n (t)
W 0 (t) = .. + + .. + :::
. .
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t) 'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t)
T
Dar, faptul c¼
a 'j = '1j ; '2j :::; 'nj este soluţie implic¼
a
'0ij = ai1 (t)'1j + ai2 (t)'2j (t) + + ain (t)'nj ; 8j = 1::n; 8i = 1::n
Atunci, de exemplu, primul termen al sumei W 0 este egal cu:

'011 (t) '012 (t) : : : '01n (t) a11 (t)'11 + + a1n (t)'n1 ::: a11 (t)'1n + + a1n (t)'nn
'21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) '21 (t) ::: '2n (t)
.. = ..
. .
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t) 'n1 (t) ::: 'nn (t)
'11 (t) '12 (t) : : : '1n (t) '21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) 'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t)
'21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) '21 (t) '22 (t) : : : '2n (t) '21 (t) '22 (t) : : : '2n (t)
= a11 .. +a12 .. +:::+a1n ..
. . .
'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t) 'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t) 'n1 (t) 'n2 (t) : : : 'nn (t)
= a11 (t) W (t):
5
În mod similar se arat¼
a c¼ arul i din W 0 (t) este egal cu aii (t) W (t): Astfel,
a pentru orice i = 1::n termenul cu num¼
W 0 (t) = (a11 (t) + + ann (t)) W (t) = Tr A(t) W (t):
Dar, aceasta este o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a de ordinul I care are soluţia general¼
a dat¼
a de formula din enunţ:
Z t
W (t) = W (t0 ) exp Tr A(s) ds ; 8t 2 I
t0
şi demonstraţia este încheiat¼

a.
Observaţii. 1) Folosind teorema lui Liouville se poate demonstra mai uşor şi teorema de dinainte.
2) Pentru circuitul studiat mai sus avem, pentru cazul < 0
2 p
W (0) = p0 =2 6= 0;
R
deoarece < 0. Deci, întradev¼
ar,
t
2e cos
p t p 2e t sin t
'1 = ; '2 =
R e t cos e t
sin t e t cos t + R e t
sin t
este un sistem fundamental de soluţii.
Pentru cazul = 0; considerând
R
! R
!
e 2L t te 2L t
'1 = R R ; '2 = 2L+Rt R
2L t 2L t
2e 2 e
avem
1 0
W (0) = R = L 6= 0;
2 L
deci f'1 ; '2 g este un sistem fundamental de soluţii.
În …ne, pentru cazul > 0 consider¼ am
e 1t e 2t
'1 = 1t
'2 = 2t
(L 1 + R)e (L 2 + R)e
Pentru t = 0 avem
1 1
W (0) = = L( 2 1) 6= 0 ( >0) 1 6= 2)
L 1 +R L 2 +R
deci şi în acest caz f'1 ; '2 g este un sistem fundamental de soluţii.
Fie acum sistemul liniar neomogen de ordinul I
x0 = A(t) x + b(t); (4)
n
unde A : I ! Mn (R) şi b : I ! R sunt funcţii continue. De asemenea, vom considera şi sistemul omogen asociat,
x0 = A(t) x: (5)
Teorem¼a. Fie X o matrice fundamental¼a a sistemului (5) şi y : I ! R o soluţie a sistemului neomogen (4). O funcţie
x : I ! Rn este soluţie a sistemului neomogen (4) dac¼
a şi numai dac¼a x are forma
x(t) = X (t) c + y(t); t 2 I;
n
uned c 2 R :
a soluţia sistemului omogen se scrie cu ajutorul unei constante c 2 Rn în forma u(t) = X (t) c:
Demonstraţie. Ştim deja c¼
Atunci, dac¼
a not¼am x = u + y;avem
x0 = u0 + y 0 = A(t) u + A(t) y + b(t) = A(t) (u + y) + b(t) = A(t) x + b(t);
deci x este soluţie a sistemului neomogen.
Reciproc, dac¼ a x este soluţie pentru sistemul neomogen atunci
x0 = A(t) x + b(t)
y0 = A(t) y + b(t);
deci x y este soluţie a sistemului omogen. Cum x = (x y) + y = X (t) c + y şi teorema este complet demonstrat¼
a.
Observaţie. Rezultatul anterior ne spune c¼ a soluţia general¼

a a unui sistem neomogen este (ca şi la ecuaţii liniare de
ordin superior) suma dintre soluţia general¼
a a sistemului omogen ataşat şi o soluţie particular¼
a.
În continuare vom pune în evidenţ¼ a
6
metode de determinare a unui sistem fundamental de soluţii pentru sisteme de ecuaţii diferenţiale cu coe…cenţi
constanţi ;
metode de determinare a unei soluţii particulare.
4 Sisteme omogene cu coe…cienţi constanţi

Evident, forma general¼
a este 8 0
>
> x1 = a11 x1 + a12 x2 + : : : a1n xn
>
< x02 = a21 x1 + a22 x2 + : : : a2n xn
..
>
> .
>
: 0
xn = an1 x1 + an2 x2 + : : : ann xn
unde aij 2 R, pentru orice i; j = 1; ::; n. Notând cu A matricea coe…cienţilor şi cu x funcţia x : I ! Rn ; x(t) =
T
(x1 (t); :::; xn (t)) ; ecuaţia devine
x0 = A x
Dac¼
a n = 1; avem o ecuaţie liniar¼ arei soluţie este x(t) = c eat : De aceea vom c¼
a de ordinul I, a c¼ auta soluţii tot de tip
exponenţial. Reamintim c¼
a
1 1 1
pt. x 2 R, ex = 1 + x + x2 + ::: + xp + :::
1! 2! p!
1 1 1
pt. z = + i 2 C, ez = 1 + z + z 2 + ::: + z p + ::: = e (cos + i sin ):
1! 2! p!
Observ¼
am imediat c¼ a dac¼ a ecuaţia x0 = A x atunci x este derivabil¼
a x veri…c¼ a de orice ordin (deci şi toate funcţiile
componente ale lui x) şi
x00 = A x0 = A2 x; x000 = A x00 = A2 x0 ; :::; x(p) = Ap x; 8p 2 N
Astfel, dac¼
a scriem formula lui Taylor în jurul originii (0 2 I), avem
1 1 1
x(t) = x(0) + x0 (0) t + x00 (0) t2 + ::: + x(p) (0) tp + :::
1! 2! p!
1 1 1
= x(0) + A x(0) t + A2 x(0) t2 + ::: + Ap x(0) tp + :::
1! 2! p!
1 1 1
= (In + tA + (tA)2 + ::: + (tA)p + :::) x(0)
1! 2! p!
De…niţie Se numeşte matricea exponenţial¼ a eA de…nit¼

a a matricei A 2 Mn (C) matricea notat¼ a prin
1 1 1
eA = In + A + A2 + ::: + Ap + :::
1! 2! p!
Cu aceast¼
a de…niţie observ¼
am c¼
a
x(t) = etA x(0)
a a coloanelor matricei etA : Reciproc, dac¼
sau, altfel spus, x este o combinaţie liniar¼ a x(t) = etA c; c 2 Rn , derivând
termen cu termen seria Taylor de mai sus obţinem
1 1 1 1
x0 (t) = (A + 2A (tA) + 3A (tA)2 + ::: + pA (tA)p + :::) c
1! 2! 3! p!
1 1 1
= A (In + tA + (tA)2 + ::: + (tA)p + :::) c
1! 2! p!
x0 = A etA c , x0 = A x;
a x(t) = etA este soluţie a sistemului de ecuaţii diferenţiale. Mai mult, coloanele matricei etA formeaz¼
adic¼ a un sistem
fundamental de soluţii deoarece, cf. teoremei lui Liouville,
Rt
Tr Ads
W (t) = W (0) e 0 = det e0 A et(a11 +:::+ann ) 6= 0:
Trebuie, deci, s¼
a g¼
asim o form¼ a de calcul a matricei etA :
a e…cient¼
7
Vom face apel, ca şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale liniare de oridn n la forma canonic¼ a Jordan a matricei A;
0 1 0 1
J( 1 ) J1 ( i )
B J( 2 ) C B J2 ( i ) C
B C B C
J =B .. C ; J( i ) = B .. C
@ . A @ . A
J( k ) Jmi ( i )
unde i 6= j ; 8i 6= j sunt valorile proprii ale matricei A iar J( i ) este un bloc Jordan format din celule Jordan
0 1
i 1 0 ::: 0
B .. C
B 1 .C
B i C
B .. C
J` ( i ) = B . 0C ; ` = 1; ::; mi :
B C
B .. C
@ . 1A
i
Reamintim c¼ a num¼arul de celule Jordan corespunz¼ator unei valori proprii i este egal cu multiplicitatea sa geometric¼
a (di-
mensiunea subspaţiului de vectori proprii corespunz¼atori lui i ) iar suma dimensiunilor tuturor celulelor corespunz¼atoare
unei valori proprii i este egal¼
a cu multiplicitatea sa algebric¼
a adic¼a ordinul r¼
ad¼
acinii i în ecuaţia caraceristic¼
a
det(A I) = 0:
De la cursul de algebr¼
a ştim c¼
a exist¼ a în Cn sau, echivalent, o matrice inversabil¼
a o baz¼ a P 2 Mn (C) astfel încât
1
P A P =J
şi putem alege P 2 Mn (R) dac¼a şi numai dac¼
a A (care este o matrice cu elemente reale) are doar valori proprii reale.
S¼
a observ¼ a A = P J P 1 şi Ap = P J p P 1 ; 8p 2 N şi atunci
am pentru început c¼
1 1 1
etA = In + tA + t2 A2 + ::: + tp Ap + :::
1! 2! p!
1 1 1
= P P 1 + tP J P 1 + t2 P J 2 P 1 + ::: + tp P J p P 1
+ :::
1! 2! p!
1 1 2 2 1 p p 1
= P (In + tJ + t J + ::: + t J + :::) P
1! 2! p!
etA = P e tJ
P 1
Este, deci, su…cient s¼ am etJ şi s¼

a calcul¼ a determin¼ am matricea modal¼ a P: Dac¼ a A este diagonalizabil¼ a matricea P are
drept coloane vectori proprii corespunz¼atori valorilor proprii iar J are form¼ a diagonal¼a (valorile proprii pe diagonal¼a şi 0
în rest). Din p¼
acate, este di…cil de determinat matricea modal¼ a în cazul în care matricea A nu este diagonalizabil¼ a. În
acest caz ne vom mulţumi cu o observaţie asupra formei elementelor lui etA .
Cazul I. S¼a presupunem mai întâi c¼ a A este diagonalizabil¼a peste R, adic¼ a exist¼
a P 2 Mn (R) inversabil¼ a astfel încât
0 1
1 0
B .. C
A = P D P 1; D=@ . A;
0 k
valorile proprii i ap¼arând pe diagonal¼ a de un num¼

ar de ori egal cu multiplicitatea algebric¼
a (sau geometric¼
a, deoarece
în acest caz multiplicit¼
aţile coincid). Evident,
0 p 1
1 0
B .. C
Ap = P Dp P 1 = P @ .
1
A P ; 8p 2 N
p
0 k
Atunci,
1 1 1
etA = P etD P 1
=P In + tD + t2 D2 + ::: + tp Dp + ::: P 1
1! 2! p!
0 1 1 2 2 1 p p 1
1+ 1! t 1 + 2! t 1 + ::: + p! t 1 + ::: 0
B .. C 1
= P @ . A P
1 1 2 2 1 p p
0 1+ 1! t k + 2! t k + ::: + p! t k + :::
0 1
1t
e 0
B .. C 1
= P @ . A P
kt
0 e
8
De aici rezult¼ a elementele lui etA sunt combinaţii liniare ale funcţiilor exponenţiale e i t ; i = 1; ::; k. Cum coloanele lui
a c¼
tA
e formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii, rezult¼ a c¼
a şi …ecare component¼ a a …ec¼ arei soluţii fundamentale este, de
a (dar cu alţi coe…cienţi) a funcţiilor e i t : Coe…cienţii sunt daţi de P şi, respectiv, P 1 :
asemenea, o combinaţie liniar¼
Exemplu. Fie sistemul omogen de ecuaţii diferenţiale liniare:
8 0
< x =x+y+z
y 0 = 2x + 2y + 2z
: 0
z = 4x + 4y + 4z
Matricea sistemului este 0 1

1 1 1
A = @2 2 2A :
4 4 4
a este
1 1 1
det(A I3 ) = 0, 2 2 2 =0,
4 4 4
3 2
+7 = 0;
deci valorile proprii sunt 1 = 0; de multiplicitate 2 şi 2 = 7: Determin¼ am subspaţiile de vectori proprii.
V0 = u 2 R3 j Au = 0 u
În mod evident rangul matricei A este 1 şi atunci pentru sistemul A u = 0 avem dou¼ a necunoscute secundare şi una
principal¼
a. Not¼am u2 = ; u3 = şi obţinem, din prima ecuaţie u1 = ; astfel c¼
a
80 1 9
< =
V0 = @ A j u1 ; u 2 2 R
: ;
deci dim V0 = 2 şi cum 0 1 0 1 0 1

1 1
@ A= @ 1 A+ @ 0 A;
0 1
o baz¼
a în acest spaţiu este dat¼
a de 80 1 0 19
< 1 1 =
@ 1 A; @ 0 A :
: ;
0 1
V7 = u 2 R3 j Au = 7 u : Obţinem sistemul
8
< 6u1 + u2 + u3 = 0
2u1 5u2 + 2u3 = 0
:
4u1 + 4u2 3u3 = 0
6 1
pentru care u3 este necunoscut¼
a secundar¼
a deoarece 6= 0: Not¼
am u3 = şi din primele dou¼
a ecuaţii obţinem
2 5
u2 = =2 şi u1 = =4; deci 8 1 0 9
< 1 =
V7 = @ 2 Aj 2R ; dim V7 = 1
:4 ;
4
iar o baz¼ a de vectorul (1; 2; 4)T . Deoarece multiplicit¼
a în acest spaţiu este dat¼ aţile coincid rezult¼
a c¼
a A este diagonalizabil¼
a,
matricea modal¼ a este
0 1 0 1 0 1
1 1 1 2 5 2 0 0 0
1
P =@ 1 0 2A ; P 1= @ 4 4 3 A ; P 1 AP = @0 0 0A
7
0 1 4 1 1 1 0 0 7
iar matricea etD este 0 1 0 1

e0t 0 0 1 0 0
etD =@0 e0t 0 A = @0 1 0 A:
0 0 e7t 0 0 e7t
9
Obţinem
etA = P 0etD P 1 1 0 1 0 1
1 1 1 1 0 0 2 5 2
1@
= 1 0 2A @0 1 0A @ 4 4 3A
7
0 1 4 0 0 e7t 1 1 1
0 1 7t 6 1 7t 1 1 7t 1
1
7e + 7 7e 7 7e 7
etA = @ 27 e7t 27 27 e7t + 57 2 7t
7e
2A
7
4 7t 4 4 7t 4 4 7t 3
7e 7 7e 7 7e + 7
a a coloanelor matricei exponenţiale etA :

şi, în concluzie, soluţia sistemului de ecuaţii diferenţiale este o combinaţie liniar¼
0 1 0 1 7t 6 1 0 1 7t 1 1 0 1 7t 1 1
x(t) 7e + 7 7e 7 7e 7
@ y(t) A = c1 @ 2 e7t 2 A + c2 @ 2 e7t + 5 A + c3 @ 2 e7t 2 A
7 7 7 7 7 7
4 7t 4 4 7t 4 4 7t 3
z(t) 7e 7 7e 7 7e + 7
Observaţii.
1. Deşi am avut o r¼ ad¼acin¼

a multipl¼a ( = 0 de multiplicitate 2) nu au intervenit funcţiile te t ; cum se întâmpl¼a la
ecuaţii diferenţiale liniare de ordin superior. Aceasta deoarece, în acest caz, A este diagonalizabil¼a (spre deosebire
de cazul r¼ ad¼
acinilor multiple pentru ecuaţiile liniare).
2. Fiecare component¼ a a funcţiilor e0t
a a soluţiilor fundamentale este o combinaţie liniar¼ 1 şi e7t :
3. F¼
ar¼a a mai demonstra, menţion¼
am c¼
a în cazul în care matricea A are valori proprii complexe z = + i dar A este
diagonalizabil¼
a peste C(matricea P 2 Mn (C)), …ecare component¼ a a soluţiilor fundamentale va conţine şi termeni
de forma e t cos t; e t sin t:
Cazul al II-lea. S¼ a lu¼am acum cazul general: A nu este diagonalizabil¼ a şi poate avea şi valori proprii complexe.
Pentru a calcula etJ` observ¼ am c¼a trebuie s¼a calcul¼am puterile unei celule Jordan. Îns¼ a am f¼ acut acest lucru în cazul
ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n :
0 1 0 2 1
i 1 0 ::: 0 i C21 i 1 ::: 0
B .. C B .. C
B 1 .C B C21 i . C
B i C B i C
B . .. C 2 B . C
J` ( i ) = B 0C C ; J ` ( i ) = B . . 1 C ;
B B C
B .. C B .. C
@ . 1A @ . C 1 iA 2
i i
0 1 0 p
3
i C31 2i C32 i 1 ::: 0 i Cp1 pi 1 Cp2 p 2
i ::: Cpn 1 p n
i
B .. C B p p 1 ..
B
B
3
i C31 2
i C32 i . C
C
B
B i Cp1 i Cp2 ip 2
.
B .. C B ..
J`3 ( i ) = B
B . 1 C C; J` ( i ) = B
p
B . 1
B C31 2
C32 i C B Cp1 p 1
Cp2 p 2
B i C B i i
@ C 1 2A @ Cp1 p 1
3 i i
3 p
i i
şi atunci repetând calculul sumelor Taylor obţinem

0 t i 1
e tet i t2 et i
::: tk` 1 t
e i
B .. C
B et i tet i . C
B C
etJ` = B
B et i C
C
B .. C
@ . tet i A
et i
unde k` este ordinul celulei Jordan J` ( i ): Acest calcul are loc indiferent dac¼ a i 2 R sau i 2 C n R.
Deoarece matricea P este mult mai di…cil de determinat în acest caz decât în cazul în care A este diagonalizabil¼ a (chiar
şi peste C), ne vom mulţumi cu a spune c¼ a …ecare component¼ a a soluţiilor fundamentale ale sistemului este o combinaţie
liniar¼a (cu alţi coe…cienţi pentru …ecare alt¼
a component¼a) a funcţiilor:
8
< pt. i 2 R de multiplicitate ki e i t ; te i t ; :::; tki 1 e i t
mt
e cos m t; te m t cos m t:::
: pt. m = m + i m 2 R de multiplicitate km mt
e sin m t; te m t sin m t:::
10
unde din cauza repetiţiei funcţiilor pentru multiple celule Jordan pentru o aceeaşi valoare proprie i , ki este ordinul cel
mai mare dintre toate celulele Jordan care corespund lui i . În absenţa unor informaţii legate de dimensiunile celulelor
Jordan, vom lua ki egal cu multiplicitatea algebric¼ a a lui i . Leg¼
aturile dintre coe…cienţii combinaţiilor liniare vor … date
de impunerea unor condiţii suplimentare. Notând X(t) = etA ; avem X(0) = I; X 0 (0) = A; etc:
Exemplu. S¼ a se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale
x0 = x + 2y
:
y0 = y
Matricea sistemului este
1 2
A= :
0 1
Evident, ecuaţia caracteristic¼
a este
det(A I) = 0 , ( 1)2 = 0
deci = 1 este r¼ ad¼acin¼
a de multiplicitate 2; deci în acest caz A nu este diagonalizabil¼
a deoarece singura matrice diag-
onalizabil¼
a admiţând doar valoarea proprie 1 este matricea unitate. Atunci, folosim faptul c¼ a …ecare element al lui etA
t t
este o combinaţie liniar¼
a a funcţiilor e şi te :
a1 et + b1 tet a2 et + b2 tet
etA =
a3 et + b3 tet a4 et + b4 tet
0
Punând condiţia e0A = I rezult¼
a a2 = a3 = 0; a1 = a4 = 1: Mai departe, etA jt=0 = A implic¼
a
et + b1 (t + 1)et b2 (t + 1)et 1 2
=
b3 (t + 1)et e + b4 (t + 1)et
t
jt=0
0 1
1 + b1 b2 1 2 b1 = b 3 = b4 = 0
= ) :
b3 1 + b4 0 1 b2 = 2
Deci,
et 2tet
etA =
0 et
aşa încât un sistem fundamental de soluţii este
et 2tet
şi
0 et
a a sistemului este
x(t) et 2tet
= c1 + c2 ;
y(t) 0 et
adic¼
a
x(t) = c1 et + 2c2 tet
; c1 ; c2 2 R.
y(t) = c2 et
Observaţie. Desigur, pe m¼ asur¼a ce dimensiunea sistemului creşte, calculele se complic¼
a. Volumul de calcul poate …
redus prin considerarea de soluţii particulare pentru …ecare valoare proprie în parte.
Exemplu. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii diferenţiale
8 0
< x =x y+z
y0 = x + y z :
: 0
z = y + 2z
Matricea sistemului este 0 1
1 1 1
A = @1 1 1A
0 1 2
iar ecuaţia caracteristic¼
a este det(A I) = 0;
1 1 1
3 2
det(A I) = 1 1 1 = 4 +5 2=( 1)2 ( 2)
0 1 2
deci 1 = 1 este valoare proprie de multiplicitate 2 iar 2 = 2 este valoare proprie de multiplicitate 1: Putem determina
un sistem fundamental de soluţii folosind valorile proprii dar f¼ a a determina etA : Pornim de la observaţia c¼
ar¼ a …ecare
component¼ a a sistemului fundamental de soluţii este o combinaţie liniar¼
a a soluţiilor fundamentale ale ecuaţiei diferenţiale
liniare cu aceeaşi ecuaţie caracteristic¼
a.
Avem, astfel, dou¼ a seturi de soluţii:
11
pentru 1 = 1 de multiplicitate 2 0 1 0 t 1
x(t) a1 e + b1 tet
@y(t)A = @a2 et + b2 tet A
z(t) a3 et + b3 tet
pentru 2 = 2 de multiplicitate 1 0 1 0 2t 1
x(t) c1 e
@y(t)A = @c2 e2t A :
z(t) c3 e2t
Impunând ca acestea s¼
a veri…ce ecuaţia dat¼a obţinem, pentru = 1;
0 01 0 1
x x(t)
@y 0 A = A @y(t)A
z0 z(t)
0 t t
1 0 1 0 t 1
a1 e + b1 (t + 1)e 1 1 1 a1 e + b1 tet
@a2 et + b2 (t + 1)et A = @1 1 1A @a2 et + b2 tet A
t t
a3 e + b3 (t + 1)e 0 1 2 a3 et + b3 tet
şi, identi…când coe…cienţii,

8 8
< a1 + b1 = a1 a2 + a3 < b 1 = b 1 b 2 + b3
a2 + b2 = a1 + a2 a3 ; b2 = b 1 + b 2 b 3
: :
a3 + b3 = a2 + 2a3 b3 = b2 + 2b3
8 8
< b1 = a2 + a3 < 0 = b2 + b 3
b2 = a1 a3 ; 0 = b1 b3 )
: :
b3 = a2 + a3 0= b2 + b3
b 1 = b2 = b 3 = ;
a1 = ; a2 = 2 ; a3 =
Pentru = 2 avem 0 1 0 1 0 2t 1
2c1 e2t 1 1 1 c1 e
@2c2 e2t A = @1 1 1A @c2 e2t A
2c3 e2t 0 1 2 c3 e2t
8 8 8
< 2c1 = c1 c2 + c3 < c1 c2 + c3 = < c1 =
2c2 = c1 + c2 c3 , c1 c2 c3 = , c2 = 0
: : :
2c3 = c2 + 2c3 c2 = 0 c3 =
a a sistemului este:
0 1 0 1 0 2t 1 0 1
x(t) et + tet e et + tet + e2t
@y(t)A = @( 2 )et + tet A + @ 0 A = @ ( 2 )et + tet A :
t t 2t
z(t) ( )e + te e ( )et + tet + e2t
Mai putem scrie 0 1 0 t1 0 1 0 2t 1

x(t) e tet e
@y(t)A = @et A + @ 2et + tet A + @0A
z(t) et et + tet e2t
Notând 0 t1 0 1 0 2t 1
e tet e
'1 = @et A ; '2 = @ 2et + tet A ; '3 = @ 0 A
et et + tet e2t
avem
1 0 1
W (0) = 1 2 0 = 1 6= 0
1 1 1
deci f'1 ; '2 ; '3 g este un sistem fundamental de soluţii: Observ¼am c¼
a, în acest caz, matricea X (t) ale c¼
arei coloane sunt
funcţiile '1 ; '2 ; '3 nu coincide cu etA ; deoarece X (0) 6= I3 :
S¼a analiz¼ am un alt exemplu.
12
Exemplu. Rezolvaţi sistemul de ecuaţii diferenţiale
8 0
< x =x y+z
y0 = 2y z :
: 0
z = y + 2z
a este
1 1 1
det(A I) = 0, 0 2 1 =0,
0 1 2
(1 )((2 )2 + 1) = 0;
deci valorile proprii sunt 1 = 1; 2;3 = 2 i; toate de multiplicitate 1: În particular, aceast¼

a matrice nu este diagonalizabil¼
a
şi nici nu admite form¼ a canonic¼
a Jordan peste R pentru c¼a are valori proprii complexe dar este diagonlizabil¼ a peste C
deoarece toate valorile proprii au multiplicitatea 1:
Pentru valoarea proprie 1 = 1 avem soluţia
0 1 0 1
x(t) a1 et
@ y(t) A = @ a2 et A
z(t) a3 et
şi impunând condiţia ca 0 1 0 1

x0 x
@ y0 A = A @ y A
z0 z
obţinem 0 1 0 1
a1 et (a1 a2 + a3 )et
@ a2 et A = @ a1 = 2 R
(2a2 a3 )et A ,
t a2 = a3 = 0
a3 e (a2 + 2a3 )et
Pentru valoarea proprie 1 =2 i avem soluţia
8
< x(t) = b1 e2t cos t + c1 e2t sin t
y(t) = b2 e2t cos t + c2 e2t sin t
:
z(t) = b3 e2t cos t + c3 e2t sin t
şi impunând din nou condiţia 0 1 0 1

x0 x
@ y0 A = A @ y A
z0 z
obţinem 8
< (2b1 + c1 )e2t cos t + ( b1 + 2c1 )e2t sin t = (b1 b2 + b3 )e2t cos t + (c1 c2 + c3 )e2t sin t
(2b2 + c2 )e2t cos t + ( b2 + 2c2 )e2t sin t = (2b2 b3 )e2t cos t + (2c2 c3 )e2t sin t 8t
:
(2b3 + c3 )e2t cos t + ( b3 + 2c3 )e2t sin t = (b2 + 2b3 )e2t cos t + (c2 + 2c3 )e2t sin t
8
>
> 2b1 + c1 = b1 b2 + b3 8
>
>
>
> b1 + 2c1 = c1 c2 + c3 >
> b1 + b2 b3 + c1 =0
< <
2b2 + c2 = 2b2 b3 b1 + c1 + c2 c3 = 0
,
>
> b2 + 2c2 = 2c2 c3 > b3 = c2 =
>
>
> :
>
> 2b3 + c3 = b2 + 2b3 b2 = c3 =
:
b3 + 2c3 = c2 + 2c3
Din primele dou¼
a relaţii avem
b1 + c1 = +
) c1 = ; b1 =
b1 + c1 = +
x(t) = e2t cos t + e2t sin t
2t
y(t) = e cos t e2t sin t :
z(t) = e cos t + e2t sin t
2t
În …ne, soluţia general¼

a a sistemului se obţine adunând soluţiile corespunz¼ atoare …ec¼
arei valori proprii în parte:
8
< x(t) = et e2t cos t + e2t sin t
y(t) = e2t cos t e2t sin t :
:
z(t) = e sin t + e2t cos t
2t
13
Ca mai sus, nu avem informaţii directe asupra lui etA : Putem pune, îns¼ a, în evidenţ¼
a un sistem fundamental de soluţii:
0 1 0 t 1 0 1 0 1
x(t) e e2t cos t e2t sin t
@ y(t) A = @ 0 A+ @ e2t cos t A + @ e2t sin t A :
2t
z(t) 0 e sin t e2t cos t
| {z } | {z } | {z }
'1 '2 '3
Atunci, pentru f'1 ; '2 ; '3 g avem

1 1 0
W (0) = 0 1 0 :
0 0 1
Din nou, X (t) 6= etA deoarece X (0) 6= I3 :
O alt¼ a metod¼
a de rezolvare a sistemelor de ecuaţii diferenţiale este metoda elimin¼arii. Exempli…c¼
am pe ultimul sistem
rezolvat: 8 0
< x =x y+z
y0 = 2y z
: 0
z = y + 2z
Derivând prima relaţie obţinem x00 = x0 y 0 + z 0 şi înlocuim x0 y 0 şi z 0 folosind ecuaţiile sistemului. Avem
x00 = x y + z (2y z) + (y + 2z)

x00 = x 2y + 4z:
Derivând înc¼
a o dat¼
a obţinem
x000 = x0 2y 0 + 4z 0 = x y+z 2(2y z) + 4(y + 2z)

x000 = x y + 11z:
Form¼
am astfel un nou sistem 8 0
< x =x y+z
x00 = x 2y + 4z
: 000
x = x y + 11z
de unde, eliminând y şi z obţinem
8
< z = x0 x + y
00
x = x 2y + 4x 4x + 4y ) y = 21 x00 2x0 + 32 x
0
: 000 1 00
x = x (2x 2x + 2 x) + 11(x0 x + 21 x00 2x0 + 32 x)
0 3
Ultima ecuaţie revine la

x000 5x00 + 9x0 5x = 0
Observ¼
am c¼
a a acestei ecuaţii este aceeaşi cu a matricei A, deci
x(t) = c1 et + c2 e2t cos t + c3 e2t sin t
Dar,
1 00 3
y = x 2x0 + x
2 2
z = x0 x + y
de unde se a‡a¼, prin calcul direct y şi z:

Observaţie. Nici aceast¼ a metod¼ a nu face referire la matricea etA şi este bine de ştiut c¼
a are unele limit¼
ari. De
exemplu, în sistemul 8 0
< x =x+y
y0 = x + y
: 0
z = 2x + y
eliminarea se opreşte la primele 2 ecuaţii, iar z se obţine prin integrare.
Metoda care funcţioneaz¼ a întotdeauna (la nivel teoretic) este cea în care calcul¼ am etA ; îns¼ a în practic¼
a acest lucru
este di…cil de realizat. E…cient¼ a este şi a doua metod¼ a, în care fabric¼
am soluţii pentru sistemul de ecuaţii diferenţiale
corespunz¼ atoare …ec¼arei valori proprii, îns¼a aceast¼
a metod¼ a informaţii asupra lui etA decât dup¼
a nu ofer¼ a câteva eforturi
suplimentare. Cea mai rapid¼ a metod¼a (mai ales pentru sisteme mici) este cea a elimin¼ arii, dar, aşa cum am v¼azut, trebuie
şi aceasta aplicat¼
a cu atenţie.
14
5 Determinarea unei soluţii particulare
Având acum metode de rezolvare a sistemelor omogene (cu coe…cienţi constanţi), r¼
amâne s¼
a identi…c¼
am o metod¼
a de
determinare a unei soluţii particulare a sistemului neomogen
x0 = A(t) x + b(t):
Metoda pe care o vom pune în evidenţ¼ a poate … folosit¼a şi pentru sisteme cu coe…cienţi variabili, dar, ca şi la ecuaţii
diferenţiale liniare de ordin n, avem nevoie de un sistem fundamental de soluţii iar pe acesta nu îl putem obţine decât în
cazul coe…cienţilor constanţi.
Metoda se numeşte metoda variaţiei constantelor. Fie f'1 ; :::; 'n g un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul
de ecuaţii diferenţiale omogen asociat. Desigur, în particular …ecare 'i veri…c¼a sistemul omogen
'0i = A(t) 'i ; 8i = 1; ::; n: (6)
C¼
aut¼
a de forma
'(t) = K1 (t)'1 + ::: + Kn (t)'n ;
deci de forma unei combinaţii liniare dar în care coe…cienţii soluţiilor fundamentale nu mai sunt constante reale ci funcţii
de t:
a s¼a …e soluţie a sistemului omogen obţinem
'0 = A(t) ' + b(t) ,

K10 '1 + ::: + Kn0 'n + K1 '01 + ::: + Kn '0n = A(t) (K1 (t)'1 + ::: + Kn (t)'n ) + b(t)
de unde, folosind (6) deducem

K10 '1 + ::: + Kn0 'n = b(t)
şi, ţinând cont c¼
a 0 1 0 1
'1i (t) b1 (t)
B '2i (t) C B b2 (t) C
B C B C
'i (t) = B .. C; şi b(t) = B .. C
@ . A @ . A
'ni (t) bn (t)
obţinem sistemul 8
>
> K10 '11 + K20 '12 + + Kn0 '1n = b1 (t)
>
< K10 '21 + K20 '22 + + Kn0 '2n = b2 (t)
.. .. :
>
> . .
>
: 0
K1 'n1 + K20 'n2 + + Kn0 'nn = bn (t)
Deoarece matricea sistemului este, de fapt X (t) asociat¼
a sistemului fundamental de soluţii f'1 ; :::; 'n g ; rezult¼
a c¼
a
det X (t) = W (t) 6= 0; 8t
a. Funcţiile-coe…cient Ki se obţin, la …nal, prin integrarea soluţiilor Ki0 ale

deci sistemul de mai sus are soluţie unic¼
sistemului.
Exemplul 1. S¼a se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale
x0 = 4x 2y + et2+1
:
y 0 = 6x + 3y et3+1
Sistemul omogen asociat este

x0 = 4x 2y
y 0 = 6x + 3y
1 0
Derivând prima relaţie obţinem x00 = 4x0 2y 0 : Înlocuind cu y 0 din a doua ecuaţie şi apoi cu y = 2x 2x obţinem,
succesiv
x00 = 4x0 2(6x + 3y)

1 0
x00 = 4x0 12x 6( x 2x)
2
x00 + x0 = 0
15
2
a este + = 0; care are r¼
ad¼
acinile 1 = 0 şi 2 = 1; deci
x(t) = c1 + c2 e t
1 0 1 t t
y(t) = x 2x = c2 e 2c1 2c2 e
2 2
3 t
y(t) = 2c1 c2 e :
2
Putem scrie
t
x(t) 1 e
= c1 + c2 3 t ;
y(t) 2 2e
şi cum
1 1 1
W (0) = 3 = 6= 0
2 2 2
rezult¼
a c¼
a
t
1 e
'1 = ; '2 = 3 t
2 2e
formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii. C¼
aut¼
am acum o soluţie particular¼
a a sistemului neomogen, de forma
'(t) = K1 (t)'1 + K2 (t)'2 :
Funcţiile Ki se a‡a¼ rezolvând mai întâi sistemul
K10 + K20 e t = et2+1

2K10 32 K20 e t = et3+1
Înmulţind prima ecuaţie cu 2 şi adunând relaţiile obţinem
1 0 t 1 0 2et
K e = , K = :
2 2 et + 1 2
et + 1
Revenind la prima ecuaţie obţinem
K10 = 0;
de unde, prin integrare, obţinem imediat
K1 = c1 c1 =0 K1 = 0
, ;
K2 = 2 ln(et + 1) + c2 c2 =0 K2 = 2 ln(et + 1)
astfel încât o soluţie particular¼

a a sistemului neomogen este
t
1 e 2e t ln(et + 1)
'(t) = 0 + 2 ln(et + 1) 3 =
2 2e
t
3e t ln(et + 1)
şi soluţia general¼

t
x(t) 1 e 2e t ln(et + 1)
= c1 + c2 3 +
y(t) 2 2e
t
3e t ln(et + 1)
sau, echivalent,
x(t) = c1 + c2 e t + 2e t ln(et + 1)
y(t) = 2c1 23 c2 e t 3e t ln(et + 1)
Exemplul 2. S¼
a se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale
8 0
< x = 4x y z + 2 sin 2t
y 0 = x + 2y z 3et :
: 0
z = x y + 2z + tet
Consider¼
am mai întâi sistemul omogen 8 0
< x = 4x y z
y 0 = x + 2y z
: 0
z = x y + 2z
16
Derivând şi f¼
acând înlocuirile avem
8 0
< x = 4x y z
z = x0 + 4x y
x00 = 4x0 y 0 z 0 = 14x 5y 5z ) ;
: 000 x00 = 6x + 5x0
x = 14x0 5y 0 5z 0 = 46x 19y 19z
deci x veri…c¼
a o ecuaţie diferenţial¼
a de gradul al doilea. Ecuaţia caracteristic¼
a este
2
5 + 6 = 0; 1 = 2; 2 = 3
x(t) = c1 e2t + c2 e3t :
Eliminând z din primele dou¼

a ecuaţii obţinem
x0 y0 = 3x 3y , y0 = 3y + 3c1 e2t + 3c2 e3t 2c1 e2t 3c2 e3t

0
y = 3y c1 e2t ;
R
3dt
ultima ecuaţie …ind o ecuaţie liniar¼
a (de ordinul I). Înmulţim cu e = e 3t şi obţinem
Z
3t 0 t 3t
e y = c1 e ,e y= c1 e t dt
y(t) = c1 e2t + c3 e3t :
În …ne,
z = x0 + 4x y = 2c1 e2t 3c2 e3t + 4c1 e2t + 4c2 e3t c1 e2t c3 e3t
z(t) = c1 e2t + c2 e3t c3 e3t :
Putem scrie, atunci,

0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
x(t) c1 e2t + c2 e3t e2t e3t 0
@ y(t) A = @ c1 e2t + c3 e3t A = c1 @ e2t A + c2 @ 0 A + c3 @ e3t A
z(t) c1 e2t + c2 e3t c3 e3t e2t e3t e3t
| {z } | {z } | {z }
'1 '2 '3
şi sistemul f'1 ; '3 ; '2 g este un sistem fundamental de soluţii pentru c¼
a
1 1 0
W (0) = 1 0 1 = 1 6= 0:
1 1 1
Având la dispoziţie sistemul fundamental de soluţii c¼

aut¼
a pentru sistemul neomogen, de forma
' = K1 (t)'1 + K2 (t)'2 + K3 (t)'3 ;
unde Ki sunt funcţii care veri…c¼

a sistemul
8 0 2t
< K1 e + K20 e3t = 2 sin 2t
K 0 e2t + K30 e3t = 3et
: 10 2t 0 3t
K1 e + K2 e K30 e3t = tet
Din prima şi ultima relaţie obţinem
K30 e3t = 2 sin 2t tet ) K30 = 2e 3t

sin 2t te 2t
Apoi, din celelalte,
K10 e2t = 3et + tet 2 sin 2t ) K10 = 3e t

+ te t 2e 2t sin 2t
K20 e3t = 4 sin 2t + 3et tet ) K20 = 3e 2t te 2t + 4e 3t sin 2t:
Ţinând cont c¼
a Z
t t t
e sin tdt = 2 2e sin t 2 2e cos t + C,
+ +
obţinem 8
< K1 (t) = 3e t (t + 1)e t + 12 e 2t cos 2t + 12 e 2t sin 2t
K2 (t) = 32 e 2t + 14 e 2t (2t + 1) 12 13 e
3t
sin 2t 13 8
e 3t
cos 2t :
: 1 2t 6 3t 4 3t
K3 (t) = 4 e (2t + 1) 13 e sin 2t 13 e cos 2t
17
Astfel, o soluţie particular¼
0 2t 1 0 3t 1 0 1
e e 0
' = K1 @ e2t A + K2 @ 0 A + K3 @ e3t A
e2t e3t e3t

0 1 0 2t 1 0 3t 1 0 1
x(t) e e 0
@ y(t) A = (K1 + c1 ) @ e2t A + (K2 + c2 ) @ 0 A + (K3 + c3 ) @ e3t A
z(t) e2t e3t e3t
Remarc¼ am c¼
a în acest caz eliminarea a trebuit întrerupt¼
a dup¼a primele dou¼ a ecuaţii. Acest sistem poate … rezolvat
şi cu ajutorul matricei etA deoarece, în acest caz, A este diagonalizabil¼
a iar vectorii proprii (deci matricea modal¼a P ) se
obţin uşor.
5.0.1 Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi.

Ca şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n; dac¼
a termenul liber al sistemului neomogen
x0 = A x + b
conţine doar funcţii de forma

t
e (P1 cos t + P2 sin t) ;
unde P şi Q sunt polinoame, putem c¼
auta o soluţie particular¼
a într-o manier¼
a mai simpl¼
a. Mai exact, dac¼
a
0 1
..
B t . C
b(t) = B
@ e (P1i cos t + P2i sin t) A ;
C
..
.
adic¼
a şi sunt aceleaşi numere în …ecare component¼
a a termenului liber, atunci c¼
aut¼
a de forma
0 1
..
B t . C
'(t) = B C
@ e (Q1i cos t + Q2i sin t) A ;
..
.
unde Q1i ; Q2i sunt polinoame cu coe…cienţi nedeterminaţi,

8
< m = maxi=1;::;n fgrad P1i ; grad P2i g
grad Q1i = grad Q2i = m + `; unde ` = ordinul de multiplicitate al r¼ad¼acinii + i
:
în ecuaţia caracteristic¼
a.
Coe…cienţii acestor polinoame se determin¼ a impunând condiţia ca ' s¼

a …e soluţie a sistemului neomogen.
Exemplu. S¼ a se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale
x0 = y + 2e2t
y 0 = x + t2 e2t :
S¼
a consider¼
am mai întâi sistemul omogen
x0 = y
y 0 = x:
Evident, obţinem
x00 = x
deci ecuaţia caracteristic¼
a este
2
1 = 0:
0 1
Aceeaşi ecuaţie se poate obţine şi considerând matricea sistemului, A = şi ecuaţia caracteristic¼
a a matricei:
1 0
1 2
det(A I2 ) = = 1:
1
18
Cum r¼
ad¼
acinile ecuaţiei (valorile proprii) sunt 1, avem
x(t) = c1 e t + c2 et
y(t) = x0 (t) = c1 e t
+ c2 et :
Astfel,
x(t) e t et
= c1 + c2
y(t) e t et
şi
e t et
'1 = ; '2 =
e t et
este un sistem fundamental de soluţii.
Deoarece
2e2t
b(t) = ;
t2 e2t
rezult¼
a c¼a i = 2 i 0 = 2: Cum 2 nu este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice, ` = 0: Evident, m = 2 şi atunci c¼
aut¼
am
o soluţie particular¼
a de forma
(m1 + n1 t + p1 t2 )e2t
'(t) = :
(m2 + n2 t + p2 t2 )e2t
Impunem ca ' s¼
a veri…ce sistemul iniţial:
'0 = A '+b,
e2t (2m1 + 2n1 t + 2p1 t2 + n1 + 2p1 t) 0 1 (m1 + n1 t + p1 t2 )e2t 2e2t
= +
e2t (2m2 + 2n2 t + 2p2 t2 + n2 + 2p2 t) 1 0 (m2 + n2 t + p2 t2 )e2t t2 e2t
e2t (2m1 + 2n1 t + 2p1 t2 + n1 + 2p1 t) = (m2 + n2 t + p2 t2 )e2t + 2e2t

e2t (2m2 + 2n2 t + 2p2 t2 + n2 + 2p2 t) = (m1 + n1 t + p1 t2 )e2t + t2 e2t
de unde, simpli…când prin e2t şi identi…când coe…cienţii, obţinem
8 8 58
>
> 2m1 + n1 = m2 + 2 >
> m1 = 27
>
> >
> 44
>
> 2n 1 + 2p 1 = n 2 >
> m2 = 27
< < 8
2p1 = p2 n1 = 9
) 10 ;
>
> 2m2 + n2 = m1 >
> n2 = 9
>
> 2n2 + 2p2 = n1 >
> 1
>
> >
> p1 = 3
: : 2
2p2 = p1 + 1 p2 = 3
deci sistemul adimte soluţia particular¼

a
1 2t 2
'(t) = 27 e (58t 24t + 9)
:
1 2t 2
27 e (44t 30t + 18)

a a sistemului este
1 2t
x(t) e t et 27 e (58t
2
24t + 9)
= c1 + c2 + 1 2t
y(t) e t et 27 e (44t
2
30t + 18)
sau, echivalent,
t 1 2t
x(t) = c1 e + c2 et + 27 e (58t2 24t + 9)
t 1 2t ; c1 ; c2 2 R.
y(t) = c1 e + c2 e + 27 e (44t2
t
30t + 18)
Dac¼ a termenul liber indic¼
a mai multe posibile r¼ad¼acini pentru ecuaţia caracteristic¼
a atunci trebuie s¼
a determin¼
am câte
a pentru …ecare r¼ ad¼
acin¼
a în parte. Vom exempli…ca în continuare un astfel de caz.
Exemplu. S¼ a S¼
a se rezolve sistemul de ecuaţii diferenţiale
x0 = 5x 3y + 2e3t
y 0 = x + y + 5e t :
Pentru sistemul omogen avem

x0 = 5x 3y
y 0 = x + y:
19
Vom rezolva acest sistem prin alt¼
a metod¼
a decât a elimin¼
arii. Matricea sistemului este:
5 3
A= ) det(A I2 ) = (5 )(1 ) + 3;
1 1
deci ecuaţia caracteristic¼

a este
2
6 +8=0) 1 = 2; 2 = 4:
Pentru = 2 sistemul admite soluţie de forma
ae2t
'1 = :
be2t
Introducând în sistem, '01 = A '1 ; obţinem
2ae2t 5 3 ae2t 2ae2t (5a 3b)e2t

= , =
2be2t 1 1 be2t 2be2t (a + b)e2t
2a = 5a 3b e2t
) a = b; deci '1 (t) = a
2b = a + b e2t
Similar, pentru = 4 avem succesiv,
ce4t
'2 = şi '02 = A '2
de4t
4ce2t 5 3 ce2t 4c = 5c 3d
= ,
4de2t 1 1 de2t 4d = c + d
3e4t
c = 3d ) '2 = c :
e4t
Astfel, soluţia sistemului omogen este dat¼

a de
x(t) e2t 3e4t

=a +c
y(t) e2t e4t
iar sistemul fundamental de soluţii este
e2t 3e4t
'1 = ; '2 = :
e2t e4t
Pentru c¼
a termenul liber este
2e3t
b(t) = ;
5e t
r¼
ad¼
acinile indicate sunt 1 = 3; 2 = 1: Vom c¼ auta câte o soluţie particular¼
a pentru …ecare dintre 1 şi 2 şi soluţia
particular¼
a pentru sistemul neomogen iniţial va … suma acestora. Mai exact, scriem
2e3t 0
b(t) = +
0 5e t
| {z } | {z }
b1 (t) b2 (t)
şi pentru 1 = 3; având în vedere c¼

a ` = 0; c¼
aut¼
a de forma
e3t
=
1 e3t
unde şi se determin¼

a impunând condiţia
0 3 e3t (5 3 )e3t 2e3t

= A 1 + b1 , = +
1 3 e3t ( + )e3t 0
3 =5 3 +2 1
, , = 1; = :
3 = + 2
Deci,
e3t
1 = 1 3t :
2e
20
Mai departe, pentru 2 = 1 avem, din nou, ` = 0 şi atunci c¼
aut¼
a de forma
t
e
2 = t
e
pentru sistemul neomogen corespunz¼

ator lui b2 : Impunând condiţia s¼
a …e soluţie, obţinem
t
0 e (5 3 )e t 0
= A + b2 , t = +
2 2 e ( + )e t 5e t
=5 3
, ) = 1; = 2:
= + +5
Atunci,
t
e
2 = t ;
2e
soluţia particular¼
a a sistemului iniţial este
e3t e t
'= + = 1 3t
1 2
2e 2e t

a a sistemului iniţial este
x(t) e2t 3e4t e3t e t

= c1 + c2 + 1 3t
y(t) e2t e4t 2e 2e t
sau, echivalent,
x(t) = c1 e2t + 3c2 e4t e3t e t
1 3t
y(t) = c1 e2t + c2 e4t 2e 2e t
21
Cursurile nr. 10-11: Transformarea Laplace
Transformata Laplace este un instrument introdus de matematicianul şi astronomul Pierre-Simon Laplace în lucrarea
sa "Essai philosophique sur les probabilités" (1814). De fapt, Laplace a folosit o formul¼ a similar¼
a cu cea actual¼
a şi cu
un alt scop. Teoria a fost dezvoltat¼ a de matematicieni ca Mathias Lerch, Oliver Heaviside şi Thomas Bromwich iar
forma actual¼ a a transformatei Laplace şi utilizarea acesteia s-a conturat în preajma celui de-Al Doilea R¼ azboi Mondial.
Denumirea de transformat¼ a Laplace i se datoreaz¼
a matematicianului Gustav Doetsch, care a evidenţiat avantajele folosirii
acestei transform¼ ari în inginerie (inclusiv pentru rezolvarea unor ecuaţii/sisteme diferenţiale).
În continuare vom introduce noţiunea şi vom studia propriet¼ aţile transformatei Laplace iar la …nal vom ar¼
ata cum
putem rezolva ecuaţii diferenţiale şi sisteme de ecuaţii diferenţiale cu ajutorul acestei transformate. Materialul este în
întregime preluat din Capitole de matematici speciale, de Daniela Roşu (2017). Pentru aprofundare aveţi în vedere şi cursul
de Ecuaţii diferenţiale, Adrian Corduneanu şi Ariadna Pletea (1996) sau Di¤ erential equations and their applications, M.
Braun (1983).
1 De…niţie, exemple, propriet¼

aţi
De…niţie. Funcţia cu valori complexe
f : R ! C; f (t) = f1 (t) + i f2 (t); t 2 R
se numeşte original (Laplace) dac¼ a satisface urm¼atoarele condiţii:

(i) f (t) = 0 pentru orice t < 0;
(ii) pe orice interval m¼arginit [a; b] [0; +1) f are un num¼ ar …nit de puncte de discontinuitate şi toate aceste puncte
de discontinuitate sunt de speţa I;
(iii) f are o creştere de tip exponenţial, adic¼
a exist¼
a numerele reale M 0 şi 2 R astfel încât
jf (t)j M e t ; 8t 0: (1)
Dac¼ a un original Laplace veri…c¼

a (1) pentru o anumit¼ a valoare a lui ; atunci cu atât mai mult va veri…ca aceast¼ a
relaţie pentru orice 0 > : Cea mai bun¼ a caracterizare a creşterii modulului funcţiei f este dat¼
a, deci, de cea mai mic¼
a
valoare a lui ; pe care o vom nota în continuare cu 0 şi pe care o vom numi indice de creştere (sau exponent de
creştere):
0 = inf 2 R j jf (t)j M e t ; 8t 0 :
În mod evident, dac¼
a f şi g sunt dou¼
a funcţii original de indice de creştere 0 şi 2 C, avem, pentru orice > 0
t t
j f (t)j = j j jf (t)j e (j j M ) e
j(f + g) (t)j jf (t)j + jg(t)j 2M e t ; t 0;
deci f şi f + g sunt funcţii original şi spaţiul tuturor funcţiilor original este un spaţiu vectorial (complex).
Exemple. 1) Orice funcţie de tipul
0 ;t < 0
f : R ! C, f (t) =
a0 tn + a1 tn 1
+ + an 1t + an ;t 0
este funcţie original deoarece 8t 0

1 1
a0 tn + a1 tn 1
+ + an 1t + an M 1+ t + ::: + tn M et
1! n!
unde
M = max fn! ja0 j ; (n 1)! ja1 j ; : : : ; 1! jan 1j ; jan jg :
Se poate ar¼
ata c¼
a indicele de creştere este 0 = 0: Condiţia (ii) din de…niţie este, evident, îndeplinit¼
a.
2) Funcţia unitate a lui Heaviside
0 ;t < 0
: R ! C, (t) =
1 ;t 0
este original Laplace cu indicele de creştere 0 = 0:

3) Pentru orice funcţie continu¼
a şi m¼
arginit¼
a f : R ! C funcţia f este o funcţie original deoarece (i) şi (ii) au loc
în mod evident, iar pentru orice t 0
j (t) f (t)j = jf (t)j M e t :
De fapt, dac¼
a f : R ! C veri…c¼
a (ii) şi este m¼
arginit¼
a atunci f este o funcţie original.
1
4) Funcţia (
;t 0 0
f : R ! C, 1 f (t) =
sin ;t > 0
t
nu este funcţie original, deşi (i) şi (iii) sunt îndeplinite. Aceasta deoarece 0 este punct de discontinuitate de speţa a doua
(şi nu de speţa I): nu exist¼
a lim f (t):
t&0
2
5) Funcţia t 7! (t)et NU este funcţie original. Evident (i) şi (ii) au loc dar, dac¼
a ar exista M şi din de…niţie, ar
trebui ca 2
et M e t ; 8t 0
2 2
dar acest lucru este echivalent cu et t M; 8t 0; adic¼ a t 7! et t este m¼ arginit¼ a, ceea ce este fals.
Observaţie. Dac¼ a o funcţie f satisface condiţiile (ii) şi (iii) din de…niţia de mai sus atunci f este o funcţie original.
De aceea de multe ori vom scrie expresiile originalelor Laplace doar pentru t 0; subînţelegând condiţia (i). Vom spune,
de exemplu, c¼a funcţia sin este un original Laplace pentru c¼ a sin veri…c¼
a (ii) şi (iii), deşi (i) nu este îndeplinit¼
a (sin nu
este nul¼
a pentru t 0).
De…niţie. Fie f : R ! C un original Laplace de indice de creştere 0 . Funcţia complex¼ a de variabil¼
a complex¼ a
Z +1
F : D C ! C, F (s) = e st f (t)dt;
0
unde D = fs 2 C j Re s > 0 g se numeşte transformat¼a Laplace sau imagine Laplace a funcţiei f:

Se impun câteva clari…c¼
ari. În primul rând, o integral¼
a de tipul
Z 1 Z b
f (t)dt = lim f (t)dt
a b!1 a
se numeşte integral¼a improprie. Vom spune c¼ a integrala improprie este convergent¼ a dac¼a limita exist¼
a şi este …nit¼
a sau c¼a
este divergent¼a, în caz contrar. Pentru o funcţie original integrala din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a:
Z +1 Z +1 Z +1 Z 1
e st f (t)dt e st f (t) dt = e st jf (t)j dt e Re s t M e 0 t dt
a 0 0 0
Z u Re s)t u Re s)t +1
e( 0
e( 0
M
= M lim e( 0 Re s)t
dt = M lim =M = :
u!1 0 u!1 0 Re s 0 0 Re s 0 Re s 0
În al doilea rând, transformata Lapace a unei funcţii este tot o funcţie dar de variabil¼ a complex¼ a, domeniul de de…niţie
…ind un semiplan (situat la dreapta verticalei x = Re 0 ). La început am considerat c¼ a funcţiile original au valori numere
complexe, f (t) = f1 (t) + if2 (t). Acestea includ funcţiile reale de variabil¼a real¼
a (f2 0).
Se impune s¼ a facem diferenţa dintre domeniul de convergenţ¼ a al integralei, adic¼
a mulţimea tuturor acelor s 2 C pentru
care integrala din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a şi domeniul de de…niţie al funcţiei imagine Laplace,
s 7! F (s): Tranformata Laplace "transform¼ a" o funcţie original într-o alt¼ a funcţie, numit¼a funcţie imagine (cu un alt
domeniu de de…niţie, în general). Tranformata Laplace a unei funcţii original f se mai noteaz¼ a şi prin
Z +1
st
F = L[f (t)]; F (s) = L[f (t)](s) = e f (t)dt
0
evidenţiind astfel şi variabila t a originalului şi variabila s a transformatei. De asemenea vom mai folosi şi notaţia
f (t) $ F (s); Re s > 0:
Exemple. 1) Pentru funcţia lui Heaviside
0 ;t < 0
: R ! C, (t) =
1 ;t 0
transformata sa Laplace este

Z +1 Z +1 +1
st st 1 st 1
L[ (t)](s) = e (t)dt = e dt = e = ; Re s > 0:
0 0 s 0 s
Vom scrie
1
1$ ; Re s > 0:
s
2
1
Observ¼
am c¼
a domeniul de de…niţie al funcţiei s 7! este Cn f0g în vreme ce domeniul imaginii Laplace este D =
s
fs 2 C j Re s > 0g :
2) Funcţia f (t) = e t ; cu 2 C veri…c¼a în mod evident condiţiile (ii) şi (iii) din de…niţia originalului Laplace cu
indicele de creştere 0 = Re şi atunci f este un original Laplace iar transformata Laplace a sa este
Z +1 +1
st 1 1
F (s) = L[f (t)](s) = e e t dt = e st
= ; Re s > Re :
0 s 0 s
Vom scrie
t 1
e (t) $ ; Re s > Re
s
t 1
sau, mai simplu, e $ ; Re s > Re :
s
3) Pentru funcţia putere f (t) = tn avem
Z +1 +1 Z
1 st n
st n n +1 st n 1
F (s) = L[f (t)](s) = e e t
t dt = + e t dt
0 s 0 s 0
Z +1 Z +1 Z
n st n 1 n n 1 st n 2 n! +1 st n!
= e t dt = e t dt = = n e dt = ; Re s > 0:
s 0 s s 0 s 0 sn+1
n!
Astfel, tn $ n+1 ; Re s > 0: Desigur, prin original tn înţelegem, dup¼a cum am precizat, funcţia t 7! (t) tn ; adic¼
a
s
funcţia
0 ;t < 0
f (t) = :
tn ; t 0
Observaţie. Pornind de la de…niţie, transformata Laplace poate … extins¼
a la toate funcţiile pentru care integrala
exist¼
a, chiar dac¼
a funcţia nu este original Laplace. De exemplu, funcţia
8
< 0 ;t 0
f (t) = 1
: p ;t > 0
t
1
a în t = 0 avem discontinuitate de speţa a doua: lim p = +1: Cu toate acestea integrala
nu este original laplace pentru c¼
t&0 t
din de…niţia transformatei Laplace este convergent¼ a pentru Re s > 0 :
Z +1 Z 1 r
st 1 2 u2
F (s) = e p dt = p e du = :
0 t t=u2 =s s 0 s
Astfel, r
1
p $ :
t s
Se poate ar¼
ata c¼
a orice funcţie putere de exponent real (nu neap¼
arat natural) > 1; f (t) = t integrala din de…niţia
transformatei Laplace exist¼
a pentru s 2 C cu Re s > 0. Pentru a scrie transformata laplace a acestei funcţii se foloseşte
funcţia Gamma a lui Euler, Z +1
t
: (0; 1) ! R, (p) = e tp 1
dt:
0
Funcţia extinde factorialul: (n + 1) = n!; 8n 2 N şi se arat¼

a imediat c¼
a
8
< (p + 1)p = p (p); 8p > 0
1
: ( )= :
2 2
Revenind la funcţia putere f (t) = t ; 2 ( 1; 1) obţinem
Z +1 Z +1
st 1 ( + 1)
F (s) = e t dt = +1
e t u du = ; Re s > 0; > 1;
0 st=u s 0 s +1
adic¼
a pentru > 1
( + 1)
t $ ; Re s > 0:
s +1
3
Putem demonstra cu uşurinţ¼
a urm¼
atorul rezultat.
a (liniaritate). Dac¼
Teorem¼ a f1 ; f2 : R ! C sunt dou¼
a funcţii original având indicii de creştere 1 şi, respectiv 2
iar
f1 (t) $ F1 (s); Re s > 1

f2 (t) $ F2 (s); Re s > 2
atunci pentru orice c1 ; c2 2 C funcţia c1 f1 + c2 f2 este original Laplace şi
c1 f1 + c2 f2 $ c1 F1 + c2 F2 ; Re s > max f 1; 2g :
Altfel spus, transformata Laplace este un operator liniar (transformare liniar¼

a) pe spaţiul vectorial al tuturor funcţiilor
original.
Folosind liniaritatea transform¼

arii Laplace putem deduce transformatele Laplace pentru funcţiile trigonometrice sin şi
cos : Ţinem cont de faptul c¼a
e +i = e cos + ie sin
şi atunci
eit = cos t + i sin t şi e it
= cos t i sin t:
Obţinem
1 it 1 it
e + e it
cos t = iar sin t = e e it
2 2i
şi transformatele lor Laplace sunt, conform exemplului 2, luând = i
Z 1
1 1 1 1 1 s
L[cos(t)](s) = e st cos tdt = L[eit ](s) + L[e it ](s) = + = 2
0 2 2 2 s i s+i s +1
Z 1
1 1 1 1 1 1
L[sin(t)](s) = e st sin tdt = L[eit ](s) L[e it ](s) = = 2 ; Re s > 0:
0 2i 2i 2i s i s + i s +1
În plus, pentru c¼
a, în mod evident,
1 i!t i!t 1 i!t i!t
cos !t = e +e iar sin !t = e e ;
2 2i
obţinem pentru orice ! 2 C şi
s !
cos !t $ şi sin !t $ 2 ; Re s > 0:
s2 + ! 2 s + !2
Mai mult, pentru funcţiile hiperbolice
et + e t
et e t
ch t = ; sh !t =
2 2
obţinem imediat
Z 1
1 st 1 1 1 1 s
L[ch(t)](s) = e L[et ](s) +
ch tdt = L[e t ](s) = + =
0 2 2 2 s 1 s+1 s2 1
Z 1
1 1 1 1 1 1
L[sh(t)](s) = e st sh tdt = L[et ](s) L[e t ](s) = =
0 2 2 2 s 1 s+1 s2 1
şi, respectiv,
s !
ch !t $ ; sh !t $ ; Re s > 0:
s2 !2 s2 !2
Exemplu. Pentru funcţia parte întreag¼
a f (t) = [t] ştim c¼
a [t] = k , t 2 [k; k + 1)8k 2 Z şi atunci
Z +1 1 Z k+1 1 Z k+1 !
X X
st st st
F (s) = L[f (t)](s) = e [t] dt = e [t] dt = k e dt
0 k=0 k k=0 k
1
! 1 1
X 1
k+1
1X 1 e s X
st (k+1)s ks ks
= ke = k e e = ke
s k s s
k=0 k=1 k=1
1
!
1 e s
d X
ks
= e
s ds
k=1
4
s
Dar ultima sum¼
a este o serie geometic¼
a de raţie e şi atunci
s s s s s
1 e d e 1 e e e
F (s) = s
= s )2
= s)
s ds 1 e s (1 e s(1 e
1
F (s) =
s(es 1)
Pentru funcţia parte fracţionar¼

a ţinem cont c¼
a fxg = x [x] şi atunci
Z +1 Z +1 Z +1 Z +1
st st st st
e ftg dt = e (t [t]) dt = e tdt e [t] dt
0 0 0 0
1 1
= :
s2 s(es 1)
Astfel,
1 1 1
[t] $ şi ftg $ 2 ; Re s > 0:
s(es 1) s s(es 1)
Observaţie. Reamintim c¼
a transform¼
ari linare sunt şi operatorul de derivare
D : C 1 (R) ! C(R); D(f ) = f 0
şi operatorul de integrare

Z t
1
P : C(R) ! C (R); P (f ) = F; unde F (t) = f (s)ds; 8t 2 R
a
F este o primitiv¼
a a funcţiei f pentru orice a 2 R: Observ¼
am c¼
a, pentru aceste transform¼
ari,
D(P (f )) = f; 8f 2 C(R) şi P (D(f )) = f; 8f 2 C 1 (R):
Într-un anumit sens, P şi D sunt "operaţii inverse". Apar urm¼

atoarele întreb¼
ari:
Este transformarea Laplace f 7! L [f ] inversabil¼

a (sau m¼
acar injectiv¼
a, pentru unicitatea soluţiei ecuaţiei L [f ] = F )?
Dac¼a r¼
aspunsul la prima întrebare este a…rmativ, care este transformarea invers¼ a pentru transformarea Laplace
f 7! L [f ] sau, altfel spus, pentru o funcţie imagine Laplace F (s) care este formula de calcul pentru funcţia original
Laplace f (t) a c¼arei transformat¼ a este F (s); L [f (t)] (s) = F (s)?
Vom ar¼ata în continuare c¼

a transformarea Laplace este un operator injectiv pe spaţiul vectorial al funcţiilor original
continue pe [0; 1), adic¼
a
L [f1 ] = L [f2 ] , f1 = f2 :
Având în vedere c¼ a transformarea Laplace este un operator liniar, acest lucru este echivalent cu faptul c¼ a nucleul lui L
nu conţine decât funcţia identic nul¼ a. Motivul pentru care vom considera doar funcţiile original continue este acela c¼
a
dac¼
a valorile a dou¼a funcţii original difer¼
a doar într-un num¼
ar …nit de puncte
f1 (t) = f2 (t); 8t 2 Rn fa1 ; :::; ak g
atunci transformatele lor Laplace sunt egale: L [f1 ] = L [f2 ] : Vom folosi un rezultat din analiza matematic¼
a, de aproximare
a funcţiilor continue cu ajutorul polinoamelor.
Teorema lui Weierstrass Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼ a. Atunci, pentru orice " > 0 exist¼a un polinom p"
astfel încât max jf (x) p" (x)j < ":
x2[a;b]
a. Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼
Lem¼ a. Dac¼
a pentru orice n 2 N
Z b
tn f (t)dt = 0
a
atunci f (t) = 0 8t 2 [a; b].

Demonstraţie. Relaţia din ipotez¼
a implic¼
a faptul c¼ a p(t) = a0 tn + a1 tn
a pentru orice funcţie polinomial¼ 1
+ +
an 1 t + an
Z b Z b Z b Z b Z
n n 1
p(t)f (t)dt = a0 t f (t)dt + a1 t f (t)dt + + an 1 tf (t)dt + an t0 f (t)dt = 0: (2)
a a a a
5
Fie " > 0: Cf. teoremei de aproximare a lui Weierstrass exist¼ a un polinom p" astfel încât pe intervalul [a; b] valorile lui p"
difer¼
a, în valoare absolut¼
a, de cele ale lui f cu mai puţin de " :
max jp" (t) f (t)j < ":

x2[a;b]
Atunci,
Z b Z b Z b Z b
f 2 (t)dt = f 2 (t) p" (t)f (t) + p" (t)f (t) dt = f 2 (t) p" (t)f (t)dt + p" (t)f (t)dt
a a a a
| {z }
=0; cf.(2)
Z b Z b Z b
= f (t) (f (t) p" (t)) dt jf (t) (f (t) p" (t))j dt " jf (t)j dt = " I:
a a a
a f2
Dar atunci, pentru c¼ 0;
Z b
0 f 2 (t)dt " I; 8" > 0
a
şi din teorema cleştelui (f¼
acând " ! 0) obţinem
Z b
f 2 (t)dt = 0:
a
Dac¼a, prin reducere la absurd, ar exista t0 2 [a; b] pentru care f (t0 ) 6= 0; din propriet¼
aţile funcţiilor continue rezult¼
a c¼
a
f 6= 0 pe un întreg interval [c; d] [a; b] care îl conţine pe t0 : Dar atunci min f 2 (t) > 0 şi
t2[c;d]
Z b Z d
2
0= f (t)dt f 2 (t)dt min f 2 (t) (d c) > 0;
a c t2[c;d]
ceea ce este o contradicţie. Contradicţia provine din presupunerea f¼

acut¼
a, deci aceasta este fals¼
a, adic¼
a f (t) = 0; 8t 2 [a; b]:
Teorem¼ a (injectivitatea transform¼ arii Laplace) Dac¼ a f este un original Laplace astfel încât f este continu¼
a pe
[0; 1) şi f (t) $ L[f (t)](s) 0 atunci f 0:
Demonstraţie. Scriind formula transformatei Laplace a lui f , avem
Z 1
F (s) = L[f (t)](s) = e st f (t)dt = 0; 8s; Re s > 0 :
0
1
Alegem s = 0 + n + 2; n 2 N şi facem schimbarea de variabil¼ a t = ln u; dt = du: Pentru c¼
a t = 0 ) u = 1 şi
u
t = 1 ) u = 0, obţinem
Z 1 Z 1 Z 1
N ot
0 = F (s) = us 1 f ( ln u)du = un u1+ 0 f ( ln u)du = un g(u)du;
0 0 0
1+
unde g(u) = u 0
f ( ln u): Evident, g este continu¼
a pe (0; 1] şi pentru orice u 2 (0; 1]
u!0
jg(u)j = u1+ 0
jf ( ln u)j u1+ 0
M e 0t
=M e t
=M u !0
aşa încât, punând g(0) = 0; funcţia g va … continu¼

a pe întregul interval [0; 1]. Astfel, am demonstrat c¼
a
Z 1
un g(u)du = 0; 8n 2 N
0
şi, conform Lemei anterioare, rezult¼ a c¼a g(u) 0; 8u 2 [0; 1] sau, echivalent, f ( ln u) = 0; 8u 2 (0; 1]: Dar funcţia
ln aplic¼ a intervalul (0; 1] în [0; 1) şi din ultima relaţie obţinem c¼
a f (t) = 0, 8t 2 [0; 1) iar demonstraţia este, acum,
complet¼ a.
Acest rezultat ne spune, de fapt, c¼ a nu putem o imagine Laplace din dou¼ a originale Laplace continue, şi diferite. Din
p¼ acate, demonstraţia formulei de inversare a transformatei Laplace dep¼ aşeşte cu mult acest curs, aşa încât vom da doar
rezultatul, f¼ar¼a a-l demonstra. Vom spune c¼ a o funcţie f : R ! C este neted¼ a pe porţiuni dac¼a f şi f 0 au un num¼
ar …nit
de puncte de discontinuitate, toate de speţa I, pe orice interval [a; b] R.
Teorem¼ a (Mellin-Fourier) Dac¼ a f : R ! C este funcţie original neted¼ a pe porţiuni, cu indice de creştere 0 şi
f (s) $ F (s); Re s > 0;
atunci are loc formula de inversare M ellin F ourier:
6
dac¼
a t > 0 este punct de discontinuitate pentru f atunci
Z +i 1 Z +1
1 1
f (t) = est F (s)ds = e( +i t)
F ( + i )d
2 i i1 2 1
dac¼
a t > 0 este punct de discontinuitate pentru f atunci
Z +i 1 Z +1
f (t + 0) + f (t 0) 1 1
= est F (s)ds = e( +i t)
F ( + i )d ;
2 2 i i1 2 1
unde > 0 este arbitrar:

Exemplu. Fie funcţia
s3
: F (s) =
s4 4
Putem determina funcţia f a c¼
arei transformat¼a Laplace este funcţia F folosind injectivitatea şi formulele deduse pân¼
a
acum. Mai întâi descompunem în fracţii simple
s3 s3 A B Cs + D
= = + + 2 ;
s4 4 (s2 2
1)(s + 1) s 1 s+1 s +1
unde A; B; C; D se obţin din identitatea
A(s + 1)(s2 + 1) + B(s 1)(s2 + 1) + (Cs + D)(s2 1) = s3 ; 8s:
1 1 1
Obţinem, imediat, A = ; B = ; C = ; D = 0: Astfel,
4 4 2
1 1 1 1 1 s
F (s) = + + 2
:
4 s 1 4 s+1 2 s +1
Dar,
1 1 s
et $ ; e; t
$
cos t $ 2
s 1 s+1 s +1
aşa încât funcţia original a c¼
arei transformat¼
a Laplace este funcţia g este
1 t 1 t 1
f (t) = e + e + cos t:
4 4 2
Alte formule foarte utile sunt prezentate în urm¼
atoarea secţiune.
2 Alte propriet¼
aţi ale transformatei Laplace.
Teorem¼ a (asem¼ anare). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f $ F (s); Re s > 0 atunci pentru orice num¼
ar real
strict pozitiv a > 0 are loc relaţia
1 s
f (at) $ F ( ); Re s > a 0 ;
a a
adic¼a
1 s
L[f (at)](s) = L[f (t)]( ); Re s > a 0 :
a a
Demonstraţie. Z +1
st
L[f (at)](s) = e f (at)dt:
0
Facem schimbarea de variabil¼
a at = u şi atunci
Z +1
1 s 1 s
L[f (at)](s) = e au f (u)du = L[f (t)]( )
a 0 a a
s
iar ultima integral¼
a este convergent¼
a pentru Re > 0 adic¼ a Re s > a 0 :
a
s 1
De exemplu, deoarece cos t $ 2 Re s > 0 şi sin t $ 2 ; Re s > 0, cf. teoremei de asem¼
anare avem
s +1 s +1
s
1 ! s
cos !t $ s2
= 2 ; Re s > k 0 = 0
! !2 +1 s + !2
1 1 !
sin !t $ s2
= 2 ; Re s > 0
! !2 + 1
s + !2
7
Reg¼
asim, astfel formulele obţinute anterior.
Teorem¼ a (întârzierea argumentului). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f $ F (s); Re s > 0 atunci
pentru orice num¼ ar real strict pozitiv t0 > 0 are loc relaţia
t0 s
f (t t0 ) (t t0 ) $ e F (s); Re s > 0;
adic¼
a
t0 s
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e L[f (t)](s); Re s > 0:
Demonstraţie. Efectul înmulţirii cu (t t0 ) este acela c¼

a funcţia produs se anuleaz¼
a nu doar pentru t < 0 ci şi pentru
t 2 [0; t0 ) :
0 ;t t0 < 0 0 ; t < t0
(t t0 ) = =
1 ;t t0 0 1 ; t t0 :
Atunci, Z Z
+1 +1
st st
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e f (t t0 ) (t t0 )dt = e f (t t0 )dt
0 t0
Facem schimbarea de variabil¼

at t0 = u şi obţinem
Z +1 Z +1
s(t0 +u) st0 su
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e f (u)du = e e f (u)du
0 0
st0
L[f (t t0 ) (t t0 )](s) = e L[f (t)](s); Re s > 0:
Folosind acest rezultat deducem, de exemplu, c¼

a pentru Re s > 0
st0 1
sin(t t0 ) (t t0 ) $ e
s2 + 1
st0 s
cos(t t0 ) (t t0 ) $ e 2
s +1
şi, mai general,
st0 !
sin(!t t0 ) (t t0 ) $ e
s2 + ! 2
st0 s
cos(!t t0 ) (t t0 ) $ e :
s + !2
2
Teorem¼ a (deplasare). Dac¼

a f : R ! C este funcţie original şi f (t) $ F (s); Re s > 0; atunci pentru orice 2C
are loc relaţia
e t f (t) $ F (s t); Re s > 0 Re ;
sau, echivalent,
L[e t f (t)](s) = L[f (t)](s ); Re s > 0 Re :
Demonstraţie. În primul rând observ¼
am c¼
a dac¼
a f este original laplace cu indicele de creştere 0 atunci
jf (t)j M e 0 t ; 8t 0
t
e f (t) e t M e 0 t ; 8t 0:
t
Dar, pentru = Re + i Im ; e = et Re şi atunci
e t f (t) M e ( 0 Re )t
; 8t 0
a e t f (t) este original Laplace cu indice de creştere

de unde deducem c¼ 0 Re : Atunci, pentru s 2 C, Re s > 0 Re
putem scrie Z +1 Z +1
t st t
L[e f (t)](s) = e e f (t)dt = e (s )t
f (t)dt = L[f (t)](s ):
0 0
Ca o consecinţ¼ a obţinem transforatele Laplace ale funcţiilor t 7! e t cos !t şi t 7! e t sin !t :

a imediat¼
s
e t cos !t $ L[cos !t](s )=
(s )2 + ! 2
!
e t sin !t $ L[sin !t](s )= ;
(s )2 + ! 2
8
valabile pentru orice ! 2 R şi 2 C. Similar, obţinem
n!
tn e t
$ n+1 ; Re s > Re ; n 2 N.
(s )
Teorem¼a (imaginea unei funcţii periodice). Dac¼
a o funcţie original Laplace f : R ! C este periodic¼
a de perioad¼
a
T , atunci
Z T
1
f (t) $ e st f (t)dt; Re s > 0:
1 e sT 0
Demonstraţie. Avem
Z +1 Z T Z +1
st st st
L[f (t)](s) = e f (t)dt = e f (t)dt + e f (t)dt:
0 0 T
În a doua integral¼ a facem schimbarea de variabil¼ a u = t T şi ţinem cont c¼ a f este periodic¼
a de perioad¼ a T , deci
f (u + T ) = f (u) :
Z T Z +1 Z T Z +1
L[f (t)](s) = e st f (t)dt + e s(u+T ) f (u + T )dt = e st f (t)dt + e sT e su f (u)du
0 0 0 0
Z T
st sT
L[f (t)](s) = e f (t)dt + e L[f (t)](s)
0
Z T
1 st
L[f (t)](s) = sT
e f (t)dt; Re s > 0
1 e 0
Exemple. 1) Funcţia parte fracţionar¼

a t 7! ftg este periodic¼a de perioad¼ a 1: Aplicând rezultatul anterior obţinem
Z 1 Z 1
1 1
ftg $ e st ftg dt = e st tdt
1 e s 0 1 e s 0
!
1 1
1 1 st 1 st
= te e
1 e s s 0 s2 0
1 1 s 1 s 1
= s
e e +
1 e s s2 s2
1 1
ftg $ ;
s2 s (es 1)
formul¼
a care con…rm¼ a rezultatul obţinut mai sus în mod direct.
2) Funcţia jsin tj este periodic¼
a de perioad¼a şi atunci, deoarece sin este pozitiv¼
a pe [0; ]; obţinem
Z
1 st 1 1+e s
jsin tj $ e sin tdt =
1 e s 0 1 + s2 1 e s
1 s
jsin tj $ ctgh ;
s2 + 1 2
unde
ch t et + e t 1 + e 2t
= tctgh t =
= :
sh t e e t 1 e 2t
Teorem¼ a (derivarea originalului). Fie f : R ! C o funcţie continu¼ a pentru t > 0 care este original Laplace cu
indicele de creştere 0 şi f (t) $ F (s) pentru Re s > 0 : Dac¼ a f 0 şi f 0 este original Laplace de indice
a f admite derivat¼
de creştere 1 atunci
f 0 (t) $ sF (s) f (0+); Re s > max f 0 ; 1 g :
Demonstraţie. Deoarece f este funcţie original, nu are decât discontinuit¼ aţi de prima speţ¼a şi atunci f (0+) exist¼
a şi
este …nit¼
a. Aplicând integrarea prin p¼ arţi obţinem
Z 1 +1 Z +1
L[f 0 (t)](s) = e st f 0 (t)dt = e st f (t) +s e st f (t)dt
0 0 0
st st
= lim e f (t) lim e f (t) + sL[f (t)](s):
t!1 t&0
Dar, pentru Re s > max f 0; 1g avem

0t st (Re s 0 )t
jf (t)j M e , e f (t) M e ! 0 pentru t ! 1
9
şi deci
st
lim e f (t) = 0:
t!1
Astfel,
L[f 0 (t)](s) = sL[f (t)](s) f (0+) = sF (s) f (0+):
Folosind formula dat¼a de ultima teorem¼a se demonstreaz¼ a foarte uşor, prin inducţie matematic¼a, urm¼atorul rezultat.
Teorem¼ a (derivarea de ordin superior a originalului). Fie f : R ! C o funcţie pentru care f; f 0 ; f 00 ; : : : ; f (n 1)
sunt originale Laplace continue pentru t > 0 şi f (t) $ F (s); Re s > 0 : Dac¼ a f (n) este original Laplace atunci
f (n) (t) $ sn F (s) sn 1

f (0+) sn 2 0
f (0+) ::: sf (n 2)
(0+) f (n 1)
(0+):
Teorem¼ a (integrarea originalului). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original şi f (t) $ F (s); Re s > 0; atunci are
loc relaţia Z t
1
f ( )d $ F (s); Re s > max f0; 0 g
0 s
sau, echivalent, Z t
1
L[ f ( )d ](s) = L[f (t)](s); Re s > max f0; 0g :
0 s
Mai general, prin integr¼
ari succesive,
Z t Z t1 Z tn 1
1
::: f (tn )dtn :::dt2 dt1 $ F (s); Re s > max f0; 0g :
0 0 0 sn
Rt
Demonstraţie. Întâi trebuie s¼ a demonstr¼ am c¼ a dac¼
a f este original Laplace atunci şi 0 f ( )d este original Laplace.
Rt
Condiţiile (i) şi (ii) sunt, evident, îndeplinite, ţinând cont c¼a t 7! 0 f ( )d este o primitiv¼ a a lui f pe orice interval de
continuitate [a; b] [0; 1): Pentru (iii) s¼ a remarc¼ am c¼a dac¼
a 0 este indicele de creştere al lui f atunci
jf ( )j M e 0
; 8 0
şi de aici rezult¼

a c¼
a Z Z Z
t t t
M 0t
M 0t
f ( )d jf ( )j d M e 0
d = e 1 e :
0 0 0 0 0
Scriind acum formula transformatei Laplace, avem

Z t Z +1 Z t Z t 1 Z 1 Z t 0
st 1 st 1 st
L[ f ( )d ](s) = e f ( )d dt = e f ( )d + e f ( )d d
0 0 0 s 0 0 s 0 0
Z t Z
1 1 1
= lim e st f ( )d + e st
f (t)dt:
s t!1 0 s 0
Dar, Z t
st t Re s M 0t
M t(Re s 0)
e f ( )d e e = e ! 0 pentru t ! 1
0 0 0
deoarece Re s > 0: Atunci, Z t Z

1 1 st 1
L[ f ( )d ](s) = e f (t)dt = L[f (t)](s):
0 s 0 s
Rt
Teorema de mai sus ne spune c¼ a transformata Laplace a primitivei lui f care se anuleaz¼
a în origine, t 7! 0
f ( )d ; se
obţine împ¼
arţind prin s transformata Laplace a lui f:
Exerciţii. S¼
a se calculeze transformatele Laplace ale funcţiilor original
Z t
4
1) f (t) = e 2 d ; t 0
0
Z t
2) g(t) = e3 sin 2 d
0
Pentru prima funcţie avem Z t

4 2 1 4 2t
e d $ L[t e ](s)
0 s
10
şi pentru c¼
a
n!
tn e t
$ n+1
(s )
obţinem Z t
4 2 1 4!
e d $ :
0 s (s + 2)5
Pentru cea de-a doua funcţie avem
Z t
1 1 2
e3 sin 2 d $ L[e3t sin 2t](s) = ;
0 s s (s 3)2 + 22
ţinând cont c¼
a
!
e t sin !t $ :
(s )2 + ! 2
Introducem în continuare o operaţie nou¼ a între funcţii, numit¼ a produs de convoluţie. Operaţia îşi are originea în teoria
probabilit¼
aţilor îns¼
a are aplicaţii şi în procesarea imaginilor digitale sau a semnalelor.
De…niţie. Prin produsul de convoluţie al dou¼ a funcţii f1;2 : R ! C se înţelege funcţia notat¼
a f1 f2 : R ! C de…nit¼ a
prin Z Z
+1 v
f1 f2 (t) = f1 ( )f2 (t )d = u!1
lim f1 ( )f2 (t )d ; t 2 R,
1 v!1 u
ori de câte ori integrala exist¼

a pentru orice t 2 R.
Observaţie. 1) Integrala din de…niţia de mai sus este o integral¼
a improprie şi se calculeaz¼
a ca o limit¼
a:
Z +1 Z v
f1 ( )f2 (t )d = u!1
lim f1 ( )f2 (t )d
1 v!1 u
Se poate ar¼ata foarte uşor c¼

a ori de câte ori exist¼a, produsul de convoluţie este comutativ.
2) Pentru dou¼a funcţii original f1 şi f2 produsul de convoluţie exist¼
a întotdeauna, deoarece f1 ( ) = 0 pentru < 0 şi
f2 (t ) = 0 pentru > t şi atunci
8 Z t
<
f1 ( )f2 (t )d ;t 0
f1 f2 (t) =
: 0
0 ; t < 0:
Mai mult, dac¼a f1 şi f2 au indicii de creştere 1 şi, respectiv, 2 atunci f1 f2 are indice de creştere 0 = max f 1; 2g ;
deci produsul de convoluţie al dou¼ a funcţii original este, de asemenea, un original.
3) De exemplu, dac¼ a lu¼
am f1 (t) = f2 (t) = sin t; produsul lor de convoluţie este
Z t Z t
1
f1 f2 (t) = sin sin(t )d = cos t + cos (2 t) d
0 2 0
t
1 1
= ( t cos t + sin(2 t) )
2 2 0
1 1
= t cos t + sin t:
2 2
a. Transformata Laplace a produsului de convoluţie este egal cu produsul transformatelor Laplace:
Teorem¼
f1 f2 (t) $ F1 (s) F2 (s); Re s > max f 1; 2g
sau, echivalent,
L[f1 f2 (t)](s) = L[f1 (t)](s) L[f2 (t)](s); Re s > max f 1; 2g :
Demonstraţie.
Z 1 Z +1 Z t
st st
L[f1 f2 (t)](s) = e f1 f2 (t)dt = e f1 ( )f2 (t )d dt
0 0 0
ZZ
st
= e f1 ( )f2 (t )d dt; D = f(t; ) j t 0; 0 tg :
D
11
Dorim s¼
a schimb¼
am ordinea de integrare şi pentru aceasta observ¼
am c¼
a domeniul D este acelaşi cu
f(t; ) j 0; t g
şi atunci avem

Z +1 Z +1
st
L[f1 f2 (t)](s) = e f1 ( )f2 (t )dt d
0
Z +1 Z +1
st
= f1 ( ) e f2 (t )dt d
0
În a doua integral¼
a facem schimbarea de variabil¼
at = u şi obţinem
Z +1 Z +1
s(u+ )
L[f1 f2 (t)](s) = f1 ( ) e f2 (u)du d
0 0
Z +1 Z +1
s su
= (e f1 ( ) e f2 (u)du)d
0 0
| {z }
F2 (s); nu depinde de
Z +1
s
= F2 (s) e f1 ( )d = F1 (s) F2 (s)
0
Exerciţiu. S¼
a se calculeze t sin t şi s¼
a se determine transformata sa Laplace.
Soluţie.
Z t t Z t
t sin t = sin(t )d = cos(t ) cos(t )d
0 0 0
= t + sin(t ) jt0
t sin t = t sin t
1 1
Atunci, t sin t $ L[t sin t](s) şi cum t $ 2
şi sin t $ 2 ; din liniaritatea transform¼
arii Laplace obţinem
s s +1
1 1 1
t sin t ! = 2 2 :
s2 s2 +1 s (s + 1)
Desigur, putem aplica rezultatul de mai sus şi

1 1 1 1
t sin t $ L[t](s) L[sin t](s) = = 2 :
s2 s2 +1 s s2 +1
1 1
Apoi, putem deduce t sin t folosind injectivitatea transform¼
arii Laplace. Deoarece t $ 2
şi sin t $ 2 şi t sin t $
s s +1
1 1
rezult¼
a c¼
a t sin t = t sin t:
s2 s2 + 1
Observaţie. Deoarece, dup¼ a cum se poate ar¼
ata, produsul de convoluţie este asociativ, rezult¼
a c¼
a
f1 f2 ::: fn (t) $ F1 (s) : : : Fn (s)
a. Dac¼
Teorem¼ a f este un original Laplace şi f (t) $ F (s) atunci
lim F (s) = 0:
Re s!1
Demonstraţie. Deoarecef este original Laplace; pentru orice > 0; unde 0 este indicele de creştere al lui f are loc
relaţia
jf (t)j M e t ; 8t 0:
Atunci, pentru orice s 2 C cu Re s > avem
Z 1 Z 1 Z 1
jF (s)j = e st f (t)dt e st
f (t) dt M e t Re s
e t dt
0 0 0
1
1 (Re s )t M
= M e = ! 0 pentru Re s ! 1:
Re s 0 Re s
12
a (derivarea imaginii). Dac¼
Teorem¼ a f : R ! C este funcţie original cu exponentul de creştere 0 şi
f (t) $ F (s); Res > 0;
atunci F este derivabil¼

a în semiplanul Res > 0 şi are loc relaţia:
t f (t) $ F 0 (s); Re s > 0;
adic¼
a
d
L [t f (t) dt] (s) = L[f (t)](s); Res > 0:
ds
Mai general
tn f (t) $ ( 1)n F (n) (s); Res > 0;
adic¼
a
dn
L [tn f (t) dt] (s) = ( 1)n
F (s); Re s > 0 :
dsn
Observaţie. O funcţie F de variabil¼
a complex¼
a este derivabil¼
a într-un punct z0 dac¼
a exist¼
a în C limita
F (z) F (z0 )
lim :
z!z0 z z0
Mai multe detalii veţi obţine la cursul de matematici speciale. Preciz¼ am doar c¼a regulile de derivare sunt similare celor
din cazul real (de exemplu (sin z)0 = cos z) şi c¼
a o funcţie de variabil¼a complex¼
a care este derivabil¼a se numeşte olomorf¼ a.
Folosind acest rezultat putem deduce transformatele Laplace pentru funcţii de tipul tn cos !t; tn sin !t; tn e t ; tn e t sin !t;
tn e t cos !t: Mai exact, deoarece
dn
L [tn f (t)] (s) = ( 1)n n F (s)
ds
!
şi sin !t $ 2 ; rezult¼
a c¼
a
s + !2
dn !
L [tn sin !t] (s) = ( 1)n n :
ds s + !2
2
Apoi,
n
s n n d s
cos !t $ ) L [t cos !t] (s) = ( 1)
s2 + ! 2 dsn s2 + ! 2
t 1 dn 1 n!
e $ ) L tn e t (s) = ( 1)n n =
s ds s (s )n+1
n
! d !
e t sin !t $ ) L tn e t sin !t (s) = ( 1)n n
(s )2 + ! 2 ds (s )2 + ! 2
n
s d s
e t cos !t $ ) L tn e t cos !t (s) = ( 1)n n :
(s )2 + ! 2 ds (s )2 + ! 2
Spre exemplu,
00
s 2s3 54s
t2 cos 3t $ =
s2 + 32 (s2 + 9)3
0
4 8s
t sin 4t $ =
s + 42
2 (s2 + 16)2
00
1 (s 2)2 1
t2 e2t sin t $ =2 3
(s 2)2 + 1 ((s 2)2 + 1)
0
s 1 s2 2s
tet cos t $ 2
= 2
(s 1) + 1 ((s 1)2 + 1)
Dup¼
a cum se poate observa, formulele se complic¼a pe m¼
asur¼
a ce valorile lui n cresc.
Teorem¼ a (integrarea imaginii). Dac¼ a f : R ! C este funcţie original cu exponentul de creştere 0 şi
f (t) $ F (s); Res > 0;
13
f (t)
atunci este de asemenea original şi are loc relaţia:
t
Z 1
f (t)
$ F (q) dq; Res > 0;
t s
adic¼
a Z 1
f (t)
L (s) = L[f (t)](q) dq; Res > 0:
t s
e2t e 2t
Exemple. 1) Pentru funcţia t 7! avem
t
Z 1
e2t e 2t
$ L[e2t e 2t
](q) dq
t s
t 1
şi cum e $ ; obţinem
s
Z 1 +1
e2t e 2t
1 1 q 2 s 2
$ dq = ln = ln
t s q 2 q+2 q+2 s s+2
sin t
2) Pentru funcţia sinus atenuat, t 7! avem
t
Z 1 Z 1 +1
sin t 1
$ L[sin t](q) dq = dq = arctg q = arctg s:
t s s q2 + 1 s 2
Astfel transformata Laplace a funcţiei sinus atenuat este 2 arctg s: Altfel spus,
Z 1
sin t
e st dt = arctg s:
0 t 2
Atunci, pentru s = 0 obţinem integrala lui Dirichlet
Z 1
sin t
dt = :
0 t 2
cos at cos bt
3) Pentru funcţia t 7! ; a; b 2 R avem
t
Z 1 Z 1
cos at cos bt q q
$ L[cos at cos bt](q) dq = dq
t s s q 2 + a2 q 2 + b2
1
1 q 2 + a2 1 s2 + a2
= ln 2 = ln 2 :
2 q + b2 s 2 s + b2
Am obţinut, pân¼a acum, transformatele Laplace pentru toate tipurile de soluţii fundamentale pentru ecuaţii liniare de
ordinul n: Le vom folosi mai târziu pentru a determina soluţiile acestor ecuaţii. Deocamdat¼a încheiem aceast¼ a secţiune
cu o metod¼a de determinare a originalului Laplace pentru anumite imagini Laplace.
De…niţie. Fie G : C ! C o funcţie complex¼a de argument complex. Spunem c¼ a
1. s0 2 C este pol simplu (sau pol de ordin 1) dac¼

a
lim G(s) = 1 şi lim (s s0 )G(s) 2 C.

s!s0 s!s0
În acest caz se numeşte reziduul lui G în s0 num¼

arul complex notat Rez(G; s0 ) de…nit prin
Rez(G; s0 ) = lim ((s s0 )G(s)) :

s!s0
2. s0 2 C este pol de ordin k 2 N dac¼

a
lim (s s0 )k 1
G(s) = 1 şi lim (s s0 )k G(s) 2 C.
s!s0 s!s0

1 dk 1
Rez(G; s0 ) = lim (s s0 )k G(s) :
(k 1)! s!s0 dsk 1
14
Exemplu. Funcţia
s2 + 1
G(s) =
s2 (s2 + 4)
are 3 poli:
s1 = 2i este pol de ordinul 1 deoarece
s2 + 1 s2 + 1
lim = lim = 1:
s!2i s2 (s2 + 4) s!2i s2 (s + 2i)(s 2i)
s2 + 1 3 3
lim (s 2i)G(s) = lim 2 = = i
s!2i s!2i s (s + 2i) 16i 16
În acest caz,
3
Rez(G; 2i) = lim ((s 2i)G(s)) = i:
s!2i 16
s2 = 2i; din motive similare şi
3
Rez(G; 2i) = lim ((s + 2i)G(s)) = i:
s! 2i 16
s3 = 0 este pol de ordinul 2 deoarece
s2 + 1
lim s1 G(s) = lim =1
s!0 s!0 s(s2 + 4)
s2 + 1 1
lim s2 G(s) = lim 2 = :
s!0 s!0 s + 4 4
În acest caz 0
1 d s2 + 1 6s
Rez(G; 0) = lim (s2 G(s)) = lim = lim = 0:
1! s!0 ds s!0 s2 + 4 s!0 (s2 + 4)2
a. Fie F : C ! C o funcţie raţional¼
Teorem¼ a
P (s)
F (s) = ;
Q(s)
unde P şi Q sunt polinoame cu coe…cienţi din C, grad P < grad Q: Atunci F este imaginea Laplace a originalului Laplace
f : R ! C dat prin X
f (t) = Rez(est F (s); sj );
j
unde suma este f¼acut¼

a dup¼
a toţi polii sj ai funcţiei F .
În particular, dac¼
a F admite doar poli simpli s1 ; :::; sm (sau, echivalent, Q are r¼
ad¼
acini distincte), atunci
Xm
P (sj ) sj t
f (t) = e ;t 0:
j=1
Q0 (sj )
Exemplu. Pentru funcţia G de mai devreme,
s2 + 1
G(s) =
s2 (s2 + 4)
avem
f (t) = Rez(e2it F (s); 2i) + Rez(e 2it
F (s); 2i) + Rez(e0 t F (s); 0):
Dar,
3
Rez(est F (s); 2i) = lim (s 2i)est G(s) =
i e2it
s!2i 16
3
Rez(est F (s); 2i) = lim (s + 2i)est G(s) = i e 2it
s! 2i 16
0
d s2 + 1
Rez(est F (s); 0) = lim (s2 est G(s))0 = lim est 2
s!0 ds s!0 s +4
2
s + 1 6s 1
= lim test 2 + est 2 2
= t:
s!0 s +4 (s + 4) 4
15
+i
Atunci, ţinând cont de formula lui Euler e = e (cos + i sin ); obţinem
3 3 1
f (t) = i e2it + i e 2it
+ t
16 16 4
3 1
f (t) = i (cos 2t i sin 2t cos 2t i sin 2t) + t
16 4
3 1
f (t) = sin 2t + :
8 4t
3 Aplicaţii ale transformatei Laplace.Metoda operaţional¼

a
16
Cursul nr. 13: Metode numerice
1 Rezolvarea numeric¼
a a problemei Cauchy pentru ecuaţii diferenţiale
Fie D [a; b] J R2 ; f : D ! R şi (t0 ; x0 ) 2 D: Problema Cauchy
x0 = f (t; x)
(P C)
x(t0 ) = x0
const¼a în determinarea unei soluţii, adic¼ a a unei funcţii derivabile x : I [a; b] ! R care s¼
a veri…ce (P C) pe I: Are loc
urm¼ atoarea teorem¼ a.
Teorem¼ a. În condiţiile:
(i) f continu¼ a pe [a; b] în raport cu t;
(ii) f Lipschitz pe D în raport cu x;
(iii) (t0 ; x0 ) 2 int D;
exist¼a > 0 astfel încât pe I := [t0 ; t0 + ] exist¼
a o unic¼ a soluţie pentru (P C):
Soluţia se determin¼ a prin metoda aproximaţiilor succesive (Picard) şi are forma:
x0 (t) x0 ;
Zt
xn (t) = x0 + f ( ; xn 1( ))d ; t 2 I; n = 1; 2; :::
t0
u
Atunci xn ! x; iar x este soluţia unic¼
a pentru (P C):
I
Mai mult,
M Ln C n+1 LC
jx(t) xn (t)j e ;
(n + 1)!
unde
M = sup jf (t; x0 )j ; C = maxfja t0 j ; jb t0 jg;
t2I
iar L este constanta Lipschitz.

Dezavantajul acestei metode const¼ a în faptul c¼
a presupune calculul unor integrale. Din acest motiv, aceast¼
a metod¼
a
este mai puţin folosit¼
a în practic¼
a, având o importanţ¼a deosebit¼
a mai ales din punct de vedere teoretic.
Din considerente practice, se presupune c¼ a t0 = a; deoarece dac¼
a g¼
asim un algoritm care rezolv¼
a
x0 = f (t; x)
(P C 0 ) ;
x(a) = x0
atunci cu acest algoritm putem rezolva şi (P C); f¼acând schimbarea de variabil¼ a u = t0 a + t:
Metodele numerice pentru rezolvare (P C 0 ) constau în alegerea unor noduri (de obicei, echidistante) tk = a+k h; k 2 N
şi determinarea unor valori aproximative ale soluţiei exacte în aceste noduri, pe care le not¼am xk ; aşadar, xk x(tk ):
Se cunosc dou¼a clase importante de metode numerice pentru rezolvarea problemei Cauchy:
I. Metode directe (uni-pas):
xk = R(xk 1 ):
- metoda Taylor, metodele Runge-Kutta.
II. Metode indirecte (cu mai mulţi paşi):
xk = R(xk m ; :::; xk 2 ; xk 1 ):
- metodele Adams-Bashforth, Adams-Moulton, metoda predictor-corector.
1
1.1 Metode directe
1.1.1 Metoda Taylor
Fie nodurile echidistante tn = t0 + n h; t0 = a şi x = x(t) soluţia exact¼
a pentru (P C): Deci
x0 (t) = f (t; x(t))

:
x(t0 ) = x0
Presupunem c¼
a f este diferenţiabil¼
a de un num¼
ar su…cient de ori. Aplic¼
am formula lui Taylor pentru t1 = t0 + h :
h 0 h2 hp (p)
x(t1 ) = x(t0 + h) = x(t0 ) + x (t0 ) + x00 (t0 ) + ::: + x (t0 ) + Rp+1 ;
1! 2! p!
unde
hp+1 (p+1)
Rp+1 = x ( ); cu 2 (t0 ; t1 ):
(p + 1)!
Folosim x0 (t) = f (t; x(t)) şi avem:
@f @f @f @f
x00 (t) = (t; x(t)) + (t; x(t)) x0 (t) = (t; x(t)) + (t; x(t)) f (t; x(t));
@t @x @t @x
@2f @2f @2f @2f

x000 (t) = 2
(t; x(t)) + (t; x(t)) x0 (t) + (t; x(t)) + (t; x(t)) x0 (t) f (t; x(t))
@t @t@x @x@t @x2
@f @f @f
+ (t; x(t)) (t; x(t)) + (t; x(t)) x0 (t)
@x @t @x
@2f @2f @2f @f @f

x000 (t) = 2
(t; x(t)) + 2 (t; x(t)) f (t; x(t)) + 2
(t; x(t)) f 2 (t; x(t)) + (t; x(t)) (t; x(t))
@t @t@x @x @t @x
2
@f
+ (t; x(t)) f (t; x(t)):
@x
Atunci:
x0 (t0 ) = f (t0 ; x(t0 )) = f (t0 ; x0 );
@f @f
x00 (t0 ) = (t0 ; x0 ) + (t0 ; x0 ) f (t0 ; x0 );
@t @x
@2f @2f @2f

x000 (t0 ) = (t 0 ; x0 ) + 2 (t 0 ; x0 ) f (t 0 ; x0 ) + (t0 ; x0 ) f 2 (t0 ; x0 )
@t2 @t@x @x2
2
@f @f @f
+ (t0 ; x0 ) (t0 ; x0 ) + (t0 ; x0 ) f (t0 ; x0 ):
@t @x @x
s:a:m:d:
Pentru p = 3 obţinem:
h 0 h2 h3
x(t1 ) = x0 + x (t0 ) + x00 (t0 ) + x000 (t0 ) + R4 :
1! 2! 3!
Aproxim¼
am soluţia exact¼
a în t1 ; adic¼
a x(t1 ); cu
h 0 h2 h3
x1 = x0 + x (t0 ) + x00 (t0 ) + x000 (t0 );
1! 2! 3!
eroarea …ind dat¼
a de
1
jx(t1 ) x1 j = jR4 j M4 h4 ; unde M4 = sup x(4) (t) :
4! t2[a;t1 ]
În continuare, considerând soluţia problemei (P C) ce satisface x(t1 ) = x1 ; deci pornind cu punctul (t1 ; x1 ); se deter-
min¼
a x2 care aproximeaz¼ a pe x(t2 ) etc.. În general, x(tn ) se aproximeaz¼
a cu xn ; dat de:
h 0 h2 00 h3 000
xn = xn 1 + x (tn 1) + x (tn 1) + x (tn 1 ):
1! 2! 3!
Evident, erorile se acumuleaz¼
a.
2
Exemplu. Fie problema Cauchy 8
< x0 (t) = 1 x(t)
>
t :
> 3
: x(1) =
2
S¼
a se g¼
aseasc¼a soluţia aproximativ¼ a în t = 2 cu pasul h = 0:1 (n = 10):
În acest caz
x(t)
f (t; x(t)) = 1 ;
t
x(t)
x0 (t) = 1 ;
t
t x0 (t) x(t) x tx0
x00 (t) = = ;
t2 t2
0
(x(t) tx0 (t)) t2 2t(x(t) tx0 (t)) t2 x00 + 2tx0 2x
x000 (t) = = :
t4 t3
Pentru a g¼asi soluţia, scriem algoritmul MATLAB:
1.1.2 Algoritmul MATLAB pentru metoda Taylor

a=1;x=3/2;b=2;
n=10;h=(b-a)/n;
for t=a:h:b-h
x1=1-x/t;
x2=-x1/t+x/t^2;
x3=-x2/t+2*x1/t^2-2*x/t^3;
x=x+x1*h+x2*h^2/2+x3*h^3/3;
end
fprintf(’nnVal. obtinuta in punctul t=%d este x(%d)=%f’,b,b,x);
t 1
Vom g¼
asi x(2) = 1:497558: Comparând cu soluţia exact¼
a a problemei, x = + ; care ne d¼a x(2) = 1:5; avem eroarea
2 t
de 0:002442: Micşorând mai sus pasul la h = 0:001 (n = 1000); obţinem y(2) = 1:499999811: Tot pentru n = 1000, gra…cul
funcţiei obţinut¼
a prin aproximarea numeric¼
a de mai sus între punctele x = 1 şi x = 2 este urm¼atorul:
Graficul solutiei Pb. Cauchy obtinuta prin aproximare cu metoda Taylor de ord. 3
1.51
1.5
1.49
1.48
1.47
1.46
1.45
1.44
1.43
1.42
1.41
1 1.2 1.4 1.6 1.8 2
Metoda poate … folosit¼ a şi pentru aproximarea soluţiei unui sistem de ecuaţii diferenţiale liniare, chiar cu coe…cienţi
variabili, pentur care înc¼
a nu exist¼ a mecanisme de determinare a soluţiei, ca în cazul celor cu coe…cienţi constanţi.
Prezent¼am un exemplu în acest sens.
Fie problema Cahcy asociat¼ a sistemului diferenţial
x0 = sin t x + e t y + t2 x(0) = 1
;
y 0 = cos t x + 2t y t y(0) = 1
Evident, putem scrie
0
x x(t) t2 sin t e t
= A (t) + ; A (t) =
y y(t) t cos t 2t
| {z } | {z }
N ot: z(t) b(t)
3
z 0 (t) = A (t) z(t) + b(t):
z 00 (t) = A0 (t) z(t) + A (t) z 0 (t) + b0 (t)
z 000 (t) = A00 (t) z(t) + 2A0 (t) z 0 (t) + A (t) z 00 (t) + b00 (t)
unde
t t
cos t e sin t e
A0 (t) = ; A00 (t) =
sin t 2 cos t 0
Dac¼ a dorim s¼
a a‡a¼m care este valoarea lui z(2) vom împ¼
arţi intervalul de la a = 0 la b = 2 în (cât mai multe) n p¼
arţi
egale, de lungime h = (b a)=n şi folosim formula lui Taylor, ca mai sus:
1 0 1 1
z(tk+1 ) = z(tk ) + z (tk ) h + z 00 (tk ) h2 + z 000 (tk ) h3 ; k = 0; ::n 1:
1! 2! 3!
Algoritmul Matlab
clc
a=0;z=[1;-1];b=2;
n=2000;
h=(b-a)/n;
i=1;
x(i)=z(1);
y(i)=z(2);
for t=a:h:b-h
A=[sin(t) exp(-t);-cos(t) 2*t];
B=[t^2;-t];
z1=A*z+B;
A1=[cos(t) -exp(-t);sin(t) 2];
B1=[2*t;-1];
z2=A1*z+A*z1+B1;
A2=[-sin(t) exp(t);sin(t) 0];
B2=[2;0];
z3=A2*z+2*A1*z1+A*z2+B2;
z=z+z1*h+z2*h^2/2+z3*h^3/6;
i=i+1;
x(i)=z(1);
y(i)=z(2);
end
fprintf(’nnVal. obtinuta in punctul t=%d este nn x(%d)=%f nn y(%d)=%fnn’,b,b,z(1),b,z(2));
subplot(2,1,1);
plot(a:h:b,x);grid on
xlabel(’Gra…cul lui t–>x(t)’)
subplot(2,1,2);
plot(a:h:b,y,’r’);grid on
xlabel(’Gra…cul lui t–>y(t)’)
-2
-4
0 0.5 1 1.5 2
Graficul lui t-->x(t)
-50
-100
-150
0 0.5 1 1.5 2
Graficul lui t-->y(t)
4
Pentru sistemele diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi calculele sunt mai simple. Dac¼
a
0
x x(t)
=A + b(t)
y y(t)
x
atunci, notând, ca mai devreme z = , obţinem
y
z 0 (t) = A z(t) + b(t):
z 00 (t) = A z 0 (t) + b0 (t) = A2 z(t) + A b(t) + b0 (t)

z 000 (t) = A z 00 (t) + b00 (t) = A3 z + A2 b(t) + A b0 (t) + b00 (t):
Spre exempli…care, s¼
a consider¼
am sistemul electric din …gura de mai jos
unde L = 2H; R = 4 ; C = 1F iar la momentul iniţial sursa este deconectat¼a iar condensatorul este desc¼
arcatiar pentru
t > 0 tensiunea electromotoare este E(t) = 3 sin(2t + 3 ). S¼
a se a‡e curentul în bobin¼
a şi tensiunea în condensator la
momentul t = 10:
Ştim c¼
a 8 8
< iL = iR + iC < uR = iR R
uR = uC ; uC = Cq , u0C = C1 iC
: :
uL + uR = uL + uC = E uL = L i0L
Notând iL = x şi uC = y obţinem
x = 41 y + y 0 x(0) = 0
0 ;
2x + y = 3 sin(2t + 3 ) y(0) = 0
sau, echivalent, 8
>
< x0 = 1 3
y + sin(2t + 3 ) x(0) = 0
2 2 ;
> 1 y(0) = 0
: y =x
0
y
4
!
1 3
x0 0 2 x sin(2t + )
= 1 + 2 3
y0 1 4 y 0
Algoritmul MATLAB
clc
a=0;z=[0;0];b=10;
n=10000;
h=(b-a)/n;
i=1;
x(i)=z(1);
y(i)=z(2);
A=[0 -1/2;1 -1/4];
B=[3/2*sin(2*t+pi/3);0];
for t=a:h:b-h
z1=A*z+B;
B1=[3*cos(2*t+pi/3);0];
z2=A*z1+B1;
B2=[-6*sin(2*t+pi/3);0];
z3=A*z2+B2;
z=z+z1*h+z2*h^2/2+z3*h^3/6;
i=i+1;
x(i)=z(1);
y(i)=z(2);
5
end
fprintf(’nnVal. obtinuta in punctul t=%d este nn x(%d)=%f nn y(%d)=%fnn’,b,b,z(1),b,z(2));
subplot(2,1,1);
plot(a:h:b,x);grid on
xlabel(’Gra…cul lui t–>x(t)’)
subplot(2,1,2);
plot(a:h:b,y,’r’);grid on
xlabel(’Gra…cul lui t–>y(t)’)
1.5
0.5
-0.5
0 10 20 30 40 50
Graficul lui t-->x(t)
0
0 10 20 30 40 50
Graficul lui t-->y(t)
Vom g¼asi x(10) = 0:466325 şi y(10) = 1:102100. Pentru a determina valorile la momentul t = 50 vom m¼ ari corespun-
z¼
ator n (pentru a avea un h mic). Se observ¼ a c¼
a valorile "tind" s¼
a …e constante, ceea ce sugereaz¼ a stabilitatea asimptotic¼ a
a sistemului.
Dezavantajul metodei Taylor const¼ a în faptul c¼a presupune calculul derivatelor x00 ; x000 ; :::; x(k) ; ::: la …ecare pas, ceea
ce este di…cil de realizat. Aceast¼
a di…cienţ¼
a este înl¼
aturat¼a în metodele care urmeaz¼ a.
Pentru p = 1 se obţine metoda lui Euler. În acest caz valorile aproximative xn ale lui x(tn ) sunt date de:
xn = xn 1 + h f (tn 1 ; xn 1 ); n 2 N;
unde x0 = x(t0 ): Bineînţeles, eroarea de aproximare este mai mare în acest caz, de ordinul O h2 : Deci, pentru o precizie
mai mare va trebui s¼a lu¼am h foarte mic (n foarte mare).
1.2 Metodele Runge-Kutta

Aceste metode se deosebesc de metoda Taylor prin faptul c¼
a înlocuiesc calculul derivatelor funcţiei f prin eval¼
ari ale lui
f în diverse puncte.
Vom analiza în detaliu metoda Runge-Kutta de ordinul doi. Valorile aproximative yn ale lui y(xn ) sunt date de:
xn = xn 1 + a1 hf (tn 1 ; xn 1 ) + a2 hf (tn 1 + b1 h; xn 1 + b2 hf (tn 1 ; xn 1 )); n 1;
iar x0 = x(t0 ):
Constantele a1 ; a2 ; b1 ; b2 urmeaz¼
a a … determinate. Not¼
am:
f = f (tn 1 ; xn 1 )
@f
fx = (tn 1 ; xn 1 )
@x
@f
fy = (tn 1 ; xn 1 ):
@y
Folosind formula lui Taylor pentru funcţii de dou¼
a variabile, avem:
1
f (tn 1 + b1 h; xn 1 + b2 hf (tn 1 ; xn 1 )) = f (tn 1 ; xn 1 ) +
df (tn 1 ; xn 1 )(b1 h; b2 hf (tn 1 ; xn 1 )) + O(h2 )
1!
= f + b1 h fx + b2 h f fy + O(h2 ):
Deci:
xn = xn 1 + a1 hf + a2 h(f + b1 h fx + b2 h f fy + O(h2 ))
= xn 1 + (a1 + a2 ) f h + (a2 b1 fx + a2 b2 f fy ) + O(h3 ):
6
Pe de alt¼
a parte, din formula lui Taylor (de ordinul 2), avem:
h h2
xn = xn 1 + f + (fx + fy f ) + O(h3 ):
1! 2!
Identi…când coe…cienţii lui h şi h2 de mai sus, avem:
8
< a1 + a2 = 1
a2 b1 = 12 :
:
a2 b2 = 12
Deoarece sistemul are 3 ecuaţii şi 4 necunoscute, alegem b2 = ; atunci b1 = ; deci

8
< a1 + a2 = 1
>
1
a2 = ;
>
: 2
b2 =
de unde avem formulele: 8

>
> xn = xn 1 + h(a1 g1 + a2 g2 )
>
>
< g1 = f (tn 1 ; xn 1 )
>
g2 = f (tn 1 + h; xn 1 + hg1 ) :
>
> a1 + a2 = 1
>
>
>
: a2 1
=
2
1
Pentru a1 = a2 = ; = 1; se obţine metoda Euler îmbun¼
at¼ a:
aţit¼
2
h
xn = xn 1 + [f (tn 1 ; xn 1 ) + f (tn 1 + h; xn 1 + hf (tn 1 ; xn 1 ))] ; n 1:
2
1
Pentru a1 = 0; a2 = 1; = ; se obţine metoda Euler modi…cat¼
a:
2
h h
xn = xn 1 +h f tn 1 + ; xn 1 + f (tn 1 ; xn 1 ) ; n 1:
2 2
În continuare prezent¼
am metoda Runge-Kutta de ordinul 4 în forma particular¼
a sub care este mai des utilizat¼
a:
h
xn = xn 1 + (g1 + 2g2 + 2g3 + g4 ); n 1;
6
unde
g1 = f (tn 1 ; xn 1 )
h h
g2 = f tn 1 +; xn 1 +g1
2 2
h h
g3 = f tn 1 + ; xn 1 + g2
2 2
g4 = f (tn 1 + h; xn 1 + hg3 )
şi x0 = x(t0 ):
Exemplu. Folosind metoda Euler modi…cat¼

a, s¼
a se determine soluţia aproximativ¼
a a ecuaţiei diferenţiale:
y 0 = xy + x2 + 2
y(0) = 1
în x = 3 in 2500 de paşi.
7
Graficul solutiei Pb. Cauchy obtinuta prin aproximare cu metoda Euler modificata
3.5
2.5
1.5
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
1.2.1 Algoritmul MATLAB pentru metoda Euler modi…cat¼

a
a=0;y=1;b=3;
n=2500;h=(b-a)/n;
f=inline(’-x*y+x^2+2’,’x’,’y’);
for x=a:h:b-h
y=y+h*f(x+h/2,y+h/2*f(x,y));
end
fprintf(’nnVal. obtinuta in punctul x=%d este y(%d)=%f’,b,b,y);
Obţinem y(3) = 3:404276. Gra…cul soluţiei între punctele x = 0 şi x = 3 este prezentat mai sus.
Exemplu. Folosind metoda Euler îmbun¼ at¼aţit¼
a, s¼a se determine soluţia aproximativ¼
a a ecuaţiei diferenţiale:
( x
y 0 = xy 2 + 1
y
y(0) = 1
în x = 4 in 2500 de paşi.:
1.2.2 Algoritmul MATLAB pentru metoda Euler îmbun¼

at¼
aţit¼
a
a=0;y=1;b=4;
n=2500;h=(b-a)/n;
f=inline(’-x*y^2+x/y-1’,’x’,’y’);
for x=a:h:b-h
y=y+h/2*(f(x,y)+f(x+h,y+h*f(x,y)));
end
8
Obţinem y(4) = 0:915049 iar gra…cul soluţiei între punctele x = 0 şi x = 4 este urm¼
atorul
Graficul solutiei Pb. Cauchy obtinuta prin aproximare cu metoda Euler imbunatatita
1.05
0.95
0.9
0.85
0.8
0.75
0.7
0.65
0.6
0.55
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
Exemplu. S¼
a se determine soluţia aproximativ¼
a a ecuaţiei diferenţiale folosind metoda Runge-Kutta de ordinul 4:
y 0 = x2 y + sin(x2 )
y(0) = 1
în x = în 2500 paşi.
1.2.3 Algoritmul MATLAB pentru metoda Runge-Kutta de ordin 4

a=0;y=1;b=pi;
n=2500;h=(b-a)/n;
f=inline(’-x^2*y+sin(x^2)’,’x’,’y’);
for x=a:h:b-h
g1=f(x,y);
g2=f(x+h/2,y+h/2*g1);
g3=f(x+h/2,y+h/2*g2);
g4=f(x+h,y+h*g3);
y=y+h/6*(g1+2*g2+2*g3+g4)
end
Obţinem y( ) = 0:014318 iar gra…cul soluţiei între punctele x = 0 şi x = este urm¼
atorul
Graficul solutiei Pb. Cauchy obtinuta prin aproximare cu metoda Runge-Kutta de ord. 4
1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
-0.2
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5
9
1.3 Metode indirecte (cu mai mulţi paşi)
1.3.1 Metoda Adams-Bashforth
Presupunem c¼ a printr-o metod¼a direct¼
a s-au determinat valorile x1 ; :::; xn în nodurile t1 ; :::; tn ; unde xk ' x(tk ); k = 1; n:
Se pune problema determin¼ arii unei valori aproximative xn+1 pentru x(tn+1 ): Integrând ecuaţia x0 = f (t; x) pe
intervalul [tn ; tn+1 ] obţinem:
tn+1
Z
x(tn+1 ) x(tn ) = f (t; x(t))dt: (1)
tn
Pentru a calcula integrala folosim o metod¼ a numeric¼ a, de exemplu o metod¼

a Newton-Côtes pentru nodurile echidistante
tn m n; ti = tn + (i n)h; i = n m; n:
m ; tn m+1 ; :::; ti ; :::; tn ;
Dac¼
a t 2 [tn ; tn+1 ]; atunci exist¼
a 2 [0; 1] astfel încât
t = tn + h: (2)
N ot:
Consider¼
am Pm polinomul (numit polinom Lagrange) pentru care Pm (ti ) = f (t; x(ti )) = fi ; i = n m; :::; n
n
X Y t tj
Pm = fi
i=n m
ti tj
j6=i
Având în vedere c¼a Pm ; în punctele ti ; ia aceleaşi valori ca şi funcţia f (t; x(t)) în punctele ti ; vom aproxima valoarea
exact¼
a x(tn+1 ) prin
tn+1
Z
xn+1 = xn + Pm (t)dt: (3)
tn
n
Y t tj
Not¼
am cu Li cantit¼
aţile Li (t) = şi ţinem cont c¼
a
ti tj
j=n m;j6=i
ti = a + ih; t = tn + h; 2 [0; 1]
n
Y ( j + n)h ( + m) ::: ( + n i + 1)( + n i 1) :::
Li (t) = =
(i j)h (i n + m) ::: 1 ( 1) ::: [ (n i)]
j=n m;j6=i
m
Y
( 1)n i
(t + k)
k=0
Li (t) = :
(i n + m)!(n i)!(t + n i)
F¼
acând schimbarea de variabil¼
a t = tn + h în (3), obţinem:
0 m 1
Y
n i
Z1 B X ( 1) ( + k) C
B n C
xn+1 = xn + B B
k=0
hfi C
Cd :
0
@i=n m (i n + m)!(n i)!(t + n i) A
Dac¼
a not¼
am cu
m
Y
Z1 ( + k)
( 1)n i h k=0
Ai = d ;i = n m; n (4)
(i n + m)!(n i)! (t + n i)
0
obţinem
n
X
xn+1 = xn + Ai fi ; (5)
i=n m
cunoscut¼a sub numele de formula Adams-Bashforth.

În continuare vom explicita formula (5) pentru valori particulare ale lui m: Astfel, pentru m = 1; deci când se folosesc
nodurile tn şi tn 1 ; formula (5) devine:
xn+1 = xn + An 1 fn 1 + An fn ;
10
unde conform (4):
Z1
( 1)1 h t(t + 1) t2 1 h
An 1 = dt = h 0 = ;
0!1! t + n (n 1) 2 2
0
Z1
( 1)0 h t(t + 1) t2 1 3
An = dt = h +t 0 = h:
1!0! t 2 2
0
În consecinţ¼
a, pentru m = 1; formula Adams-Bashforth se scrie:
h
xn+1 = xn + (3fn fn 1 ): (6)
2
Similar, pentru m = 2 se obţine:
h
xn+1 = xn + (23fn 16fn 1 + 5fn 2 ); (7)
12
iar pentru m = 3
h
xn+1 = xn + (55fn 59fn 1 + 37fn 2 9fn 3 ): (8)
24
În ceea ce priveşte estimarea erorii, sc¼
azând (3) din (1) obţinem:
tn+1
Z
x(tn+1 ) xn+1 = x(tn ) xn + [f (t; x(t)) Pm (t)]dt;
tn
deci
tn+1
Z
jx(tn+1 ) xn+1 j jx(tn ) xn j + jf (t; x(t)) Pm (t)j dt:
tn
Aşadar, eroarea din metoda Adams-Bashforth este mai mic¼ a decât suma dintre eroarea din metoda direct¼ a folosit¼
a în
calculul lui xn şi eroarea de la aproximarea integralei (folosind Pm (t) în loc de f (t; x(t))). În cazul m = 1 obţinem:
tn+1
Z tn+1
Z
M2
jf (t; x(t)) Pm (t)j dt (t tn )(t tn 1 )dt
2
tn tn
Z1
M2 5 3
= h3 t(t + 1)dt = h M2 ;
2 12
0
unde
M2 = sup jf 00 (t; x(t))j :
t2[a;b]
Deci, eroarea de integrare în acest caz este de ordinul h3 :

Metoda Adams-Bashforth este cunoscut¼ a ca metod¼ a explicit¼
a, deoarece relaţia (5) nu conţine f (tn+1 ; xn+1 ):
1.4 Metoda Adams-Moulton

Presupunem c¼ a printr-o metod¼
a direct¼
a s-au determinat valorile x1 ; :::; xn în nodurile tk = t0 + kh; k = 1; n şi presupunem
c¼
a xn+1 < b: Fie Pm+1 polinomul de interpolare Lagrange corespunz¼ ator tabelului:
t tn m ::: tn tn+1
:
f fn m ::: fn fn+1
Formula corespunz¼
atoare lui (3) este:
tn+1
Z
xn+1 = xn + Pm+1 (t)dt: (9)
tn
11
Procedând ca mai sus, obţinem:
n+1
X
xn+1 = xn + Bi fi ; (10)
i=n m
unde
m
Y
Z1 (t + k)
( 1)n+1 i h k= 1
Bi = dt; i = n m; n + 1; (11)
(i n + m)!(n + 1 i)! (t + n i)
0
cunoscut¼
a sub numele de formula Adams-Moulton.
Vom particulariza aceast¼
a formul¼
a. Pentru m = 0 obţinem
h
xn+1 = xn + (fn+1 + fn ); (12)
2
pentru m = 1
h
xn+1 = xn + (5fn+1 + 8fn fn 1 ); (13)
12
pentru m = 3
h
xn+1 = xn + (9fn+1 + 19fn 5fn 1 + fn 2 ): (14)
24
Deoarece fn+1 = f (tn+1 ; xn+1 ); necunoscuta xn+1 apare şi în membrul drept, şi în general nu se poate explicita.
Metoda Adams-Moulton este deci o metod¼ a implicit¼a.
(0)
De obicei, (9) trebuie rezolvat¼
a ca o ecuaţie algebric¼
a printr-o metod¼
a iterativ¼
a. Se alege xn+1 ; apoi se calculeaz¼
a
(1) (0) (2) (1)
xn+1 = F (xn+1 ); xn+1 = F (xn+1 ) etc.,
unde F apare din scrierea convenabil¼

a a lui (9) sub forma yn+1 = F (yn+1 ):
Eroarea din metoda Adams-Moulton se poate estima ca şi în cazul metodei Adamd-Bashforth.
1.4.1 Metoda predictor-corector (Adams - Bashforth - Moulton)

Presupunem c¼ a printr-o metod¼a direct¼
a s-au determinat valorile x1 ; :::; xn în nodurile t1 ; :::; tn :
Fie m1 ; m2 n şi tn+1 = tn + h b:
În prima etap¼ a (etapa predictor) se determin¼ a valoarea aproximativ¼ a xn+1 cu metoda Adams-Bashforth, pentru
m = m1 :
(0)
Valoarea astfel determinat¼a se noteaz¼ a xn+1 şi este folosit¼
a în continuare în etapa a doua (etapa corector) pentru
determinarea valorii xn+1 cu metoda Adams-Moulton, cu m = m2 :
Cele mai utilizate formule predictor-corector sunt:
8
>
< x(0) h
n+1 = xn + (3fn fn 1 ) (m1 = 1)
1) 2 ;
> h
: xn+1 = xn + [f (tn+1 ; xn+1 ) + fn ] (m2 = 0)
(k+1) (k)
8 2
> (0) h
< xn+1 = xn + (23fn 16fn 1 + 5fn 2 )
12 (m1 = 2)
2) h ;
>
: xn+1 = xn + [5f (tn+1 ; xn+1 ) + 8fn fn 1 ] (m2 = 1)
(k+1) (k)
8 12
>
< x(0) h
n+1 = xn + (55fn 59fn 1 + 37fn 2 9fn 3 ) (m1 = 3)
3) 24 :
> h
: xn+1 = xn + [9f (tn+1 ; xn+1 ) + 19fn 5fn 1 + fn 2 ] (m2 = 2)
(k+1) (k)
24
12
Seminarul nr. 12 - Transformarea Laplace (III)
Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale şi a sistemelor diferenţiale folosind transformata Laplace
1). S¼
a se rezolve, folosind T.L. problema Cauchy
8 00
< x 2x0 + 5x = 2tet + et sin 2t
PC(D) x(0) = 1
: 0
x (0) = 1:
Soluţie. Not¼
am x(t) $ X(s); sau, pentru simplitate, x $ X: Atunci
8
> x$X
>
>
>
> x0 $ sX x(0+) = sX 1
>
>
< x00 $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X s + 1
n! 1
>
> tn e t $ ) tet $
>
> (s )n+1 (s 1)2
>
> ! 2
>
: e t sin !t $ ) et sin 2t $
(s )2 + ! 2 (s 1)2 + 4
Transformând întreaga ecuaţie diferenţial¼

a obţinem:
1 2
s2 X s+1 2(sX 1) + 5X = 2 +
(s 1)2 (s 1)2 + 4
0 1
B C 1 2
X @s2 2s + 5A = 2 + +s 1 2
| {z } (s 1)2 (s 1)2 + 4
=(s 1)2 +4
Atunci, transformata Laplace a soluţiei este

1 2 s 1 2
X = 2 + +
(s 1)2 ((s 1)2 + 4) ((s 1)2 + 4)2 (s 1)2 + 4
0 1
2 B 1 1 2 C 2 s 1 2
B C
= B C+ +
4 @ (s 1)2 2 (s 1)2 + 4 A ((s 2
1) + 4)2 (s 1)2 + 4 (s 1)2 + 4
| {z } | {z } | {z } | {z }
tet et sin 2t et cos 2t et sin 2t
2
Pentru putem aplica reziduurile: originalul Laplace este suma reziduurilor în polii funcţiei
((s 1)2 + 4)2
X 2
f (t) = Rez(est ; si )
((s 1)2 + 4)2
Polii sunt: 1 2i de ordin 2 :

((s 1)2 + 4)2 = (s (1 + 2i))2 (s (1 2i))2
Atunci
0
2 2
Rez(est ;1 2i) = lim est
((s 1)2 + 4)2 s!1+2i (s (1 2i))2
2 4
= lim test est
s!1+2i (s (1 2i))2 (s (1 2i))3
1 4 1 1
= e(1+2i)t t = et (cos 2t + i sin 2t)( t i)
8 64i 8 16
1 t
= e (cos 2t + i sin 2t)(2t + i)
16
1 t
= e (2t cos 2t sin 2t + i(cos 2t + 2t sin 2t))
16
1
0
2 2
Rez(est ; 1 + 2i) = lim est
((s 1)2 + 4)2 s!1 2i (s (1 + 2i))2
2 4
= lim test est
s!1 2i (s (1 + 2i))2 (s (1 + 2i))3
1 4 1 1
= e(1 2i)t
t = et (cos 2t i sin 2t)( t + i)
8 64i 8 16
1 t
= e (cos 2t i sin 2t)(2t i)
16
1 t
= e (2t cos 2t sin 2t i(2t sin 2t cos 2t))
16
2 1 t 1 t
= e (2t cos 2t sin 2t + i(cos 2t + 2t sin 2t)) e (2t cos 2t sin 2t i(cos 2t + 2t sin 2t))
((s 1)2 + 4)2 16 16
2 t
= e (2t cos 2t sin 2t)
16
Atunci, soluţia problemei Cauchy este:
2 1 t 2 t
x(t) = (tet e sin 2t) e (2t cos 2t sin 2t) + et cos 2t et sin 2t
4 2 16
1 t 1 t 1 t 1
= te e sin 2t te cos 2t + et sin 2t + et cos 2t et sin 2t
2 4 4 8
1 t 1 t 9 t
= te + ( t + 1)e cos 2t e sin 2t
2 4 8
2) S¼
8 00
< x + x = sin t + cos t
PC(D) x(0) = 2
: 0
x (0) = 3:
Soluţie. Not¼
am x(t) $ X(s); sau, pentru simplitate, x $ X: Atunci
8
>
> x$X
>
>
< x0 $ sX x(0+) = sX + 2
x00 $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X + 2s 3
>
> 1
> sin t $ s2 +1
>
:
cos t $ s2s+1
Transformând ecuaţia, obţinem

s+1 s+1
s2 X + 2s 3+X = 2
, (s2 + 1)X = 2 2s + 3
s +1 s +1
s+1 s 3
X = 2 2
2 2 + 2
(s + 1) s +1 s +1
s+1
Pentru F (s) = (s2 +1)2 polii sunt i; de ordin 2:
0
s+1 s+1 s + i 2(s + 1)
Rez(est F ; i) = lim est = lim test + est
s!i (s + i)2 s!i (s + i)2 (s + i)3
i+1 2 1
= teit + eit i= (cos t + i sin t)(ti + t + i)
4 8 4
1
= (t cos t (t + 1) sin t + i((t + 1) cos t + t sin t))
4
0
s+1 s+1 s i 2(s + 1)
Rez(est F ; i) = lim est 2
= lim test 2
+ est
s! i (s i) s! i (s i) (s i)3
it i+1 2 1
= te + e it i = (cos t i sin t)( ti + t i)
4 8 4
1
= (t cos t (t + 1) sin t + i( (t + 1) cos t t sin t))
4
2
s+1 1
$ (t cos t (t + 1) sin t)
(s2 + 1)2 2
Atunci, soluţia ecuaţiei este
1
x(t) = (t cos t (t + 1) sin t) 2 cos t + 3 sin t
2
1 1
x(t) = (t + 4) cos t + (t + 7) sin t:
2 2
3) Rezolvaţi problema Cauchy
x0 = y + 2et x(0) = 1
;
y0 = x + t2 y(0) = 2
Not¼
am x $ X; y $ Y şi avem:
8 0
> x $ sX x(0+) = sX + 1
>
> 0
>
< y $ sY y(0+) = sY 2
1
> et $
>
> s 1
> 2
: 2
t $ 3
s
Transformând sistemul obţinem:
8
( 2 > 2
< sX Y = 1
sX + 1 = Y + s 1
s 1 , 2
sY 2 = X + s23 >
: X + sY = 3 + 2 j s
s
2 2
(s2 1)Y = 1+ + 2s
s 1 s2
2 1 2 s
Z = 2
+ 2 +2
(s 1) (s + 1) (s 1)(s + 1) s (s 1)(s + 1) (s 1)(s + 1)
2s2 s2 (s 1) + 2s 2 + 2s3 (s 1) 2s4 3s3 + 3s2 + 2s 2
= =
s2 (s 1)2 (s + 1) s2 (s 1)2 (s + 1)
Folosim reziduurile: avem 3 poli:
0 de ordin 2
1 de ordin 2
1 de ordin 1
0
2s4
3s3 + 3s2 + 2s 2
Rez(est F ; 0) = lim est
s!0 (s 1)2 (s + 1)
2s4 3s3 + 3s2 + 2s 2
= lim test
s!0 (s 1)2 (s + 1)
(8s3 9s2 + 6s + 2)(s 1)2 (s + 1) (2s4 3s3 + 3s2 + 2s 2)(2(s 1)(s + 1) + (s 1)2 )
+est
(s 1)4 (s + 1)2
2 2
= 2t + = 2t
1
0
2s4
3s3 + 3s2 + 2s 2
s!1 s2 (s + 1)
4
2s 3s + 3s2 + 2s 2
3
= lim test
s!1 s2 (s + 1)
3
(8s 9s + 6s + 2)s2 (s + 1)
2
(2s4 3s3 + 3s2 + 2s 2)(2s(s + 1) + s2 )
+est
s4 (s + 1)2
= tet + et
3
2s4 3s3 + 3s2 + 2s 2
Rez(est F ; 1) = lim est =e t
s! 1 s2 (s 1)2
Atunci
y(t) = 2t + tet + et + e t
Pentru x avem
x = y 0 t2 = 2 + et + tet + et e t
t2
x(t) = (t + 2)et e t t2 2
x(t) = (t + 2)et e t t2 2
y(t) = 2t + tet + et + e t
4) Rezolvaţi problema Cauchy
x0 = y 5 cos t x(0) = 0
y 0 = 2x + y + sin 2t y(0) = 1
8
> x0 $ sX
< 0
y $ sY + 1
>
: cos t $ s 2
; sin 2t $ 2
s2 + 1 s +4
Obţinem sistemul: 8
> 5s 1 5
< sX = Y )X= Y
s2
+1 s 2
s +1
> 2
: sY + 1 = 2X + Y + 2
s +4
Atunci,
1 5 2
sY + 1 = 2 Y +Y + 2
s s2 + 1 s +4
2 10 2 s4 13s2 42
s 1 Y = 2
+ 2 1= 2
s s +1 s +4 (s + 1)(s2 + 4)
10s(s2 + 4) + 2s(s2 + 1) s(s2 + 1)(s2 + 4) s5 13s3 42s

Y = 2 2
= 2
(s + 1)(s + 4)(s + 1)(s 2) (s + 1)(s2 + 4)(s + 1)(s 2)
a b cs + d es + f
Y = + + 2 + 2
s+1 s 2 s +1 s +4
t f
y(t) = ae + be2t + c cos t + d sin t + e cos 2t + sin 2t
2
Impunem condiţia
a(s2 +1)(s2 +4)(s 2)+b(s2 +1)(s2 +4)(s+1)+(cs+d)(s2 +4)(s+1)(s 2)+(es+f )(s2 +1)(s+1)(s 2) = s5 13s3 42s
Pentru s = 2 ) b = 11 6
Pentru s = 1 ) a = 28 15
10i 10i(3 i)
Pentru s = i ) (ci + d)3(1 + i)( 2 + i) = 30i , (ci + d)(3 + i) = 10i , ci + d = 3+i = 10 = 1 + 3i
c=3
d=1
2i 2
Pentru s = 2i ) (2ei + f )( 3)(2i + 1)(2i 2) = 12i , (2ei + f )(2i + 1)(i 1) = 2i , 2ei + f = 3 i = 10 (1 + 3i)
3
e= 10
2
f= 10
Astfel,
28 t 11 2t 3 1
y(t) = e e + 3 cos t + sin t cos 2t sin 2t
15 6 10 10
4
iar din a doua relaţie deducem
1 0
x(t) = (y y sin 2t)
2
1 56 t 11 2t 1 3
= e e 2 cos t 4 sin t + cos 2t sin 2t
2 15 6 10 10
4) S¼
a se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace problema Cauchy
x00 2x0 + x = 6tet

PC(D)
x(0) = 1; x0 (0) = 1:
n!
Soluţie. tn e t
$
(s )n+1
8
> x(t) $ X(s)
>
>
< x0 $ sX x(0+) = sX 1
x00 $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X s 1
>
> 1
>
: tet $
(s 1)2
Transformând întreaga ecuaţie obţinem
6
s2 X s 1 2(sX 1) + X =
(s 1)2
6
(s2 2s + 1)X = +s 1
| {z } (s 1)2
=(s 1)2
s 1
6
X = +
1)4(s (s 1)2
3! 1
X = +
(s 1)3+1 s 1
| {z } | {z }
t3 et et
Atunci, soluţia problemei Cauchy este

x(t) = t3 et + et
6) S¼
x00 + x = 4 sin t
PC(D)
x(0) = 1; x0 (0) = 0:
1
Soluţie. sin t $
s2 + 1 8
< x(t) $ X(s)
x0 $ sX x(0+) = sX + 1
: 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X + s
Transformând ecuaţia obţinem
4 4
s2 X + s + X = , (s2 + 1)X = 2 s
s2 + 1 s +1
4 s
X =
(s2 + 1)2 s2 + 1
| {z }
cos t
0
s s2 1
t cos t $ 2
=
s +1 (s2 + 1)2
0
1 2s
t sin t $ =
s2 + 1 (s2 + 1)2
1 1 1 + s2 1 s2 1 1 1
= $ sin t t cos t
(s2 + 1)2 2 (s2 + 1)2 2 (s2 + 1)2 2 2
Atunci,
x(t) = 2 sin t 2t cos t cos t
5
Sau, putem apela la reziduuri:
4
F (s) = 2
( s + 1 )2
| {z }
=(s+i)(s i)
are polii i de ordin 2: Atunci

0
4 1 2
Rez(est F ; i) = lim est = 4 lim test est = eit (t + i)
s!i (s + i)2 s!i (s + i)2 (s + i)3
0
4 1 2
Rez(est F ; i) = lim est = 4 lim test est = e it
(t i)
s! i (s i)2 s!i (s i)2 (s i)3
F (s) $ eit (t + i) e it (t i)
= (cos t + i sin t)(t + i) (cos t i sin t)(t i)
= 2t cos t + 2 sin t:
7) S¼
x00 2x0 3x = e4t

PC(D)
x(0) = 2; x0 (0) = 2:
Soluţie. 8
> x(t) $ X(s)
>
>
< x0 $ sX x(0+) = sX 2
x00 $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X 2s 2
>
>
: e4t $ 1
>
s 4
1
s2 X 2s 2 2sX + 4 3X =
s 4
2 1
(s 2s 3)X = + 2s 2
s 4
1 2s 2
X = +
(s + 1)(s 3)(s 4) (s + 1)(s 3)
I. Folosind fracţii simple
2s 2 1 1 t
= + $e + e3t
(s + 1)(s 3) s+1 s 3
1 a b c t
= + + $ ae + be3t + ce4t
(s + 1)(s 3)(s 4) s+1 s 3 s 4
a(s 3)(s 4) + b(s + 1)(s 4) + c(s + 1)(s 3) = 1; 8s
1
Pentru s = 1 ) a = 20
1
Pentru s = 3 ) b = 4
Pentru s = 4 ) c = 15 : Soluţia pb este:
1 t 1 3t 1 4t t
x(t) = e e + e +e + e3t
20 4 5
21 t 3 1 4t
x(t) = e + e3t + e
20 4 5
II. Folosind reziduuri
1 + (2s 2)(s 4) 2s2 10s + 9
X= =
(s + 1)(s 3)(s 4) (s + 1)(s 3)(s 4)
X are 3 poli: 1; 3 şi 4 toţi de ordinul 1
2s2 10s + 9 21
Rez(est X; 1) = lim est = e t
s! 1 (s 3)(s 4) 20
2s2 10s + 9 3
Rez(est X; 3) = lim est = e3t
s!3 (s + 1)(s 4) 4
6
2s2 10s + 9 1
Rez(est X; 4) = lim est = e4t
s!4 (s + 1)(s 3) 5
21 t 3 3t 1 4t
x(t) =
e + e + e
20 4 5
8) S¼
a se rezolve folosind transformata Laplace sistemul de ecuaţii diferenţiale:
x0 = y + 2et x(0) = 4
;
y0 = x + t2 y(0) = 2
Soluţie. Not¼
am x $ X; y $ Y şi
x0 $ sX x(0+) = sX 4
y 0 $ sY y(0+) = sY + 2
Transform¼
am sistemul diferenţial: 8
> 2
< sX
4=Y +
s 1
> 2 2
: sY + 2 = X + ) X = sY + 2
s3 s3
2 2
s sY + 2 4=Y +
s3 s 1
2 2 2s2 + 4s2 (s 1) 2s3 (s 1) + 2(s 1)

(s2 1)Y = +4 2s +
2
=
s 1 s s 1
2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2
Y =
s2 (s 1)2 (s + 1)
Funcţia Y are 3 poli: 0 de ordinul 2; 1 de ordinul 2 şi 1 de ordinul 1

0
2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2
Rez(est Y ; 0) = lim est
s!0 (s 1)2 (s + 1)
2s + 6s3 2s2 + 2s 2
4
= lim test +
s!0 (s 1)2 (s + 1)
( 8s3 + 18s2 4s + 2)(s 1)2 (s + 1) ( 2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2)(2(s 1)(s + 1) + (s 1)2 )
est
(s 1)4 (s + 1)2
= 2t
0
2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2
Rez(est Y ; 1) = lim est
s!1 s2 (s + 1)
2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2
= lim test +
s!1 s2 (s + 1)
( 8s3 + 18s2 4s + 2)s2 (s + 1) ( 2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2)(2s(s + 1) + s2 )
est
s4 (s + 1)2
3
= tet + et
2
2s4 + 6s3 2s2 + 2s 2 7
Rez(est Y ; 1) = lim est = e t
s! 1 s2 (s 1)2 2
3 7
y(t) = 2t + tet + et e t
2 2
Pentru x folosim faptul c¼
a (din a doua ecuaţie)
x = y0 t2
3 7
x(t) = t2 2 + (t + 1)et + et + e t
2 2
9) S¼
a se rezolve folosind transformata Laplace sistemul de ecuaţii diferenţiale:
x0 = 3x + 2y + 4e5t x(0) = 1
;
y 0 = x + 2y y(0) = 2
7
Soluţie. Not¼
am x $ X şi y $ Y 8 0
< x $ sX x(0) = sX + 1
y 0 $ sY y(0) = sY 2
: 5t
e $ s15
8
>
>
( >
>
4 >
< 4
sX + 1 = 3X + 2Y + (s 3)X 2Y = 1
s 5 , s 5
sY 2 = X + 2Y >
> X + (s 2)Y = 2 j (s 3)
>
>
>
: 4
(s2 5s+4)Y = s 5 +2s 7
2s2 17s+39 2s2 17s+39

(s 1)(s 4)Y = s 5 ,Y = (s 1)(s 4)(s 5)
Funcţia Y are 3 poli de ordinul 1 : 1; 4 şi 5

2
Rez(est Y ; 1) = lim est 2s
(s
17s+39
4)(s 5) = 2et
s!1
2
(s
17s+39
1)(s 5) = e4t
s!4
2
(s
17s+39
1)(s 4) = e5t
s!5
Deci,
y(t) = 2et e4t + e5t
Pentru x folosim a doua ecuaţia a sistemului:
x = y 0 2y = 2et 4e4t + 5e5t 4et + 2e4t 2e5t

x(t) = 2et 2e4t + 3e5t
Astfel, soluţia sistemului este

x(t) = 2et 2e4t + 3e5t
y(t) = 2et e4t + e5t
10) S¼
x00 5x0 + 4x = 4t2 e2t

PC(D)
x(0) = 1; x0 (0) = 1:
n!
Soluţie. Not¼ a tn e
am x(t) $ X(s): Ştim c¼ t
$ (s )n+1
8 0
< x = sX x(0+) = sX + 1
x00 = s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X + s + 1
: t2 e2t $ 2
(s 2)3
Transformând întreaga ecuaţie obţinem:

8
s2 X + s + 1 5(sX + 1) + 4X =
(s 2)3
8
(s2 5s + 4)X = s+4
| {z } (s 2)3
(s 1)(s 4)
8 s 4
X =
(s 2)3 (s 1)(s 4) (s 1)(s 4)
8 1
X =
(s 2)3 (s 1)(s 4) s 1
| {z }
et
8 1 1 p 2! 1 1
=a +b + +c +d
(s 2)3 (s 1)(s 4) s 2 (s 2)2 2 (s 2)3 s 1 s 4
| {z } | {z } | {z } | {z }
e2t te2t t2 e2t e4t
8
a(s 2)2 (s 1)(s 4) + b(s 2)(s 1)(s 4) + p(s 1)(s 4) + c(s 2)3 (s 4) + d(s 2)3 (s 1) = 8; 8s
8
Pentru s = 1 ) c = 3
Pentru s = 2 ) p = 4
Pentru s = 4 ) d = 13
Pentru s = 0 ) 16a 8b 16 + 256 8
3 + 3 = 8 ) 2a b= 8
8 2
Pentru s = 3 ) 2a 2b + 8 3 + 3 = 8 ) a + b = 1
Obţinem a = 3; b = 2 şi atunci soluţia problemei este:
8 1
x(t) = ( 3 + 2t 2t2 )e2t + et + e4t et
3 3
5 1
x(t) = ( 3 + 2t 2t2 )e2t + et + e4t :
3 3
II. Folosind reziduurile
8
F =
(s 2)3 (s 1)(s 4)
are polii 8
< 2 de ordin 3
1 de ordin 1
:
4 de oridn 1
00
1 8
2! s!2 (s 1)(s 4)
0
1 8 2s 5
= lim test 8est
2 s!2 (s 1)(s 4) (s 1)2 (s 4)2
1 8 2s 5
= lim t2 est 16test
2 s!2 (s 1)(s 4) (s 1)2 (s 4)2
2(s 1)2 (s 4)2 (2s 5)2(s 1)(s 4)(2s 5)
8est
(s 1)4 (s 4)4
0
(s 1)2 (s 4)2 = 2(s 1)(s 4)4 + 2(s 4)(s 1)2 = 2(s 1)(s 4)(2s 5)
1 8 2s 5 2(s 1)(s 4) (2s 5)2(2s 5)

Rez(est F ; 2) = lim t2 est 16test 8est
2 s!2 (s 1)(s 4) (s 1)2 (s 4)2 (s 1)3 (s 4)3
1 2t
= e 4t2 + 4t 6
2
= e2t 2t2 + 2t 3
8 8 t
Rez(est F ; 1) = lim est = e
s!1 (s 2)3 (s 4) 3
8 1 4t
Rez(est F ; 4) = lim est = e
s!4 (s 2)3 (s 1) 3
5 1
x(t) = e2t
3 + et + e4t 2t2 + 2t
3 3
5 1
( 3 + 2t 2t2 )e2t + et + e4t
3 3
11) S¼
x00 9x = e3t cos t

PC(D)
x(0) = 1; x0 (0) = 2:
Soluţie. Not¼
am x(t) $ X(s):
8 0
> x $ sX x(0+) = sX 1
< 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X s 2
>
: e3t cos t $ s 3
(s 3)2 + 12
9
Transformând întreaga ecuaţie obţinem
s 3
s2 X s 2 9X =
(s 3)2 + 12
s 3
(s 3)(s + 3)X = +s+2
(s 3)2 + 12
1 s+2
X = +
((s 3) + 12 )(s + 3) (s
2 3)(s + 3)
s+2 5 1 1 1 5 1
= + $ e3t + e 3t
(s 3)(s + 3) 6s 3 6s+3 6 6
1 as + b c s 3 1 c
= + =a + (3a + b) +
((s 3)2 + 12 )(s + 3) (s 3)2 + 1 s + 3 (s 3)2 + 1 (s 3)2 + 1 s + 3
1
$ ae3t cos t + (3a + b)e3t sin t + ce 3t
((s 3)2 + 12 )(s + 3)
A‡a¼m constantele a; b; c din condiţia
1 = (as + b)(s + 3) + c((s 3)2 + 1)
1
Pentru s = 3 ) c = 37
10 9
Pentru s = 0 ) 1 = 3b + 37 ) b = 37
9 5 1
Pentru s = 1 ) 1 = (a + 37 ) 4 + 37 ) a= 37
1 1 3t 6 1
$ e cos t + e3t sin t + e 3t
((s 3)2 + 12 )(s + 3) 37 37 37
şi atunci
1 3t 6 1 5 1
x(t) = e cos t + e3t sin t + e 3t
+ e3t + e 3t
37 37 37 6 6
12) S¼
x0 = x + 2y + 16tet x(0) = 1
;
y 0 = 2x 2y + 2t2 et y(0) = 1
Soluţie. Not¼
am x $ X; y $ Y şi atunci
8 0
> x $ sX x(0+) = sX 1
>
>
>
> y 0 $ sY y(0+) = sY + 1
< 1
tet $
>
> (s 1)2
>
> 2
>
: t2 et $
(s 1)3
Transform¼
am sistemul:
8 8
> 16 >
> 16
< sX 1 = X + 2Y + < (s 1)X 2Y = +1 j (s + 2)
(s 1)2 , 1)2(s
> 4 > 4
: sY + 1 = 2X 2Y + >
: 2X + (s + 2)Y = 1 j 2
(s 1)3 (s 1)3
16(s + 2) 8
(s2 + s 6)X = +s+2+ 2
(s 1)2 (s 1)3
16(s + 2)(s 1) + 8
(s + 3)(s 2)X = +s
(s 1)3
2s2 + 2s 3 s
X = 8 +
(s 1)3 (s + 3)(s 2) (s + 3)(s 2)
s 1 3 1 2 3 3t 2
= + $ e + e2t
(s + 3)(s 2) 5s+3 5s 2 5 5
Fie
2s2 + 2s 3
F (s) =
(s 1)3 (s + 3)(s 2)
10
a c b d f
= ++ + +
s 1)2
1 (s 1)3
(s s+3 s 2
c
$ aet + btet + t2 et + de 3t + f e2t
2
a(s 1)2 (s + 3)(s 2) + b(s 1)(s + 3)(s 2) + c(s + 3)(s 2) + d(s 1)3 (s 2) + f (s 1)3 (s + 3) = 2s2 + 2s 3
Pentru s = 1 ) 4c = 1 ) c = 14
Pentru s = 2 ) 5f = 9 ) f = 95
9
Pentru s = 3 ) 320d = 9 ) d = 320
6 9 27 249 864 480 135
Pentru s = 0 ) 6a + 6b + 4 + 160 5 = 3) 6a + 6b + 160 = 160 ) 6a + 6b = 160
135 9
a+b= =
6 160 64
3 9 9
Pentru s = 3 ) 24a + 12b 2 + 40 + 48 5 = 21
1 3 144
8a + 4b + + = 7
2 40 5
17 144 855 171
8a + 4b = 7+ = =
40 5 40 8
2a + b = 17132
9
a + b = 64
351 117 108

3a = )a= ;b =
64 64 64
Atunci soluţia este
117 t 108 t 1 2 t 9 9 3 2
x(t) = e te t e + e 3t + e2t + e 3t + e2t
64 64 8 320 5 5 5
117 t 108 t 1 2 t 201 3t 11 2t
x(t) = e te t e + e + e
64 64 8 320 5
Ţinem cont c¼
a
1 0 1
x0 = x + 2y + 16tet ) y = x x 8tet ::::
2 2
13) S¼
x0 = x y + 2 sin t x(0) = 2
;
y 0 = 4x + y 3t cos t y(0) = 0
Soluţie. Folosim transformata Laplace şi obţinem:

0
s s2 1
t cos t $ =
s2 + 1 (s2 + 1)2
8 8
< sX 2 = X Y + 2 < (s 1)X + Y = 2 + 2 j (s 1)
s2 + 1 , s2 + 1 2
: sY = 4X + Y s2 1 : 4X + (s 1)Y = s 1
(s2 +1)2 (s2 +1)2
2s 2 s2 1
((s 1)2 + 4)X = 2s + 2
s2 + 1 (s2 + 1)2
=(s2 +1) 2
z }| {
2s 2 s 1 s2 1
X = + 2 +
(s2 + 1)((s 1)2 + 4) (s 1)2 + 4 (s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4)
| {z }
et cos 2t
2s 1 s 1 2
= 2 2
+2
(s + 1)((s 1) + 4) (s 1)2 + 4 (s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4)
| {z }
et cos 2t
11
Pentru
2s 1
F1 =
(s2 + 1)((s 1)2 + 4)
avem polii de ordin 1 : i şi 1 2i
2s 1 2i 1
Rez(est F1 ; i) = lim est = eit
s!i (s + i)((s 1)2 + 4) 2i ( 2i + 4)
1 + 2i ( 1 + 2i)(2 + i)
= eit i = eit i
4(2 i) 20
1
= (cos t + i sin t)(3 + 4i)
20
1
= (3 cos t 4 sin t + i(3 sin t + 4 cos t))
20
1 2s 2i 1
Rez(est F1 ; i) = lim est 2
= e it
s! i (s i)((s
1) + 4) 2i (2i + 4)
1 2i ( 1 2i)(2 i)
= e it i = e it i
4(2 + i) 10
1
= (cos t i sin t)(3 4i)
20
1
= (3 cos t 4 sin t + i( 3 sin t 4 cos t))
20
2s 1 1 + 4i
Rez(F1 ; 1 + 2i) = lim est = et+2ti
s!1+2i (s2
+ 1)(s 1 + 2i) ( 2 + 4i)4i
1 t 4+i
= e (cos 2t + i sin 2t)
8 1 2i
1 t
= e (cos 2t + i sin 2t)(6 + 7i)
40
1 t
= e (6 cos 2t 7 sin 2t + i(7 cos 2t + 6 sin 2t))
40
2s 1 1 4i
Rez(F1 ; 1 2i) = lim est = et 2ti
s!1 2i (s2
+ 1)(s 1 2i) ( 2 4i)( 4i)
1 t 4+i
= e (cos 2t i sin 2t)
8 (1 + 2i)
1 t
= e (cos 2t i sin 2t)(6 7i)
40
1 t
= e (6 cos 2t 7 sin 2t + i( 6 sin 2t 7 cos 2t))
40
Atunci,
2s 2
$ Rez(est F1 ; i) + Rez(est F1 ; i) + Rez(est F1 ; 1 + 2i) + Rez(est F1 ; 1 2i)
(s2 + 1)((s 1)2 + 4)
1 1 t
= (3 cos t 4 sin t) e (6 cos 2t 7 sin 2t)
10 20
Pentru ultima fracţie
2
F2 =
(s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4)
putem folosi fracţiile simple
2 as + b cs + d fs + g
= + 2 +
(s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4) 2
s + 1 (s + 1) 2 (s 1)2 + 4
Ştim din calculele f¼

acute pân¼
a acum c¼
a
s 1
$ cos t; $ sin t
s2 + 1 s2 + 1
12
0
2s 1
= $ t sin t
(s + 1)2
2 2
s +1
1 1 1
$ sin t t cos t
(s2 + 1)2 2 2
fs + g s 1 f +g 2 f +g t
=f + $ f et cos 2t + e sin 2t
(s 1)2 + 4 (s 1)2 + 4 2 (s 1)2 + 4 2
Pentru a g¼
asi constantele impunem cond
(as + b)(s2 + 1)((s 1)2 + 4) + (cs + d)((s 1)2 + 4) + (f s + g)(s2 + 1)2 = 2

2 1 2+i
Pentru s = i ) (ci + d)( 2i + 4) = 2 ) ci + d = 2i+4 = i+2 = 5 ) c = 15 ; d = 2
5
2
Pentru s = 1 + 2i ) (f (1 + 2i) + g)( 2 + 4i) = 2 )
6 8i 1
g= 10
f (1 + 2i) + g = ) 1
100 f= 25
1
Pentru s = 0 ) 5b + 5d + g = 2 ) b = 50
8 1
Pentur s = 1 ) 8(a + b) + 4(c + d) + 4(f + g) = 2 ) 8(a + b) = 50 )a= 25
Şi atunci
2 c d d f +g t
$ a cos t + b sin t + t sin t + sin t t cos t + f et cos 2t + e sin 2t
(s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4) 2 2 2 2
1 1 1 1 1 1 3 t
= cos t + sin t + t sin t + sin t t cos t + et cos 2t e sin 2t
25 50 10 5 5 25 100
11 1 1 3 1 1
= sin t cos t + et cos 2t sin 2t t cos t + t sin t
50 25 25 4 5 10
În …ne,
1 1 t
x(t) = (3 cos t 4 sin t) e (6 cos 2t 7 sin 2t) + 2et cos 2t
10 20
11 1 1 t 3 1 1
sin t + cos t e cos 2t sin 2t + t cos t t sin t
50 25 25 4 5 10
1 1 1
x(t) =
(17 + 10t) cos t (31 + 5t) sin t + et (83 cos 2t + 19 sin 2t)
50 50 50
Funcţia y se obţine din prima ecuaţie
x0 = x y + 2 sin t ) y = x0 + x + 2 sin t
14) S¼
x00 + 3x0 + 2x = e t cos t

PC(D)
x(0) = 1; x0 (0) = 1:
Soluţie. Not¼
am x $ X
8
>
> x0 $ sX x(0+) = sX + 1
< 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X + s 1
>
> s+1 s
: e t cos t $ 2
; e t cos !t $
(s + 1) + 1 (s )2 + ! 2
Transformând întreaga ecuaţie obţinem:

s+1
s2 X + s 1 + 3(sX + 1) + 2X =
(s + 1)2 + 1
s+1
(s2 + 3s + 2)X = s 2
| {z } (s + 1)2 + 1
(s+1)(s+2)
s+1 (s + 2)
X=
((s + 1)2 + 1)(s + 1)(s + 2) (s + 1)(s + 2)
13
1 1
X=
((s + 1)2 + 1)(s + 2) s+1
| {z }
e t
I. A‡area originalului folosind fracţii simple

1 as + b c s+1 1 1
= + =a + (b a) +c
((s + 1)2 + 1)(s + 2) (s + 1)2 + 1 s + 2 (s + 1)2 + 1 (s + 1)2 + 1 s+2
| {z } | {z } | {z }
t t e 2t
e cos t e sin t
Impunem condiţia
(as + b)(s + 2) + c((s + 1)2 + 1) = 1
Pentru s = 2 ) c = 12
Pentru s = 0 ) 2b + 2c = 1 ) b = 0
Pentru s = 1 ) a + b + 12 = 1 ) a = 1
2
Atunci, soluţia problemei este
1 t 1 t 1 2t t
x(t) = e cos t + e sin t + e e
2 2 2
II. A‡area originalului folosind reziduurile
Funcţia
1
F1 =
((s + 1)2 + 1)(s + 2)
are polii 2; 1 i; toţi de ordin 1
1 1
Rez(est F1 ; 2) = lim est = e 2t
s! 2 ((s + 1)2 + 1) 2
1 1 1
Rez(est F1 ; 1 + i) = lim est =e t+it
= e t+it
(1 + i)
s! 1+i (s + 1 + i)(s + 2) 2( 1 + i) 4
1 t 1 t
= e (cos t + i sin t)(1 + i) = e (cos t sin t + i(cos t + sin t))
4 4
1 1 1
Rez(est F1 ; 1 i) = lim est =e t it
= e t it
(1 i)
s! 1 i (s + 1 i)(s + 2) 2(1 + i) 4
1 t 1 t
= e (cos t i sin t)(1 i) = e (cos t sin t + i( cos t sin t))
4 4
Originalul este suma reziduurilor:
1 2t 1 t 1 t
f1 (t) =e e (cos t sin t + i(cos t + sin t)) e (cos t sin t + i( cos t sin t))
2 4 4
1 2t 1 t
= e e (cos t sin t + i(cos t + sin t) + cos t sin t + i( cos t sin t))
2 4
1 2t 1 t 1
= e e cos t + e t sin t
2 2 2
15) S¼
x00 + 2x0 + x = te t + sin t
PC(D)
x(0) = 4; x0 (0) = 0:
Soluţie. Not¼
am x $ X 8 0
> x $ sX x(0+) = sX 4
< 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X 4s
>
: te t $ 1 1
; sin t $ 2
(s + 1)2 s +1
1 1
s2 X 4s + 2sX 8+X = + 2
(s + 1)2 s +1
1 1
(s + 1)2 X = 2
+ 2 + 4(s + 1) + 4
(s + 1) s +1
1 1 1 1
X = + +4 +4
(s + 1)4 (s + 1)2 (s2 + 1) s+1 (s + 1)2
| {z } | {z } | {z }
1 3 t e t t
3! t e
te
14
Pentru funcţia
1
F1 (s) =
(s + 1)2 (s2 + 1)
folosim descompunerea în fracţii simple:
1 a b cs + d
= + + 2
(s + 1)2 (s2 + 1) s + 1 (s + 1) 2 s +1
$ ae t + bte t + c cos t + d sin t
Impunem, condiţia
a(s + 1)(s2 + 1) + b(s2 + 1) + (cs + d)(s + 1)2 = 1; 8s
1
Pentru s = 1 ) b = 2
1 1 1
Pentru s = i ) (ci + d)2i = 1 ) ci + d = 2i = 2i )c= 2; d = 0:
Pentru s = 0 ) a + b + d = 1 ) a = 32 :
Atunci,
3 t 1 t 1
f1 (t) = e + te cos t
2 2 2
şi soluţia problemei iniţiale este
1 3 t 3 t 1 t 1 t t
x(t) = t e + e + te cos t + 4e + 4te
6 2 2 2
1 11 9 1
x(t) = ( t3 + t + )e t
cos t
6 2 2 2
16) S¼
x0 = x + 2y + 16tet x(0) = 0
;
y 0 = 2x 2y + 2t2 et y(0) = 2
Soluţie. Not¼
am x $ X şi y $ Y şi atunci
8 0
> x $ sX x(0+) = sX
>
>
>
> y 0 $ sY y(0+) = sY 2
< 1
tet $
>
> (s 1)2
>
> 2
>
: t e $
2 t
(s 1)3

8 1 8 1
>
< sX = X + 2Y + 16 >
< (s 1)X 2Y = 16 j (s + 2)
1)2
(s 1)2 (s
2 , 1
>
: sY 2 = 2X 2Y + 2 >
: 2X + (s + 2)Y = 4 +2 j 2
(s 1)3 (s 1)3
s+2 1
((s 1)(s + 2) 4)X = 16 +8 +4
(s 1)2 (s 1)3
Ampli…c¼
am prima fracţie cu s 1 şi scoate factor comun 8
2s2 + 2s 3
(s2 + s 6)X = 8 +4
(s 1)3
2s2 + 2s 3
(s 2)(s + 3)X = 8 +4
(s 1)3
2s2 + 2s 3 4
X=8 +
(s 1)3 (s 2)(s + 3) (s 2)(s + 3)
4 4 1 1 4 2t 4 3t
= $ e e
(s 2)(s + 3) 5 s 2 s+3 5 5
15
Pentru prima fracţie aplic¼
am descompunerea în fracţii simple:
2s2 + 2s 3 a b c d f
= + + + +
(s 1)3 (s 2)(s + 3) s 1
(s (ss 2 1)2 1)3 s+3
c 2 t
t
$ ae + bte + t e + de + f e 3t
2t t
2
Impunem condiţia
2s2 + 2s 3 = a(s 1)2 (s 2)(s + 3) + b(s 1)(s 2)(s + 3) + c(s 2)(s + 3) + d(s 1)3 (s + 3) + f (s 1)3 (s 2)
Pentru s = 1 ) 1 = 4c ) c = 14
Pentru s = 2 ) 9 = 5d ) d = 95
9
Pentru s = 3 ) 9 = 320f ) f = 320
Pentru s = 0 ) 3 = 6a + 6b 6c 3d + 2f ) 6a + 6b = 27 32 ) a + b = 64 9
243
Pentru s = 2 ) 1 = 36a + 12b 4c 27d + 108f ) 3a + b = 64
Obţinem
117 135
a= ; b=
128 64
Atunci,
117 t 135 t 1 2 t 9 2t 9
f1 (t) = e + te t e + e + e 3t
128 64 8 5 320
iar
117 t 135 t 1 2 t 9 2t 9 4 4
x(t) = e + te t e + e + e 3t + e2t e 3t
128 64 8 5 320 5 5
117 t 135 t 1 2 t 13 2t 247 3t
x(t) = e + te t e + e e
128 64 8 5 320
(veri…caţi calculele, s-ar putea s¼
a … greşit)
Pentru y folosim prima ecuaţie:
1 0
x0 = x + 2y + 16tet ) y = x x 16tet
2
17) S¼
x0 = x y + 2 sin t x(0) = 2
;
y 0 = 4x + y 3t cos t y(0) = 4
Soluţie. Not¼
8 0
> x $ sX x(0+) = sX 2
>
>
>
> y 0 $ sY y(0+) = sY 4
< 1
sin t $ 2
>
> s +1
>
> s
0
s2 1
>
: t cos t $ = 2
2
s +1 (s + 1)2
Transformând sistemul obţinem
8 8
> 2 >
> 2
< sX 2 = X Y + 2 < (s 1)X + Y = +2 j (s 1)
s +1 s2 +1
s2 1 , s 2
1
>
: sY 4 = 4X + Y 3 2 >
> 4X + (s 1)Y = 3 +4
:
(s + 1)2 (s2 + 1)2
2s 2 s2 1
((s 1)2 + 4)X = 2s 2 3 +4
s2 + 1 (s2 + 1)2
2s 2 s2 1
((s 1)2 + 4)X = + 2s 2 + 3
s2 + 1 (s2 + 1)2
3 2
2s + s + 2s 5
((s 1)2 + 4)X = 2s 2 +
(s2 + 1)2
s 1 2s3 + s2 + 2s 5
X=2 + 2
(s 1)2 + 4 (s + 1)2 ((s 1)2 + 4)
| {z }
et cos 2t
16
Pentru a doua parte folosim reziduurile:
2s3 + s2 + 2s 5
F1 (s) =
(s2 + 1)2 ((s 1)2 + 4)
are polii:
i de ordin 2
1 2i de ordin 1
0
2s3 + s2 + 2s 5
Rez(est F1 ; i) = lim est =
s!i (s + i)2 ((s 1)2 + 4)
2s3 + s2 + 2s 5
= lim test +
s!i (s + i)2 ((s 1)2 + 4)
(6s2 + 2s + 2)(s + i)2 ((s 1)2 + 4) (2s3 + s2 + 2s 5)(2(s + i)((s 1)2 + 4) + 2(s + i)2 (s 1))
est
(s + i)4 ((s 1)2 + 4)2
6 4( 4 + 2i)( 2i + 4) ( 6)(4i( 2i + 4) 8(i 1))
= eit t +
4( 2i + 4) 16( 2i + 4)2
3 +12 16i + 24 + 12i 3 9 i
= eit t(2 + i) + = eit t(2 + i) + =
20 4(12 16i) 20 4(3 4i)
3 (9 i)(3 + 4i) 3 31 + 33i
= eit t(2 + i) + = eit t(2 + i) +
20 100 20 100
1 it
Rez(est F1 ; i) = e (15t(2 + i) + 31 + 33i)
100
0
st st 2s3 + s2 + 2s 5
Rez(e F1 ; i) = lim e =
s! i (s i)2 ((s 1)2 + 4)
2s3 + s2 + 2s 5
= lim test +
s! i (s i)2 ((s 1)2 + 4)
(6s2 + 2s + 2)(s i)2 ((s 1)2 + 4) (2s3 + s2 + 2s 5)(2(s i)((s 1)2 + 4) + 2(s i)2 (s 1))
est
(s i)4 ((s 1)2 + 4)2
it 6 4( 4 2i)(4 + 2i) ( 6)( 4i(4 + 2i) 8( i 1))

= e t +
4(2i + 4) 16(12 + 16i)
it 3 31 33
= e t(2 i) + i
20 100 100
1 it
= e (15t(2 i) + 31 33i)
100
2s3 + s2 + 2s 5
Rez(est F1 ; 1 + 2i) = lim est
s!1+2i (s2 + 1)2 (s 1 + 2i)
22 4i 3 + 4i + 2 + 4i 5
= et+2ti
( 2 + 4i)2 4i
1 t+2ti
= e (31 + 17i)
100
1 t
= e (cos 2t + i sin 2t) (31 + 17i)
100
2s3 + s2 + 2s 5
Rez(est F1 ; 1 2i) = lim est
s!1 2i (s2 + 1)2 (s 1 2i)
1 t
= e (cos 2t i sin 2t) (31 17i)
100
17
Atunci, originalul pentru F1 este (suma reziduurilor)
1 it 1
f1 (t) = e (15t(2 + i) + 31 + 33i) + e it (15t(2 i) + 31 33i)
100 100
1 t 1 t
e (cos 2t + i sin 2t) (31 + 17i) e (cos 2t i sin 2t) (31 17i)
100 100
30 15 31 it 33
= t(eit + e it ) + it(eit e it ) + (e + e it ) + i(eit e it )
100 100 100 100
1 t
e (31 cos 2t 17 sin 2t)
100
2 2 1 t
= (30t + 31) cos t + (15t + 33) sin t e (31 cos 2t 17 sin 2t)
100 100 100
iar originalul funcţiei X este
2 2 2 t
x(t) = 2et cos 2t + (30t + 31) cos t + (15t + 33) sin t e (31 cos 2t 17 sin 2t)
100 100 100
Dac¼
a vrem s¼
a folosim fracţiile simple:
2s3 + s2 + 2s 5 as + b cs + d fs + g
2 2 2
= 2 + 2 2
+
(s + 1) ((s 1) + 4) s + 1 (s + 1) (s + 1)2 + 4
as + b
$ a cos t + b sin t
s2 + 1
fs + g g f
$ f e t cos 2t + e t
sin 2t
(s + 1)2 + 4 2
Impunem condiţia:
(as + b)(s2 + 1)((s + 1)2 + 4) + (cs + d)((s + 1)2 + 4)6 + (f s + g)(s2 + 1)2 = 2s3 + s2 + 2s 5
1
1 4 2i 2 1 c= 10
Pentru s = i ) (ci + d)(2i + 4)6 = 6 ) ci + d = 2i+4 = 20 = 10 + 10 i ) 2
d= 10
..
.
x(t) = :::
Atunci,
x0 = x y + 2 sin t ) y = x0 + x + 2 sin t:
18) S¼
8 00
< x + 3x0 + 2x = sin t
PC(D) x(0) = 0
: 0
x (0) = 5:
Soluţie. Not¼
am x(t) $ X(s); sau, pentru simplitate, x $ X:
8 0
> x $ sX x(0+) = sX
< 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X 5
: sin t $ 1
>
s2 + 1
Aplic¼
am transformata Laplace întregii ecuaţii:
1
s2 X 5 + 3sX + 2X =
s2 +1
1
(s2 + 3s + 2)X = +5
s2 +1
1 5
X= +
(s2 + 1)(s + 1)(s + 2) (s + 1)(s + 2)
5 5 5 t 2t
= $ 5e 5e
(s + 1)(s + 2) s+1 s+2
18
Pentru prima parte
1 1
F1 = =
(s2 + 1)(s + 1)(s + 2) (s + i)(s i)(s + 1)(s + 2)
folosim reziduurile. F1 are doar poli de ordinul 1: i; 1 şi 2:
1 1 1 it
Rez(est F1 ; i) = lim est = eit = e (3 + i)
s!i (s + i)(s + 1)(s + 2) 2i(i + 1)(i + 2) 20
1 1 1
Rez(est F1 ; i) = lim est =e it
= e it
(3 i)
s! i (s i)(s + 1)(s + 2) 2i( i + 1)( i + 2) 20
1 1
Rez(est F1 ; 1) = lim est = e t
s! 1 (s2 + 1)(s + 2) 2
1 1
Rez(est F1 ; 2) = lim est = e 2t
s! 2 (s2 + 1)(s + 1) 5
Originalul corespunz¼
ator lui F1 este
1 it 1 it 1 t 1 2t
f1 (t) = e (3 + i) e (3 i) + e e
20 20 2 5
eit = cos t + i sin t; e it
= cos t i sin t
it it it it
2 cos t = e + e ; 2i sin t = e e
3 1 1 t 1 2t
f1 (t) = cos t + sin t + e e
10 10 2 5
Atunci, soluţia problemei este
3 1 1 t 1 2t t 2t
x(t) = cos t + sin t + e e + 5e 5e
10 10 2 5
3 1 11 t 26 2t
x(t) = cos t + sin t + e e
10 10 2 5
19) S¼
8 00
< x + x = 4et
PC(D) x(0) = 2
: 0
x (0) = 4:
Soluţie. Not¼
am x(t) $ X(s); sau, pentru simplitate, x $ X:
8 0
> x $ sX x(0+) = sX 2
< 00
x $ s2 X sx(0+) x0 (0+) = s2 X 2s + 4
: et $ 1
>
s 1
4
s2 X 2s + 4 + X =
s 1
4
(s2 + 1)X = + 2s 4
s 1
4 s 1
X = 2
+2 2 4
(s 1)(s + 1) s +1 s2 +1
| {z } | {z }
cos t sin t
Pentru prima fracţie folosim descompunerea în fracţii simple:

4 a cs + d
2
= + 2 $ aet + c cos t + d sin t
(s 1)(s + 1) s 1 s +1
impunem condiţia
a(s2 + 1) + (cs + d)(s 1) = 4
Pentru s = 1 ) a = 2
19
4 4( 1 i)
Pentru s = i ) (ci + d)( 1 + i) = 4 ) d + ci = 1+i = 2 = 2 2i ) d = c = 2: Atunci,
4
$ 2et 2 cos t 2 sin t
(s 1)(s2 + 1)
şi soluţia problemei este:

x(t) = 2et 2 cos t 2 sin t + 2 cos t 4 sin t
x(t) = 2et 6 sin t
20) S¼
x0 = 2x y + 2tet x(0) = 4
;
y0 = x + 2et y(0) = 6
Soluţie. Not¼
8
x0 $ sX x(0+) = sX 4
>
<
y 0 $ sY y(0+) = sY + 6
: et $ 1 ;
> tet $
1
s 1 (s 1)2
8 8
> 2 >
> 2
< sX 4 = 2X Y + < (s 2)X + Y = +4 j s
(s 1)2 , (s 1)2
>
: 2 >
> 2
sY + 6 = X + : X + sY = 6
s 1 s 1
2s 2
(s(s 2) + 1)X = 4s + 6
| {z } (s 1)2 s 1
=s2 2s+1
2(s 1) + 2 s 1+1 2 1
X= 4
+4 +6
(s 1) (s 1)2 (s 1)3 (s 1)2
2 2 1 1 2 1
X = + +4 +4 +6
(s 1)3
(s (s 1)4
(s (s 1)1(s 1)2 1)3 1)2
2 3! 1! 1 1 3 t
X = + 10 +4 $ t e + 10tet + 4et
3! (s 1)4 (s 1)2 (s 1)1 3
Atunci,
1 3 t
x(t) = t e + 10tet + 4et
3
x0 = 2x y + 2tet ) y = x0 + 2x + 2tet
1 3 t 2
y(t) = t2 et t e 10et 10tet 4et + t3 et + 20tet + 8et + 2tet
3 3
1 3 t
y(t) = t e t2 et + 12tet 6et
3
21) S¼
x0 = y 5 cos t x(0) = 1
;
y 0 = 2x + y + sin t y(0) = 1
Soluţie. Not¼
8
> x0 $ sX x(0+) = sX 1
<
y 0 $ sY y(0+) = sY 1
: cos t $ s ;
>
sin t $ 2
1
s2 + 1 s +1
20
8 8
s > s
< sX 1=Y 2
5 < sX Y = 5 +1 j (s 1)
s +1 , s2
+1
: sY 1 > 1
1 = 2X + Y + 2 : 2X + (s 1)Y = 2 +1
s +1 s +1
s2 s 1
(s2 s 2)X = 5 +s 1+ 2 +1
s2 + 1 s +1
s2 + 1 1 s 1
(s + 1)(s 2)X = 5 +s+ 2
s2 + 1 s +1
5s + 6 s3 5s2 + 6s + 1
(s + 1)(s 2)X = 5+ 2 +s=
s +1 s2 + 1
s3 5s2 + 6s + 1
X=
(s2 + 1)(s + 1)(s 2)
Descompunem în fracţii simple
s3 5s2 + 6s + 1 as + b c d t
2
= 2 + + $ a cos t + b sin t + ce + de2t
(s + 1)(s + 1)(s 2) s +1 s+1 s 2
Impunem condiţia
s3 5s2 + 6s + 1 = (as + b)(s + 1)(s 2) + c(s2 + 1)(s 2) + d(s2 + 1)(s + 1)
Pentru s = 1 ) c = 11 6
1
Pentru s = 2 ) d = 15
Pentru s = i ) 6 + 5i = (b + ai)(1 + i)( 2 + i) , 6 + 5i = (b + ai)( 3 i)
6 + 5i (6 + 5i)( 3 + i) 23 9 23
b= 10
b + ai = = = i) 9
3 i 10 10 10 a= 10
şi atunci
11 t 1 2t 9 23
x(t) = e + e cos t sin t
6 15 10 10
Pentru y folosim prima ecuaţie:
x0 = y 5 cos t ) y = x0 + 5 cos t
11 t 2 2t 9 27
y(t) = e + e + sin t + cos t
6 15 10 10
21
Seminar - Problema Cauchy
16-20 martie 2020
Seminar - Problema Cauchy () Automatic¼

a şi calculatoare -DAIA 16-20 martie 2020 1/1
Ecuaţii Clairaut şi ecuaţii Lagrange
Forma general¼
a
Ec. Clairaut: x = t x 0 + (x 0 )
Ec. Lagrange: x = t '(x 0 ) + (x 0 )
Formele sunt foarte asem¼ an¼

atoare, este clar c¼
a orice ecuaţie Lagrange este o ecuaţie
Clairaut. Se rezolv¼
a prin aceeaşi metod¼a, a parametrului: not¼ am x 0 (t) = p şi în ipoteza
0
c¼
a x este bijectiv¼
a, îl vom putea scrie, la momentul potrivit, şi pe t în funcţie de p:
Derivând în ecuaţia Lagrange obţinem
x 0 = '(x 0 ) + t '0 (x 0 ) x 00 + 0
(x 0 ) x 00
de unde, înlocuind x 0 cu p, obţinem

Forma general¼
a
Ec. Lagrange: x = t '(x 0 ) + (x 0 )

0
c¼
a x este bijectiv¼
x 0 = '(x 0 ) + t '0 (x 0 ) x 00 + 0
(x 0 ) x 00
p = '(p) + t '0 (p) p 0 + 0
(p) p 0

Forma general¼
a
Ec. Lagrange: x = t '(x 0 ) + (x 0 )

0
c¼
a x este bijectiv¼
x 0 = '(x 0 ) + t '0 (x 0 ) x 00 + 0
(x 0 ) x 00
p = '(p) + t '0 (p) p 0 + 0
(p) p 0
0 0
t ' (p) + (p) dp + ('(p) p) dt = 0;
de unde îl vom a‡a pe t în funcţie de p :

Forma general¼
a
Ec. Lagrange: x = t '(x 0 ) + (x 0 )

0
c¼
a x este bijectiv¼
x 0 = '(x 0 ) + t '0 (x 0 ) x 00 + 0
(x 0 ) x 00
p = '(p) + t '0 (p) p 0 + 0
(p) p 0
0 0
t ' (p) + (p) dp + ('(p) p) dt = 0;
'0 (p) 0
(p)
t '0 (p) + 0
(p) + ('(p) p) t 0 = 0 , t 0 = t+
p '(p) p '(p)

Forma general¼
a
Ec. Lagrange: x = t '(x 0 ) + (x 0 )

0
c¼
a x este bijectiv¼
x 0 = '(x 0 ) + t '0 (x 0 ) x 00 + 0
(x 0 ) x 00
p = '(p) + t '0 (p) p 0 + 0
(p) p 0
0 0
t ' (p) + (p) dp + ('(p) p) dt = 0;
'0 (p) 0
(p)
t '0 (p) + 0
(p) + ('(p) p) t 0 = 0 , t 0 = t+
p '(p) p '(p)
Astfel, soluţia ecuaţiei iniţiale poate … scris¼
a în forma
t = t(p)
x = t(p) '(p) + (p)
Exerciţiul 1
Rezolvaţi ecuaţia
1 0
x= tx + (x 0 )3 :
2
am x 0 = p şi deriv¼
Not¼ am ecuaţia dat¼
a. Obţinem

Exerciţiul 1
1 0
x= tx + (x 0 )3 :
2
a. Obţinem
1 0 1 00
x0 = x + tx + 3(x 0 )2 x 00 , p = tp 0 + 6p 2 p 0 ,
2 2

Exerciţiul 1
1 0
x= tx + (x 0 )3 :
2
a. Obţinem
1 0 1 00
x0 = x + tx + 3(x 0 )2 x 00 , p = tp 0 + 6p 2 p 0 ,
2 2
1
(t + 6p 2 )dp pdt = 0 , pt 0 = t + 6p 2 , t 0 = t + 6p:
p

Exerciţiul 1
1 0
x= tx + (x 0 )3 :
2
a. Obţinem
1 0 1 00
x0 = x + tx + 3(x 0 )2 x 00 , p = tp 0 + 6p 2 p 0 ,
2 2
1
(t + 6p 2 )dp pdt = 0 , pt 0 = t + 6p 2 , t 0 = t + 6p:
p
Ultima ecuaţie este una liniar¼
a. O înmulţim cu
R 1
dp ln p 1
e p =e =
p
şi obţinem prin integrare (în raport cu p !!!)
0
1 1
t =6, t = 6p + c , t = 6p 2 + pc:
p p

Exerciţiul 1
1 0
x= tx + (x 0 )3 :
2
a. Obţinem
1 0 1 00
x0 = x + tx + 3(x 0 )2 x 00 , p = tp 0 + 6p 2 p 0 ,
2 2
1
(t + 6p 2 )dp pdt = 0 , pt 0 = t + 6p 2 , t 0 = t + 6p:
p
Ultima ecuaţie este una liniar¼
a. O înmulţim cu
R 1
dp ln p 1
e p =e =
p
şi obţinem prin integrare (în raport cu p !!!)
0
1 1
t =6, t = 6p + c , t = 6p 2 + pc:
p p
Astfel, ecuaţia este dat¼
a de sistemul parametric
t = 6p 2 + pc
x = 21 tp + p 3

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
Solu¸
tie.

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
Solu¸ am x 0 = p şi deriv¼
am ecuaţia. Obţinem
x0 = x0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt
deci putem rezolva ecuaţia ca …ind omogen¼
a. Not¼
am mai departe
p 0 0
q = ) p = q + tq :
t

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt
a. Not¼
am mai departe
p 0 0
q = ) p = q + tq :Avem:
t
2q 2q q 2 + 3q
q + tq 0 = , tq 0 = q , tq 0 =
1+q 1+q 1+q

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt
a. Not¼
am mai departe
p 0 0
q = ) p = q + tq :Avem:
t
2q 2q q 2 + 3q
q + tq 0 = , tq 0 = q , tq 0 =
1+q 1+q 1+q
Z
1+q 0 1 1+q
q = , dq = ln jtj + c
q 2 + 3q t q 2 + 3q

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt
a. Not¼
am mai departe
p 0 0
q = ) p = q + tq :Avem:
t
2q 2q q 2 + 3q
q + tq 0 = , tq 0 = q , tq 0 =
1+q 1+q 1+q
Z
1+q 0 1 1+q
q 2 + 3q t q 2 + 3q
Dar, integrala din membrul stâng se rezolv¼
a prin descompunere în fracţii simple:

Exerciţiul 2
1 0 2
x= tx 0 (x ) :
2
tie. Not¼
x0 = x 0 tx 00 x 0 x 00 , 2p = tp 0 p p0
2p 2 pt
p0 = , p0 = ;
t +p 1 + pt
a. Not¼
am mai departe
p 0 0
q = ) p = q + tq :Avem:
t
2q 2q q 2 + 3q
q + tq 0 = , tq 0 = q , tq 0 =
1+q 1+q 1+q
Z
1+q 0 1 1+q
q 2 + 3q t q 2 + 3q
Dar, integrala din membrul stâng se rezolv¼
a prin descompunere în fracţii simple:
Z Z
1+q 1 1 2 1
dq = + dq = ln q(q + 3)2 :
q(q + 3) 3 q q+3 3

Obţinem
p k
3
jq(q + r )2 j = ; k > 0 , t 3 q(q + 3)2 = c; c 2R
jtj
r
p p 2 1 c p
t3 +3 = c , p (p + 3t)2 = c , t =
t t 3 p 3
Soluţia este dat¼

a (parametric) de
8 r
> 1 c p
< t=
3 p 3
>
: x= 1 2
tp p
2

Probleme
1 Determinaţi o curb¼
a plan¼
a pentru care distanţa de la origine la orice tangent¼
a la
curb¼
a este constant¼
a, k > 0:
2 Deterimnaţi o curb¼
a pentru care aria triunghiului determinat de orice tangent¼
a cu
axele de coordonate este constant¼a, k > 0.

Probleme
a plan¼
a la
curb¼
a este constant¼
a, k > 0:
a cu
Reamintim:
ecuaţia tangentei într-un punct la curba (t; x (t)) este:
Y x (t) = x 0 (t) (X t)

Probleme
a plan¼
a la
curb¼
a este constant¼
a, k > 0:
a cu
Reamintim:
Y x (t) = x 0 (t) (X t)
distanţa de la origine la o tangent¼

a este

Probleme
a plan¼
a la
curb¼
a este constant¼
a, k > 0:
a cu
Reamintim:
Y x (t) = x 0 (t) (X t)

a este
jx (t) tx 0 (t)j
d= q
1 + (x 0 (t))2

Probleme
a plan¼
a la
curb¼
a este constant¼
a, k > 0:
a cu
Reamintim:
Y x (t) = x 0 (t) (X t)

a este
jx (t) tx 0 (t)j
d= q
1 + (x 0 (t))2
Vom impune Y = 0; respectiv X = 0 pentru intersecţia cu axele de coordonate.

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
atoarele probleme Cauchy:
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1
Solu¸
tie.

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1
tie. Ecuaţie Bernoulli,

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
:Facem substituţia y = x 1 =x 1
şi deriv¼
am:

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
1 0
am:y 0 =
şi deriv¼ x :
x2

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
1 0 1
am:y 0 =
şi deriv¼ x :Înmulţim ecuaţia cu şi
x2 x2
obţinem

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
1 0 1
am:y 0 =
x2 x2
obţinem
1 1
y0 = y
t t

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
1 0 1
am:y 0 =
x2 x2
obţinem
R
1 1 1 dt
y0 = y e t = t; t > 0
t t
1 t +c t
(ty )0 = 1 , ty = t +c , = , x (t) = :
x t t +c

Problema Cauchy
Exerciţiul 3
S¼
a se rezolve urm¼
tx 0 = x + x 2
a)
x (1) = 1

Solu¸ =2:
1 1
x0 = x + x 2:
t t
1 0 1
am:y 0 =
x2 x2
obţinem
R
1 1 1 dt
y0 = y e t = t; t > 0
t t
1 t +c t
(ty )0 = 1 , ty = t +c , = , x (t) = :
x t t +c
Impunem condiţia iniţial¼
a x (1) = 1 şi obţinem c = 2 deci
t
x (t) =
2 t
Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1
tie. Este clar, avem o ecuaţie cu variabile separabile.

Solu¸

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1
Solu¸tie. Este clar, avem o ecuaţie cu variabile separabile. Împ¼

arţim prin t şi prin x şi
obţinem
x0 1 t2
=
x t

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1

obţinem
x0 1 t2
=
x t
Integrând, obţinem
1 2
ln jx j = ln jtj t + c:
2

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1

obţinem
x0 1 t2
=
x t
1 2
2
Deoarece condiţie iniţial¼
a este pus¼a în t = 2 > 0; putem considera t > 0 şi atunci
1 2
ln jx j = ln t t +c
2

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1

obţinem
x0 1 t2
=
x t
1 2
2
1 2
ln jx j = ln t t +c
2
Impunând condiţia iniţial¼
a x (2) = 1; obţinem
ln jx (2)j = ln 2 2+c ,c =2 ln 2

Exerciţiul 3
tx 0 = (1 t2) x
(b)
x (2) = 1

obţinem
x0 1 t2
=
x t
1 2
2
1 2
ln jx j = ln t t +c
2
a x (2) = 1; obţinem
ln jx (2)j = ln 2 2+c ,c =2 ln 2
deci, soluţia veri…c¼

a
1 t2 e2 1 t2
x (t) = t e 2 e c , x (t) = t e 2
2
Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
Solu¸tie.Indicaţie: se poate face o substituţie convenabil¼
a: u = 8t + 2x + 1: Derivând,
obţinem

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
Înlocuind în ecuaţie, obţinem

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
1 0
u 4 = u 2 , u 0 = 2(4 + u 2 );
2
care este o ecuaţie cu variabile separabile.
1
u0 = 1
2(4 + u 2 )

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
1 0
u 4 = u 2 , u 0 = 2(4 + u 2 );
2
1
u0 = 1
2(4 + u 2 )

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
1 0
u 4 = u 2 , u 0 = 2(4 + u 2 );
2
1
u0 = 1
2(4 + u 2 )
1 u u
arctg = t + c , = tg (4t + 4c) , 8t + 2x + 1 = 2tg (4t + 4c)
4 2 2

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
1 0
u 4 = u 2 , u 0 = 2(4 + u 2 );
2
1
u0 = 1
2(4 + u 2 )
1 u u
4 2 2
1
a x (0) = 2
; obţinem

Exerciţiul 3
(
x 0 = (8t + 2x + 1)2
(c) 1
x (0) =
2
obţinem
1
u 0 = 8 + 2x 0 , x 0 = u 0 4:
2
1 0
u 4 = u 2 , u 0 = 2(4 + u 2 );
2
1
u0 = 1
2(4 + u 2 )
1 u u
4 2 2
1
a x (0) = 2
; obţinem c = 0; deci
1
x (t) = tg 4t 4t ; t2 ; :
2 2 2
Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:
Solu¸
tie.

a şi calculatoare -DAIA 16-20 martie 2020 10 / 1
Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:
tie.Ecuaţia poate … rescris¼

Solu¸ a sub forma

Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:

Solu¸ a sub forma
x0 x t2 1 = t(x 2 + 1)

Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:

Solu¸ a sub forma
x t
x0 x t2 1 = t(x 2 + 1) , x0 = :
x2 + 1 t2 1

Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:

Solu¸ a sub forma
x t
x0 x t2 1 = t(x 2 + 1) , x0 = :
x2 + 1 t2 1
Prin integrare obţinem
1 1
ln(x 2 + 1) = ln t 2 1 + c; t 2 Ic a.î. 12
= Ic :
2 2
a avem condiţie iniţial¼
a pentru t = 0; intervalul maximal este
Ic = ( 1; 1):

Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:

Solu¸ a sub forma
x t
x0 x t2 1 = t(x 2 + 1) , x0 = :
x2 + 1 t2 1
1 1
ln(x 2 + 1) = ln t 2 1 + c; t 2 Ic a.î. 12
= Ic :
2 2
Ic = ( 1; 1): Cum x (0) = 2; obţinem
1 1 1
ln 5 = ln j 1j + c , c = ln 5:
2 2 2

Exerciţiul 3
x 0 t 2 x x + tx 2 + t = 0
(d )
x (0) = 2:

Solu¸ a sub forma
x t
x0 x t2 1 = t(x 2 + 1) , x0 = :
x2 + 1 t2 1
1 1
ln(x 2 + 1) = ln t 2 1 + c; t 2 Ic a.î. 12
= Ic :
2 2
Ic = ( 1; 1): Cum x (0) = 2; obţinem
1 1 1
ln 5 = ln j 1j + c , c = ln 5:
2 2 2
Înlocuind şi eliminând logaritmii, obţinem
r
5 4 + t2
x 2 (t) + 1 = , x (t) = t 2 ( 1; 1):
1 t2 1 t2

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(e)
x (1) = 2:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(e)
x (1) = 2:
tie.Este clar, e o ecuaie liniar¼

Solu¸ a:
R 1
1 dt 1
x0 = x 1 e t = :
t jtj

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(e)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R 1
1 dt 1
x0 = x 1 e t = :
t jtj
Deoarece condiţia iniţial¼
a este pus¼
a în t = 1 putem considera t > 0 şi atunci
1 1 1
( x )0 = , x= ln t + c , x (t) = t ln t + ct:
t t t

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(e)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R 1
1 dt 1
x0 = x 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
a în t = 1 putem considera t > 0 şi atunci
1 1 1
( x )0 = , x= ln t + c , x (t) = t ln t + ct:
t t t
Cum x (1) = 2; rezult¼
a c = 2 şi
x (t) = t ln t + 2t; t 2 (0; 1)

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(f )
x (1) = 0:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(f )
x (1) = 0:
tie.Din nou, ecuaţie liniar¼

Solu¸ a,
1 2
(tx )0 = t , tx = t +c
2

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(f )
x (1) = 0:

Solu¸ a,
1 2
(tx )0 = t , tx = t +c
2
1 c
x (t) = t + ; t 6= 0:
2 t

Exerciţiul 3
tx 0 = x t
(f )
x (1) = 0:

Solu¸ a,
1 2
(tx )0 = t , tx = t +c
2
1 c
x (t) = t + ; t 6= 0:
2 t
Cum x (1) = 0; obţinem c = 1=2 şi
1 1
x (t) = t + ; t 2 (0; 1)
2 2t

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
1
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia y = x şi deriv¼
am,
1 0
y0 = x :
x2

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
1
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia y = x şi deriv¼
am,
1 0 1
y0 = x :Înmulţim ecuaţia cu şi obţinem
x2 x2
1 1
y0 = y
t t2

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia y = x 1 şi deriv¼
am,
1 0 1
x2 x2
R
1 1 1 dt
y0 = y e t = t:
t t2
Condiţia iniţial¼
a este pus¼
a pentru t = 1 deci consider¼ am t > 0: Obţinem
1
(ty )0 = , ty = ln t + c
t

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia y = x 1 şi deriv¼
am,
1 0 1
x2 x2
R
1 1 1 dt
y0 = y e t = t:
t t2
a este pus¼
1
(ty )0 = , ty = ln t + c
t
1 ln t c
= +
x t t

Exerciţiul 3
t 2 x 0 = x (t x)
(g )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Putem scrie
1 1 2
x0 = x x ;
t t2
deci avem o ecuaţie Bernoulli cu = 2: Facem substituţia y = x 1 şi deriv¼ am,
0 1 0 1
y = x :Înmulţim ecuaţia cu şi obţinem
x2 x2
R
1 1 1 dt
y0 = y e t = t:
t t2
a este pus¼
1
(ty )0 = , ty = ln t + c
t
1 ln t c
= +
x t t
t
x (t) = :
c ln t
Impunând condiţia iniţial¼a x (1) = 1 obţinem c = 1 şi
t
x (t) =
1 ln t
Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
deci este o ecuaţie Bernoulli, cu = 1: Facem schimbarea de variabil¼
a

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
deci este o ecuaţie Bernoulli, cu = a y = x 2 ; deci
1: Facem schimbarea de variabil¼

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
y = 2xx şi înmulţim ecuaţia cu 2x : Rezult¼
a

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
a
3
y0 = y t
t

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
a
R 3
3 dt 1
y0 = y t e t =
t t3
a este pus¼
a în t = 1 şi atunci vom considera t > 0: Obţinem

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
a
R 3
3 dt 1
y0 = y t e t =
t t3
a este pus¼
0
1 1 1 1
y = , 3 y = + c , x 2 (t) = t 2 + ct 3
t3 t2 t t

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
a
R 3
3 dt 1
y0 = y t e t =
t t3
a este pus¼
0
1 1 1 1
y = , 3 y = + c , x 2 (t) = t 2 + ct 3
t3 t2 t t
Impunem acum x (1) = 2 şi obţinem

Exerciţiul 3
2txx 0 = 3x 2 t2
(h)
x (1) = 2:

Solu¸ a în forma
3 t 1
x0 = x x ;
2t 2
a y = x 2 ; deci
0 0
a
R 3
3 dt 1
y0 = y t e t =
t t3
a este pus¼
0
1 1 1 1
y = , 3 y = + c , x 2 (t) = t 2 + ct 3
t3 t2 t t
Impunem acum x (1) = 2 şi obţinem c = 3 şi

p
x (t) = t 1 + 3t; t > 0:

Exerciţiul 3
tx 0 = x + tx
(i )
x (1) = e:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = x + tx
(i )
x (1) = e:
tie.Este, clar, o ecuaţie cu variabile separabile:

Solu¸
x0 1+t
=
x t

Exerciţiul 3
tx 0 = x + tx
(i )
x (1) = e:

Solu¸
x0 1+t
=
x t
şi, prin integrare, obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = x + tx
(i )
x (1) = e:

Solu¸
x0 1+t
=
x t
ln x = ln jtj + t + c:
a este pus¼
a în t = 1; consider¼
am t > 0: Impunând condiţia
x (1) = e obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = x + tx
(i )
x (1) = e:

Solu¸
x0 1+t
=
x t
ln x = ln jtj + t + c:
a este pus¼
am t > 0: Impunând condiţia
x (1) = e obţinem c = 0 şi
x (t) = e ln t+t , x (t) = te t ; t > 0:

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:
tie.Este o ecuaţie liniar¼

Solu¸ a:
2
x0 = x + t3
t

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2
Obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2
Obţinem
0
1
x = t
t2

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2
Obţinem
0
1 1 1
x = t, x = t2 + c
t2 t2 2

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2
Obţinem
0
1 1 1
x = t, x = t2 + c
t2 t2 2
1 4
x (t) = t + ct 2
2
Deoarece avem t 6= 0 şi condiţia iniţial¼
a este pus¼
am t > 0: Impunând
condiţia x (1) = 2 obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x + t 4
(j)
x (1) = 2:

Solu¸ a:
R
2 2 dt 1
x0 = x + t3 e t = ; t 6= 0
t t2
Obţinem
0
1 1 1
x = t, x = t2 + c
t2 t2 2
1 4
x (t) = t + ct 2
2
a este pus¼
am t > 0: Impunând
3
condiţia x (1) = 2 obţinem c = şi
2
1 4 3 2
x (t) = t + t :
2 2

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:

Solu¸ a:

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:

Solu¸ a:
R
1 1 1 dt
x0 = x + et e t = e lnjtj = jtj : t 6= 0:
t t
a este pus¼
am t > 0: Obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:

Solu¸ a:
R
1 1 1 dt
t t
a este pus¼
am t > 0: Obţinem
(tx )0 = e t , tx = e t + c

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:

Solu¸ a:
R
1 1 1 dt
t t
a este pus¼
am t > 0: Obţinem
(tx )0 = e t , tx = e t + c
1 t c
x (t) = e + :
t t

Exerciţiul 3
tx 0 = x + e t
(k)
x (1) = 0:

Solu¸ a:
R
1 1 1 dt
t t
a este pus¼
am t > 0: Obţinem
(tx )0 = e t , tx = e t + c
1 t c
x (t) = e + :
t t
Impunând condiţia x (1) = 0 obţinem c = e şi
1 t e
x (t) = e
t t

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
tie.Este o ecuaţie Bernoulli, cu =2:
1
x0 = x x 2:
t

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
a y = x 1; y 0 =
Facem schimbarea de variabil¼ x şi înmulţim ecuaţia cu :
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
Facem schimbarea de variabil¼a y = x 1; y 0 = x şi înmulţim ecuaţia cu :
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
a în t = 1; consider¼ am t > 0: Obţinem

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
0
1 1 1
y = , y = ln t + c
t t t

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
0
1 1 1
y = , y = ln t + c
t t t
1
= t ln t + tc
x

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
0
1 1 1
y = , y = ln t + c
t t t
1 1
= t ln t + tcx (t) = :
x t ln t + tc

Exerciţiul 3
tx 0 = x tx 2
(l )
x (1) = 1:
Solu¸
1
x0 = x x 2:
t
1 0 1
x2 x2
Obţinem
R 1
1 dt 1
y0 = y + 1 e t = :
t jtj
a este pus¼
0
1 1 1
y = , y = ln t + c
t t t
1 1
= t ln t + tcx (t) = :
x t ln t + tc
Impunând condiţia x (1) = 1 obţinem c = 1 şi
1
x (t) = :
t ln t t
Observ¼am c¼
a trebuie s¼a avem şi t 6= e şi atunci intervalul maxim de de…niţie este
I = (0; e)
Exerciţiul 3
2txx 0 = x 2 t
(m)
x (1) = 2:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
2txx 0 = x 2 t
(m)
x (1) = 2:
Solu¸
tie.Ecua¸
tie Bernoulli

Exerciţiul 3
(2t t 2 x )x 0 = x
(n)
x (1) = 1:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
(2t t 2 x )x 0 = x
(n)
x (1) = 1:
tie.Se rezolv¼a ca ecua¸

Solu¸ te Bernoulli în t = t(x )!

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x (1 tx )
(o)
x (1) = 1:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
tx 0 = 2x (1 tx )
(o)
x (1) = 1:
Solu¸ tie Bernoulli

tie.Ecua¸

Exerciţiul 3
(x 2 3t 2 )x 0 = 2tx
(p)
x (0) = 1:
Solu¸
tie.

Exerciţiul 3
(x 2 3t 2 )x 0 = 2tx
(p)
x (0) = 1:
Solu¸tie.Se poate rezolva ca ecua¸

tie cu diferen¸ tial¼a exact¼a folosind metoda factorului
integrand sau ca ecua¸ tie Bernoulli în t = t(x )

Exerciţiul 3
(x 2 3t 2 )x 0 = 2tx
(p)
x (0) = 1:
Solu¸tie.Se poate rezolva ca ecua¸

tie cu diferen¸ tial¼a exact¼a folosind metoda factorului
integrand sau ca ecua¸ tie Bernoulli în t = t(x )

Seminar - Problema Cauchy
23-27 martie 2020

Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n - cazul omogen
Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
Scriem ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
diferenţiale: + a1 n 1 + ::: + an 1 + an = 0

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
Determin¼
am soluţiile ec. caracteristice tipul(real sau complex) şi multiplicit¼
aţle lor;

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
Determin¼
aţle lor;
Determin¼
am un sistem fundamental de soluţii:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
Determin¼
aţle lor;
Determin¼
pentru r¼
ad¼
acinile reale 2 R de multiplicitate k
t t
e ; te ; t2e t
; :::; t k 1
e t

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = 0; unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
Determin¼
aţle lor;
Determin¼
pentru r¼
ad¼
t t
e ; te ; t2e t
; :::; t k 1
e t
pt. r¼
a d¼
acinile complexe = +i de multiplicitate k
e t cos t; te t cos t; :::; t k 1e t cos t
e t sin t; te t sin t; :::; t k 1e t sin t
Soluţia general¼
a este o combinaţie liniar¼
a a soluţiilor fundamentale.

Exerciţiul 1
S¼
a pentru urm¼
atoarea ecuaţie diferenţia¼
a liniar¼
a
x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0:

Exerciţiul 1
S¼
a pentru urm¼
a liniar¼
a
x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0:

5 3
a asociat¼
a ecuaţiei este +8 + 16 = 0:

Exerciţiul 1
S¼
a pentru urm¼
a liniar¼
a
x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0:
Ecuaţia caracteristic¼ a ecuaţiei este 5 + 8 3 + 16 = 0: Rezolv¼

a asociat¼ am ecuaţia
caracteristic¼
a:
( 4 + 8 2 + 16) = 0 , ( 2 + 4)2 = 0;
deci soluţiile sunt
8
< 1 = 0; de multiplicitate 1
2;3 = 2i = 0 + 2 i ; de multiplicitate 2
:
4;5 = 2i = 0 2 i ; de multiplicitate 2.

Exerciţiul 1
S¼
a pentru urm¼
a liniar¼
a
x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0:

caracteristic¼
a:
( 4 + 8 2 + 16) = 0 , ( 2 + 4)2 = 0;
8
:
Atunci, un sistem fundamental de soluţii este dat de:
e 0t 1; e 0t cos 2t cos 2t; te 0t cos 2t t cos 2t; e 0t sin 2t sin 2t; te 0t sin 2t t si

Exerciţiul 1
S¼
a pentru urm¼
a liniar¼
a
x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0:

caracteristic¼
a:
( 4 + 8 2 + 16) = 0 , ( 2 + 4)2 = 0;
8
:
Atunci, un sistem fundamental de soluţii este dat de:
e 0t 1; e 0t cos 2t cos 2t; te 0t cos 2t t cos 2t; e 0t sin 2t sin 2t; te 0t sin 2t t si
Soluţia ecuaţiei are forma x (t) = c1 + c2 cos 2t + c3 sin 2t + c4 t cos 2t + c5 t sin 2t; t 2 R.

Exerciţiul 2
Rezolvaţi urm¼
atoarele ecuaţii liniare omogene:
(a) x 00 + x 0 2x = 0
a
2
+ 2=0
Rezolv¼
am ecuaţia:
2
+2 2 = 0 , ( + 2) ( + 2) = 0 , ( + 2)( 1) = 0
1 = 2; de multiplicitate 1 şi 2 = 1; de mult. 1

2t
Un sistem fundamental de soluţii este: e şi e t
Soluţia general¼
a este:
2t
x (t) = c1 e + c2 e t :

Exerciţiul 2
(b) x 00 2x 0 = 0
a:
2
2 =0
Rezolv¼
am ecuaţia car.:
( 2) = 0
Soluţiile sunt:
1 = 0; de multiplicitate 1
2 = 2; de multiplicitate 1
Un sistem fundamental de soluţii este: e 0t 1 şi e 2t
a a ec. este x (t) = c1 + c2 e 2t
Soluţia general¼

Exerciţiul 2
(c) x 00 4x 0 + 5x = 0

Exerciţiul 2
(d ) x 00 + 4x = 0

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼
acinile ec/un sist fundamental de soluţii. sunt:

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼
r ad acina multiplicitatea sol fundam

1 1 et

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼

1 1 et
1 1 e t

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼

1 1 et
1 1 e t
i = (0 + 1 i ) 1 e 0t cos t; e 0t sin t

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼

1 1 et
1 1 e t
i = (0 + 1 i ) 1 e 0t cos t; e 0t sin t
Soluţia general¼
a a ecuaţiei este:

Exerciţiul 2
(e) x (4) x =0
a:
4
1=0
Rezolv¼
am ec. car.
2 2
( 1)( + 1) = 0 , ( 1)( + 1)( + i )( i) = 0
R¼
ad¼

1 1 et
1 1 e t
i = (0 + 1 i ) 1 e 0t cos t; e 0t sin t
a a ecuaţiei este:x (t) = c1 e t + c2 e

Soluţia general¼ t
+ c3 cos t + c4 sin t

Exerciţiul 2
(f ) x (6) + 64x = 0
a este: 6 + 26 = 0
Ec. caracteristic¼
Rez. ec. car.: a3 + b 3 = (a + b)(a2 ab + b 2 )
3
2
+ 43 = 0,( 2
+ 4)( 4
4 2
+ 16) = 0
4
= 2i sau 4 2 + 16 = 0
2
p p
( 2)2 = 12 , 2 2 = 2 3i , 2 = 2 2 3i
p
2 1 3
= 4( i ) = 4(cos i sin )
2 2 3 3
r p
3 1
= 4(cos i sin ) = 2(cos sin )= 2( i )
3 3 6 6 2 2
R¼
ad¼

Exerciţiul 2
(f ) x (6) + 64x = 0
a este: 6 + 26 = 0
Ec. caracteristic¼
3
2
+ 43 = 0,( 2
+ 4)( 4
4 2
+ 16) = 0
4
= 2i sau 4 2 + 16 = 0
2
p p
( 2)2 = 12 , 2 2 = 2 3i , 2 = 2 2 3i
p
2 1 3
= 4( i ) = 4(cos i sin )
2 2 3 3
r p
3 1
= 4(cos i sin ) = 2(cos sin )= 2( i )
3 3 6 6 2 2
R¼
ad¼
0t
2i = (0 + 2i ) 1 ep cos 2t; e 0t sin 2t
p p 3t
p
3t
2( p23 i 21 ) = 3 i 1 e p cos t; e p sin t
p
2( 23 i 21 ) = 3 i 1 e 3t cos t; e 3t sin t
Exerciţiul 2
(f ) x (6) + 64x = 0
a este: 6 + 26 = 0
Ec. caracteristic¼
3
2
+ 43 = 0,( 2
+ 4)( 4
4 2
+ 16) = 0
4
= 2i sau 4 2 + 16 = 0
2
p p
( 2)2 = 12 , 2 2 = 2 3i , 2 = 2 2 3i
p
2 1 3
= 4( i ) = 4(cos i sin )
2 2 3 3
r p
3 1
= 4(cos i sin ) = 2(cos sin )= 2( i )
3 3 6 6 2 2
R¼
ad¼
0t
2i = (0 + 2i ) 1 ep cos 2t; e 0t sin 2t
p p 3t
p
3t
2( p23 i 21 ) = 3 i 1 e p cos t; e p sin t
p
2( 23 i 21 ) = 3 i 1 e 3t cos t; e 3t sin t
soluţia general¼
a:
Exerciţiul 2
(g ) 4x 00 + 4x 0 + x = 0
a este
2
4 +4 +1 =0
Rezolvarea ec.
(2 + 1)2 = 0

1 1
1
2
2 e 2 t ; te 2 t
soluţia general¼
a este:
1t 1t 1t
x (t) = c1 e 2 + c2 te 2 =e 2 f ; f 2 P1

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0
Rezolvarea ec.
4 2
( 10 + 9) = 0

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0
Rezolvarea ec.
4 2 2 2
( 10 + 9) = 0 , ( 1)( 9) = 0

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0
Rezolvarea ec.
4 2 2 2
( 10 + 9) = 0 , ( 1)( 9) = 0

0 1 e 0t
1 1 e t
1 1 et
3 1 e 3t
3 1 e 3t

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0
Rezolvarea ec.
4 2 2 2
( 10 + 9) = 0 , ( 1)( 9) = 0

0 1 e 0t
1 1 e t
1 1 et
3 1 e 3t
3 1 e 3t
soluţia general¼
a este:

Exerciţiul 2
(h) x (5) 10x 000 + 9x 0 = 0
a este
5 3
10 +9 =0
Rezolvarea ec.
4 2 2 2
( 10 + 9) = 0 , ( 1)( 9) = 0

0 1 e 0t
1 1 e t
1 1 et
3 1 e 3t
3 1 e 3t
soluţia general¼
a este:
t
x (t) = c1 e + c2 e t + c3 e 3t
+ c4 e 3t + c5

Exerciţiul 2
(i ) x 000 3x 00 + 3x 0 x =0
a este
3 2
3 +3 1=0

Exerciţiul 2
(i ) x 000 3x 00 + 3x 0 x =0
a este
3 2
3 +3 1=0
Rezolvarea ec.
( 1)3 = 0

1 3 e t ; te t ; t 2 e t

Exerciţiul 2
(i ) x 000 3x 00 + 3x 0 x =0
a este
3 2
3 +3 1=0
Rezolvarea ec.
( 1)3 = 0

1 3 e t ; te t ; t 2 e t
soluţia general¼
a este:

Exerciţiul 2
(i ) x 000 3x 00 + 3x 0 x =0
a este
3 2
3 +3 1=0
Rezolvarea ec.
( 1)3 = 0

1 3 e t ; te t ; t 2 e t
soluţia general¼
a este:
x (t) = c1 e t + c2 te t + c3 t 2 e t

Exerciţiul 2
(j) x (4) 5x 00 + 4x = 0

Exerciţiul 2
k) x 000 3x 0 + 2x = 0 q) x 00 2x 0 + x = 0
l ) x 00 + 4x 0 + 3x = 0 r ) x (5) 6x (4) + 9x 000 = 0
m) 2x 00 5x 0 + 2x = 0 s) x (4) + 2x 00 + x = 0
n) x 00 + 2x 0 + 10x = 0 t) x 000 x 00 x 0 + x = 0
o) x 000 8x = 0 u) x (5) + 8x 000 + 16x 0 = 0
p) x (4) + 4x = 0 v ) x (4) + 4x 00 + 3x = 0

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
atoarele ecuaţii liniare omogene cu condiţii iniţiale (probleme Cauchy):
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
acinile sunt 1 = 2 = 1 (1 de multiplicitate 2)

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
sistemul fundamental de soluţii este format din e t şi te t

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
a este x (t) = c1 e t + c2 te t
soluţia general¼

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
soluţia general¼
Impunem condiţiile iniţiale şi obţinem sistemul
c1 e 2 + 2c2 e 2 = 1
c1 e 2 + 3c2 e 2 = 2

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
soluţia general¼
c1 e 2 + 2c2 e 2 = 1 c1 + 2c2 = e 2
, ,
c1 e 2 + 3c2 e 2 = 2 c1 + 3c2 = 2e 2

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 00
< x 2x 0 + x = 0
(a) x (2) = 1
: 0
x (2) = 2
2
a este 2 +1 =0
r¼
ad¼
soluţia general¼
c1 e 2 + 2c2 e 2 = 1 c1 + 2c2 = e 2 2 2
, , c1 = 7e ; c2 = 3e
c1 e 2 + 3c2 e 2 = 2 c1 + 3c2 = 2e 2
Soluţia problemei este x (t) = 7e t 2

3te t 2

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 000
>
> x x0 = 0
<
x (0) = 3
(b)
>
> x 0 (0) = 1
: 00
x (0) = 1

Exerciţiul 3
Rezolvaţi urm¼
8 000
>
> x x0 = 0
<
x (0) = 3
(b)
>
> x 0 (0) = 1
: 00
x (0) = 1
a: 3
Ecuaţia caracteristic¼ =0
Rezolvarea ec.: ( 1)( + 1)

1 1 e t
0t
0 1 e 1
1 1 et
a x (t) = c1 e t + c2 e t + c3
soluţia general¼
Impunem cond. iniţiale
8
< c1 + c2 + c3 = 3
c1 + c2 = 1 , c1 = 1; c2 = 0; c3 = 2
:
c1 + c2 = 1
Exerciţiul 3
8 (4)
>
> x + x 00 = 0
<
x (0) = 2
(c) 0
>
> x (0) = 1
: 00
x (0) = x 000 (0) = 0

Exerciţiul 3
8 (4)
>
> x + x 00 = 0
<
x (0) = 2
(c) 0
>
> x (0) = 1
: 00
x (0) = x 000 (0) = 0

Exerciţiul 3
8 000
>
> x 3x 0 2x = 0
<
x (0) = 0
(d )
>
> x 0 (0) = 3
: 00
x (0) = 3

Exerciţiul 3
8 000
>
> x 3x 0 2x = 0
<
x (0) = 0
(d )
>
> x 0 (0) = 3
: 00
x (0) = 3

Aplicaţii - circuite electrice
Observaţie
C¼
aderea de tensiune la momentul t printr-o porţiune de circuit cu
o rezistenţ¼
a R este U (t) = I (t)R
dI
o bobin¼
a de inductanţ¼
a L este U (t) = L
dt
q(t)
un condensator de capacitate C este U = ; unde q = q(t) este sarcina la
C
dq
momentul t; I = :
dt
Exerciţiul 4
Un circuit electric const¼
a într-o surs¼
a de curent de tensiune U ; o rezistenţ¼a R şi o bobin¼
a
de inductanţ¼
a L, legate în serie. Exprimaţi intensitatea curentului în funcţie de timp dac¼a
la momentul iniţial sursa de curent este închis¼a. A‡aţi sarcina q la momentul t > 0:
Exerciţiul 5
Aceeaşi problem¼
a de mai sus, înlocuind bobina cu un condensator de capacitate C :
Condensatorul este desc¼
arcat la momentul iniţial.
Aplicaţii - circuite electrice
Exerciţiul 4
Într-un circuit sunt legate în serie o bobin¼
a de inductanţ¼
a 4H; un rezistor de 2 şi un
condensator de 0:5F : La momentul iniţial sarcina este q şi circuitul este închis (I = 0).
A‡aţi curentul în circuit la momentul t > 0:
Exerciţiul 5
Aceeaşi problem¼
a de mai sus, pentru L = 2; R = 2; C = 2.
Exerciţiul 5
Aceeaşi problem¼
a pentru L = 1; R = 3; C = 4.

Seminar - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
30 martie-3 iunie 2020
Seminar - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n () Automatic¼

a şi calculatoare -DAIA 30 martie-3 iunie 2020 1 / 17
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n - cazul neomogen
Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
1 Rezolv¼am ecuaţia omogen¼ a x (n) + a1 x (n
a ataşat¼ + : : : an 1x
0
+ an x = 0
1 Scriem ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei
n
diferenţiale: + a 1 n 1 + ::: + a n 1 + a n = 0

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
1 Scriem ecuaţia caracteristic¼ a ataşat¼
a ecuaţiei
n
2 Determin¼ am soluţiile ec. caracteristice şi multiplicit¼
a ţle lor;

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
3 Determin¼ am un sistem fundamental de soluţii:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
acinile complexe = + i de multiplicitate k
t t
e cos t; te cos t; :::; t k 1
e t
cos t
t t
e sin t; te sin t; :::; t k 1
e t
sin t

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t
4 Soluţia general¼

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t
2 Determin¼am o soluţie particular¼
a, '; cu ajutorul metodei variaţiei constantelor sau a
coe…cienţilor nedeterminaţi

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t
2 Determin¼ am o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene este dat¼ a de suma dintre ' şi soluţia general¼
a
a ecuaţiei omogene.
Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
Se aplic¼
a atunci când membrul drept are forma
f (t) = e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt);
unde P1 şi P2 sunt polinoame. O form¼ a similar¼

a apare ca soluţie fundamental¼ a dac¼a
a ib este r¼ ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice, dar acest lucru nu este necesar s¼a ai¼
a loc
pentru a determina soluţia particular¼a. Mai exact, c¼aut¼am o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = t ` e at (Q1 (t) cos bt + Q2 (t) sin bt)
unde ` este ordinul de multiplicitate al r¼ad¼acinii a ib, chiar dac¼a acesta este 0; iar Q1;2
sunt polinoame de grad cel mult egal cu max fgrad P1 ; grad P2 g : Astfel, determinarea
unei soluţii particulare revine la a a‡a coe…cienţii polinoamelor Q1 şi Q2 ; de unde şi
denumirea metodei.
Observaţie
Atenţie, a şi b pot … şi 0; cazuri în care obţinem funcţii de forma
P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt; e at P1 (t); P1 (t)

Exemplu
S¼
a a ecuaţiei:
x 00 + x = t 2 + t
Ecuaţia caracteristic¼a este 2 + 1 = 0; deci = i şi un sistem fundamental de soluţii

este fcos t; sin tg : Soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene este x (t) = c1 cos t + c2 sin t:
Observ¼ am c¼ a membrul drept are forma e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) pentru a = b = 0
şi P1 = t 2 + t, deci ` = 0 deoarece a ib = 0 nu este r¼ ad¼acin¼a a ecuaţiei caracteristice.
Soluţia particular¼
a are, deci, forma
'(t) = Q1 (t); grad Q1 2; Q1 (t) = mt 2 + nt + p:
Punem condiţia ca ' s¼

a …e soluţie:
'00 + ' = t 2 + t; 8t , 2m + mt 2 + nt + p = t 2 + t; 8t
m = 1; n = 1; 2m + p = 0 ) p = 2
Obţinem Q1 (t) = t 2 + t 2 şi atunci soluţia general¼

x (t) = c1 cos t + c2 sin t + t 2 + t 2:

Exerciţiu
S¼
a se determine soluţiile (generale) ale ecuaţiilor:
a) x 00 x = te t
00
b) x + 4x = t sin 2t
c) x 00 7x 0 + 6x = 37 sin t
t t
d) x + 2x 0 + 2x = te
00
+e cos t
000 0 2t
e) x 3x 2x = 9e ; x (0) = 0; x 0 (0) = 3; x 00 (0) = 3:
(4) 00
f) x + x = 2 cos t; x (0) = 2; x (0) = 1; x 00 (0) = 0; x 000 (0) = 0:
0

(a) x 00 x = te t
ecuaţia omogen¼a
a are soluţiile = 1 ) un sistem fundamental de soluţii este:
t t t
e ;e ) sol.gen. a ec. omogene xo (t) = c1 e + c2 e t
Pentru soluţia particular¼
a: a=1, b=0 P1 = t; şi ` este ordinul de multiplicitate al
r¼
ad¼acinii a ib = 1 în ec. caracteristic¼
a) ` = 1: C¼ aut¼am o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = t e t Q1 ; grad Q1 = 1; Q1 = mt + n
'(t) = t e t (mt + n) = e t (mt 2 + nt)
'0 = e t (mt 2 + nt + 2mt + n)
'00 = e t (mt 2 + (n + 2m)t + n + 2mt + n + 2m)
Dar '00 ' = te t , e t (mt 2 + (n + 2m)t + n + 2mt + n + 2m mt 2 nt) = te t : et
1
4m = 1 m= 4
4mt + 2n + 2m = t ) ) 1
2n + 2m = 0 n= 4
Deci, o soluţie particular¼
a este:
1 1
'(t) = te t ( t )
4 4
Soluţia general¼
a a ecuaţiei este
t 1 t
x (t) = xo (t) + '(t) = c1 e + c2 e t + te (t 1)
4
a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
t ` e at (Q1 (t) cos bt + Q2 (t) sin bt) = t (Q1 cos 2t + Q2 sin 2t)

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'(t) = (mt 2 + nt) cos 2t + (pt 2 + qt) sin 2t

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
Impunem condiţia ca ' s¼
a …e soluţie

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
a …e soluţie
'00 + 4' = t sin 2t

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
Impunem condiţia ca ' s¼a …e soluţie
'00 + 4' = t sin 2t
'0 (t) = (2pt 2 + 2qt + 2mt + n) cos 2t + (2pt + q 2mt 2 2nt) sin 2t

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'00 + 4' = t sin 2t
'00 (t) = (8pt + 4q + 2m 4mt 2 4nt) cos 2t + ( 4pt 2 + 2p 8mt 4qt 4n) sin 2t

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'00 + 4' = t sin 2t
'00 + 4' = (8pt + 4q + 2m) cos 2t + (+2p 8mt 4n) sin 2t = t sin 2t

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'00 + 4' = t sin 2t
1 1
8pt + 4q + 2m = 0 p = 0; m = 2q ) q = 16
Q1 = 8
t
8t ) )
2p 8mt 4n = t m = 18 ; n = 0 Q2 = 1
16

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'00 + 4' = t sin 2t
1 1
8pt + 4q + 2m = 0 p = 0; m = 2q ) q = 16
Q1 = 8
t
8t ) )
2p 8mt 4n = t m = 18 ; n = 0 Q2 = 1
16
O soluţie particular¼
a este
1 2 1
'(t) = t cos 2t + t sin 2t
8 16

a = 0; b = 2 ) sol : este: 2i
(b) x 00 + 4x = t sin 2t )
ec: car : 2 + 4 = 0 ) = 2i ) ` = 1
C¼
aut¼
a de forma
Q1 = mt + n
grad Q1;2 1)
Q2 = pt + q
'00 + 4' = t sin 2t
1 1
8pt + 4q + 2m = 0 p = 0; m = 2q ) q = 16
Q1 = 8
t
8t ) )
2p 8mt 4n = t m = 18 ; n = 0 Q2 = 1
16
a este
1 2 1
'(t) = t cos 2t + t sin 2t
8 16
Soluţia general¼
a a ecuaţiei este
1 2 1
'(t) = c1 cos 2t + c2 sin 2t t cos 2t + t sin 2t
8 16
(c) x 00 7x 0 + 6x = 37 sin t
Avem:
a = 0; b = 1 ) cautam solutia i în ecuaţia caracteristic¼
a

(c) x 00 7x 0 + 6x = 37 sin t
Avem:
a
ec: car : 2 7 + 6 = 0 ) 2 f1; 6g ) ` = 0 pt c¼ a i NU este r¼
ad.

(c) x 00 7x 0 + 6x = 37 sin t
Avem:
a
ec: car : 2 7 + 6 = 0 ) 2 f1; 6g ) ` = 0 pt c¼ a i NU este r¼
ad.
Astfel, c¼
aut¼
am o soluţie de forma
' = t ` e at (Q1 cos bt + Q2 sin bt) = t 0 e 0t (Q1 cos t + Q2 sin t);
unde Q1;2 sunt polinoame constante, deoarece P1;2 sunt constante. Deci,
'(t) = m cos t + n sin t
a …e soluţie:'00
Impunem ca ' s¼ 7'0 + 6' = 37 sin t: Evident,
'0 = m sin t + n cos t; '00 = m cos t n sin t )
00 0
' 7' + 6' = 37 sin t , m cos t n sin t 7( m sin t + n cos t)
5m 7n = 0 m = 72
(5m 7n) cos t + (5n + 7m) sin t = 37 sin t; 8t , ,
7m + 5n = 37 n = 25
a este
7 5
'= cos t + sin t
2 2
a este
7 5
x (t) = xo (t) + '(t) = c1 e t + c2 e 6t + cos t + sin t
2 2
(f ) x (4) + x 00 = 2 cos t; x (0) = 2; x 0 (0) = 1; x 00 (0) = 0; x 000 (0) = 0
a=0,b=1) a + ib = i
a este: 4 + 2 = 0 , 2 ( 2 + 1) = 0 ) 1;2 = 0 de multiplicitate
Ec. caracteristic¼
2; 3;4 = i de multiplicitate 1. Un sistem fundamental de soluţii este
f1; t; cos t; sin tg :
Num¼arul i este r¼
ad¼
acin¼
a de multiplicitate 1, deci ` = 1 şi c¼
aut¼
a de
forma
'(t) = t(Q1 cos t + Q2 sin t); grad Q1;2 = 0, deci Q1;2 constante
'(t) = mt cos t + nt sin t

a …e soluţie a ecuaţiei
'(4) + '00 = 2 cos t

'0 = (m + nt) cos t + (n mt) sin t
00
' = (2n mt) cos t + ( 2m nt) sin t

'000 = ( 3m nt) cos t + ( 3n + mt) sin t
(4)
' = ( 4n + mt) cos t + (4m + nt) sin t
'(4) + '00 = 2 cos t , 2n cos t + 2m sin t = 2 cos t
) n= 1; m = 0
'(t) = t sin t solutie particular a
x (t) = c1 + c2 t + c3 cos t + c4 sin t t sin t

a se determin¼
a de forma soluţiei generale pt ecuaţia omogen¼
a dar în loc
de constante reale avem funcţii:
'(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn (t)'n (t):
Funcţiile Ki se determin¼ a rezolvând sistemul de ecuaţii (şi apoi integrând soluţiile

obţinute)
8
>
> K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< ..
> .
>
> (n 2) (n 2) 2)
>
>
0
K1 (t)'1 0
(t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n n (t) = 0
>
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):
Observaţie
Metoda variaţiei constantelor este mai puternic¼
a decât metoda coe…cienţilor
nedeterminaţi deoarece în acest caz f poate … orice funcţie continu¼
a.

Exemplu
Determinaţi soluţia general¼
a folosind metoda variaţiei constantelor:
et
x 00 2x 0 + x =
t
Este clar c¼a ecuaţia omogen¼a are ecuaţia caracteristic¼

a( 1)2 = 0; deci e t ; te t sunt
soluţii fundamentale. C¼aut¼
am soluţie particular¼
a de forma
'(t) = K1 (t)e t + K2 (t)te t :
Sistemul din care obţinem funcţiile 0este:

K1 e t + K20 te t = 0
et
K10 e t + K20 (t + 1)e t = t
Sc¼
azând relaţiile, obţinem
et 1
K20 e t = ) K20 (t) = ) K2 (t) = ln t + c2
t t
K10 e t + K20 te t = 0 ) K10 (t) = 1 ) K1 (t) = t + c1
Soluţia general¼a este x (t) = ( t + c1 ) e t + (ln t + c2 ) te t : Observ¼ a c1 e t + c2 te t este

am c¼
t t
soluţie a ecuaţiei omogene iar te + t ln te este o soluţie particular¼ a.
Exerciţiu
S¼
1
a) x 00 + 3x 0 + 2x =
et + 1
b) x 00 + 4x = 2 tg t
p
c) x 00 + 2x 0 + x = 3e t t + 1
2
d) x 00 + x =
cos3 t
3e 3t
e) x 000 3x 00 = :
t +1
3 00 2
f) t (x x) = t 2:

1
(a) x 00 + 3x 0 + 2x =
et + 1
a: 2 + 3 + 2 = 0 ) ( + 2)( + 1) = 0 ) 1 = 1(m = 1) şi
2 = 2(m = 1); deci un sistem fundamental de soluţii este e t ; e 2t : C¼
aut¼
am o
soluţie particular¼
a de forma
t 2t
'(t) = K1 (t)e + K2 (t)e :
Ki veri…c¼
a sistemul ( t 2t
K10 e + K20 e =0
t 2t 1
K10 e 2K20 e =
et + 1
0 e 2t et
Adun¼
am ecuaţiile şi obţinem:K
Z 2 = t
; K10 = t
e +1 e +1
et t
K1 = dt = ln(e + 1)
et + 1
Z Z
et t y
K2 = e dt t = t dy
et + 1 e =y ;dy =e dt y +1
Z
1
= 1 dy = y + ln(y + 1) = e t + ln(e t + 1)
y +1
a este:
'(t) = ln(e t + 1)e t + ( e t + ln(e t + 1))e 2t :
Soluţia general¼
a a ec. neomogene este
x (t) = xo + ' = c1 e t + c2 e 2t + ln(e t + 1)e t + ( e t + ln(e t + 1))e 2t
:
(b) x 00 + 4x = 2 tg t;
; t2
2 2
2
Ecuaţia caracteristic¼a: + 4 = 0 ) 1;2 = 2i ) un sistem fundamental de soluţii
este:fcos 2t; sin 2tg :C autam o soluţie particualr¼
a de forma:
'(t) = K1 (t) cos 2t + K2 (t) sin 2t:
Funcţiile Ki veri…c¼
a sistemul
K10 cos 2t + K20 sin 2t = 0 K10 cos 2t + K20 sin 2t = 0 j sin 2t
,
2K10 sin 2t + 2K20 cos 2t = 2 tg t K10 sin 2t + K20 cos 2t = tg t j cos 2t
K20 = tg t cos 2t ) K10 = tg t sin 2t
Atunci, Z Z Z
sin t
K1 = tg t sin 2tdt = 2 sin t cos tdt = 2 sin2 tdt
cos t
Z
1
= 1 cos 2tdt = t + sin 2t
2
Z Z
sin t
K2 = tg t cos 2tdt = (2 cos2 t 1)dt
cos t
Z Z
sin t 1
= sin 2tdt dt = cos 2t + ln cos t
cos t 2
O soluţie partoicular¼
a este:
1 1
'(t) = ( t + sin 2t) cos 2t + ( cos 2t + ln cos t) sin 2t
2 2
p
(c) x 00 + 2x 0 + x = 3e t t + 1; t 1
a este ( + 1)2 = 0; deci 1 este r¼
Ecuaţia caracteristic¼ ad¼ acin¼
a dubl¼a şi un sistem
fundamental de soluţii este e t ; te t : C¼ aut¼
a de forma
t t
'(t) = K1 (t)e + K2 (t)te ;
unde funcţiile Ki veri…c¼
a sistemul
K10 e t + K20 te t = 0 p
K10 e t + K20 (1 t)e t
= 3e t
t +1
Adunând relaţiile obţinem
p
t t
p K20 = 3 p
t +1
K20 e = 3e t +1 )
K10 = 3t t + 1
Z Z
p p p
K1 = 3 t t + 1dt = 3 (t + 1) t + 1 t + 1dt
Z
3 12 5 2 3
= 3 (t + 1) 2 (t + 1) 2 + 3
(t + 1) 2 dt = 3 (t + 1) 2
5 3
Z
p 3 p
K2 = 3 t + 1dt = 2(t + 1) 2 = 2(t + 1) t + 1
Astfel, o soluţie particular¼ a este

2 5 3 3
'(t) = ( 3 (t + 1) 2 + 2(t + 1) 2 )e t + (2(t + 1) 2 )te t
Seminar - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n ()
5 Automatic¼
2
(d) x 00 + x =
cos3 t
Ecuaţia caracteristic¼a este 2 + 1 = 0 ) = i ) un sistem fundamental de soluţii este
fcos t; sin tg :C autam o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = K1 cos t + K2 sin t;
unde Ki veri…c¼
a sistemul
( 0
K1 cos t + K20 sin t = 0 j sin t
2
K10 sin t + K20 cos t = j cos t
cos3 t
Adun¼
am relaţiile (dup¼
a înmulţirile indicate) şi obţinem
2 2 sin t
K20 = ; K10 = )
cos2 t cos3 t
Z
2 sin t 1
K1 = dt = ; K2 = 2 tg t
cos3 t cos2 t
a este
1 1 sin2 t 3
'(t) = cos t + 2 tg t sin t = + 2 = 2 cos t
cos2 t cos t cos t cos t
a este
3
x (t) = xo + ' = c1 cos t + c2 sin t + 2 cos t
cos t
3e 3t
(e) x 000 3x 00 = t> 1
t +1
3 2 2
Ecuaţia caracteristic¼ a: 3 =0) ( 3) = 0 ) 1 = 0 (m = 2) şi
= 3 (m = 1) ) un sistem fundamental de soluţii este 1; t; e 3t :C¼ aut¼
am o soluţie
particular¼ a de forma
'(t) = K1 (t) + K2 (t) t + K3 (t) e 3t ;
unde funcţiile Ki veri…c¼ a sistemul:
8 0
>
> K 1 + K20 t + K30 e 3t = 0
< 1
K20 + 3K30 e 3t = 0 1 1
) K30 =
>
> 0 3t 3e 3t 3 t +1
: 9K3 e =
0 e 3t te 3t t + 1 1 e 3t 1 (3t 1)e 3t
K2 = ) K10 = =
t +1 t +1 3 t +1 3 t +1
Atunci, Z Z
1 e 3t 1 (3t 1)e 3t
K3 = ln(t + 1) K2 = dt K1 = dt
3 t +1 3 t +1
şi o soluţie particular¼ a este:
Z Z
1 (3t 1)e 3t e 3t 1
'(t) = dt t dt + e 3t ln(t + 1)
3 t +1 t +1 3
iar soluţia general¼ a a ecuaţiei neomogene:
Z Z
1 (3t 1)e 3t e 3t 1
x (t) = xo + ' = c1 + c2 t + c3 e 3t + dt t dt + e 3t ln(t + 1)
3 t +1 t +1 3
Seminar - Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
30 martie-3 iunie 2020

a şi calculatoare -DAIA 30 martie-3 iunie 2020 1/9
Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
1 Scriem ecuaţia caracteristic¼
a ataşat¼
a ecuaţiei
n

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t
2 Determin¼am o soluţie particular¼

Forma general¼
a
1)
x (n) + a1 x (n + : : : an 1x
0
+ an x = f (t); unde a1 ; :::; an 2 R:
Etapele rezolv¼
arii:
1)
0
+ an x = 0
a ecuaţiei
n
a ţle lor;
pentru r¼
a d¼
t t 2 t k 1 t
e ; te ; t e ; :::; t e
pt. r¼
a d¼
t t
e t
cos t
t t
e t
sin t
2 Determin¼ am o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene este dat¼ a de suma dintre ' şi soluţia general¼
a
a ecuaţiei omogene.
Se aplic¼
a atunci când membrul drept are forma
f (t) = e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt);
unde P1 şi P2 sunt polinoame. O form¼ a similar¼

a apare ca soluţie fundamental¼ a dac¼a
a ib este r¼ ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice, dar acest lucru nu este necesar s¼a ai¼
a loc
pentru a determina soluţia particular¼a. Mai exact, c¼aut¼am o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = t ` e at (Q1 (t) cos bt + Q2 (t) sin bt)
unde ` este ordinul de multiplicitate al r¼ad¼acinii a ib, chiar dac¼a acesta este 0; iar Q1;2
sunt polinoame de grad cel mult egal cu max fgrad P1 ; grad P2 g : Astfel, determinarea
unei soluţii particulare revine la a a‡a coe…cienţii polinoamelor Q1 şi Q2 ; de unde şi
denumirea metodei.
Observaţie
Atenţie, a şi b pot … şi 0; cazuri în care obţinem funcţii de forma
P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt; e at P1 (t); P1 (t)

Exemplu
S¼
a a ecuaţiei:
x 00 + x = t 2 + t
Ecuaţia caracteristic¼a este 2 + 1 = 0; deci = i şi un sistem fundamental de soluţii

este fcos t; sin tg : Soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene este x (t) = c1 cos t + c2 sin t:
Observ¼ am c¼ a membrul drept are forma e at (P1 (t) cos bt + P2 (t) sin bt) pentru a = b = 0
şi P1 = t 2 + t, deci ` = 0 deoarece a ib = 0 nu este r¼ ad¼acin¼a a ecuaţiei caracteristice.
a are, deci, forma
'(t) = Q1 (t); grad Q1 2; Q1 (t) = mt 2 + nt + p:
Punem condiţia ca ' s¼

a …e soluţie:
'00 + ' = t 2 + t; 8t , 2m + mt 2 + nt + p = t 2 + t; 8t
m = 1; n = 1; 2m + p = 0 ) p = 2
Obţinem Q1 (t) = t 2 + t 2 şi atunci soluţia general¼

x (t) = c1 cos t + c2 sin t + t 2 + t 2:

Exerciţiu
S¼
a) x 00 x = te t
00
b) x + 4x = t sin 2t
c) x 00 7x 0 + 6x = 37 sin t
t t
d) x + 2x 0 + 2x = te
00
+e cos t
000 0 2t
e) x 3x 2x = 9e ; x (0) = 0; x 0 (0) = 3; x 00 (0) = 3:
(4) 00
f) x + x = 2 cos t; x (0) = 2; x (0) = 1; x 00 (0) = 0; x 000 (0) = 0:
0

a se determin¼
a de forma soluţiei generale pt ecuaţia omogen¼
a dar în loc
de constante reale avem funcţii:
'(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + ::: + Kn (t)'n (t):
Funcţiile Ki se determin¼ a rezolvând sistemul de ecuaţii (şi apoi integrând soluţiile

obţinute)
8
>
> K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< ..
> .
>
> (n 2) (n 2) 2)
>
>
0
K1 (t)'1 0
(t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n n (t) = 0
>
: 0 (n 1) 0 (n 1) 0 (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t) = f (t):
Observaţie
Metoda variaţiei constantelor este mai puternic¼
a decât metoda coe…cienţilor
nedeterminaţi deoarece în acest caz f poate … orice funcţie continu¼
a.

Exemplu
Determinaţi soluţia general¼
a folosind metoda variaţiei constantelor:
et
x 00 2x 0 + x =
t
Este clar c¼a ecuaţia omogen¼a are ecuaţia caracteristic¼

a( 1)2 = 0; deci e t ; te t sunt
soluţii fundamentale. C¼aut¼
am soluţie particular¼
a de forma
'(t) = K1 (t)e t + K2 (t)te t :
Sistemul din care obţinem funcţiile 0este:

K1 e t + K20 te t = 0
et
K10 e t + K20 (t + 1)e t = t
Sc¼
azând relaţiile, obţinem
et 1
K20 e t = ) K20 (t) = ) K2 (t) = ln t + c2
t t
K10 e t + K20 te t = 0 ) K10 (t) = 1 ) K1 (t) = t + c1
Soluţia general¼a este x (t) = ( t + c1 ) e t + (ln t + c2 ) te t : Observ¼ a c1 e t + c2 te t este

am c¼
t t
soluţie a ecuaţiei omogene iar te + t ln te este o soluţie particular¼ a.
Exerciţiu
S¼
1
a) x 00 + 3x 0 + 2x =
et + 1
b) x 00 + 4x = 2 tg t
p
c) x 00 + 2x 0 + x = 3e t t + 1
2
d) x 00 + x =
cos3 t
3t 2
e) x 000 3x 00 = :
t +1
3 00 2
f) t (x x) = t 2:

Exerciţii

Seminarul nr. 10 - Transformarea Laplace
De…niţie. Funcţia cu valori complexe
f : R ! C; f (t) = f1 (t) + i f2 (t); t 2 R
se numeşte original (Laplace) dac¼ a satisface urm¼atoarele condiţii:

(i) f (t) = 0 pentru orice t < 0;
(ii) pe orice interval m¼arginit [a; b] [0; +1) f are un num¼ ar …nit de puncte de discontinuitate şi toate aceste puncte
de discontinuitate sunt de speţa I;
(iii) f are o creştere de tip exponenţial, adic¼
a exist¼
a numerele reale M 0 şi 2 R astfel încât
jf (t)j M e t ; 8t 0: (1)
Cel mai mic pentru care are loc relaţia de mai sus se numeşte indice de creştere şi se noteaz¼
a cu 0
0 = inf 2 R j jf (t)j M e t ; 8t 0 :
De…niţie. Fie f : R ! C un original Laplace de indice de creştere 0 . Funcţia complex¼

a de variabil¼
a complex¼
a
Z +1
F : D C ! C, F (s) = e st f (t)dt;
0
unde D = fs 2 C j Re s > 0g se numeşte transformat¼

a Laplace sau imagine Laplace a funcţiei f:
Vom scrie
f (t) $ F (s) f (t) $ L[f (t)](s)
Obs! În general vom cere s¼ a …e îndeplinite doar condiţiile (ii) şi (iii) pentru c¼ a ne vom ocupa doar de porţiunea t 0:
De exemplu, funcţia sin t nu se anuleaz¼ a pentru t < 0 dar pentru c¼ a (ii) şi (iii) sunt veri…cate vom spune c¼
a sin t este un
original Laplace şi vom înţelege prin aceasta c¼
a funcţia
0; t<0
sin t; t 0
este un original Laplace.

1) Calculaţi Transformatele Laplace ale urm¼ atoarelor funcţii:
a) 1 d) e t g) sin t j) cos t n) [t]- partea întreag¼a
b) t2 e) te t h) sin !t k) cos !t o) ftg - partea fracţionar¼
a
1
c) tn f) tn e t i) e t sin t l) e t cos t p) p
t
j) e sin !t m) e cos !t tn e t sin !t; tn e t cos !t
t t
a) f (t) = 1
Z 1 1
1 st 1
L[1](s) = e st dt = e =
0 s 0 s
1
1 $
s
b) f (t) = t2 Z Z
1 1 1
2 st 2 1 st 2 2 st 2 1 1 2
L[t ](s) = e t dt = e t + e tdt = = 3
0 s 0 s 0 s s s s
| {z }
=0
c) f (t) = tn ; n2N
Z 1 Z 1
n n n 1 n 2 2 1 1 n!
L[tn ](s) = e st n
t dt = e st n 1
t dt = ::: = n+1
0 s 0 s s s s s s s
n!
tn $
sn+1
t
d) f (t) = e
Z 1 Z 1 1
1 1
L[e t ](s) = e st
e t dt = e (s )t
dt = L[1](s )= e st
=
0 0 s 0 s
1
t 1
e $
s
t
e) f (t) = te Se rezolv¼
a întâi f) şi apoi se particularizeaz¼
a pt. n = 1:
t 1
te $
(s )2
f) f (t) = tn e t
Z 1 Z 1
n!
L[tn e t ](s) = e st
e t tn dt = e (s )t n
t dt = L[tn ](s )=
0 0 (s )n+1
n!
tn e t
$
(s )n+1
g) f (t) = sin t Se rezolv¼
a întâi h) şi apoi se particularizeaz¼
a pentru ! = 1
1
sin t $
s2 + 1
h) f (t) = sin !t
Z 1 1 Z 1
st 1 st ! st
L[sin !t](s) = e sin !tdt = e sin !t + e cos !tdt
0 s 0 s 0
| {z }
=0
2Z 1
! st
1 ! st ! !2
= e cos !t e sin !tdt = 2 L[sin !t](s)
s2 0 s2 s s2
|0 {z }
=L[sin !t](s)
2
! ! ! s2 !
1+ L[sin !t](s) = ) L[sin !t](s) = 2 = 2
s2 s2 s s2 + !2 s + !2
!
sin !t $
s2 + !2
i) f (t) = e t sin !t Se folosesc punctele d) şi h)
!
e t sin !t $ L[sin !t](s )=
(s )2 + ! 2
j) cos t Se rezolv¼
a mai întâi pct k) şi apoi se particularizeaz¼
a pentru ! = 1:
s
cos t $
s2 +1
k) cos !t
Z 1 1 Z 1
st 1 st ! st
L[cos !t](s) = e cos !tdt = e cos !t e sin !tdt
0 s 0 s 0
| {z }
=L[sin !t](s)
2
1 ! ! 1 ! s
= = 1 =
s s s2 + ! 2 s s2 + ! 2 s2 + ! 2
s
cos !t $
s2 + !2
l) e t cos t
s
e t cos t $
(s )2 + 1
m) e t cos !t
s
e t cos !t $
(s )2 + ! 2
n) f (t) = [t] - partea întreag¼
a=cel mai mare num¼
ar întreg, mai mic sau egal decât num¼
arul dat
[t] = k , k t < k + 1 , t 2 [k; k + 1); k 2 Z
2
8
> ..
>
> .
>
>
>
> 2 ; t 2 [ 2; 1)
>
>
>
< 1 ; t 2 [ 1; 0)
>
[t] = 0 ; t 2 [0; 1)
>
> .. ..
>
> . .
>
>
>
> k t 2 [k; k + 1)
>
>
> .
: . .
. ..
Z 1 Z ! 1
1 X k+1
1X
st st st k+1
L[[t]](s) = e [t] dt = k e dt = ke jk
0 k s
k=0 k=0
1 1
1X s(k+1) sk e s
1X sk
= k(e e ) = ( ke )
s s
k=1 k=1
1 1
!0
1X X
s s s s 0
e sk 0 e 1 sk e 1 e
= e = e = s
s s s 1 e
k=1 k=1
0
1 es 1 1 es es 1
= = =
ses es 1 ses (es 1)2 s(es 1)
1
[t] $
s(es 1)
s
Not¼
am e =x
1
X 1
X
sk 1 x
e = xk = x + x2 + ::: + xk + ::: = 1=
1 x 1 x
k=1 k=1
p) Pentru funcţia parte fracţionar¼

a
1 1
ftg = t [t] , ftg $ :
s2 s(es 1)
2) Calculaţi transformata Laplace a derivatei unui original Laplace (când sunt îndeplinite toate condiţiile necesare).
Similar pentru derivata de ordinul 2 şi, în general, derivata de ordinul n:
Soluţie. Dac¼a f (t) $ F (s) atunci f 0 (t) $???
Z 1 Z 1
L[f 0 (t)](s) = e st f 0 (t)dt = e st f (t) j1
0 +s e st f (t)dt = sF (s) f (0+)
0
|0 {z }
=F (s)
f 0 (t) $ sF (s) f (0+)

f 00 (t) $ s(sF (s) f (0+)) f 0 (0+) = s2 F (s) sf (0+) f 0 (0+)
f 000 (t) $ s3 F (s) s2 f (0+) sf 0 (0+) f 00 (0+)
f (n) (t) $ sn F (s) sn 1 f (0+) sn 2 f 0 (0+) ::: sf (n 2)
(0+) f (n 1)
(0+)
OBS!!! 00
x + 2x0 3x = sin 2t
Not¼
am x(t) $ X(s)
x $ X
x0 $ sX x(0+)
x00 $ s2 X sx(0+) x0 (0+)
2
sin 2t $ 2
s +4
Atunci ecuaţia di¤ se transform¼
a în
2
s2 X sx(0+) x0 (0+) + 2sX 2x(0+) 3X =
s2 +4
3
2
X (s2 + 2s 3) = + s+ +2
s2 + 4
2 s+ +2
X = + 2
(s2 + 4)(s2 + 2s 3) s + 2s 3
1 1 s D 2
X = A +B +C 2 +
s 1 s+3 s +4 2 s2 + 4
| {z } | {z } | {z } | {z }
et e 3t cos 2t sin 2t
Atunci soluţia ecuaţiei di¤ este

D
x(t) = Aet + Be 3t
+ C cos 2t + sin 2t
2
Rt
3) Calculaţi transformata Laplace a primitivei 0
f ( )d pentru originalul Laplace f (când sunt îndeplinite toate
condiţiile necesare).
Rt 0
Soluţie. Ştim c¼
a 0 f ( )d = f (t):
Z t Z 1 Z t Z 1 0 Z t
st 1 st
L[ f ( )d ](s) = e f ( )d dt = e f ( )d dt =
0 0 0 0 s 0
Z t 1 Z 1
1 st 1 st 1
= e f ( )d + e f (t)dt = F (s)
s 0 0 s 0 s
Z t
1
f ( )d $ F (s)
0 s
4) Calculaţi transformata Laplace a funcţiei tf (t) şi în general a funcţiei tn f (t):
Soluţie. Z 1 Z +1 Z 1
d d
F 0 (s) = e st f (t)dt = e st f (t) dt = e st
tf (t)dt
ds 0 0 ds 0
tf (t) $ F 0 (s)
0
t2 f (t) = t tf (t) = tg(t) $ G0 (s) = (L[tf (t)](s)) = F 00 (s)
|{z}
g(t)$G(s)
t f (t) $ ( 1)n F (n) (s)

n
5) Folosind ex.4 calculaţi transformata Laplace a funcţiilor t sin 2t; t2 sin !t; t cos t; t2 cos t; te3t sin 2t:
Soluţie. Pentru t sin 2t
0
2 4s
t sin 2t $ (L[sin 2t](s))0 = 2
= 2
s +4 s +4
Pentru t2 sin !t
00 0
! s (s2 + ! 2 )2 4s2 (s2 + ! 2 )
t2 sin !t $ = 2! = 2!
s2 + ! 2 (s2 + ! 2 )2 (s2 + ! 2 )4
3s2 + ! 2
t2 sin !t = 2! 2
(s + ! 2 )3
Pentru t cos t 0
s s2 + 1
t cos t $ =
s2 + 1 (s2 + 1)2
Pentru te3t sin 2t 0
2 4s 12
te3t sin 2t $ (L[e3t sin 2t](s))0 = = 2
(s 3)2 + 4 ((s 3)2 + 4)
(n)
!
tn e t sin !t $ ( 1)n
(s )2 + ! 2
(n)
s
tn e t cos !t $ ( 1)n
(s )2 + ! 2
f (t)
6) Calculaţi transformata Laplace a funcţiei :
t
4
Soluţie. f (t) $ F (s) atunci tf (t) $ F 0 (s) şi
0
f (t) f (t)
f (t) = t $ L[ ](s) = F (s)
t t
Deci,
Z b 0 Z b
f (t)
L[ ](s) ds = F (s)ds; 8a; b
a t a
Z 1 0 Z 1
f (t)
L[ ](q) dq = F (q)dq
s t s
Z 1
f (t)
$ F (q)dq
t s
sin t cos at cos bt
7) Folosind ex. 6 calculaţi transformata Laplace a funcţiilor ; :
t t
Soluţie. Z 1
sin t 1
$ 2+1
dq = arctg q j1 s = arctg s:
t s q 2
8) Determinaţi originalul Laplace pentru urm¼ atoarele imagini Laplace:
s2 + 1
a) F (s) =
(s + 1)3
2s 1
b) F (s) = 4
s 1
1
c) F (s) = 2
s + 4s + 13
s2 + 1
d) F (s) = 4
s + s3 + s + 1
s3 + 1
e) F (s) = 2 2
s (s + 1)
1
f) F (s) = 2
(s + 1)2
A‡area originalului folosind reziduurile
De…niţie. Fie G : C ! C o funcţie complex¼
a de argument complex. Spunem c¼
a
a
s!s0 s!s0

Rez(G; s0 ) = lim ((s s0 )G(s)) :
s!s0

a
lim (s s0 )k 1
G(s) = 1 şi lim (s s0 )k G(s) 2 C.
s!s0 s!s0

1 dk 1
Rez(G; s0 ) = lim (s s0 )k G(s) :
(k 1)! s!s0 dsk 1
Exerciţiul 9. A‡aţi polii şi reziduurile corespunz¼atoare pentru funcţiile de la exerciţiul 8.

Teorem¼ a. Fie F : C ! C o funcţie raţional¼ a
P (s)
F (s) = ;
Q(s)
j
unde suma este f¼
acut¼
a dup¼
Exerciţiul 10. A‡aţi funcţiile original corespunz¼

atoare imaginilor Laplace pentru funcţiile de la exerciţiul 8 folosind
reziduurile.
5
TABEL TRANSFORMATE LAPLACE
Original Imagine
1
1 $
s
n!
tn $ n+1
; n2N
s
t 1
e $
s
n!
tn e t
$ ; n2N
(s )n+1
1
sin t $
s2 + 1
!
sin !t $
s + !2
2
!
e t sin !t $
(s )2 + ! 2
s
cos t $ s2 +1
s
cos !t $ s2 +! 2
s
e t cos !t $ (s )2 +! 2
f 0 (t) $ sF (s) f (0+)
(n)
f (t) $ sn F (s) sn 1 f (0+) sn 2 f 0 (0+) ::: sf (n 2) (0+) f (n 1) (0+)
Rt 1
0
f ( )d $ s F (s)
0
t f (t) $ F (s)
tn f (t) $ ( 1)n F (n) (s) derivarea se f ace ^{n raport cu s
f (t) R1
t $ s
F (q)dq
(n)
s
tn cos !t $ ( 1)n 2 2
derivarea se f ace ^{n raport cu s
s +!
(n)
!
tn sin !t $ ( 1)n derivarea se f ace ^{n raport cu s
s2 + ! 2
(n)
!
e t tn sin !t $ ( 1)n derivarea se f ace ^{n raport cu s
(s )2 + ! 2
(n)
s
e t tn cos !t $ ( 1)n derivarea se f ace ^{n raport cu s
(s )2 + ! 2
6
Seminarul nr. 11 - Transformarea Laplace (II)
1) Determinaţi originalul Laplace pentru urm¼ atoarele imagini Laplace:
s2 + 1
a) F (s) =
(s + 1)3
2s 1
b) F (s) = 4
s 1
1
c) F (s) = 2
s + 4s + 13
s2 + 1
d) F (s) = 4
s + s3 + s + 1
s3 + 1
e) F (s) = 2 2
s (s + 1)
1
f) F (s) = 2
(s + 1)2
Rezolvare.
s2 + 1
a) F (s) =
(s + 1)3
s2 + 1 a b c
= + +
(s + 1)3 s + 1 (s + 1)2 (s + 1)3
8
> 1
>
> $e t
>
> s + 1
n! < 1
tn e t $ ) 2
$ te t
(s )n+1 >
> (s + 1)
>
> 1 1
>
: $ t2 e t
(s + 1)3 2!
Impunem condiţia ca (num¼
ar¼
atorii s¼
a …e egali dup¼
a aducerea la acelaşi numitor)
s2 + 1 = a(s + 1)2 + b(s + 1) + c
Pentru s = 1 ) c = 2
Pentru s = 0 ) 1 = a + b + 2 ) a + b = 1
Pentru s = 1 ) 2 = 4a + 2b + 2 ) 4a + 2b = 0 ) b = 2a ) a = 1; b = 2: Atunci, originalul Laplace este
t t
f (t) = e 2te + t2 e t
= e t (t2 2t + 1):
2s 1
b) F (s) = : Avem s4 1 = (s2 + 1)(s2 1) = (s 1)(s + 1)(s2 + 1)
s4 1
2s 1 2s 1 a b cs + d
= = + +
s4 1 (s 1)(s + 1)(s2 + 1) s + 1 s 1 s2 + 1
! s
sin !t $ ; cos !t $
s2 + ! 2 s2 + ! 2
1 t
$ e
s+1
1
$ et
s 1
s
2
$ cos t
s +1
1
2
$ sin t
s +1
a; b; c; d se a‡a¼ din
2s 1 = a(s 1)(s2 + 1) + b(s + 1)(s2 + 1) + (cs + d)(s 1)(s + 1); 8s
Pt. s = 1 ) 1 = 4b
Pt. s = 1 ) 3 = 4a
Pt. s = i ) 2i 1 = 2(ci + d) ) c = 1; d = 12
Atunci
2s 1 3 t 1 1
$ e + et cos t + sin t
s4 1 4 4 2
1
1
c) F (s) =
s2 + 4s + 13
! s
e t sin !t $ ; e t cos !t $
(s )2 + ! 2 (s )2 + ! 2
1 1 3 1 2t
= $ e sin 3t
s2 + 4s + 13 2
3 (s + 2) + 32 3
s2 + 1 s2 + 1 s2 + 1
d) F (s) = = =
s4 + s3 + s + 1 (s + 1)(s3 + 1) (s + 1)2 (s2 s + 1)
s2 + 1 a b cs + d
= + + 2
s4 + s3 + s + 1 s + 1 (s + 1)2 s s+1
| {z } | {z }
e t t
te
p
1 c 3
cs + d cs + d s 2 2p+d 2
= p 2 =c p 2 + p 2
s2 s + 1 1 2 3 1 2 3 3 1 2 3
(s 2) + 2 (s 2) + 2 2 (s 2) + 2
| {z } | {z }
1 p 1 p
$e 2 t cos 3
2 t $e 2 t sin 3
2 t
Impunem condiţia
s2 + 1 = a(s + 1)(s2 s + 1) + b(s2 s + 1) + (cs + d)(s + 1)2
2
Pentru s = 1 ) 2 = 3b ) b = 3
Pentru s = i )
a 2c = 0
0 = a( i + 1) ib 2c + 2id )
a + 2d = 32
1
Pentru s = 0 ) 1 = a + b + d ) a + d = 3
1
d= ; a = 0; c = 0
3
Originalul Laplace este: p
2 t 2 1t 3
f (t) = te + p e sin
2 t
3 3 3 2
s3 + 1
e) F (s) =
s2 (s2 + 1)
s3 + 1 s3 1 s 1 1
= + = 2 +
s2 (s2 + 1) s2 (s2 + 1) s2 (s2 + 1) s + 1 s2 s2 + 1
3
s +1
$ cos t + t sin t
s2 (s2 + 1)
1
f) F (s) =
(s2 + 1)2
0
1 u0
=
u u2
n
d
tn f (t) $ ( 1)n dsn F (s)
0
1 2s
t sin t $ 2
=
s +1 (s2 + 1)2
0
s s2 1
t cos t $ =
s2 + 1 (s2 + 1)2
1 s2 + 1 s2 1 + 1 1 s2 1 1
= =
(s2 + 1)2 (s2 + 1)2 (s2 + 1)2 s2 + 1 (s2 + 1)2 (s2 + 1)2
2 1 s2 1 1 1 1 1 s2 1
= , =
(s + 1)2
2 s2 + 1 (s2 + 1)2 (s2 + 1)2 2 s2 + 1 2 (s2 + 1)2
| {z } | {z }
$sin t $t cos t
2
1 1 1
$ sin t t cos t
(s2 + 1)2 2 2
Sau
1 1 a b c d
= = + + + ; a; b; c; d 2 C
(s2 + 1)2 (s + i)2 (s i)2 s + i (s + i)2 s i (s i)2
A‡area originalului folosind reziduurile
De…niţie. Fie G : C ! C o funcţie complex¼
a de argument complex. Spunem c¼
a

a

s!s0 s!s0

Rez(G; s0 ) = lim ((s s0 )G(s)) :

s!s0

a
lim (s s0 )k 1
G(s) = 1 şi lim (s s0 )k G(s) 2 C.
s!s0 s!s0

1 dk 1
Rez(G; s0 ) = lim (s s0 )k G(s) :
(k 1)! s!s0 dsk 1
Exerciţiul 2. A‡aţi polii şi reziduurile corespunz¼

atoare pentru funcţiile de la exerciţiul 1.
s2 + 1
a) F (s) =
(s + 1)3
Singurul pol este 1; de ordinul 3: Reziduul este:
00
1 s2 + 1
Rez(F ; 1) = lim (s + 1)3 =1
2! s! 1 (s + 1)3
2s 1
b) F (s) = ; s4 1 = (s 1)(s + 1)(s2 + 1)
s4 1
2s 1
F (s) =
(s 1)(s + 1)(s + i)(s i)
Polii sunt
1; i; toţi …ind poli de ordinul 1
2s 1 2s 1 3
Rez(F ; 1) = lim (s + 1) = lim =
s! 1 (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s! 1 (s 1)(s + i)(s i) 4
2s 1 2s 1 1
Rez(F ; 1) = lim (s 1) = lim =
s!1 (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s!1 (s + 1)(s + i)(s i) 4
2s 1 2s 1 2i 1 1 1
Rez(F ; i) = lim (s i) = lim = = i
s!i (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s!i (s 1)(s + 1)(s + i) 4i 2 4
2s 1 2s 1 1 1
Rez(F ; i) lim (s + i) = lim = + i
s! i (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s! i (s 1)(s + 1)(s i) 2 4
1
c) F (s) = ; (s + 2)2 + 32 = 0 ) (s + 2)2 = 32 : (s2 + 4s + 13 = (s + 2 + 3i)(s + 2 3i))
s2
+ 4s + 13
Polii sunt: 2 3i; de ordin 1
1 1 1
Rez(F ; 2 + 3i) = lim (s + 2 3i) = lim = i
s! 2+3i (s + 2 + 3i)(s + 2 3i) s! 2+3i s + 2 + 3i 6
1 1 1
Rez(F ; 2 3i) = lim (s + 2 + 3i) = lim = i
s! 2 3i (s + 2 + 3i)(s + 2 3i) s! 2 3i s+2 3i 6
3
s2 + 1
d) F (s) = ; s4 + s3 + s + 1 = (s + 1)2 (s2 s + 1)
s4 + s3 + s + 1
Polii sunt:
1 de ordin 2
p
1 3
i de ordin 1
2 2
0 0
s2 + 1 s2 + 1
Rez(F ; 1) = lim (s + 1)2 2 2
= lim 2
s! 1 (s + 1) (s s + 1) s! 1 s s+1
2s(s2 2
s + 1) (2s 1)(s + 1) 6 ( 3) 2
= lim = =0
s! 1 (s2 s + 1)2 9
p 1
p
3
1 3 s2 + 1 2 p 2 +1
i
Rez(F ; i ) = lim p p = p
2 2 s! 12 i 2
3
(s + 1)2 s 1
i 3 ( 32 3i 23 ) ( i 3)
2 2
p
1 3
2p i 2 1
=
3
p = p i
3( 12 i ( i 3)
2 )
3 3
p
1 3
Rez(F ; + i ) = etc
2 2
s3 + 1
e) F (s) =
s2 (s2+ 1)
Polii sunt
0 de ordin 2
i de ordin 1
1
f) F (s) =
(s2 + 1)2
Polii sunt
i de ordin 2
a. Fie F : C ! C o funcţie raţional¼
Teorem¼ a
P (s)
F (s) = ;
Q(s)
j
unde suma este f¼

acut¼
a dup¼
Exerciţiul 3. A‡aţi funcţiile original corespunz¼

atoare imaginilor Laplace pentru funcţiile de la exerciţiul 1 folosind
reziduurile.
s2 + 1
a) F (s) =
(s + 1)3
Polii sunt : 1 de ordin 3
00
1 s2 + 1 1 00
Rez(est F ; 1) = lim est (s + 1)3 3
= lim est (s2 + 1)
2! s! 1 (s + 1) 2! s! 1
1 1
= lim (test (s2 + 1) + 2sest )0 = lim t2 est (s2 + 1) + 4stest + 2est
2 s! 1 2 s! 1
1 t 2
= e (2t 4t + 2) = e t (t2 2t + 1)
2
originalul este
f (t) = e t (t2 2t + 1)
2s 1
b) F (s) =
s4 1
4
Polii sunt
1; i; toţi …ind poli de ordinul 1
2s 1 2s 1 3
Rez(est F ; 1) = lim est (s + 1) = lim est = e t
s! 1 (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s! 1 (s 1)(s + i)(s i) 4
2s 1 2s 1 1
Rez(est F ; 1) = lim est (s 1) = lim est = et
s!1 (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s!1 (s + 1)(s + i)(s i) 4
2s 1 2s 1 2i 1 it 1 1
Rez(est F ; i) = lim est (s i) = lim est = e = i eit
s!i (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s!i (s 1)(s + 1)(s + i) 4i 2 4
2s 1 2s 1 1 1
Rez(est F ; i) = lim est (s + i) = lim est = + i e it
s! i (s 1)(s + 1)(s + i)(s i) s! i (s 1)(s + 1)(s i) 2 4
Originalul este
3 t 1 1 1 1 1
f (t) = e + et + i eit + + i e it
4 4 2 4 2 4
ez = ex+iy = ex (cos y + i sin y)
3 t 1 1 1 1 1
f (t) = e + et + i (cos t + i sin t) + + i (cos t i sin t)
4 4 2 4 2 4
3 t 1 1
f (t) = e + et cos t + sin t
4 4 2
1
c) F (s) =
s2 + 4s + 13
Polii sunt: 2 3i; de ordin 1
1 est 1
Rez(est F ; 2 + 3i) = lim est (s + 2 3i) = lim = i e 2t+3ti
s! 2+3i (s + 2 + 3i)(s + 2 3i) s! 2+3i s + 2 + 3i 6
1 est 1
Rez(F ; 2 3i) = lim est (s + 2 + 3i) = lim = ie 2t 3ti
s! 2 3i (s + 2 + 3i)(s + 2 3i) s! 2 3i s + 2 3i 6
Originalul este
1 2t+3ti 1 2t 3ti 1 2t 2t
f (t) = i e + ie = i e (cos 3t + i sin 3t) + e (cos 3t i sin 3t)
6 6 6
1 2t 1 2t
f (t) = i 2ie sin 3t = e sin 3t
6 3
s2 + 1 p
3
p
3
d) F (s) = ; s4 + s3 + s + 1 = (s + 1)2 (s ( 12 i 2 ))(s ( 21 + i 2 ))
s4 + s3 + s + 1
Polii sunt
1 de ordinul 2
p
1 3
i de ordin 1
2 2
0 0
st s2 + 1 st s2 + 1 2
Rez(e F ; 1) = lim e (s + 1) 2 2
= lim est 2
s! 1 (s + 1) (s s + 1) s! 1 s s+1
2 2 2
s +1 2s(s s + 1) (2s 1)(s + 1)
= lim test 2 + est =
s! 1 s s+1 (s2 s + 1)2
2
= te t
3
p 1
p
3
1st 3 st s2 + 1 1
p
3
2 pi 2 + 1
Rez(e F ; i ) = lim p e =e 2t i 2 t
p p
2 2 s! 12 i 2
3
(s + 1)2 s 1
i 3 ( 23 3i 23 ) ( i 3)
2 2
p
1 3 p p
it i 2 t 1 3 1 1 3
= 2p
p e2 2
= p ie 2 t i 2 t
3( 12 i 23 ) ( i 3) 3 3
p p p p
i 1t 3 3 1 1t 3 1 1t 3
= p e 2 (cos t i sin t) = p e 2 sin t + i p e 2 cos t
3 3 2 2 3 3 2 3 3 2
5
p
1 3 s2 + 1
Rez(est F ; +i ) = lim p est p
2 2 s! 12 +i 2
3
(s + 1)2 s 1
+i 3
2 2
p
p 1 3
1 3 +i
= e 2 t+i 2 t 2 p 2 p
( 32 + i 3 2 3 )i 3
p p
1 1
t 3 3
= p ie 2 (cos t + i sin t)
3 3 2 2
p p
1 1 3 1 1 3
= p e 2 t sin t i p e 2 t cos t
3 3 2 3 3 2
Originalul este
p p p p
2 t 1 1 3 1 1 3 1 1 3 1 1 3
f (t) = te + p e 2 t sin t + i p e 2 t cos t + p sin e 2 t t i p e 2 t cos t
3 3 3 2 3 3 2 3 3 2 3 3 2
p
2 t 2 1t 3
f (t) = te + p e sin
2 t
3 3 3 2
s3 + 1
e) F (s) =
s2 (s2
+ 1)
1
f) F (s) = 2
(s + 1)2
1
g) F (s) = 2
(s + 1)3
Polii sunt
i de ordin 3
00
1 1
Rez(est F ; i) = lim est (s i)3
2! s!i (s2 + 1)3
00
1 1
= lim est (s i)3 3
2! s!i (s + i) (s i)3
00 0
1 1 1 1 3
= lim est = lim test est
2 s!i (s + i)3 2 s!i (s + i)3 (s + i)4
1 1 6 12
= lim t2 est test + est
2 s!i (s + i)3 (s + i)4 (s + i)5
1 it 2 1 6 12 1
= e t i t i = (cos t + i sin t)(4it2 12t 12i)
2 8 16 32 64
00
1 1
Rez(est F ; i) = lim est (s + i)3 2
2! s! i (s + 1)3
00
1 1
= lim est (s + i)3
2! s! i (s + i)3 (s + i)3
00 0
1 1 1 1 3
= lim est lim test
= est
2 s! i (s i)3 2 s! i (s i)3 (s i)4
1 1 6 12
= lim t2 est test + est
2 s! i (s i)3 (s i)4 (s i)5
1 it 1 2 6 12 1
= e ( it t + i) = (cos t i sin t)( 4it2 12t + 12i)
2 8 16 32 64
6
Originalul este
1 1
f (t) = (cos t + i sin t)(4it2 12t 12i) + (cos t i sin t)( 4it2 12t + 12i)
64 64
1 2 2 1
= cos t 4it 12t 12i 4it 12t + 12i + i sin t 4it2 12t 12i + 4it2 + 12t 12i
64 64
24 1 2
= t cos t + i sin t(8it 24i)
64 64
24 1
= t cos t + sin t( 8t2 + 24)
64 64
3 1
= t cos t + ( t2 + 3) sin t
8 8
TABEL TRANSFORMATE LAPLACE
Original Imagine
f 0 (t) $ sF (s) f (0+)
(n)
f (t) $ sn F (s) sn 1 f (0+) sn 2 f 0 (0+) ::: sf (n 1) (0+) f (n) (0+)
Rt 1
0
f ( )d $ F (s)
s
n dn
t f (t) $ ( 1)n ds n F (s) derivarea se f ace ^{n raport cu s
(n)
!
e t tn sin !t $ ( 1)n derivarea se f ace ^{n raport cu s
(s )2 + ! 2
(n)
s
e t tn cos !t $ ( 1)n derivarea se f ace ^{n raport cu s
(s )2 + ! 2
7
Model de subiect - Nr. 2
1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy

tx0 2x = 2t4
x(1) = 2
(3p) 2. Consider¼
am ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a
x(4) + 5x00 + 4x = sin t
a) Scrieţi şi rezolvaţi ecuaţia caracteristic¼

a. Scrieţi apoi soluţia ecuaţiei omogene asociat¼
a ecuaţiei date.
b) Determinaţi o soluţie particular¼ a a ecuaţiei neomogene (folosind metoda variaţiei constantelor sau metoda coe…-
cienţilor nedeterminaţi) şi scrieţi soluţia general¼
a a ecuaţiei neomogene.
c) Determinaţi soluţia pentru care x(0) = x0 (0) = 1; x00 (0) = x000 (0) = 0:
(2p) 3. Consider¼ am sistemul de ecuaţii diferenţiale
8 0
< x =x y+z
y0 = x + y z
: 0
z = y + 2z
a) Scrieţi ecuaţia caracteristic¼

a şi matricea lui Hurwitz. Studiaţi stabilitatea sistemului.
b) Rezolvaţi sistemul. Puneţi în evidenţ¼ a un sistem fundamental de soluţii şi calculaţi wronksianul în t = 0:
4) Consider¼ am urm¼ atorul sistem electric:
în care R = 4 ; C = 1F; L = 2H iar tensiunea electromotoare este E(t) = 4 cos t; t 0

a) Notând cu x = iL şi cu y = uC deduceţi modelul matematic care descrie evoluţia curentului în sistemul electric
dat.
b) Folosind transformata Laplace rezolvaţi sistemul diferenţial
1
x0 = 2y + 2 cos t x(0) = 1
1 ;
y0 = x 4y + cos t y(0) = 1
Observaţie!
1) La problema 1 puteţi reg¼
asi ecuaţii liniare, Bernoulli, E.D.E. sau omogene, cu sau f¼
ar¼
a condiţii inţiale.
1
Rezolvare.
1)
tx0 2x = 2t4
x(1) = 2
Ecuaţie liniar¼
a:
2 R 1
x0 = x + 2t3 j e a(t)dt
=e 2 ln t
= ;t > 0
t
|{z} t2
a(t)
0 Z
1 3 1 1 1
x = 2t , 2x = 2tdt , x = t2 + c
t2 t2 t t2
x(t) = t2 (t2 + c)
Dar x(1) = 2 ) 2 = 1 + c ) c = 1 şi atunci
x(t) = t2 (t2 + 1)
2) a) Ecuaţia omogen¼
a este
x(4) + 5x00 + 4x = 0
a este:
4 2 2
+5 +4 = 0,( + 1)( 2 + 4) = 0
1;2 = i; 3;4 = 2i
Un sistem fundamental de soluţii este:

fcos t; sin t; cos 2t; sin 2tg
a a ecuaţiei omogene este
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + c3 cos 2t + c4 sin 2t:
b) I. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi

!! Aceast¼
a metod¼
a poate … aplicat¼
a DOAR pentru termeni liberi de forma
t t
P1 e cos t + P2 e sin t
iar soluţia particular¼

a se caut¼
a în forma
` = ordinul de multiplicitate al lui + i în ec. car.

'(t) = t` Q1 e t
cos t + Q2 e t
sin t ; unde
grad Qi = max (grad Pi )
În cazul nostru
=0
x(4) + 5x00 + 4x = sin t; ) +i =i)`=1
=1
Cum grad P = 0; vom c¼
a de forma
'(t) = t (Q1 cos t + Q2 sin t) ; grad Qi = 0
'(t) = at cos t + bt sin t

Impunem ca ' s¼
a …e soluţie:
'(4) + 5'00 + 4' = sin t:
'(t) = at cos t + bt sin t
'0 (t) = (a + bt) cos t + ( at + b) sin t
'00 (t) = (2b at) cos t + ( 2a bt) sin t
000
' (t) = ( 3a bt) cos t + ( 3b + at) sin t
(4)
' (t) = ( 4b + at) cos t + (4a + bt) sin t
( 4b + at) cos t + (4a + bt) sin t + 5(2b at) cos t + 5( 2a bt) sin t + 4at cos t + 4bt sin t = sin t
( 4b + at + 10b 5at + 4at) cos t + (4a + bt 10a 5bt + 4bt) sin t = sin t
2
(
a=0
6b cos t 6a sin t = sin t ) 1
b=
6
Atunci
1
'(t) = t sin t
6
a a ecuaţiei neomogene este:
1
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + c3 cos 2t + c4 sin 2t t sin t
6
II. Metoda variaţiei constantelor
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + c3 cos 2t + c4 sin 2t:
C¼
aut¼
a de forma
x(t) = K1 (t) cos t + K2 sin t + K3 cos 2t + K4 sin 2t
unde Ki se a‡a¼ din sistemul 8

>
> K10 cos t + K20 sin t + K30 cos 2t + K40 sin 2t = 0
<
K10 sin t + K20 cos t 2K30 sin 2t + 2K40 cos 2t = 0
>
> K 0 cos t K20 sin t 4K30 cos 2t 4K40 sin 2t = 0
: 0 1
K1 sin t K20 cos t + 8K30 sin 2t 8K40 cos 2t = sin t
Atunci, din 1)+3) obţinem
K30 cos 2t + K40 sin 2t = 0
iar din 2)+4) obţinem
6K30 sin 2t 6K40 cos 2t = sin t
K30 cos 2t + K40 sin 2t = 0 j cos 2t 1 1
) K30 = sin t sin 2t = (cos 3t cos t) :etc:::
K30 sin 2t K40 cos 2t = 16 sin t j sin 2t 6 12
c) x(0) = x0 (0) = 1; x00 (0) = x000 (0) = 0:
x(0) = 1 ) c1 + c3 = 1
x0 (0) = 1 ) c2 + 2c4 = 1
1
x00 (t) = c1 cos t c2 sin t 4c3 cos 2t 4c4 sin 2t (2 cos t t sin t)
6
1
c1 4c3 = 0
3
1
x000 (t) = c1 sin t c2 cos t + 8c3 sin 2t 8c4 cos 2t ( 3 sin t t cos t)
6
c2 8c4 = 0
c1 + c3 = 1 c2 + 2c4 = 1
c1 4c3 = 31 c2 8c4 = 0
13 4 4 1
c1 = ; c2 = ; c 3 = ; c4 =
9 3 9 6
şi atunci soluţie unic¼
a a problemei Cauchy este
13 4 4 1 1
x(t) = cos t + sin t cos 2t sin 2t t sin t
9 3 9 6 6
3) a) 8 0
< x =x y+z
y0 = x + y z
: 0
z = y + 2z
Scriem sistemul îm forma 0 10 0 1 0 1
x 1 1 1 x
@ y A = @1 1 1A @ y A
z 0 1 2 z
3
a este:
3 2
det(A I3 ) = 0 , Tr A + 2 det A = 0
3 2
4 +5 2=0
Matricea lui Hurwitz se obţine din coe…cienţii polinomului caracteristic:
a0 a1 a2 a3
1 -4 5 -2
0 1 0 1 8
a1 a0 0 4 1 0 < 1 = 4
H= @ a3 a2 a1 A = @ 2 5 4A ) 2 = 18
:
0 0 a3 0 0 2 3 = 36
şi atunci, cf. criteriului lui Hurwitz, sistemul nu este global şi uniform asimptotic stabil. Revenind la ecuaţia caracteristic¼
a
avem
3 2
4 +5 2 = 0,( 1)( 2 3 + 2) = 0
( 1)2 ( 2) = 0 ) 1 = 2 = 1 > 0; 3 = 2
Pentru c¼
a avem o valoare proprie strict pozitiv¼
a sistemul este instabil.
b) Pentru = 1; de multiplicitate 2 soluţia are forma
0 1
c1 et + c2 tet
' = @ c3 et + c4 tet A
c5 et + c6 tet
Impunem condiţia '0 = A '

0 1 0 1 0 1
(c1 + c2 )et + c2 tet 1 1 1 c1 et + c2 tet
@ (c3 + c4 )et + c4 tet A = @1 1 1A @ c3 et + c4 tet A
t t
(c5 + c6 )e + c6 te 0 1 2 c5 et + c6 tet
0 1 0 1
(c1 + c2 )et + c2 tet (c1 c3 + c5 )et + (c2 c4 + c6 )tet
@ (c3 + c4 )et + c4 tet A = @ (c1 + c3 c5 )et + (c2 + c4 c6 )tet A
(c5 + c6 )et + c6 tet ( c3 + 2c5 )et + ( c4 + 2c6 )tet
8
>
> c1 + c2 = c1 c3 + c5 8
>
>
>
> c3 + c4 = c1 + c3 c5 >
> c2 + c3 c5 = 0
< <
c5 + c6 = c3 + 2c5 c1 c4 c5 = 0
,
>
> c2 = c2 c 4 + c6 >
> c3 + c5 c6 = 0
>
> :
>
> c4 = c2 + c 4 c6 c 4 = c6 = c2 =
:
c6 = c4 + 2c6
c3 c5 =
c5 = ; c1 = + ; c3 = +
c1 c5 =
Atunci, 0 1 0 1 0 1
( + )et + tet et + tet et
'=@ ( + )et + tet A = @ et + tet A + @ et A
et + tet tet et
| {z } | {z }
'1 '2
Pentru = 2; de multiplicitate 1 soluţia are forma

0 1
c1 e2t
' = @ c2 e2t A
c3 e2t
Impuem condiţia '0 = A ' :

0 1 0 1 0 1 0 1
2c1 e2t 1 1 1 c1 e2t (c1 c2 + c3 )e2t
@ 2c2 e2t A = @1 1 1A @ c2 e2t A = @ (c1 + c2 c3 )e2t A
2c3 e2t 0 1 2 c3 e2t ( c2 + 2c3 )e2t
8
< c1 c2 + c3 = 0
c1 c2 c3 = 0 ) c1 = c3 =
:
c2 = 0
4
şi soluţia este 0
1
e2t
'= @ 0 A
e2t
| {z }
'3
Un sistem fundamental de soluţii este

80 t 1 0 t 1 0 2t 19
< e + tet e e =
@ et + tet A ; @ et A ; @ 0 A
: ;
tet et e2t
iar wronskianul în t = 0 este 0 1

1 1 1
W (0) = @ 1 1 0A = 1 6= 0
0 1 1
Soluţia este 0 1 0 1 0 1 0 2t 1
x(t) et + tet et e
@ y(t) A = @ et + tet A + @ et A + @ 0 A
z(t) tet et e2t
4) a)
Cu notaţiile obişnuite, avem:

8 8
< uR = uL < uR = RiR = 4iR
iC = iR + iL ; uC = Cq ) u0C = C1 iC = iC
: :
uC + uL = uC + uR = E uL = L i0L = 2i0L
Not¼
am x = iL ; y = uC :
1
y 0 = 41 2x0 + x x0 = 2 y + 2 cos t
) 1
y + 2x0 = 4 cos t 0
y = 4 ( y + 4 cos t) + x
1
x0 = 2y + 2 cos t
1
y0 = x 4y + cos t
b)
1
x0 = 2y + 2 cos t x(0) = 1
1 ;
y0 = x 4y + cos t y(0) = 1
Not¼
am x $ X; y$Y 8 0
< x 0 $ sX x(0+) = sX
> 1
y $ sY y(0+) = sY 1
> s
: cos t $ 2
s +1
Transform¼
am sistemul şi obţinem
8
1 2s < sX + 1 Y = 1 + 2s
>
sX 1= 2Y + 2
s +1 , 2 s2 + 1
1 s > X + (s + 1 )Y = 1 + s
sY 1=X 4 Y + : 4 j s
s2 + 1 s2 + 1
1 1 s2 + 2s s3 + s2 + 3s
(s2 + s + )Y = s + 2 = :
4 2 s +1 s2 + 1
s3 + s2 + 3s
Y =
(s2 + 41 s + 12 )(s2 + 1)
5
Folosind descompunerea în fracţii simple obţinem
s3 + s2 + 3s as + b cs + d
= 2 1 +
(s2 + 14 s + 12 )(s2 + 1) s + 4s + 1
2
s2 + 1
p
1 31
s s+ 8 1 8
= p p p
s2 + 2 18 s + 1
1 2 31
2
31 s + 1 2 31
2
2 s+ 8 + 8 8 + 8
| {z } | {z }
1t p 1t p
31 31
e 8 cos 8 t e 8 sin 8 t
Originalul este p p
1 31 8b a 1 31
y(t) = a e 8t cos t+ p e 8t sin t + c cos t + d sin t
8 31 8
1
Funcţia x se a‡a¼ din y 0 = x 4y + cos t
1
x(t) = y 0 (t) + y cos t
4
Coe…cienţii se a‡a¼ din:
1 1
(as + b)(s2 + 1) + (cs + d)(s2 + s + ) = s3 + s2 + 3s
4 2
1
Pentru s = i ) (ci + d)( 2 + 14 i) = 2i 1
1 + 2i 4 4
ci + d = 4 = ( 1 + 2i)( 2 i) = (4 3i)
2+i 5 5
12 16
c = ;d =
5 5
8
Pentru s = 0 ) b = 5:
17
Pentru s = 2 ) 10a 8 + 32 = 10 ) a = 5
p p
17 1 31 81 1 31 12 16
y(t) = e 8t cos t p e 8t sin t cos t + sin t
5 8 5 31 8 5 5
1
x(t) = y 0 (t) + y(t) cos t
4
x(t) = :::
6
1p. of.
(2p)1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy
t x 1 + (x t + 2)x0 = 0
x(1) = 1
(2p) 2. Consider¼
a liniar¼
a
x00 + 2x0 + 2x = te t

a ecuaţiei date.
(3p) 3. Consider¼
am sistemul de ecuaţii diferenţiale
x0 = 4x + y e2t
y 0 = 2x + y

b) Rezolvaţi sistemul omogen asociat. Puneţi în evidenţ¼ a un sistem fundamental de soluţii şi calculaţi wronksianul în
t = 0:
c) Determinaţi o soluţie particular¼ a , scrieţi soluţia general¼
a a sistemului neomogen şi apoi a‡aţi soluţia pentru care
x(0) = 2; y(0) = 4:
(2p) 4. Consider¼
am urm¼
atorul sistem electric:
în care R = 4 ; C = 1F; L = 2H iar tensiunea electromotoare este E(t) = 2 sin 2t; t 0

dat.
1
x0 = 2y + sin 2t x(0) = 0
1 ;
y0 = x 4y y(0) = 1
1
Rezolvare.
1)
t x 1 + (x t + 2)x0 = 0
x t+1
x0 =
x t+2
Sistemul de ecuaţii
x t+1=0
x t+2=0
este incompatibil şi atunci not¼
am u = x t ) u0 = x0 1 şi ecuaţia devine
u+1 1
u0 + 1 = , u0 =
u+2 Z u+2Z
(u + 2)u0 = 1 , u + 2du = dt
1 2
u + 2u = t+c,
2
1
(x t)2 + 2x 2t = t+c
2
Pentru c¼
a x(1) = 1 )
0= 1+c)c=1
şi atunci x veri…c¼
a relaţia (implicit¼
a)
1
(x(t) t)2 + 2x(t) 2t = t + 1:
2
Ex. 1,5)
2x t
x0 =
x 2t
Simpli…c¼
am prin t şi obţinem
2 xt 1
x0 = x
t 2
x
Not¼
am u = t , x = tu , x0 = u + tu0
2u 1 4u 1 u2 u 2 1
u + tu0 = , tu0 = , u0 = etc
u 2 u 2 u2 4u + 1 t
2) Ecuaţia omogen¼
a asociat¼
a este
x00 + 2x0 + 2x = 0
a) Ecuaţia caracteristic¼
a este:
2
+ 2 + 2 = 0; = 4) 1;2 = 1 i
t t
e cos t; e sin t
şi soluţia ecuaţiei omogene este
t t
x(t) = c1 e cos t + c2 e sin t
b)
x00 + 2x0 + 2x = te t
I. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi

***poate … aplicat¼
a doar atunci când termenul liber are forma
t t
f (t) = P1 e cos t + P2 e sin t
iar soluţia partoicular¼

a se caut¼
a de forma
` = multiplicitatea lui + i în ec. car.

(t) = t` Q1 e t
cos t + Q2 e t
sin t ; unde
grad Qi = max fgrad Pi g
2
În cazul nostru
t = 1; = 0
f (t) = te ) ) ` = 0(multiplicitatea lui 1 i 0 este 0)
grad P = 1
şi atunci c¼
aut¼
a de forma
(t) = (at + b)e t :
Impunem condiţia ca s¼
a …e soluţie a ecuaţiei date:
00 0 t
+2 + 2 = te
0
= (a b at) e t
00 t
= ( 2a + b + at)e
Obţinem
t t
( 2a + b + at + 2a 2b 2at + 2at + 2b) e = te
b + at = t ) b = 0; a = 1
Atunci, o soluţie particular¼
a este
t
(t) = te
iar soluţia ecuaţiei neomogene
t t
x(t) = c1 e cos t + c2 e sin t + te t :
C¼aut¼
a de forma
t t
(t) = K1 (t)e cos t + K2 (t)e sin t
unde Ki se a‡a¼ din sistemul

(
sin t
K10 e t cos t + K20 e t
sin t = 0 K10 cos t + K20 sin t = 0 ) K10 = K20
, cos t
( K1 + K2 )e t cos t + ( K10
0 0
K20 )e t sin t = te t
( K10 + K20 ) cos t + ( K10 K20 ) sin t = t
sin t sin t
(K20 + K20 ) cos t + (K20 K20 ) sin t = t
cos t cos t
sin2 t K20 = t cos t
cos t + K20 = t )
cos t K10 = t sin t
Z
K1 = t sin tdt = t cos t sin t
Z
K2 = t cos tdt = t sin t + cos t
Atunci
(t) = (t cos t sin t)e t cos t + (t sin t + cos t)e t sin t

= te t cos2 t e t sin t cos t + te t sin2 t + e t sin t cos t
= te t
3)
0
x0 = 4x + y e2t x 4 1 x e2t
, = +
y 0 = 2x + y y 2 1 y 0
a este
2
det(A I2 ) = 0 , Tr A + det A = 0
2
5 +6 = 0
3
Matricea lui Hurwitz se obţine din coe…cienţii polinomului caracteristic
a0 a1 a2
1 -5 6
a1 a0 5 1 1 = a1 = 5 < 0
H= = )
0 a2 0 6 2 = 30 < 0
Atunci, folosind condiţia Hurwitz, sistemul NU este global şi uniform asimptotic stabil.
Revenind la ec. caracteristic¼
a avem
( 2)( 3) = 0 ) 1 = 2 > 0; 2 =3
Având o valoare proprie (cu parte real¼

a) strict pozitiv¼
a rezult¼
a c¼a sistemul este instabil.
b) Pentru = 2 soluţia are forma
c1 e2t
'=
c2 e2t
Impunem condiţia '0 = A ' :
2c1 e2t 4 1 c1 e2t (4c1 + c2 )e2t

= =
2c2 e2t 2 1 c2 e2t ( 2c1 + c2 ) e2t
c1 =
2c1 + c2 = 0 )
c2 = 2
iar soluţia este
e2t
'=
2e2t
| {z }
'1
Pentru = 3 soluţia are forma

c1 e3t
'=
c2 e3t
3c1 e2t 4 1 c1 e3t (4c1 + c2 )e3t

= =
3c2 e2t 2 1 c2 e3t ( 2c1 + c2 ) e3t
c1 + c2 = 0 ) c2 = ; c1 =
iar soluţia este
e3t
'=
e3t
| {z }
'2

e2t e3t
;
2e2t e3t
iar wronskianul este
e2t e3t 1 1
W (t) = ) W (0) = = 1 6= 0
2e2t e3t 2 1
c) I. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
În cazul nostru
e2t i =2)`=1
b= )
0 grad P = 0
şi atunci c¼
aut¼
a de forma
Q1 e2t
= ; grad Qi = ` + max fgrad Pi g = 1
Q2 e2t
(at + b)e2t
=
(ct + d)e2t
4
Impunem ca s¼
a …e soluţie pentru sistemul neomogen
0
=A +b
(a + 2at + 2b)e2t 4 1 (at + b)e2t e2t

= +
(c + 2ct + 2d)e2t 2 1 (ct + d)e2t 0
(a + 2at + 2b)e2t ((4a + c)t + 4b + d 1)e2t
=
(c + 2ct + 2d)e2t (( 2a + c)t 2b + d)e2t
8 8
> 2a = 4a + c 8 > a=
>
< < c = 2a >
<
a + 2b = 4b + d 1 c= 2
) a 2b d = 1 ) )
>
> 2c = 2a + c : >
> 2b + d = 1 +
: c + 2b + d = 0 :
c + 2d = 2b + d 2b + d = 2
= 1; a = 1; c = 2;
2b + d = 2
Alegem d = 0; b = 1 )o soluţie particular¼

a este
(t + 1)e2t
=
2te2t
iar soluţia sist neomogen este
x(t) e2t e3t (t + 1)e2t

= + +
y(t) 2e2t e3t 2te2t
Mai impunem ca x(0) = 2; y(0) = 4:
2 1 1 1
= + +
4 2 1 0
=1
) = 3; =2
2 + = 4
şi soluţia (unic¼
a, a pb Cauchy) este
x(t) = 2e3t + (t + 4)e2t
y(t) = 2e3t (2t + 6)e2t
C¼aut¼
e2t e3t
= K1 (t) + K2 (t)
2e2t e3t
K10 e2t K20 e3t = e2t
) K10 e2t = e2t ) K10 = 1 ) K1 (t) = t
2K10 e2t + K20 e3t = 0
K20 = 2e t
) K2 = 2e t

a este:
e2t t e3t (t + 2)e2t
=t 2e =
2e2t e3t (2t + 2)e2t
4) a)
8 8
< iL = iR + iC < uR = RiR
q 0 1
uC + uL = uR + uL = E ; uC = C ) uC = C iC
: :
uR = uC uL = L i0L
5
Not¼
am x = iL ; y = uC
1
x = 41 y + y 0 x0 = 2y + sin 2t
, 1
y + 2x0 = 2 sin 2t y0 = x 4y
b) Not¼
am x $ X; y $ Y 8 0
> x $ sX x(0+) = sX
< 0
y $ sY y(0) = sY 1
>
: sin 2t $ 2
2
s +4
Transform¼
am sistemul şi obţinem
(
sX = 12 Y + 2
s2 +4 sX + 21 Y = s22+4
1 ,
sY 1 = X 4Y X + (s + 41 )Y = 1 j s
1 1 2
s2 + s + Y =s+
4 2 s2 + 4
s3 + 4s + 2
Y =
s2 + 41 s + 12 (s2 + 4)
Descompunând în fracţii simple obţinem
s3 + 4s + 2 as + b cs + d
= 2 1 1 +
s2 + 14 s + 12 (s2 + 4) s + 4s + 2
s2 + 4
s 1 1
$ cos 2t; $ sin 2t
s2 + 4 s2 + 4 2
p
1 31
s s s+ 8 1 8
= p = p p p
s2 + 2 18 s + 1
31
2
31
2
31 (s + 1 )2 + 31
2
2 (s + 18 )2 + 8 (s + 18 )2 + 8 8 8
| {z } | {z }
1t p 1t p
31 31
Originalul este p p
1 31 8b a 1 31 d
y(t) = ae 8t cos t+ p e 8t sin t + c cos 2t + sin 2t
8 31 8 2
Pentru a‡area constantelor impunem ca
1 1
(as + b)(s2 + 4) + (cs + d) s2 + s + = s3 + 4s + 2
4 2
Pentru s = 2i )
7 1 4 4( 7 i) 28 4
(2ci + d)( + i) = 2 ) 2ci + d = = = i
2 2 7+i 50 50 50
2 28
c= ;d =
50 50
Pentru s = 0 )
57
b=
100
Pentru a = 2)
57 24
( 2a + )8 + ( )4 = 14 ) :::
100 50
Pentru x folosim x = 41 y + y 0 .
6
(2p) 1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy
(t + 1)(xx0 + 1) = x2
x(1) = 1
(3p) 2. Consider¼
a liniar¼
a
x000 + x00 + x0 + x = t sin t

a ecuaţiei date.
c) Determinaţi soluţia pentru care x(0) = x0 (0) = 1; x00 (0) = 0:
(2p) 3. Consider¼ am sistemul de ecuaţii diferenţiale
8 0
< x = 2x + y
y0 = 2y + 4z
: 0
z =x z

b) Rezolvaţi sistemul. Puneţi în evidenţ¼ a un sistem fundamental de soluţii şi calculaţi wronksianul în t = 0:
(2p) 4) Consider¼ am urm¼ atorul sistem electric:
în care R = 1 ; C = 0; 1F; L = 0:45H iar tensiunea electromotoare este E(t) = 6 cos 2t; t 0
dat.
20
x0 = 9 y+ 40
3 cos 2t x(0) = 1
;
y 0 = 10x 10y + 60 cos 2t y(0) = 1
Observaţie!
asi ecuaţii liniare, Bernoulli, E.D.E. sau omogene, cu sau f¼
ar¼
a condiţii inţiale.
1
Rezolvare.
1) x(1) = 1
(t + 1)(xx0 + 1) = x2
x2 1
xx0 + 1 = , x0 = x x 1
j 2x
t+1 t+1
Este o ecuaţie Bernoulli, = 1 aşa încât vom face substituţia y = x1 = x2 , y 0 = 2xx0 şi ecuaţia devine
2 R 1
2
t+1 dt ln(t+1)2
y0 = y 2; j e =e =
t+1 (t + 1)2

a. Obţinem
0 Z
1 2
y = j
(t + 1)2 (t + 1)2
1 2
y = + c; t> 1
(t + 1)2 t+1
x2 (t) = 2(t + 1) + c(t + 1)2
p
x(t) = 2(t + 1) + c(t + 1)2
p 3
Pentru c¼
a x(1) = 1 ) 1 = 4 + 4c ) c = 4 şi soluţia problemei este
r
3
x(t) = 2(t + 1) (t + 1)2 :
4
2
2)
x000 + x00 + x0 + x = t sin t
a este:
3 2
+ + +1 = 0 , ( + 1)( 2 + 1) = 0 )
1 = 1; 2;3 = i
Un sistemfundamental de soluţii este:

e t ; cos t; sin t
!!Pentru = i sol. fundam. sunt e t cos t; e t
sin t!!
Atunci, soluţia ecuaţiei omogene asociate este
t
x(t) = c1 e + c2 cos t + c3 sin t
b) I. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi

!! Metoda poate … aplicat¼
a numai când termenul liber are forma
t t

a se caut¼
a de forma
` = multiplicitatea lui i în ec. caract.

(t) = t` Q1 e t
cos t + Q2 e t
sin t ; unde
În cazul nostru,
i = i)`=1
f (t) = t sin t )
max grad Pi = 1 ) grad Qi = 1
şi atunci c¼
aut¼
a de forma
(t) = t ((at + b) cos t + (ct + d) sin t)

= (at2 + bt) cos t + (ct2 + dt) sin t
a …e soluţie a ec. neomogene:
000 00 0
+ + + = t sin t
= (at2 + bt) cos t + (ct2 + dt) sin t

0
= (ct2 + (2a + d)t + b) cos t + ( at2 + (2c b)t + d) sin t
00
= ( at2 + (4c b)t + 2a + 2d) cos t + ( ct2 + ( 4a d)t + 2c 2b) sin t
000
= ( ct2 + ( 6a d)t + 6c 3b) cos t + (at2 + ( 6c + b)t 6a 3d) sin t
Înlocuim în ecuaţie şi obţinem:
(( 4a + 4c)t + 2a 2b + 6c + 2d) cos t + (( 4a 4c)t 6a 2b + 2c 2d) sin t = t sin t
Identi…c¼
am coe…cienţii
8 8
> 4a + 4c = 0 8 > a= 1
>
< < a=c= 1 >
< 8
1
2a 2b + 6c + 2d = 0 8 b=
) 2b + 2d = 1 ) 8
1
>
> 4a 4c = 1 : > c=
>
: 2b 2d = 12 : 3
8
6a 2b + 2c 2d = 0 d= 8
Deci,
1 1
(t) = ( t2 t) cos t + ( t2 + 3t) sin t
8 8
iar soluţia ecuaţiei neomogene este
t 1 1
x(t) = c1 e + c2 cos t + c3 sin t + ( t2 t) cos t + ( t2 + 3t) sin t
8
| {z 8 }
()0 = 18 ( t2 +t 1) cos t+ 18 (t2 t+3) sin t
3
c) x(0) = x0 (0) = 1; x00 (0) = 0 şi atunci
8 8
< c1 + c2 = 1 < c1 = 41
1
c1 + c3 8 = 1 , c2 = 43
: 1 :
c1 c2 = 2 c3 = 11
8
şi soluţia este

1 t 3 11 1 1
x(t) =e + cos t + sin t + ( t2 t) cos t + ( t2 + 3t) sin t
4 4 8 8 8
C¼aut¼
= K1 (t)e t + K2 (t) cos t + K3 (t) sin t
unde Ki se a‡a¼ din sistemul de ecuaţii:
8
< K10 e t + K20 cos t + K30 sin t =0
K10 e t K20 sin t + K30 cos t =0
:
K10 e t K20 cos t K30 sin t = t sin t
Atunci,
0
t 1 1
K1 e = t sin t ) K10 = tet sin t
2 2
Mai departe, (
K20 cos t + K30 sin t = 12 t sin t j sin t j cos t
K20 sin t + K30 cos t = 12 t sin t j cos t j sin t
1 1
K30 = t sin2 t + t sin t cos t
2 2
1 1
K20 = t sin t cos t t sin2 t
2 2
Pentru a obţine K1 putem proceda astfel: c¼
aut¼
am K1 de forma
K1 = (at + b)et cos t + (ct + d)et sin t

1 t
K10 = te sin t
2
K10 = ((a + c)t + a + b + d)et cos t + (( a + c)t + c + d b)et sin t
Obţinem 8 8
>
> a+c=0 >
> a = 14
< <
a+b+d=0 b = 14 1 1
1 ) ) K1 = ( t + 1)et cos t + tet sin t
>
> a+c= 2 >
> c = 41 4 4
: :
c+d b=0 d=0
3) 8 0
< x = 2x + y
y0 = 2y + 4z
: 0
z =x z
Scriem sistemul sub forma 0 10 0 1 0 1
x 2 1 0 x
@ y A = @0 2 4A @ y A
z 1 0 1 z
a este:
3
det(A I3 ) = 0 , Tr A 2 + 2 det A = 0
3
3 2 = 0, 2
( 3) = 0
Matricea lui Hurwitz este format¼

a cu ajutorul coe…cienţilor polinomului caracteristic:
a0 a1 a2 a3
1 -3 0 0
4
0 1 0 1 8
a1 a0 0 3 1 0 < 1 = 3<0
H = @a3 a2 a1 A = @ 0 0 3A ) 2 =0
:
0 0 a3 0 0 0 3 =0
Atunci, din condiţia lui Hurwitz rezult¼
a c¼
a sistemul nu este global şi uniform asimptotic stabil.
Valorile proprii sunt 0 de multiplicitate 2 şi 3 > 0: Pentru c¼ a avem o valoare proprie strict pozitiv¼
a sistemul este
instabil.
b) Pentru valoarea proprie 0; de multiplicitate 2 o soluţia are forma
0 1
c1 + c2 t
' = @ c3 + c4 t A
c5 + c6 t
Impunem condiţia ca '0 = A ' :

0 1 0 1 0 1 0 1
c2 2 1 0 c1 + c2 t (2c1 + c3 ) + (2c2 + c4 )t
@ c4 A = @0 2 4 A @ c3 + c4 t A = @ (2c3 + 4c5 ) + (2c4 + 4c6 )t A
c6 1 0 1 c5 + c6 t (c1 c5 ) + (c2 c6 )t
8
> c2 = 2c1 + c3 8
>
> > 2c1 c2 + c3 = 0
>
> c = 2c + 4c >
>
>
<
4 3 5 >
< 2c3 c4 + 4c5 = 0
c6 = c1 c5
) c1 c5 c6 = 0
>
> 0 = 2c2 + c4 >
>
>
> >
> c4 = 2c2
>
> 0 = 2c4 + 4c6 :
: c4 = 2c6
0 = c2 c6
c2 = ; c4 = 2 ; c6 =
8
< 2c1 + c3 =
c3 = 2
2c3 + 4c5 = 2 ) c1 = ;
: c5 = +
c1 c5 =
Soluţia este 0 1 0 1 0 1
+ t t 1
'=@ 2 2 t A= @ 1 2t A + @ 2 A
+ + t 1+t 1
| {z } | {z }
'1 '2
Pentru valoarea proprie 3, de multiplicitate 1 soluţia are forma

0 1
c1 e3t
' = @ c2 e3t A
c3 e3t

0 1 0 1 0 1 0 1
3c1 e3t 2 1 0 c1 e3t (2c1 + c2 )e3t
@ 3c2 e3t A = @0 2 4 A @ c2 e3t A = @(2c2 + 4c3 )e3t A
3c3 e3t 1 0 1 c3 e3t (c1 c3 )e3t
c1 = c2
) c3 = ; c1 = c2 = 4
c2 = 4c3
iar soluţia este 0 1
4e3t
'= @ 4e3t A
e3t
| {z }
'3

80 1 0 1 0 3t 19
< t 1 4e =
@ 1 2t A ; @ 2 A ; @ 4e3t A
: ;
1+t 1 e3t
iar wronskianul este
t 1 4e3t 0 1 4
W (t) = 1 2t 2 4e3t ) W (0) = 1 2 4 = 9 6= 0
1+t 1 e3t 1 1 1
5
4) E(t) = 6 cos 2t
a) 8 8
< iC = iR + iL < uR = RiR = iR
1 0 1
uR = uL ; uC = C q ) uC = C iC = 10iC
: : 0 9 0
uC + uR = uC + uL = E uL = LiL = 20 iL
Notând cu x = iL şi cu y = uC şi obţinem
1 0 9 0 9 0
10 y = 20 x + x ,
y + 20 x = 6 cos 2t
9 0 1 0
y + 20 x = 6 cos 2t 10 y = 6 cos 2t y + x
20
x0 = 9 y + 40
3 cos 2t
y 0 = 10x 10y + 60 cos 2t
b) Not¼
am x $ X; y $ Y 8 0
< x $ sX x(0+) = sX 1
y 0 $ sY y(0+) = sY 1
:
cos 2t $ s2s+4
Transform¼
am întregul sistem:
8 8
> 20 40 s >
> 20 40 s
< sX 1 = Y + < sX + Y =1+ j 10
9 3 s2 + 4 , 9 3 s2 + 4
> 60s > 60s
: sY 1 = 10X 10Y + 2 >
: 10X + (s + 10)Y = 1 + 2 j s
s +4 s +4
200 400 s 60s2
( s2 + 10s + )Y = 10 + + s +
| {z 9} 3 s2 + 4 s2 + 4
800 100
=100 9 = 9 !(s+ 20 10
3 )(s+ 3 )
1 3s3 + 210s2 + 412s + 120

Y =
3 (s + 20 10 2
3 )(s + 3 )(s + 4)
20 10
A‡a¼m originalul folosind reziduurile. Y are 4 poli simpli: 3 ; 3 ; 2i
20 s3 + 70s2 + 412
3 s + 40
Rez(est Y ; ) = lim20 est 10 2
3 s! 3
(s + 3 )(s + 4)
8000 28000 8240
20 + + 40 1309 20
= e 3 t 27 9 9
= e 3 t
10 436 109
3 9
10 s3 + 70s2 + 412
3 s + 40
Rez(est Y ; ) = lim10 est 20 2
3 s! 3
(s + 3 )(s + 4)
1000 7000 4120
10 + + 40 109 10
= e 3 t 27 9 9
= e 3 t
10 136 17
3 9
s3 + 70s2 + 412
3 s + 40 2i 8i 280 + 824
3 i + 40
Rez(est Y ; 2i) = lim est 20 10 = e = :::
s!2i (s + 3 )(s + 3 )(s + 2i) 4i(2i + 3 )(2i + 10
20
3 )
s3 + 70s2 + 4123 s + 40
Rez(est Y ; 2i) = lim est = :::
s! 2i (s + 20
3 )(s + 10
3 )(s 2i)
Originalul este
y(t) = suma reziduurilor de mai sus
Pentru x nu mai folosim T.L. ci ecuaţiile sistemului:
y 0 = 10x 10y + 60 cos 2t
1 0
x= y + y 6 cos 2t
10
x = ::::
6
1p. of.
(2p) 1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy
tx0 2x = 2t4
x(1) = 1
(2p) 2. Consider¼
a liniar¼
a
x000 + 3x00 + 3x0 + x = e t

sin t

a ecuaţiei date.
(3p) 3. Consider¼
x0 = y cos t
y 0 = 2x + y

b) Rezolvaţi sistemul omogen asociat. Puneţi în evidenţ¼ a un sistem fundamental de soluţii şi calculaţi wronksianul în
t = 0:
c) Determinaţi o soluţie particular¼ a , scrieţi soluţia general¼
a a sistemului neomogen şi apoi a‡aţi soluţia pentru care
x(0) = 2; y(0) = 4:
(2p) 4. Consider¼
am urm¼
în care L = 2H; R = 4 ; C = 1F iar tensiunea electromotoare este E(t) = 4 sin t; t 0

dat.
1
x0 = 2y + 2 sin t x(0) = 0
1 ;
y0 = x 4y y(0) = 1
Timp de lucru 2 ore

Timp pentru trimiterea rezolv¼arilor:15 minute
Semnaţi …ecare pagin¼
a pe care o scrieţi!
1
Rezolvare.
1) Rescriem ecuaţia
2 R 1
2
ln t2
tx0 2x = 2t4 , x0 = x + 2t3 j e t dt =e = ;t > 0
t t2
0 Z
1 1
x = 2t j , x = t2 + c
t2 t2
x(t) = t2 (t2 + c)
Impunem condiţia x(1) = 1 ) c = 0 ) x(t) = t4 :
2)
x000 + 3x00 + 3x0 + x = e t
sin t
a este:
3 2
+3 + 3 + 1 = 0 , ( + 1)3 = 0 ) = 1; de multiplicitate 3

e t ; te t ; t2 e t

a a ec. omogene este:
t t
x(t) = c1 e + c2 te + c3 t2 e t
b) I. Metoda variaţiei constantelor

C¼
aut¼am o soluţie de forma
t t
(t) = K1 (t)e + K2 (t)te + K3 (t)t2 e t
unde Ki se a‡a¼ din sistemul

8
< K10 e t + K20 te t + K30 t2 e t =0
( K10 + K20 )e t + ( K20 + 2K30 )te t K30 t2 e t =0
:
(K10 2K20 + 2K30 )e t + (K20 4K30 )te t + K30 t2 e t
= e t sin t
Înmulţim toate relaţiile cu et

8
< K10 + K20 t + K30 t2 =0
( K10+ K20 ) + ( K20 + 2K30 )t K30 t2 =0
:
(K10 2K20 + 2K30 ) + (K20 4K30 )t + K30 t2 = sin t
Adun¼
am primele dou¼
a relaţii şi rezult¼
a
K20 + 2K30 t = 0 ) K20 = 2tK30
K10 t2 K30 =0
(K10 + 4tK30 + 2K30 ) + ( 2tK30 4K30 )t + K30 t2 = sin t
K10 = t2 K30
2
(t K30 + 4tK30 + 2K30 ) + ( 2tK30 4K30 )t + K30 t2 = sin t
t2 K30 + 4tK30 + 2K30 2t2 K30 4tK30 + K30 t2 = sin t

1
K30 = sin t
2
1 2 1 2
K10 = t sin t ) K1 = t cos t + t sin t + cos t
2 Z 2
K20 = t sin t ) K2 = t(cos t)0 dt = t cos t sin t
1 1
K30 = sin t ) K3 = cos t
2 2
a este
t 1 2 1 2
(t) = e t cos t + t sin t + cos t + t2 cos t t sin t t cos t
2 2
t
(t) = e cos t
2
a a ecuaţiei iniţiale este
t t
x(t) = c1 e + c2 te + c3 t2 e t
+e t
cos t
II. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi

!! Metoda poate … aplicat¼
a doar pentru termeni liberi de forma
t t

a are forma
` = multiplicitatea lui i în ec. caract.

(t) = t` Q1 e t
cos t + Q2 e t
sin t ; unde
În cazul nostru,
t i = 1 i)`=0
f (t) = e sin t )
grad Pi = 0
şi atunci c¼
aut¼
a de forma
t t
(t) = Q1 e cos t + Q2 e sin t; grad Qi = 0 ) Qi cst
t t
(t) = ae cos t + be sin t:
a …e soluţie:
000 00 0 t
+3 +3 + =e sin t
= ae t cos t + be t sin t
0
= ( a + b)e t cos t + ( a b)e t sin t
00
= 2be t cos t + 2ae t sin t
000
= (2a + 2b)e t cos t + ( 2a + 2b)e t sin t
Înlocuim în ecuaţie şi obţinem

t t
(2a + 2b 6b 3a + 3b + a)e cos t + ( 2a + 2b + 6a 3a 3b + b)e sin t = e t sin t
( b)e t cos t + ae t
sin t = e t sin t
a = 1; b = 0
t
(t) = e cos t:
3) Sistemul se scrie sub forma

0
x 0 1 x cos t
= +
y 2 1 y 0
a:
det(A I2 ) = 0 , 2 Tr A + det A = 0
2
2 = 0,( 2)( + 1) = 0 ) 1 = 2; 2 = 1
Matricea lui Hurwitz se construieşte cu ajutorul coe…cienţilor polinomului caracteristic:
a0 a1 a2
1 -1 -2
a1 a0 1 1 1 = 1<0
H= = )
0 a2 0 2 2 =2>0
Din condiţia lui Hurwitz rezult¼ a c¼

a sistemul nu este global şi uniform asimptotic stabil.
Pentru c¼ a ecuaţia caracteristic¼
a are soluţia = 2 > 0 rezult¼ a c¼a sistemul este instabil.
b) Pentru valoarea proprie 2 de multiplicitate 1 soluţia are forma
c1 e2t
'=
c2 e2t
3
2c1 e2t 0 1 c1 e2t (c2 )e2t

= =
2c2 e2t 2 1 c2 e2t (2c1 + c2 )e2t
c2 = 2c1 ) c1 = ; c2 = 2
iar
e2t
'(t) =
2e2t
| {z }
'1
Pentru valoarea proprie 1 de multiplicitate 1 soluţia are forma

t
c1 e
'= t
c2 e
c1 e2t 0 1 c1 e t
(c2 )e t
= =
c2 e2t 2 1 c2 e t
(2c1 + c2 )e t
c1 = c2 ) c1 = ; c2 =
iar
e t
'=
e t
| {z }
'2

e2t e t
;
2e2t e t
iar wronksianul este
e2t e t 1 1
W (t) = ) W (0) = = 3 6= 0
2e2t e t 2 1
Soluţia sistemului omogen asociat este
x(t) e2t e t
= +
y(t) 2e2t e t
c) I. Metoda variaţiei constantelor

C¼aut¼am o soluţie de forma
e2t e t
(t) = K1 (t) + K2 (t)
2e2t e t
unde K1;2 se a‡a¼ din (
K10 e2t + K20 e t
= cos t
2K10 e2t K20 e t
=0
1
3K10 e2t = cos t ) K10 = e 2t
cos t
3
2 t
K20 = e cos t
3
Z
t t t
I( ; ) = e cos tdt = 2 2e cos t + 2 2e sin t
+ +
1 2 2t 1 2t
K1 = I( 2; 1) = e cos t e sin t
3 15 15
2 1 t 1 t
K2 = I(1; 1) = e cos t e sin t
3 3 3
Atunci,
2 1 1 1 1 2
15 cos t 15 sin t 3 cos t 3 sin t 5 cos t 5 sin t
(t) = 4 2 + 1 1 = 3 1
15 cos t 15 sin t 3 cos t + 3 sin t 5 cos t + 5 sin t
4
iar soluţia sistemului neomogen este
1 2
x(t) e2t e t 5 cos t 5 sin t
= + + 3 1
y(t) 2e2t e t 5 cos t + 5 sin t
sau, echivalent,
1 2
x(t) = e2t + e t
5 cos t 5 sin t
y(t) = 2 e2t e t
+ 35 cos t + 15 sin t
Impunem condiţiile iniţiale x(0) = 2; y(0) = 4:
11 4
+ = 5
23 ) = ; =3
2 = 5 5
şi soluţia (unic¼

a a problemei Cauchy) este
4 2t t 1 2
x(t) = 5e + 3e 5 cos t 5 sin t
8 2t t 3 1
y(t) = 5e 3e + 5 cos t + 5 sin t

Termenul liber este
cos t i = i)`=0
b= )
0 grad Pi = 0
şi atunci c¼
aut¼
a de forma
t t
Q1 e cos t + Q2 e sin t
= t t ; grad Qi = ` + max fgrad Pi g = 0
a cos t + b sin t
= :
c cos t + d sin t
a …e soluţie:
0
=A +b
b cos t a sin t 0 1 a cos t + b sin t cos t
= +
d cos t c sin t 2 1 c cos t + d sin t 0
b cos t a sin t (c 1) cos t + (d) sin t
=
d cos t c sin t (2a + c) cos t + (2b + d) sin t
8
>
> b=c 1
<
a= d d = 2d + c c = 3d
) )
>
> d = 2a + c c = 2c 2 + d 10d = 2
:
c = 2b + d
1 2 3 1
a= ; b= ; c= ; d= :
5 5 5 5
1 2
5 cos t 5 sin t
(t) = 3 1 :
5 cos t + 5 sin t
4)
L = 2H; R = 4 ; C = 1F; E(t) = 4 sin t; x(0) = 0; y(0) = 1

a) 8 8
< iL = iR + iC < uR = R iR = 4iR
uL + uR = uL + uC = E ; uC = C1 q ) u0C = C1 iC = iC
: :
uC = uR uL = L i0L = 2i0L
5
Notând cu x = iL şi cu y = uC
1
x = 14 y + y 0 x0 = 2y + 2 sin t
, 1
2x0 + y = 4 sin t y0 = x 4y
b) Nota¼
am x $ X; y $ Y 8
> x0 $ sX x(0+) = sX
< 0
y $ sY y(0+) = sY 1
>
: 1
sin t $ 2
s +1
Transform¼
am întregul sistem:
( 8
2 1 < 2
sX = + 2 2Y sX + 21 Y =
s +1 , s2 + 1
sY 1 = X 14 Y : X + (s + 1
4 )Y = 1 j s
1 1 2
s2 + s + Y = s+
4 2 s2 + 1
s3 + s + 2
Y =
1 1
s2 + s + (s2 + 1)
4 2
| {z }
1 31
= 16 2= 16
Descompunem în fracţii simple:

s3 + s + 2 as + b cs + d
1 1 = 2 1 1 +
2 2
s + 4 s + 2 (s + 1) s + 4s + 2
s2 + 1
p
1 31
as + b s+ 8 8b a 8
p 2 =a p 2 +
p p 2
(s + 18 )2 + 31
(s + 18 )2 + 31 31 (s + 1 )2 + 31
8 8 8 8
| {z } | {z }
1t p 1t p
31 31
cs + d s 1
=c 2 +d 2 $ c cos t + d sin t
s2 + 1 s +1 s +1
Impunem condiţia
1 1
(as + b)(s2 + 1) + (cs + d)(s2 + s + ) = s3 + s + 2
4 2
Pentru s = i )
1 1 8 8
(ci + d)( + i) = 2 , ci + d = = ( 2 i)
2 4 2+i 5
8 16
c= ;d =
5 5
8 18
Pentru s = 0 ) b 5 =2)b= 5
18 24 7
Pentru s = 1 ) (a + 5 )2 5 4 =4
13
a=
5
Atunci,
p p
13 1 31 131 1 31 8 16
y(t) = e 8t cos t+ p e 8t sin t cos t sin t
5 8 5 31 8 5 5
Pentru x folosim ecuaţiile sistemului:
1
y0 = x y
4
1
x = y0 + y
4
p p
144 1 31 272 1 31 16 8
x(t) = e 8t cos t p e 8t sin t cos t + sin t
40 8 40 31 8 5 5
6
1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy

8
>
< t (t2 + 1) cos x
+ 2 dt + dx = 0
sin x cos 2x 1
>
: x(0) = :
2
2. Consider¼
a liniar¼
a
x000 x0 = 2 cos t
a ecuaţiei date.
c) Determinaţi soluţia pentru care x(0) = x0 (0) = x00 (0) = 1:
3. Consider¼
8 0
< x = 3x 2y + az
y 0 = 3x 4y 3z
: 0
z = 2x 4y

a.
b) Studiaţi stabilitatea sistemului în funcţie de parametrul a 2 R.
c) Rezolvaţi sistemul pentru a = 1. Puneţi în evidenţ¼ a un sistem fundamental de soluţii şi calculaţi wronksianul în
t = 0:
4) Consider¼
am urm¼
în care R = 4 ; C = 1F; L = 2H iar tensiunea electromotoare este E(t) = 3 sin 2t; t 0

dat.
1
x0 = 2y x(0) = 0
1 3 ;
y0 = x 4y + 4 sin 2t y(0) = 1
Observaţie!
asi ecuaţii liniare, Bernoulli, E.D.E. sau omogene, cu sau f¼ ar¼a condiţii iniţiale.
2) La problema 2 pot lipsi condiţiile iniţiale şi, deci, punctul c). Acestea vor face parte, în acest caz, din problema 3).
1
Rezolvare
1. Scriem ecuaţia sub forma
t (t2 + 1) cos x
+ 2 dt + dx = 0
sin x cos 2x 1
Not¼
am
t (t2 + 1) cos x
P (t; x) = + 2; Q(t; x) =
sin x cos 2x 1
şi observ¼
am c¼
a
@P t cos x 2t cos x 2t cos x
= 2 = =
@x sin x 1 cos 2x cos 2x 1
@Q 2t cos x
= :
@t cos 2x 1
@P @Q
Deoarece = rezult¼
a c¼
a avem o ecuaţie cu diferenţial¼
a exact¼ a F : D R2 ! R astfel încât dF = P dt+Qdx:
a. Exist¼
@x @t
Z Z
@F t 1
P = ) F (t; x) = P dt = + 2 dt = t2 + 2t + c(x)
@t sin x 2 sin x
@F cos x 2 0 t2 cos x
Q = = t + c (x) = + c0 (x)
@x 2 sin2 x cos 2x 1
(t2 + 1) cos x t2 cos x cos x
= + c0 (x) , = c0 (x)
cos 2x 1 cos 2x 1 sin2 x
1
c(x) = +k
sin x
de unde rezult¼
a c¼
a
1 1
F (t; x) = t2 + 2t + +k
2 sin x sin x
iar soluţia ecuaţiei este dat¼
a de F = cst
1 1
t2 + 2t + = cst:
2 sin x sin x
Punând condiţia iniţial¼
a x(0) = obţtinem cst = 1; deci
2
1 1 t2 + 2
t2 + 2t + = 1, = 2 4t
2 sin x sin x sin x
t2 + 2 t2 + 2
sin x(t) = ) x(t) = arcsin ; t 2 I; 0 2 I
2 4t 2 4t
2. a) Ecuaţia omogen¼
a asociat¼
a este
x000 x0 = 0
a este
3
= 0) ( 1)( + 1) = 0
1 = 0; 2;3 = 1:

1; et ; e t

a a ecuaţiei omogene asociate este
x(t) = c1 + c2 et + c3 e t :
b) I. Metoda variaţiei constantelor

C¼
aut¼ am o soluţie particular¼
a de forma
'(t) = K1 (t) 1 + K2 (t) et + K3 (t) e t
unde Ki se determin¼
a din sistemul 8 0
< K1 1 + K20 et + K30 e t = 0
K20 et K30 e t = 0
:
K20 et + K30 e t = 2 cos t
2
Avem, evident, 8
< K10 = 2 cos t
K 0 = e t cos t ) K1 = 2 sin t
: 20
K2 = et cos t
Z Z
t t t t t
K2 = e cos tdt = e cos t e sin tdt = e cos t + e sin t K2
1 t 1 t
K2 = e cos t + e sin t
2 2
Z Z
K3 = et cos tdt = et cos t + et sin tdt = et cos t + et sin t K3
1 t 1
K3 = e cos t + et sin t
2 2
Atunci,
1 1 1 1
'(t) = 2 sin t cos t + sin t + cos t + sin t = sin t
2 2 2 2
x(t) = c1 + c2 et + c3 e t
sin t

!!!Pt metoda coef. nedet. termenul liber tb s¼
a …e de forma
t t
Pe cos t + Qe sin t
Deoarece f (t) = 2 cos t; putem folosi metoda coe…cienţilor nedeterminaţi. Vom c¼

a de forma
'(t) = t` P e t
cos t + Qe t
sin t
Pentru f (t) = 2 cos t avem = 0; = 1 şi atunci r¼ ad¼acina indicat¼a de termenul liber este i = i: Cum i nu sunt
r¼
ad¼
acini ale ecuaţiei caracteristice rezult¼
a c¼
a ` = 0: În plus, grad P = 0 aşa c¼
a vom c¼
auta o soluţie de forma
'(t) = a cos t + b sin t; a; b 2 R.
Impunem ca ' s¼
a veri…ce ecuaţia dat¼
a:
'0 = b cos t a sin t

'00 = a cos t b sin t
'000 = b cos t + a sin t
'000 '0 = 2 cos t , 2b cos t + 2a sin t = 2 cos t , b = 1; a = 0

deci o soluţie particular¼
a este
'(t) = sin t
t
x(t) = c1 e + c2 + c3 et sin t
c) Impunem condiţiile iniţiale x(0) = x0 (0) = x00 (0) = 1 şi obţinem

8 8
< c1 + c2 + c3 = 1 < c1 = 21
c1 + c3 = 2 ) c2 = 0
: :
c1 + c3 = 1 c3 = 32
Deci, soluţia (unic¼

a) a problemei Cauchy este
1 t 3
x(t) = e + et sin t
2 2
3) Ecuaţia caracteristic¼
a a sistemului 8 0
< x = 3x 2y + az
y 0 = 3x 4y 3z
: 0
z = 2x 4y
3
este
3 2 3 2
Tr A + 2 det A = 0 , + (18 + 2a) + 24 + 4a = 0
Se observ¼
a imediat c¼
a = 2 este soluţie a ecuaţiei şi atunci rescriem ecuaţia în forma
2
( 2)( +3 12 2a) = 0
Obţinem 1 = 2 sau 8
< = 57 +
p 8a
2
+3 12 2a = 0 , 3 57 + 8a
: 2;3 =
2
b) Pentru c¼
a 1 = 2 > 0 rezult¼
a c¼
a sistemul este instabil pentru orice a 2 R.
Observaţie!! Matricea lui Hurwitz estedat¼

a de coe…cienţii polinomului caracteristic
a0 a1 a2 a3
1 1 18 2a 24 + 4a
0 1 0 1
a1 a0 0 1 1 0
H = @a3 a2 a1 A = @24 + 4a 18 2a 1 A
0 0 a3 0 0 24 + 4a
8
>
> 1 =1>0
<
1 1
2 = = 42 6a = 6(7 + a) > 0 , a < 7
>
> 24 + 4a 18 2a
:
3 = det H = (24 + 4a)( 42 6a) = 24(6 + a)(7 + a) > 0 , a 2 ( 7; 6)
Atunci nu exist¼
a a 2 R pentru care sistemul s¼
a …e uniform şi asimptotic stabil.
c) Pentru a = 1 avem = 49 ) 2 = 2; 3 = 5:
Pentru 1 = 2 = 2 soluţia are forma 0 1
c1 e2t + c2 te2t
' = @ c3 e2t + c4 te2t A :
c5 e2t + c6 te2t
Impunem condiţia ca '0 = A ' şi obţinem
0 1 0 1 0 1
(2c1 + c2 )e2t + 2c2 te2t 3 2 1 c1 e2t + c2 te2t
@ (2c3 + c4 )e2t + 2c4 te2t A = @3 4 3A @ c3 e2t + c4 te2t A
2t 2t
(2c5 + c6 )e + 2c6 te 2 4 0 c5 e2t + c6 te2t
0 1 0 1
(2c1 + c2 )e2t + 2c2 te2t (3c1 2c3 c5 )e2t + (3c2 2c4 c6 )te2t
@ (2c3 + c4 )e2t + 2c4 te2t A = @ (3c1 4c3 3c5 )e2t + (3c2 4c4 3c6 )te2t A
(2c5 + c6 )e2t + 2c6 te2t (2c1 4c3 )e2t + (2c2 4c4 )te2t
Obţinem sistemul 8
>
> 2c1 + c2 = 3c1 2c3 c5 8
>
>
>
> 2c3 + c4 = 3c1 4c3 3c5 >
> c1 2c3 c5 = c2
< <
2c5 + c6 = 2c1 4c3 3c1 6c3 3c5 = c4
,
>
> 2c 2 = 3c 2 2c 4 c6 >
> 2c1 4c3 2c5 = c6
>
> :
>
> 2c4 = 3c2 4c4 3c 6 c2 2c4 c6 = 0
:
2c6 = 2c2 4c4
Înmulţim prima ecuaţie cu 2 şi adun¼
am cu a treia ecuaţie şi obţinem 2c2 = c6 :
Înmulţim prima ecuaţie cu 3 şi adun¼
am cu a doua ecuaţie şi obţinem 3c2 c4 = 0:
Notând c6 = 2 obţinem imediat c2 = ; c4 = 3 : Apoi, înlocuind în a parta ecuaţie obţinem = 0 şi r¼
amânem doar
cu
c1 2c3 c5 = 0:
Renot¼
am c3 = ; c5 = şi obţinem c1 = 2 + ; de unde
0 1 0 1 0 1
(2 + )e2t 2e2t e2t
'=@ e2t A= @ e2t A + @ 0 A:
2t
e 0 e2t
4
În …ne, pentru 3 = 5 soluţia are forma 0 1
5t
c1 e
' = @ c2 e 5t A:
5t
c3 e
Impunem condiţia ca '0 = A ' şi obţinem
0 1 0 1 0 1 0 1
5c1 e 5t 3 2 1 c1 e 5t
(3c1 2c2 c3 )e 5t
@ 5c2 e 5t A = @3 4 3A @ c2 e 5t A
= @ (3c1 4c2 3c3 )e 5t A
5c3 e 5t 2 4 0 c3 e 5t
(2c1 4c2 )e 5t
8 8
< 8c1 2c2 c3 = 0 < c1 =
c3 = 8c1 2c2
3c1 + c2 3c3 = 0 ) ) c2 = 3
: 3c1 + c2 = 0 :
2c1 4c2 + 5c3 = 0 c3 = 2
astfel încât 0 1
5t
e
'= @ 3e 5t A:
5t
2e
Astfel, soluţia sistemului este
0 1 0 2t 1 0 1 0 1
x(t) 2e e2t e 5t
@ y(t) A = @ e2t A + @ 0 A + @ 3e 5t A:
z(t) 0 e2t 2e 5t
| {z } | {z } | {z }
'1 '2 '3
Un sistem fundamental de soluţii este f'1 ; '2 ; '3 g :
2 1 1
W (0) = 1 0 3 =1 6 2= 5 6= 0
0 1 2
4. a) Avem: 8 8
< iR = iC + iL < uR = R iR ) uR = 4iR
x = iL
uR + uC = uR + uL = E ; uC = Cq ) u0C = iC ;
: : y = uC
uC = uL uL = L i0L ) uC = 2i0L
Obţinem, succesiv:
1
y = 2x0 x0 = 2y
0 , 1 3
4(y + x) + y = 3 sin 2t y0 = x 4y + 4 sin 2t
b) Not¼
am x(t) $ X(s) şi y(t) $ Y (s) şi avem
8
< x0 $ sX x(0+) = sX
y 0 $ sY y(0+) = sY 1
:
sin 2t $ s22+4
Transformând întregul siste obţinem
sX = 21 Y Y = 2sX
)
sY 1 = X 14 Y + 3 2
4 s2 +4 2s2 X 1 = X 21 sX + 3 1
2 s2 +4
3 2s2 + 11
(4s2 + s + 2)X = 2 + = 2
s2 +4 s +4
2s2 + 11
X=
(s2 + 4)(4s2 + s + 2)
Avem:
p !
1 1 1 1 1 2 1 31
= = $p e 8t sin t
p
4s2 + s + 2 4 (s2 + 2 18 s + 812 ) + 1 1 4 1 2 31
2
31 8
2 64 (s + 8) + 8
5
iar
1
s 1 s 1 s+ 8 1 1
= p 2 = q 2 p 2
4s2 + s + 2 4 1 2 31 4 32 1 2 31
(s + 8) + 8 (s + 18 )2 + 31 8
(s + 8) + 8
r r
1 1 31 1 1 31
$ e 8t cos t p e 8 t sin t:
4 8 4 31 8
s 1 1
$ cos 2t; $ sin 2t
s2 + 4 s2 + 4 2
Descompunem în fracţii simple:
2s2 + 11 as + b cs + d
= 2 +
(s2 + 4)(4s2 + s + 2) s + 4 4s2 + s + 2
Pentru a a‡a constantele a; b; c; d impunem condiţia
2s2 + 11 = (as + b)(4s2 + s + 2) + (cs + d)(s2 + 4)

2s2 + 11 = (4a + c)s3 + (a + 4b + d)s2 + (2a + b + 4c)s + 2b + 4d
8 8 8 3
>
> 4a + c = 0 >
> c = 4a >
> a = 200
< < < 42
a + 4b + d = 2 b = 14a b = 200
) ) 12
>
> 2a + b + 4c = 0 >
> d = 2 57a >
> c = 200
: : 3 : 571
2b + 4d = 11 a = 200 d = 200
Obţinem soluţia
p p ! p !
b 1 31
1 1 1 31 2 1 31
x(t) = a cos 2t + sin 2t + c ecos 8t t p e 8 t
sin t +d p e 8t sin t
2 4 8 4 31 8 31 8
p p
3 21 3 1 31 1139 1 1 31
x(t) = cos 2t sin 2t + e 8 t cos t+ p e 8 t sin t
200 200 200 8 200 31 8
Pe y îl obţinem din prima relaţie: y = 2x0 :

r r
21 3 71 1 31 77 1 1 31
y(t) = cos 2t + sin 2t + e 8t cos t+ p e 8t sin t
50 50 50 8 50 31 8
6
Seminarul nr. 7 - Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I
I. Cazul omogen
1. Rezolvaţi urm¼ atoarele sisteme de ecuaţii, punând în evidenţ¼
a un sistem fundamental de soluţii
x0 = 2x + y
a1 )
y 0 = 3x + 4y
Soluţie.
0
x 2 1 x
=
y 3 4 y
| {z }
A m atricea sist.
a
2 1
det(A I) = 0, =0,
3 4
2
6 +5 = 0, 1 = 1; 2 =5
Pentru 1 = 1 o soluţie are forma

c1 et
'1 = :
c2 et
a avem '01 = A '1 şi atunci
Trebuie s¼
c1 et 2 1 c1 et
=
c2 et 3 4 c2 et
c1 et (2c1 + c2 )et c1 = 2c1 + c2
= ,
c2 et (3c1 + 4c2 )et c2 = 3c1 + 4c2
et et
c1 = ; c2 = ) '1 = =
et et
Pentru 2 = 5 o soluţie fundamental¼

a are forma
c3 e5t
'2 =
c4 e5t
a avem '02 = A '2 şi atunci

Trebuie s¼
5c3 e5t 2 1 c3 e5t

=
5c4 e5t 3 4 c4 e5t
5c3 e5t (2c3 + c4 )e5t 5c3 = 2c3 + c4
= )
5c4 e5t (3c3 + 4c4 )e5t 5c4 = 3c3 + 4c4
e5t e5t
c3 = ; c4 = 3 ) '2 = =
3 e5t 3e5t
Soluţia general¼
a a sistemului este:
x et e5t
= +
y et 3e5t
sau, echivalent,
x(t) = et + e5t
y(t) = et + 3 e5t
1
x0 = x y
b1 )
y 0 = y 4x
Soluţie.
0
x 1 1 x
=
y 4 1 y
| {z }
A m atricea sist.
a
1 1
det(A I) = 0, =0
4 1
2
(1 )2 4 = 0, 2 3=0) 1 = 1; 2 = 3:
( +1)( 3)

t
c1 e
'1 = t :
c2 e
Impunem condiţia '01 = A '1 :
t t
c1 e 1 1 c1 e
t = t
c2 e 4 1 c2 e
t
c1 e (c1 c2 )e t c1 = c1 c2
t = t )
c2 e ( 4c1 + c2 )e c2 = 4c1 + c2
t t
e e
c2 = 2c1 ) c1 = ; c2 = 2 ) '1 = t = t :
2 e 2e

c3 e3t
'2 =
c4 e3t
3c3 e3t 1 1 c3 e3t

=
3c4 e3t 4 1 c4 e3t
3c3 e3t (c3 c4 )e3t 3c3 = c3 c4
= )
3c4 e3t ( 4c3 + c4 )e3t 3c4 = 4c3 + c4
e3t e3t
c4 = 2c3 ) c3 = ; c4 = 2 ) '2 = =
2 e3t 2e3t
Soluţia sistemului este

t
x e e3t
= t +
y 2e 2e3t
sau, echivalent,
t
x(t) = e + e3t
t
y(t) = 2 e 2 e3t :
2
x0 = x + 8y
a2 )
y0 = x + y
Soluţie. Sistemul se scrie în forma
0
x 1 8 x
=
y 1 1 y
a este
1 8
det(A I2 ) = 0, =0
1 1
2
1 8 = 0, = 3:
Pentru = 3 o soluţie este

3t
c1 e
'1 = 3t :
c2 e
3t 3t
3c1 e 1 8 c1 e ( c1 + 8c2 )e 3t
3t = 3t =
3c2 e 1 1 c2 e (c1 + c2 )e 3t
3c1 = c1 + 8c2 c1 = 4 4 e 3t
) c1 = 4c2 ) ) '1 =
3c2 = c1 + c2 c2 = e 3t
4e 3t
'1 =
e 3t
Pentru = 3 o soluţie este

c3 e3t
'2 = :
c4 e3t
3t
3c3 e 1 8 c3 e3t ( c3 + 8c4 )e3t
3t = =
3c4 e 1 1 c4 e3t (c3 + c4 )e3t
3c3 = c3 + 8c4 c3 = 2 2 e3t
) c3 = 2c4 ) ) '2 =
3c4 = c3 + c4 c4 = e3t
2e3t
'2 =
e3t
Atunci, soluţia general¼
a a sistemului (omogen) este
x(t) 4e 3t 2e3t
= +
y(t) e 3t e3t
x(t) = 4 e 3t + 2 e3t
y(t) = e 3t + e3t
3
x0 = 2x 5y
b2 )
y0 = 2y
Soluţie. Sistemul se scrie
0
x 2 5 x
=
y 0 2 y
a
2 5
det(A I2 ) = 0, = 0 , (2 )2 = 0
0 2
= 2; de multiplicitate 2
Pentru = 2 de multiplicitate 2 o soluţie este
(c1 + c2 t)e2t
'1 = :
(c3 + c4 t)e2t
Impunem condiţia '01 = A'1 :
(2c1 + 2c2 t + c2 )e2t 2 5 (c1 + c2 t)e2t (2c1 + 2c2 t 5c3 5c4 t)e2t
= =
(2c3 + 2c4 t + c4 )e2t 0 2 (c3 + c4 t)e2t
(2c3 + 2c4 t)e2t
8 8
> 2c1 + c2 = 2c1 5c3 8 > c1 =
>
< < c2 = 5c3 >
<
2c1 + 2c2 t + c2 = 2c1 + 2c2 t 5c3 5c4 t 2c2 = 2c2 5c4 c2 = 5
8t , ) c1 2 R )
2c3 + 2c4 t + c4 = 2c3 + 2c4 t >
> 2c3 + c4 = 2c3 : >
> c3 =
: c4 = 0 :
2c4 = 2c4 c4 = 0
Soluţia general¼
a este
x(t) ( 5 t)e2t e2t 5e2t
= = +
y(t) e2t 0 e2t
sau echivalent
x(t) = e2t 5 te2t
y(t) = e2t
4
x0 = 2x 3y
c2 )
y 0 = 3x + 2y
Soluţie. Sistemul se scrie
0
x 2 3 x
=
y 3 2 y
a este
2 3
det(A I2 ) = 0 , =0, =2 3i
3 2
Pentru =2 3i soluţia este

c1 e2t cos 3t + c2 e2t sin 3t
'1 =
c3 e2t cos 3 + c4 e2t sin 3t
Impunem condţia '01 = A '1 :
(2c2 3c1 )e2t sin 3t + (2c1 + 3c2 )e2t cos 3t (2c2 3c4 )e2t sin 3t + (2c1 3c3 )e2t cos 3t
=
(2c4 3c3 )e2t sin 3t + (2c3 + 3c4 )e2t cos 3t (3c2 + 2c4 )e2t sin 3t + (3c1 + 2c3 )e2t cos 3t
8
>
> 2c2 3c1 = 2c2 3c4
<
2c1 + 3c2 = 2c1 3c3 c1 = c4 =
,
>
> 2c4 3c3 = 3c2 + 2c4 c2 = c3 =
:
2c3 + 3c4 = 3c1 + 2c3
Soluţia general¼
a este:
x(t) e2t cos 3t + e2t sin 3t e2t cos 3t e2t sin 3t

= = +
y(t) e2t cos 3 + e2t sin 3t e2t sin 3t e2t cos 3t
5
x0 = 3x + 6y
a3 )
y 0 = 4x + 4y
Soluţie. Scriem sistemul
0
x 3 2 x
= :
y 1 4 y
a este
3 6 2
det(A I2 ) = 0, = 0 sau Tr A + det A = 0
4 4
2 1 =2
(3 )(4 ) 2 = 0, 7 + 10 = 0 , ( 2)( 5) = 0 )
2 =5
Pentru 1 = 2 soluţia are forma

c1 e2t
'1 =
c2 e2t
Impunem condiţia '01 = A '1
2c1 e2t 3 2 c1 e2t (3c1 + 2c2 )e2t

= =
2c2 e2t 1 4 c2 e2t (c1 + 4c2 )e2t
2c1 = 3c1 + 2c2 c1 = 2

) c1 + 2c2 = 0 ) )
2c2 = c1 + 4c2 c2 =
2e2t
'1 =
e2t
c3 e5t
'2 =
c4 e5t
5c3 e5t 3 2 c3 e5t (3c3 + 2c4 )e5t

= =
5c4 e5t 1 4 c4 e5t (c3 + 4c4 )e5t
5c3 = 3c3 + 2c4

) c3 = c4 =
5c4 = c3 + 4c4
e5t
'2 =
e5t
Soluţia general¼
a este
x 2e2t e5t
= +
y e2t e5t
sau, echivalent,
x(t) = 2 e2t + e5t
y(t) = e2t + e5t
Sistemul de funcţii
2e2t e5t
'1 = ; '2 =
e2t e5t
formeaz¼
2 1
W (0) = = 3 6= 0
1 1
6
x0 = 3x 7y
b3 )
y0 = 3y
Soluţie. Sistemul se scrie sub forma
0
x 3 7 x
=
y 0 3 y
a este
det(A I2 ) = 0 , 2 Tr A + det A = 0
2 2
6 +9 = 0,( 3) = 0 ) = 3; de multiplicitate 2
Pentru = 3 de multiplicitate 2 soluţia general¼

a este:
c1 e3t + c2 te3t
'1 = :
c3 e3t + c4 te3t
3c1 e3t + c2 e3t + 3c2 te3t 3 7 c1 e3t + c2 te3t

=
3c3 e3t + c4 e3t + 3c4 te3t 0 3 c3 e3t + c4 te3t
3t 3t =
(3c3 + c4 )e + 3c4 te 3c3 e3t + 3c4 te3t
8 8
>
> 3c1 + c2 = 3c1 7c3 >
> c1 = 2 R
< <
3c2 = 3c2 7c4 c2 = 7
) c2 = 7c3 )
>
> 3c3 + c 4 = 3c3 >
> c3 =
: :
3c4 = 3c4 c4 = 0
Soluţia este
e3t 7 te3t e3t 7te3t
'1 = 3t = +
e 0 e3t
sau, echivalent
x(t) = e3t 7 te3t
y(t) = e3t
7
x0 = x 2y
c3 )
y 0 = 2x + y
Soluţie. Scriem sistemul sub forma
0
x 1 2 x
=
y 2 1 y
a este
2
det(A I2 ) = 0 , 2 +5=0, =1 2i
= 16
Pentru =1 2i soluţia general¼

a este
c1 et sin 2t + c2 et cos 2t
'1 =
(c1 2c2 )et sin 2t + (2c1 + c2 )et cos 2t 1 2 c1 et sin 2t + c2 et cos 2t

=
(c3 2c4 )et sin 2t + (2c3 + c4 )et cos 2t 2 1 c3 et sin 2t + c4 et cos 2t
(c1 2c2 )et sin 2t + (2c1 + c2 )et cos 2t (c1 2c3 )et sin 2t + (c2 2c4 )et cos 2t
t t =
(c3 2c4 )e sin 2t + (2c3 + c4 )e cos 2t (2c1 + c3 )et sin 2t + (2c2 + c4 )et cos 2t
8
>
> c1 2c2 = c1 2c3 ) c2 = c3 =
<
2c1 + c2 = c2 2c4 ) c1 = c4 =
>
> c3 2c4 = 2c1 + c3 ) c1 = c4
:
2c3 + c4 = 2c2 + c4 ) c2 = c3
Soluţia general¼
a este
et sin 2t + et cos 2t et cos 2t et sin 2t

'1 = = +
et sin 2t et cos 2t et sin 2t et cos 2t
sau, echivalent
x(t) = et sin 2t + et cos 2t
y(t) = et sin 2t et cos 2t
8
x0 = x + y
a4 )
y 0 = 3y 2x
Soluţie. Sistemul se rescrie în forma
0
x 1 1 x
=
y 2 3 y
a
1 1
det(A I2 ) = 0 , = 0 , (1 )(3 )+2=0
2 3
p
2 4 i 4
4 +5=0) 1;2 = =2 i
= 4 2
Pentru r¼
ad¼
acinile =2 i soluţia general¼
a este
c1 e2t cos t + c2 e2t sin t

'1 =
c3 e2t cos t + c4 e2t sin t
(2c1 + c2 )e2t cos t + (2c2 c1 )e2t sin t 1 1 c1 e2t cos t + c2 e2t sin t
=
(2c3 + c4 )e2t cos t + (2c4 c3 )e2t sin t 2 3 c3 e2t cos t + c4 e2t sin t
(2c1 + c2 )e2t cos t + (2c2 c1 )e2t sin t (c1 + c3 )e2t cos t + (c2 + c4 )e2t sin t
2t 2t =
(2c3 + c4 )e cos t + (2c4 c3 )e sin t ( 2c1 + 3c3 )e2t cos t + ( 2c2 + 3c4 )e2t sin t
8 8
>
> 2c1 + c2 = c1 + c3 >
> c1 + c2 c3 =0
< <
2c2 c1 = c2 + c4 c1 + c2 c4 = 0
)
>
> 2c3 + c4 = 2c1 + 3c3 >
> 2c1 c3 + c4 = 0
: :
2c4 c3 = 2c2 + 3c4 2c2 c3 c4 = 0
8
>
> c1 =
<
c3 = c1 + c2 c2 =
)
c4 = c1 + c2 >
> c3 = +
:
c4 = +
Soluţia este
e2t cos t + e2t sin t e2t cos t e2t sin t

'1 = = +
( + )e2t cos t + ( + )e2t sin t e cos t e2t sin t
2t
e cos t + e2t sin t
2t
sau, echivalent
x(t) = e2t cos t + e2t sin t
y(t) = ( + )e2t cos t + ( + )e2t sin t
9
x0 = x 12 y
b4 )
y 0 = 21 x
Rescriem sistemul în forma 0 1
x 1 2 x
= 1
y 2 0 y
a
1 1 1
1 2 2
det(A I2 ) = 0 , 1 =0, + =0) = ; de multiplicitate 2
2 4 2
=0
1
Pentru = 2 soluţia general¼
a este
1 1
c1 e 2 t + c2 te 2 t
'1 = 1 1
c3 e 2 t + c4 te 2 t
1 1 1 1
( 12 c1 + c2 )e 2 t + ( 12 c2 )te 2 t 1 1
2 c1 e 2 t + c2 te 2 t
1 1 = 1 1 1
( 12 c3 + c4 )e 2 t + ( 12 c4 )te 2 t 2 0 c3 e 2 t + c4 te 2 t
1 1 1 1
( 12 c1 + c2 )e 2 t + ( 12 c2 )te 2 t (c1 12 c3 )e 2 t + (c2 12 c4 )te 2 t
1 1
t 1 1
t = 1 1 1 1
( 2 c3 + c4 )e 2 + ( 2 c4 )te 2 2t + 2t
2 c1 e 2 c2 te
8 1
> c1 + c2 = c1 12 c3 8
>
< 2 1 1 < c2 = c4 =
2 c2 = c2 2 c4 ) c3 =
1 1
>
> 2 c3 + c4 = 2 c1 :
: 1 1 c1 + 2c2 + c 3 = 0 ) c1 = 2 +
2 c4 = 2 c2
Soluţia general¼
a este
1 1 1 1 1
(2 + )e 2 t + te 2 t 2e 2 t + te 2 t e2t
'1 = 1 1 = 1 + 1
e 2 t + te 2 t te 2 t e2t
sau, echivalent
1 1
x(t) = (2 + )e 2 t + te 2 t
1 1
y(t) = e 2 t + te 2 t
10
x0 = 2x 5y
c4 )
y0 = +3y
Soluţie. Din a doua ecuaţie rezult¼
a
R
y 0 = 3y j e 3dt
) (e 3t
y)0 = 0 ) y = e3t
Din prima relaţie

R
0
x0 = 2x 5 e3t j e 2dt
) e2t x = 5 e5t
e2t x = e5t + )x= e3t + e 2t
Soluţia general¼
a este:
x(t) = e3t + e 2t
x e3t e 2t
3t ) = +
y(t) = e y e3t 0
11
x0 = 6x + 2y
d)
y 0 = 3x + y
Soluţie. Rescriem sistemul:
0
x 6 2 x
=
y 3 1 y
a:
6 2 2 1 =4
det(A I2 ) = 0 , =0, 7 + 12 = 0 )
3 1 =1 2 =3
Pentru = 4; de multiplicitate 1 soluţia general¼

a este:
c1 e4t
'1 =
c2 e4t
4c1 e4t 6 2 c1 e4t (6c1 + 2c2 )e4t

= =
4c2 e4t 3 1 c2 e4t ( 3c1 + c2 )e4t
4c1 = 6c1 + 2c2

) c1 = c2 =
4c2 = 3c1 + c2
Soluţia este:
e4t e4t
'1 = =
e4t e4t
a este:
c1 e3t
'2 =
c2 e3t
3c1 e3t 6 2 c1 e3t (6c1 + 2c2 )e3t

= =
3c2 e3t 3 1 c2 e3t ( 3c1 + c2 )e3t
0 = 3c1 + 2c2
) c2 = 3 ; c1 = 2
3c2 = 3c1 + c2
Soluţia este
2 e3t 2e3t
'2 = =
3 e3t 3e3t
Soluţia egenral¼
a este:
x e4t 2e3t
= +
y e4t 3e3t
sau, echivalent,
x(t) = e4t 2 e3t
y(t) = e4t + 3 e3t
12
x0 = 2x + y
a5 )
y 0 = 4y x
Soluţie. Rescriem sistemul în forma
0
x 2 1 x
=
y 1 4 y
a
Metoda 1)
2 1
det(A I2 ) = 0, = 0 , (2 )(4 )+1=0
1 4
2
6 +9 = 0
Metoda 2) Teorema Cayley-Hamilton
2 1= Tr A = suma minorilor diagonali de ordinul 1 = 6

1 + 2 = 0; unde
2 = det A = (suma) minorilor diagonali de ordinul 2 = 9
2
6 +9 = 0,( 3)2 = 0 ) = 3; de multiplicitate 2
Pentru = 3; de multiplicitate 2 soluţia general este de forma
c1 e3t + c2 te3t
'1 =
c3 e3t + c4 te3t
(3c1 + c2 )e3t + 3c2 te3t 2 1 c1 e3t + c2 te3t (2c1 + c3 )e3t + (2c2 + c4 )te3t
3t 3t = 3t 3t =
(3c3 + c4 )e + 3c4 te 1 4 c3 e + c4 te ( c1 + 4c3 )e3t + ( c2 + 4c4 )te3t
8 8
> 3c1 + c2 = 2c1 + c3 8 > c1 = +
>
< < c1 + c2 c3 = 0 >
<
3c2 = 2c2 + c4 c2 =
) c2 = c4 = )
>
> 3c3 + c4 = c1 + 4c3 : >
> c3 =
: c1 c3 + c4 = 0 :
3c4 = c2 + 4c4 c4 =
Soluţia general¼
a este
x ( + )e3t + te3t e3t + te3t e3t

= = +
y e3t + te3t te3t e3t
sau, echivalent
x(t) = ( + )e3t + te3t
y(t) = e3t + te3t
13
x0 = 3x + 2y
b5 )
y 0 = 3x 4y
Soluţie. Rescriem sistmeul în forma
x 3 2 x
=
y 3 4 y
a este
2
+ 6=0, 1 = 2; 2 3;
=25
Pentru 1 = 2 (de multiplicitate 1) soluţia general¼

a este
c1 e2t
'1 =
c2 e2t
2c1 e2t 3 2 c1 e2t (3c1 + 2c2 )e2t

= =
2c2 e2t 3 4 c2 e2t ( 3c1 4c2 )e2t
2c1 = 3c1 + 2c2 c1 = 2

) c1 = 2c2 )
2c2 = 3c1 4c2 c2 =
Soluţia este
2 e2t 2e2t
'1 = =
e2t e2t
Pentru 1 = 3 (de multiplicitate 1) soluţia general¼
a este
3t
c1 e
'2 = 3t
c2 e

3t 3t
3c1 e 3 2 c1 e (3c1 + 2c2 )e 3t
3t = 3t =
3c2 e 3 4 c2 e ( 3c1 4c2 )e 3t
3c1 = 3c1 + 2c2 c1 =

) c2 = 3c1 )
3c2 = 3c1 4c2 c2 = 3
Soluţia este
e 3t e 3t
'2 = =
3 e 3t 3e 3t
Soluţia general¼
a a sistemului este
x 2e2t e 3t
= +
y e2t 3e 3t
sau, echivalet,
x(t) = 2 e2t + e 3t
y(t) = e2t 3 e 3t
14
x0 = x + y
c5 )
y 0 = 5x + 3y
Soluţie. Rescriem sistemul:
x 1 1 x
=
y 5 3 y
a este
2 4 4i
4 +8=0) 1;2 = =2 2i
= 16 2
Pentru 1;2 =2 2i; de multiplicitate 1 soluţia este

'1 =
(2c1 + 2c2 )e2t cos 2t + ( 2c1 + 2c2 )e2t sin 2t 1 1 c1 e2t cos 2t + c2 e2t sin 2t
=
(2c3 + 2c4 )e2t cos 2t + ( 2c3 + 2c4 )e2t sin 2t 5 3 c3 e2t cos 2t + c4 e2t sin 2t
(2c1 + 2c2 )e2t cos 2t + ( 2c1 + 2c2 )e2t sin 2t (c1 + c3 )e2t cos 2t + (c2 + c4 )e2t sin 2t
2t 2t =
(2c3 + 2c4 )e cos 2t + ( 2c3 + 2c4 )e sin 2t ( 5c1 + 3c3 )e2t cos 2t + ( 5c2 + 3c4 )e2t sin 2t
8 8 8
>
> 2c1 + 2c2 = c1 + c3 >
> c1 + 2c2 c3 = 0 >
> c3 = c1 + 2c2
< < <
2c1 + 2c2 = c2 + c4 2c1 + c2 c4 = 0 c4 = 2c1 + c2
) )
>
> 2c3 + 2c4 = 5c1 + 3c3 >
> 5c1 c3 + 2c4 = 0 >
> 5c1 c1 2c2 + 2c2 4c1 = 0
: : :
2c3 + 2c4 = 5c2 + 3c4 5c2 2c3 c4 = 0 5c2 2c1 4c2 + 2c1 c2 = 0
8
>
> c1 =
<
c2 =
> c3 = + 2
>
:
c4 = 2 +
Soluţia general¼
a este
x(t) e2t cos 2t + e2t sin 2t
=
y(t) ( + 2 )e2t cos 2t + ( 2 + )e2t sin 2t
sau, echivalent,
x(t) e2t cos 2t e2t sin 2t
= +
y(t) e cos 2t 2e2t sin 2t
2t
2e cos 2t + e2t sin 2t
2t
15
x0 = x 3y
f)
y 0 = 3x + y
Soluţie.
16
x0 = x 5y
g)
y0 = x + y
Soluţie. METODA REDUCERII
Deriv¼ am prima ecuaţie:
x00 = x0 5y 0 = x0 5x 5y
Inlocuim pe y din prima ecuaţie:
5y = x0 + x )
x00 = x0 5x + x0 + x
00
, x + 4x = 0
2
a (pentru funcţia x !!): +4=0) =0 2i )
x(t) = c1 cos 2t + c2 sin 2t
Atunci,
0
5y = x0 + x = (c1 cos 2t + c2 sin 2t) + c1 cos 2t + c2 sin 2t
1 1
y = ( 2c1 + c2 ) sin 2t (c1 + 2c2 ) cos 2t
5 5
x c1 cos 2t + c2 sin 2t
= 1
y 5( 2c1 + c2 ) sin 2t 51 (c1 + 2c2 ) cos 2t
cos 2t sin 2t
= c1 2 + c2
5 sin 2t 15 cos 2t 1
5 sin 2t 25 cos 2t
17
x0 = 3x y
h)
y 0 = 4x y
Soluţie.
18
x0 = 2y 3x
i)
y 0 = y 2x
Soluţie.
19
x0 = 5x + 3y
j)
y 0 = 3x + y
Soluţie.
20
2. 8
Rezolvaţi urm¼atoarele sisteme de ecuaţii, punând în evidenţ¼
< x0 = x y + z
a) y0 = x + y z
: 0
z = 2x y
Soluţie. Sistemul se scrie 0 10 0 1 0 1
x 1 1 1 x
@ y A = @1 1 1A @ y A
z 2 1 0 z
| {z }
A m atricea sist
a
1 1 1
det(A I3 ) = 0, 1 1 1 =0
2 1
2
( 2 + 1) 1+2 2(1 ) 1(1 ) = 0
3 2 2
+2 + 2 = 0, ( 2) + 2=0
1 = 2; 2 = 1; 3 = 1
Pentru 1 = 2 o soluţie este 0 1
c1 e2t
'1 = @ c2 e2t A
c3 e2t
Impunem condiţia '01 = A'1
0 1 0 1 0 1 0 1
2c1 e2t 1 1 1 c1 e2t (c1 c2 + c3 )e2t
@ 2c2 e2t A = @1 1 1A @ c2 e2t A = @ (c1 + c2 c3 )e2t A
2c3 e2t 2 1 0 c3 e2t (2c1 c2 )e2t
8 8
< 2c1 = c1 c2 + c3 < c1 = c2 + c3
2c2 = c1 + c2 c3 ) c2 = 0 ) c1 = c3 = ; c2 = 0
: :
2c3 = 2c1 c2 2c3 = 2( c2 + c3 )
0 1 0 2t 1
e2t e
'1 = @ 0 A = @ 0 A:
e2t e2t
c1 et
'2 = @ c2 et A
c3 et
0 1 0 1 0 1 0 1
c1 et 1 1 1 c1 et (c1 c2 + c3 )et
@ c2 et A = @1 1A @ c2 et A = @ (c1 + c2 c3 )et A
1
c3 et 2 0 1 c3 et (2c1 c2 )et
8 0 t 1
< c1 = c1 c2 + c3 e
c2 = c1 + c2 c3 ) c2 = c3 = c1 = ) '2 = @ et A
:
c3 = 2c1 c2 et

t
c1 e
'3 = @ c2 e t A
t
c3 e
0 1 0 1 0 1 0 1
c1 e t 1 1 1 c1 e t
(c1 c2 + c3 )e t
@ c2 e t A = @1 1 1A @ c2 e t A
= @ (c1 + c2 c3 )e t A
c3 e t 2 1 0 c3 e t
(2c1 c2 )e t
8 8
< c1 = c1 c2 + c3 < c1 =
c3 = 2c1 + c2
c2 = c1 + c2 c3 ) ) c2 = 3c1 ; c3 = 5c1 ) c2 = 3
: c2 = 3c1 :
c3 = 2c1 c2 c3 = 5
21
0 1
e t
'3 = @ 3e t A
t
5e
Soluţia sistemului este 0 1 0 1 0 1 0 1
x e2t et e t
@ y A= @ 0 A+ @ et A + @ 3e t A
z e2t et 5e t
sau echivalent 8
< x(t) = e2t + et + e t
y(t) = et 3 e t
:
z(t) = e + et 5 e t
2t
22
8 0
< x = 4x y z
a2 ) y 0 = x + 2y z
: 0
z = x y + 2z
Sistemul se scrie 0 10 0 1 0 1
x 4 1 1 x
@ y A = @1 2 1A @ y A
z 1 1 2 z
| {z }
A m atricea sist
a
4 1 1
det(A I3 ) = 0, 1 2 1 =0
1 1 2
2
(4 )( 4 + 4) + 1 + 1 + (2 ) (4 )+2 = 0
3
+8 2 21 + 18 = 0 , ( 2)( 3)2 = 0
1 = 2 de mult. 1; 2;3 = 3 de mult. 2
Pentru = 3 r¼
ad¼
acin¼
a multipl¼
a (de multiplicitate 2) o soluţie este
0 1
(c1 + c2 t)e3t
' = @ (c3 + c4 t)e3t A
(c5 + c6 t)e3t
Impunem condiţia '0 = A '

0 1 0 1 0 1
(c2 + 3c1 + 3c2 t)e3t 4 1 1 (c1 + c2 t)e3t
@ (c4 + 3c3 + 3c4 t)e3t A = @1 2 1A @ (c3 + c4 t)e3t A
3t
(c6 + 3c5 + 3c6 t)e 1 1 2 (c5 + c6 t)e3t
0 1
(4c1 c3 c5 + (4c2 c4 c6 )t)e3t
= @ (c1 + 2c3 c5 + (c2 + 2c4 c6 )t)e3t A
(c1 c3 + 2c5 + (c2 c4 + 2c6 )t)e3t
8 8
< c2 + 3c1 = 4c1 c3 c5 < 3c2 = 4c2 c4 c6
c4 + 3c3 = c1 + 2c3 c5 ; 3c4 = c2 + 2c4 c6 c2 c4 c6 = 0
: :
c6 + 3c5 = c1 c3 + 2c5 3c6 = c2 c4 + 2c6
8
< c1 c2 c3 c5 = 0
c1 c3 c4 c5 = 0
:
c1 c3 c5 c6 = 0
Obţinem c2 = c4 = c6 = 0 şi 8
< c1 = +
c3 =
:
c5 =
0 1 0 1 0 3t 1 0 1
(c1 + c2 t)e3t ( + )e3t e e3t
' = @ (c3 + c4 t)e3t A = @ e3t A= @ e3t A + @ 0 A
3t 3t
(c5 + c6 t)e e 0 e3t
23
8 0
< x = x 2y z
b2 ) y0 = x + y + z
: 0
z =x z
Soluţie. Sistemul se poate scrie 0 10 0 1 0 1
x 1 2 1 x
@ y A =@ 1 1 1A @ y A
z 1 0 1 z
a este
1 2 1
det(A I3 ) = 0, 1 1 1 =0
1 0 1
, (1 )2 ( 1 ) + 0 2 + (1 ) 0 2( 1 )=0
, ( 2 2 + 1)( 1 ) + 1 + = 0 , ( + 1)( 2
+2 )=0
1 = 0; 2 = 1; 3 = 2:

a are forma 0 1
t
c1 e
'1 = @ c2 e t A:
t
c3 e
0 t
1 0 1 8
c1 e (c1 2c2 c3 )e t < c1 = c1 2c2 c3
@ c2 e t A
= @ ( c1 + c2 + c3 )e t A ) c2 = c1 + c2 + c3
t :
c3 e (c1 c3 )e t c3 = c1 c3
8 0 1
< c1 = 0 0
c1 = 0
) c2 = ) '1 = @ e t A
c3 = 2c2 :
c3 = 2 2e t

a are forma 1 0
c4
'2 = @ c5 A :
c6
0 1 0 1 0 1
0 c4 2c5 c6 1
@ 0 A = @ c4 + c5 + c6 A ) c5 = 0 @ 0 A
) '2 =
c4 = c6 =
0 c4 c6 1

a are forma 01
c7 e2t
'3 = @ c8 e2t A :
c9 e2t
Impunem condiţia '03 = A '3 : 0 1
3e2t
: : : '3 = @ 2e2t A
e2t
Soluţia general¼
a este: 0 1 0 1 0 1 0 1
x(t) 0 1 3e2t
@ y(t) A = @ e t A+ @ 0 A+ @ 2e2t A
t
z(t) 2e 1 e2t
sau, echivalent, 8
< x(t) = + 3 e2t
y(t) = e t 2 e2t :
: t
z(t) = 2 e + + e2t
24
8 0
< x = 3x 2y z
c2 ) y 0 = 3x 4y 3z
: 0
z = 2x 4y
8
0 0 1 1 0 1 > = Tr A = 1
x 3 2 1 x >
<
1
@ y A = @3 3 2 3 1 4 3
4 3A @ y A ; 2 = + + = 6+2 12 = 16
>
> 3 4 2 0 4 0
z 2 4 0 z :
3 = det A = 12 + 12 8 36 = 20
a este:
0 1
3 2 1
det(A I3 ) = 0,@ 3 4 3A = 0 ,
2 4
3 2 3 2
Tr A + 2 det A = 0 , + 16 + 20 = 0
2 2
( 2)( + 3 10) = 0 , ( 2) ( + 5) = 0
Pentru 1 = 2; de multiplicitate 2 soluţia general¼

a este
0 1
c1 e2t + c2 te2t
'1 = @ c3 e2t + c4 te2t A
c5 e2t + c6 te2t

0 1 0 1
(2c1 + c2 )e2t + 2c2 te2t (3c1 2c3 c5 )e2t + (3c2 2c4 c6 )te2t
@ (2c3 + c4 )e2t + 2c4 te2t A = @ (3c1 4c3 3c5 )e2t + (3c2 4c4 3c6 )te2t A
8 8
< 2c1 + c2 = 3c1 2c3 c5 < 2c2 = 3c2 2c4 c6
2c3 + c4 = 3c1 4c3 3c5 şi 2c4 = 3c2 4c4 3c6
: :
2c5 + c6 = 2c1 4c3 2c6 = 2c2 4c4
8
>
> c1 c2 2c3 c5 = 0 8
>
>
>
> c2 2c4 c6 = 0 >
> c1
2c4 c6 2c3 c5 = 0
< <
3c1 6c3 c4 3c5 = 0 c2 = 2c4 + c6
) ) 2c4 = 3c6 = 6 )
> 2c1 4c3 2c5 c6 = 0
> >
> 3c1 6c3 c4 3c5 = 0 j 2
>
> :
>
> 3c2 6c4 3c6 = 0 2c1 4c3 2c5 c6 = 0 j ( 3)
:
2c2 4c4 2c6 = 0
8
< c1 2c3 c5 = 8
c4 = 3 ; c6 = 2 ; c2 = 8 ) 3c1 6c3 3c5 = 3 ; c5 = ; c1 = ::::
:
2c1 4c3 2c5 = 2
a este 0 1
5t
me
'2 = @ ne 5t A
5t
pe
0 1 0 1 8
5m 3m 2n p < 8m 2n p = 0
@ 5n A = @ 3m 4n 3p A ) 3m + n 3p = 0
:
5p 2m 4n 2m 4n + 5p = 0
8m 2n = 3
p= ; )m= ;n =
3m + n = 3 2 2
0 1 5t
1
2e
@ 3 5t A
'2 = 2e
5t
e
25
8 0
< x = 2x y + z
c3 ) y 0 = x + 2y z
: 0
z = x y + 2z
0 10 0 1 0 1
x 2 1 1 x
@ y A = @1 2 1A @ y A
z 1 1 2 z
a este
8
< 1 = Tr A
3 2
det(A I3 ) = 0 , 1 + 2 3 = 0; unde 2 = suma minorilor diagonali de ordin 2
:
3 = det A
2 1 2 1 2 1
2 = + + = 11
1 2 1 2 1 2
sau,
2 1 1
1 2 1 =0
1 1 2
Obţinem (oricum am calcula)
3 2
6 + 11 6 = 0,( 1)( 2 5 + 6) = 0
, ( 1)( 2)( 3) = 0
Pentru = 1 (de multiplicitate 1) soluţia general¼

a este
0 1
c1 et
'1 = @ c2 et A
c3 et

0 1 0 1 0 1 0 1
c1 et 2 1 1 c1 et (2c1 c2 + c3 )et
@ c2 et A = @1 2 1A @ c2 et A = @ (c1 + 2c2 c3 )et A
t
c3 e 1 1 2 c3 et (c1 c2 + 2c3 )et
8 8
< c1 = 2c1 c2 + c3 < c1 c2 + c3 = 0
c1 = 0
c2 = c1 + 2c2 c3 , c1 + c2 c3 = 0 ,
: : c2 = c3 =
c3 = c1 c2 + 2c3 c1 c2 + c3 = 0
Obţinem 0 1
0
'1 = @ et A
et
a este
0 1
c4 e2t
'2 = @ c5 e2t A
c6 e2t

0 1 0 1 0 1 0 1
2c4 e2t 2 1 1 c4 e2t (2c4 c5 + c6 )e2t
@ 2c5 e2t A = @1 2 1A @ c5 e2t A = @ (c4 + 2c5 c6 )e2t A
2c6 e2t 1 1 2 c6 e2t (c4 c5 + 2c6 )e2t
8
< 2c4 = 2c4 c5 + c6
c5 = c6
2c5 = c4 + 2c5 c6 )
: c4 = c6 =
2c6 = c4 c5 + 2c6
26
Obţinem 0 1
e2t
'2 = @ e2t A
e2t
a este
0 1
c7 e3t
'3 = @ c8 e3t A
c9 e3t

0 1 0 1 0 1 0 1
3c7 e3t 2 1 1 c7 e3t (2c7 c8 + c9 )e3t
@ 3c8 e3t A = @1 2 1A @ c8 e3t A = @ (c7 + 2c8 c9 )e3t A
3c9 e3t 1 1 2 c9 e3t (c7 c8 + 2c9 )e3t
8 8
< 3c7 = 2c7 c8 + c9 < c7 c8 + c9 = 0
c8 = 0
3c8 = c7 + 2c8 c9 ) c7 c8 c9 = 0 )
: : c7 = c9 =
3c9 = c7 c8 + 2c9 c7 c8 c9 = 0
Obţinem 0 1
e3t
'3 = @ 0 A
e3t
Soluţia general¼
a este 0 1 0 1 0 1 0 1
x(t) 0 e2t e3t
@ y(t) A = @ et A + @ e2t A + @ 0 A
z(t) et e2t e3t
sau, echivalent, 8
< x(t) = e2t + e3t
y(t) = et + e2t
:
z(t) = et + e2t + e3t
27
8 0
< x = 2x + y 2z
d3 ) y 0 = x 2y + 2z
: 0
z = 3x 3y + 5z
Soluţie. Sistemul se rescrie 0 10 0 1 0 1
x 2 1 2 x
@ y A =@ 1 2 2A @ y A
z 3 3 5 z
a este
2 1 2
det(A I3 ) = 0 , 1 2 2 =0
3 3 5
( 2 )2 (5 ) + 6 + 6 + 12( 2 ) 5+ = 0
2
( + 4 + 4)(5 ) 11 17 = 0
3 2
+ +5 +3 = 0
( + 1)( 2 2 3) = 0 , ( + 1)( + 1)( 3) = 0

a este
0 t t
1
c1 e + c2 te
'1 = @ c3 e t
+ c4 te t A
t t
c5 e + c6 te

0 1 0 10 1 0 1
( c1 + c2 )e t c2 te t 2 1 2 c1 e t + c2 te t ( 2c1 + c3 2c5 )e t
+ ( 2c2 + c4 2c6 )te t
@ ( c3 + c4 )e t c4 te t A = @ 1 2 2 A @ c3 e t + c4 te t A = @ (c1 2c3 + 2c5 )e t
+ (c2 2c4 + 2c6 )te t A
( c5 + c6 )e t c6 te t 3 3 5 c5 e t + c6 te t (3c1 3c3 + 5c5 )e t
+ (3c2 3c4 + 5c6 )te t
8 8
>
> c1 + c2 = 2c1 + c3 2c5 >
> c1 c2 + c3 2c5 = 0
>
> >
>
>
> c 2 = 2c2 + c4 2c 6 >
> c2 + c4 2c6 = 0
< <
c3 + c4 = c1 2c3 + 2c5 c1 c3 c4 + 2c5 = 0
)
>
> c4 = c2 2c4 + 2c6 >
> c2 c4 + 2c6 = 0
>
> >
>
>
> c5 + c6 = 3c 1 3c3 + 5c5 >
> 3c1 3c3 + 6c5 c6 = 0
: :
c6 = 3c2 3c4 + 5c6 3c2 3c4 + 6c6 = 0
8 8
>
> c1 c2 + c3 2c5 = 0 >
> c2 = c4 = c6 =
< <
c2 + c4 2c6 = 0 c1 + c3 2c5 =
) ) =0
>
> c1 c 3 c4 + 2c 5 = 0 1)+3) >
> c1 c3 + 2c5 = 3
: :
3c1 3c3 + 6c5 c6 = 0 c1 c3 + 2c5 = 0
8
< c2 = c4 = c6 = 0
c3 = ; c5 =
: c1 c3 + 2c5 = 0 )
c1 = 2
Obţinem soluţia 0 1 0 1 0 1
t t t
( 2 )e e 2e
'1 = @ e t A= @ e t A+ @ 0 A
e t 0 e t
a este 0 1
c7 e3t
'2 = @ c8 e3t A
c9 e3t
0 1 0 10 1 0 1
3c7 e3t 2 1 2 c7 e3t ( 2c7 + c8 2c9 )e3t
@ 3c8 e3t A = @ 1 2 2 A @ c8 e3t A = @ (c7 2c8 + 2c9 )e3t A
3c9 e3t 3 3 5 c9 e3t (3c7 3c8 + 5c9 )e3t
8
< 5c7 + c8 2c9 = 0
5c7 + c8 = 2
c7 5c8 + 2c9 = 0 ) c9 = ; ) c7 = ; c8 =
: c7 5c8 = 2 3 3
3c7 3c8 + 2c9 = 0
28
Obţinem 0 1
1 3t
3e
@ 1 3t A
'3 = 3e
3t
e
Soluţia general¼
a este 0 1 0 1 0 1 0 1
t t 1 3t
x(t) e 2e 3e
@ y(t) A = @ e t A+ @ 0 A+ @ 1 3t A
3e
z(t) 0 e t e 3t
29
8 0
< x = 3x y + z
d) y0 = x + y + z
: 0
z = 4x y + 4z
0 10 0 1 0 1
x 3 1 1 x
@ y A = @1 1 1A @ y A
z 4 1 4 z
a este
3 1 1
det(A I3 ) = 0, 1 1 1 =0
4 1 4
, (3 )(1 )(4 ) 1 4 4(1 ) + (3 ) + (4 )=0
3 2
8 + 17 10 = 0,( 1)( 2 7 + 10) = 0 , ( 1)( 2)( 5) = 0

a este 0 1
c1 et
'1 = @ c2 et A
c3 et
0 1 0 10 1 0 1
c1 et 3 1 1 c1 et (3c1 c2 + c3 )et
@ c2 e A = @1 1 1A @ c2 et
t A = @ (c1 + c2 + c3 )et A
c3 et 4 1 4 c3 et (4c1 c2 + 4c3 )et
8 8 8
< c1 = 3c1 c2 + c3 < 2c1 c2 + c3 = 0 < c1 =
c2 = c1 + c2 + c3 ) c1 + c3 = 0 ) c2 =
: : :
c3 = 4c1 c2 + 4c3 4c1 c2 + 3c3 = 0 c3 =
Soluţia este 0 1 0 1
et et
'1 = @ et A = @ et A
et et
a este 0 1
c1 e2t
'2 = @ c2 e2t A
c3 e2t
0 1 0 10 1 0 1
2c1 e2t 3 1 1 c1 e2t (3c1 c2 + c3 )e2t
@ 2c2 e2t A = @1 1 1A @ c2 e2t A = @ (c1 + c2 + c3 )e2t A
2c3 e2t 4 1 4 c3 e2t (4c1 c2 + 4c3 )e2t
8 8 8
< 2c1 = 3c1 c2 + c3 < c1 c2 + c3 = 0 < c1 =
2c2 = c1 + c2 + c3 ) c1 c2 + c3 = 0 ) c2 = 2
: : :
2c3 = 4c1 c2 + 4c3 4c1 c2 + 2c3 = 0 c3 = 3
e2t e2t
'2 = @ 2 e2t A = @ 2e2t A
3 e2t 3e2t
a este 0 1
c1 e5t
'3 = @ c2 e5t A
c3 e5t
0 1 0 10 1 0 1
5c1 e5t 3 1 1 c1 e5t (3c1 c2 + c3 )et
@ 5c2 e5t A = @1 1 1A @ c2 e5t A = @ (c1 + c2 + c3 )et A
5c3 e5t 4 1 4 c3 e5t (4c1 c2 + 4c3 )et
30
8 8
< 5c1 = 3c1 c2 + c3 < 2c1 c2 + c3 = 0
5c2 = c1 + c2 + c3 ) c1 4c2 + c3 = 0 ) c3 = 2c1 + c2 ;
: :
5c3 = 4c1 c2 + 4c3 4c1 c2 c3 = 0
c1 4c2 + 2c1 + c2 = 0 3c1 3c2 = 0 c1 = c2 =
, )
4c1 c2 2c1 c2 = 0 2c1 2c2 = 0 c3 = 3
e5t e5t
'1 = @ e5t A = @ e5t A
3 e5t 3e5t
Soluţia sistemului este 0 1 0 1 0 1 0 1
x et e2t e5t
@ y A= @ et A + @ 2e2t A + @ e5t A
z et 3e2t 3e5t
sau, echivalent, 8
< x(t) = et e2t + e5t
y(t) = e + 2 e2t + e5t
t
:
z(t) = e + 3 e2t + 3 e5t
t
31
8 0
< x = 2x y z
e4 ) y 0 = 2x y 2z
: 0
z = 2z x + y
Soluţie. Sistemul se poate rescrie
0 10 0 1 0 1
x 2 1 1 x
@ y A =@ 2 1 2A @ y A
z 1 1 2 z
a se poate scrie folosind Teorema Cayley-Hamilton:
8
>
> 1 = Tr A = 2 + ( 1) + 2 = 3
<
3 2 2 1 1 2 2 1
1 + 2 3 = 0; unde 2 = + + =3
>
> 2 1 1 2 1 2
:
3 = det A = 1
3 2 3
3 +3 1 = 0,( 1) = 0 ) = 1; de multiplicitate 3

a este:
0 1
a1 et + a2 tet + a3 t2 et
'1 = @ b1 et + b2 tet + b3 t2 et A
c1 et + c2 tet + c3 t2 et

0 1 0 1 0 1
(a1 + a2 )et + (a2 + 2a3 )tet + a3 t2 et 2 1 1 a1 et + a2 tet + a3 t2 et
@ (b1 + b2 )et + (b2 + 2b3 )tet + b3 t2 et A = @ 2 1 2A @ b1 et + b2 tet + b3 t2 et A
(c1 + c2 )et + (c2 + 2c3 )tet + c3 t2 et 1 1 2 c1 et + c2 tet + c3 t2 et
0 1 0 1
(a1 + a2 )et + (a2 + 2a3 )tet + a3 t2 et (2a1 b1 c1 )et + (2a2 b2 c2 )tet + (2a3 b3 c3 )t2 et
@ (b1 + b2 )et + (b2 + 2b3 )tet + b3 t2 et A = @ (2a1 b1 2c1 )et + (2a2 b2 2c2 )tet + (2a3 b3 2c3 )t2 et A
(c1 + c2 )et + (c2 + 2c3 )tet + c3 t2 et ( a1 + b1 + 2c1 )et + ( a2 + b2 + 2c2 )tet + ( a3 + b3 + 2c3 )t2 et
8
>
> a1 + a2 = 2a1 b1 c1 8 8
>
>
>
> a 2 + 2a3 = 2a2 b2 c2 >
> a1 a2 b1 c1 = 0 >
> a2 = c2
>
> >
> >
>
>
> a 3 = 2a3 b 3 c3 >
> a2 2a 3 b 2 c2 = 0 >
> b3 = 2a3
>
> >
> >
>
< b1 + b2 = 2a1 b1 2c1 < a3 b3 c3 = 0 < a2 = a1 b1 c1
b2 + 2b3 = 2a2 b2 2c2 ) 2a1 2b1 b2 2c1 = 0 ) a3 = b3 + c3
>
> >
> >
>
>
> b 3 = 2a3 b 3 2c 3 >
> a2 b 2 b 3 c2 = 0 >
> a1 b 1 c 1 2a3 b2 c2 = 0
>
> >
> >
>
>
> c1 + c2 = a1 + b 1 + 2c1 >
> a1 + b 1 + c1 c 2 = 0 >
>
>
> : :
>
> c2 + 2c3 = a2 + b2 + 2c2 a2 + b2 + c2 2c3 = 0 s:a:m:d:
:
c3 = a3 + b3 + 2c3
32
8 0
< x = 3x + 4y 2z
e) y0 = x +z
: 0
z = 6x 6y + 5z
0 10 0 1 0 1
x 3 4 2 x
@ y A =@ 1 0 1A @ y A
z 6 6 5 z
a, folosind Cayley-Hamilton este
3 2
1 + 2 3 = 0;
unde
1 = Tr A = 3 + 0 + 5 = 2
3 4 0 1 3 2
2 = + + = 4+6 3= 1
1 0 6 5 6 5
3 4 2
3 = det A = 1 0 1 = 12 + 24 18 20 = 2
6 6 5
deci, ecuaţia caracteristic¼

a este
3 2 2
2 +2 = 0, ( 2) ( 2) = 0
2
( 2)( 1) = 0 ) 1 = 2; 2;3 = 1
Pentru = 2 soluţia are forma 0 1

c1 e2t
'1 = @ c2 e2t A
c3 e2t
0 1 0 1 0 1 0 1
2c1 e2t 3 4 2 c1 e2t ( 3c1 + 4c2 2c3 )e2t
@ 2c2 e2t A = @ 1 0 1 A @ c2 e2t A = @ (c1 + c3 )e2t A
2c3 e2t 6 6 5 c3 e2t
(6c1 6c2 + 5c3 )e 2t
8
< 2c1 = 3c1 + 4c2 2c3
c1 2c2 + c3 = 0
2c2 = c1 + c3 )
: 1)=2) 3) 6c1 6c2 + 3c3 = 0
2c3 = 6c1 6c2 + 5c3
c1 2c2 + c3 = 0
) c1 = 0; c2 = ; c3 = 2
2c1 2c2 + c3 = 0
Soulţia este 0 1 0 1
0 0
'1 = @ e2t A = @ e2t A
2 e2t 2e2t
c1 et
'2 = @ c2 et A
c3 et
0 1 0 1 0 1 0 1
c1 et 3 4 2 c1 et ( 3c1 + 4c2 2c3 )et
@ c2 et A = @ 1 0 1 A @ c2 et A = @ (c1 + c3 )et A
t t t
c3 e 6 6 5 c3 e (6c1 6c2 + 5c3 )e
8
< c1 = 3c1 + 4c2 2c3
Obs ca 2c1 2c2 + c3 = 0
c2 = c1 + c3 )
: L1 +2L2 =L3 c1 c2 + c3 = 0
c3 = 6c1 6c2 + 5c3
33
c3 = 0; c1 = c2 =
x et et
@ y A = @ et A = @ et A
z 0 0
t
c1 e
'3 = @ c2 e t A
t
c3 e
0 1 0 1 0 1 0 1
c1 e t 3 4 2 c1 e t ( 3c1 + 4c2 2c3 )e t
@ c2 e t A = @ 1 0 1 A @ c2 e t A = @ (c1 + c3 )e t A
t t t
c3 e 6 6 5 c3 e (6c1 6c2 + 5c3 )e
8 8
< c1 = 3c1 + 4c2 2c3 < c1 2c2 + c3 = 0
c2 = c1 + c3 ) c1 + c2 + c3 = 0
: :
c3 = 6c1 6c2 + 5c3 c1 c2 + c3 = 0
) c2 = 0; c1 = c3 =
e t e t
'3 = @ 0 A= @ 0 A
e t e t
Soluţia general¼
a este 0 1 0 1 0 1 0 1
x 0 et e t
@ y A= @ e2t A + @ et A + @ 0 A
z 2e2t 0 e t
34
8 0
< x =x y z
f) y0 = x + y
: 0
z = 3x + z
Soluţie. Rescriem sistemul 0 10 0 1 0 1
x 1 1 1 x
@ y A = @1 1 0A @ y A
z 3 0 1 z
a este
1 1 1
det(A I3 ) = 0, 1 1 0 =0,
3 0 1
(1 )3 + 4(1 ) = 0 , (1 ) (1 )2 + 4 = 0
1 = 1 sau 2;3 = 1 2i
c1 et
'1 = @ c2 et A
c3 et
0 1 0 1 0 1 0 1
c1 et 1 1 1 c1 et (c1 c2 c3 )et
@ c2 et A = @1 1 0 A @ c2 et A = @ (c1 + c2 )et A
t t t
c3 e 3 0 1 c3 e (3c1 + c3 )e
8
< c1 = c1 c2 c3
c2 = c1 + c2 ) c1 = 0; c2 = ; c3 =
:
c3 = 3c1 + c3
0 0
'1 = @ et A = @ et A
et et
Pentru 2;3 =1 2i soluţia are forma
0 1
'2 = @ c3 et sin 2t + c4 et cos 2t A

0 1 0 1 0 1
(c1 2c2 )et sin 2t + (2c1 + c2 )et cos 2t 1 1 1 c1 et sin 2t + c2 et cos 2t
@ (c3 2c4 )et sin 2t + (2c3 + c4 )et cos 2t A = @1 1 0 A @ c3 et sin 2t + c4 et cos 2t A
(c5 2c6 )et sin 2t + (2c5 + c6 )et cos 2t 3 0 1 c5 et sin 2t + c6 et cos 2t
0 1 0 1
(c1 2c2 )et sin 2t + (2c1 + c2 )et cos 2t (c1 c3 c5 )et sin 2t + (c2 c4 c6 )et cos 2t
@ (c3 2c4 )et sin 2t + (2c3 + c4 )et cos 2t A = @ (c1 + c3 )et sin 2t + (c2 + c4 )et cos 2t A
t t t t
(c5 2c6 )e sin 2t + (2c5 + c6 )e cos 2t (3c1 + c5 )e sin 2t + (3c2 + c6 )e cos 2t
8 8
>
> 2c2 + c3 + c5 = 0 >
> c1 = 2
>
> >
>
>
> 2c 1 + c 4 + c6 = 0 >
> c2 =2
< <
c1 = 2c4 j 3 3c1 = 6c4 = 2c6 = 6 c3 =
) )
>
> 2c3 = c2 j 3 3c2 = 6c3 = 2c5 = 6 >
> c4 =
>
> >
>
>
> 2c6 = 3c 1 >
> c5 =3
: :
2c5 = 3c2 c6 = 3
2 et sin 2t + 2 et cos 2t 2et sin 2t 2et cos 2t
'2 = @ et sin 2t + et cos 2t A = @ et cos 2t A + @ et sin 2t A :
3 et sin 2t 3 et cos 2t 3et cos 2t 3et sin 2t
Soluţia general¼
a este: 0 1 0 1 0 1 0 1
x 0 2et sin 2t 2et cos 2t
@ y A= @ et A + @ et cos 2t A + @ et sin 2t A
z et 3et cos 2t 3et sin 2t
35
sau, echivalent, 8
< x(t) = 2 et sin 2t + 2 et cos 2t
y(t) = et + et sin 2t + et cos 2t
:
z(t) = et + 3 et sin 2t 3 et cos 2t
36
8 0
< x = 2x + y
g) y 0 = x + 3y z
: 0
z = x + 2y + 3z
Soluţie.
37
8 0
< x = 2x y + 2z
h) y0 = x + 2z
: 0
z = 2x + y z
Soluţie.
38
Seminarul nr. 8 - Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I
II. Cazul neomogen
Ştim c¼
a soluţia general¼
a a unui sistem neomogen este suma dintre o (singur¼ a) soluţie particular¼
a şi o (orice) soluţie a
sistemuli omogen asociat.
Pentru a rezolva un sistem neomogen de ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul I cu coe…cienţi constanţi
8 0
>
> x1 = a11 x1 + a12 x2 + : : : a1n + b1 (t)
>
< x02 = a21 x1 + a22 x2 + : : : a2n + b2 (t)
..
>
> .
>
: 0
xn = an1 x1 + an2 x2 + : : : ann + bn (t);
putem folosi:
0.0.1 A. Metoda variaţiei constantelor

1. rezolv¼
am mai întâi sistemul omogen asociat, punând în evidenţ¼a un sistem fundamental de soluţii
0 1
'1i (t)
B '2i (t) C
B C
f'1 ; :::; 'n g ; 'i (t) = B .. C ; 8i = 1; ::; n:
@ . A
'ni (t)
Soluţia sistemului omogen este de forma

xo = c1 '1 + ::: + cn 'n :
2. determin¼ am o soluţie particular¼

a, de aceeaşi form¼
a cu soluţia omogen¼
a dar în care ci nu mai sunt constante reale ci
funcţii care depind de variabila t :
' = K1 (t)'1 + ::: + Kn (t)'n :
Funcţiile Ki se a‡a¼ din sistemul de ecuaţii liniare
8
>
> K 0 ' + K20 '12 + + Kn0 '1n = b1 (t)
> 10 11
< K1 '21 + K20 '22 + + Kn0 '2n = b2 (t)
.. .. ;
>
> . .
>
: 0
K1 'n1 + K20 'n2 + + Kn0 'nn = bn (t)
(integrând funcţiile soluţie, deoarece din sistem obţinem derivatele lor).
Soluţia general¼
a a sistemului neomogen este de forma
'(t) = xo (t) + '(t) = xo (t) + K1 (t)'1 + ::: + Kn (t)'n

'(t) = (K1 (t) + c1 )'1 + ::: + (Kn (t) + cn )'n
0.0.2 B. Metoda coe…cienţilor nedeterminaţi

Ca şi în cazul ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordinul n; dac¼
a termenul liber al sistemului neomogen conţine doar funcţii
de forma
e t (P1i cos t + P2i sin t) ;
unde P1i şi P2i sunt polinoame atunci c¼
aut¼
am o soluţie particular¼ a de forma
0 1
..
B t . C
'(t) = B
@ e (Q 1i cos t + Q2i sin t) C;
A
..
.
unde Q1i ; Q2i sunt polinoame cu coe…cienţi nedeterminaţi,

8
< m = maxi=1;::;n fgrad P1i ; grad P2i g
grad Q1i = grad Q2i = m + `; unde ` = ordinul de multiplicitate al r¼ad¼acinii i
:
a.
Obs! Dac¼ a valorile şi indic¼ a mai multe valori proprii va trebui s¼ a determin¼am câte o soluţie particular¼
a pentru
…ecare valoare proprie în parte, o soluţie particular¼
a pentru sistemul iniţial …ind dat¼
a de suma acestora.
1
EXERCIŢII
Rezolvaţi urm¼
atoarele sisteme neomogene:
x0 = y + 2et
a)
y0 = x + t2
Etapa I - Rezolvarea sistemului omogen:
x0 = y 2et
; b=
y0 = x t2
am prima ecuaţie şi înlocuim y 0 din a doua ecuaţie

Metoda reducerii Deriv¼
x00 = y 0 ) x00 = x
2
a este 1=0) = 1)
t
x(t) = c1 e + c2 et
Din prima ecuaţie rezult¼

a
y = x0 ) y(t) = c1 e t
+ c2 et
Atunci soluţia sistemului este
x(t) e t et
= c1 t + c2
y(t) e et
| {z } | {z }
'1 '2
Etapa a doua - Determinarea unei soluţii particulare

Vom c¼
a de forma
'(t) = K1 (t) '1 + K2 (t) '2
unde funcţiile K1;2 se a‡a¼ din sistemul

(
K10 e t + K20 et = 2et K20 = 1 + 12 t2 e t
)
K10 e t + K20 et = t2 K10 = e2t 21 t2 et
2K 02 et =2et +t2
Obţinem K1;2 prin integrare (considerând constantele egale cu 0)

Z
1 2 t 1 1 2 t
K1 (t) = e2t t e dt = e2t t e + tet et
2 2 2
1 2t 1 2
K1 (t) = e t t + 1 et
2 2
Pentru K2 avem
Z
1 1 2
K2 (t) = 1 + t2 e t dt = t t e t
te t
e t
2 2
1 2
K2 (t) = t t +t+1 e t
2

a este
e t et
'(t) = K1 (t) + K2 (t)
e t et
x(t) e t et
= (K1 (t) + c1 ) + (K2 (t) + c2 )
y(t) e t et
sau, echivalent,
1 2t 1 2 1 2
x(t) = 2e 2t t + 1 et + c1 e t + t 2t + t + 1 e
t
+ c2 et
1 2t 1 2 1 2
y(t) = 2e 2t t + 1 et + c1 e t + t 2t + t + 1 e
t
+ c2 et
x(t) = ( 12 + t + c2 )et + c1 e t t2 2
1 t t
y(t) = 2 + t + c2 e c1 e 2t
2
Observaţie. În acest caz se pate determina o soluţie particular¼
a şi folosind metoda coe…cienţilor nedeterminaţi
2et 1 = 1; =0
1
b= ;
t2 2 = 2 =0
Pentru c¼
a şi sunt diferiţi pe componentele lui b vom separa:
2et 0
b= +
0 t2
| {z } | {z }
b1 b2
şi vom determina câte o soluţie particular¼a pentru b1 şi, respectiv, b2 :

2et
Pentru b1 = ; r¼
ad¼
acina indicat¼
a de termenul liber este i = 1 şi cum 1 este r¼ad¼
acin¼
a de multiplicitate 1
0
a ecuaţiei caracteristice, ` = 1: Cum m = max fgrad Pi g = 0; vom c¼ auta o soluţie particular¼
a de forma
Q1 et (a1 + b1 t)et
= ; grad Qi = m + ` = 1; deci = :
1 Q2 et 1 (a2 + b2 t)et
Impunem condiţia
0
1 =A 1 + b1
t
(a1 + b1 + b1 t)e 0 1 (a1 + b1 t)et 2et
= +
(a2 + b2 + b2 t)et 1 0 (a2 + b2 t)et 0
(a1 + b1 + b1 t)et (a2 + b2 t)et + 2et
=
(a2 + b2 + b2 t)et (a1 + b1 t)et
Obţinem sistemul 8
>
> a1 + b1 = a2 + 2
<
b1 = b 2 b1 = b 2 = 1
) b1 + b2 = 2 )
>
> a2 + b2 = a1 1)+3) 2) a1 = a2 + 1
:
b2 = b 1
Deoarece ne trebuie o soluţie particular¼
a, alegem a2 = 0 ) a1 = 1 şi atunci
(1 + t)et
=
1 tet
0
Pentru b2 = r¼
ad¼
acina indicat¼ a este i = 0; deci ` = 0 deoarece 0 nu este r¼
ad¼
acin¼
a a ecuaţiei caracteristice.
t2
Cum m = 2; vom c¼
a de forma
Q1 a1 + b1 t + c1 t2
= ; grad Qi = m + ` = 2; deci =
2 Q2 2 a2 + b2 t + c2 t2
Impunem de aceast¼
a dat¼
a condiţia
2 =A 2 + b2
2
b1 + 2c1 t 0 1 a1 + b1 t + c1 t 0 a2 + b2 t + c2 t2
= + =
b2 + 2c2 t 1 0 a2 + b2 t + c2 t2 t2 a1 + b1 t + c1 t2 + t2
8 8
< b1 = a2 < b2 = a1
a2 = b1 = c2 = 0
2c1 = b2 ; 2c2 = b1 )
: : a1 = 2; b2 = 2; c1 = 1
0 = c2 0 = c1 + 1
2 t2
2 =
2t
a a sistemului neomogen iniţial este
(1 + t)et 2 t2 (1 + t)et 2 t2
'= + = + =
1 2 tet 2t tet 2t
iar soluţia soluţia general¼
a a sistemului neomogen iniţial este suma dintre o soluţie a sistemului omogen şi aceast¼
a soluţie
particular¼ a:
x(t) e t et (1 + t)et 2 t2
= c1 t + c2 t +
y(t) e e tet 2t
Comparând cu soluţia obţinut¼ a iniţial observ¼
am c¼
a apare o mic¼
a diferenţ¼
a. Aceasta provine din alegerea în determinarea
lui 1 a lui a2 = 0. Dac¼ a am … ales a2 = 21 am … obţinut exact aceeşi form¼ a. Desigur, acest lucru este irelevant pentru
mulţimea soluţiilor (este aceeaşi).
3
x0 = y + tg2 t 1
b) 0
y = x + tg t
Soluţie.
Etapa I - Rezolvarea sistemului omogen
x0 = y 0 1 tg2 t 1
;A = b=
y0 = x 1 0 tg t
am prima relaţie: x00 = y 0 =

Deriv¼ x ) ecuaţia caracteristic¼
a este
2 2
det(A I2 ) = Tr A + det A = 0 , +1=0) = i
x(t) = c1 cos t + c2 sin t

y(t) = x0 (t) = c1 sin t + c2 cos t
x(t) cos t sin t

= c1 + c2
y(t) sin t cos t
| {z } | {z }
'1 '2

C¼
aut¼
a de forma
' = K1 (t)'1 + K2 (t)'2
unde K1;2 veri…c¼
a sistemul
K10 cos t + K20 sin t = tg2 t 1 j sin t

K10 sin t + K20 cos t = tg t j cos t
K20 = tg2 t sin t
K10 cos t = tg2 t 1 tg2 t sin t sin t = cos2 t ) K10 = cos t
| {z }
sin t 2
tg 2 t(1 sin2 t) 1= cos 2
2 t cos t 1= cos2 t
Integr¼
am (alegem constante nule):
Z
K1 = cos tdt = sin t
Z Z
sin3 t 1 u2 1 1
K2 = dt = du = +u= + cos t
cos2 t cos t=u u2 u cos t
du= sin tdt
Soluţia general¼
a a sistemului neomogen este:
x(t) cos t 1 sin t

= xo + ' = (c1 sin t) + (c2 + cos t + )
y(t) sin t cos t cos t
sau, echivalent
1
x(t) = (c1 sin t) cos t + (c2 + cos t + cos t ) sin t
1
y(t) = (c1 sin t) sin t + (c2 + cos t + cos t ) cos t
x(t) = c1 cos t + c2 sin t + tg t

y(t) = c1 sin t + c2 cos t + 2
4
x0 = y 5 cos t
c) - rezolvaţi cu ajutorul metodei variaţiei constantelor.
y 0 = 2x + y + sin 2t
Soluţie.
Etapa I - Rezolvarea sistemului omogen
0
x 0 1 x 5 cos t
= +
y 2 1 y + sin 2t
| {z } | {z }
A b
a este
1 2 1 =2
det(A I2 ) = 0 , =0, 2=0,
2 1 =9 2 = 1

c1 e2t
'1 =
c2 e2t
2c1 e2t 0 1 c1 e2t c2 e2t

= =
2c2 e2t 2 1 c2 e2t (2c1 + c2 )e2t
2c1 = c2
) c2 = 2c1 = 2
2c2 = 2c1 + c2
Atunci,
e2t
'1 =
2e2t
t
c1 e
'2 = t
c2 e
c1 e2t 0 1 c1 e t
c2 e t
= =
c2 e2t 2 1 c2 e t
(2c1 + c2 )e t
c1 = c2
) c1 = c2 =
c2 = 2c1 + c2
Atunci,
e t
'2 =
e t
Soulţia sistemului omogen este:
xo e2t e t
= +
yo 2e2t e t
sau, echivalent
x(t) = e2t + e t
y(t) = 2e2t e t
Etapa a doua - Determinarea unei soluţii particulare(Metoda variaţiei constantelor)

C¼
aut¼
e2t e t
'(t) = K1 (t) 2t + K2 (t)
2e e t
a sistemul
K10 e2t + K20 e t = 5 cos t
2K10 e2t K20 e t = sin 2t
Adunând relaţiile obţinem
1
K10 = e 2t
( 5 cos t + sin 2t)
3
10 1
K20 = ( cos t sin 2t)et
3 3
5
Z Z
t 1 t t
I = e cos tdt = e sin t e sin tdt
2
1 t t
= e sin t + 2e cos t 2I
t t
I = 2 2e sin t + 2 2e cos t
+ +
Z
t t t
J = e sin tdt = 2 2e sin t 2 2e cos t
+ +
Atunci,
Z Z
5 2t 1 2t
K1 = e cos tdt + e sin 2tdt
3 3
| {z } | {z }
I 2;1 J 2;2
5 1 2t 2 2t 1 2 2t 2 2t
K1 (t) = e sin t + e cos t + e sin 2t e cos 2t
3 5 5 3 8 8
Z Z
10 1
K2 (t) = et cos tdt et sin 2tdt
3 3
| {z } | {z }
I1;1 J1;2
10 1 t 1 1 2 t 1
= ( e cos t + et sin t) e cos 2t + et sin 2t
3 2 2 3 5 5
Soluţia general¼
x(t) e2t e t
= ( + K1 (t)) + ( + K2 (t))
y(t) 2e2t e t
sau, echivalent
3 1
x(t) = e2t + e t 2 sin t cos t 20 sin 2t + 20 cos 2t
1 3
y(t) = 2 e2t e t + sin t + 3 cos t 10 sin 2t 10 cos 2t
Observaţie. Şi în acest caz putem a‡a o soluţie particular¼

a folosind metoda coe…cienţilor nedeterminaţi:
5 cos t 1 = 0; 1 =1
b=
+ sin 2t 2 = 0; 2 =2
Din nou, r¼
ad¼
acinile nicate de şi sunt diferite, aşa c¼
a separ¼
am termenii:
5 cos t 0
b= +
0 sin 2t
| {z } | {z }
b1 b2
5 cos t
Pentru b1 = ; r¼
ad¼
acina indicat¼
a este i = i deci ` = 0 deoarece valorile proprii sunt 2 şi 1: Deoarece
0
şi m = 0 (maximul gradelor polinoamelor care intervin în expresia lui b1 ), vom determina o soluţie particular¼
a de forma
Q1 cos t + Q2 sin t c1 cos t + c2 sin t

1 = ; grad Qi = 0; deci 1 =
Q3 cos t + Q4 sin t c3 cos t + c4 sin t
0
Impunem condiţia 1 =A 1 + b1
c2 cos t c1 sin t 0 1 c1 cos t + c2 sin t 5 cos t (c3 5) cos t + c4 sin t

= + =
c4 cos t c3 sin t 2 1 c3 cos t + c4 sin t 0 (2c1 + c3 ) cos t + (2c2 + c4 ) sin t
8 8 8
>
> c2 = c3 5 >
> c4 = c1 >
> c1 = 1
< < <
c1 = c4 c3 = 3c1 c2 = 2
) )
>
> c4 = 2c1 + c3 >
> c 2 = 3c1 5 >
> c3 = 3
: : :
c3 = 2c2 + c4 3c1 = 6c1 10 c1 c4 = 1
Atunci,
cos t 2 sin t
1 =
3 cos t + sin t
6
0
Pentru b2 = ; r¼
ad¼
acina indicat¼
a este i = 2i deci, din nou, ` = 0: Cum şi în acest caz m = 0, vom c¼
auta
sin 2t
a de forma
c1 cos 2t + c2 sin 2t
2 =
0
pentru ecuaţia neomogen¼
a 2 =A 2 + b2 : Obţinem
2c2 cos 2t 2c1 sin 2t 0 1 c1 cos 2t + c2 sin 2t 0 c3 cos 2t + c4 sin 2t

= + =
2c4 cos 2t 2c3 sin 2t 2 1 c3 cos 2t + c4 sin 2t sin 2t (2c1 + c3 ) cos 2t + (2c2 + c4 + 1) sin 2t
8 8 8 1
>
> 2c2 = c3 >
> c4 = 2c1 >
> c1 = 20
< < < 3
2c1 = c4 c3 = 6c1 c2 = 20
) ) 6
>
> 2c4 = 2c1 + c3 >
> c2 = 3c1 >
> c3 = 20
: : : 1
2c3 = 2c2 + c4 + 1 12c1 = 6c1 2c1 + 1 c4 = 10
1 3
= 20 cos 2t 20 sin 2t
2 6 1
20 cos 2t 10 sin 2t
Astfel, o soluţie pentru sistemul neomogen iniţial este

1 3
cos t 2 sin t 20 cos 2t 20 sin 2t
' = 1 + 2 = + 6 1
3 cos t + sin t 20 cos 2t 10 sin 2t
1 3
cos t 2 sin t + 20 cos 2t 20 sin 2t
' = 6 1

1 3
x(t) e2t + e t
cos t 2 sin t + 20 cos 2t 20 sin 2t
= + 6 1
y(t) 2e2t e t
Observ¼
am c¼
a în acest caz am obţinut aceeaşi form¼
a ca şi în cazul aplic¼
arii metodei variaţiei constantelor.
7
8
< x0 = x + 2y
d) e3t
: y0 = 3x + 4y +
e2t + 1
Soluţie.
0 1
0 0
x 1 2 x
= + @ e3t A
y 3 4 y
2t
e +1
a este:
1 2
det(A I2 ) = 0, =0
3 4
2
3 +2 = 0, 1 =1 2 =2

c1 et
'1 =
c2 et
c1 et 1 2 c1 et ( c1 + 2c2 )et
= =
c2 et 3 4 c2 et ( 3c1 + 4c2 )et
c1 = c1 + 2c2
) c1 = c2 =
c2 = 3c1 + 4c2
Atunci,
et
'1 =
et
c1 e2t
'2 =
c2 e2t
2c1 e2t 1 2 c1 e2t ( c1 + 2c2 )e2t

= =
2c2 e2t 3 4 c2 e2t ( 3c1 + 4c2 )e2t
2c1 = c1 + 2c2
) 3c1 = 2c2 = 6
2c2 = 3c1 + 4c2
Atunci,
2e2t
'2 =
3e2t
Soluţia sistemului omogen este:
xo et 2e2t
= +
yo et 3e2t
C¼
aut¼
et 2e2t
'(t) = K1 (t) + K2 (t)
et 3e2t
a sistemul
8
< K10 et + 2K20 e2t = 0 e3t et (et )0
e3t ) K20 e2t = ) K20 = 2t = t 2
: K10 et + 3K20 e2t = 2t 2) 1) e2t +1 e +1 (e ) + 1
e +1
K2 (t) = arctg et
2e2t
K10 = 2K20 et = ) K1 (t) = ln(e2t + 1)
e2t +1
8
Atunci,
et 2e2t
'(t) = ln(e2t + 1) + arctg et
et 3e2t
şi soluţia sistemului neomogen este:
x(t) et 2e2t et 2e2t

= + ln(e2t + 1) + arctg et
y(t) et 3e2t et 3e2t
et 2e2t
= ( ln(e2t + 1)) + ( + arctg et )
et 3e2t
sau, echivalent,
x(t) = ( ln(e2t + 1)) et + ( + arctg et ) 2e2t
y(t) = ( ln(e2t + 1)) et + ( + arctg et ) 3e2t
9
x0 = 3x + 2y + 4e5t
e)
y 0 = x + 2y
a este
2
det(A I2 ) = 0 , Tr A + det A = 0
2
5 +4 = 0) 1 = 1; 2 = 4
Pentru 1 = 1; soluţia are forma

c1 et
'1 =
c2 et
c1 et 3 2 c1 et (3c1 + 2c2 )et

= =
c2 et 1 2 c2 et (c1 + 2c2 )et
c1 = 3c1 + 2c2
) c1 = c2 =
c2 = c1 + 2c2
Soluţia este
et
'1 =
et
Pentru 1 = 4; soluţia are forma
c1 e4t
'2 =
c2 e4t
4c1 e4t 3 2 c1 e4t (3c1 + 2c2 )e4t

= =
4c2 e4t 1 2 c2 e4t (c1 + 2c2 )e4t
4c1 = 3c1 + 2c2

) c1 = 2c2 = 2
4c2 = c1 + 2c2
Soluţia este
2e4t
'2 =
e4t
f'1 ; '2 g este un sistem fundamental de soluţii.
Etapa a II-a: determinarea unei soluţii particulare
4e5t =5 Q1 e5t
b= ; ! '=
0 =0 Q2 e5t
8
< m = max(grad Pi ) = 0
grad Qi =m+`;unde
: ` = ordinul lui i
Pentru c¼a i = 5 nu este valoare proprie rezult¼
a ` = 0. Atunci gradele polinoamelor Q din soluţia particular¼
a
sunt egale cu m + ` = 0, deci sunt constante. C¼
aut¼
a de forma:
c1 e5t
'=
c2 e5t
Impunem condiţia '0 = A ' + b
5c1 e5t 3 2 c1 e5t 4e5t (3c1 + 2c2 )e5t + 4e5t

= + =
5c2 e5t 1 2 c2 e5t 0 (c1 + 2c2 )e5t
5c1 = 3c1 + 2c2 + 4 2c1 2c2 = 4

) ) c2 = 1; c1 = 3:
5c2 = c1 + 2c2 c1 = 3c2
a este
3e5t
'=
e5t
10
x(t) et 2e4t 3e5t

= + +
y(t) et e4t e5t
sau, echivalent,
x(t) = et + 2 e4t + 3e5t
y(t) = et + e4t + e5t
Rezolvarea sistemului omogen prin metoda reducerii
x0 = 3x + 2y
y 0 = x + 2y
Deriv¼
am prima ecuaţie 8
(
x0 = 3x + 2y < x0 = 3x + 2y
x00 = 3 x0 + 2 y 0 ) x00 = 11x + 10 y
=3x+2y =x+2y
: = 1 x0 3
2 2x
x00 5x0 + 4x = 0 ) 1 = 1; 2 = 4
x(t) = c1 et + c2 e4t
1 0 3 1 3
y(t) = x x = (c1 et + 4c2 e4t ) c1 et + c2 e4t
2 2 2 2
1
y(t) = c1 et + c2 e4t
2
11
8
> 2
< x0 = 4x 2y +
f) et 1
> 3
: y 0 = 6x + 3y
et 1
Soluţie.
I. Rezolvarea sistemului omogen asociat
Sistemul neomogen se scrie în forma
0 1
0
2
x 4 2 x B et 1 C
= +@ 3 A
y 6 3 y
| {z } et 1
A | {z }
b
a (pentru sistemul omogen) este:
2 2 1 =0
det(A I2 ) = 0 , Tr A + det A = 0 , + =0)
2 = 1
Pentru 1 = 0 (de multiplicitate 1) soluţia are forma
c1 e0t c1
'1 = =
c2 e0t c2
0 4 2 c1 4c1 2c2
= =
0 6 3 c2 6c1 + 3c2
c2 = 2c1 = 2
1
'1 =
2
Pentru 1 = 1 (de multiplicitate 1) soluţia are forma
t
c1 e
'2 = t
c2 e

t t
c1 e 4 2 c1 e ( 4c1 2c2 )e t
t = t =
c2 e 6 3 c2 e (6c1 + 3c2 )e t
c1 = 4c1 + 2c2
) 3c1 + 2c2 = 0 ) 3c1 = 2c2 = 6
c2 = 6c1 + 3c2
2e t
'2 =
3e t
a a sistemului omogen este
x 1 2e t
= +
y 2 3e t
II. Determinarea unei soluţii particulare pentru sistemul NEOMOGEN

C¼aut¼
1 2e t
' = K1 (t) + K2 (t)
2 3e t
a sistemul:
8
> 2
< K10 + 2e t K20 = 1 et
et 1 ) e t K20 = ) K20 = ) K2 = ln et 1
> 3 et 1 et 1
: 2K10 3e t K20 = (1) 2+(2)
et 1
Înlocuim în prima ecuaţie şi obţinem, K10 = 0 ) K1 = cst şi alegem K1 = 0:
12
a este
1 2e t
'=0 + ln et 1
2 3e t

x(t) 1 2e t 2e t
= + + ln et 1
y(t) 2 3e t 3e t
sau, echivalent,
t
x(t) = +2 e + 2e t ln jet 1j
t ; t 2 ( 1; 0) sau t 2 (0; +1)
y(t) = 2 3 e 3e t ln jet 1j
Observaţie! Rezolvarea sistemului omogen prin metoda reducerii(elimin¼arii)
x0 = 4x 2y
y 0 = 6x + 3y
Derivând prima ecuaţie obţinem
x00 = x0
4 |{z} 2 y 0 = 4x + 2 y
|{z} |{z}
= 4x 2y =6x+3y = 1 0
2x 2x
00 0 00 0
x = 4x x 4x , x + x = 0 , 2 f 1; 0g
x(t) = c1 + c2 e t
1 0 3 t
y(t) = x 2x = 2c1 c2 e
2 2
Soluţia fundamental¼
a se obţine scriind
t
x(t) 1 e
= c1 + c2 3 t
y(t) 2 2e
13
x0 = x + 2y + 16tet
g)
y 0 = 2x 2y + 2t2 et
Pentru metoda coe…cienţilor nedeterminaţi putem a‡a o soluţie particular¼
a f¼
ar¼
a a g¼
asi un sistem fundamental de
soluţii!
Termenul liber este
16tet =1 m = max(grad Pi ) = 2
b= ! ) i =1)
2t2 et =0 ` = ordinul de multiplicitate al lui i =1
a (asistemului omogen) este:
2
det(A I2 ) = 0 , Tr A + det A = 0
2
+ 6 = 0, 1 = 3; 2 =2
Atunci, ` = 0: Atunci, c¼
aut¼
(a + bt + ct2 )et
'=
(m + nt + pt2 )et
Impunem condiţia
'0 = A ' + b ! nu confundaţi termenul liber b al sistemului cu constanta b din '
(a + b + (b + 2c)t + ct2 )et 1 2 (a + bt + ct2 )et 16tet

= +
(m + n + (n + 2p)t + pt2 )et 2 2 (m + nt + pt2 )et 2t2 et
(a + b + (b + 2c)t + ct2 )et = (a + 2m + (b + 2n)t + (c + 2p)t2 )et + 16tet
8t
(m + n + (n + 2p)t + pt2 )et = (2a 2m + (2b 2n)t + (2c 2p)t2 )et + 2t2 et
8
8 >
> p=0
>
>
>
> b = 2m >
> c = 1
>
> >
>
>
> c = n + 8 >
> n = 9
< < 27
p=0 b=
)
>
> 3m + n = 2a >
> 2
>
> >
> 27
>
> 3n = 2b >
> m =
: >
> 4
0 = 2c + 2 >
: a = 117
>
8
Rezult¼
a c¼
a o soluţie particular¼
a este:
( 1178
27
2 t t2 )et
'= 27
( 4 9t)et
Rezolvarea sistemului omogen
x0 = 4x 2y
y 0 = 6x + 3y
Derivând prima relaţie obţinem
x00 = x0
4 |{z} 2 y 0 = 4x + 2 y
|{z} |{z}
= 4x 2y =6x+3y = 1 0
2x 2x
x00 = x0 ! 2 f 1; 0g
t
x(t) = c1 + c2 e
3 t
y(t) = 2c1 c2 e
2
soluţia sistemului este
t 117 27
x(t) = c1 + c2 e +( 8 2 t t2 )et
3 t 27
y(t) = 2c1 2 c2 e +( 4 9t)et
14
x0 = 5x 3y + 2e3t ! = 3; = 0 2e3t 0
h) b= +
y 0 = x + y + 5e t ! = 1; = 0 0 5e t
x0 = 5x 3y 5 3
;A =
y0 = x + y 1 1
a este: 2 6 + 8 = 0 )
Ecuaţia caracteristic¼ 1 = 2; 2 =4
Pentru = 2 soluţia general¼ a are forma
c1 e2t
'1 =
c2 e2t
2c1 e2t (5c1 3c2 )e2t 2c1 = 5c1 3c2

= ) ) c1 = c2 =
2c2 e2t (c1 + c2 )e2t 2c2 = c1 + c2
Soluţia este
e2t
'1 =
e2t
a are forma
c1 e4t
'2 =
c2 e4t
4c1 e2t (5c1 3c2 )e4t 4c1 = 5c1 3c2

= ) ) c1 = 3c2 = 3
4c2 e2t (c1 + c2 )e4t 4c2 = c1 + c2
Soluţia este
3e4t
'2 =
e4t
Etapa a II-a: determinarea unei soluţii particulare
2e3t 1 = 3; 1 =0
b=
5e t 2 = 1; 2 =0
2e3t 0
b = b 1 + b2 = + t
0 5e
Pentru 1 i 1 = 3 avem m = 0; ` = 0 şi c¼
aut¼
ae3t
'=
be3t
Impunem condiţia '0 = A ' + b1

3ae3t (5a 3b)e3t 2e3t
= +
3be3t (a + b)e3t 0
3a = 5a 3b + 2 a = 2b ) a = 4
)
3b = a + b 2a 3b = 2 ) b = 2
4e3t
'=
2e3t
Pentru 1 i 1 = 1 avem m = 0; ` = 0 şi c¼
aut¼
t
ae
= t
be
0
Impunem condiţia =A + b2
t
ae (5a 3b)e t 0
t = +
be (a + b)e t 5e t
15
a = 5a 3b ) b = 2a = 2
b=a+b+5)a= 1
t
e
= t
2e
Soluţia general¼
a a sistemului este
x(t) e2t 3e4t 4e3t e t

= + + +
y(t) e2t e4t 2e3t 2e t
16
x0 = x y + 2 sin t
i)
y 0 = 4x + y 3t cos t
2 sin t =0 m=1
b= ) i= i;
3t cos t =1 `=0
a este:
det(A I2 ) = 0 , 2 Tr A + det A = 0
2 2
2 +5 = 0,( 1) + 4 = 0 ) = 1 2i
C¼
aut¼
a de forma
t t
'= t t ; grad Qij = m + ` = 1
(a1 + b1 t) cos t + (c1 + d1 t) sin t

'=
(a2 + b2 t) cos t + (c2 + d2 t) sin t
Impunem condiţia
'0 = A ' + b
( a1 b1 t + d1 ) sin t + (b1 + c1 + d1 t) cos t 1 1 (a1 + b1 t) cos t + (c1 + d1 t) sin t 2 sin t
= +
( a2 b2 t + d2 ) sin t + (b2 + c2 + d2 t) cos t 4 1 (a2 + b2 t) cos t + (c2 + d2 t) sin t 3t cos t
( a1 b1 t + d1 ) sin t + (b1 + c1 + d1 t) cos t (a1 a2 + (b1 b2 )t) cos t + (c1 c2 + (d1 d2 )t) sin t 2 sin t
= +
( a2 b2 t + d2 ) sin t + (b2 + c2 + d2 t) cos t (4a1 + a2 + (4b1 + b2 )t) cos t + (4c1 + c2 + (4d1 + d2 )t) sin t 3t cos
8
>
> a1 b1 t + d1 = c1 c2 + (d1 d2 )t + 2
<
b1 + c1 + d1 t = a1 a2 + (b1 b2 )t
; 8t
>
> a2 b2 t + d2 = 4c1 + c2 + (4d1 + d2 )t
:
b2 + c2 + d2 t = 4a1 + a2 + (4b1 + b2 )t 3t
8
>
> a1 + d1 = c1 c2 + 2
>
>
>
> b1 = d 1 d 2 8
>
>
>
> b1 + c1 = a1 a2 >
> b1 = d 1 d 2
< <
d 1 = b1 b 2 d 1 = b 1 b2 d1 + d2 = 5b1 3
) )
>
> a2 + d2 = 4c1 + c2 >
> b2 = 4d1 + d2 2)+4) d 1 d 2 = b1
>
> :
>
> b2 = 4d1 + d2 d2 = 4b1 + b2 3
>
>
>
> b2 + c2 = 4a1 + a2
:
d2 = 4b1 + b2 3
3 3 3
d1 = ) d2 = d1 + b1 = 3b1
2b1 ; b 2 = d 1 b1 = b1
2 2 2
3 3 3 3
3b1 = 4b1 + b1 3 ) b1 = ; b2 = 0; d1 = ; d2 = 3
2 2 2 2
8 8
>
> a1 + 32 = c1 c2 + 2 >
> a1 = c1 + c2 12
< 3 <
2 + c1 = a1 a2 a2 = 4c1 c2 + 3 2c1 + 2c2 = 5
) 3 7 )
>
> a2 + 3 = 4c1 + c2 >
> c1 + 2 = 3c1 + 2c2 2 8c1 + 2c2 = 11
2
: : 11
c2 = 4a1 + a2 c2 = 8c1 + 3c2 2
1 26 22 8
) c1 = ; c2 = ; a1 = ; a2 =
10 10 10 10
( 22 3 1 3
10 + 2 t) cos t + ( 10 + 2 t) sin t
'= 8 26
10 cos t + ( 10 + 3t) sin t
Rezolvarea sistemului omogen. Vom folosi metoda elimin¼

arii.
x0 = x y
y 0 = 4x + y
Derivând prima relaţie obţinem x00 = x0 y 0 = x0 4x y = x0 4x + x0 x
x00 2x0 + 5x = 0
17
2
Deci, ecuaţia caracteristic¼
a este 2 + 5 = 0; astfel c¼
a =1 2i: Rezult¼
a c¼
a
x(t) = c1 et cos 2t + c2 et sin 2t

y(t) = x0 + x = c1 (et cos 2t et sin 2t) + c2 (et sin 2t + 2et cos 2t)
deci soluţia general¼

22
x(t) = c1 et cos 2t + c2 et sin 2t + ( 10 + 32 t) cos t + ( 10
1
+ 32 t) sin t
y(t) = (c1 + 2c2 )e cos 2t + ( c1 + c2 )e sin 2t + 10 cos t + ( 26
t t 8
10 + 3t) sin t
18
x0 = 2x y + 2tet
j)
y0 = x + 2et
Termenul liber este:
2tet =1 m=1
b= ; i =1
2et =0 `=2
Trebuie s¼
a determin¼am ordinul de multiplicitate al r¼
ad¼
acinii i = 1 în ecuaţia caracteristic¼
a.
a este:
2 1 2
det(A I2 ) = 0, =0, 2 +1=0
1
( 1)2 = 0) = 1; de multiplicitate 2 ) ` = 2
C¼
aut¼
am, atunci, o soluţie particular¼
a de forma
Q1 et
'= ; grad Qi = m + ` = 3
Q2 et
(a1 + b1 t + c1 t2 + d1 t3 )et
'=
(a2 + b2 t + c2 t2 + d2 t3 )et
a …e soluţie pentru sistemul NEOMOGEN:
'0 = A ' + b
0
(a1 + b1 t + c1 t2 + d1 t3 )et 2 1 (a1 + b1 t + c1 t2 + d1 t3 )et 2tet
= +
(a2 + b2 t + c2 t2 + d2 t3 )et 1 0 (a2 + b2 t + c2 t2 + d2 t3 )et 2et
et (a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + (c1 + 3d1 )t2 + d1 t3 ) et (2a1 a2 + (2b1 b2 )t + (2c1 c2 )t2 + (2d1 d2 )t3 ) + 2tet
=
et (a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + (c2 + 3d2 )t2 + d2 t3 ) (a1 + b1 t + c1 t2 + d1 t3 )et + 2et
a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + (c1 + 3d1 )t2 + d1 t3 = 2a1 a2 + (2b1 b2 )t + (2c1 c2 )t2 + (2d1 d2 )t3 + 2t
8t
a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + (c2 + 3d2 )t2 + d2 t3 = a1 + b1 t + c1 t2 + d1 t3 + 2
8 8
>
> a1 + b1 = 2a1 a2 >
> b1 = a1 a2
>
> b1 + 2c1 = 2b1 b2 + 2 >
> 2c1 = b1 b2 + 2
>
> >
>
>
> c1 + 3d1 = 2c1 c2 >
> 3d1 = c1 c2
>
> >
>
< <
d1 = 2d1 d2 d1 = d2
)
>
> a 2 + b 2 = a1 + 2 >
> a2 + b2 = a1 + 2
>
> >
>
>
> b 2 + 2c2 = b 1 >
> b 2 + 2c2 = b1
>
> >
>
>
> c 2 + 3d 2 = c 1 >
> c2 + 3d 2 = c1
: :
d2 = d1 d2 = d1
Din a 5-a ecuaţie avem b2 = a1 a2 + 2 = b1 + 2: Atunci, din a 6-a relaţie obţinem
b1 + 2 + 2c2 = b1 ) c2 = 1
1
b1 b2 = 2 ) c1 = 0 ) d1 = = d2
ec 2) 3
b1 b2 = 2
b1 = a1 a2
a2 + b2 = a1 + 2 ) a1 a2 = b2 2
b2 = ; b1 = 2;
a1 a2 = 2
a2 = ; a1 = + 2
Atunci, deoarece avem nevoie doar de o singur¼

a soluţia particular¼
a, putem da valori pentru şi ; convenabile
( + 2+( 2)t + 31 t3 )et =0 ( 2 2t + 13 t3 )et

'= =
( + t t + 13 t3 )et
2
=0 ( t2 + 31 t3 )et
Pentru sistemul omogen

x0 = 2x y 2 1
;A =
y0 = x 1 0
19
am v¼
azut deja c¼
a = 1 are multiplicitatea 2, deci soluţia general¼
a a sistemului omogen are forma
c1 et + c2 tet
'1 =
c3 et + c4 tet
Împunând condiţia ca '01 = A '1 ; obţinem
(c1 + c2 )et + c2 tet 2 1 c1 et + c2 tet (2c1 c3 )et + (2c2 c4 )tet

= =
(c3 + c4 )et + c4 tet 1 0 c3 et + c4 tet c1 et + c2 tet
8
>
> c1 + c2 = 2c1 c3
<
c2 = 2c2 c4 c2 = c4 =
)
>
> c3 + c4 = c1 c3 = ; c1 = +
:
c4 = c2
Atunci, soluţia sistemului omogen este
x(t) ( + )et + tet (1 + t)et et

= = +
y(t) et + tet tet et

x(t) (1 + t)et et ( 2 2t + 31 t3 )et

= + +
y(t) tet et ( t2 + 13 t3 )et
sau, echivalent,
x(t) = et ( + 2+( 2)t + 13 t3 )
t 2 1 3
y(t) = e ( + t t + 3 t )
20
x0 = y 5 cos t 2
k) Ecuaţia caracteristic¼ a este: 2=0,( 2)( + 1) = 0
y 0 = 2x + y + sin 2t
Termenul liber este
5 cos t 5 cos t 0
b= = +
sin 2t 0 sin 2t
| {z } | {z }
b1 ! =0; =1 b2 ! =0; =2
Pentru b1 (m = 0; ` = 0)c¼
aut¼
a de forma
Q1 cos t + Q2 sin t
'= grad Qi = 0(constante)
Q3 cos t + Q4 sin t
a cos t + b sin t
'=
c cos t + d sin t
a veri…ce sistemul neomogen
'0 = A ' + b 1
b cos t a sin t 0 1 a cos t + b sin t 5 cos t (c 5) cos t + d sin t

= + =
d cos t c sin t 2 1 c cos t + d sin t 0 (2a + c) cos t + (2b + d) sin t
8 8 8
>
> b=c 5 >
> d= a >
> a= 1
< < <
a=d c = 3a b= 2
) )
>
> d = 2a + c >
> b = 3a 5 >
> c=3
: : :
c = 2b + d 3a = 6a 10 a d=1
cos t 2 sin t
'=
3 cos t + sin t
Similar pentru b2
21
1
x0 = x y + cos t
l) 0
y = 2x y + 1
Soluţie.
I.
Sistemul se rescrie în forma 0 1
x 1 1 x cos t
= +
y 2 1 y 1
a
2
det(A I2 ) = 0 , 0 +1=0, = i
Pentru = i soluţia are forma
c1 cos t + c2 sin t
'1 =
c3 cos t + c4 sin t
c2 cos t c1 sin t 1 1 c1 cos t + c2 sin t (c1 c3 ) cos t + (c2 c4 ) sin t

= =
c4 cos t c3 sin t 2 1 c3 cos t + c4 sin t (2c1 c3 ) cos t + (2c2 c4 ) sin t
8 8
>
> c2 = c1 c3 >
> c2 = c1 c3
< <
c1 = c4 c2 2c1 = c4 + c3 c1 = +
) )
>
> c4 = 2c1 c3 >
> c3 = 2 c2 = +
: :
c3 = c4 2c2 c4 = 2
Astfel, soluţia sistemului omogen este
x(t) ( + ) cos t + ( + ) sin t cos t sin t cos t + sin t

= = +
y(t) 2 cos t + 2 sin t 2 cos t 2 sin t
II. Determinarea unei soluţii pentru sistemul neomogen

C¼aut¼
a de forma
cos t sin t cos t + sin t

' = K1 + K2
2 cos t 2 sin t
unde, K1;2 veri…c¼

a sistemul
( ( 1
1
K10 (cos t sin t) + K20 (cos t + sin t) = K10 cos t K10 sin t + K20 cos t + K20 sin t =
cos t ) cos t
1
2 cos tK10 + 2 sin tK20 = 1 cos tK10 + sin tK20 = 2
( 1
K10 sin t + K20 cos t = 1
j cos t j sin t K20 = 1 21 cos t + 21 sin t
cos t 2 )
K10 cos t + K20 sin t = 1
j sin t j cos t K10 = tg t + 21 sin t + 21 cos t
2
Integrând (lu¼
am cst=0) obţinem
K2 = t 21 sin t 12 cos t
K1 = ln jcos tj 21 cos t + 12 sin t
a este
1 1 cos t sin t 1 1 cos t + sin t

'= ln jcos tj cos t + sin t + t sin t cos t
2 2 2 cos t 2 2 2 sin t

x(t) 1 1 cos t sin t 1 1 cos t + sin t

= ln jcos tj cos t + sin t + + t sin t cos t +
y(t) 2 2 2 cos t 2 2 2 sin t
22
x0 = 2x 4y + 4e 2t
m)
y 0 = 2x 2y e 2t
Soluţie.
Sistemul se rescrie în forma 0
x 2 4 x 4e 2t
= +
y 2 2 y e 2t
| {z }
b
2t
4e 1 = 2; 1 =0
b= 2t !
e 2 = 2; 2 =0
Atunci, termenul liber indic¼
a o singura r¼
ad¼
acin¼
a: i = 2:
Coe…cientul m = max fgrad Pi g = 0:

a a sistemului omogen asociat este
2
det(A I2 ) = 0 , +4=0) = 2i
Atunci ` = ordinul de multiplicitate al r¼

ad¼
acinii indicate de termenul liber este ` = 0:
În consecinţ¼
a vom c¼
a pentru sistemul neomogen iniţial de forma
2t
e Q1
'= 2t ; grad Qi = m + ` = 0 ) Qi = ci
e Q2
2t
c1 e
'= 2t
c2 e
Impunem condiţia '0 = A ' + b :
2t 2t 2t 2t
2c1 e 2 4 c1 e 4e (2c1 4c2 + 4)e
2t = 2t + 2t = 2t
2c2 e 2 2 c2 e e (2c1 2c2 1)e
1
2c1 = 2c1 4c2 + 4 c1 = 2
) 3
2c2 = 2c1 2c2 1 c2 = 2

a este:
1 2t
'= 2e
3 2t
2e

a a sistemului neomogen este suma dintre aceast¼
a soluţie şi soluţia general¼
a a sistemului omogen asociat
0
x 2 4 x
=
y 2 2 y
23
x0 = 2x + y + et
n)
y0 = x + 2t
Soluţie. Sistemul se rescrie în forma:
0
x 2 1 x et
= +
y 1 0 y 2t
Termenul liber este

et 1 = 1; 1 =0
b= )
2t 2 = 0; 2 =0
şi atunci r¼
ad¼
acinile indicate de termenul liber sunt diferite:
1 i 1 = 1 0i = 1
2 i 2 = 0
şi vom a‡a câte o soluţie particular¼

a care s¼
a corespund¼
a …ec¼
arei r¼
ad¼
acini în parte. Mai exact:
et et 0
b= = +
2t 0 2t
| {z } | {z }
b1 b2
Pentru b1 vom c¼
a de forma:
8
t < m=0
Q1 e
= ; grad Qi = m + `; unde ` = ordinul de multiplicitate al lui 1 ) grad Qi = 2
1 Q2 et :
a=2
a este
2
det(A I2 ) = 0 , 2 +1=0,( 1)2 = 0 ) = 1; de multipl. 2
Atunci, pentru b1 c¼
aut¼
am sol particular¼
a de forma
(a1 + b1 t + c1 t2 )et
=
1 (a2 + b2 t + c2 t2 )et
0
Impunem condiţia 1 =A 1 + b1 :
(a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + c1 t2 )et 2 1 (a1 + b1 t + c1 t2 )et et

= +
(a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + c2 t2 )et 1 0 (a2 + b2 t + c2 t2 )et 0
(a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + c1 t2 )et (2a1 + a2 + 1 + (2b1 + b2 )t + (2c1 + c2 )t2 )et
=
(a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + c2 t2 )et ( a1 b1 t c1 t2 )et
a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + c1 t2 = 2a1 + a2 + 1 + (2b1 + b2 )t + (2c1 + c2 )t2

; 8t
a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + c2 t2 = a1 b1 t c1 t2
8
> a1 + b1 = 2a1 + a2 + 1 8
>
> > a1 + a2 b1 = 1 8
>
> b1 + 2c1 = 2b1 + b2 >
> > c1 = c2
>
< >
< b1 + b2 2c1 = 0 >
<
c1 = 2c1 + c2 b1 + b2 2c1 = 0
, c1 = c2 )
>
> a2 + b2 = a1 >
> (4) (1) >
> b 1 + b2 = 1
>
> >
> a1 + a2 + b 2 = 0 :
>
> b 2 + 2c2 = b 1 : a 1 + a2 + b2 = 0
: b1 + b2 + 2c2 = 0
c2 = c1
8
>
> c1 = 21
<
c2 = 12 a2 = a1 = ; b1 = 1 ; c1 = 21
)
>
> b1 + b 2 = 1 b2 = a2 = ; b2 = ; c2 = 21
:
a1 + a2 = b2
Pentru ne trebuie o soluţie particular¼
a vom da valori convenabile pentru şi : Alegem = = 0 şi atunci o soluţie
particular¼
a (corespunz¼
atoare doar lui b1 )este:
(t + 12 t2 )et
1 = 1 2 t
2t e
24
0
Pentru b2 = avem m = max fgrad Pi g = 1 iar ` este ordinul de multiplicitate al r¼
ad¼
acinii indicate de 2 i 2 = 0;
2t
deci ` = 0 şi atunci vom c¼
a de forma
Q1 a1 + b1 t
2 = ; grad Qi = m + ` = 1 ) 2 =
Q2 a2 + b2 t
0
b1 2 1 a1 + b1 t 0 2a1 + a2 + (2b1 + b2 )t
= + =
b2 1 0 a2 + b2 t 2t a1 + ( b1 + 2)t
8 8
>
> b1 = 2a1 + a2 >
> a1 = 4
< <
0 = 2b1 + b2 b1 = 2 4 + 2t
) ) 2 =
>
> b2 = a1 >
> a2 = 6 6 4t
: :
0 = b1 + 2 b2 = 4
Atunci, o soluţie particvular¼
a pentru sistemul neomogen iniţial este
(t + 21 t2 )et 4 + 2t (t + 21 t2 )et + 4 + 2t
'= 1 + 2 = 1 2 t + = 1 2 t
2t e 6 4t 2t e 6 4t
R¼
amâne s¼
a determin¼
am soluţia sistemului omogen asociat.
25
x0 = 3x 2y + 2p
o)
y 0 = 2x y + 15 tet
0
x 3 2 x 2
p
= +
y 2 1 y 15 tet
| {z } | {z }
A b

0
x 3 2 x
=
y 2 1 y
a:
3 2
det(A I2 ) = 0, =0,
2 1
2
2 +1 = 0,( 1)2 = 0 ) = 1; de multiplicitate 2
Pentru = 1 de multiplicitate 2 soluţia are forma
c1 et + c2 tet
'1 =
c3 et + c4 tet
(c1 + c2 )et + c2 tet 3 2 c1 et + c2 tet (3c1 2c3 )et + (3c2 2c4 )tet
= =
(c3 + c4 )et + c4 tet 2 1 c3 et + c4 tet (2c1 c3 )et + (2c2 c4 )tet
8
> c2 = 2c1 2c3 8
>
< < c1 = 21 +
c2 = c4 2c1 2c3 =
) ) c3 =
>
> c4 = 2c1 2c3 c2 = c4 = :
: c2 = c4 =
c4 = c2
a a sistemului omogen asociat este
( 21 + )et + tet 1 t
2e + tet et
'1 = = +
et + tet tet et

C¼aut¼
a de forma
1 t
2e + tet et
' = K1 (t) + K2 (t)
tet et
unde Ki veri…c¼
a sistemul
K10 21 et + tet + K20 ept = 2
K10 tet + K20 et = 15 tet
Sc¼
adem relaţiile şi obţinem:
1 t p p
K10 e =2 15 tet ) K10 = 4e t
30 t
2
Înlocuind în a doua relaţie obţinem
p p
K20 = 15 t 4e t
30 t t
Integrând, obţinem (alegem constantele egale cu 0):

Z p p
t t
K1 (t) = (4e 30 t)dt = 4e 20t t
Z p p p p Z
t t 0
K2 (t) = 15 t 4te + 30t t dt = 10t t + 12t2 t + 4 t e dt
Z
t 0 t t
t e dt = te +e
26
p p
K2 (t) = 10t t + 12t2 t + 4te t
+ 4e t

a este:
p 1 t
+ tet p p et
' = ( 4e t
20t t) 2e + (10t t + 12t2 t + 4te t
+ 4e t )
tet et

a a sistemului omogen iniţial este:
x(t) 1 t
+ tet et p 1 t
+ tet p p et
= 2e + + ( 4e t
20t t) 2e + (10t t + 12t2 t + 4te t
+ 4e t )
y(t) tet et tet et
x(t) p 1 t
+ tet p p et
= ( 4e t
20t t + ) 2e + (10t t + 12t2 t + 4te t
+ 4e t
+ )
y(t) tet et
sau, echivalent,
p p p
x(t) = ( 4e t
20tp t + ) 12 et + tetp + (10t pt + 12t2 t + 4te t + 4e t + ) et
t
y(t) = ( 4e 20t t + ) tet + (10t t + 12t2 t + 4te t + 4e t + ) et
27
x0 = 2x + y + 2et
p)
y 0 = x + 2y 3e4t
0
x 2 1 x 2et
= +
y 1 2 y 3e4t

0
x 2 1 x
=
y 1 2 y
a este
2
det(A I2 ) = 0 , Tr A + det A = 0
2
4 +3 = 0) 1 = 1; 2 = 3
=4

a este
c1 et
'1 =
c2 et
c1 et 2 1 c1 et (2c1 + c2 )et
= =
c2 et 1 2 c2 et (c1 + 2c2 )et
c1 = 2c1 + c2
) c1 = c2 =
c2 = c1 + 2c2
Atunci,
et
'1 =
et
a este
c1 e3t
'2 =
c2 e3t
3c1 e3t 2 1 c1 e3t (2c1 + c2 )e3t

= =
3c2 e3t 1 2 c2 e3t (c1 + 2c2 )e3t
c1 = c2 =
Atunci,
e3t
'2 =
e3t
a a sistemului omogen este:
x(t) et e3t
= +
y(t) et e3t

C¼aut¼
a de forma
et e3t
'(t) = K1 (t) + K2 (t)
et e3t
unde Ki veri…c¼
a sistemul
K10 et + K20 e3t = 2et
K10 et + K20 e3t = 3e4t
Adun¼
am relaţiile şi obţinem:
3 t 1 3 t
2K20 e3t = 2et 3e4t ) K20 = e 2t
e ) K2 (t) = e 2t
e
2 2 2
28
3 4t 3 1
K10 et + et e = 2et ) K10 = 1 + e3t ) K1 (t) = t + e3t
2 2 2
şi atunci o soluţie particular¼
a este:
1 et 1 3 t e3t
'(t) = (t + e3t ) +( e 2t
e)
2 et 2 2 e3t

x(t) 1 et 1 3 t e3t
= (t + e3t + ) +( e 2t
e + )
y(t) 2 et 2 2 e3t
sau, echivalent,
x(t) = (t + 12 e3t + ) et + ( 12 e 2t 3 t
2e + ) e3t
y(t) = (t + 12 e3t + ) ( et ) + ( 21 e 2t 3 t
2e + ) e3t
1 t
x(t) = (t + 2 )e + e3t e4t
1 t
y(t) = ( t 2 )e + e3t 2e4t
29
x0 = 2x 4y + 3et
q)
y 0 = x 3y + 16tet
Soluţie. Rescriem sistemul în forma
0
x 2 4 x 3et
= +
y 1 3 y 16tet
Termenul liber este
3et 1 = 1; 1 =0
b= ;
16tet 2 = 1; 2 =0
R¼ad¼
acina indicat¼a de componentele termenului liber este i =1 0 i = 1: Atunci ` este ordinul de multiplicitate al
valorii proprii în ecuaţia caracteristic¼
a. Ecuaţia caracteristic¼
a este:
2
det(A I2 ) = 0 , + 2=0, 2 f1; 2g
Atunci, ` = 1 şi cum m = 1, vom c¼
a de forma
Q1 et (a1 + b1 t + c1 t2 )et
'= ; grad Qi = m + ` = 2 ) ' =
Q2 et (a2 + b2 t + c2 t2 )et
Impunem condiţia '0 = A ' + b :

0
(a1 + b1 t + c1 t2 )et 2 4 (a1 + b1 t + c1 t2 )et 3et
= +
(a2 + b2 t + c2 t2 )et 1 3 (a2 + b2 t + c2 t2 )et 16tet
(a1 + b1 + (b1 + 2c1 )t + c1 t2 )et (2a1 4a2 + 3 + (2b1 4b2 )t + (2c1 4c2 )t2 )et
2 t =
(a2 + b2 + (b2 + 2c2 )t + c2 t )e (a1 3a2 + (b1 3b2 + 16)t + (c1 3c2 )t2 )et
8
> a1 + b1 = 2a1 4a2 + 3 8
>
> > c1 = 4c2 = 4
>
> b1 + 2c1 = 2b1 4b2 >
>
>
< >
< 1 4a2 b1 = 3
a
c1 = 2c1 4c2 8 c1 = 32
5
) b1 4b2 = 8 ) = )
>
> a2 + b2 = a1 3a2 >
> din(3) şi (5) 5 c2 = 85
>
> > 1
> a 4a 2 b 2 = 0
>
> b2 + 2c2 = b1 3b2 + 16 :
: b1 4b2 = 2 16
c2 = c1 3c2
8
(
< a1 4a2 b1 = 3
> b 1 + b2 = 3
64
b1 4b2 = ) 64
>
: 5 (1) (3) b1 4b2 =
a1 4a2 b2 = 0 5
79 124
b2 = ; b1 =
15 15
79 79
a1 4a2 =
) a2 = ; a1 = 4 +
15 15
Pentru c¼
a avem nevoie de o singur¼
a soluţie particular¼
a putem alege orice valoare pentru : Alegem = 0 şi obţinem
( 79 124 32 2 t
15 + 15 t + 5 t )e
'= 79 8 2 t
( 15 t + 5 t )e
R¼
amâne s¼
a rezolv¼
am sistemul omogen asociat
x0 = 2x 4y
y 0 = x 3y
Aplic¼am metoda elimin¼arii:
x00 = 2x0 4 y 0 = 2x0 4x + 12 y
|{z} |{z}
=x 3y = 1 0 1
4x +2x
x00 = 2x0 4x 3x0 + 6x , x00 + x0 2x = 0

a este
2
+ 2=0, 2 f1; 2g
x(t) = c1 et + c2 e 2t
1 0 1 1 1
y(t) = x + x= c1 et 2c2 e 2t
+ c1 et + c2 e 2t
4 2 4 2
1 t
y(t) = c1 e + c2 e 2t
4
30
xo (t) et e 2t
= c1 1 t + c2 2t
yo (t) 4e e

x(t) et e 2t
( 79 124 32 2 t
15 + 15 t + 5 t )e
= c1 1 t + c2 2t + 79 8 2 t
y(t) 4e e ( 15 t + 5 t )e
x(t) = c1 et + c2 e 2t + ( 79 124 32 2 t
15 + 15 t + 5 t )e
1 t 2t 79 8 2 t
y(t) = 4 c1 e + c2 e + ( 15 t + 5 t )e
31
x0 = 5x 3y + 2e3t
r)
y 0 = x + y + 5e t
Soluţie. Termenul liber este
2e3t 1 = 3; 1 =0
b= ;
5e t 2 = 1; 2=0
R¼
ad¼
acinile indicate de termenul liber sunt diferite şi atunci scriem termenul liber în forma
2e3t 2e3t 0
b= = +
5e t 0 5e t
| {z } | {z }
b1 b2
Pentru b1 c¼
aut¼
a de forma
Q1 e3t m = max(grad Pi ) = 0
= ; grad Qi = m + `;
1 Q2 e3t ` = ordinul de multiplicitate al lui 3 = 0
a este
2
det(A I2 ) = 0 , 6 +8=0, 2 f2; 4g
Atunci c¼
aut¼
Q1 e3t c1 e3t
= , grad Qi = 0; =
1 Q2 e3t 1 c2 e3t
0
Impunem condiţia 1 =A 1 + b1
3c1 e3t 5 3 c1 e3t 2e3t (5c1 3c2 + 2)e3t

= + =
3c2 e3t 1 1 c2 e3t 0 (c1 + c2 )e3t
2c1 3c2 = 2
) c1 = 4; c2 = 2
c1 = 2c2
4e3t
=
1 2e3t
Analog, pentru b2 ; m = 0 = ` şi c¼
aut¼
a de forma
t
c1 e
2 = t
c2 e
0
t t
c1 e 5 3 c1 e 0 (5c1 3c2 )e t
t = t + t =
c2 e 1 1 c2 e 5e (c1 + c2 + 5)e t
c2 = 2c1
) c1 = 1; c2 = 2
c1 + 2c2 = 5
t
e
2 = t
2e
Atunci, o soluţie pentru sistmeul neomogen iniţial este
4e3t e t
4e3t e t
'= + = + =
1 2 2e3t 2e t
2e3t 2e t
R¼
amâne s¼
a rezolv¼
am sistemul omogen asociat
x0 = 5x 3y
y0 = x + y
Aplic¼
am tot metoda elimin¼arii:
x00 = 5x0 3y 0 = 5x0 3x 3y = 5x0 3x + x0 5x
x00 6x0 + 8x = 0
2
6 +8 = 0
32
Atunci,
x(t) = c1 e2t + c2 e4t
1 0 5 1 5
y(t) = x + x= (2c1 e2t + 4c2 e4t ) + c1 e2t + c2 e4t
3 3 3 3
1
y(t) = c1 e2t + c2 e4t
3
xo (t) e2t e4t

= c1 + c2 1 4t
yo (t) e2t 3e

x(t) e2t e4t 4e3t e t

= c1 + c2 1 4t +
y(t) e2t 3e 2e3t 2e t
sau, echivalent,
x(t) = c1 e2t + c2 e4t 4e3t e t
y(t) = c1 e2t + 31 c2 e4t 2e3t 2e t
33
x0 = 2x y x0 = x + 2y + 16tet x0 = 2x + 4y 8 x0 = 2x 3y t
s) t) u) v)
y 0 = 2x + y + 18t y 0 = 2x 2y y 0 = 3x + 6y + t y 0 = x 2y + 2 sin t
x0 = x y + 2 sin t x0 = 2x y x0 = 4x 3y + 2 cos t x0 = 2x + y + 2et

w) x) y) z)
y 0 = 2x y y0 = x + 2et y 0 = 2x y sin t y 0 = x + 2y 3e4t
Bonus
x0 = x y + 8t x0 = 2x y x0 = 2x + y + tet
a) a
^) ^{)
y 0 = 5x y y 0 = x + 2y t
5e sin t y 0 = 2x + 1
8 0 8 0
< x =x +1 < x = x + y + z sin t
ş) y0 = x + y +t ţ) y 0 = x + y + z + sin t
: 0 : 0
z =x+y+z+1+t z = x + y + z + cos t
34
Cursurile nr. 6-8: Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare
Partea a III-a: Stabilitate
Acest curs este dedicat studiului stabilit¼ aţii soluţiei unui sistem de ecuaţii diferenţiale. Întregul material este o
prelucrare a Capitolului V din Ioan I. Vrabie - Di¤ erential Equations. An Introduction to Basic Concepts, Results and
Applications.
În accepţiunea uzual¼ a stabilitatea este proprietatea st¼ arii unui sistem de a nu-şi schimba esenţial evoluţia în urma
unor “mici” perturb¼ ari ale st¼arii iniţiale. Aceast¼ a accepţiune a fost adoptat¼ a din mecanic¼ a unde descrie acea proprietate
a st¼arii de echilibru a unui sistem conservativ de a … “puţin sensibil¼ a pe termen lung” la orice fel de perturb¼ ari, cu
condiţia ca acestea s¼ a …e de “mic¼ a intensitate”. Matematic, aceast¼ a noţiune are mai multe accepţiuni, toate provenind
din precedenta, şi care descriu diverse tipuri de continuitate a soluţiei unui sistem ca funcţie de datele iniţiale. Studiul
riguros al stabilit¼
aţii îşi are originea în lucr¼ arile de mecanic¼ a cereasc¼a ale lui Poincaré şi Maxwell şi a culminat cu teza de
doctorat a lui Liapunov (1892) care constituie punctul de referinţ¼ a al teoriei moderne a stabilit¼
aţii.
1 Tipuri de stabilitate
Aşa cum am v¼azut în cursurile anterioare, în anumite condiţii asupra funcţiei f : I ! Rn ; unde Rn ; şi I este un
interval de numere reale, problema Cauchy
x0 = f (t; x)
PC(D):
x(a) =
are soluţie unic¼

a
x:J I! .
Îns¼
a, evident, soluţia depinde de a 2 I R şi 2 Rn : Se poate ar¼
ata (vezi cartea indicat¼
a mai sus), c¼
a, în anumite
condiţii, aplicaţia
7! x( ; a; )
care asociaz¼a unui a 2 I, …xat, soluţia problemei Cauchy de mai sus este lipschitzian¼ a de la Rn la spaţiul funcţiilor
n
continue pe [a; b] cu valori în R :
O problem¼ a mai delicat¼a, dar de un mare interes practic, este aceea de a stabili condiţii (su…ciente) asupra funcţii f
astfel încât
funcţia soluţie x( ; a; ) s¼
a …e de…nit¼
a pe [a; 1) în loc de un interval m¼
arginit [a; b];
7 x( ; a; ) s¼
! a …e continu¼ a de la o vecin¼atate (bil¼ a) a lui la spaţiul funcţiilor continue C([a; 1); Rn );
a deschis¼
aceasta însemnând c¼ a dac¼a variaz¼ a foarte puţin în jurul unui punct atunci şi soluţia corespunz¼atoare lui variaz¼a
foarte puţin faţ¼
a de soluţia corespunz¼atoare lui :
Fie Rn o submulţime nevid¼

a şi deschis¼
a, o funcţie continu¼
a pe [0; 1)
0 1
f1 (t; u1 ; :::; un )
B .. C
f : [0; 1) ! Rn ; f (t; u) = @ . A
fn (t; u1 ; :::; un )
şi local lipschitzian¼

a pe ; adic¼
a pentru orice t 0; …xat,
kf (t; u) f (t; v)k L ku vk ; 8u; v 2
şi s¼
a consider¼
am sistemul diferenţial 8 0
>
> x1 = f1 (t; x1 ; :::; xn )
>
< x02 = f2 (t; x1 ; :::; xn )
.. : (1)
>
> .
>
: 0
xn = fn (t; x1 ; :::; xn )
S¼
a presupunem c¼a : [0; 1) ! este soluţie a acestui sistem.
De…niţia 1. Soluţia : [0; 1) ! a sistemului (1) se numeşte simplu stabil¼a dac¼
a pentru orice " > 0 şi orice
a 0 exist¼a ";a > 0; depinzând de " şi a, astfel încât pentru orice 2 ; cu k (a)k ";a ; unica soluţie (saturat¼
a) a
problemei Cauchy
x0 (t) = f (t; x)
PC(D)
x(a) =
1
este de…nit¼
a pe [a; 1) şi, în plus,
kx(t) (t)k "; 8t a
Situaţia descris¼
a în de…niţia 1 poate … ilustrat¼
a sugestiv în …gura 1 de mai jos:
Practic, dac¼
a data iniţial¼
a este "apropiat¼a" de valoarea (a); atunci soluţia problemei Cauchy care are condiţia iniţial¼ a
x(a) = r¼ amâne apropiat¼ a de în orice punct.
De…niţia 2. Soluţia : [0; 1) ! a sistemului (1) se numeşte uniform stabil¼a dac¼a este simplu stabil¼a şi nu
depinde decât de "; nu şi de a:
De…niţia 3. Soluţia : [0; 1) ! a sistemului (1) se numeşte asimptotic stabil¼a dac¼
a este simplu stabil¼a şi, în
plus, pentru orice a 0 exist¼ a (a) > 0 a.î. pentru orice 2 cu k (a)k (a); unica soluţie a problemei Cauchy
x0 (t) = f (t; x)
PC(D)
x(a) =
este de…nit¼
lim kx(t) (t)k = 0:
t!+1
Situaţia descris¼
a de aceast¼
a de…niţie este ilustrat¼
a în Figura 2:
De…niţia 4. Soluţia : [0; 1) ! a sistemului (1) se numeşte uniform asimptotic stabil¼a dac¼
a este uniform stabil¼
a
şi limita din de…niţia 2 este uniform¼
a în raport cu a:
Observaţie. Toate cele patru concepte de stabilitate se refer¼ a la propriet¼ aţi ale unei soluţii a sistemului (1) şi nu
la propriet¼
aţi ale sistemului. Mai precis, exist¼
a sisteme care posed¼
a şi soluţii stabile şi soluţii instabile. Întradev¼
ar, s¼
a
consider¼
a
x0 = ax(p x);
unde a > 0 şi p > 0 sunt constante. Dup¼ a cum am v¼ azut în primul curs, aceast¼ a ecuaţie descrie r¼
aspândirea unei boli
într-o populaţie cu p indivizi, x(t) reprezentând num¼ arul de indivizi infectaţi la momentul t. Reamintim c¼ a pentru orice
0 şi orice 2 R unica soluţie global¼a x : [ ; +1) ! R a acestei ecuaţii care satisface x( ) = este
p eap(t )
x(t) = ; t 2 [ ; +1):
p + (eap(t ) 1)
Este uşor de observat c¼

a, dintre cele dou¼
a soluţii constante ale ecuaţiei,
x 0 si x p;
prima este instabil¼a, adic¼

a dac¼
a m¼ acar un individ este infectat iniţial atunci num¼ arul de indivizi infectaţi va creşte, iar
cea de a doua este uniform stabil¼a, adic¼a în timp, toţi indivizii vor … afectaţi. Reformulând aceast¼ a observaţie în termenii
fenomenului modelat, putem a…rma c¼ a, într-un sistem biologic izolat, starea de s¼ an¼atate (x = 0) este fragil¼
a la perturb¼ ari,
adic¼
a instabil¼
a, în timp ce starea de boal¼ a este uniform stabil¼a.
Se constat¼a imediat c¼a orice soluţie care este uniform asimptotic stabil¼ a este atât uniform stabil¼a cât şi asimptotic
stabil¼
a. De asemenea, orice soluţie uniform sau asimptotic stabil¼ a este simplu stabil¼ a. Subliniem c¼a:
1. stabilitatea simpl¼
a nu implic¼
a stabilitatea uniform¼
a;
2. noţiunile de stabilitate uniform¼
a şi respectiv asimptotic¼
a sunt independente;
2
3. stabilitatea uniform¼
a nu o implic¼
a pe cea uniform asimptotic¼
a.
Observaţie. Prin transformarea y = x studiul oric¼

arui tip de stabilitate referitor la soluţia a sistemului
x0 (t) = f (t; x(t))
se reduce la studiul aceluiaşi tip de stabilitate referitor la soluţia nul¼

a a sistemului
0
y 0 = f (t; y(t) + (t)) (t)
aşa încât în tot ce urmeaz¼ a vom presupune c¼ a 0 2 şi f (t; 0) = 0; 8t şi ne vom limita numai la studiul stabilit¼ aţii soluţiei
identic nule, adic¼a în de…niţiile 1-4 vom înlocui (t) cu 0 şi vom spune c¼ a soluţia nul¼a este simplu stabil¼a, respectiv uniform
stabil¼a, asimptotic stabil¼a, uniform asimptotic stabil¼a.
Un punct staţionar sau un punct de echilibru pentru sistemul x0 (t) = f (t; x(t)) este un element x 2 cu proprietatea
c¼
a f (t; x ) = 0; 8t 0: Evident, dac¼ a x este un punct staţionar atunci funcţia x(t) x este o soluţie constant¼ a a
sistemului x0 (t) = f (t; x(t)); numit¼ a soluţie staţionar¼ a. Astfel, soluţia identic nul¼ a este o soluţie staţionar¼a sau un punct
de echilibru, în accepţiunea de mai sus.
Pentru sistemele autonome, adic¼ a acele sisteme în care f nu depinde de variabila timp t 0 are loc urm¼ atorul rezultat.
Teorem¼ a. Fie f : ! Rn o funcţie continu¼ a şi …e x : [a; 1) ! o soluţie a sistemului
8 0
< x1 = f1 (x1 ; :::; xn )
>
x0 (t) = f (x) sau, echiv., .. (2)
> .
: 0
xn = fn (x1 ; :::; xn )
Dac¼
a exist¼
a
lim x(t) = x
t!1
şi x 2 ; atunci x este un punct de echilibru pentru sistemul (2).

Demonstraţie. Va trebui s¼ a ar¼
at¼
am c¼
a f (x ) = 0 sau, echivalent, fi (x1 ; :::; xn ) = 0 pentru orice i = 1; ::; n: Fix¼
am un
indice i 2 f1; ::; ng şi aplic¼
am teorema lui Lagrange componentei xi a soluţiei x pe intervalul [m; m + 1]; m 2 N. Rezult¼ a
existenţa unui tim 2 [m; m + 1] astfel încât
x0i (tim ) = xi (m + 1) xi (m):
Ţinând cont c¼
a
lim xi (m) = xi ; 8i = 1; ::; n
m!1
rezult¼
a c¼
a exist¼
a
lim x0i (tim ) = lim (xi (m + 1) xi (m)) = 0; 8i:
m!1 m!1
Deoarece f este continu¼

a şi tim ! 1 pentru orice i = 1; ::; n, avem c¼
a
lim fi (x(tim )) = fi (x ) = lim x0i (tim ) = 0; 8i

m!1 m!1
şi atunci f (x ) = 0 şi demonstraţia este încheiat¼

a.
Încheiem acest paragraf cu de…niţia unui concept de stabilitate care descrie, de aceast¼
a dat¼
a, o proprietate a sistemului
şi nu a unei soluţii.
De…niţie. Sistemul (1) se numeşte global asimptotic stabil dac¼a pentru orice a 0 şi pentru orice 2 unica soluţie
a problemei Cauchy
x0 = f (t; x)
PC(D)
x(a) =
este de…nit¼
a pe [a; 1) şi lim x(t) = 0:
t!1
2 Stabilitatea sistemelor liniare

Scopul acestei secţiuni este de a prezenta mai multe rezultate referitoare la diferite tipuri de stabilitate în cazul particular
al sistemelor de ecuaţii liniare. Mai precis, s¼
a consider¼
am sistemul
x0 (t) = A(t) x(t); (3)
unde A = (aij ) este o matrice ale c¼

arei elemente sunt funcţii continue,
aij : [0; 1) ! R.
3
În primul rând s¼ a remarc¼ am c¼
a soluţia nul¼
a x 0 a sistemului (3) este stabil¼
a (simplu, uniform, asimptotic sau
uniform asimptotic) dac¼ a şi numai dac¼
a orice alt¼
a soluţie are aceeaşi proprietate. Acest lucru rezult¼
a din de…niţii, f¼
acând
substituţia y = x . Atunci, pentru sisteme de ecuaţii liniare, stabilitatea unei soluţii este echivalent¼
a cu stabilitatea
arei soluţii şi, de aceea, în acest cadru vom vorbi despre stabilitatea sau instabilitatea sistemului înţelegând, prin
oric¼
aceasta, stabilitatea/instabilitatea soluţiei nule (sau a oric¼ arei alte soluţii).
Teorem¼ a. Urm¼ atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
(i) sistemul (3) este simplu stabil;

(ii) sistemul (3) are un sistem fundamental de soluţii m¼
arginite pe [0; +1);
(iii) toate soluţiile sistemului (3) sunt m¼
(iv) toate matricele fundamentale ale sistemului (3) sunt m¼
(v) sistemul (3) are o matrice fundamental¼
a m¼
arginit¼
a pe [0; +1):
Demonstraţie.
Dac¼a sistemul (3) este simplu stabil, atunci, conform de…niţiei, pentru orice " > 0 şi orice a 0 exist¼
a ";a > 0;
depinzând de " şi a, astfel încât pentru orice 2 ; cu k k ";a ; unica soluţie (saturat¼
a ) a problemei Cauchy
x0 (t) = f (t; x)
PC(D)
x(a) =
este de…nit¼
kx(t)k "; 8t a:
Alegând " = 1 şi a = 0 rezult¼
a c¼
a exist¼
a := 1;0 > 0 astfel încât pentru orice cu k k < unica soluţie a problemei
Cauchy
x0 (t) = f (t; x)
PC(D)
x(0) =
este de…nit¼
a pe [0; 1) şi, în plus,
kx(t)k 1; 8t 0:
Alegând vectorii 1 0
0
B .. C
B . C
B C
(i)
= ei = B 1 C i = 1; ::; n
2 2 B
B . C
C
.
@ . A
0
unde 1 apare pe poziţia i iar în rest avem zerouri, se observ¼ a imediat c¼ ak k= 2 < şi atunci unica soluţie a problemei
Cauchy
x0 (t) = f (t; x)
PC(D)
x(0) = (i)
pe care o vom nota x(i) este de…nit¼a pe [0; +1) şi x(i) (t) < 1: Dar, x(1) ; :::; x(n) formeaz¼
a un sistem fundamental de
soluţii deoarece wronskianul în t = 0 este egal cu
2 0 0
0 0 n
2
W (0) = . .. = 6= 0:
.. . 2
0 0 2
Altfel spus, sistemul (3) admite un sistemul fundamental de soluţii m¼ arginite pe [0; +1); deci (i) ) (ii).
(ii) ) (iii) deoarece o (orice) combinaţie liniar¼
a de funcţii m¼arginite este, de asemenea, m¼ arginit¼
a. De aici rezult¼
a
imediat şi este evident c¼
a (iii) ) (iv) ) (v): R¼amâne s¼a ar¼
at¼
am c¼a (v) ) (i):
S¼a presupunem c¼ a X (t) este o matrice fundamental¼
a m¼arginit¼
a a sistemului diferenţial. Rezult¼
a c¼
a exist¼
a M > 0 astfel
încât
kX (t)k M; 8t 0;
(unde norma matricei poate … luat¼
a cea euclidian¼
a - radical din suma p¼
atratelor tuturor elementelor). Ştim c¼
a
X (t)0 = A(t) X (t)
4
şi c¼
a orice soluţie a sistemului poate … scris¼
a în forma
x(t) = X (t) c; c 2 Rn
(x este o combinaţie liniar¼

a a coloanelor lui X (t)). Atunci, problema Cauchy
x0 (t) = A(t) x(t)

PC(D)
x(a) =
are solţie unic¼

a
1
x(t) = X (t) X (a) ; 8t a:
Atunci,
1
kx(t)k M X (a) k k
Alegând, pentru " > 0 şi a 0
"
";a = > 0;
M kX 1 (a)k
atunci pentru orice 2 Rn astfel încât k k ";a soluţia unic¼
a a problemei Cauchy
x0 (t) = A(t) x(t)

PC(D)
x(a) =
satisface inegalitatea
1
kx(t)k M X (a) k k ";
deci soluţia nul¼
a este simplu stabil¼
a şi demonstraţia este încheiat¼
a.
Exemplu. Sistemul
x0 = 4x + 5y
y 0 = 5x 4y
are ecuaţia caracteristic¼
a
2 2
Tr A + det A = 0 , +9=0, = 3i
Pentru = 3i soluţia sistemului are forma
'= :
Împunând condiţia ca ' s¼

a …e soluţie obţinem
3c2 cos 3t 3c1 sin 3t (4c1 + 5c3 ) cos 3t + (4c2 + 5c4 ) sin 3t
=
3c4 cos 3t 3c3 sin 3t ( 5c1 4c3 ) cos 3t + ( 5c2 4c4 ) sin 3t
8 8
>
> 3c2 = 4c1 + 5c3 >
> c1 = 3
< <
3c1 = 4c2 + 5c4 3c2 + 3c4 = c1 + c3 c3 = 3
, ,
>
> 3c4 = 5c1 4c3 3c1 3c3 = c2 + c4 >
> c2 = 4 +5
: :
3c3 = 5c2 4c4 c4 = 5 4
deci,
3 cos 3t + (4 + 5 ) sin 3t 3 cos 3t + 4 sin 3t 5 sin 3t
'= = +
3 cos 3t + ( 5 4 ) sin 3t 5 sin 3t 3 cos 3t 4 sin 3t
| {z } | {z }
'1 '2
Deoarece, în mod evident, '1 şi '2 sunt m¼ arginite, conform teoremei anterioare rezult¼ a c¼
a sistemul este simplu stabil.
Având în vedere c¼ a orice sistem asimptotic stabil este şi simplu stabil şi ţinând cont de rezultatul anterior, se poate
demonstra urm¼ atorul rezultat referitor la stabilitatea asimptotic¼
a.
Teorem¼ a. Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
(i) sistemul (3) este asimptotic stabil;

(ii) sistemul (3) are un sistem fundamental de soluţii care tind la 0 pentru t ! +1;
(iii) sistemul (3) este global asimptotic stabil;
(iv) norma oric¼
arei matrice fundamentale tinde la 0 pentru t ! 1;
(v) exist¼
a o matrice fundamental¼
a a sistemului (3) a c¼
arei norm¼
a tinde la 0 pentru t ! 1
5
Evident, sistemul anterior nu este asimptotic stabil deoarece funcţiile sin şi cos nu au limit¼
a la 1: Sistemul
x0 = 4x + 3y
y0 = 3x + 2y
are ecuaţia caracteristic¼

a
2
+2 +1=0
şi un sistem fundamental de soluţii este
t t
( 1 + 3t)e e
'1 = ; '2 = :
3te t e t
Cum, în mod evident,

0
lim '1 = lim '2 = = 0 2 R2 ;
t!1 t!1 0
rezult¼
a, conform teoremei anterioare, c¼a sistemul este asimptotic stabil. Evident, este şi simplu stabil.
Teorem¼ a. Sistemul (3) este uniform stabil dac¼
a şi numai dac¼
a exist¼
a o matrice fundamental¼ a X (t) şi exist¼
a o constant¼
a
pozitiv¼
a M > 0 astfel încât
X (t) X 1 (s) M; 8s; t 0 a.î. s t:
Demonstraţie. Pentru a demonstra su…cienţa s¼
a presupunem c¼
a sistemul
x0 = A(t) x
are o matrice fundamental¼

a X (t) care veri…c¼
a relaţia din enunţ. Cum soluţia problemei Cauchy
x0 = A(t) x
PC(D) :
x(a) =
1
este dat¼
a de x(t) = X (t) X (a) ; rezult¼
a c¼
a
1 1
kx(t)k X (t) X (a) X (t) X (a) k k M k k ; 8t a:
"
Atunci, pentru " > 0 putem alege " = M; (nedepinzând de a) şi atunci pentru orice 2 cu k k " unica soluţie a
problemei Cauchy
x0 = A(t) x
PC(D) :
x(a) =
veri…c¼
a inegalitatea
"
kx(t)k M k k M = ";
M
deci sistemul este uniform stabil.
Pentru necesitate s¼a presupunem c¼
a sistemul este uniform stabil. Atunci, alegând în de…niţie " = 1, exist¼
a > 0 astfel
încât pentru orice a 0 şi orice 2 cu k k ; unica soluţie a problemei Cauchy
x0 = A(t) x
PC(D) :
x(a) =
veri…c¼
a inegalitatea kx(t)k 1; 8t a: Alegem 2 (0; ) şi s; t 0 astfel încât s t: Privind s ca pe o constant¼ a,
matricea X (t) X 1 (s) este de asemenea fundamental¼ a, deci coloanele acestei matrice sunt soluţii ale sistemului. Dac¼
a
not¼
am cu 'i coloanele matricei X (t) X 1 (s); i = 1; ::; n; are loc egalitatea
(i)
'i (s) = = (0; : : : ; ; : : : 0)T ;
unde apare pe poziţia i. Atunci,

k'i (s)k = <
şi pentru c¼
a 'i este (unica) soluţie a problemei Cauchy
x0 = A(t) x
PC(D) :
x(a) = (i)
rezult¼
a, din uniforma stabilitate, c¼
a
k'i (t)k 1; 8t s; 8i = 1; ::; n
6
şi atunci
q
1 2 2 p
X (t) X (s) k'1 (t)k1 + ::: + k'n (t)k n)
p
1 n
X (t) X (s) := M; 8t s
şi demonstraţia este, astfel, încheiat¼

a.
Observând acum c¼ a un sistem este uniform asimptotic stabil dac¼ a şi numai dac¼ a este uniform stabil şi asimptotic
stabil obţinem urm¼ atoarea caracterizare.
Teorem¼ a. Sistemul (3) este uniform asimptotic stabil dac¼
a şi numai dac¼ a exist¼
a o matrice fundamental¼ a X (t) astfel
încât
lim X (t) X 1 (s) = 0:
t s!1
3 Sisteme diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi

Toate rezultatele anterioare au loc în cazul general al sistemelor diferenţiale. Deoarece, dintre acestea, cele cu coe…cienţi
constanţi
x0 (t) = A x(t); A 2 Mn (R)
sunt complet rezolvate şi orice matrice fundamental¼
a are ca elemente funcţii de tipul
e t (P cos t + Q sin t);
unde P; Q sunt funcţii polinomiale, putem preciza mult mai exact când un astfel de sistem are o anumit¼
a proprietate de
stabilitate.
Teorem¼ a. Consider¼am sistemul de ecuaţii diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi
x0 (t) = A x(t); A 2 Mn (R)
şi ecuaţia sa caracteristic¼

a,
det(A In ) = 0:
Au loc urm¼
atoarele propriet¼
aţi:
(i) Dac¼
a admite m¼
acar o r¼
ad¼
acin¼
a cu partea real¼
a strict pozitiv¼
a atunci sistemul este instabil.
(ii) Dac¼
a admite m¼acar o r¼ad¼
acin¼
a pur imaginar¼
a (partea real¼
a este nul¼
a) de multiplicitate geo-
metric¼
a diferit¼
a de cea algebric¼
a atunci sistemul este instabil.
(iii) Dac¼a ecuaţia caracteristic¼
a admite doar r¼
ad¼
acini cu partea real¼
a strict negativ¼
a atunci sistemul este global stabil şi
uniform asimptotic stabil.
(iv) Dac¼a ecuaţia caracteristic¼
a admite doar r¼
ad¼acini cu partea real¼
a cel mult egal¼
a cu 0 iar cele cu partea real¼
a egal¼
a
cu 0 (dac¼a exist¼
a) sunt simple atunci sistemul este uniform stabil (dar, în cazul exist¼
a m¼acar o r¼ad¼
acin¼
a cu partea
real¼
a egal¼
a cu 0, nu este asimptotic stabil).
(v) Dac¼a ecuaţia caracteristic¼
a admite doar r¼ ad¼
acini cu partea real¼
a cel mult egal¼
a cu 0 iar pentru cele cu partea real¼
a
egal¼
a cu 0 (dac¼a exist¼
a) celulele Jordan corespunz¼ atoare au dimensiunea 1 (sau, echivalent, multiplicitatea algebric¼
a
este egal¼
a cu cea geometric¼ a) atunci sistemul este uniform stabil (dar, în cazul exist¼a m¼acar o r¼
ad¼
acin¼
a cu partea
real¼
a egal¼
a cu 0, nu este asimptotic stabil).
Desigur, pentru sisteme mici este relativ uşor s¼a preciz¼

am natura unui sistem liniar dpdv al stabilit¼ aţii. Pentru sisteme
mari, îns¼a, este di…cil de rezolvat ecuaţia caracteristic¼a. De aceea, se pune problema dac¼ a este posibil s¼a determin¼ am
stabilitatea unui sistem f¼ar¼
a a calcula, efectiv, valorile proprii ale matricei sistemului.
De…niţie. Spunem c¼ a o matrice A 2 Mn (R) este hurwitzian¼ a dac¼
a toate valorile proprii ale sale au partea real¼ a
strict negativ¼a.
Observaţie. Potrivit de…niţiei, o matrice este hurwitzian¼ a dac¼
a toate r¼ad¼acinile ecuaţiei caracteristice
det(A In ) = 0
au partea real¼ a strict negativ¼

a. Evident, în teorema anterioar¼ a putem înlocui "ecuaţia caracteristic¼
a are r¼
ad¼
acini cu
partea real¼
a..." cu "valorile proprii ale matricei au partea real¼
a...".
Conform celor discutate are loc urm¼ atorul rezultat.
7
a. Sistemul de ecuaţii diferenţiale liniare cu coe…cienţi constanţi
Teorem¼
x0 (t) = A x(t)
este global şi uniform asimptotic stabil dac¼ a şi numai dac¼a A este hurwitzian¼
a.
Matricele hurwitziene au fost introduse de matematicianul german Adolf Hurwitz. Acesta a evidenţiat condiţii necesare
şi su…ciente pentru ca o matrice s¼ a admit¼ a doar valori proprii cu partea real¼
a strict negativ¼
a. Demonstraţia este îns¼
a
complicat¼ a şi dep¼
aşeşte cadrul acestui curs astfel încât prezent¼
am doar concluziile.
Unui polinom cu coe…cienţi reali f 2 Pn (R);
f = a0 X n + a1 X n 1
+ ::: + an 1X + an
îi asociem aşa numita matrice a lui Hurwitz
0 1
a1 a0 0 0 ::: 0
B a3 a2 a1 a0 ::: 0 C
B C
B .. C
B . C
H=B Ba2k
C
C
B 1 a2k 2 a2k 3 a2k 4 ::: a2k nC
B . C
@ .. A
0 0 ::: an
Teorema lui Hurwitz. Un polinom cu coe…cient dominant strict pozitiv (a0 > 0) are toate r¼ ad¼acinile cu partea
real¼
a strict negativ¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a toţi minorii principali ai matricei Hurwitz asociate sunt pozitivi, adic¼
a
a1 a0 0
a1 a0
1 = a1 > 0; 2 = > 0; 3 = a3 a2 a1 > 0; :::; n = det H > 0:
a3 a2
a5 a4 a3
Exemple. 1) Fie f = 2X 3 + 3X 2 + 2x 1: Avem
a0 a1 a2 a3
2 3 2 -1
iar matricea Hurwitz asociat¼
a este 0 1 0 1
a1 a0 0 3 2 0
H = @a3 a2 a1 A = @ 1 2 3 A:
0 0 a3 0 0 1
Calculând, avem
3 2
1 = 3 > 0; 2 = = 8 > 0; 3 = det H = 8<0
1 2
deci f nu are doar r¼ad¼
acini cu parte real¼
a strict negativ¼a. De fapt, în acest caz observ¼am c¼
a f (0) = 1 < 0 şi f (1) = 6 > 0
şi atunci, din motive de continuitate, f are chiar o r¼ad¼acin¼
a real¼
a în intervalul (0; 1):
2) S¼
a consider¼
am sistemul diferenţial liniar
8 0
< x = 3x y z
y 0 = x 4y + 2z
: 0
z = x + y 3z
a este
3 2
det(A I3 ) = 0 , Tr A + 2 det A = 0;
uned a doua egalitate are loc cf. teoremei Cayley-Hamilton. Obţinem
3 2
+ 10 + 31 + 28 = 0:
Construind matricea lui Hurwitz asociat¼
a polinomului caracteristic obţinem
0 1
10 1 0
H = @28 31 10A
0 0 28
iar minorii principali sunt
10 1
1 = 10 > 0; 2 = = 282 > 0; 3 = det H = 28 282 > 0;
28 31
deci, cf. criteriului lui Hurwitz toate r¼ ad¼
acinile polinomului caracteristic (toate valorile proprii) au partea real¼
a strict
negativ¼a, deci sistemul diferenţial este global şi uniform asimptotic stabil.
8
Ecuaţii diferenţiale liniare de ordin n
1 Generalit¼
aţi
O ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a de ordinul n este o ecuaţie diferenţial¼
a de forma
x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t 2 I; (1)
unde I este un interval de numere reale iar f; a1 ; :::; an : I ! R sunt funcţii continue. Pentru a 2 I, problema Cauchy
asociat¼
a acestei ecuaţii are forma
x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = f (t)

PC(D)
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; : : : ; x(n 1) (a) = n ;
unde i 2 R,8i = 1; :::; n: În forma normal¼

a, ecuaţia cap¼
at¼
a forma
x(n) = f (t) a1 (t)x(n 1)

::: an 1 (t)x
0
an (t)x:
Notând cu g funcţia
g:I Rn ! R, g(t; u) = g(t; u1 ; :::; un ) = f (t) an (t)u1 ::: a2 (t)un 1 a1 (t)un ;
putem scrie
x(n) = g(t; x; x0 ; :::; x(n 1)
):
Fixând t 2 I; avem, pentru orice u; v 2 Rn
jg(t; u) g(t; v)j = jan (t) (u1 v1 ) + an 1 (t) (u2 v2 ) + + a1 (t) (un vn )j
jan (t)j ju1 v1 j + jan 1 (t)j ju2 v2 j + + ja1 (t)j jun vn j :
Funcţiile ai …ind continue pe I, sunt m¼

arginite pe orice interval de forma [a ; a + ] inclus în I :
jai (t)j Mi ; 8t 2 [a ;a + ]:
Fie M = max fMi ; i = 1; :::; ng : Atunci,
jg(t; u) g(t; v)j M (ju1 v1 j + ju2 v2 j + + jun vn j)

p
şi pentru c¼
a pentru orice numere pozitive 2+ 2+ 2
1 ; :::; n 0 avem 1 2 + n i ; 8i, obţinem mai departe
p
jg(t; u) g(t; v)j M n (u1 v1 )2 + (u2 v2 )2 + + (un vn )2 = L ku vk ;
unde L = M n: Am ar¼ a funcţia g are proprietatea Lipschitz în raport cu variabila u 2 Rn . Rezult¼

atat, astfel, c¼ a, deci,
cf. teoremei lui Picard, c¼ a ecuaţia diferenţial¼a liniar¼
a de ordinul n admite soluţie unic¼ a (pentru orice funcţii continue
f; a1 ; :::; an ). Se poate ar¼ata c¼
a intervalul J pe care este de…nit¼ a soluţia coincide cu I (consultaţi Ioan Vrabie, Ecuaţii
diferenţiale indicat¼ a în bibliogra…e).
Totuşi, nu vom aplica metoda aproxim¼ arilor succesive (din teorema lui Picard). Pentru ecuaţiile liniare şi mai ales
pentru unele cazuri particulare putem pune în evidenţ¼ a metode mai e…ciente de determinare a soluţiei.
Dac¼ a f (t) = 0 8t 2 I spunem c¼ a ecuaţia este omogen¼a iar în caz contrar spunem c¼ a este neomogen¼ a. Dac¼a funcţiile ai
sunt constante pe I pentru orice i = 1; ::; n vom spune c¼ a ecuaţia este una cu coe…cienţi constanţi omogen¼a sau neomogen¼ a,
dup caz.
S¼a observ¼ am c¼
a dac¼a ' este o soluţie particular¼ a a ecuaţiei diferenţiale (1) atunci pentru orice soluţie x a ecuaţiei
omogene ataşate,
x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0; t 2 I; (2)
funcţia x + ' este, de asemenea, o soluţie a ecuaţiei neomogene (1):
(x + ')(n) + a1 (t)(x + ')(n 1)

+ ::: + an 1 (t)(x + ')0 + an (t)(x + ') =
x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x + '(n) + a1 (t)'(n 1)
+ ::: + an 1 (t)'
0
+ an (t)' = 0 + f (t) = f (t):
În mod evident, reciproca este şi ea adev¼arat¼a: orice soluţie a ecuaţiei neomogene poate … scris¼
a ca suma dintre o soluţie
particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi o soluţie a sistemului omogen (de exemplu, soluţia identic nul¼ a). Mai mult, are loc
urm¼atorul rezultat, foarte important.
Teorem¼ a Mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare şi omogene de ordinul n este un spaţiu vectorial de dimensiune n:
1
Demonstraţie S¼
a not¼
am cu S mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene
x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = 0; t 2 I:
Fie u; v 2 S şi ; a (u + v)0 = u0 + v 0 şi ( u)0 =

2 R. Îm mode evident, pentru c¼ u0 obţinem
( u + v)(n) + a1 (t)( u + v)(n 1)

+ ::: + an 1 (t)( u + v)0 + an (t)( u + v) =
(n) (n 1) 0 (n) (n 1) 0
u + a1 (t)u + ::: + an 1 (t)u + an (t)u + v + a1 (t)v + ::: + an 1 (t)v + an (t)v = 0;
Astfel, orice combinaţie liniar¼

a de soluţii este tot o soluţie pentru ecuaţia omogen¼
a, deci S este un spaţiu liniar. Pentru
a ar¼
ata c¼a dim S =n …x¼ am un punct a 2 I şi consider¼ am operatorul
T : S ! Rn ; T (x) = (x(a); x0 (a); :::; x(n 1)

(a))T 2 Rn :
Datorit¼
a regulilor de derivare, pentru orice u; v 2 S şi pentru orice 2 R au loc relaţiile
T (u + v) = T (u) + T (v)
T ( u) = T (u);
deci T este un operator liniar.

T
Pentru orice vector = ( 1 ; :::; n) 2 Rn consider¼
am problema Cauchy
x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0; t 2 I

PC(D) : ;
x(a) = 1 ; x0 (a) = 2 ; : : : ; x(n 1) (a) = n
unde D = (I; Rn ; 0; a; ). Aşa cum am v¼ azut mai sus, aceast¼ a problem¼ a are soluţie unic¼a u 2 S, ceea ce arat¼
a c¼a operatorul
liniar T este surjectiv. De fapt, unicitatea ne arat¼ a şi c¼
a T este injectiv, pentru c¼ a dac¼a ar exista u; v 2 S, u 6= v a.î.
T (u) = T (v); atunci problema Cauchy PC(D) ar avea dou¼ a soulţii distincte, u şi v; ceea ce este fals. Astfel operatorul T
de…nit în acest mod este liniar şi bijectiv, ceea ce implic¼a faptul c¼a S şi Rn au aceeaşi dimensiune,
dim S = dim Rn = n
Cu aceasta, demonstraţia este încheiat¼

a.
Observaţie Deoarece, cf. rezultatului de mai sus, dim S = n este su…cient s¼

a g¼
asim o baz¼
a B = f'1 ; :::; 'n g în acest
spaţiu pentru c¼
a atunci orice soluţie pentru ecuaţia omogen¼
a va … de forma
x = c1 '1 + + cn 'n ;
unde ci 2 R, i = 1; ::; n; iar orice soluţie a ecuaţiei neomogene va … de forma x + ' = c1 '1 + + cn 'n + '; unde ' este
o soluţie particular¼a (a ecuaţiei neomogene). Elementele lui B sunt numite soluţii fundamentale iar B se va numi sistem
fundamental de soluţii.
Astfel a rezolva o ecuaţie diferenţial¼ a liniar¼
a de ordin n revine la a determina "doar" n soluţii liniar independente
pentru ecuaţia omogen¼ a ataşat¼a şi o soluţie particular¼
a pentru sistemul neomogen. Ghilimelele de la "doar" sunt puse
pentru c¼ a, de fapt, nu exist¼
a o metod¼ a pentru determinarea celor n soluţii decât pentru unele cazuri particulare de ecuaţii,
cum ar … cea cu coe…cienţi constanţi, de care ne vom ocupa imediat
Exemplu S¼ a consider¼am ecuaţia diferenţial¼ a de ordinul al doilea
x00 + x = sin t:
Ecuaţia omogen¼
a ataşat¼
a este
x00 + x = 0
şi este evident c¼
a 2 soluţii pentru aceast¼
a ecuaţie sunt
'1 (t) = sin t; '2 (t) = cos t:
Acestea sunt şi liniar independente, pentru c¼

a dac¼
a c1 ; c2 2 R astfel încât c1 '1 + c2 '2 = 0; atunci
c1 sin t + c2 cos t = 0; 8t
iar acest lucru are loc numai pentru c1 = c2 = 0: Cum ecuaţia este de ordinul II rezult¼a c¼
a f'1 ; '2 g formeaz¼
a un sistem
fundamental de soluţii şi r¼
amâne s¼
a g¼
asim doar o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene. Considerând '(t) = t cos t
observ¼am c¼a
'0 = cos t t sin t

'00 = 2 sin t t cos t = 2 sin t ':
2
1
Rezult¼
a c¼
a'~ (t) = 2 t cos t este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene şi deci soluţia general¼
a a ecuaţiei are forma
1
x(t) = c1 sin t + c2 cos t t cos t; c1 ; c2 2 R, t 2 R:
2
Dac¼
a am considera acum problema Cauchy
x00 + x = sin t
PC
x(0) = 1; x0 (0) = 1
r¼
amâne doar s¼
a mai determin¼
am c1 şi c2 din condiţiile iniţiale. Evident, înlocuind cu t = 0 obţinem
c2 = 1
1 3
c1 = 1 ) c1 =
2 2
şi atunci unica soluţie a PC este
3 1
x(t) = sin t + cos t t cos t:
2 2
2 Determinarea soluţiei particulare

Consider¼
am o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a neomogen¼
a
x(n) + a1 (t)x(n 1)
+ ::: + an 1 (t)x
0
+ an (t)x = f (t); t2I
şi presupunem c¼a avem la dispoziţie un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia omogen¼ a, f'1 ; :::; 'n g :
Metoda prin care vom determina o soluţie particular¼ a se numeşte metoda variaţiei constantelor. Vom c¼ auta o soluţie
' de aceeaşi form¼
a cu soluţa general¼a a ecuaţiei omogene,
' = K 1 '1 + K 2 ' 2 + + Kn 'n
'(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'n (t):
Deoarece funcţiile Ki ; i = 1::n sunt supuse unei singure condiţii, şi anume ' s¼ a …e soluţie, vom introduce n 1 relaţii
suplimentare între derivatele acestor funcţii, Ki0 ; i = 1::n; relaţii alese astfel încât în calculul derivatelor '0 ; '00 ; :::; '(n 1)
s¼ a derivatele Ki0 :
a nu intervin¼
Calculând '0 obţinem
'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t) + K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t)
şi impunem condiţia

K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0 8t;
astfel încât derivata '0 este acum egal¼
a cu
'0 (t) = K1 (t)'01 (t) + K2 (t)'02 (t) + + Kn (t)'0n (t):
Analog, derivând înc¼

a o dat¼
a vom impune condiţia
K10 (t)'01 (t) + K20 (t)'02 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0 8t
şi r¼
amânem cu
'00 (t) = K1 (t)'001 (t) + K2 (t)'002 (t) + + Kn (t)'00n (t)
ş.a.m.d. pân¼
a la derivata de ordin n 1; pentru care obţinem
(n 2) (n 2)
K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'(n
n
2)
(t) = 0 8t
şi
(n 1) (n 1)
'(n 1)
(t) = K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn (t)'(n
n
1)
(t):
Dar,
0
(n) (n) (n 1) (n 1)
'(n) (t) = '(n 1)
(t) = K 1 '1 + K 2 '2 + + Kn '(n) 0
n + K 1 '1 + K20 '2 + + Kn0 '(n
n
1)
:
3
şi ' este soluţie pentru ecuaţia neomogen¼
a şi atunci, dup¼
a efectuarea calculelor, obţinem o ultim¼
a ecuaţie,
(n 1) (n 1)
K10 '1 + K20 '2 + + Kn0 '(n
n
1)
= f:
Avem, astfel un sistem de n ecuaţii cu n funcţii necunoscute, Ki0 ; i = 1; ::; n

8
> K10 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = 0
>
> 0 0 0 0
>
> K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'0n (t) = 0
< ..
. (3)
>
>
>
> 0
K (t)'
(n 2) 0
(t) + K2 (t)'2
(n 2)
(t) + + Kn0 (t)'n
(n 2)
(t) = 0
>
: 0 1 (n1 1) (n 1) (n 1)
K1 (t)'1 (t) + K20 (t)'2 (t) + + Kn0 (t)'n (t) = f (t):
Determinantul matricei acestui sistem se noteaz¼ a cu W (t) şi se numeşte wronskianul sau determinantul lui Wronski pentru
funcţiile '1 ; :::; 'n în punctul t :
0 1
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)
B '01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) C
B C
W (t) = B .. C
@ . A
(n 1) (n 1) (n 1)
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t)

Pentru orice soluţii '1 ; :::; 'n ale ecuaţiei diferenţiale liniare şi omogene 2, pentru orice t0 ; t 2 I are loc relaţia
Z t
W (t) = W (t0 ) exp( a1 (s)ds):
t0
Demonstraţie Vom folosi regula (general¼

a) de derivare a unui determinant cu funcţii ca elemente:
0
f g f0 g0 f g
= + 0 :
u v u v u v0
Astfel,
'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) '1 (t) '2 (t) ::: 'n (t) '1 (t) '2 (t) ::: '
'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t) '001 (t) '002 (t) ::: '00n (t) '01 (t) '02 (t) ::: '
W 0 (t) = .. + .. + + ..
. . .
(n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n 1) (n) (n) (
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t) '1 (t) '2 (t) : : : 'n (t) '1 (t) '2 (t) : : : 'n
'1 (t) '2 (t) ::: 'n (t)
'01 (t) '02 (t) ::: '0n (t)
= .. ;
.
(n) (n) (n)
'1 (t) '2 (t) : : : 'n (t)
deoareceprimii n 1 determinanţi sunt nuli, având, …ecare, câte dou¼ a linii egale. Dar 'i sunt soluţii pentru ecuaţia
omogen¼a şi atunci
(n) (n 1)
'i = (a1 (t)'i + ::: + an 1 (t)'0i + an (t)'i ); i = 1::n
şi, aplicând din nou regulile de calcul cu determinanţi, obţinem
W 0 (t) = a1 (t) W (t);

a omogen¼
a de ordinul 1, deci formula din enunţ are loc.
Observaţie Conform teoremei lui Liouville, dac¼ a wronskianul se anuleaz¼

a într-un punct, se anuleaz¼ a peste tot, deci
este …e identic nul, …e nu se anuleaz¼ a în nici un punct. Partea a doua din aceast¼ a a…rmaţie ne permite s¼ a a…rm¼am c¼a
sistemul (3) are soluţie unic¼ a pentru orice t. Trebuie doar s¼ a mai vedem în ce condiţii wronskianul nu se anuleaz¼ a m¼acar
într-un punct (deci, s¼ a …e nenul peste tot).
Propoziţie Funcţiile '1 ; :::; 'n formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a (2) dac¼
a
şi numai dac¼ a W (t) 6= 0; 8t:
Demonstraţie Dac¼ a exist¼a t0 2 I pentru care W (t0 ) = 0. ştim de la cursul de algebr¼ a c¼
a vectorii coloan¼a ai determinantului
sunt liniar dependenţi, deci exist¼ a c1 ; :::; cn 2 R, nu toţi nuli, pentru care
(k)
c1 '1 (t0 ) + ::: + cn '(k)
n (t0 ) = 0; 8k = 0::n 1:
4
F¼
ar¼
a a restrânge generalitatea, presupunem c¼
a ultimul coef. este nenul, cn 6= 0: Atunci,
(k) (k) ci
'(k)
n (t0 ) = 1 '1 (t0 ) ::: n 'n 1 (t0 ); i = ; i = 1::n 1; k = 0::n 1:
cn
(k)
Notând cu k+1 = 'n (t0 ) şi considerând problema Cauchy
x(n) + a1 (t)x(n 1) + ::: + an 1 (t)x0 + an (t)x = 0

PC: (k)
k+1 = 'n (t0 ); k = 0; ::; n 1
observ¼ am c¼ a aceasta are pe de o parte soluţia 'n (din ipotez¼ a), dar şi ' = 1 '1 ::: n 1 'n 1 deoarece 'i sunt
(k) (k)
soluţii deci şi orice combinaţie liniar¼a a lor este soluţie '(k) (t0 ) = '
1 1 (t 0 ) ::: n n 1 0 ) = k+1 ; 8k = 0::n
' (t 1:
Cum problema Cauchy are soluţie unic¼ a, rezult¼ a c¼
a pentru orice t 2 I; '(t) = 'n (t) = '
1 1 (t) ::: n 1 n 1' (t);
adic¼a funcţiile '1 ; :::; 'n sunt liniar dependente, deci nu formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii. Astfel, pentru orice
sistem fundamental de soluţii, W (t) 6= 0; 8t 2 I:
Reciproca este evident¼ a, deoarece '1 ; :::; 'n nu formeaz¼ a un sistem fundamental de soluţii, rezult¼ a c¼ a '1 ; :::; 'n sunt
liniar dependente deci exist¼ a constantele c1 ; :::; cn 2 R, nu toate nule, astfel încât
c1 '1 (t) + ::: + cn 'n (t) = 0; 8t 2 I
şi atunci, prin derivare de ordin k = 1::n 1 obţinem şi

(k)
c1 '1 (t) + ::: + cn '(k)
n (t) = 0; 8t 2 I
dar acest lucru înseamn¼ a c¼

a vectorii coloan¼ a care compun W (t) sunt liniar dependenţi, deci W (t) = 0: astfel, dac¼
a
W (t) 6= 0; în mod necesar '1 ; :::; 'n formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii şi demonstraţia este încheiat¼
a
Exemplu. S¼
(
1
x000 + x0 =
cos t ;t 2 ; :
x(0) = 1; x0 (0) = 2; x00 (0) = 3: 2 2
În primul rând, considerând ecuaţia omogen¼ a x000 + x0 = 0; observ¼am c¼

a dou¼
a soluţii evidente sunt '1 (t) = sin t şi
'2 (t) = cos t dar şi c¼ a orice funcţie constant¼
a veri…c¼
a ecuaţia omogen¼
a. Alegem '3 (t) = 1; 8t: Construim wronskianul
funcţiilor '1 ; '2 ; '3 :
'1 (t) '2 (t) '3 (t) sin t cos t 1

cos t sin t
W (t) = '01 (t) '02 (t) '03 (t) = cos t sin t 0 =
sin t cos t
'001 (t) '002 (t) '003 (t) sin t cos t 0
W (t) = 1 6= 0; t:
Atunci, f'1 ; '2 ; '3 g este un sistem fundamental de soluţii şi, deci, soluţia general¼
a a ecuaţiei omogene are forma
x = c1 '1 + c2 '2 + c3 '3 ; c1 ; c2 ; c3 2 R

x(t) = c1 sin t + c2 cos t + c3:
C¼
aut¼
a cu metoda variaţiei constantelor:

8 0 0 0
< K10 (t)'10 (t) + K20 (t)'20 (t) + K30 (t)'30 (t) = 0
>
K1 (t)'1 (t) + K2 (t)'2 (t) + K3 (t)'3 (t) = 0
>
: K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) + K 0 (t)'00 (t) = 1
1 1 2 2 3 3
cos t
f¼
acând calculele, obţinem sistemul
8 0 0 0
< K10 (t) sin t + K20 (t) cos t + K3 (t) = 0
>
K1 (t) cos t K2 (t) sin t =0 ;
>
: K 0 (t) sin t K 0 (t) cos t 1
1 2 =
cos t
5
1
de unde obţinem imediat K30 (t) = şi
cos t
8
( >
> 1 0 sin t sin t
K10 (t) cos t K20 (t) sin t =0 < K10 (t) = W (t) 1 = cos t
cos t cos t
1 , :
K10 (t) sin t K20 (t) cos t = >
> 1 cos t 0
cos t : K20 (t) = 1 = 1
W (t) sin t cos t
Integrând cele trei funcţii, obţinem 8

< K1 (t) = ln cos t + k1
K2 (t) = t + k2 :
: t
K3 (t) = ln ctg( 4 2 ) + k3
Deoarece orice soluţie particular¼

a e la fel de bun¼
a, alegem k1 = k2 = k3 = 0:Astfel, soluţia general¼
a a ecuaţiei iniţiale este
t
x(t) = c1 sin t + c2 cos t + c3 + ln cos t sin t t cos t + ln ctg( ):
4 2
Impunând condiţiile iniţiale, obţinem
8
< x(0) = 1 ) c2 + c3 = 1
x0 (0) = 2 ) c1 = 2 :
: 00
x (0) = 3 ) c2 = 3 ) c3 = 4
Astfel soluţia unic¼

a a ecuaţiei este
t
x(t) = (2 + ln cos t) sin t + ( 3 t) cos t + ln ctg( ) + 4; t 2 ;
4 2 2 2
3 Rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale liniare de ordin n cu coe…cienţi con-

stanţi
Descriem în continuare rezolvarea ecuaţiilor liniare cu coe…cienţi constanţi. Ştim cum putem a‡a soluţie particular¼ a aşa
c¼
a trebuie doar s¼
a ne ocup¼
am de ecuaţia omogen¼ a. Fie, aşadar, ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a şi omogen¼
a de ordin n
x(n) + a1 x(n 1)
+ ::: + an 1x
0
+ an x = 0;
uned a1 ; :::; an 2 R sunt constante. Evident, în forma normal¼

a, ecuaţia poate … scris¼
a
x(n) = a1 x(n 1)
::: an 1x
0
an x
şi observ¼
am imediat c¼a dac¼a aceast¼a relaţie are loc pentru t 2 I; atunci orice soluţie a acestei ecuaţii este de o in…nitate
de ori derivabil¼
a în punctul t şi orice derivat¼a de ordin strict mai mare decât n poate … scris¼ a cu ajutorul derivatelor de
ordin inferior. În general avem, evident,
x(n+p) (t) = a1 x(n 1+p)

(t) ::: an 1x
(1+p)
(t) an x(p) (t); 8t 2 I; 8p 2 N.
F¼ar¼
a a restrânge generalitatea, putem presupune c¼a 0 2 I: Pentru c¼ a o soluţie x a ecuaţiei este derivabil¼
a de orice ordin
în 0; putem scrie formula lui Taylor pentru x în jurul lui 0; cu restul lui Lagrange:
x0 (0) x00 (0) 2 x(p 1)

(0) p 1
x(p) ( t;0 ) p
x(t) = x(0) + t+ t + + t + t ;
1! 2! (p 1)! p!
unde este un num¼ ar situat între 0 şi t; formula având loc pentru orice t 2 I şi p 2 N : Nu putem scrie seria lui Taylor
x(p) ( t;0 ) p
pentru x (p = 1) decât dac¼ a t ! 0 pentru p ! 1: Vom demonstra acest lucru în continuare şi, astfel„ vom
p!
şti soluţia ecuaţiei de îndat¼a ce vom determina valorile derivatelor functiei x în origine, de orice ordin, x(p) (0); p 2 N. În
mod evident, avem
x(n+p) (0) = a1 x(n 1+p) (0) ::: an 1 x1+p (0) an x(p) (0); p 2 N.
Îns¼
a, aceasta este o recurenţ¼
a liniar¼
a de ordinul n, care poate … rezolvat¼ a putem determina x(p) (0); 8p 2 N.
a, adic¼
Explic¼
am în continuare cum se procedeaz¼ a, urmând ca, în probleme, s¼
a aplic¼
am doar concluziile.
Not¼am, pentru uşurinţ¼
a,
x(p) (0) = xp ; p2N
6
şi relaţia de recurenţ¼
a
Ad¼
aug¼
am acestei ecuaţii înc¼
a n 1 relaţii evidente, şi transform¼am ecuaţia într-un sistem de ecuaţii
8
>
> xn+p = a1 xn+p 1 ::: an 1 xp+1 an xp
>
>
>
< x n+p 1 = xn+p 1
xn+p 2 = xn+p 2 :
>
> ..
>
> .
>
:
xp+1 = xp+1
Not¼
am cu 0 1 0 1
xn+p a1 a2 ::: an 1 an
Bxn+p 1 C B 1 0 ::: 0 0 C
B C B C
B C B 0 C
yp+1 = Bxn+p 2 C 2 Rn ; 8p 2 N; A=B 0 1 ::: 0 C
B .. C B .. C
@ . A @ . A
xp+1 0 0 1 0
şi atunci putem scrie
yp+1 = A yp ; 8p 2 N.
De remarcat c¼
a 0 1 0 1
xn 1 x(n 1) (0)
Bxn C Bx(n 2) (0)C
B 2C B C
B C B (n 3) (0)C
y0 = Bxn 3 C = Bx C
B .. C B .. C
@ . A @ . A
x0 x(0)
şi, pentru orice p 2 N
yp = A yp 1 = A2 yp 2 = = Ap y0 :
Astfel, trebuie s¼ am Ap ; p 2 N. Pentru aceasta vom separa mai multe cazuri, dar în toate ne vom referi la
a mai calcul¼
forma canonic¼ a a operatorului liniar
T : Rn ! Rn ; T (u) = A u;
a a operatorului liniar pe Rn a c¼
adic¼ arui matrice în raport cu baza canonic¼a este matricea A: De fapt, atunci când ne
vom referi la A ne vom referi la T şi reciproc (de exemplu, în loc s¼
a spunem c¼
a T este diagonalizabil vom spune c¼
a A este
diagonalizabil¼
a şi invers). Polinomul caracteristic al matricei A este
a1 a2 ::: an 1 an
1 ::: 0 0
det(A In ) = 0 1 ::: 0 0 :
..
.
0 0 1
Dezvoltând determinantul dup¼

a prima coloan¼
a obţinem
a2 ::: an 1 an
::: 0 0
1 0 0
1 ::: 0 0
det(A In ) = ( a1 ) ..
.. .
.
0 1
0 1
a2 ::: an 1 an
1 0 0
= ( a1 ) ( )n 1 .. :
.
0 1
Repetând dezvoltarea dup¼

a prima coloan¼
a obţinem, la …nal
det(A In ) = ( a1 ) ( )n 1 ( a2 ) ( )n 2 + ( a3 ) ( )n 3
+ ( 1)n 2
( an 1) ( )1 + ( 1)n 1
( an )
n
= ( 1)n + a1 n 1 + a2 n 2 + + an 1 + an :
7
Observ¼ am c¼
a polinomul caracteristic se obţine, de fapt, înlocuind în ecuaţia diferenţial¼a derivata de ordin k cu k ; k =
0; ::; n:
Cazul I. Începem cu cazul cel mai simplu şi anume acela în care toate valorile proprii i ; i = 1; ::; n sunt reale şi au
multiplicitatea 1, adic¼a i 6= j 8i 6= j: Atunci, de la cursul de algebr¼ a ştim c¼
a A este diagonalizabil¼ a şi, deci, exist¼
ao
matrice inversabil¼ a P 2 Mn (R) (sau o baz¼ a în Rn ) astfel încât
0 1
1 0
B .. C
P 1 A P =D=@ . A,A=P D P
1
0 n
Astfel,
Ap = P D P 1
(P D P 1 ) P D P 1
= P Dp P 1
0 p 1
1 0
B .. C
Ap = P @ .
1
A P :
p
0 n
Desigur, ştim c¼
a matricea P este format¼ a din coordonatele unor vectori proprii ai lui A în raport cu baza canonic¼ a îns¼
a
ne vom mulţumi cu urm¼ atoarea observaţie: pentru orice matrice inversabil¼ a P elementele matricei din membrul drept,
P Dp P 1 ; sunt combinaţii liniare ale numerelor p1 ; :::; pn ; datorit¼
a regulii de înmulţire a matricelor. Altfel spus, notând
(p) p
cu aij elementele lui A ; putem scrie
(p) (1) p (2) p (n) p
aij = cij 1 + cij 2 + + cij n :8i; j = 1; ::; n
a yp = Ap y0 ; rezult¼
şi, ţinând cont c¼ a c¼
a
0 .. 1
B . C
yp = B
@: : :
(1) p
cij 1 + cij
(2) p
2 +
(n) p
+ cij n : : :C
A y0
..
.
0 1 0 (n 1) 1
xn+p 1 0 1 x (0)
Bxn+p C .. Bx(n 2) (0)C
B 2C
B . C B C
B x3 C Bx(n 3) (0)C
C = B : : :C
(1) p (2) p (n) p
B @: : : cij 1 + cij 2 + + cij n B
A B C
B .. C .. C
@ . A .. @ . A
.
xp x(0)
p p p
şi deducem de aici c¼
a pentru orice p n termenul xp este, de asemenea, o combinaţie liniar¼
a a numerelor 1; 2 ; ::: n :
p p p
x(p) (0) = xp = c1 1 + c2 2 + ::: + cn n:
Esenţial de remarcat este c¼ a numerele c1 ; :::; cn sunt aceleaşi, pentru orice p(justi…caţi!). Mai mult, aceleaşi constante pot
… folosite şi pentru scrierea numerelor x0 ; x1 ; :::xp 1 :
Pentru c¼ a
ci pi p ( i t)p
t = c1 ! 0 pt. p ! 1; 8i = 1; ::; n; 8t 2 R,
p! p!
rezult¼
a c¼a soluţia ecuaţiei diferenţiale omogene iniţiale poate … scris¼ a cu ajutorul seriei Taylor:
1
X
x0 (0) x00 (0) 2 x(p) (0) p x(p) (0)
x(t) = x(0) + t+ t + + t + = tp :
1! 2! p! p=0
p!
p p p
Înlocuind x(p) (0) = c1 1 + c2 2 + ::: + cn n obţinem
1
X p p p
c1 1 + c2 2 + ::: + cn n p
x(t) = t
p=0
p!
X1 p 1
X p 1
X p
1 p 2 p n p
x(t) = c1 t + c2 t + : : : cn t :
p=0
p! p=0
p! p=0
p!
Dar, de la cursul de analiz¼

a, ştim c¼
a
1 p
X t
et = ; 8t 2 R
p=0
p!
8
şi atunci rezult¼
a c¼
a
1t 2t nt
x(t) = c1 e +c2 e + : : : cn e ; t 2 R.
În concluzie, dac¼
a ecuaţia
n n 1
+ a1 + ::: + an 1 + an = 0
are r¼
ad¼
acini reale, distincte 1 ; :::; n; atunci ecuaţia diferenţial¼
a liniar¼
a omogen¼
a de ordinul n
x(n) + a1 x(n 1)
+ ::: + an 1x
0
+ an x = 0
are soluţia de forma

1t 2t nt
x(t) = c1 e +c2 e + : : : cn e ;t 2 R
it
R¼
amâne s¼ a mai ar¼ at¼
am c¼
a funcţiile 'i (t) = e ; t 2 R,i = 1; :::; n; sunt liniar independente şi atunci, formând un
sistem fundamental de soluţii, va rezulta c¼a funcţiile de forma c1 e 1 t +c2 e 2 t + : : : cn e n t sunt TOATE soluţiile ecuaţiei.
Pentru a ar¼ ata liniara independenţ¼
a vom calcula wronskianul soluţiilor f'1 ; :::; 'n g pentru punctul t = 0: Evident, pentru
a (e t )(k) = k e t ; wronskianul este egal cu
c¼
1 1 ::: 1
1 2 ::: n
W (0) = ..
.
n 1 n 1 n 1
1 2 ::: n
Rcunoaştem aici un determinant Vandermonde şi atunci

Y
W (0) = ( j i)
1 i<j n
iar acesta este diferit de 0 deoarece i 6= j 8i 6= j: Atunci, sistemul f'1 ; :::; 'n g este un sistem fundamental de soluţii.
Exemplu. Fie ecuaţia diferenţial¼ a x(4) 5x00 + 6 = 0: Ecuaţia caracteristic¼ a este
4
5 2 + 6 = 0 , ( 2 2)( 2 3) = 0;
p p p p
Evident, soluţiile ecuaţiei sunt 3; 3; 2; 2; deci toate r¼
ad¼
acinile polinomului caracteristic sunt reale şi distincte.
Rezult¼
a c¼
a un sistem fundamental de soluţii este dat de
p p
3t 2t
'1;2 (t) = e ; '3;4 (t) = e ;
astfel încât soluţia general¼

p p p p
3t 3t 2t 2t
x(t) = c1 e + c2 e + c3 e + c4 e ; t 2 R.
Cazul al II-lea. Polinomul caracteristic admite numai r¼ ad¼acini reale dar printre acestea se a‡a¼ şi r¼
ad¼
acini cu
multiplicitate cel puţin egal¼
a cu 2. Pentru a simpli…ca lucrurile, s¼
a consider¼
am mai întâi c¼a polinomul caracteristic are o
singur¼
a r¼
ad¼acin¼
a, pe care o vom nota cu , de multiplicitate algebric¼ a n. Se observ¼a imediat c¼
a rezolvând sistemul
(A In ) u = u
sau, echivalent 0 1 0 1 0 1
a1 a2 ::: an 1 an u1 u1
B 1 ::: 0 0 C B C B C
B C B C B C
B 0 1 ::: 0 0 C B .. C B .. C
B C B . C=B . C
B .. C B C B C
@ . A @ A @ A
0 0 1 un un
avem un minor de ordin n 1 nenul:
1 ::: 0
0 1 ::: 0
.. = 1 6= 0:
.
0 0 1
Rezult¼a c¼
a avem n 1 necunoscute principale şi o singur¼ a necunoscut¼
a secundar¼a, deci spaţiul soluţiilor acestui sistem
adic¼
a spaţiul de vectori proprii corespunz¼
atori valorii proprii are dimensiunea egal¼ a cu 1. Rezult¼ a c¼ a matricea A nu
este diagonalizabil¼
a (multiplicitatea algebric¼
a este n 2 iar cea geometric¼ a este mereu egal¼a cu 1) deci forma canonic¼ a
9
este nu este forma diagonal¼
a, ci forma canonic¼ a Jordan, care va … alc¼atuit¼
a dintr-o singur¼
a celul¼
a Jordan care, în mod
necesar, are dimensiunea n: Exist¼a, deci, o matrice P 2 Mn ; inversabil¼
a, astfel încât
0 1
1 0 ::: 0 0
B0 1 : : : 0 0C
B C
B0 0 0 0C
1 B C
P A P =J =B .. C
B . C
B C
@ 1A
0 0 0
(diagonala situat¼
a imediat deasupra diagonalei principale conţine doar elementul 1):
Putem scrie P 1 A P = In + N , unde N este matricea
0 1
0 1 ::: 0 0
B0 0 : : : 0 0C
B C
B .. C
N =B . C
B C
@ 0 1A
0 0 0 0
şi atunci, pentru c¼
a N In = In N avem, folosind binomul lui Newton
1 p p 1 p 2
P Ap P = ( In + N )p = Cp0 In + Cp1 N + Cp2 N 2 + ::: + Cpp N p :
Îns¼
a, f¼
acând calculele, obţinem
0 1
0 1 0 0 0 1 ::: 0 0
0 0 1 ::: 0 0 B0
B0 0 0 : : : 0 0 0 ::: 0 0C
B 0 0CC
B
B
C
C
B C B .. C
B .. C B . C
N2 = B . C; 3
N =B
B 1C s:a:m:d:
B 1CC
B
B
C
C
@ B 0C
0 0A @ 0 0A
0 0 0 0
0 0 0 0
0 1
0 0 ::: 0 1
B0 0 : : : 0 0C
B C
B .. C
Nn 1
= B . C ; N n = On
B C
@ 0 0A
0 0 0
şi atunci din suma anterioar¼
a r¼
amân doar primii n termeni:
P 1
Ap P = Cp0 p In + Cp1 p 1 N + Cp2 p 2
N 2 + ::: + Cpn 1 p n+1
Nn 1
0 p 1 p n+1 1
Cp1 p 1 Cp2 p 2 ::: Cpp n+2 n 2
Cpn
B0 p
Cp1 p 1 ::: Cpp n+2 n 2 C
B C
B0 0 p C
B C
= B .. C:
B . C
B C
@ p
Cp1 p 1 A
p
0 0 0
1
Înmulţind la stânga cu P şi la dreapta cu P obţinem Ap despre ale c¼ arei elemente putem spune, ca şi în Cazul I, c¼
a
sunt combinaţii liniare ale numerelor p ; Cp1 p 1
; Cp2 p 2 :::; Cpn 1 p n+1 iar coe…cienţii nu depind de p :
(p) (1) p (2) p 1 (3) p 2 (n) 1 p n+1
aij = cij + cij Cp1 + cij Cp2 ::: + cij Cpn
Dup¼
a unele regrup¼
ari de termeni şi renot¼
ari ale coe…cienţilor, rezult¼
a c¼
a
x0 = c1 C00
x1 = c1 C10 + c2 C11
x2 = c1 C20 2 + c2 C21 + c3 C22
..
.
xn 1 = c1 Cn0 1 n 1 + c2 Cn1 1 n 2
+ : : : cn n 2 1
1 Cn 1 + cn Cnn 11
p p 1
xp = c1 Cp0 + c2 Cp1 + c2 Cp2 p 2 + ::: + cn Cpn 1 p n+1 ; 8p 0;
10
x poate … scris¼
a cu ajutorul seriei Taylor (restul tinde, din nou, la 0 - justi…caţi!) în jurul originii şi
1
X xp
x(t) = tp =
p=0
p!
1
X p 1
X p 1 1
X p 2 1
X 1 p n+1
Cp0 Cp1 Cp2 Cpn
x(t) = c1 tp + c2 tp + c2 t p + : : : cn tp :
p=0
p! p=1
p! p=2
p! p=n 1
p!
a este, în mod evident, e t : Apoi, pentru termenul general

Dar, prima sum¼
1
X X1 p 1
tk X (p + k)(p + k 1):::(p + 1)
p k k
Cpk Cp+k p
tp = tp+k = tp
p! p=0
(p + k)! k! p=0 (p + k)!
p=k
1
tk X ( t)p 1
= = tk e t ; 8k = 1; ::; n 1:
k! p=0 p! k!
1
Astfel, având în vedere c¼
a şi este tot o constant¼a, soluţia general¼
a a ecuaţiei liniare omogene de gradul n este, în
k!
condiţiile acestui caz( -r¼
ad¼
acin¼
a de multiplicitate n), o combinaţie liniar¼
a a funcţiilor
e t ; te t ; t2 e t ; : : : ; tn 1
e t;
despre care se poate ar¼ ata c¼a sunt şi liniar independente, deci formeaz¼
a un sistem fundamental de soluţii. Altfel spus,
orice soluţie a ecuaţiei are forma
t t n 1
x(t) = 1e + 2 te + ::: + nt e t; i 2 R,8i = 1; ::; n:
x(t) = f (t)e t ; t 2 R,
unde f 2 Pn 1 este un polinom de grad n 1 cu coe…cienţi reali.
Observaţie. O alt¼a cale de a rezolva situaţia anterioar¼
a este urm¼ atoarea. Deoarece este singura r¼
ad¼
acin¼
a, rezult¼
a c¼
a
n
polinomul caracteristic este (X ) ; deci ecuaţia diferenţial¼
a are forma
x(n) Cn1 x(n 1)
+ Cn2 x(n 2)
+ ::: + ( 1)n Cnn x = 0:
t
Înmulţind aceast¼
a ecuaţie cu e ; şi observând c¼
a
t (n)
x(n) e t
Cn1 x(n 1)
e t
+ Cn2 x(n 2)
e t
+ ::: + ( 1)n Cnn xe t
= xe ;
t
adic¼
a derivata de ordinul n a produsului dintre e şi x rezult¼
a noua ecuaţie diferenţial¼
a
t (n)
xe = 0;
t
astfel încât xe nu poate … decât un polinom de grad n 1: Notând acest polinom cu f obţinem, din nou
t t t t n 1
xe =f ,x=f e = 1e + 2 te + ::: + nt e t:
a 3 + 6 2 + 12 + 8 = 0 sau, echivalent,
a x000 + 6x00 + 12x0 + 8x = 0 are ecuaţia caracterisic¼
Exemplu. Ecuaţia diferenţial¼
3
( + 2) = 0: Rezult¼
a c¼
a = 2 este r¼ ad¼
acin¼a tripl¼
a şi atunci un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia dat¼
a este
2t 2t
'1 (t) = e ; '2 (t) = te ; '3 (t) = t2 e 2t

2t 2t
x(t) = c1 e + c2 te + c3 t2 e 2t
:
Cazul al III-lea Ecuaţia caracteristic¼ a are toate r¼ad¼acinile reale dar nu sunt nici mutual disjuncte nici toate egale. S¼ a
presupunem c¼ a r¼
ad¼
acinile ecuaţiei caracteristice (valorile proprii ale lui A) sunt 1 ; :::; k cu multiplicit¼ aţile n1 ; :::; nk :
Evident, n1 + ::: + nk = n şi, exact ca mai sus, orice valoare proprie are dimensiunea spaţiului de valori proprii egal¼ a cu
1; deci matricea A nu este diagonalizabil¼ a iar în forma canonic¼ a, pentru …ecare valoare proprie i avem o singur¼ a celul¼ a
Jordan, de dimensiune ni . Printr-un raţionament similar, având în vedere c¼ a pentru a ridica matricea A la o anumit¼ a
putere p este acelaşi lucru cu a ridica celulele Jordan corespunz¼ atoare la puterea p, vom obţine ca soluţie pentru ecuaţia
diferenţial¼
a o combinaţie liniar¼
a a urm¼atoarelor funcţii:
8
>
> pentru 1 de multiplicitate n1 : e 1 t ; te 1 t ; t2 e 1 t ; :::; tn1 1 e 1 t
>
< pentru 2 de multiplicitate n2 : e 2 t ; te 2 t ; t2 e 2 t ; :::; tn2 1 e 2 t
..
>
> .
>
:
pentru k de multiplicitate nk : e k t ; te k t ; t2 e k t ; :::; tnk 1 e k t
11
sau, altfel spus,
1t 2t kt
x(t) = f1 (t)e + f2 (t)e + + fk (t)e ;
unde fi 2 Pni este un polinom de grad ni 1; i = 1; ::; k:
Observaţie Aceast¼ a situaţie se suprapune şi peste cazul I, când toate r¼ad¼
acinile sunt reale, distincte(ni = 18i şi k = n)
şi peste cazul al lI-lea, când avem o singur¼ a r¼
ad¼
acin¼
a de multiplicitate n (k = 1, n1 = n).
Exemplu. Consider¼ a x(5) x(4) 8x000 + 8x00 + 16x0 16x = 0: Ecuaţia caracteristic¼
am ecuaţia diferenţial¼ a este
5 4 3 2
8 +8 + 16 16 = 0 , 4( 1) 8 2 ( 1) + 16( 1) = 0
2
, ( 1)( 4)2 = 0:
Astfel soluţiile ecuaţiei şi sistemul fundamental de soluţii sunt date de:
solutii f undamentale
1 =1 et
2 = 3 = 2 e ; te 2t
2t
4 = 5 =2 e2t ; te2t
şi, deci, soluţia general¼

a a ecuaţiei date este
x(t) = c1 et + c2 e 2t
+ c3 te 2t
+ c4 e2t + c5 te2t :
Cazul al IV-lea. Cazurile în care ecuaţia caracteristic¼ a are numai r¼ ad¼acini reale …ind epuizate, trecem la urm¼ atoarea
situaţie. Fiind un polinom de grad n cu coe…cienţi reali, se poate întâmpla ca acesta s¼ a aib¼a şi r¼
ad¼
acini complexe. Mai
mult, dac¼ a z 2 C n R este r¼ad¼
acin¼
a complex¼ a de multiplicitate k atunci, polinomul având coe…cienţi reali, şi conjugatul
num¼ arului complex z; z este, de asemenea, r¼ ad¼acin¼a pentru polinomul caracteristic, cu aceeaşi multiplicitate, k. Desigur,
în acest caz, matricea A nu numai c¼ a nu mai este diagonalizabil¼ a peste R, dar nu admite nici form¼ a canonic¼
a Jordan peste
R. Îns¼ a, aceste lucruri (forma diagonal¼a sau canonic¼ a Jordan) pot … tranşate în mulţimea numerelor complexe, unde
m¼acar forma Jordan exist¼ a întotdeauna. Atunci, f¼ acând calcule similare, ne aştept¼ am s¼a obţinem soluţii fundamentale
similare celor din cazul real, adic¼a pentru r¼
ad¼acinile reale va … exact ca mai sus, iar pentru cele complexe ne aştept¼ am s¼a
reg¼
asim
ezt ; tezt ; t2 ezt ; :::; tk 1 ezt
ezt ; tezt ; t2 ezt ; :::; tk 1 ezt
Detaliile vor … obţinute la cursul de Matematici speciale, din anul II, aici ne vom mulţumi s¼
a d¼
am un sens exprsiei
ez ; z 2 C. Având în vedere c¼
apentru x 2 R
x x2 xn
ex = 1 + + + ::: + :::
1! 2! n!
ne aştept¼
am ca în C s¼
a se întâmple la fel
z z2 zn
ez = 1 + + + ::: + :::
1! 2! n!
îns¼
a, în acelaşi timp, s¼
a se p¼
astreze şi regulile de calcul:
ez1 +z2 = ez1 + ez2 :
Atunci, dac¼
a z = x + iy, avem
ez = ex+iy = ex eiy :
Primul factor este cunoscut, …ind exponenţiala în R, aşa c¼
a trebuie s¼ am eiy : Folosind seria Taylor, avem:
a mai calcul¼
iy (iy)2 (iy)n
eiy = 1+ + + ::: + :::
1! 2! n!
2 3 4
iy y iy y
= 1+ + + :::
1! 2! 3! 4!
y2 y4 y 2n y3 y4 y 2n+1
= 1 + :::( 1)n + ::: + i y + :::( 1)n :
2! 4! (2n)! 3! 4! (2n + 1)!
Dar, partea real¼ a nu este altceva decât dezvoltarea în serie Taylor a funcţiei cosinus iar partea imaginar¼
a cea a funcţiei
sinus şi atunci am obţinut
eiy = cos y + i sin y:
Deci, în C, avem
ez = ex (cos y + i sin y) ) ezt = ext (cos yt + i sin yt):
12
Atunci, întorcându-ne la ecuaţia iniţial¼
a (care este cu coe…cienţi reali), obţinem ca soluţie o combinaţie liniar¼
a în care,
pentru r¼
ad¼acinile complexe z = + i , de multiplicitate k 2 N apar termenii
t
e cos t; te t cos t; t2 e t cos t; :::; tk 1 e t cos t şi
t
e sin t; te t sin t; t2 e t sin t; :::; tk 1 e t sin t
sau, echivalent,
t t
e cos t f; e sin t g; f; g 2 Pk 1 sunt polinoame de grad cel mult k 1:
Observaţie Desigur, pentru cazul cel mai general, în care vom avea, pentru ecuaţia caracteristic¼
a şi r¼
ad¼
acini reale şi
complexe şi de orice multiplicit¼
aţi, va trebui s¼
a combin¼
am toate situaţiile.
Exemple. 1) Ecuaţia x00 + x = 0 are ecuaţia caracteristic¼ a 2 + 1 = 0; deci = i = 0 1 i; adic¼ a = 0 şi = 1 în
scrierea de mai sus. Atunci, sistemul fundamental de soluţii este
'1 (t) = e0 t cos t = cos t
'2 (t) = e0 t sin t = sin t
a a ecuaţiei este x(t) = c1 cos t + c2 sin t; t 2 R, c1 ; c2 2 R.
2) S¼a se rezolve problema Cauchy
x(4) 4x000 + 10x00 12x0 + 5x = et ; t 2 R
x(0) = 1; x0 (0) = 1; x00 (0) = 2; x000 (0) = 0:
a ataşat¼
a ecuaţiei omogene este
4 3 2
4 + 10 12 + 5 = 0:
Observ¼
am c¼
a suma coe…cienţilor este 0, deci 1 este soluţie a ecuaţiei. Obţinem
3 2 2
( 1)( 3 +7 5) = 0 , ( 1)( 1)( 2 + 5) = 0:
Astfel, soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt: 1, de multiplicitate 2 şi 1 2i: Atunci, sistemul fundamental de soluţii este
dat de
et ; tet ; et cos t; et sin t
x(t) = c1 et + c2 tet + c3 et cos t + c4 et sin t:
Determin¼
am, în continuare, o soluţie particular¼
a, folosind metoda variaţiei constantelor. Fie, deci
'(t) = K1 (t)et + K2 (t)tet + K3 (t)et cos t + K4 (t)et sin t:
Ki se obţin din sistemul
8 0
>
> K (t)et + K20 (t)tet + K30 (t)et cos t + K40 (t)et sin t = 0
< 10
K1 (t)et + K20 (t)(t + 1)et + K30 (t)et ( sin t + cos t) + K40 (t)et (cos t + sin t) = 0
> K10 (t)et + K20 (t)(t + 2)et + K30 (t)et ( 2 sin t) + K40 (t)et (2 cos t) = 0
>
: 0
K1 (t)et + K20 (t)(t + 3)et + K30 (t)et ( 2 sin t 2 cos t) + K40 (t)et (2 cos t 2 sin t) = et
Calcul¼
am wronskianul,
1 t cos t sin t 1 t cos t sin t
4t 1 t+1 sin t + cos t sin t + cos t 0 1 sin t cos t
W (t) = e = e4t
1 t+2 2 sin t 2 cos t 0 2 2 sin t cos t 2 cos t sin t
1 t+3 2 sin t 2 cos t 2 cos t 2 sin t 0 3 2 sin t 3 cos t 2 cos t 3 sin t
1 sin t cos t
= e4t 0 cos t sin t = e4t (cos2 t + 3 sin t cos t + sin2 t 3 sin t cos t) = e4t :
0 sin t 3 cos t cos t 3 sin t
Atunci,
0 t cos t sin t
1 3t 0 t+1 sin t + cos t sin t + cos t
K10 (t) = e
e4t 0 t+2 2 sin t 2 cos t
et t+3 2 sin t 2 cos t 2 cos t 2 sin t
t cos t sin t t cos t sin t
= t+1 sin t + cos t sin t + cos t = 1 sin t cos t
t+2 2 sin t 2 cos t 2 2 sin t cos t 2 cos t sin t
= t( sin 2t + sin2 t + sin 2t + cos2 t) + sin t cos t sin t cos t = t
1 2
K1 (t) = t :
2
13
K20 (t) = 1 ) K2 (t) = t
K30 (t) = sin t ) K3 (t) = cos t
K40 (t) = cos t ) K4 (t) = sin t:

a a ecuaţiei este
1
x(t) = ( t2 + c1 )et + (t + c2 )tet + ( cos t + c3 )et cos t + ( sin t + c4 )et sin t
2
t 3 2
x(t) = e t + c2 t c3 cos t + c4 sin t + c1 1
2
Constantele ci se a‡a¼ impunând condiţiile iniţiale.
14

Edco Tot

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Edco Tot

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Cursul nr.

x0 (t) = f (t; x(t))

O astfel de funcţie x se numeşte soluţie pentru problema Cauchy PC(D):

a = 0 şi = 1: Atunci, PC(D) are forma

pe un interval pe care I nu se anuleaz¼

1.1 Funcţii cu proprietatea Lipschitz

kF (x) F (y)kRm L kx ykRn ; pentru orice x; y 2 :

kF (xn ) F (a)k L kxn ak

Astfel, deoarece membrul drept tinde la 0 rezult¼

jf (x) f (y)j L jx yj ; 8x; y > 0

Propoziţie Orice funcţie derivabil¼

x0 (t) = f (t; x(t))

Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:

Demonstraţie Mai întâi s¼

unde ultima inegalitate are loc pentru c¼

ş.a.m.d. Inductiv, obţinem

Observaţie Dac¼ a se renunţ¼

x0 (t) = x2=3 (t)

avem, în mod evident, soluţia x 0: Pe de alt¼

şi cum x(a) = 0 obţinem şi soluţia

x : I ! Rn ; x(t) = (x1 (t); :::; xn (t)) şi

şi atunci problema Cauchy poate … rescris¼

o funcţie, a 2 I şi = ( 1 :::; n) 2 : O ecuaţie diferenţial¼

x(n) (t) = f (t; x(t); x0 (t); :::; x(n 1)

Problema Cauchy pentru o ecuaţie diferenţial¼

a C n ; a.î. a 2 J şi (x(t); x0 (t); :::; x(n 1) (t)) 2 ; 8t 2 J care veri…c¼

Desigur, pentru ca soluţia acestei probleme s¼ a existe şi s¼

De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn ,

x 0 (t) = f (t; x (t))

De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn ,

x 0 (t) = f (t; x (t))

O astfel de funcţie x se numeşte soluţie pentru problema Cauchy PC(D):

De…niţie. Fie I R un interval de numere reale, Rn o submulţime deschis¼ a din Rn ,

x 0 (t) = f (t; x (t))

O astfel de funcţie x se numeşte soluţie pentru problema Cauchy PC(D):

Majoritatea ecuaţiilor din cursul trecut pot … scrise în aceast¼

Atunci, PC(D) are forma

Atunci, PC(D) are forma

Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

Atunci, PC(D) are forma

Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

Atunci, PC(D) are forma

Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

Atunci, PC(D) are forma

Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

Atunci, PC(D) are forma

Concepte legate de soluţia unei probleme Cauchy

kF (x ) F (y )kRm L kx y kRn ; pentru orice x ; y 2 :

kF (x ) F (y )kRm L kx y kRn ; pentru orice x ; y 2 :

kF (x ) F (y )kRm L kx y kRn ; pentru orice x ; y 2 :

x 0 (t) = f (t; x (t))

x 0 (t) = f (t; x (t))

Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:

x 0 (t) = f (t; x (t))

Dac¼a sunt îndeplinite condiţiile:

x 0 (t) = x 2=3 (t)

ecuaţia are dou¼

x 0 (t) = x 2=3 (t)

ecuaţia are dou¼

x 0 (t) = f (t; x (t))

unde f : I ! R , cu I R un interval de numere reale, Rn o submulţime

Problema Cauchy asociat¼ a unui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I const¼ a în

Problema Cauchy asociat¼ a unui sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul I const¼ a în