METODE DE REZOLVARE A ECUAŢIILOR FUNCŢIONALE

Metodele de rezolvare a ecuaţiilor funcţionale sunt de o mare varietate, încât nu se poate

vorbi de metode generale, aplicabile oricărei ecuaţii. Dintre metodele care au un caracter
de generalitate şi care conduc în anumite cazuri la rezultatul final merită menţionate
metoda schimbării de funcţie,metoda soluţiilor particulare,metoda aproximaţiilor
succesive. În acest material vom încerca să punem în evidenţă o serie de metode de
rezolvare a ecuaţiilor funcţionale ce apar cu precădere la concursurile şi olimpiadele de
matematică.

Rezolvarea ecuaţiilor funcţionale în gimnaziu

Metodele de rezolvare a ecuaţiilor funcţionale nu sunt încă bine conturate la acest

nivel, elevii folosind în special schimbarea de funcţie şi atribuirea de valori variabilelor.
Prezentăm în cele ce urmează câteva probleme de acest tip.

1) Să se determine funcţia care verifică egalitatea

.
Soluţie.
Facem înlocuirea şi obţinem:

Deci am obţinut funcţia , .

2) Fie , astfel încât .

a) Determinaţi , dacă şi .
b) Aflaţi , oricare ar fi real cu şi determinaţi la a)
Soluţie.

a)

b) Facem înlocuirea .
Obţinem:
.
Revenim la variabila şi înlocuim pe şi cu valorile obţinute anterior:
.
Se ajunge la sistemul de ecuaţii:
şi apoi
.

3) Fie , care verifică relaţia:

.
Să se determine funcţia .
Soluţie.
Dacă , avem
Dacă , avem .
Deci .

4) Să se determine funcţiile şi ştiind că

.

Soluţie.
Dacă , obţinem
(1)
Dacă înlocuim pe cu în relaţia (1) se va obţine:
(2)
Din (1) şi (2) avem .Determinăm în continuare funcţia .
Dacă facem , atunci

Dacă , atunci .

5) Să se determine funcţia , care verifică relaţia:

.
Soluţie.
Facem înlocuirea

Revenim la variabila şi obţinem relaţia:

(10.26)
Aplicăm aceiaşi substituţie în relaţia (1) şi obţinem:
 (10.27)
Adunând relaţiile (10.26) şi (10.27) se găseşte relaţia prin care este dată funcţia
:

6) Determinaţi funcţia care îndeplineşte condiţiile:

şi .
Soluţie.

.........................................

După adunarea egalităţilor avem:

Pentru

Revenind la variabila şi folosind rezultatele anterioare putem scrie funcţia :

X.1. Metoda atribuirii unor valori particulare variabilelor

În cazuri simple, o ecuaţie funcţională se poate rezolva prin atribuirea unor

valori particulare variabilelor (de exemplu 0 sau 1) ce oferă mai multe informaţii sau
ecuaţii funcţionale simplificate.

Exemple X.1.1

1) Să se rezolve ecuaţia funcţională

(10.1)
Soluţie.
Pentru
Dacă , punând în ecuaţie , deci .
Dacă , facem în ecuaţie schimbările şi , şi rezultă

(10.2)

Dacă există astfel ca , din ecuaţie, pentru .

Dacă pentru orice , din (2) rezultă , deci . Singurele
funcţii care verifică ecuaţia sunt funcţiile constante şi .

2) Determinaţi toate funcţiile care satisfac relaţia

,
pentru orice .
Soluţie.
Pentru şi obţinem:

,
din care prin scădere

deci , unde sunt constante reale arbitrare.

Se verifică uşor că toate aceste funcţii satisfac relaţia.

X.2. Metoda schimbării de funcţie şi schimbării de variabilă.

Această metodă este des folosită pentru simplificarea ecuaţiei date si este foarte
utilă în rezolvarea unor ecuaţii funcţionale. De exemplu dacă apare în ecuaţii şi
am găsit valoarea lui atunci facem de obicei schimbarea de variabilă , dacă
aceasta este posibilă.
Exemple X.2.1.

1) Să se determine toate funcţiile astfel încât

Soluţie.
Înlocuim pe cu şi avem
.
Din ecuaţia dată obţinem

Prin simplă înlocuire în ultima ecuaţie se determină

.

Verificare : Pentru ,avem

.
2) Determinaţi funcţiile care , verifică relaţia

Soluţie .
Considerăm . Obţinem

şi

Prin înlocuiri succesive se obţin următoarele relaţii :

Avem sistemul

De unde obţinem
Verificare : Reiese destul de uşor prin efectuarea calculelor corespunzătore.

X.5. Folosirea unor proprietăţi de monotonie, surjectivitate, injectivitate.

Investigarea injectivităţii , surjectivităţii sau monotoniei funcţiei poate aduce

informaţii utile în studiul unei ecuaţii funcţionale.

Exemple X.5.1.

1) Demonstraţi că nu există nici o funcţie astfel încât

.
Soluţie.
Presupunem că există o astfel de funcţie .Demonstrăm că funcţia este injectivă.
Într-adevăr, dacă atunci .
Considerăm că unde sunt
distincte două câte două.. Mai bine spus pierde exact valori distincte. Atunci
pierde valori distincte şi (deoarece
este injectivă valorile sunt distincte) Vom demonstra că acestea
sunt singurele valori pe care nu le poate lua funcţia .
Dacă atunci există astfel încât
. Deoarece şi obţinem că există astfel încât
şi deci .Acest lucru arată că pierde doar două valori.
Cum pierde valori : şi , se ajunge la
contradicţie.
2) Să se determine toate funcţiile cu proprietatea

Soluţie.
Fie Pentru avem

Dacă presupunem că ar rezulta că

,
de unde obţinem , ajungând astfel la contradicţie. Deci .
Fie imaginea funcţiei , atunci pentru obţinem
.
Rezolvând ecuaţia în necunoscuta se obţine

Dacă considerăm avem

deoarece
Atunci .
Fie acum arbitrar şi astfel încât .

Avem

Pe de altă parte , pentru .Deci .

Obţinem că
.

Verificare : Pentru ambii membrii sunt egali cu

.

3) (2000 ) Rezolvaţi ecuaţia funcţională

.
Soluţie.
Pentru obţinem că . Deoarece funcţia din membrul drept este
surjectivă, acelaşi lucru se poate spune şi despre funcţia din membrul stâng. Acest fapt
implică surjectivitatea lui . Injectivitatea lui se poate stabili în mod analog. Deci
există
 pentru care şi prin substituţia şi ajungem la
. Pentru obţinem Deoarece , deducem
că. . Înlocuind cu se ajunge la

de unde obţinem că , pentru orice . Considerăm acum două cazuri:

Cazul 1 . Pentru obţinem , şi prin ridicare la pătrat
rezultă că .
Aşadar avem în mod evident în acest caz că , pentru orice
Cazul 2 . Pentru obţinem , şi prin ridicare la pătrat
rezultă că .
Ajungem la concluzia că , pentru orice
Este uşor de verificat că si sunt într-adevăr soluţiile căutate.
4). ( 2000 ).Găsiţi toate perechile de funcţii şi , care pentru
orice reali satisfac relaţia:
.

Soluţie.
Să rezolvăm problema pe baza prezumţiei că pentru orice . Alegând
şi înlocuind în ecuaţiile date obţinem
.
Atunci ecuaţia iniţială devine

şi cu avem că

unde şi . De aici este funcţie liniară şi în consecinţă

este şi ea liniară. Dacă substituim şi în ecuaţia dată şi
comparăm coeficienţii, rezultă că
şi cu .

Vom demonstra existenţa lui pentru care Dacă atunci punând

în ecuaţia dată obţinem aşa că putem lua
Presupunem că Înlocuind cu în ecuaţia dată obţinem

şi, analog avem că

.
Pentru ecuaţiile funcţionale date conduc la În
particular , este injectivă şi este surjectivă, şi deci există pentru care
. Acum cele două relaţii de mai sus ne permit să scriem relaţia
(10.16)
Înlocuind în (10.16) obţinem

Acum (10.16) devine

Pentru avem
de unde obţinem că
.
Din faptul că este injectivă, obţinem Din surjectivitatea lui
rezultă că este surjectivă, aşa că ia valoarea 0.
Funcţiile determinate verifică ecuaţia dată.

5) Să se determine funcţiile injective cu proprietatea

.
Soluţie.
Dacă atunci . Arătăm că . Dacă presupunem că
atunci în ar exista un element minim . Fie cu
. Deoarece pentru avem rezultă că şi pentru orice
, deci cu , deci nu ar fi injectivă, şi
am ajuns astfel la o contradicţie. Din faptul că deducem că
.Cum funcţia este injectivă şi surjectivă deducem că unica soluţie a ecuaţiei este
funcţia
.
Dacă , deci .
Verificarea soluţiei nu impune dificultăţi.

Rezolvarea ecuaţiilor funcţionale în liceu

1) Să se decidă dacă există un număr real şi o funcţie cu proprietatea

, pentru orice .
Soluţie.
Dacă ar exista , înlocuim pe cu , pe care comparând-o cu prima, obţinem
pentru orice , pentru orice , care este falsă, deci nu există
şi .
2) Să se rezolve ecuaţia funcţională

Soluţie.
Înlocuim cu şi obţinem relaţia , adică sistemul

cu necunoscutele şi .
Înmulţim prima relaţie cu 4 şi a doua cu 3 şi le adunăm. Rezultă

3) Fie o funcţie care verifică relaţia

pentru orice , unde este o constantă arbitrară. Să se arate că funcţia este

periodică.
Soluţie.
Scriem relaţia sub forma
.
Notând se obţine

,
deci

Funcţia are perioada .

4) Să se determine funcţiile şi care pentru orice verifică
sistemul

Soluţie.
Dacă atunci . Înlocuind în relaţia a doua pe cu
obţinem sistemul

.
.
5) Fie şi două numere reale fixate. Să se determine toate funcţiile care
verifică relaţia .
Soluţie.
Dacă în locul lui punem , obţinem relaţia
care dacă o adunăm cu prima, obţinem , deci pentru nu există funcţii care să
verifice relaţia dată.
Pentru rămâne o singură relaţie .
Dacă deci este arbitrară.
Dacă , între valorile lui pentru fiecare dintre intervalele şi
nu există nici o relaţie. Obţinem:

unde este o funcţie arbitrară.

6) Să se determine toate funcţiile şi care verifică condiţiile
a) este injectivă;
b) pentru orice ;
Soluţie.
Pentru obţinem , deci
unde (1)
Pentru , obţinem
unde . (2)
Din (1) şi (2) rezultă

şi obţinem
şi ,
unde şi sunt parametric reali arbitrari.
7) Să se decidă dacă există numerele naturale şi funcţiile şi
astfel ca
şi .
Soluţie.
Dacă , deci funcţia este
injectivă.
Avem
Pentru , şi , obţinem
, ,
deci , , , adică numerele , şi nu
sunt toate distincte. (Contradicţie cu injectivitatea funcţiei ). În concluzie, răspunsul
este negativ.
8) Fie o funcţie bijectivă, strict crescătoare. Să se determine funcţiile
pentru care
.

Soluţie.
 Funcţia inversă este şi ea strict crescătoare
Cum .
Punem în relaţia în loc de pe şi avem . Din cele
două relaţii avem . Din cele două relaţii rezultă , deci
singura funcţie este .
9) Să se determine funcţiile cu proprietatea
,
pentru orice numere pozitive .
Soluţie.
Pentru şi obţinem

Pentru şi deci pentru orice .

Rezultă că
unde este o constantă arbitrară.

Avem , şi inegalitatea din enunţ

este echivalentă cu care este cunoscută (inegalitatea dintre media

aritmetică şi armonică).
10) Să se determine funcţiile care îndeplinesc simultan condiţiile
a) , oricare ar fi ;
b) Pentru orice , numărul este pătrat perfect.
Soluţie.
Pentru , din a) rezultă . Pentru , din a) rezultă
. Din b) există , astfel ca , . Dacă ar
fi un număr par atunci numărul ar fi de forma , deci nu poate fi pătrat
perfect. Rămâne că este impar, şi este par, şi avem relaţia

din care rezultă deci , dacă .

Deci condiţia poate fi îndeplinită pentru şi
şi .
Arătăm prin inducţie că .
Avem şi din ipoteza de inducţie
.
 11) Să se determine funcţiile care satisfac condiţiile
a) ;
b) ;
c) .
Soluţie.
Din este bijectivă.
(1)
Din (1) pentru şi prin inducţie
;
.
Deci, este singura funcţie care satisface cele trei condiţii.