Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Reproducerea sexuală este aproape universală la animale.

Aproape toate animalele folosesc o formă de reproducere sexuală. [20] Ei produc gameți haploizi prin
meioză; gameții mai mici, mobili, sunt spermatozoizi, iar gameții mai mari, non-motili, sunt ovule.[21]
Aceștia fuzionează pentru a forma zigoți,[22] care se dezvoltă prin mitoză într-o formă globulară goală,
numită blastulă. La bureți, larvele de blastulă înoată într-un nou loc, se atașează pe fundul mării și se
dezvoltă într-un nou burete.[23] La majoritatea celorlalte grupuri, blastula suferă o rearanjare mai
complicată.[24] Mai întâi se invaginează (se întoarce spre interior) pentru a forma o gastrulă cu un tub
digestiv și două straturi germinale separate: un ectoderm extern și un endoderm intern. [25] În
majoritatea cazurilor, între ele se dezvoltă și un al treilea strat de germeni, mezodermul.[26] Aceste
straturi germinale se diferențiază apoi pentru a forma țesuturi și organe. [27]
Cazurile repetate de împerechere cu o rudă apropiată în timpul reproducerii sexuale conduc în general
la depresie consangvinizată în cadrul unei populații din cauza prevalenței crescute a trăsăturilor
recesive dăunătoare.[28][29] Animalele au dezvoltat numeroase mecanisme pentru a evita
consangvinizarea apropiată.[30]
Unele animale sunt capabile de reproducere asexuată, ceea ce duce adesea la o clonă genetică a
părintelui. Acest lucru poate avea loc prin fragmentare, înmugurire (cum ar fi hidra și alți Cnidaria) sau
partenogeneză, unde ouăle fertile sunt produse fără împerechere, cum ar fi la afide.[31][32]

Hrănirea și sursele de energie