Si ox ASTORIA ) CULTURALA Wh Ase d PROSTIEL * OMENESTIZ APANTOFII CU TOC ROSU In Bizany, numai tmpirawul avea dreptul si poarte pantofi tosii, care, la fel ca si diadema, reprezentau unul dintre insem- nele puterii imparktesti. Dupi ciderea Bizanqului, pantofii rosi s-au rofugiat la Paris, dar pe drum si-au pierdut talpile si feyele; la curtea regilor francezi nu si-au facut intrarea decit tocurile rosii. Tocul rosu — talon rouge — a devenit un accesoriu al por. tlui de la curte, deosebind pe nobilul de la curte de ceilalti oameni. Fiecare curte domnitoare constituia o lume inchisi. Ingraditi era lumea curtii stralucitorului Versailles, la fel cu a sumbrului Escurial ori cu cea a micilor principi germani care, la rindul lor, se dideau in vint ca si maimurireascd obiceiurile marilor domni- tori. Aceasta lume nu se desfasura in atime, oi suia in trepte. Ea trebuie inchipuité ca o piramida, én vinful cireia troneaza dom. nitorul, iar pe scari, tn jos, se inghesuie curtenii, fiecare ajungind pina la treapta pe care i-a harazit-o ierarhia rangurilor. Rangul! Mirajul fieckrui curtean: sk o ei altuia fnainte, si ajungi cu o treapta mai aproape de idolul care troneaz4_deasupra. Chiar si atunoi cind acel tron nu este de Joc fastuos, din aur, di este un simplu scaun gaurit, fntrebuinyat de domnitor pentru sco- puri cu totul prozaice. Inck de pe timpul regelui francez Fran- cisc I, tn derarhia rangurilor figura si damnitatea purtatorilor de scaun (porte-chaise d'affaires). Acestia isi indeplineau misiunea intr-o uniform’ speciala, puntind decoragii gi sabie. Indatoririle legate de scaunul mai sus-amintit faceau parte din serviciile cele mai invidiate Ja curte, deoarece, in cazul unui rezultat favorabil, maiestatea sa nu se zgircea cu imparyirea favorurilor. Mai de mult, inalyatorul spectacol se desfisura in public. Publicitatea i-a fost ingradita de Ludovic al XIV-lea. El a considerat ca o actiune_atit de intima nu trebuie indeplinit’ in faya unui public numeros. Cind 54facea uz de prozaicul tron, in scurtul interval de o jumatate sau trei sferturi de ceas nu suferea in preajma sa decit printi si prin- yese de singe, pe Madame de Maintenon, ministri si mari demni- tari de la curte*. Terarhia pune de multe ori problome foarte dificile, care ne- cesiti nuans&ri subtile, pe care le stabilea chiar domnitorul. Si cei mai nefnsomnayi prinyi germani hot%rau, prin edict oficial, ierar- hia demnitazilor de la curtea lor. De exemplu, Karl Theodor, principele elector de Pfalz, i-a repartizat, in cadrul cancelarici co- misului, atit pe cei care trebuiau si se indeletniceascX cu ingrijirca cailor, cit si pe educatorii si preceptorii aprozilor nobili: Prae- ceptores et professores philosophiae — spune ordonanya —, deci nu era vorba de predarea gtiinyelor hipice. Probabil ci blajinii invayazi au Iuat cunostinya, cu cesemnare, de faptul ci dup% rang erau asezati in rind cu grajdarii si vizitiii. Cel mult se nec3jeau din cauza lefei mici, si pe drept cuvint: vizitiul de la curte pri- mea 300 de florini pe an, ajutorul lui — 250 de Alorini. Si cei 12 trompeti de la curte se bucurau de o leaf tot de 250 de florini; un proyessor philosophiae insi era nevoit si se mulyumeascX doar cu 200 de florini pe an. (Se stie ci un pring de Eszterhdzi l-a angajat pe Haydn ca muzicant de curte, fapt care a usurat con- siderabil viata artistului ; ins trebuia si poarte livrea si in con- tract era stipulat ci la serviciu este obligat si vind curat... E ade- Varat ca, mai tfrziu, Universitatea din Oxford I-a facut pe Haydn doctor, ceea ce oricum inseamni ceva.) Urzeala complicati a problemelor stirnite de rangurile de la curte meriti tot interesul. Cel mai indicat este si se studieze pul- sul curtii din Versailles, pentru ci aici febra rangurilor s-a ridicat la cel mai fnalt grad. * Asa-numitul scaun géurit (chaise percée) merita onoarea ce i se didea, pentru ci era ornat cu. podoabe scumpe. Caterina de Medicis avea doui scaune giurite: unul imbricat in catifea albastra, celilalt in catifea rosie. Dupi moartea birbatului ei, si-ea comandat si un al treilea scaun, imbricat, din pricina doliului, in negru. Cind regele napolitan Ferdinand al IV-lea mergea la teatru, un deta- sament special al garzii, condus de un ofiter, ducea dupi el amintita mo- bili. In fiecare seari de reprezentasic, se repeta interesantul spectacol: de la castel_pornea un fastuos cortegiu militar cu torte, avind la mijloc scaunul destinat inaltelor scopuri, Pe unde trecea cortegiul, militarii dideau onorul, ine ofiserii salutau cu sabia scoasi. 55. Pe cea mai inalti treapti a piramidei se aflau pringii de singe, printii dn general si pairii. Acestia din unm& erau conside- rayi, pe baza legit, nobilimea de bazi a Franyei si, totodat%, mem- bri de drept ai parlamentului si ai consiliului de svat. Acestei grupe suspuse i se cuveneau cele mai multe onoruri si privilegii. Cu mult in urma lor veneau ceilalti nobili. _ Trebuie subliniat ci una inseamni rangul si alta puterea. Cineva putea fi ministru atotputernic, comandant victorios, guver- nator de colonii sau presedinte de parlament cu prestigiu in toata qara; fn viaya de la curte ins’ avea un rang mai mic decit un oarecare priny cu tuleie in barb’, In tabari, maregalii Franyei le-o luau inainte printilor si pairilor, ins’ fn viaja de la curte nu beneficiau de nici un rang, iar sotiile lor nu se bucurau nici m&car de invidiatul si mult rivnitul tabouret. »Dumnezeiescul taburet, cum se entuziasmeazi doamna de Sévigné, intr-o scrisoare. Vechile dictionare unguresti il traduceau cu guggony (ghemuici). Era o mobila fara braje, fara spatar, mai degraba un scdunel decit un scaun, insa in pofida bicisniciei lui, Ja curtea francez& avea un rol important. Daci, fiind fn mijlocul curtenilor, regele sau regina se aseza, curtea raminea in picioare. Dintre doamne, numai iprinycsele se asezau, insi nici ele nu pe fotolii, ci pe renumitele taburete. Cu toate acestea, si in fata doamnelor condamnate la chinuitorul stat jn picioare raminea deschis’ portiya speranyei; ele se puteau im- Artisi cu deliciile taburetului, cind perechea regalé nu era de ‘aya. Eticheta de la curte a prevazut, grijulie, toate situariile care s-ar putea ivi. Astfel a luat fiinyé ,dreptul taburetului*, codificat in legi severe, de nezdruncinat. Deci: In faya tatalui sau a mamei lor, copili regali sedeau pe tabu- rete; in orice alt’ imprejurare aveau si ei drepwul la fotoliu. In prezenya copiilor regal neporii tegali nu puteau avea pretentie decit la taburet; fn oricare alti ocazic, si sub ei se impingea un fotoliu. De fayi cu perechea regalia, printesele de singe stdteau smerite, pe taburete ; in societatea nepotilor regali, beneficiau de o favoare special, intermediara: primeau un fotoliu fara braye, dar cu speteaza, un jey adicd. Bineinteles, nici ele nu erau excluse de la favoarea fotoliului, de care beneficiau atunci cind luau loc in cercul unor doamne de rang mai mic decit al lor. Cu aceasta inc’ nu s-a incheiat sirul problemelor juridice : Arebuia si se aib’ in vedere si plasarea inaltilor demnitari. In pre- 56zenja regelui, cardinalii ramincau in picioare; in prezenya reginci si a copiilor regali, puteau si se aseze pe vaburete; fn mijlocul ‘prinsilor si al pringesclor de singe, puteau revendica dreptul la otoliu. In prezenya perechii regale $i a copiilor regali, principii strdini si granzii spanioli stiteau in picioare, in fata nepotilor re- gali, pe vaburet, iar in mijlocul pringilor si prinyeselor de singe, in fotoliu. Vor mai fi fiind inc’ multe de spus despre dreptul taburetu- lui, ins& nu-i pot consaora mai mult spatiu, deoarece am in faya cartea lui Galeotto Marzio si citese cite ceva despre ordinea ase- Zarii_ la ourtea regelui Matei. Beatrice, sotia lui, a adus cu sine obiceiul italian <3 daci ea se asazi, si celelalte doamne de la curte si se aseze, fri vreo invoire speciala. Un curtean mofturos a adus vorba despre aceasta in faya regelui Matei, manifestindu-si profunda dezaprobare, adaugind ci ar fi mai potrivit ca doam- nele si rimina in picioare. ,Lasi-le si se aseze — linigtit regele —, sint asa de pocite, incit daci ar sta in picioare ar supira si mai mult privirile omului*. Dreptul taburetului reprezinté doar o farimiyd din tava in- fated cu apetisantele delicatese, care constituiau deliciile nobi- imii. La recepyiile de la curte, doamnele de rang mai mic trebuiau s& sirute tivul rochiei reginei; prinyesele si sotiile de pairi nu erau nici ele scutite de sirut, privilegiul lor ins& consta in faptul <4 ele puteau siruta fusta ceva mai sus de tiv. Dup& Saint-Simon, legile ourtii hotarau astfel lungimea trenei: Regina — 11 corti. Principescle — 9 cof! Nepoatele regale — 7 coti. Prinyesele de singe — 5 cori. Celelalte prinyese — 3 corti. Si cu trena de trei coyi se putea m&tura destul praf, fiindc& un cot parizian masura 1,19 m. Doamnele de onoare beau din pahare cu picior mic. Privi- legiul (pringeselor consta in faptul ca sub paharul lor se punea © farfurioaré de sticl4. S-a intimplat o data ca pe ling’ prinyesa de Valois, prinyesi de singe, s& fie atagati, ca doamna de onoare, in timpul unei cildtorii, doamna Villers, ca rang tot prinyesa, dar nu ,de singe“. Amindoud puteau beneficia de privilegiul farfu- rioarei de sticli, drept care, de la primul prinz, au izbucnit con- flicte furtunoase. Domnisoara de Valois pretindea si nu i se dea 37si celeilalte farfurioara, fiindc altminteri prin ce se va sublinia rangul ei mai fnalt? Replicind, madam Villars a declarat ci $i ea, ca prinjes’, ere dreptul Ja farfunioar’. Din pricina farfurioa- selor s-au certat in toata legea. Nu li se putea face dreptate, de- oarece in privinga dreptului la farfurioara de sticl’ nu exista inc © jurisprudenyi lamuritoare. Problama neputind fi deci solutio- nata, cele dowd protagoniste sau vazut silite ca in cot cursul calatoriei — cu prilejul dejunurilor si cinelor comune — sa nu bea nici un strop, preferind mai degrabi si se usuce de sete decir sa cedeze din privilegiul lor*. Minima non curat praetor — spune sproverbul latin, care s-at putea tilmaci cam astfel: nu-ti bate capul cu maruntisurile. Inst la Versailles, lumea se uita gi la firima fartmei. Un_alt privilegiu al printeselor era ci fsi puteau acoperi landourile cu o cuverturk punpurie. Copiii si napoatele regelui trebuiau 6X se deosebeascd fntr-un fel de ele. Deci privilegiul lor s-a amplificat, ingiduindu-le s% prind% cuvertura de acoperigul trisurii, batind-o in cuie. Din aceasta pricina, o dat s-a si iscat © gilcsava grozava, deoarece prinqul de singe“ Condé a pretins ca $i principesele de singe si aibi dreptul si-si fixeze cuverturile in cuie. Intriga de Ja ourte i-a bigat beye @n roate lui Condé. Revoltat, el a azvirlit cuvertura purpurie de pe landoul soyiei sale si, spre groaza muturor, a intrat far cuverturad la palat. Felul cum se intra la palat era de ascmenea foarte important, fiindc& trisurile nobililor cu rang mai mic decit cel de priny nu puteau inainta mai departe de ourtea dnterioara ; acolo crebuiau 6% coboare din trisurd gi s-o ia pe jos pind la intrare. Daca regele isi vizita vreun castel din provincie, curtea ve- nea buluc dupi el. In castel, aprozi imbracazi in haine albastre indicau, scriind cu creta pe usile camerelor, numele personalita- tilor care le ocupau: Monsieur X sau Madame Y. Dar nici aceasta simpl& formalitate nu se putea desfasura in ‘liniste. Demonul_prio- rittii in rang a umplut cu rinjetele sale coridoarele de Ja Marly si Fontainebleau. Domni si doamne de rang mai inalt primeau $i un pour (pentru) inaintea numelui, * Acestea cel putin au mincat fmpreund. Nu ca acel conte german despre care C. Meiners scrie ci fiind cisitorit din dragoste cu o pringesi austriacd, se plingea amarnic din cauza marii diferenge de rang: »Era in- giduit sX_dormim fn acelasi pat, insi nu m% puteam aseza la aceeasi mas cu ea* (Geschichte des weiblichen Geschlecht, Hanovra, 1788). 58Cele patru litere scrise cu creté ale acestui poxr reprezentau © valoare cu sclipiri de aur. Si anume: in dreptul numelua pri gilor de singe, cardinalilor si capetelor domnitoare strdine, aprozii inscriau ou creté pe usile camerelor ce le erau destinate aceste patru litere. Insoripyia ‘suna deci in felul urmator: Pour Mon- sieur X, Aceast& distincyie deosebit de ,,subtili“ avea cam aceeasi insemnatate pe care ar fi avut-o faptul daca insusi regele ar fi sa- dutat in prag musafirul. Ambasadorii striini socoteau o mare jignire ci pe usile lor nu se inscria acest faimos pour. Insd voate insistenyele lor au fost zadarnice : n-au putut stoarce de la regele indaratnic acele patru litere desenate cu creté. Cu atit mai mare senzazie a facut eve- nimentul cdi o prinyesi Ursins a obyinut vocabula pour. Femeia reusind si dovedeasci ci se trage dintr-o familie domnitoare stra- ind, in faya usii sale a ap&rut, pe loc, aprodul imbracat in haine albastre gi a desenat cuvintul pour. »Toata Franya — scria ea cu entuziasm barbatului ei — s-a inghesuit in jurul meu, oa sa-si exprime felicitdrile pentru acest pour sivnit cu atita patima. M-au inconjurat cu stima cuvenita. Lucrul a facut mare vilva la Paris“ * O si mai mare senzazie a facut stirea c& cei doi fii ai lui Ludovic al X1V-lea facuyi cu doamna de Montespan a traver- sat prin mijloc sala de sedinge a parlamentului. Da, au traversat-o. Da, chiar prin mijloc ! Pentru a ingelege senzayia stirnita, urcbuie stiute urmatoarele : Ludovic ji iubea pe coi doi copii nelegitimi mai mult decit pe cel legitim. I-a coplesit cu titluni si demnitapi. Unul, pringul de Maine, inci de la virsta de patru ani, fusese numit colonel, iar la virsta de doisprezece ani avansase pina la postul de guvernator al Languedocului. Celalalt, contele de Toulouse, n-a ajuns in functia de guvernator decit Ja virsta de patrusprezece ani; fn schimb, cind copilul a implinit cinci ani, tatal siu l-a numit amiral al Fran- tei. Amindoi biicyii au facut o frumoas& cariera, fnsi fn ceea ce priveste rangul nobiliar n-au ajuns cine stie ce sus. Inaintea lor erau prinii de singe, legitimi. Trebuia sa se intreprindd ceva. Henri Brochet, Le rang et Pétiquette sous Pancien régime, Paris, 1934, p. 48. 59La 29 iulie 1714, un edict regal a aranjat intrarea celor doi bi- feyi in parlament, in imprejurarile aritate mai sus gi, cu aceasta, i-a ridicat la rangul prinyilor de singe. _, Sub ancien régime, parlamentul era cel mai inalt for al jus- titiel. Pairii, prinyii si pringii de singe erau membri in parlament. Printii de singe se bucurau de privilegii importante. Cind se facea apelul, presedintele nu le rostea numele, ci se uita doar la ei, dar cind li se adresa, isi scotea toca. La venire si la plecare fi conduceau doi usieri. Dar toate acestea incd nu inseamni nimic. Cel mai serios privilegiu consta in felul cum fsi ocupau locul. Ca si ajungi la locurile lor, pairii, de exemplu, nu aveau dreptul si traverseze sala prin mijloc, ci trebuiau si treaci prin partile la- terale, pe lingé perefi. Prin mijlocul silii nu puteau trece decit presedintele $i printii de singe. Saint-Simon descrie cu lux de amanunte memorabila zi in care, imbitati de glorie, cei doi fii ai regelui au inaintat prin mijlocul sali. SERVILISMUL Dup& ce Jan Sobieski i-a pus pe fugi pe curci Iingi Viena, a avut loc intilnirea dintre ef si impiratul Leopold. Palatinul polonez, de fapt loctiitorul regelui, s-a pribusit la picioarcle im- piratului, vrind sd-i sdrute cizmele de cilirie. Sobieski a vazut rosu in faza ochilor si si-a smucit fn sus palatinul : Palatin! point de bassesse! — i-a strigat. Cuvintul bassesse se poate traduce in mai multe feluri — josnicie, injosire, degradare —, ins& inyelesut Jui adevirat este unul singur : servilism. Cu greu poti gasi sinonime termenului de servilism. I se poate da ca echivalent: slugirnicie, suflet de slugi, umilire, caciulire, gudurare, lingusire, ins nici unul nu-i acopera continutul. Rimin, deci, la termenul de servilism. Morala servili de la curte s-a cristalizat in modul cel mai evident in aceast& lege de bazi: singele domnesc nu poate dez- onora, Atit simplul cetiyean, cit si ingimfatul nobil luau la cunos- tint, cu aceeasi fericit’ mindrie, cX fata sau nevasta lor era riv- nita de printi de singe sau, eventual, chiar de cdtre suveran. Cro- nicile de scandal ale timpului cuprind 0 sumedenie de cancanuri de la curte in care este vorba de astfel de povesti de ,,dragoste“. Asii acestor intimplari sint regii francezi care ,,conduc“ detasat, 60desi nu rimin cu mult in urma lor nici istoriile amoroase ale en- glezului Carol al II-lea, nici vestitele aventuri ale lui August cel Puternic *. Este arhicunoscuta’ porecla de incornorafi, care se da sotilor ‘ingelayi. Se pare ci li se trage de la imparatul bizantin Androni- cus, care isi alegea amaneele dintre sotiile demnitarilor de la curte. Drept despagubire, barbatul primea vaste terenuri de vind- foare, iar ca semn al noii proprietayi avea dreptul si prindi pe ‘poarta casei sale coarne de cerb. Despre aceste gospodarii impo- dobite cu coarne de cerb lumea stia cum stau cu cinstea conjugal. Putem citi o intimplare edificatoare in biografia unuia din- tre cei mai eminenyi barbati de stat ai Angliei, lordul Clarendon. Ca lord-cancelar, tocmai lua parte la o sedinya a consiliului de stat, cind fu dngtiingat ci prinqul de York (viitorul rege Jacob al II-lea) vrea si se fnsoare cu fata lui, Ana. Mai mult, ci nunta ar fi urgentd, deoarece urmirile atentici princiare fncep si fie vizibile. Dup’ propriile sale memorii, afectuosul tat’ a izbucnit acolo, in faya consiliului, fn cele mai aspre reprosuri la adresa fetei sale. Nu pentru ci devenise amanta prinqului, ci pentru ca pretindea si se méarite cu el. A cerut consiliului si dispuni ime- diat inchiderea fetei in Tower, iar acolo fiind, s-o arunce in va- gauna cca mai intunecoasi. Totodatd, consiliul s& inainteze par- Jamentului un project de acuzare, cerind pentru fat’ pedeapsa cu moartea. El va fi primul care 6% 0 voteze ! Nu s-a intimplat chiar asa. Prinqul a luat fata de sortie, iar aceasta a devenit apoi regina Angliei, spre marea tristeye a tata- lui cu ,moralitate“ severa C&minul unei familii burgheze, de la Augsburg pistreazi ‘amintirea unui caz mai nevinovat. Sub un_clopot de sticla se pot vedea bustul de ceari al regelui suedez Gustav Adolf si gulerul siu brodat. * Acestea _sint lucruri binecunoscute. Pentru cei care se intereseazi de am&nunte vor fi de folos urmitoarele cari: Sauval, Galanteries des rois de France; Chateauneuf, Les favorites des rois de France; Saint- Edme, Amours et galanteries des rois de France; Jean Hervez, setia de sase volume: La Regence galante; Les mattresses de Louis XV etc. In cartea baronului PSlinitz, care a avut o sumedenie de edigii, este vorba de legaturile lui August cel Puternic : La saxe galante etc. etc. | "® Cazul e relatat de Taine, Histoire de la littérature anglaise, eartea a III-a, cap. IV. 61