Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani,

acesta putând fi şi un criteriu de grupare a posturilor în bilanţ. Altfel spus, ea reprezintă

capacitatea firmei de a transforma activele sale în bani, în scopul asigurării unui circuit normal al
fondurilor şi realizarea de activităţi eficiente. Lichiditatea este capacitatea firmei:
 de a face față în mod oportun și economic, fără pierderi, la transformarea valorilor
patrimoniale în disponibilități, pentru plata obligațiilor exigibile pe termen scurt;
 de a transforma, într-o perioadă scurtă de timp, activele de care dispune în monedă,
fără costuri semnificative, fără a-și prejudicia echilibrul economic1.
În cadrul lichidității unei firme, se disting mai mulți indicatori importanți de lichiditate și
anume: rata lichidității generale; rata lichidității curente; rata lichidității imediate; rata lichidității
efective.
Lichiditatea unei firme este strâns legată de modul în care managementul său gestionează
capitalul de lucru.
Lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se
transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.
Lichiditatea globală se apreciază favorabilă atunci când rata lichidităţii generale are o mărime
supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5)2. Cu cât raportul este mai mare decât 1, cu atât firma este
pusă mai bine la adăpost de o insuficienţă de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea
datoriilor la cererea creditorilor firmei3.
Formula de calcul pentru rata lichidităţii generale este următoarea:
Lichiditatea generală = active circulante/datorii pe termen scurt
Lichiditatea curentă este indicatorul standard pentru măsurarea lichidității și reflectă
măsura în care activele curente oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Se
calculează astfel:
Lichiditatea curentă = active curente/datorii curente
Indicatorul reprezintă proporția activelor circulante cu datoriile pe termen scurt, care,
procentual, trebuie să fie între 150-250 %. Activele pot să se transforme în disponibilități bănești,
care să acopere creditele scadente pe termen scurt.

1
Dănescu Tatiana, Gestionarea financiară a afacerilor, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2003, pag. 220
2
Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006, pag.
216
3
Vintilă Georgeta, Diagnosticul financiar și evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1998, pag.39
 Firmele nu pot converti toate activele lor curente în numerar foarte repede. Există tipuri
de activități în care mișcarea stocurilor este foarte lentă, stocurile lor nefiind foarte lichide
datorită unui ciclu mai lung de fabricație. Din această cauză, în asemenea situații, este relevant
calculul indicatorului lichidității imediate.
Lichiditatea imediată ar trebui să fie cel puțin egală cu 1 pentru firmele cu o mișcare lentă
a stocurilor, iar pentru cele cu o viteză de rotație rapidă a stocurilor poata să scadă chiar și sub 1,
fără a sugera că firma ar avea dificultăți financiare.
Lichiditatea imediată se calculează pentru a evidenţia gradul în care firma poate acoperi
datoriile pe termen scurt din cele mai lichide active, respectiv disponibilităţile şi investiţiile
financiare pe termen scurt. Nivelul asiguratoriu pentru această rată este de minim 1/3.
Formula de calcul este:
Lichiditatea imediată = (disponibilități+investiții financiare pe termen scurt)/datorii pe
termen scurt
O altă formulă de calcul a lichidității imediate ar putea fi:
Lichiditatea imediată = (active curente - stocuri)/datorii curente
Rata lichidității intermediare reprezintă valoarea activului circulant disponibil pentru a
plăti datoriile pe termen scurt, a cărui interval de siguranță este între 50-100%. Această rată a
lichidității intermediare (reduse) se mai numește și “test acid”, exprimând capacitatea firmei de
a-şi onora datoriile, pe termen scurt, din creanţe şi disponibilităţi. Valoarea supraunitară a ratei
evidenţiază faptul că stocurile nu sunt finanţate prin datorii pe termen scurt, cel mult prin
avansuri şi aconturi primite de la clienţi. Mărimea optimă a indicatorului se situează în intervalul
0,8-1. Formula de calcul este următoarea:
Lichiditatea imediată = (active curente - stocuri)/datorii pe termen scurt
Rata lichidității efective reflectă capacitatea firmei de a-și onora obligațiile pe termen
scurt pe baza disponibilităților bănești și a investițiilor financiare pe termen scurt. Formula sa de
calcul este următoarea:
Lichiditatea efectivă = trezoreria/datorii pe termen scurt
Indicatorul exprimă proporția trezoreriei cu datoriile pe termen scurt, altfel spus firma are
capacitatea de-și acoperi datoriile cu ajutorul disponibilitățiilor bănești și a investițiilor financiare
pe termen scurt. Intervalul de siguranță este între 50-100%.