ION ILIE IOSIF _—_—_—.. ' RAZBUNAREA LUI PIERROT y-§i daca te mai prind pe-aici iti dublez portia !...« Vocea_ bubui napraznic pe urma traiectoriei descrisd de corpul lui Pierrot, de parcd suflul ei Lar fi proiectat pe cal- darimul strazii si nu sutul expert de pe urma caruia, partea aceea semisfericd, pe care acum si-o masa grijuliu, ii dadea, ca- tegoric, o senzatie dezagreabila: »Bestiile ! mormai Pierrot, asezindu-si cu grijé dosul pe bordura din fata ,,Marelui concern de rechizite electronice pen- tru toate gusturile si pentru toate pungile“, din incinta cdruia tocmai fusese poftit in aer liber. »Bestiile ! recapituld el. In definitiv, ce mare lucru am fA- cut ? Burtosul dracului! N-are simtul umorului nici de doi bani !# Indiscutabil c& dacd Pierrot ar fi cunoscut mai profund viata — si lucrul acesta ar fi fost posibil cu conditia si numere ceva mai mult decit cei saisprezece ani Pe care-i avea — n-ar fi ajuns fn aceasta situatie, hai s&-i zicem, incomoda, Dar n-avea decit saisprezece !... Pe de alta parte, e la fel de adevarat cé videa o Precocitate putin obisnuita, ba chiar necuviincioasa Pentru un copil pripasit de la zece ani pe lingd inginerii concernului, cirora incerca — si reugea — sd le fure meseria! Indeminarea si aplicatia diabo- licd pentru cibernetica fi adusesera primul conflict cu domnul Jourdain la numai paisprezece ani, cind construise primul sau robot, un papagal capabil de orice imitatie verbala! Domnul Jourdain, care-1 ]audase initial, se vazuse constrins, foarte cu- rind, sd-si cenzureze entuziasmul. Cauza o constituise imper- tinenta papagalului care, in loc de un Politicos ,,bund dimi- 226neata“ i-a azvirlit intr-o buna zi — instigat de Pierrot, con- siderase domnul Jourdain — 0 tripla_blasfemie, asurzindu-1 cu 0 apreciere denigratoare : »Domnul Jourdain e Prost, prost, prost !“. Urmase, desigur, o corectie moderata, pe care ins Pier- Tot n-o putuse uita. Dupa indelungi-cautari reusise, si lucrul se intimplase chiar in aceasta zi, SA imbunatateasca substantial me- canismul ceasului cu cuc electronic in asa fel incit, la ora prin- zutui, in plenul gedintei Consiliului de administratie, patruzeci de urechi fusesera informate de cucul inconstient ca : »domnul Jourdain e un incornorat ! De douasprezece ori !... Povestea era de fapt un secret al lui Polichinele, care nu mai deranja pe ni- meni, atita doar cA domnul Jourdain tinea la aparentele fn nu- mele carora Pierrot fusese premiat dupa cum s-a vazut la in- ceput, Pe seara, in subsolul Marelui concern, in timp ce-si impa- cheta zestrea sub privirile lui Papa Tournesol — laborantul, prietenul gi admiratorul lui — Pierrot isi faurea cu glas tare noi planuri de razbunare. —- La ce dracu mai cari dupa tine pocitaniile alea ? se in- fiora papa Tournesol. Epitetul se referea Ja un sul gros de pinze Pictate in maniera superimpresionista, pe care Pierrot le strin- “ea cu pietate la piept. Erau, zicea el, singura mostenire de la un strdbunic scuturat in tinerete de frisonul artei ! »Ar putea tine cu succes loc de bau-bau !# isi exprimase cindva papa Tour- nesol parerea. Fapt este ci pentru Pierrot ele aveau o valoare pur afec- tiva si, ca atare, nici nu se gindea s& le comercializeze in chip de ,,picturi martiene‘, cum fl sfatuise prietenul sau, — Hai, dom’ Reubidon, si mergem. O s4 ma ajuti s& car bagajul. — Eu nu car, se auzi 0 voce scirtiitoare. Eu sint critic de arta, pictor... Din coltul camerei iesi la iveald posesorul vocii : un tobot humanoid cu o infatisare destul de ramolita, ins& suficient de veridica. Pierrot devenise Proprietarul lui datoritd faptului cd domnul Jourdain {1 considerase, atunci cind fi fusese prezentat spre avizarea unei productii de serie, drept un rebut, calificativ ce-] azvirlise automat in curtea deseurilor. 11 culesese de acolo gi-l folosise pentru a invata de la el critica $i istorie de arta. Singurele neajunsuri le avusese in legatura cu inlaturarea pre- tentiilor lui Reubidon de a folosi culorile gi pinzele strabunicu- lui — ,,Pictura de alienat !, le catalogase el — in scopuri per- > sonale. 227eee eee Sink ns eeirearee Serer eee eee — Ai vazut ? se’ plinse Pierrot laborantului, L-am jignit. $i p-dsta ! Ce zi cu ghinion ! Pierrot isi roti pentru ultima oard privirile prin camera. Fara a fi prea confortabila, camera de Ia subsol insemnase pen- tru el primul adapost demn de acest nume. Asa se explica usoara unda de regret pe care o simtea acum. — Te las cu bine, papa Tournesol si, te rog, nu-ti face griji- Totul are si se aranjeze. Cit despre domnul Jourdain... j-o pla- tese eu, vei vedea ! Un ceas mai tirziu, in mansarda unui bloc stravechi, unde-si mutase domiciliul, Pierrot constata cu satisfactie : — Ki, dom’ Reubidon, am avansat, nu ? De la subsol la cu- curigu !... E ceva! Si acum, si ne gindim cum sa-i dim si noi un sut incornoratului 4luia, spuse el manifestind o laudabilé consecventa in hotariri. E o chestiune in care cred ca poti si vrei sA ma ajuti, incered el sd-si intarite colocatarul, uitind cu cine avea de-a face. In definitiv si pe tine te-a jignit! Te-a aruncat ca pe un lucru netrebnic, temindu-si reputatia de mare specialist in arta. Stii cA are o colectie serioasi de tablouri st ca se considera un mare cunoscator.., — Eun mare idiot ! il intrerupse Reubidon. Dar colectia sa este demnd de luat in seama, Rubens, van Gogh, Tizian, Ga- insborough... enumera el. — Splendid ! il intrerupse Pierrot. Maestre Reubidon esti. un geniu. Mi-ai dat o idee strAlucitd. Presimt c& onoarea noas- tr& se afla in curs de spalare ! Aflé, maestre, ci din acest mo- ment te declar pictor... — Dar sint pictor, protest’ Reubidon. — Esti mai mult decit atit ! Vei fi Rubens, van Gogh, Ti- zian, Rembrandt si asa mai departe la un loc ! — Sint mai bun decit toti la un loc ! emise calm Reubidon. »S-a fmbolnavit de grandomanie, saracu’, {1 compatimi Pierrot. Oricum ar fi insa, nu eu voi fi cel ce i-o va scoate din cap !“ EE . * * Peste resedinta patronului Marelui concern noaptea aster— nuse valul de taina si liniste... Paznici nu se vedeau pe nicdiert si Pierrot stia foarte bine ca in privinta asta poate fi linistit. Domnul Jourdain socotea ci tine de prestigiul firmei sA-si ocro- teasca larii exclusiv prin folosirea aparaturii de prevenire, sem- 228nalizare si-imobilizare a spargatorilor, produsi de concernul sau.-Din nefericire pentru el, Pierrot juase parte la montarea intregului sistem aga ca, la ora aceasta, stia ci un simplu scurt circuit la caseta centrala de control a instalatiei_ transforma casa intr-un Capitoliu fara giste ! Strecurindu-se fara zgomot, Pierrot, urmat Ja doi pasi de Reubidon, ajunse in spatele locuintei patronului unde se afla mascatA, Sub dalele de granit, usa de evacuare in caz de incen~ diu a galeriei subterane. Aici isi tezauriza domnul Jourdain banii, metamorfozati in tablouri ale marilor maestri. Locul in care pitrunserd cei doi semana cu un adapost anti- atomic. Peretii masivi din beton, protejati cu placi de plumb erau lipsiti de orice deschidere ; aerul era ins& proaspat $i us- cat datorit& instalatiei de conditionare automata, care nu per— mitea nici cea mai mica variatie de temperatura. De la ultima vizita a lui Pierrot in subterana, petrecuta in conditii legale atunci, interiorul nu se schimbase decit foarte putin. Un putin naucitor insa! fn lumina clara.a ultraviolete- lor, se insirau de-a lungul peretilor chintesenta citorva veacuri de pictura. Se intilniseré peste ani citeva zeci de capodopere italiene, flamande, franceze.. claustrate aici la dispozitia unui ingur om ! — Fi dracie !... murmura Pierrot, revenindu-si treptat din starea de contemplatie prelungita in care ciizuse. Ce parere ai, dom’ Reubidon ? Reubidon nu-i raspunse, preocupat sa-si ageze sevaletul in fata ,,Baiatului in albastru“, * ”E un fleac, comenta el in loc de raspuns. Intr-o ora il fac mai bine decit e acum. — Hei, se alarmd Pierrot, ne-am inteles sA copiezi totul cu exactitate, Daci adaugi sau omiti ceva. aleluia ! Planul meu se duce de rip’: Cind vom termina treaba, ti-am promis, iti dau culori-si pinze pentru.o mie de capodopere personale ! — MA& rog, daca le accepti in halul Asta... n-ai dectt, ceda scirbit Reubidon, obligat si-si infrineze personalitatea. Da-mi analizatorul chimic. Trebuie sa stabilesc exact compozitia si dozajul culorilor. : - _ Poftim, ii oferi Pierrot aparatul cu ajutorul caruia Ma- rele ‘concern isi cistigasé celebritatea la inceputurile sale, Cu el se determinase, printre altele, compozitia lacului viorilor Stra- divarius, asa incit se implineau_zece ani de-cind incepatorii scoteau din viorile chinuite tonalitati cremoneze, ceea ce, ori- cum, se accepta‘mai ugor de catre vecini. 229nalizare si imobilizare a spargatorilor, produsa de concernul sdu. Din nefericire pentru el, Pierrot luase parte la montarea intregului sistem asa ca, la ora aceasta, stia cA un simplu scurt circuit la caseta centrala de control a instalatiei transforma casa intr-un Capitoliu fara giste ! Strecurindu-se fra zgomot, Pierrot, urmat la doi pasi de Reubidon, ajunse in spatele locuinjei patronului unde se afla mascata, sub dalele de granit, usa de evacuare in caz de incen- diu a galeriei subterane. Aici isi tezauriza domnul Jourdain banii, metamorfozati in tablouri ale marilor maestri. Locul in care patrunsera cei doi semana cu un adapost anti- atomic. Peretii masivi din beton, protejati cu placi de plumb erau lipsiti de orice deschidere ; aerul era insi proaspat $i us- cat datorita instalatiei de conditionare automata, care nu per- mitea nici cea mai mica variatie de temperatura. De la ultima vizita a lui Pierrot in subterana, petrecuta in conditii legale atunci, interiorul nu se schimbase decit foarte putin. Un putin nducitor insé! In lumina clara.a ultraviolete- lor, se insirau de-a Jungul peretilor chintesenta citorva veacuri de pictura. Se intilnisera peste ani citeva zeci de capodopere italiene, flamande, franceze... claustrate aici la dispozitia unui singur om ! ~~ Ei dracie !... murmura Pierrot, revenindu-si treptat din starea de contemplatie prelungita in care cdzuse. Ce pirere ai, dom’ Reubidon ? Reubidon nu-i raspunse, preocupat s4-si ageze sevaletul in fata ,,Baiatului in albastru“. — E unm fleac, comenta el in loc de raspuns. Intr-o ora il fac mai bine decit e acum. — Hei, se alarma Pierrot, ne-am inteles si copiezi totul cu exactitate. Daca adaugi sau omiti ceva... aleluia! Planul meu se duce de ripa: Cind vom termina treaba, ti-am promis, iti dau culori si pinze pentru.o mie de capodopere personale ! — MA rog, daca le accepti in halul Asta... n-ai decit, ceda scirbit Reubidon, obligat si-si infrineze personalitatea.. Da-mi analizatorul chimic, Trebuie sa stabilesec exact compozitia si dozajul culorilor. . . = Poftim, ii oferi Pierrot aparatul cu ajutorul céruia Ma- rele concern isi cistigase celebritatea la inceputurile sale. Cu el se determinase, printre altele, compozitia lacului viorilor Stra- divarius, asa incit se implineau zece ani de cind incepatorii scoteau din viorile chinuite tonalitati cremoneze, ceea ce, ori- cum, se accepta mai ugor de cdtre vecini. 229— E in regula, scirtii Reubidon. Ag putea scoate din pa- leta mea game cromatice cu mult mai complicate decit astea ! — Minunat, se bucura Pierrot. Mai ramine problema pin- zei.., — Merge, declara Reubidon dupa citeva minute de cer- cetare. Textura este aceeasi. Va trebui doar s-o imbatrinesc cu citeva zeci de ani, dar lucrul Asta fl pot face si dupa ce termin de copiat. .-~ Bravo, maestre, da-i drumul, rdsufli usurat Pierrot. Pentru noaptea asta rezolvam doud Gainsborough, doud Ru- bens, si un Tizian, iar dac& totul merge bine in cinci zile ter- minam, E Si _treaba a mers ca pe roate! In fiecare noapte cei doi asociati patrundeau in galerie, unde Pierrot alegea ca un na- bab, iar maestrul Reubidon copia. (,,Adevadraté munca de oc- nag !“ se lamenta el.) In final, douazeci de copii identice, dar absolut identice, inlocuiau tot atitea capodopere subtilizate de Pierrot si depo- zitate provizoriu in noua sa locuinta. Urma acum partea ,,dis- tractivé“, cum o numea el, incintat ca; pina aici, lucrurile se desfagurasera perfect. Distractia aceasta era insd cit pe-aci s& devind funebra, dat fiind faptul cé Pierrot omisese din calculele sale efectele ce le-ar fi putut avea o emotie neasteptata asupra inimii dom- nului D’Artesson, directorul ,,Galeriflor nationale franceze de arta‘. Curierul de servici depuse pe biroul domnului D’Artesson un pachet voluminos, insotit de o scrisoare cu antetul Marelui Concern. ,,Va rog s& primiti, domnule director, se spunea in scrisoare, modesta donatie aldturatd, ca o dovadd a stimei ce Port Institutiei Dvs. Totodatd, va rog s4 nu faceti public nu- mele subsemnatului in leg&tura cu aceasta donatie intrucit, dupa cum prea bine cunoasteti, detest osanalele Publicitare. Cu deosebita consideratie etc. etc. J. B. Jourdain“, se incheia ge- neroasa scrisoare. Auzi, rechinul naibii, 1-a apucat subit modestia ! Cine stie ce cijurucuri imi trimite stiind cA sint obligat sa le primesc, ba, ™mai mult, sa-i trec si numele in Cartea de Onoare !.,,“ 230Reflectiile, deloc’ binevoitoare, igi dadura duhul in fata continutuluj pachetului. Tnainte de a c&dea, distrus morakmente, ‘vator, domnul D’Artesson reusi s& articuleze : Apa tita jale, atita neajutorare, in. cit instalatia de securitate generala, analizind pe loc situatia, decreti : ,,Foc*. Celula antiincendiu declangsi vacarmul sirene- lor, iar in biroul domnului D’Artesson tisnira suvoaie de spuma, transformindu-l pe bietul director ntr-o statuie de clabuc. Echipa de paza alertata, a navalit in birou tocmai la timp pen- tru a-l salva de la moartea prin sufocare. Dupa ce zarva lué sfirsit, domnul D'Artesson: igi convoca adjunctul, uluit si el de jntimplare. — Nu existi decit o singura explicatie, opina domnul D’Artesson. Sau a innebunit, sau era nebun mai de mult gi noi n-am stiut ! — Oricum ar fi, pe noi nu poate decit sé ne pucure. Privirea mustrateare a domnului D’Artesson invita la mai multa consideratie. “_ MA refer, bineinteles, la donatie, se corecté adjunctul. — Si acum ce facem ? — Ce sh facem ? Ti expediem o scrisoare de multumire si cu asta basta! Vedeti doar c& nici el nu vrea mai mult, — Tocmai asta nu pricep, oftA domnul D’Artesson, Nu inteleg ce urmiregte ? O ridicare din umeri fiind singurul réspuns posibil, scri- soarea, in care cel mai palid epitet alipit numelui domnului Jourdain era: ,,Mecena al artelor*, a fost intocmit’ si expe- diata. Era sortit, se vede treaba, ca ziua aceea Sa insemne pentru domnul D Artesson summum de emotii trdite de-a lungul unei vieti linistite. Ati innebunit ? Ma credeti nebun ? Va tineti de farse ?“ In incapere p&trunsese domnul Jourdain. Domnul D’Artesson ra- masese cu gura cdscataé si acum. Incerca sa-si inghita elogiile ce-i nivalisera pe buze. wCe dracu i-am facut ? se chinuia el si-si aminteascd. Pe cit e de timpit 0 fi orezut cd MECENA inseamné o injuratura !“. Dar nu era vorba de aga ceva, nici pe departe. Pur si sim- plu domnul Jourdain pretindea a nu fi facut donatii in viata lui! 231Nu, domnul D'Artesson nu-1 credea capabil ! »Voiau sa-si bata’ joc de el 2 q Tnterlocutertil se lepada ca de Satana de o asemenea in- __-tentie: »Atunci 2 Tn loc de raspuns, domnul D’Artesson Prezenta scrisoarea cu autograful domnului Jourdain. »Plastografie !“ tipa domnul Jourdain. : »Si asta 2“ gestul domnului D’Artesson indica pinzele cu pricina etalate pe masa de lucru, »Sint false, copii ! Originalele n-au iesit niciodaté din co- lectia mea !* ie — Sint originalele, nu incape nici un dubiu. Tocmai ter- minasem verificarea, spuse domnul D’Artesson recapatindu-si in sfirsit graiul. Tin si va exprim inca o data recunostinta noas- tra pentru... Hotarit lucru, batrinul muzeograf nu pricepea deloc situa- tia, Ferocitatea_privirilor domnului Jourdain dicté totusi in- stinctului sau de conservare si se replieze in spatele biroului, A fost 0 dovadi de prudenté ! Pumnul musafirului sfarima inclipa urmatoare mulajul de ghips al lui Apollo,.O secunda mai devreme, pe directia respectiva s-ar fi aflat nasul venera- bilului director ! Cu mina bandajata, domnul Jourdain s-a dovedit un parte- ner de discutii suportabil, Dar, pentru c4.o tinea una si buna »N-am donat nimic*, iar domnul D’Artesson ii amintea zicala din copilarie : ,,Mortu’ de la groapa nu se mai intoarce“ s-a hotarit rezolvarea neintelegerii la fata locului. i Aerojetul Galeriilor isi lua zborul purtind, in afara parti- lor in litigiu, pretioasele Pinze si testerele izotopice de auten- tificare. Pierrot era ingrijorat. Reubidon plecase in orag si-si cul pere culori si pinza fericit ca, iatd, venise clipa desc&tusarii ! Putea acum sa-si picteze capodoperele in voie, ii spusese Pier- rot, dup ce desavirsise o razbunare magnificd, unica dupa parerea lui. 232Sentimentul reusitei era, din nefericire, umbrit de intir- zierea inexplicabilé a lui Reubidon, O zi si 0 noapte reprezen- cam prea mult pentru procurarea materialelor. In astep- tare, patrula neraébdator prin mansarda, Promitindu-si sd ad- ministreze dezertorului o carcera de doud s&ptimini cel putin. »Dar daca..." Pierrot nu-si rostise gindul pind la capat, cind Picioarele il si scosesera in strada. »Cretinul, il desfiintez, ii tai autoalimentarea dacd-1 gasese acolo... Sfinte Sisoe, ajuta-ma !"“.. gifiia el, escaladind gardul Jocuintei domnului Jourdain, ql In citeva clipe anula sistemul de alarm& si patrunse, aproape rostogolindu-se, in galeria de tablouri. Concomitent, Pe intrarea principala tsi faceau aparitia domnul Jourdain — abia respirind sub povara celor doudzeci de pinze, avind pentru prima cara ocazia si constate cd arta e un lucru greu — si domnul D’Artesson inarmat cu testerele izotopice. — Ho... hotii!... se bilbii domnul Jourdain, nevenindu-i sd-gi creada ochilor. — Mama, fluierd Pierrot a pagubi, pregitindu-se sufle- teste pentru o noua jignire. Domnul D’Artesson nu scoase o vorbd, si asta nu fiindcd n-ar fi avut nimie de spus. Era insi pe de-a-ntregul captivat de activitatea unui individ care, absent din realitate, isi vedea linistit de treabi ! Individul era Reubidon, iar treaba Pe care o facea tinea, indiscutabil, de pictura. Asa cum bdnuise, prea tirziu din pacate, Pierrot, maestrul isi statornicise atelierul in galeria domnului Jourdain si, in ras- timp, facuse treabi nu gluma. Marturie depuneau peretii or- nati cu peste cincizeci de picturi- a‘ cairor maniera te coplesea. Pinza fa care punea ultimele tuge, 0 ariadnicA incilceald de pete de culoare purta titlul ,,Venus Taurida* gsi, bineinteles, semna- tura maestrului Reubidon. Pe linga pereti, proaspatul reformator al nobilei arte ase- zase cu grijd intreaga colectie a domnului Jourdain. Mai mult, minat de © pornire altruista, gasise de cuvinta si faci fiecdrui tablou o copie, aga cum descoperi, putin mai tirziu, muzeo- graful. Domnul Jourdain era un tip violent, iar punctul siu de ve- dere s-a concretizat si de aceasti dat& ca atare. Virful panto- fului sau, lansat in plin, atinse spatele lui Reubidon — un spate blindat, f4r4 discutie. Piclorul domnului Jourdain nu be- neficia de acest avantaj, iar rezultatul ciocnirii a facut si vi- breze peretii galeriei cel putin cinci minute !... 234Nu cred ca discutia ce a urmat poate fi redata cu usurinta. In orice caz, a fost o convorbire instructiva, plina de vioiciune, mai ales la inceput, cind fostul patron l-a alergat pe Pierrot cam patru ture in lungul galeriei, tinind cu orice pret sa-i dea pportie dubla* ! Cind, epuizat, domnul Jourdain hotari sa cheme_ politia, domnul D'Artesson, fire inclinati spre pacifism, ii demonstra ca aga nu rezolva nimic. Mai mult, Jumea ar fi aflat ci posedd cite doua tablouri pentru un original, fiinded, fl asigura el, tes- terele izotopice nu puteau deosebi copia de original ! — Domnul ne-ar putea lamuri, eventual ? se adres el lui Pierrot. — Asupra celér expediate Galeriilor, da — r4sufla usurat Pierrot constatind c&, pe moment, primejdia se indepartase. Am trimis acolo originalele. — Slava tie, doamne, si pentru atit, ofté domnul Jourdain. Tote ceva! — E pe naiba, se impacienté domnul D’Artesson si incepu si cotrobaie nervos printre teancurile de pinze. Cu astea e st mai rau! Le-am amestecat cu celelalte doud copii de aici vrind sd le verific.... Domnul Jourdain icni scurt, ca un boxer lovit sub centura. — Poate, cumva, dumneavoastra ?... se Intoarse intrebator - muzeograful caétre Reubidon — Maestrul Reubidon... se prezentaé autorul inconstient af dezastrului, Desigur, daca aveti rabdare... Vopselele si pinza cu care am lucrat sint tratate in asa fel incit, peste aproximativ gaptezeci de ani culoarea dispare gi, deci... Era pic&tura in paharul plin! Domnul Jourdain fesina... Nici cele mai optimiste calcule nu-i permiteau sd creada ca va atinge virsta de o suta treizeci de ani! Cind s-a trezit, intr-un acces de furie melancolicd, patro- nul Marelui Concern a semnat donarea intregii colectii catre Galeriile Nationale, cerind in schimb discretie totala asupra ce- -lor intimplate. Las’ si admire, dobitocii, se consola el. Mai mult ca sigur, n-au si reuseascd si expund originalele... Eu, cel putin, vor intra in istorie !... 235EDUARD JURIST CONGRESUL BACKSTER Congresul urma sa se tind chiar in Gradina Botanica. Se aflau acolo peste patru mii de delegati din toate tarile, de pe toate continentele. Deschiderea oficialé a fost ins& aminata de trei ori pentru ca, in ciuda tuturor masurilor adoptate — dez- baterile fiind secrete — s-a constatat, de fiecare data, prezenta nedorita a unor ziaristi. (Unul a avut ingenioasa idee sA se as- cunda in boilerul care incalzeste sera, dar a fost cit pe aici si se inece, iar altul n-a pregetat sA se ascundd intr-o lad& cu ingras4minte naturale lasata din neglijenta intr-un colt.) In cele din urma, cind n-a mai fost detectata nici o Prezenta straina, lucrarile au fost deschise in mod solemn. Marea majoritate a delegatiilor se gasea in ampla $i moderna ser4, dar lucrarile erau urmarite si din parc ca gi din pavilioanele anexe, Desi fie- care delegat avea prins, cum se obigsnuieste, un ecuson cu nu- mele si regiunea geograficd de unde venea, se conveni ca in actele. Congresului, el sa fie numit cu numarul de ordine sub care era inregistrat. Cu toate cd participantii afisau o retinere deplina, un ochi atent ar fi putut observa ca in atmosfer4 dom- fea o anumita tensiune. Asa cum s-a aflat mai tirziu, delegatii nu stiau ca pretutindeni fusesera amplasate microfoane si sen- zori invizibili de mare sensibilitate, ce inregistrau cele mai fine reactii, comunicindu-le Computerului Alfa Sigma 52, cea mai recenta realizare fn domeniu. Terminalul calculatorului era instalat intr-o cazemata subterand, fiind urmérit zi si noapte de o echipa de specialisti. Se pare chiar c& unul dintre acestia (din motive ce nu au fost clarificate) a transmis presei steno- grama Congresului, din care reproducem si noi citeva frag- mente. 236. Congresul, dupa cum se vede, a folosit o metodologie oare- cum diferité de altele. S-a lucrat fara prezidiu si fara prese- * dinte. Delegatii luau cuvintul de la Jocurile lor, completindu-se reciproc. Alte precizari le vom face pe parcurs. Delegatul MN2005 — Stimati colegi, se implinesc 20 de ani de cind un poli- tist ingenios, Mr. Backster, a intrevazut posibilitatea folosirii detectorului de minciuni in lumea plantelor. A fost o simpla intimplare dar ea a caracterizat cit se poate de semnificativ re- Jatiile dintre specia umana si lumea vie inconjuratoare. Daca urmérile aplicdrii numitului efect Backster nu au fost intot- deauna dintre cele mai fericite, el a pus totusi in evidenta fap- tul ci lumea plantelor este situatéa pe 0 cu totul alté scara a dezvoltarii decit se crezuse pind atunci. S-a inteles din acel moment ca plantele sint guvernate nu numai de procese fizio- Jogice ci si de un complex de factori care nici azi nu a fost deplin elucidat. E vorba de comunicare, de transmitere a_in- formatiei, ba chiar de ceea ce s-ar numi, daca vreti, atitudine comportamentald. De aceea, ideea domnului Cleve Backster poate fi socotita o adevarata piatré de hotar si propun ca Fo- Tumul nostru si primeascd numele de Congresul Backster | Pe terminalul calculatorului se succed o serie de cercuri concen- trice colorate. Convertizorul sonor explici: ap lauze. Pe eran se pot observa si citeva zone negre — abtinerile. Delegatul F 790543: — Intr-adevar, au trecut doudzeci-de ani de atunci. Din picate, doudzeci de ani care n-au adus la viata Sahelul cu se- cetele sale catastrofale, in timp ce sub calotele polilor, continua sii tirascd existenta abia citeva specii de licheni, In zonele cu clim& mai blindd, in schimb, au fost organizate complexe agro-industriale care au intensificat la maximum exploatarea Jumii vegetale. Cind marea concurenta de pe terenul hidrocar- urilor a luat sfirgit, s-a dezlantuit o oncuren{a fara prece- dent in sfera spatiului alimentar. Mai acerba, mai irationala decit cele de pind acum. Au aparut si forme de concurenta pa- radoxale, necunoscute pind mai ieri. Daca farile producatoare de petrol il vindeau t&rilor care nu-l aveau, faptul era cit se poate de explicabil (ele achizitionind in schimb tehnologie avansata), vinderea produselor agro-alimentare cAtre’ farile bo- gate nu s-a justificat intru totul... 237Delegatul UX 278: — Stimate coleg, traim fntr-o lume a interdependentelor. Inseamna s4 dovedim cA nu cunoastem conceptiile actuale pri- vind cultura. Nici agrotehnica nu mai poate fi aplicata cu mij- loace depdsite. E nevoie de utilaje moderne ce nu pot fi achi- zitionate decit pe baza asa numitilor dolari verzi, Un delegat din sala : — Dolarii totdeauna au fost verzi... Cercuri colorate pe ecranul terminalului: animatie. — Ar fi foarte simplu daca si dolarii verzi ar putea fi cul- tivati in gradina. Deocamdaté nu s-a gasit solutia si, asa cum si in natura se stabilesc anumite echilibre, tot aga si in socie- tatea umana stint necesare anumite echilibre economice. Asa- numitului dialog (de multe ori al surzilor) dintre Nord si Sud, i s-a addugat cel dintre satui si flaminzi. Curios e faptul cA nu totdeauna bogatii sint satui si flaminzii sdraci ! Pe ecran : pitrate rosié si verzi: aprobari unanime... In continuare delegatii abordeazt o largé serie de probleme privind economia agricola. Urmatorul vorbitor este intimpinat cu refele albastre pe ecran, dovedind larga lui notorietate in rindul celor prezenti. Delegatul SG 54: -— VA rog si-mi permiteti si ma ocup nu atit de aspectele legate de practica nemijlocita, ci de ansamblul unor conceptii care prezideaza relatiile dintre om si natura. Este cunoscut fap- tul cd in stadiile primare ale dezvoltarii civilizatiei, si omul facea parte din natura. Poate nu intimplator unele mituri au socotit acele vremuri paradiziace. Pe urmi... Voce din sala: — A fost 0 mare greseala cd individul umanoid a fost lasat sa coboare din copaci. Daca ar fi gasit acolo suficientA hrana, Terra ar mai fi fost si astazi o planet fericit: i Ecranul se intunecd. Apar puncte si linii verzi — proteste vehemente. 238Din nou delegatul SG 54: — Vid c& ideile de asa zisi umanizare a mediului sint im- pirtisite de numerogi delegati. Tocmai aici e nodul numeroa- selor confuzii, Spuneam deci cd de la etapa initial cind omul facea parte din natura, prin activitatea sa de homo faber, el s-a desprins din mediul ambiant si si-a propus sa-] supund, si-1 subjuge, s4 devina stépinul absolut al naturii, sdvirgind aceleasi crime impotriva naturi? ca si cele sdvirsite in cealalté coloni- zare. Sigur, astdzi sintem intr-un alt moment al civilizatiei, dar putem constata cA $i astazi se practicd o exploatare mult mai subtila, mai periculoasi... Interventie di sali : — Cu totul de acord cu teza stimatului SG. Mai mult, pe plan social, unii teoreticieni fac mare caz de escaladarea vio- lentei. Se pare ca aga e. Dar este total ignoratd, sau escamotata, violenta practicata impotriva naturii. Un individ uman in stare sA taie cu securea un brad, e in stare si omoare si un pui de foc si si comitd o agresiune antiumana. In esenta e acelasi lucru, Diferx motivatiile raportate la morala uman. Trebuie de aceea si luptim pentru o noua morala, o morala superioara, morala ecologica. — Multumesc pentru completare. Total de acord, Ceea ce trebuie s& inteleagd specia umand, la urma urmei, in propriul ei folos, este ci natura nu este numai un sistem de scari ale nivelelor evolutiei ci, si aici este esentialul, un ansamblu ‘de interdependente in care biounitatile depind vital unele de al- tele si, din acest punct de vedere, omul nu este superior copa- cului, copacul nu este superior pasarilor, pasarile nu sint su- -perioare insectelor, ci toate depind unele de altele... Voce din sala : — Nimeni nu ma va impiedica si cred cd omul este de- parte de a fi fiinta superioard care se crede. Specimenul care socoteste ci se poate eterniza, gravindu-si numele pe trupul unui arbore sau care foloseste natura ca simplu decor pentru pretentiile sale estetice, n-are nici o sans sd-si dovedeascd superioritatea... Discufiile continua cu tnvergsunare. Se propune infiinfarea unei Ligi pentru protectia plantelor, mai jprecis de autopro- tectie. : 239— Stop! M& opun cu toata hotarirea ! Congresul nosiru este un congres strict stiintific. Chiar dacd au fost si unele in- terventii care implicau zona socialului, lucrulera normal caci s-a infeles in cele din urma cA nu sé poate vorbi de un social abstract, ci de unul conditionat geoclimatic. Dar de aici si pina a face politici! Stiti bine cd incd in urma cu 15—20 de ani au apérut tot felul de partide zise ecologice, De fapt, ce erau aceste partide ? Credeti ci le pasa lor de natura ? Nicidecum ! Doreau ca, folosind aceasta noua demagogie, s& pund mina pe putere. Va asigur cA orice fel de organizare va fi in cele din urma manipulata ! Eu cred cA speciile de plante sint in masura sa se apere singure — de altfel au dovedit-o prea bine de-a lun- gul mileniilor... In elegantul su birou de la sediul Interpol-ului, seful de- Partamentului ,,Miscarea ideilor subversive, citea plictisit zia-— rul. Apoi isi convoca colaboratorii : : — Sa-mi aflati in timpul cel mai scurt cine sint cei ce se ascund sub indicativele astea... — Au tofi nume latine, boss... — Crezi ca sint din America latina ? — A, nu, sint din lumea intreaga. Si subalternul incepu cu multa Precautie s&-i explice se- fului despre ce era vorba. Cind termind, seful trinti furios cu pumnul in masa. —, Pacat ci Backster asta nu a fost subalternul meu ! L-ag fi invatat eu minte! Poftim, acu’ si urmarim si ce gindese Plantele despre noi! ‘ 240FVICTOR KERNBACH ee nes UN SALT PE CANDELABRU In anul in care el nu indraznea macar o data sa marturi- seascd ci nu-i place opera, unii © c&utau cu tot dinadinsul ca pe o delectare suprema. Provincialii venind in capital nu cutezau. sa-si incheie cdlatoria pind nu se duceau gi la Opera. Opera ajunsese aproape tot atit de solicitati ca meciurile internatio- nale de fotbal. Lui ins& Opera nu-i placea. Asculta foarte des muzica, dar nu izbutise sA inteleaga cum poate sta omul rapid al sfirgitului acestui secol ascultind emotiile intinse ca guma de mestecat pe o duratd cu totul neverosimila, cind in raéstimpul unui singur ,,ah“ cintat pe scena, hotii puteau prada casa eroi- hei, iubitul s& plece in alt oras, ea insdsi si nascd un copil sau imacar si renunte la ideea ce-i venise o data cu inceputul notei. Tar in aceasta sear& el trebui si se ducd la Opera cu logodnica lui, Nu apucase si miinince cu dinsa din acelasi blid sacramen- talul car de sare ca s-o cunoasca deplin, asa cA nici nu stia daca jei ii place Opera sau nu. $tia numai ca nu-i place lui. Totusi logodnica si-o iubea, deci nu era in stare si-i refuze acest spec- tacol de Opera. Sedeau linistiti in centrul balconului, linga balustrada, si un ’arbos grav ducea 0 ceati de Soldati strdini pe niste cdi Padu- ‘atice, dupa cit se pare in altA Parte decit dorisera ei, fiindcd Idatii deodata se supérara, amenintindu-1 cu moartea. Cit du ase toatd fraza muzicald a amenintirii, barbosul ar fi putut sa , daca bineinteles nu era obligat s& cinte dupa citeva minute jel. De aici toata tragedia, Logodnicul atipi in fotoliul sau, dar se trezi numaidecit de icd s4 nu-si supere logodnica. Se uith la ea cu coada ochiului i constata fericit ci ea nu observase, fiind absorbita de inval- iseala de oameni si voci de pe scena. 24) — © antologie a literaturil de anticipayie romanesti — ed, 99\ vin definitiv, isi zise, as fi putut si nu m4 duc, dar sint... cum sint ? Sint las ? Nu cred cA sint las... sau sint si nu stiu, Nu, nu sint las. Dac& ii place, atita concesie Pot sé fac gsi eu... Da, dar Orestia ei nu i-a placut si s-a supdrat ci am dus-o la Orestia !“ Se apleca putin peste balustrada, cu barbia pe miinile puse una peste alta, si cerceta sala : spectatorii sedeau solemni. Zari pe unul care minca discret bomboane sau altceva dintr-o punga. Vecinii-spectatorului din stal nu protestau, deci acela minca faré indoiala bomboane de ciocolaté sau alte dulciuri moi. O Pereche sedea imbratisata, atita cit ingaduia decenta hainelor de seara si a spectacolului de Opera care nu era spectacol de cinematograf. Tinarul logodnic simti totusi cé-i e somn, dar era bine-crescut si de altfel isi didea seama cA nici grija de a nu se face de ris, nici zgomotul de pe scend nu-l vor lisa si doarma Jinistit. Uitindu-se indiferent la ceea ce se petrecea pe scena, se simti din ce in ce mai dislocat din realitatea inconjuratoare, Pind se pomeni gindind ceva la ce nu se asteptase nici el, »Aici ar trebui un nerv — isi zicea — o inovatie care si schimbe totul. La Verdi uneori mai merge, desi totul este con- ventional gi acolo... Nu, hotarit, trebuie un nerv. inedit... Care nerv ? A, da, poate daca s-ar sincopa toata muzica asta si pagii E ar fi mai iuti, s-ar inveseli totul. Sau altceva, din sala... Privi sala, unde nu se schimbase nimic, apoi ridicd ochii + alene spre tavan gi vizu marele candelabru, I se paru ca acesta : se clatina, il privi o clip fix, dar candelabrul nu se clatina si isi dete seama c& numai ochii lui erau de vind, fiind obositi. Lud Programul si se uitd inspdimintat : mai erau doua acte si un epilog. Se aplecd spre urechea logodnicei, care-l1 dezmierdd fu- : gar pe obraz. li spuse in soapta : — Mai dureaza. N-ai vrea s4 iesim putin in foyer ? — Lasd-ma sa ascult! se suparé ea in: soapté. Vrei si creada lumea cA arta ne plictiseste ? El se retrase, privind din nou catre scena. = Actorii gesticulau mereu si unii isi umflau asa de tare piep- tul incit le zvicnea cite un picior la cite un final de nota. Tind- rul logodnic incepu si zimbeasci. fi venise in minte situatia neplacuta ce s-ar produce deodata, din cine stie ce cauzd, daca toti cintaretii acestia ar deveni imponderabili. Negresit, ar zbura toti care incotro, unii lovindu-se cu perucile de tavan, si, poate -c4 gestul oblic al primadonei ar face-o sa fie proiectata direct , spre candelabru. 242