AUREL POPA INSTRUMENTE DE PERCUTIERESUME Cet ouvrage d'instrumentation a pour objet les Instruments de per cussion Introduits dans orches- tre symphonique. Chaque instru- ment est traité séparément, tout en insistant sur les éléments techni- ques spéciaux, moins connus. Quelques Instruments ont néces Sité certaines précisions quant aux termes techniques employés, ainsi quid leur exactitude, Ce précis d'instrumentation s'a- vare comme une premlére contri- ution A une mellleure connais- sance des Instruments musieaux de percussion. RESUMEE Dieses Instrumentationswerk be- wieht sich auf die Schlaginstru- mente die in das sinfonische Or chester eingeftihrt wurden. Jedes Instrument wurde einzeln’ behan- delt, wobel besondere, weniger be- kannte technische Grundbegriffe gegeben wurden, Bei einigen Ins- trumenten haben wir verschiedene technische Fachausdriicke verwen- det die cine Verdeutlichung und Genauigkeit in ihrer Erlduterung bendtigten, Wir betrachten dieses Instrumen- tationsbuch als einen ersten Bel- ‘trag zur besseren Erkenntnis der musikalischen Schlaginstrumente, PREFATA Inceputurile muzieli sint indisolubil legate de ritm, de instrumentele de percutie. Omul primitiv isi construia singur uneltele sonore de care favea nevoie pentru serbari, pentru vindtoare, pentru dans, pentru ritualuri, pentru rizboi ete, Pentru aceasta, el folosea materialele existente in mediul Séu Inconjurétor : Iemne, pietre, piel de animale ucise la vindtoare, scolcl 9.2. © dati cu perfectionarea uneltelor de muned, evolueacd $i muzica, Omul primitiv nu se mat mulfumeste cu instrumente de percutie rudimen- tare; descopera cutia de rezonan{i sub diferite forme: sap gropi in pamtnt deasupra cérora agazd ducati de lemn de dimensiuni diferite, pe care le oveste (xilofonul primitiv), pieile de animal le fotinde peste un lemn seoblt sau peste vase de lut ars (tobele primitive) ;.a.md, Descoperirea bronzului si a altor metale face posibilé aparitia multor instrumente de percutie din metal, ca: talgerele, tam-tam-ul, gongul, clopo- eli ete, Ele se diversified gi Incep si devind instrumente populare, Docu 5mentele atest cd la vechii egipteni, ebrei, chinezi, indieni, arabi si turci, Intr-o perloada istorica mai tirzie, existau trupe ambulante de muzicien care foloseau lire, harpe, fluiere si diverse Instrumente de percutic, In Buropa, unele instrumente de pereutie sint mostenite de la grect 31 romani, iar altele sint aduse de cruciafi din Orientul Apropiat. Apoi, o serie de Instrumente de percutie au aparut pe acest continent © data cu pene trafia arabé si tured, Cu timpul, ele au fost adoptate si transformate de popoarele europene, devenind instrumente populare Evolujia muzicit culte tindea spre un limba} sonor din ce in ce mai expresiv, mal stilizat, Acest deviderat necesita timbruri orehestrale noi si instrumentigti cu mare agilitate tehnicd. Pentru realizarea telului propus, S-au perfectionat instrumenicle muzicale deja existente in orchestr’, apoi au introdus altele nol, In ecca co privejte introducerea instrumentelor de percutie in muzica cultA, fnceputul se face prin muzica de oper — care define suprematia din acest punct de vedere mai mult de doua secole. (in muzica de opera ae simfew 0 nevoie stringenté de a se sublinia si adinci cu mai mare eficlent& desfiyurarca dramaticd) Incepind cu Haydn, Mozart si Beethoven, instrumentele de pereutie sint valorificate si in muzica sim- fonied. De aici 1 pind tn necolul XX, ele au parcurs un drum ascendent continu. Importanta lor tn cadrul orchestrei simfonice contemporane este egalé cu a celorlalte familii de Instrumente, iar numarul lor este intro continua erestere yl diversiticare. Una din trdsdturile esentiate ale muzicii contemporane este edutarea de sonoritat! noi, de efecte coloristice Ineulite. Mai mult Inca, majoritatea compozitoriior contemporan! doreve sf fle absolut originali din acest punct de vedere, s1 dacd este poribil, chur de ta 0 lucrare Ja alta. Cu ce mijioace se pot reallva astfel de performante sonore? In primul rind, prin sésirea de noi resurse telinlee xl expresive Ia instrumentele existente in al doslea rind, prin introducerea de nol Instrumente In orchestra simfonicd, Instru- mentele de percufie a o situatle deosebité, deoarcce numrul lor a ereseut vertiginos tn ultimele decentl. Sporirea continud @ Instrumentelor de percufie sa facut pe patra edt 1. Depistarea introducerea tnstrumentelor populare de percutie in orehestra simfonted, Muziclenil nu depistat din Asia, Africa sau din America diferite instrumente populare de pereufie, pe care fie cA le-au folosit asa cum le-au gasit, fle cf le-au adus anumite modifiedei inainte de a le utiliza 2, Diversificarea instrumentelor de percutie existente. Dup& ce s-a pre luat un instrument popular de percutie, muzicienii, impreund cu construc- 6 torii de instrumente, considera acest exemplar ca un model, #! prin mirire sau miogorare alcdtuiesc 0 familie (de exemplu, tom-tomul 4.8), 3, Preluarea unor instrumente de percutie de la muzica de jars. Chiat act uni muzicieni nu recunosc, este un fapt cert c& gl muzica de jax fa influenfat muzica cult contemporand, in mare mfsur& prin preluarea Girecté a unor Instrumente muzicale — in special de percutie 4. Inventarea de nol instrumente, Dezvoltarea tehnicit din ultimele decenii a influentat 4i constructia de Instrumente muzicale. Astfel, uncle instramente de percufie au fost transformate i electrificate (de exemplu, vibrafonul, care de fapt este un xilofon modernizat), Altele au fost inven tate pe principii noi, clectronice (undele Martenot, ondeolina ete). $1 in acest domeniu, inventivitatea umand nu se va opri la ceca ce s-# realizat pind in prezent. Procesul este in plind ascendenta si, ca atare, ne agteptim Ja nol instrumente muzicale, ‘Avind In vedere c& In secolul nostru instrumentele de percutie din orchestra simfonieé s-au inmul{it, iar altele s-au dlversificat, se simfea hevoia unei Iucrdri teoretice, care sh le prezinte, s& le sistematizeze si sf trateze unele probleme tehnice legate de acestea, (© prima dificultate 0 constituie sistematizarea acestor atit de numeroase Instrumente, ‘Cei mai mulfi teoreticieni sint de acceagi plrere In ceea ce priveste impiirjirea instramentelor in doud mari eategoril: membranofone 3i tdiofone. Unii, mai pufini la numir, le impart in alte dowd categorii : acordabile 31 neacordabile. “Ais le categorisese in functie de materialul din care stnt construite membrané, lemn, meal, plastic. Consideraim cé este logick Impartirea instrumentelor de percutie in cele dous mari categorii : membranofone ¢ idiofone, fir a mal face subdivizari. La membranofone toate instrumentele sint neacordabile, in afaré de timpane, Socotim c& nu mai are rost 0 noud divizare din cawza unui singur Snstrument, La idiofone divizarea este si mat dificll, Instrumentele sint de lemn, metal sau material plastic, si indiferent de materialul din care sint con- struite, ele pot fi acordabile sau neacordabile — cu excepfia celor din material plastic, toate neacordabile, Asa stind lucrurile, pe ce criteril ne putem baza pentru divizarea idiofonetor ? © divizare care si nu aibi flsurl in logica argumentelor este Imposibild, Tati motivul pentru care sustinem ideea Imparfirii instrumentelor de precutie doar in membranofone yl {dioTn ‘cea ce priveste tratarea unor probleme tehnice ale instrumen- tclor de Pereutie, am incereat s& dim de fiecare dati clementele mal den. Le unele instruments am introdus anumiti termeni tehnici, care nece: sitau 'o recizare si 0 exactitate in adnotarea lor. De asemenea, tieeoce {instrument este prezentat tn cfteva limbi strdine, cu scopul de a fi nome forect in partiturd. Am mai sugerat si cfteva combinatil dintre.diferite instzumente — este adevirat cd destul de timid fafa de infinitele pots BILAL sonore in muzica contemporand, dar asta rimine o probleme in funetie de ingentozitatea 9! fantezia comporitorulut, Considerkm aceasta carte de instrumentatie, care este departe de a spuiza problemele fn materie, un inceput pentru fara noastrd, © contribute modest 1a © mal bund cunoastere a instrumentelor muzicale de percutte AP. MEMBRANOFONETOBA In general, termenul de toba se aplicd instrumentelor de per- cutie cu. membrana. Exista 0 mare varietate de tobe. (Noi ne vom ‘ocupa de tobele care intra in componenta orchestrei simfonice mo- deme.) Caracteristica lor organologica comund const in prezenta unei cavitati formate dintr-o cutie de rezonan{é a cirel extremitayi sint acoperite cu piele, care prin lovire vibreazé. Cutia de rezo- nanfa se construieste din materiale diferite: lut ars, lemn, bam- bus, material plastic sau metal. Ea are forme diverse : conicé, cilin- dried, bombatd, in forma de vazi etc. De asemenea, si natura piei- lor este diversa : de peste, de capri, de vitel ete. Ele acopera una sau ambele extremitati ale cutiei de rezonanta. Pielea se intinde cu ajutorul unor inele din lemn, ori din metal sau cu al unor sfori de cinepa dispuse pe circumferinté in forma de V, asupra cérora ‘se actioneaz& prin lunecarea unor inele din piele — la unele in- strumente de origine popular, piclea este fixaté cu finte (cule speciale). Pe una din fefe — in cazul tobelor cu doud membrane — se intind coarde din metal sau din intestine de animal (se uutilizeazd din ce In ce mai mult coarde din metal). Pozitiile in care se poate cinta la tobi difera de la un tip de instrument 1a altul: intre genunchi, inaintea bustului (agitatd de o centurg), asezat jos sau suspendat cu ajutorul unui portativ special. Modul de a pune in vibratie pielea se face prin lovire : cu toaté palma, cu degetele intinse, cu degetele curbate, cu una sau doud baghete (asupra varietitilor de baghete vom reveni 12 momentul oportun). u aOriginea tobei este greu de stabilit, ea fiind prezenta in toate Perioadele istorice (incepind cu neoliticul) , 1a mai multe popoare concomitent, in continente diferite, cu forme deosebite i cu multe moduri de a produce sunetele 2, TOBA MICA (fér& coarde) t= tomburo piccote engl. = snare drum fr. = petite coisse, caisse claire, tambour germ, — Keine Trommel Toba mic&, utilizaté in muzica populara a multor naiuni nelipsita tn muzica de fanfard si de jazz, a fost introdusl im or, cchestra simfonicd pe la sfirsitul seculubai XVIUL _ Toba mica este un instrument de percutie cu doud membrane din piele de vitel, prelucrata foarte fin; cutia de rezonants, din metal, are forma cilindricd. Cele dowd’ membrane se intind ‘co ajutorul unor suruburi, actionate direct sau ou o cheie. Este cn instrument neacordabil Dimensiumile tobei mici difer, allt ca inAltime a cilindrului cit gi ca diametru. Dam mai jos ‘citeva dimensiuni mai usuale, cu utilitatea respectiva : , inaifimea citindrului utilitatea 8=10 cm. pentru muzica pop 12-14 em, Pentru muzica de jazz 4 Toba din lemn — Ubanght (in german& — Schlitztrommel, in francerh — tambour @ fente, un instrument fourte carasteristic pentey user vd este Inch utizatdtn toatd Africa, Nove Gulnee, Noe Hota, Zeclanda gi in triburile indiene din America de Sud. . * Toba de apd fn franceed ~ tambour dean) tobe de frecare (in teancesh tambour 8 friton) ete 12 16-18 cm pentru muzica simfonic& 20-26 om. pentru muzica de fanfard Pentru efecte speciale, in orchestra simfonica se utilizeaz& mal multe tipuri de tobe mici {8rd coarde : unele cu dimensiuni mal mici (inaltimea cilindrului fiind de 12—14 cm."), iar altele cu imensiuni mai mari (Inaltimea cilindrului fiind de 20—26 em,). Toba micd cu dimensiuni mai mari (20—26 cm.) se numeste tobd militard (it. — tamburo militare ; engl. — side drum; fr. — tam- bour militaire ; germ. — militdrische Trommel). Literatura muzi- cala universala consemneaz autori care au folosit mai multe tobe mici fard coarde, de diferite dimensiuni (1. Stravinsky, C. Orff, E, Varese ga). TOBA MICA DE CONCERT it, ~ tambure piccolo (con corde) engl. = snare drum (sneres on) fe bres) germ. ~ Kleine Trommel (mit Schnorrsaiten) caisse (avec ‘Toba mic de concert este un instrument de percutie cu urma- toarele dimensiuni ; 16—18x 35 em. @. Pe una din membrane sint fixate, cu un mecanism, 4—8 coarde, din material plastic, din intes- tine de animal sau din metal (cel mai frecvent sint folosite coar- dele din material plastic invelite — in spiral — cu strma). Mee nismul respectiv are o functie dublé : a) prin apasarea, cu degetul, a unei-mici pedale, se fixeazi coardele pe membran&; b) prin ridicarea pedalei, se indeparteaz coardele de pe membrand, Meca- nismul se numeste control de sunet (it. — sordino interno ; engl. — tone control ; fr. — sourdine interne; germ. — Obertonkontrolle) * Timbrul acestul instrament este cristalin (foarte sugestiv redat tn llmba francez& : eaisse claire, adic& tobi clara), 13,timpn2h& ict de concert are o sonoritate foarte penetranti si un timbru aparte. Cind coardele sint lasate pe membrana, sunctul este metalic $1 insotit de un zbimntit (ca rezultat al vibratiilor membra- et auaupre coardelor). Cind coardele sint ridicate de pe membrana Sonoritatea este cristalini, asemanatoare cu a tobei micl £8: : ae ‘i mici fara coarde Tn notatia pentru toba micd de concert se indicd, preseurtat, {ind se cinta cu coarde sau cind se cinté f8ra coarde, in’felul urmi .¢, = cu coarde ; it. — con corde ; engl. — snares om: fr. — avec timbres; germ. — mit Schnarrsaiten. Tira coarde ; it. — senza corde; engl. — snares off; fr. — sans timbres ; germ. — ohne Schnarrsaiten, se. TOBA DE PARADA it, = cosse rullante, tombure rllante, tambure bosse, costa serdo ong = rope drum, parade dam f= tambour roulant, caisse roulente Toba de parada este un instru- ment de percufie cu dou membra~ ne, far coarde, care in trecut se folosea exclusiv In ermati: la pa- rad, Ja atac, la executii etc. (6e mai numeste tobi napoleoniand), In orchestra simfonici a patruns in se- colul XIX, 14 ‘Membranele sint fixate, cu cite o ram& din lemn, pe cele dowd extremitafi ale cilindrului, tot din lemn (inaltimea cilindrulut este de 60 cm., cu diametrul de 26 cm.). Ele se intind cu ajutorul unor sfori de cinepa dispuse pe circumferint& in forma de V, asupra c&rora se actioneaz& prin lunecarea unor inele de riele Sonoritatea tobei de paradi este lipsita de strilucire — opaca, sumbra. Ca registru, toba de parada este instrumentul intermediar intre toba mic& (registrul acut) si toba mare (registrul grav). TOBA PROVENSALA i= tambure provensale congl. ~ brak narwy fe = tambourin, tambourin provengal tambour de Provence germ, ~ Landsknechtstromme! Aceastai tobi este un instrument popu- Jar francez (din regiunea Provence). Ca aspect, se aseamind cu toba militard : are © cutie de rezonanta in forma de cilindru alungit, pe extremitatile ciruia sint fixate membranele, insi de dimensiuni mai mici — ne referim in special la diametrul cilin- drului, Toba provensala nu ere coarde $i nu este un instrument acordabil. Intinderea membranei se face ca Ja toba de parada (cu ajutorul unor sfori dispuse pe circumferinta cilindrului). ‘Timbrul este mai deschis decit al tobei de parada, dar nu s apropie de al tobei mici (caisse claire); pentru acest. instrument, englezii au si o denumire mai adlecvaté : tenor drum (tobé tenor)Deci are o sonaritate intermediara intre toba mici si toba de paradé Dac facem o ierarhie sonora, ca registru, ar fi urmatoarea : toba micd (caisse claire), toa provensald, toba de parada si toba mare t Pentru a avea o imagine mai complet asupra posibilitatilor $i rolului in orchestra ale tobel mici de tipuri diferite, este necesard cunoasterea citorva notiuni de telinicd instrumentala si efecte spe- ciale, 1. Apogiatura simpli este de fapt un simbol, o indicatie, ci nota real se executé cu ambele baghete deodata : Piped tpt tea t Folosirea ambelor baghete simultan di o mai mare fortd sunetelor. De obicei, acest procedeu se utilizeazi in nuante tari (f, ff etc.) 2. Apogiatura dubla sau tripla di un accent mai ferm, mai Puternie notei reale, respectindu-se scriitura in infelesul ei obisnuit (nu ca in cazul apogiaturii simple), ca un scurt tremolo anticipant : is+Ag,,FAs. 4 Be, Pap ap ap Apogiatura dubli sau triplé se poate tntrebuinja in toate nuantete (de la ppp pina la fff). 3. Tremoloul? este un procedeu tehnie frecvent tnéinie Ia instrumentele de percutic cu membrana la care te Tolecce aos 4 ccastd lerarhizare apare relativa, deoarece toba mica este construit cu Giferite dimensiuni, deci timbruri variate, in funcjie de mirimea cutiel de Fezonanfé. Aceeasi situatie o are si toba mare, 2 Bste un termen adoptat si consacrat, dar nu cel mai potrivit pentru instru mentele de percujle, Pentru tremoloul acestor instrumente, existi. tn. limba #ermand un fermen special, mult mai sugestiv ; wirbel = virte) (tremoloul de tobé micd sugereazd furtuna) 16 baghete, ambele avind un rol egal. Tremoloul se poate utill toate nuantele, in crescendo-uri si in decrescendo-uri, pind la limitele maxime (de la ppp pind la fff gi respectiv de la fff pind la ppp). Inteligent exploatat in orchestratie, tremoloul poate crea efecte deosebit de sugestive. 4, In general, in nuantele mici (p, pp etc.), membrana se loveste Ja margine (jt. — al margine), iar in nuante mari (f, ff ete.), mem- brana se loveste 1a centru (al centro). La tremolo in crescendo, lovirea membranei incepe de la margine, lunecindu-se treptat spre centru ; i invers, Ia decrescendo, de la centru spre margine, 5. Pentru estomparea sonorititii tobei, se acopera complet cu © pinz’ sau cu o stofa subtire membrana care se loveste cu baghe- tole, adicd i se pune surdina (it. — sordinato), Sonoritatea produsd tn acest fel este lugubra si creeava o atmosfera funebri 6. Timbrul tobei depinde de felul materialului cu care se loveste membrana ; cu baghete din lemn! (con le bacchette), cu maturele tin metal # (con le spazzole) sau cu degetele (con le dita). Timbrul mai depinde si de multe alte elemente : a) de grosimea membranei, cit si de misura in care este ea intinsa ; b) de dimensiunea cutiei de rezonanta ; ©) de felul materialului din care este construité cutia de rezo- anti; d) de locul unde este loviti membrana — la margine sau la centru ; ©) dacé membrana este sau nu acoperita ; 1) dacd pe membrana sint sau nu intinse coarde. ‘ Baghetele de tobé mick se confectioneaz’ din lemn de carpen (deoarece ste un material rezistent), au o Iungime de cca 38 de cm., iar una din extre- ‘mitaji este putin bombals, Maturica este fabricata din fire de metal elastic, in forma de evantal, wvPentru toba mici, se pot serie cele mai complicate combinatii ritmice (find un instrument de mare agilitate ritmicd), dar rolul ei a crescut, devenind si un instrument expresiv, cu posibilitati de a produce efecte speciale, En TOBA MARE it = gran cassa, tambure grande engl. ~ bass drum fe germ. ~ grosse Trommal Toba mare a fost introdusd in orchestré in secolul XVIII, si este interesant de remarcat ca tot in muzica de opera, ca si timpa- nele — Gluck : [figenia in Taurida (1770) si Mozart : Rapirea din serai (1781) — din necesitatea de a sublinia anumite efecte ale acti- unii scenice. De asemenea, a fost mult folosita in muzica de opera si muzica simfonicd de citre compozitorii rusi din secolul XIX Balakirev, Rimski-Korsakov, Ceaikovski etc, dar rolul ei in orches- tra ajunge la apogeu in secolul XX. Toba mare este un instrument de percutie — neacordabil — cu doua membrane amplasate pe cele doud extremitati ale unui cilindru din lemn, din fibre sintetice sau din metal, de diferite dimensiuni 35—40 cm. @ — se foloseste mai mult in fanfarele de ama- tori gi in orchestrele populare ale unor popoare ; 50—60 cm. QJ —se foloseste in orchestrele de jazz ; 70-90 cm. Q — se foloseste in orchestrele simfonice. In general, in orchestra simfonicé se utilizeazd un singur instru- ment, dar in literatura muzicalé universala contemporana exist 18 luerdiri in care se folosese mai multe tobe mari de dimenslunt diferite. Membrana se pune in vibratie prin lovire cu o baghetd. Una din extremitatile baghetei este bombata. Se mai pot utiliza fie doud bughete de tobi mare, fie dou baghete de tobé micd, fie dou Iaghete de timpane (dure sau moi). Ca si la timpane, partea bom- bata a baghetei tobei mari poate fi invelita — cu fetru (pentru sunete moi), cu piele (pentru sunete semidure) — sau neinvelitd (pentru sunete dure), In muzica de jazz se intrebuinjeazd o pedal& core actioneaza 0 baghetd Pentru a obfine un tremolo se tine bagheta la mijloc si se fac miscdri incomplete de pronafie + si supinafie*, in asa fel ca ambele extremitati ale baghetei A loveascd membrana ®, Cind se lucreazi cu dova baghete, tremolo-ul se obtine prin lovire alternativa. Deoarece toba mare este un instrument neacordabil, notele nu ju pe portativ, ci pe o linie orizontald, Sunetul ei neavind o {ndltime precisa, nu se scrie nici o cheie la inceputul liniei — uni comporitori obignuiese si inlocuiascd cheia cu o linie verticalé : Toba mare se poate combina cu toate instrumentele de percu- tiv ; uneori poate inlocui timpanele — in aceasta situatie, se muleazd ine cu orice instrument sau cu oricare grup de instrumente din orchestra simfonic. Un bun orchestrator, care stie si exploateze cu ingeniozitate toate resurscle tehnice si toate culorile, datorit& Giferitelor baghete (mentionate mai sus), poate si facti din toba mare un instrument expresiv, ‘Positia palmei cu fata inapoi (membrul superior considerat in extensie) ® Pozitia palmei x fata inainte (membrul superior considerat in extensie). inte aceste doud pozitii se creeazi migcarea de rotatie a mifinii in jurul woul ax longitudinal 19 ‘TIMP ANELE k= timpani engl. = kettle drums fr. = timbles erm, ~ Pauken Timpanele sint instrumente de origine arabi, a cdror vechime se pierde in negura vremurilor. In Asia au pitruns pind in India si China, in Africa s-au raspindit pind sproape de ecuator — se poate ca arabii sé le fi imprumutat de la o alta civilizatie din Orient. In Europa au fost introduse, prin Spania, de cdtre arabi (secolul VII). De fapt, europenii cunose timpanele abia dupa prima cru- ciada, cind au fost aduse in Europa de citre cruciati si intrebuin- fate pentru a acompania trompetele militare. La inceput, ele au fost instrumente exclusiv militare. In orchestra sint introduse prin secolul XVI, in muzica de opera. Rolul timpanclor in orchestra creste 0 data cu evolutia muzicii — Beethoven este primul compo- zitor care di, din punct de vedere expresiv, o mare importanta acestui instrument — ajungindu-se ca in secolul XX s& capete o valoare egal’ cu a oricdrui instrument din orchestra simfonicd. Membrana, din piele de vitel, este intinsi pe un bazin metalic {in forma de semisferd sau semiovoidd. Instrumentul este acordabil. Modul de acordare depinde de tipul de fabricatie, Exist’ patru tipuri de timpane : 1. timpane care se acordeaz cu ajutorul unor suruburi ; 2, timpane care se acordeazi cu ajutorul unor chei ; 3, timpane care se acordeaz prin rotirea bazinului ; 4, timpane care se acordeazii cu ajutorul pedalei. 20 Cel mai utilizat tip de timpane este cel cu pedal, deoarece acorda- jul se face foarte repede $i, in plus, se poate obtine glissando !. In mod obisnuit, in orchestra simfonicd se folosesc trei timpane, cu urmatoarele ambitusuri : oe blero Pentru a completa registrul grav, se utilizeazd un timpan cu ambitusul urmator = wer Pentru largirea registrului acut, se intrebuinteazi un timpan. ¢u urmitorul ambitus : In unde numérul timpanelor este mai mare. ‘Mentionam ci notele din paranteze trebuie si fie folosite cu mult& precaufie : cele din registrul grav al fiectrui timpan nu sun& prea clar, jar cele din registrul acut au o sonoritate incordatd, seacd. Se pot utiliza numai ca efecte speciale, finind cont de aceste caracte- ristici "Vor reveni asupra acestui efect special aaMembrana se pune in vibratie prin lovire, cu douai baghete din lemn. Una din extremitatile baghetei este bombati, si poate fi invelita cu diferite materiale : — cu fet, con le bacchette di feltr — cu burete, con le bacchette di spugno ; — cu lina, con le bacchette di lana ; — eu caucine, con le bacchette di gomma ; —cuphuta, con le bacchette di sughero ; — cupiele, con le bacchette di pelle ; — neinvelitd, con le bacchette di legno. De felul materialului cu care este inveliti extremitatea bom: bata a baghetei depinde calitatea sunetului; de la sunet dur pind Ja sunet foarte moale. Exist doua posibilitati de a nota in partiturd calitatea sonora doritd : a) pentru 0 sonoritate mai dura, se indica bacchette dure (ba- ghete dure), iar pentru sonoritate mai moale, se indic&é bacchette ‘morbide (baghete moi) ; b) se indicd exact baghetele cu care dorim sé fie executat Pasajul respectiv (con le bacchette di legno, di sughero, di lana etc). Prima variant (a) este o rezolvare la modul general, dar nu cea mai fericitd, deoarece alegerea baghetei cade in sarcina instru- mentistului. Varianta a doua (b) este mai recomandabila, pentru cA indicatiile sint foarte precise, iar orchestratorul, prin aceste indi- catli, dovedeste 0 mifiestrie rafinaté. In concluzie, compozitorul sau orchestratorul nu trebuie si neglijeze aceste indicatii Cind membrana este lovitii mai spre margine sau in nuanje mai slabe (p, pp etc.), anumite calitati ale sunetului se estompeaza putin, dar nu se pierd complet. + Cum se notesza Sn partiturg 22 Prin lovirea membranei spre margine (al margine), se reduce nuanja si durata sunetului, Find lovité la margine, membrana nu vibreazA pe toatd suprafata ei : In general, se obfine 0 sonoritate mai opacd din punct de vedere al timbrului Prin lovirea membranei spre centru (al centro), se obtine 0 sonoritate clara din punct de vedere al timbrului, iar durata sune- tului se prelungeste. Vibratiile, pornind de la mijlocul membranei, cuprind toat& suprafata el : ey Si la timpane se poate aplica o aga-numité surdi posibilitatea de a estompa sonoritatea instrumentului. Daca dorim s& obtinem o sonoritate seaci, agecim pe o margine 4 timpanului o bucaté de carton. Daca dorim sd obtinem o sonoritate mai catifelata, asezim pe ‘0 margine a timpanului o bucaté de fetru sau de stofa. In ambele cazuri se estompeazi sonoritatea instrumentului, $i astfel se obtine efectul de surdina. Mai existé o posibilitate, si mai eficienté, acoperirea intregii suprafefe a membranei timpanului cu o bucati de fetru sau de stofa. In aceasta situatie se obfine cel mai pur efect de surdind. | adic exista Datoritd pedalei timpanului, putem s& obfinem efectul special de glissando, Acest efect special, bine exploatat, are o mare fort&expresiva. Poate imita cu succes fenomene din natura (cdderi de apii, rostogoliri de pietre, avalanse de zapadii etc.) sau sugera preo- cupari cotidiene ale oamenilor. Desigur c& imaginatia compozito- Tului sau orchestratorului are un rol hotdritor in folosirea in mod creator a acestor resurse. . Exist mai multe posibilitati de a folosi glissando. 1. Se poate executa glissando din semiton in semiton (desce dent sau ascendent) in cadrul ambitusului respectivului timpan (fara notele din paranteze) : iaaiss ea In acest caz, trebuie finut cont de rapiditatea cu care se poate ‘rece de Ja un sunet la altul prin pedalai (s nu se depiiseascd metro. nomul indicat mai sus), 2. O alté forma de glissando este cind se porneste de la un sunet de baz la un alt sunet — ascendent sau descendent — si se revine la sunetul de bazi (in cadrul ambitusului respectiv, tot fara a utiliza notele din paranteze) ; ceadent evcentom 4 Acest fel de glissando se poate repeta — o dati, de dou’ oti sama: 2 a aceasta forma de glissando este recomandabil si nu se dept- seascd intervalul de ter{& mare, fiindcd manevrarea pedalei devine tot mai dificilé, 3. Se poate executa glissando cu sunet de oprire precis folo- sind intregul ambitus, in sens ascendent sau descendent : dnszst30 Nici le aceste glissando-uri nu se recomanda folosirea notelor din paranteze 4, Mai este posibil glissando fra sunet de oprire precis — in fens ascendent si descendent, In acest caz, se poate utiliza ambi- ‘usul timpanului in totalitatea lui, pind la limita maxima acuta sau xrava (inelusiv notele dintre paranteze) : == SS 5, Se poate obfine o forma de glissando bazat numai pe rezo- anja instrumentului ; dupa lovirea membranei se pune imediat in uctiune pedala, in sens ascendent sau descendent, cu sunet de oprire imprecis : 2SMention ci pentru aceasté form de glissando membrana se loveste numai la centru (in toate nuantele), pentru a vibra toata suprafata ei. 6. Bazat pe tehnica glissando-ului anterior, se poate forma un alt fel de glissando. Dupa lovirea membranei, pedala se actio- neazi pentru a se objine, cu aproximafie, un semiton ascendent sau descendent si apoi se revine la sunetul de bazi. (Toaté manevra pedalei se face dupa o singura lovitur’ a membranei,) Semnele de notare sint urmatoarele : a) glissando descendent b) glissando ascendent A In ceea ce priveste ritmurile, ele se pot executa fie pe un singur timpan, fie pe mai multe deodatd. Indicarea tuturor posibilitatilor de combinatii ritmice ar transforma aceasti carte de instrumen- tatie intro metoda. Am amintit de ritmic& pentru a atrage atentia fi asupra acestor posibilitaji — nelimitate — ale timpanelor. Mai amintim unele efecte speciale, care se ob{in prin folosirea altor baghete decit cele de timpan : a) baghete de tobé mica ; b) maturele de metal ©) om&turicd si o bagheta de tobi’ mic’, Desigur, utilizarea baghetelor mentionate mai sus schimba total timbrul obignuit al instrumentului. In acest fel se mai poate imbo- kati puterea de expresie a timpanelor. 26 TOM-TOMUL ‘Tom-tomul este un instrument de percutie cu membran, far coarde, de origine asiaticd, adoptat de America pentru muzica de Jazz. In secolul XX este introdus in muzica simfonici, si foarte mult utilizat dupa cel de al doilea razboi mondial. Astizi, el face parte integrant din familia instrumentelor de percutie din orches- tra simfonicd moderna, prezenta lui datorindu-se influentei_ muzi- ci de jazs Sonoritatea instrumentului difera in funefie de modul in care este lovits membrana : — ou baghete de tobi mici (con le bacchette di tamburo). In acest caz se aplicé toatd tehnica cunoscuta, objinindu-se : apo- siatari, tremolo gi cele mai complexe ritmurt ; — cu maturele (con le spazzole). Ele produc un timbru deo scbit, insd fra o forta penetranta. Se pot utiliza in toate nuanjele Inte-o orchestratie subfire, transparent’. Nu se disting intr-un tutti dle orchestra 5 — cu 0 maturica gi 0 baghetd (una spazzola e una bacchetta). Aceasti combinatie, cu pufind fantezie ritmic’, poate produce efecte foarte interesante ; — cu miinile (con le mani). In acest caz degetele vor fi intinse, lovirea membranei ficindu-se astfel cu o portiune cit mai mare din suprafata palmei. Lovirea membranei cu mina are fort sonora, dar nu se compar cu cea obtinut& in cazul baghetelor de tobA mica ; 27— cu degetele (con le dita). In acest caz degetele au o pozitic curbaté, lovirea membranei ficindu-se cu virful ultimelor falange. Prin acest fel de lovire a membranei se obfine o ritmicé plind de gingasie, Existé doud tipuri de tom-tom : a) cu o membrana si b) cu doua membrane. TOM-TOMUL CU O MEMBRANA = tom-tom ¢ una pelle = single = tomtom ovec une membrane Eintfell-toms 1d toms Este o variant de fabricatie mai recent si se utilizeazi mai melt in muzica de jazz. Familia tom-tomului cu o membrand este cor: pus din 5—7 instrumente de diferite dimensiuni. Dimensiunile variaz’ in functie de fabricatie. Din aceasta cauz, nu putem afirma c cle sint instrumente acordabile, cu toate ci sunetele diferd ca acuitate. Notafia se face pe o linie orizontal ; vor fi deci atitea linii cite instrursente se utilizeaz in piesa muzicala respectiva : © denumire exacti a instrumentelor din familia tom-tomului cu o membrana nu este posibilé, din aceasta cauza indicarea lor pe partiturd se face numeric (I. II etc.). 28 Numarul roman de la inceputul liniei indie& — cu aproxima- jie — gradul de acuitate @ instrumentului, Alegerea tom-tomulul rlimine la aprecierea instrumentistulti. ‘Tom-tomul cu o membrani se asociazé bine cu bongosul (cu care uneori este confundat), cu toba micd (fra coarde), cu timpa- nele si cu toba mare. TOM-TOMUL CU DOUA MEMBRANE 1+ tom-tom, timpano di jaz, tamburo muto fngl, = tomtom f= tomtom ‘germ. = Tom-Tom, Jazzpauke Acest instrument are 0 forma cilindric& de diferite dimenstuni | formeszé o familie mai bogat’, dupa cum urmeazi : denumirea indltimea ——_diametrut instrumentulut cilindrului ——_eilindralut tom-tom piceolo 4 om 15 om tom-tom soprano 16 cm. 20 em tom-tom alto cm. 24 em, tom-tom tenoro I cm om. cm 36 em. 5 cm. 42 om. tom-tom tenoro II tom-tom baritono tom-tom basso cm. 50 om. tom-tom contrabasso 58 cm. 50 cm. 29La familia tom-tomului cu doud membrane, existind o clasifi- care bine stabiliti, se poate consemna pe partitura denumirea pre- cist a instrumentului (soprano, alto, basso etc). Totusi, avind in vedere c& nu in toate orchestrele familia este completa, se poate da o indicatie mai generalA : acuto, medio, grave etc. sh a= La aceasta indicatie generala sa ajuns din dod motive : 4) existenfa incompleta a familie tom-tomului in unele orcies- tre 5 b) necunoasterea denumirii exacte a fiecirui instrument din familie, Avind in vedere aceastii situatie, se poate nota pe partiturd denumirea exact a instrumentului, iar intre paranteze registral ain care face parte : tom-tom piccolo (acuto) tom-tom soprano (acuto) tom-tom alto (medio) tom-tom tenoro I (medio) tom-tom tenoro II (medio) tom-tom baritono (grave) tom-tom basso (grave) tom-tom contrabasso (grave) Ca si tom-tomul cu o membrana, el se asociazi — chiar mai bine — cu timpanul, cu bongosul, cu toba mic (fad coarde) si cu toba mare. Dam mai jos o combinatie sonora intre tom-tomuri $i timpane : Moderato 4-98 BONGOSUL i= bongos, bonght engl. ~ bongos fr. = bongos gee, = Bongos Instrument de percutie cu 0 membrani fara coarde, bongosul este de origine populara indian’ din America Latina.’ Cel original (populaz) are forma conic’, iar cel de fabricd are forma cilindricd si se aseamind cu tom-tomul, cu care uneori este confundat. Instru- montul de fabricd are citeva suruburi cu ajutorul cérora se poate Intinde membrana, mai mult sau mai putin — dar aceasta nu in~ scamnd c& este acordabil. In general, in orchestra se folosesc dou hongosuri, dar in literatura muzicala universal sint cazuri cind Sint utilizate gi trei (de exemplu, apera Revizorul de Karl Orff) Dimensiunile celor dou’ instrumente (de fabricd) sint urmatoarele : 1. 17 em, inditime si 17 cm. diametru 2. 17 em, inalfime si 21 cm. diametru Uncori, dimensiunile diferé (cu aproximatie de un cm) de la o fubyricd Ja alta, De asemenea, dimensiunile difera si la instrumentele dle provenient& popular’ — in acest caz, diferentele sint mai mari. Membrana se poate Jovi in mai multe feluri: a) cu degetele (con le dita) ; b) cu miinile (con le mani)? ; c) cu doud baghete (con le bacchette); a) cu doua méturele din metal (con le spazzole); e) cu o bagheta si o maturic& (una bacchetta ¢ una spazzola). Combi- natiile se pot largi : cu degetele si o maturicd sau cu o mind gio bagheta etc. Toate modalitatile de a lovi membrana coloreazd tim- ins a-l altera. brul bongosului, £1 * Denumirea populard este ,bongo" 2 Verh explicatia amanunfité la pag. 27—28 31 Pea‘Timbrul bongosului diferé de cel al tom-tomulut ; el este mai see si mai infundat. Bongosul se asociavi bine, ca sonoritate, cu toate instrumentele de percutie cu membrand (toba mick fara coarde, tom-tomul, toba mare si timpanul, Fiind un instrument neacordabil, bongosul nu se serie pe por- tativ, ci pe o linie orizontala. Numarul liniilor depinde de numarul instrumentelor folosite in piesa muzicaldi respectiva si se numero- teazii cu cifre romane : TIMBALELE (cubaneze) i. = timbales, imboles eubani congl. ~ timbales fr. = timbales cuboing ‘germ, — Timbeles De origine populara sudamericand, timbalele au patruns in. Europa pe dovd cAi: a) prin turneele orchestrelor de dansuri Populare cubaneze si b) prin muzica de jazz. In orchestra simfonicd au fost introduse prin lucrarile simfonice ale unor compozitor sudamericani din secolul XX, iar ulterior de compozitori nordame- ricani si europeni. 32 Timbalcle sint instrumente de percutie cu cite 0 membrand, fard coarde, neacordabile, cilindrul lor avind urmatoarele dimen- sluni: Sndltimea, la ambele timbale, este de 16 cm,, iar diemetrul «le 33 si respectiv 36 cm. Cele doud instrumente sint unite prin- ti-un ax gi fixate pe un suport special. Membrana se intinde cu ‘jutorul unor suruburi montate pe cilindrul instrumentului, Sune- Aull se obfine prin lovirea membranei cu baghetele de tobé mic’, tl miturelele sau cu degetele, creindu-se nenumarate efecte Timbrul lor se ascamin cu al timpanelor, ins in registrul feut, Ele se asociacd bine cu tom-tomul, cu bongosul, cu toba de parada si cu timpanele. se scriu pe dou linii orizontale — avind in vedere c& sunctele difer ca grad de inalfime — iar numarul instrumente- lor se indie& cu cifre romane ont Soe coTAMBURINA‘® Temburina este un instrument stravechi, utilizat in muzica multor popoare. Prezenta ei este semnalati din antichitate: pe basoreliefurile din piramidele egiptene se giseste impreund cu harfe si fluiere, iar din scrierile romane reiese c& era folositi in dansurile fetelor. De asemenea, o gésim in muzica unor popoare vechi din Orient: la chinezi (to-pai), 1a ebrei (thop), la indieni (kangari), precum si in muzica de dans din fostele seraiuri turcesti, De multe secole ea este instrument popular in Italia (regiunile Cam- Pana, Abruzia si Calabria), in Franta (regiunea Basci), in Spania, in URSS. (Azerbaigean si Gruzia) si nelipsita in dansurile tig nest Desi tamburina este un instrument atit de popular, ea a fost introdusé in muzica cult abla in deceniul al treilea din secolul XIX (opera Oberon de K.M. Weber). O daté intrata in componenta orchestrei simfonice, prezenta ei este din ce in ce mai frecventa in Piesele muzicale. Astizi face parte integrant din familia instru- mentelor de percutie ale orchestrei simfonice moderne, In orchestra se folosesc doud feluri de tamburine : a) tambu- ina cu talgere si b) tamburina fard talgere. ? Am optat pentru denumirea de tamburind, deoarece sub acest nume este mai eunoscuti, desl fn traducerea romaneased a tratatulai de orchestratic de Alfredo Casella si Virgilio Mortari figureazé ca tambur base. ET TAMBURINA BASCA (cu talgere) it, = tamburello basco, tambure basco, cemballe, tamburine f= tambour de Basque ‘germ, = Tamburin, Schellentremmel Tamburina basci este un instrument de percutie cu © mem- brand montaté pe o rama rotunda din lemn, cu un diametru de #4 cm. $i o indltime de 5 cm. (sint tamburine de diferite marimi, slur dimensiunea indicat& mai sus este cea mai potriviti pentru orchestra simfonicd), Pe rama instrumentului sint fixate 5—7 pere- chi de talgere mici. Nefiind un instrument acordabil, notele se seriu pe 0 Tinie orizontala. ‘Sunetul se poate obtine in mai multe feluri : 4) Agitind instrumentul cu mina, In acest fel se pot obtine \Wferite ritmuri, 9i dacd instrumentul se agit timp mai indelungat, xe obtine un fel de tremolo (bineinteles, sunetele sint Produse numai tle talgerele montate pe rami). In acest caz, deasupra inceputulu Uiniei orizontale se va scrie agitando (agitat), iar toate valovile de note vor avea semnul de tremolo — talgerele find puse in miscore brin scuturare, nu sund toate in acelasi timp si in mod egal Moderato 1=96 > aitnde BP oe ») Lovind membrana eu podul palmei. In acest caz, nu mai este Posibild aceeasi agilitate tehnicd: se pot combina diferite Htmuri, dar nu prea incarcate cu valori mici de note :posh AMlegretio a-108-112 Allee teerericerp t ft Notatia diferé doar prin indicatia col mano (cu mina), care se scrie la inceputul liniei orizontale. (Instrumentul nefiind agi- tat, ci lovit, talgerele sun& mai compact, aproape simultan.) ©) Combinind, atit cit este posibil, cele doud moduri descrise mai sus (la punctele a gi b): pe sunetele obfinute prin agitarea instrumentului, se suprapun cele objinute prin lovirea membranei cu podul palmei, In felul ecesta, ia nagtere 0 polisitmie, cu infinite osibilitati de combinatii se noteazé valorile de note ce se produc prin agita- rea instrumentului, iar dedesubt cele ce se produc prin lovirea membranei cu podul palmei (se mai adauga si indicatiile agitando — deasupra liniei — si col mano — sub linie) : Allegretto J-98-12 sciande Sy PB ft Heist P de, Atay Biter Mz a Desigur, aceasta combinafie ritmici pune in fata instrumen- tistului © problema de tehnicd inedité si dificilé, ogligindu-l 1a o distributie @ atentiei pe doud planuri si la o independent a miini- Jor ; dar printr-un studiu individual special se poate rezolva aceasti dificultate tehnica. 4) Frecind membrana cu degetul mare. Pentru a avea 0 ade ren{i bund cu membrana, se di pe deget cu praf de saciz (uni y 36 Instrumentisti isi umezesc degetul mare, inlocuind astfel sactzul), apoi se freac’ membrana — in limita valorilor de note. Efectul sonor produs se aseaméni putin cu cel al ,buhaiului* nostru popular, la care se adaugé ,,zomnaitul* talgerelor. Aici, ca si la pune tul a, toate valorile de note se vor scrie cu semnul de tremolo, iar dcasupra liniei orizontale se va indica col pollice. Valorile de note, ca durata, nu pot depisi nota intreagi intr-un tempo foarte rar : te er re far are ©) Lovind membrana cu baghetele de tobé micd. In acest caz, Instrumentul se asaz4 pe un suport special, iar baghetele se vor utiliza cu toate posibilititile lor tehnice, ca in cazul tobei mici. Nota~ lia nu are nimic deosebit in afar de mentiunea con le bacchette : La sonoritatea membranei se adaug’ simultan si cea a talge- relor. 1) Lovind membrana cu miturelele de metal. Instrumentul se ‘nya pe un suport special si se aplicd toaté tehnica maturelelor. 1a notatia obignuita se adaugi mentiunea con le spazzole : Moderato 4-92-96 a7Forfa de lovire a miturelelor, fiind mai mica decit a baghe- telor de tobi mic&, are mai mica influent asupra talgerelor mon- tate pe rama instrumentului ; in concluzie, sonoritatea este mai discret, indiferent de nuanta g) Lovind membrana cu 0 mituricd si cu 0 baghetti de tobi mica. Fiind o combinatie a procedeelor deserise a punctele e si f, toate indicaiiile date mai sus rémin valabile si aici. Nici notatia nu diferd, doar c& se scrie le inceputul liniei orizontale una bacchetta € una spazzola, Din cauza talgerelor, tamburina basc& are o culoare aparte $i se asociazdi mai putin cu celelalte instrumente de percutie cu mem- brand. In general, este folosita in muzica ritmicd : in prelucrarile de dansuri populare, in muzica do balet etc. TAMBURINA FARA TALGERE i, = tamburelo (senza sonagli) fengl. = hand drum ft in (& moin), tambour sur germ, — Hondtrommel, Rehmentrommal Ca dimensiuni 1 form’, este identick cu tamburina basci (24x5 cm), Deosebirea consti in aceea ci membrana tamburinei fara talgere se poate stringe cu ajutorul a citorva suruburi mon- tate pe marginea ramei (cu toate acestea nu este un instrument acordabil). Procedeele tehnice sint identice cu cele descrise la punctele 4, e, f sig de la tamburina basci — minus indicatiile referitoare la talgere. ‘Tamburina f&r& talgere se asociazi bine cu instrumentele de percufie cu membranf, cu toate ci sun foarte sec, neavind cutie de rezonanté. 38 IDIOFONEXILOFONUL Ie =allotone, ‘engl. = xylophone f= aylophone germ. = Xylephon Denumirea instrumentului provine de la cuvintele grecegti lemn si fonos — sunet. Xilofonul este de origine din Indo- si din arhipelagurile invecinate. El este cunoscut de mult timp India, iar in China a patruns abia pe la sfirsitul secolului XVIIL. Este un instrument foarte rispindit in Africa, unde, la in- ceput, la el cintau numai femeile, In America a fost introdus de sclavii negri (originari din Africa) si utilizat in muzica de jazz. In ‘opa cxistenta lui a fost semnalaté prin secolul XVI. Pe la ince- putul secolului XIX, muzicienul rus Mihail Guzikov — dupa oe perfectionat instrumentul — a facut un turneu de concerte in Franta si Belgia. Pe la mijlocul aceluiasi secol, xilofonul era folosit free- vent in orchestrele de ,,café-concert* din Copenhaga. Dar consacra tea sf introducerea lui in orchestra simfonicd se datoreaz’ compozi- lorului francez Camille Saint-Saéns, care, in anul 1875, a scris piesa rans macabru, unde xilofonul are un rol important. Desigur, forma sa actual este rezultatul unei evolufii indelun- ute, La inceput se asezau citeva placi din lemn, de marimi diferite, be pamint, pe un singur rind. Ulterior s-a ciutat un Jemn mai bun pentra rezonanta, iar sub plici s-au spat mici cavitati in pimint (uya a aparut forma primitiva a cutiei de rezonanta). Se presupune ci numarul plicilor nu a fost egal de la un continent la altul sau de la un stat la altul; chiar mai mult, placile nu au fost identice nici macar de la un trib Ja altul (nici ca dimensiune, nici ca numar 1 nici ca material de constructic). In Europa, xilofonul s-a moder nnizat prin secolul XVIII, numarul plicilor fixindu-se la 18 si dis- puse pe dou rinduri. Lemnul din care se construiau placile era cel dle palisandru, si acelasi a rimas pind astazi, indiferent de tipul gi forma sa. anXILOFONUL TRAPEZOIDAL Acest tip de xilofon are 42 de plici distribuite pe patru rinduri in forma trapezoidal (este tipul cel mai utilizat in orchestra sim- fonica). Suprafata plicilor este semicilindricd, iar baza este plat’, Ele se asad pe paie de ore, care formeazi un strat rezonator, creind si un spatiu. sub plaici (cutia de rezonant’). Pentru a usura Poritiile de executie ale instrumentistului, unele note (do, do diez si fa) sint dublate. 42 Ambitusul xilofonului trapezoidal este de trei octave : Notele scrise suna cu 0 octava mai sus, deci ambitusul real este urmatorul Pentru xilofon notele se scriu numai in cheia sol. In ultimul timp, in orchestra simfonicd si-a facut aparitia un how tip de xilofon trapezoidal, ale c&rui placi (in numér de 37) sint distribuite pe dou’ rinduri, aseménitor cu claviatura pianului (pe un rind sint cele cu notele diatonice, iar pe alt rind cele cu notele cromatice). ‘Acest tip are sanse mari de f scoate din uz xilofonul cu pa- tru rinduri de plici, deoarece faciliteaza foarte mult tehnica instrumentului — instrumentis- tul nemaifiind nevoit si caute va maj avantajoas’ pozitie ne- osaré executiel, avind doar o Alngura posibilitate, lipsité de dificultati_ tehnice. Ambitusul este tot de trei octave :TROGXILOFONUL Prin anul 1930, Kerl Maendler a construit un nou tip de xilofon, numit trogxilofon (in limba german, Trog — albie, igheab etx.) Placile din lemn de palisandra sint distribuite pe dou rinduri si agezate pe un tub metalic pentru a mari rezonanta sunetului. ‘Trogxilofonul formea- 2 24 0 mic& familie, aleatu- ita din dou’ instrumente cu ambitusuri diferite : 1, Trogxilofon sopran, cu ambitusul. urmatoi 2. Trogsofon ato, ou unattora anbitus: $= XILOFONUL MODEL DEAGAN Este un tip de xilofon construit in S.U.A. Placile din lemn de palisandru sint asezate tot pe un tub metalic, care da sunetului © rezonanjé si mai plin&, mai rotund’. Ambitusul xilofonului »Deagan® este de patru octave : Puccini i foloseste in opera Turandot, numindu-] zilofon bas (ambitusul acestui instrument se prelungeste cu o octava fn registrul uray {af de tipurile trapezoidal). Este singurul xilofon pentru care se serie in doud chei (fa gi sol). XILOFONUL CU CLAVIATURA ‘Acest xilofon este un tip de instrument la care cele doud tlocdnele sint fnlocuite cu un mecanism comandat de o claviatura, ‘a la pian, Sistemul are un avantaj fajA de modelele descrise mal tus, dar si un mare dezavantaj. Avantajul consté in aceea c& se pot executa mai multe sunete simultan (acorduri placate de tret ha mai multe sunete); dezavantajul il prezintd faptul c& la acest tip nu este posibili executia tremoto-ului, atit de specific si de mare efect la xilofonul cu ciocinele, ‘Cu toata perfectiunea mecanismului, coloritul xilofonului eu clayiaturd este mai pufin penetrant, timbrul este mai putin speci- fle xilofonului (adicd are o culoare mai opaci). Ciocinelele cu care se lovese plicile sint construite tot din jomn de palisandru, Extremitatea care vine in contact (loveste) cu plicile este putin curbata. Vosibilitatile tehnice ale xilofonului sint foarte mari : se pot executa cu usurinté game si arpegii (in sens ascendent nl descendent) ; intervale cu salturi mari : 45tremolo-uri pe aoelasi sunet : glissando-uri ascendente si descendente * ‘Toatd tehnica mentionat& mai sus, si nementionatd, se poate aplica in orice nuanta. Desigur ci xilofonul are si unele neajunsuri, cum ar fi cel legat de durata sunetelor. La orice tip de instrument durata sune- telor nu poate depisi valoarea de pitrime. Accasti deficient se poate remedia prin utilizarea tremolo-ului, atunci cind valorile de note se cer a fi mai mari ‘Xilofonul (de toate tipurile) este un instrument cu un timbru deosebit gi penetrant — sonoritatea lui se poate distinge chiar si dintr-un tutti de orchestra. El se muleazd cu toate instrumentele din orchestra simfonicé, dar, in acclasi timp, se detayeaz din orice combinatle sonord. Din aceasta cauzi, trebuie utilizat cu mult dis- cernémint. In caz contrar, poate produce monotonie in coloritul orchestral, devenind chiar jenant. Ta wilofonul cu placile distribuite pe patru rinduri, glissando se poate fexecuta pe notele unui singur rind ; la cel cu placile distribuite pe doud ri uri, se poate executa glissando nmuai in do major sau numal pe notele cromatice (al doilea rind de pléci). 46 VIBRAFONUL i, = wibratone ‘engl, = vibraphone fr, = wibrephone germ, ~ Wibrophon Vibrafonul este un instrument mai nov, construit in America prin anul 1920. La inceput a fost folosit numai in orchestrele de juz, iar ulterior gi-a f&cut intrarea si in orchestra simfonicd — Uatorité compozitorilor Alban Beng si Olivier Messiaen — unde este din ce in ce mai utilizat datorita calitatilor sale timbrale deosebite, Instrumentul are lame plate din metal, asezate orizontal si dis- vibuite pe dou rinduri (pe unul sint notele diatonice, iar pe cela lult notele cromatice). Sub fiecare lama se giseste cite un tub de motal (numit rezonator) in care sint introduse mici elice, ele find ictionate de un motoras electric. ‘Vibrafonul are un ambitus de trei octave + Notele se scriu numai in cheia sol si suna real. Sunetul se obtine prin lovirea placilor de metal cu baghete speciale (bacchette di vibrafono — 1. italiana). De obicei, se cinta cu doud baghete, dar practica a demonstrat c& se pot folosi si trel naw chiar patrut, Aceasta este posibil datorits faptului cé la vibra~ fon nu se scriu pasaje de mare velocitate, deoarece sunetele emise 1p Doud baghete intr- mind 1 o baghet& in cealaltA ; by cite douk baghete fn flecere mind. ar‘au o rezonanta cu duraté foarte mare’, asa incit s-ar suprapune, si-ar pierde claritatea, rezultatul find un conglomerat sonor, cu totul altoeva decit efectul scontat. Baghetele de vibrafon sint de mai multe feluri : — baghete cu cap de cauciue (1, it, — bacchette con palline di gomma) ; — baghete cu cap de lind (1. it, — bacchette con palline di lana) ; — baghete cu cap de fetru (1. it, — bacchette con palline di feltro), A intrat in tradifia notatiei ca in cazul in care dorim s& se execute 0 piesé sau un fragment cu baghete de cauciuc si se indice doar bacchette dure (baghete tari), iar cind dorim cu baghete de lind sau fetru, si se indice bacchette morbide (baghete moi) Desigur c& aceasti generalizare nu este cea mai fericiti; se va indica bagheta exacti, Vibrafonul este un instrument cu un timbru moale, catifelat El poate crea o atmosferd fantastic’, de basm, cosmica etc., in spe- cial cind se pun in funcfiune elicele (ele dau sunetelor un vibrato cu amplitudine mare si freeventa micé). Vibrafonul are multe posibilitati timbrale. (Precizim ci nuan- fele de timbru nu schimbi, prin varietatea lor, sonoritatea speci- ficd instrumentului, ci doar o imbogijesc.) Baghetele — datoritA materialului cu care sint invelite (ca- clue, lind sau fetru) — au un rol important in crearea diferitelor timbruri : sunete moi (lind), sunete mai putin moi (fetru) si sunete dure (cauciuc). De asemenea, si elicele din rezonatoare contribuie Ja varietatea coloristicd. Daci se cinta cu elicele puse in functiune (con vibrato), sunetele au acel vibrato atit de specific intrumen- tului. Dac& nu se pun in functiune elicele (senza vibrato, pedale chiuso), sunetele se aseamina cu cele ale metalofonului (fard si * Durata sunetulul depinde de Iungimea si diametrul tubului rezonator. Ba se micforeaza pe misur& ce se pitrunde in registrul acut, 48 fie identice) ; sint mai metalice, mai dure, pierzind din sonoritaten catifelata. Vibrafonul, fiind un instrument de culoare, neavind © sono- ritate penetranta, in orchestratie trebuie tratat cu mult& atentle, Intr-un tutti de orchestra nu se distinge, se pierde. La fel se in- Umpla si in cadrul unui grup mai restrins de instrumente, dar care cint& intro nuantd mare (f, ff). Se distinge in orice combi- najie instrumental daci nuanta generala este micd (pp, p, mp). Numai intr-o combinatie sonoré transparent si in nuanté micd se oate exploata bine timbrul lui specific. MARIMBAFONUL engl. ~ marimbophone fr. = marimbaphone, #7 germ. ~ Merimbephon Instrumentul este de origine popularé, din Africa centralé. HI a fost introdus in America, prin secolul XVI, de sclavii negri. th forma populard', era construit din cca 20 de placi de lemn, dintribuite pe dovd rinduri si asezate pe un rezonator din bambus fan alt Temp. Marimbafonul perfectionat are placile din lemn de palisandru, dixtribuite pe dowd rinduri — pe un rind notele diatonice, iar pe vllalt notele cromatice — asezate pe un suport, sub fiecare plact exlatind cite un tub cilindrie din metal pentru rezonanta, " Dewumirea populard a instrumentului este marimba sau 2tlomarimba. 49