Etiopatogenia arsurilor

NOTE DE CURS
SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ ORADEA
Epidemiologie

• Arsura este o leziunea termica cauzata de incalzirea tesuturilor peste

temperatura critica.
• Tesutul cutanat uman este un tesut cu continut mare de apa ce se
caracterizeaza prin temperatura inalta specifica si conductivitate
termica scazuta, de aceea tesuturile se incalzesc incet dar se si racesc
incet.
• In cazul unei arsuri efectele de supraincalzire a tesutului pot continua pe
o perioada de cca 30 de min dupa indepartarea agentului extern de
ardere, de aceea racirea imediata are un rol seminificati in reducerea
agravarii leziunii.
Propagarea termica
Conditiile termice pentru producerea arsurilor

• Pielea poate fi arsa prin energia termica transmisa in urmatoarele

moduri: iradiere, convectie si conductie.
• Arsura prin conductie(arsura de contact) cu o crestere rapida a
temperaturii tisulare determina leziuni de 1.000 de ori mai mari
decat cresterea temperaturii cutanate prin radiatie sau convectie.
• Producerea arsurii depinde de urmatorii factori: grosimea
tegumentului lezat, intensitatea energiei si durata aplicarii ei.
• Pielea tolereaza temperaturile de pana la 40˚C pe o perioada de
timp relativ lunga, la 43˚C apare discomfortul termic si de la 60˚C
se coaguleaza tesutul proteic.
Distrugerea tesutului ca functie a timpului si
temperaturii (scara logaritmica)
Histologia leziunilor termice cutanate

• Pielea este distrusa de caldura in doua etape:

1. Sub actiunea agentului termic prima data apare o leziune
celulara directa;
2. Ca rezultat al ischemiei dermice progressive apare leziunea
secundara;
Zonele concentrice ale leziunii termice

• Jackson (1953) descrie trei zone concentrice ale leziunii termice.

1. Zona coagularii- zona centrala a arusirii ce se afla cel mai
aproape de contactul cu sursa de caldura si este caracterizate de
coagularea celulelor;
2. Zona de staza – o zona de celule lezate partial, este zona in
care apare leziunea progresiva produsa de ischemia dermica;
3. Zona de hiperemie – o zona edematoasa, periferica, poate
aparea singura doar in leziuni minime de graul I, in cazul arsurilor
mari tot corpul poate deveni o zona edematoasa.
Arsurile usoare pot fi lipsite de prima si/sau a doua zona.
Clasificarea anatomo-clinica - Boyer Ginnard
Arsura gradul I

• Implica numai stratul epitelial de suprafata ca leziunea

• Semne clasice ale inflamatiei: dureri, edem, suprafata calda,
eritem ce dispare la presiune dupa care reaprare;
• Nu sunt afectate ireversibil structurile profunde ale epidermulu
dar este sufficient pentru iritarea terminatiilor nervoase libere;
• Vindecarea este integrala fara sechela dar itiarea melanocitelor
induce melanogeneza si hiperpigmentarea secundara;
Arsura de gradul II

• Afecteaza straturile epidermei in totalitate si o parte ale dermului

fiind superficiala sau profunda;
• Superficiala (A) degajarea energiei a distrus toate straturile
epidermice si pe portiuni variate chiar cellule din stratul
germinative bazal fara a afecata membrana bazala a epidermului.
• Corect ingrijita leziunea evolueaza cu refacerea “ad integrum” cu
afectari pigmentare variabile dar fara aparitia de cicatrici.
Arsuri de gradul II

• Arsura de gradul II profunda (B), apare atunci cand degajarea

termica produce distrugeri tisulare pana la nivelul plexului capilar
dermic intermediar.
• Raman intacte doar formatiunile anexe ale pielii: foliculii pilosi,
glandele sudoripare si sebacee.
• Initial leziunea este albicioasa si edematoasa.
• In urma procesului de vindecare vor ramane cicatrici inestetice,
epiteliumul rezultat fiind adesea de calitate salba, fragil cu
flictene sau ulceratii.
Arsuri de gradul III

• Arsurile de gradul III sau arsurile cu pierdere completa de piele

implica si distrugrearea anexelor cutanate.
• Aspectul ranii este alb-marmorat sau maroniu-roscat cu vasele
superficiale trombozate sau negre.
• Edemul este mic sau lipseste, escara nu este sensibila la atingere;
• Nu mai exista resurse locale de reepitelizare si pentru vindecare
necesita grefe de piele;
• In cazul arsurilor si mai profunde ce distrug sau lezeaza nu numai
pielea ci si grasimea subcutanata, fascia, muschii sau osul, aceste
leziuni sunt subclasate in arsuri de gradul 4,5,6 si necesita nu
numai grefe de piele ci si utilizarea lambourilor regionale sau
locale pentru acoperirea definitiva a arsurii.
Clasificarea etiologica a arsurilor

• Arsuri date de factori fizici:

- Solide
- Lichide
- Vapori
- Flacara
- Electricitatea : Electrocutarea, Flama electrica, Fulguratia;
- Radiatii
Clasificarea etiologica a arsurilor

• Arsuri date de factori chimici:

- Acizi
- Baze
- Saruri
- Smoala
- Ciment

• Arsuri prin frecare

• Explozia
• Inhalarea de fum
Studiul R. Lebeaupin (1980)

Dupa conditiile de aparitie al arsurilor R. Lebeaupin prezinta un

studio pe 958 de cazuri inregristrate intr-un interval de un an la
Nantes:
- Accidente casnice 68,70%
- Accidente de munca 20,96%
- Accidente de circulatie 5,70%
- Autoagresiuni 2,80%
- Accidente de vacanta 2,60%
 Studiul R. Lebeaupin (1980)

Ca etiologie repartitia a fost urmatoarea -Combustibil aprins(la munca) 4,10%

- Opariri casnice 14,58%
- Arsuri electrice 2,50%
- Abur de radiator 13%
- Asrsuri prin frecare 2%
- Lichide inflamabile(casnic) 10,40%
- Arsuri electrice(la munca) 2%
- Arsuri de vacanta 10,40%
- Vapori (la munca) 2%
- Accidente de circulatie 7%
- Eplozia gazului 5,40% - Lichide fierbinti(la munca) 2%
- Incendiu + haine aprinse 5,40% - Metale topite(la munca) 1,66%
- Autoagresiune 4,58% - Gaze inflamabile(la munca) 1,25
- Lichide inflamabile(la munca) 4,58% - Arsuri chimice(la munca) 1,25%
- Contact cu flama(la munca) 1,25 %
Studiul R. Lebeaupin (1980)

Repartitia pe sexe a fost urmatoarea:

Barbati% Femei%
Accidente de munca 98 2
Accidente de circulatie 83 17
Autoagresiune 73 27
Accidente casnice 54 46
Arsuri de vacanta 64 36
PLAGA ARSĂ

• Este o leziune volumetrica

• Tegumentul este cel mai mare organ al corpului, reprezentand 12-
15 % din greutatea corporala, si are suprafata de 1,5-1,8 m2 la
adult.
• Plaga arsa este caracterizata de 2 marimi:
• SUPRAFATA
• PROFUNZIMEA
SUPRAFATA ARSA:

• Se evalueaza prin 2 metode:

Regula cifrei 9:
• Capul si gatul: 9 %
• Fiecare membru superior 9 %
• Torace si abdomen anteior 18 %
• Torace si abdomen posterior 18 %
• Fiecare membru inferior 18 %
• Perineul 1 %
SUPRAFAȚA ARSĂ

• Regula palmei pacientului:

• Fiecare palma a pacientului (nu a medicului) reprezinta 1-1,25 % din
suprafata corporala.

Cele 2 metode se pot combina.

Aceste procedee simple sunt valabile pentru adult. Pentru copii se folosesc
tabele, care determina cu precizie suprafata arsa in functie de varsta.
VĂ MULȚUMESC!