CONSTANTIN CUBLESAN —— RITMUL ASCUNS AL INIMIT Stelele cideau de pe cer, una cite una, in noaptea aceea albastri. Se desprindeau de sus, din mijlocul boltii ori de undeva de aiurea si despicau cerul cu arderea lor de o clipita. NiciodatA nu vazuse atitea stele arzitoare. Cind era copil se aseza vara in iarba si, cit erau serile de lungi, privea cerul. I se p&rea ca stelele tremurd, ci apar si dispar intr-un joc de licurici pe care nu-l putea intelege. Nu-i placeau noptile cu Luna. Atunci nu se vedeau stelele, iar Luna era prea alba, de var, Lumina ei palida cédea peste tot in jur ca o apa muarta. Nu putea suferi noptile cu Luna. ‘ Din locul in care se afla, cerul ii parea elipsoidal, luind forma geamului etans al cabinei. Stelele cideau mereu, dar el nu reusea, nici acum, nici altédata, si vad4 locul unde se des- prindeau, prabusindu-se in gol. Le vedea numai trecerea venti- ginoasa, ca un tip&t luminos si incerca s4 le reconstituie traiec- toria. Citeodata parcé veneau din Lebada, alteori din Scorpion, uneori din Varsatorul ori din Gemenii, din’ oricare alta conste- Jatie, niciodata insA din Ursa Mica. Poate era numai 0 iluzie, ori era o lege ascunsa ca nici o stea si nu treaca pe acolo si el se minuna ca atunci, in copilarie, cind astepta s4 cada macar una, vreodata, pe Pamint. — Ciudat, prin Ursa Mica nu trece nici o stea cadzatoare, spuse. Oare de ce? Nu-mi aduc aminte si existe 0 asemenea lege. N-am dreptate ? Romulus fl privi mirat. Vasizic’ Nic nu-] ascultase. Nu auzise nimic din tot ce-i spusese pind atunci. Vorbise atita vreme degeaba. Dar nu era suparat. Cadranul pulsiotronului electronic ii indica ritmul normal al inimii si starea mult ame- liorat& a sistemului nervos si acesta era cel mai important Jucru. 117Chiar daca nu-l ascultase, Nic ramasese treaz, ba, mai mult, se gindise la ceva, la ceva anume gi acesta era un semn in plus ca putea sa-gi invinga boala. De peste trei ore Nic statea, fara sd se miste, intins in patul destinat interventiilor medicale. Arterele ii fusesera co- nectate la ventuzele aparatelor de neutralizare a radiatiilor st de aceea isi simtea corpul intreg parca strins in chingi. Era toro- ; pit, il coplesea somnul, dar Romulus il tot tinea de vorba. Nu-i lasa o clipa ragazul sd-si inchida pleoapele. Ce-i drept, nu-I prea asculta. Stia cA nu are voie sé doarma pe toata durata interventiei, dar niciodata nu se interésase de ce anume. Nu crezuse c4 va ajunge cindva intr-o asemenea situatie. Nici acum nu i s-ar fi intimplat nimic, dacd nu ar fi fost explozia aceea. Lucrase atita vreme in cariera de uraniu si nu avusese acci- dente pind acum, cind, asa, deodatd, nici nu-si dadea seama prea bine cum, s-a produs explozia. Era adevarat c& pe planeta erau foarte frecvente furtunile magnetice, dar acestea nu-i im- Piedicau sd lucreze. Costumele de protectie erau excelente ne- utralizatoare, De data aceasta insa... Inca nu-si putea da seama cum se petrecusera lucrurile. In starea in care se afla acum, nu se putea concentra. Era prea obosit, prea slabit... Daca nu ar fi fost atit de aproape, sc&pa teafar. Asa, costumul fusese per- forat in mai multe locuri, si el inhalase o mare dozi de radiatii. Isi pierduse cunostinta si numai dupA reanimare se desteptase de-a‘binelea. Era deja pregatit pentru interventie, cind isi revenise in fire, iar aparatele birtiau monoton si subtire. Rind pe rind ple- casera din incdpere cu totii. Plecase si medicul, care in noaptea aceea avea legatura cu Pamintul pentru a comunica rezultatele din ultimele treizeci de zile gle cercetarilor pe planeta, Rama- ses? cu el in incdpere doar Romulus, Se asezase ling’ pat pe un scaun‘flexibil si incepuse s4-i vorbeascd despre furtuna din ajun. Dar Nic nu se putea concentra deloc si nu intelegea nimic din tot ce-i explica omul acela atit de locvace. Poate de aceea il si lasasera pe el acolo, si nu ramasese medicul, pentru cA vor- bea intotdeauna mult. Finea minte numai c4 doctorul fi spusese la plecare : ,,S& nu care cumva sa te lasi furat de somn, ma auzi ?"*. li facuse-semn din pleoape c& auzise. Apoi, pe un ton sever, doctorul i se adresase lui. Romulus; ;,Nu-l lasi si doarma. 1 tii de vorba pind ma intorc. Acum sa te vad, istoricule ! Poti i insiri verzi si uscate, toata evolutia de Ja pitecantropi in- 118ccoace, numai $4 nu-l slabesti o clipd. Ne-am inteles, cred ? Eu ma intore indata ce termin comunicarea*. Cuvintele doctorului ii ramasesera in auz, poate pentru cA fusesera rostite cu prea multa gravitate, La drept vorbind, lui nu i se pareau lucrurile chiar atit de grave: Trebuia s4 re- ziste vreo doudsprezece ore fara si doarma. Nu era cine stie ce, doar mai statuse el si alté data fra somn, numai cd acum se simtea molesit si nu putea sa se gindeascd mai mult timp Ja ceva anume. fi veneau in minte tot soiul de idei, de ginduri, sdrea de la unul la altul fara vreo logica si isi simtea pleoapele grele, Intr-adevar, ii era somn. Privind ins& cerul i se parea c& se linistegie. Dar prea cideau multe stele in noaptea aceea. — M-zi auzit, Romulus? intreba din nou. De ce cad atit de multe stele ? Romulus se uiti la cer, Era iatt-adevar senin, dar nu cd- deau stele. Desigur, numai lui Nic i s¢ parea. Totugi nu-1 con- trazise. H — Probabil e o plouie de meteoriti. — Nu, nu ered. \Nic vorbea greu. Abia rostea cuvintele. Unui alt bolnav i s-ar fi interzis orice efort, mai ales s{ vorbeasc&. Lui insa, i se cerea tocmai acest lucru, s& converseze cu Romulus. — De ce nu crezi? — Pentru cd prin Ursa Micd nu trece nici una, Cum e po- sibil ? — Pai, incerc& istoricul sd-i dea un rAspuns satisfacdtor, Ursa Mica e aproape de punctul cel mai inalt al boltei. Cind privesti de pe Pamint, dar nu de aici, ii atrase atentia Nic. Romulus privi iar cerul prin geam elipsoidal. Nu vazu fns4 nicdieri Ursa Mica. Era in alta parte a boltii si din incaperea aceea nu putea fi vazuta. Ce sd-i raspunda ? — Asculta, Romulus, tu de ce trebuie si mi tii pe mine de vorba? trecu Nic la o alta intrebare si Romulus se simti ugurat. — Asa a spus doctorul. — Asta stiu, dar de ce? Romulus zimbi, pus, evident, din nou in incurcatura. Habar n-avea, Nu-l interesase niciodaté medicina, in orice caz nu intr-o aga m&sura ca si aibi habar de tratamentul adecvat in cutare sau cutare maladie. Avea, in general, notiuni foarte vagi, iar la cursurile de pregatire antiradianta nu prea fusese atent, Aparatajul si costumele ce intrau in dotarea personald 119erau atit de perfectionate, incit pericolul radiatiilor i se parea Perimat, iar cursurile fl enervasera, socotind e4 se tineau in virtutea unor traditii foarte vechi, inutile acum, Si, totusi, un accident ca acesta fi dovedea acum contrariul, q — Cum si-ti explic? incepu el. Mi se pare ci n-ai fost Brea atent la cursurile de pregatire, altfel ai fi stiut. incercd 4 el o eschiva de la intrebare. 4 — Ai dreptate, il proba Nic. Dar tu esti pus aici ca s& Vorbesti cu mine, asa ca n-ai decit si-mi explici pe indelete. Sint dispus sa te ascult, — Atunci, incepu Romulus zimbind, s-o luim de departe si cit mai simplu. Cauta astfel sd cistige timp. Romulus era incintat ci ii venise in minte ideea cu tras- netul. De aceea continua imediat cu insufletire ; — In vechime oamenii aveau o multime de.. — Stii ceva? a intrerupse Nic. Doctorul a spus s& o iei de la pitecantropi, nu de la oameni. Asa ca, te Tog... Nic era, de felul sau, un om vesel, spiritual, Romulus il cunostea foarte bine si-i plicea felul de a fi al acestuia. fi pla- cea sd lucreze impreund cu el, chiar daca Nic fl tachina mereu, curgea normal. Indicatorul pulsiotronului oscila regulat intre liniile ce marcau pe cadran ritmul normal al inimii. Nic rezista minunat interventiei. — Ascultaé, Romulus, tu chiar crezi c& s-ar putea sA mor din asta? — Ce prostii ifi mai tres prin cap?! ~—- Doar tu spuneai c& daca adorm, s-a zis cu mine. — Ei, desigur, nu trebuie si dormi. Trebuie sa fii tare, — Bine, bine. Hai, spune mai departe. Cum era cu Pite- cantropii ? parca despre asta vorbeai. Ba nu. Despre stelele cdzatoare. De ce nu trece nici una prin Ursa Mica ? 120 :Romulus incepu din nou s& vorbeascd pentru a-i refine atentia lui Nic. Inventa tot soiul de teorii, isi aducea aminte de legile fizicii cosmice, pe care le expunea intr-o forma aproxi- mativa, dar ficea ce facea si iar ajungea la istorie. Nic insa nu-l asculta. Trecuse citva timp, citeva ore si se simtea mai bine, desi corpul ii amortise stind _nemigcat. isi simtea ins& mintea limpede. Doar pe cer tot mai vedea cazind stelele. Isi aduse aminte cd Romulus ii povestise 0 data despre nigte cre- dinte populare foarte vechi, dupa care, se spunea, fiecare om isi avea steaua lui. Cind murea omul, se stingea si steaua lui. fi plicuse aceasta corespondenta a oamenilor cu universul. Era ‘un mit frumos, dar trist. Un fior rece ii trecu prin corp, gindin- du-se la moarte. Nu se temea, dar prea o stia aproape. in minte fi veni iarasi explozia. Acum isi amintea parca mai bine cum se intimplase totul. Imaginile fi reveneau mai clare din me- morie. Se intimplase in cariera de uraniu, printre stincile abrupte ale muntilor vuleanici. Nu mai inaintase niciodata atit de mult prin defileul acela ce se deschidea de la marginea Jacului cu apa rogiatica, unde isi jnstalasera agregatele de pre- lucrare a minereului.. Se reintorceau cinci oameni dintr-o lunga expeditie spre centrul Galaxiei, Aveau o misiune speciala, deosebita. Trebuiau SA cerceteze o multime de planete, sé le prospecteze cu alentie in vederea unei transbordari a populatiei terestre de pe vechea planeta, care incepea sd se rAceasci din ce in ce mai mult, ne- oferind conditii din cele mai optime viefii umane ; trebuiau sd propuna o noua planeta’ pentru a fi populaté. Cautau, cu alte cuvinte, o noua patrie planetara in Cosmos. Expeditia lor facea parte dintr-o serie de cercetari ample in acest sens. Misiunea jor era indeplinita si se indreptau spre batrinul Pamint. Com- bustibilul era pe sfirsite si acum trebuiau sa se abata din drum, sa facd o scurtd escalA pe una din planetele cele mai apropiate pentru a-si procura cantitatea de combustibil necesara intoar- cerii pe Pimint, Detectoarele indicaseri aceasté planeta ca fiind cea mai nimerité unui asemenea popas. ‘Aterizarea se facuse in bune conditiuni, Dupa citeva zile igi dadura seama ca planeta era bintuita de furtuni magnetice, care le ingreunau activitatea. Cercetasera imprejurimile si se instalasera in apfopierea acestor munti vulcanici, foarte bogati in minereu de uraniu. Dupa calculele probabile, ar fi avut ne- voie de vreo saptezeci de zile pentru a se aproviziona in mod corespunzitor. 121 ated a,In timp ce instalatiile micii lor uzine incepusera si pre- lucreze minereul, astronautii cercetau planeta. Nici unuia din- tre ei nu le-a venit insA ideea s4 p&trunda Prin defileul atit de apropiat, care deschidea Parcd o poarta spre inima muntilor vulcanici. In ziua aceea insd, Nic a pornit singur spre defileu. Blocu- inca aveau o forma bizar, rasucite spre inaltimi, iar pe se prelingea: un fir subtire de apa rosie. Dupa o bucata de drum, defileul ince; a : tetea lui Nic, pe nesimtite, se dezlintui o noua furtuna, Hotart totusi s8-si continuie drumul, Nu Peste mult, ajunse la mar- ginea unui platou imens, taiat in Piatra, in mijlocul cdruia se ’ inalfa argintie o nava cosmica, nu mult deosebité de a lor. ainte de coborirea lor, caci altfel ar fi Inregistrat-o. De ce atunci, nu dadusera nici un i s& nu Je fi cunoscut semn de ‘viata ? Nu-si putea imagina ca e! i din moment ce se aflau atit de aproape unii de altii. .. Toate acestea fi trecurA prin minte intro fractiune Chem insistent baza, dar nici de data aceasta nu-i ri: Punse nimeni. Abia cind declansi semnalul de alarm, ii ri punse insusi comandantul expeditiei. Cu sufletul la gura, Nic Povesti totul si-i chema numaidecit. De prisos aceasta chemare. Toti patru erau imbarcati in tru a veni la fata locului. microracheta de interventie, pen- 122al cArei rost nu-l putea intelege incé. Platoul foarte larg, in- conjurat cu pereti abrupti de stincd neteda, era bintuit de curenti puternici de ae O rafala de vint insotita de descarcari magnetice, il facu sa- piarda pentru o clipa echilibrul si, ne- putind evita cdderea, se prabusi peste firele metalice subtiri din preajma-i. Se bucurd cind fsi dédu seama cA nu se intim- plase nimic la atingerea lor. Astfel capath si mai mult curaj. Vintul se intetea insa gi atunci se prinse cu nadejde de firele acelea, pentru a nu fi smuls de curent. Dar plasa, fortata prea mult, ceda si, la o miscare mai violenta a lui Nic, la o adevarata smucituré a lui, firele se rupser’, iar in clipa urmatopre, 0 ex- plozie puternica il f4cu s4-si piard& cunostinta. Mai mult nu-si amintea. In incdpere era liniste. Numai aparatele zbirnfiau monoton i Romulus vorbea intr-una, fara s se opreasca. Nic fi zimbi recunoscator. Era ins& tulburat. Isi amintise cele trdite in ajun si acum voia neaparat s& afle ce se intim- plase cu racheta. Unde erau oamenii aceia veniti de aiurea, din ‘univers, pe aceasta planeta blestemata He fl privi pe Romulus, iscoditor. Desigur, el stia. De ce nu-i sspusese nimic despre aceasta ? Se intimplase o catastrofa si nu Voia si-i comunice nimic, pind cind nu se va insdndtosi? Dar erau nedrepti. El trebuia s& afle totul si inca numaidecit. — Romulus, {] intreba el, de ce nu mi-ai spus nimic des- pre racheta aceea din munti ? Istoriograful tacu. Poate pentru prima data de cind se afla ling’ Nic, intirzia si-i raspunda. Se ridicd de pe scaun si schité citiva pasi in cabind, apoi se opri in dreptul ferestrei, privind cerul. — Ce-ai fi vrut si-ti spun ? Nici eu nu stiu mare lucru. — Ce s-a intimplat dupa aceea? Romulus facu iar citiva pasi de-a lungul cabinei, apoi se asezi din nou pe scaunul de ling& pat. Privi cadranul pulsio- tronului, Normal. — Ce s-a intimplat dup& aceea? repeté Nic intrebarea. — Racheta a explodat, fi raspunse scurt Romulus, Tocmai jntrasem pe platou, continué dupa o pauza in care cei doi se 123privird insistent, cind sua Produs explozia. Ea ti-a provocat iradiatia. Am vrut s te oprim, te vedeam tavalit jos, la baza rachetei, dar a fost prea tirziu, -— $i oamenii ? —- Oamenii — Da, oamenii. Ce s-a intimplat cu oamenii? ! — Nu stiu. ~~ Cum, nu sti? Doar nu tu ai lesinat, ci eu. Trebuie sd-mi spui adevarul, Romulus, — Asta este adevarul, — Au murit?! — Daca au murit ?... —_ Da, oamenii mai sint in viata ? Au murit ? Mai tra- iesc ? Ce s-a intimplat cu ei ? — Care oameni ? i] privi banuitor Romulus, — Cei din racheta, —- Au fost oameni in racheta ? intreba din ce in ce mat mirat istoriograful, — Desigur. Adica, nu stiu. De unde vrei s& stiu eu? Tu trebuie sa stii. — A, este o Presupunere.., — Si ce are a face ? Vreau si stlu adevarul : ce s-a intim- Plat cu oamenii ? ! — Nu stiu, raspunse calm Romulus. Nu stiu ce s-a intim- Plat cu oamenii, Au plecat comandantul si astrofizicianul sa efectuez i esare. Aici am ramas doar noi si doc- torul. El trebuie sA vind numaidecit. In zori vor reveni Poate si ceilalti. Atunci vom sti totul, Nic. Abia atunci vom sti adevarul. Cel putin, asa cred, : Nic fl privi banuitor. Citeva clipe in incdpere se facu li- niste. Romulus evita si-i intiIneasca privirea si Nic intelese ca iva spune nimic ingaduisera si-i spuna nimic ori, poate, intr-adevar nu stia mai mult. Inchise pleoapele si incercd s& refack el o logicd a intim- plarilor, imile i se intretéiau insd fragme! ii ii stergea orice inchipuire, pind ci din departari siderale, vazu venind in zbor o naluca, o rachet& stralucitoare, de forma stranie, si totusi asemandtoare cu cele de constructie terestra, O privi atent, pind cind se apropie mult, foarte mult. Se invirti in jurul planetei cutremurata de 124furtuni magnetice, cdutind parca un Joe potrivit pentru cobo- rire, pind cind ajunse deasupra platoului din Muntii Vulcanici. Cobori lin, neverosimil de lin, incit atingerea cu scoarta pla~ netei nici. nu fu simtita. Abia atunci Nie recunoscu racheta aceea pe care el o intilnise dincolo de defileul cu apa rosiatica, in ajun. — ,Nu stiu ce s-a intimplat cu oamenii“... ... Astronautii erau trei, Cel mai scund parea sa fie condu- c&torul navei. Se imbarcar4 intr-o mica rachetd atomica si por- nir si cerceteze meticulos imprejurimile, planeta. Veneau dinspre marginea galaxiei. Expeditia lor dura de multi ani si toti trei_erau nerabdatori si ajunga la tinta, la finalul acelui enorm drum prin vastele spatii ale cerului, cind, dintr-o data, aparatele de bord se agitara nepermis. O singuré wprivire in’ ,,jur“* si cei trei astronauti isi didura seama ca in- trasera in zonele de interferenjé ale unui sistem planetar in care, nu mai incdpea nici un dubiu, exista viaté umana ; mai mult, in spatiul cosmic alunecau nave de o uimitoare repezi- ‘ciune, Determinarad cu precizie pozitia lor in spatiu (ce sur- prizai, era tocmai sistemul in care se asteptau cel mai putin si gaseascd fiinte vii, necum oameni), apoi determinara pla- neta care inlesnise aceste conditii de existent’ a materiei in formele sale de organizare superioara. w— Au plecat comandantul si astrofizicianul s4 efectueze cercetarile necesare...". _. Hot&rira sa abandoneze pentru scurt timp linia itinera- riului lor si s4 facd o escala pe planeta. Ynainte ins& de a pre- gati mava pentru coborire, isi didura seama cd planeta este foarte putin populaté, aproape deloc, in ciuda faptului cd pe cele citeva cosmodroame bine concepute exista 0 i care : nave uriase coborau la intervale destul de mi cu ele oameni, care se raspindeau apoi pe suprafata Planetei in comuniuni aparte. In acelasi timp, navele, odata eliberate de pretioasa incarcdtura, umana, se intorceau in spatiu. w— Aici am ramas doar noi si doctorul"... ...Nu le fu greu sa inteleaga situatia. Popoarele unei alte planete, de undeva, din necuprinsul spatiu astral se mutau in aceast{ noua ,,patrie. Conditiile pe care je oferea noul lor sistem nu le mai puteau asigura existenta si, atunci, intreprin- deri temerare aul determinat pozitia si conditiile favorabile ale acestei planete dintr-un sistem solar indepartat, unde se transbordau acum pentru cine stie cite miliarde de ani. y— In zori vor reveni, poate, si ceilalti...". 125«Cei trei astronaiti hotarird sa coboare, totusi, nu atit ‘pentru a urmari aceast4 operatie, cit mai ales din curiozitatea de a cunoaste oamenii unei lumi Pe care o visau atit. Nu mica le-a fost mirarea cind, apropiindu-se mult de planeta, si-au dat seama cA sint inconjurati de marunte aparate de zbor astral, care le urmaresc fiecare miscare. Aterizarea nu le-~a pus nici un fel de probleme, dar, abia iesiti din nava, s-au vazut inconjurati de mai multi indivizi, care nu manifestau nici mi car o urma de bucurie pentru aceasta intflnire si condusi in incaperile vaste ale unei institutii-laborator. Aici au fost cer- cetati cu mare luare aminte, li s-au inregistrat cuvintele gi, in ‘curind, nepoftitii oaspeti tsi didura seama ca gazdele reusisera ‘sa descifreze limbajul lor, cici unul dintre ei lise adres& vor- bind aceeasi limba. Erau suspectafi de intentii dusmanoase, banuiti cA veniserd si ocupe si ei aceasté planetd pentru se- mintia lor si li se cerea sé renunte, ori, dacd nu... Li se cerea, de asemenea, sA dea amanunte despre stadiul in care se afla Pregatirea lor de transbordare. La toate aceste intrebari cei trei ramdseseré muti. Zadarnice ramas fncercdrile lor de a-i convinge pe necunoscutii, stapini ai acelei lumi c& nici una din toate supozitiile si temerile lor nu erau intemeiate. »— El trebuie si vind numaidecit. Atunci vom sti totul...¢ .. Urmara zile grele. Cei trei astronaufi erau supusi unui adevarat regim de detentiune si singura idee cdreia ii rama- seserd credinciosi era aceea a evadarii, Nu usor le-a fost insa sa-si aplice planul. Si, odata desprinsi de sol, au constatat cd alte doud nave spatiale pornesc pe urma lor. Goana, cu vi- tez4 maxima, era halucinanta. Urmiritorii se tineau destul de aproape, dar aparatele lor nu aveau capacitatea navei fugarilor. De acest lucru se convinsesera destul de curind sierau linistiti ca isi vor pierde cu fricetul urma in necunoscut, cind aparatele semnalizaraé sciderea combustibilului sub limita minima. Se impunea neintirziat o escala Pe cel mai apropiat corp ceresc, be orice planeta, pentru improspatarea combustibilului. Astfel , ajunsera s& coboare pe aceasta planeta a furtunilor magnetice. Dar se stiau urmariti si grabeau din rdsputeri prelucrarea mi- nereului. Deodata insa pe planeté isi f4cu aparitia o noua nava. Desigur, cei trei preferasera si se find la distanta, pe cit po- sibil s& ramina neobservati, pind cind isi vor termina opera- tiunea de improspatare a combustibilului si atunci tsi vor lua zborul. 1263 > & 2 = - gDar iata, intr-una din zile furd descoperiti. Cineva se apropia de ei, de nava lor, cu pasi rari, dar hotariti. Plasa de aparare era instalata in jurul navei, aga ca acel cineva nu pu- tea ajunge pind la ei. In plus, se stirnise si o puternicd furtund magnetica ce impiedica inaintarea nepoftitului. Descarcari uriase de energie ficeau si vibreze totul in jur cind, deodata, omul ce se apropia de nava se prabusi. Fi- rele protectoare cedar si o explozie extraordinarA cutremurd iotregul platou, Apoi, urmd o linigste nefiresc de adinca.., . Cind intra medicul, ii gisi pe cei doi stind unul linga ce- lalalt, tacuti, far4 si se priveascd, Verificd imediat aparatele, control indicatoarele si nu se linisti decit atunci cind constata ca totul era in ordine, Nic se simtea mult mai bine. Acum era in afara oricdrui pericol Organismul suportase usor intreaga interventie. Inc putin si totul avea sd se termine cu bine. Nic deschise pleoapele Si se incrunta. Privi ceasul de pe peretele lateral si isi didu seama cA nu trecusera decit citeva minute. Intelese c totul nu fusese decit un vis al sau, rodul unei imaginafii inci supusa febrei, si regreta sincer ca visul se terminase. In incdpere era cald, liniste si plicut, Doctorul spuse c& furtuna se potolise in timpul noptii, dar cA acum, spre dimi- neata, se pregatea o alta. Apoi vorbira despre stelele cizatoare, despre intoarcerea pe PAmint, si timpul trecu pe neobservate. Cele doudsprezece ore se terminaserd si Nic fu scos din. ventuzele aparatelor de neutrelizare, Facu migscri pentru a-si dezmorti miinile si picioarele, corpul intreg, dar refuzi si se culce. Voia s4 astepte, impreuna cu ceilalti, intorcerea coman- dantului si vestile atit de emofionante in legaturd cu nava de pe platoul din Muntii Vulcanici. Nu asteptard prea mult. Se facuse luming diurna cind cei doi urcara scarile pind in salonul central, Toti cei cinci astro- nauti se aflau acum impreuna. Comandantul vorbi despre cer- cetarile efectuate in noaptea aceea. Tonul siu retinut nu. pre- vestea rimic bun, 128Inconjuraser& muntii, facind sondaje; in diferitele parti mai greu accesibile, actionasera cu ajutorul radarelor electro- nice. Inaintasera mii de kilometri pe intinderea planetei, fara Aseascd insi nimic deosebit. Pe versantul opus al defileu- lai descoperisera doar ramiasitele unei instalatii de prelucrare a uraniului, farimitate de descarcdrile furtunilor magnetice. Cercetarile mai amdnuntite, atit ale acelor instalatii cit si al datelor caracteristice planetei, culese in timpul sederii lor ai confirmau presupunerile. — Cu ani in urma, spunea comandantul poate cu zeci sau chiar cu mai multe zeci de ani in urmA, o racheta interastralé a aterizat pe aceasta planeta pentru a-si reflace (dupa cum do- vedesc ramisitele instalatiilor descoperite), rezervele de com- bustibil. Din motive necunoscute, navigatorii au trebuit si zAboveasca mai mult timp aici, sau poate pur si simplu, n-au mai putut decola. Oricum ins%, sederea prelungitd le-a fost fatala. Planeta are o perioada de cfteva sute de zile in care furtunile magnetice se intensificd mereu pina la exploziile in Jant, cind nici o fiintd vie nu le-ar mai putea sta impotriva. Oamenii acestia nu si-au dat seama ori nu au mai avut nimic de facut. Nici un document concludent nu exista in acest sens. Un singur lucru este cert : n-au supravietuit, Nava gi-au anco- rat-o in acea plas& care, o data rupta, declansa o explozie in afara navei. Era o masura de protectie impotriva eventualelor surpari din peretii laterali ai platoului, a unor blocuri de piatra care s-ar fi putut rostogoli duse de furtuna pind la nava, pro- ducind deteriorari. Rupind insd firele plasei, explozia locala produsa prefacea uriasul bolovan in pulbere. O defectiune, pe ' care probabil o determinasera timpul si prea multe furtuni magnetice, a facut ca la sistemul de explozii sA se conecteze intreaga nava. Asa se explicd faptul c4, 1a ruperea firelor de catre Nic, nava a sarit in aer, nemairaminind din ea decit ra- masite, din care nu se poate reconstitui nimic deosebit. Se pare c& planeta aceasta ascunde taine pe care noi, din pacate; nu le vom putea dezlega ae Timpul nu ne permite sa dezlegim mistere... In ce ne priveste, continud comandantul, mai putem 74- bovi cel mult cincisprezece zile pe planeta. Orice intirziere ar fi primejdioasa. Planeta se apropie de perioada furtunilor cu 129 9 — 0 antologie a literaturii de anticipatie romAnegti — ed. 99 Eeexplozie in larit. Va trebui si grabim prelucrarea minereului, intre timp, vom efectua si alte cercetari, S-ar putea si avem surprize, sé: descoperim lucruri extraordinare... Deocamdata insd trebuie si ne odihnim citeva ore. Am avut cu totii o noapte lunga, neobisnuit de lung si de grea. Nic statea intins in asternut si privea cerul, Prin fereastra clipsoidala a cabinei privea norii negri, incarcati, prevestind furtuna, Undeva, dincolo de ei, vedea stelele cazind mereu, prabusindu-se in vazduh ca un tipat strident de lumina. »Fiecare om isi are steaua lui, isi spuse. Ce frumos neade- var : cind moare un om, se stinge 6 stea...", Se gindea la oamenii aceia veniti din cine stie ce colt al universului pentru ca sa ramina legati pe veci aici, de aceasta planeta ciudaté. Oamenii unei alte lum intilnirea lor trecea prin moarte si ramasese neimplinita. Dar in piept isi simtea inima batind un ritm nou, nemai- cunoscut pind atunci, reinviaté din moartea de o clipita ce o cuprinsese pe acea planetA zguduita de furtuni necrutatoare. Un ritm nou, de dincolo de moarte.DAN CULCER OBELISCUL nlingad zidurile nepieritoare ale speranfei* HESIOD Orasul meu e mic. Nu are ‘decit 0 singura piata, cinci strazi care se indeparteaza radial din ceniru, 0 bisericé, doua scoli, cinci circiumi, cinci cafenele, un magazin de mobila, 0 consig- natie, o baie publicd si un riu care trece pe la marginea lui. In mijloc se inalta un obelisc despre care se spune ca a fost con- struit acum cinci secole din pietrele cetatii darimate de cuce- ritori. De citva timp se construiese aici case inalte, citeva la marginea orasului, pentru cA primarul este un om intelept si vrea sa ramina in istorie. Locuiesc si eu intr-una din ele, intr-o garsoniera destul de bund, si, spre norocul meu, am nervii tari, ag putea spune ca sint chiar inert, de aceea nu mA sinchisese de zgomotul multiplu, fecund gsi derivat al cladirii din beton armat. in timpul meu liber mA ocup cu cresterea viermilor de matase. Cred ca este o ocupatie agreabila si onorabila, pentru cai un om serios trebuie s4 facd ceva im afara orelor de serviciu si placerea pe care mi-o da fosnetul viermilor intre frunzele de dud, tirindu-se lacomi pe foile mari de hirtie, cred ca este o placere cinstita si care nu dauneaza nimanui. Si, mai ales, nu produce zgomot. Aerul curat al ultimului gtaj pare sa le pri- asci viermilor mei. Cresc repede, alimentati cu. sirguinti si pasiune de miinile iubitoare care stiu sa le creeze conditii pri- elnice de trai, curatind Ja intervale bine stabilite foile de hirtie de resturile frunzelor roase. Iau uneori, seara, in palmé cite un vierme grasut si alburiu impreuna cu o frunzA de dud si tra- iesc clipe de dulce reverie simtind cum, in céusul palmei mele, viermele se simte linistit si continua s& rontdie frunza, min- giindu-ma cu afectiunea aceea statornic’ ce nu poate fi ga- sita decit la animale, la ciinele care linge mina stapinului sau, la pisica infoiati si ametita care se roteste pe ling’ piciorul omului. 131