Prin fondul de rulment înțelegem realizarea echilibrului financiar pe termen lung și a

contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt.

Unii specialiști economici dau formule de calcul ale fondului de rulment, precum:
Fond de rulment = surse permanente – alocări permanente
Fond de rulment = (capitaluri proprii+creanțe) – imobilizări nete
Fondul de rulment net reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma
acoperirii activelor permanente din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţarea
activelor curente. Practic, este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea
imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante. Acest surplus de surse
permanente poate fi “rulat” pentru reînnoirea stocurilor, creanţelor şi a lichidităţilor. Această
utilizare potenţială a marcat şi denumirea lui de fond de rulment. El este expresia realizării
echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la finanţarea activelor curente, nete
de datoriile curente. Formula de calcul este următoarea:
Fond de rulment net = capital permanent – active imobilizate nete
Fondul de rulment propriu este surplusul din capitaluri proprii față de activele
imobilizate, care poate fi exprimat în formă netă sau brută.
FRPp net = CPR - Ai (nete) = (AC + CAV) - (DT+VAV)
FRPp brut = CPR - Ai (brute) = (AC +CAV) - (DT +VAV) -Am
unde:
 FRPp net: fondul de rulment propriu net
 FRPp brut: fondul de rulment propriu brut
 CPR: capital propriu
 Ai (nete ): active imobilizate nete
 Ai (brute): active imobilizate brute
 AC: active circulante
 CAV: cheltuieli în avans
 DT- datorii totale
 VAV: venituri în avans
 Am- amortizarea activelor imobilizate
Fondul de rulment permanent este surplusul din capitaluri permanente față de activele
imobilizate, care poate fi exprimat în formă netă sau brută. Formulele de calcul sunt:
 FRPm net = CPP - Ai (nete) = (AC+ CAV) - (DTS+VAV)
FRPm brut = CPP - Ai (brute)= (AC+CAV) - (DTS + VAV) - Am
unde:
 FRPm net : fondul de rulment permanent net
 FRPm brut: fondul de rulment permanent brut
 DTS: datorii pe termen scurt
 CPP: capitaluri permanente: (Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu și lung)
Fondul de rulment total este surplusul din capitalurile totale ale firmei față de activele
imobilizate în formă brută sau netă. Metodele de calcul sunt următoarele:

FRT net = CT- Ai (nete) = AC+ CAV

FRT brut = CT -Ai (brute) =AC + CAV - Am
unde:
 FRT net: fondul de rulment total net
 FRT brut: fondul de rulment total brut
 CT: capitaluri totale (capital permanent+datorii curente+provizioane+venituri în
avans).
Fondul de rulment străin reprezintă rezultatul din fondul de rulment permanent și fondul
de rulment propriu. Formula sa de calcul este:
FRS = FRPm -FRPp
Necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare (stocuri şi creanţe) sunt acoperite în
cea mai mare parte din surse temporare corespunzătoare (datorii curente). Diferenţa dintre
necesităţile de finanţare ale ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare este numită nevoie de
fond de rulment (NFR). Ea este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt,
respectiv a echilibrului dintre necesarul şi resursele de capitaluri circulante (curente). Nevoia de
fond de rulment reprezintă diferența dintre necesitățile de finanțare ale ciclului de exploatare și
datoriile de exploatare. În cazul în care diferența este pozitivă, se poate vorbi de un surplus de
nevoi ciclice în raport cu sursele ciclice posibile, iar dacă diferența este negativă reprezintă un
raport între surplusul de surse temporare și nevoile de capitaluri circulante. Formula sa de calcul
este:
Nevoia de fond de rulment = Stocuri + Creanțe – Datorii pe termen scurt (de exploatare)
 Situaţia în care nevoia de fond de rulment este pozitivă, poate fi considerată normală,
numai dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a
ciclului de exploatare. În caz contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenţia un decalaj
nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor, pe de o parte, şi exigibilitatea datoriilor de
exploatare, pe de altă parte, respectiv încetinirea încasărilor şi urgentarea plăţilor.
Dacă fondul de rulment este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de
finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii nete, concretizate în disponibilităţi băneşti, în
conturi bancare şi în casă.
Starea de echilibru sau de dezechilibru a firmei este reflectată de trezoreria netă, care nu
reprezintă altceva decât diferenţa existentă între fondul de rulment şi necesarul de fond de
rulment. Trezoreria netă reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei rezultate
din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Este imaginea disponibilităţilor
monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor,
respectiv din plasarea excedentului monetar. Înregistrând trezorerie netă la o firmă semnifică
faptul că firma respectivă are succes în cadrul economiei prin activitatea desfășurată. Trezoreria
netă apare în momentul când fondul de rulment este superior nevoii fondului de rulment.
Relaţia de calcul a trezoreriei nete este următoarea:
Trezoreria netă = Fondul de rulment - Nevoia de fond de rulment
Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al firmei. Dacă
trezoreria netă este pozitivă (fond rulment>necesar de fond de rulment), atunci excedentul de
finanţare, expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi eficiente, se va regăsi sub
forma disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă. Această situaţie favorabilă se
concretizează într-o îmbogăţire a trezoreriei, întrucât firma dispune din abundenţă de lichidităţi
care îi permit atât rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cât şi efectuarea diverselor
plasamente eficiente şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi/sau financiară. Se poate vorbi, în
acest caz, chiar de o autonomie financiară pe termen scurt.
Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciţii succesive
demonstrează o rentabilitate economică ridicată, precum şi posibilitatea plasării rentabile a
disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei firmei pe piaţă.
Un alt indicator foarte important este gradul de îndatorare a firmei. Acesta arată limita
până la care o firmă este finanţată din alte surse decât capitalurile proprii, indicând măsura în
care angajamentele sale pe termen scurt, mediu şi lung sunt garantate de capitalurile proprii ale
întreprinderii. Gradul de îndatorare se împarte, la rândul său, în:
 grad de îndatorare generală: este calculat ca raport între datoriile totale și capitalurile
proprii. Formula de calcul este:
grad de îndatorare generală = (datorii totale/capitaluri proprii) x 100
 grad de îndatorare financiară: este calculat ca raport între datoriile financiare
(datorii pe termen mediu și lung) și capitalurile proprii. Formula de calcul este:
grad de îndatorare financiară = (datorii financiare/capitaluri proprii) x 100
În aprecierea rezultatului obţinut pentru indicatorul grad de îndatorare, trebuie avut în
vedere un aspect foarte important și anume că banca participă la finanţarea unei firme alături de
proprietari și de investitori, dar nu își poate asuma un risc mai mare decât aceştia, deoarece
beneficiul, profitul pentru bancă este dobânda pentru împrumutul acordat şi nu dividendul.
Pentru a analiza nivelul optim pentru gradul de îndatorare, putem spune că acesta este
bun dacă gradul de îndatorare generală este mai mic de 60%, iar cel de îndatorare financiară mai
mic de 30%, este satisfăcător dacă gradul de îndatorare generală este între 60-100%, iar cel de
îndatorare financiară între 30-70%, fiind nesatisfăcător dacă gradul de îndatorare generală este
procentual peste 100%, iar cel de îndatorare financiară este mai mare de 70%.