CaPiIToOLuL VI RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV I. Definitia raportului de drept administrativ : § 1. Definitia raportului de drept administrativ Raportul de drept administrativ, ca orice raport juridic, reprezinta o relafie sociala care @ cdzut sub incidenja unei norme de drept, cu precizarea ca relafiile sociale pe care le confine apar in sfera de realizare a administragiei publice si sunt supuse normelor dreptului administrativ. - isojats Teoreticienii dreptului il definesc ca reprezentand o relafie sociala reglementaté de norma juridica, intre subiecte de drept care apar ca titulare de drepturi subiective si obligatii juridice corelative, relatie susceptibila de a fi aparata, pe cale statala, prin constrangere. O disputa interesanta a fost generat de parerile diferite in ceea ce priveste momentul nasterii raportului juridic. S-au conturat dou’ mari curente de opinii. Primul dintre ele, sustinut cu prioritate de specialistii in teoria dreptului’, este adeptul tezei c4 raportul juridic ia nastere numai dupé ce a intervenit un fapt juridic, generator de efecte juridice. Cel de-al doilea sustine ci pentru nasterea raportului juridic nu este nevoie si intervind un anumit act omenesc, céi de Sapt raportul se naste Jara nicio mijlocire. Acest curent este sus} dreptului administrativ. Pornind pe acest filon de gandire, se teoreti: de cooperare (conformare), care dureazi cat de conflict, cand aceasta normA s-a incalcat gt ia? iesk a eras Solutia’ la care achiesam este aceea ci Taporturile juridice de drept administrativ sunt acele relafii sociale care au fost reglementate in mod direct sau indirect, adica prin interventia unor fapte verdes de normele dreptului administratiy’, Ele includ acele Taporturi in care autoritatile administratiei publice 4 : 4, fiind BUN infaptuies a, fiin purtatoare ale autoritatii publice’, Fea RUC CARCKCCUL chiar din norma, direct si finut in special de penalisti si teoreticienii zeaza doua categorii de raporturi: raporturi norma de drept este respectatd; raporturi Statul intervine cu Sorta lui de coercitie. 1M. Badescu, Teoria generald a dre; 7 eptului, op. cit., 2020, BN, Popa, Teoria generaléi a dreptulul, Ed. Actam Sia oat 1A. Topo ite definitit: R.Toneseu, Drept adminisrans igs PP 82-183. & lorgovan, Tratat, op. cit, Vol. 1, ed, a.4-a, p. 144,” BYEUTESti, 1970, pp. 27-28. #1 Alexandru, Tratat de administra u Hie publicd, Ed Uni be “D.A. Tofan, Drept administra, op. eit, vel Bees etree sti, 2008, p. 125.Roporturile de drept administrativ 93 a contenciosului administrativ. Subiectele raportului de drept administrativ pot fi unele purtatoare de drepturi (subiecte active), altele de obligafii (subiecte pasive), sau pot detine atat drepturi, cat si obligatii, Obiectul raportului de drept administrativ este format actiunile si inactiunile care concretizeazi activitatea de natura administrativa, iar confinutul este alcatuit din totalitatea drepturilor si obligatiilor care incumba subiectelor raportului de drept administrativ. Il. Clasificarea si trasaturile raporturilor de drept administrativ § 2. Categorii de raporturi de drept administrativ Cu diferente de la un autor la altul, in doctrina sunt identificate doua categorii de raporturi de drept administrativ: a) raporturi de subordonare/supraordonare (de exemplu, raporturile dintre Guvern si ministere; dintre Guvern si alte autoritati centrale subordonate; dintre ministere $i autoritatile centrale de specialitate subordonate lor); b) raporturi de colaborare (de exemplu, raporturile dintre primar si consiliul local, dintre Pregedinte si Guvern). Acestora se pot adauga, in concepfia noastra, alte dou’ categorii, care izvorasc atat din textul constitutional, ct si din cel al Codului administrativ, astfel: a) raporturi de tutela administrativa (de exemplu, raporturi intre autoritatile autonomiei locale, inclusiv la nivelul judetului si Guvern, prin reprezentantul sau in teritoriu, prefectul); b) raporturi de coordonare (de exemplu, raporturile dintre consiliul local si primar, pe de o parte si consiliul judetean, pe de alta parte)! ‘Aceeasi autoritate publicd se poate afla in mai multe categorii de raporturi cu 0 alta sau altele. Exemplu, Guvernul, se afla in pozitie de supraordonare fata de ministere, in raporturi de colaborare fata de autoritatile centrale de specialitate autonome si in raporturi de tutelé administrativa, prin prefect, reprezentantul sau in teritoriu, fata de autoritatile administratie publice locale. § 3. Trasaturile generale Acestea pot fi reliefate pornind de la elementele unui raport juridic, pe care le-am identificat anterior, dupa cum urmeaza: ni 1) din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au in mod obligatoriu un purtdtor al autoritazii publice, care, potrivit edificiului constitutional actual ar putea fi: _=statul, prin organele sale; = unitatile administrativ-teritoriale; ; 4 ae F ‘organ al administratici publice sau 0 alta autoritate publica, potrivit art. 52 din Boiss Constinjie consacra rolul consiliulu judejean, de a coordona actvitasa consililor comunale vederea realizarii serviciilor publice de interes judejean.ee — instituyii publice, utilitate publica, care sur doctrina francezi actual c, altele decat s persoanele morale de drept public, tele FOE" fntr-o valoroasa lucrare din doctrina f se identifici prin trei elemente: este Cee, iect gestionarea unui servicitt P ; ater are ii Banal iieiic actual din {ara noastra, hie dot ee ee it ii institufi icd si institutie de utilitate pu . Aces > ina categoriile de institufie publica $i insti i RSrisitutional si mee pe vedere art, 136 alin. (4) fraza a dous, bun vores Publics pot fi date in administrarea unet regii autonome sau institutii publice, Pot fi date in sinfa titufiilor de utilitate publica. en tes : : Be acces cl peer cin tire i obligatiile pArtilor care partici; trativ prin aceea ci ele sunt formate din drepturile si oblig: a ie He is rticipa la procesul de infaptuire a administrafiei, respectiv exe ae i. fe starea de servicii publice in limitele legii, precum si emiterea de acte no! 12 juridica inferioara legii. een coe 3) Trasatura generala a raporturilor de drept administrativ prin prisma obiectului lor lor sau inactiunea lor, in general conduita partilor, se este aceea ca acfiunea subiectel ita fi realizeazd intr-un regim de putere publica, raporturile de drept administrativ fiind ,,raporturi de putere””. farotuy In afara acestora mai sunt raporturile de drept comun, in care administratia publica se comport ca orice subiect de drept*. Pe lang trasaturile generale, raporturile de drept administrativ au si unele trasaturi specifice®. Astfel, raporturile de tutela administrativa se particularizeaza prin mai multe trasaturi specifice®. Tutela reprezinta o limita impusa autoritatilor administrative locale, in vederea salvgardarii legalitatii si apararii interesului public. Constitutia noastra o consacra in art. 123 alin. (5), Codul administrativ in partea a IV- a privind prefectul, institutia prefectului si serviciile publice deconcentrate, precum si in art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. : octane eae Pe Src cn ana ch et pra oricarui organ executiv creat, potrivit legii, la strina interbell entele publice n docttih doctrina occidental gi in prezent. gut ,stabiliment public” pentru a evo tul si colectivitasile teritoriale, % apreciaza ca stabilimentul Public ¢ 1a; este 0 persoana de drept pyri. denumite it nt regisite fre 14 foloseste sintagma 1 J, Rivero, J. Waline, op. cit, p. 471. 2D, Apostol Tofan, Drept administrativ, o , 2 op. cit, vol. I, ed, a So 2A Torgovan, Tratat, op. cit, vol. I, ed. a4-a, pp. eee sae [sso ie pe ‘a bunurile apartinénd domeniului privat al administratiei) nu sunt raporturi de rept sii oe fee ee oy eilitatejuridia intre subiceti participant cifice ale ray il * 2 ie pp. 146-147. orturilor de drept administrativ, v. A Torgovan, op. cit, vol. | “ Institutia tutelei admis ipam doar unele aspecte..,, Tutela reprezinta ansambli! descentralizate $1 asupra actelor lor, in scopul asiguriri lant’, “supra agentilor serviciilor publice general’, (M. St, Laroque, La tutelle administrative, Paris, et in activitatea lor si protejarii interesuli Sintagma ,prefect"provne din ltinescul , preefocree” ‘cu sorgintea in Imperiul roman. ,, Ca yi Consiliul, de Stat, (be us in cap”. El reprezinti 0 institute ica Francezd sau Codul civil, instituf'*Roporturile de drept administrativ 95 nivel judefean putand ataca in contenciosul administrativ actele acestora atunci cand le considera ilegale’. Notiunea de tutela administrativd, o regisim denumita si reglementat ca atare in art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care face referire la doua tipuri de tutela, cea exercitata de prefect si cea exercitaté de Agentia National a Functionarilor Publici, Prefectul este, potrivit art. 123 alin, (5) din Constitutie si art. 3 din Legea nr. 554/2004, autoritatea de tutela administrativa jurisdictionalizata pentru actele autoritatilor administratiei publice locale. in schimb, Agentia Nationala a Functionarilor Publici este autoritatea de tutela administrativa jurisdictionalizata pentru toate autoritiifile publice, centrale si locale, ins4 numai intr-un domeniu strict determinat, acela al raporturilor de functie publica*. Raporturile de tutel administrativa au urmAtoarele trasaturi: a) subiectele acestor raporturi au o determinare constitutionala si legal’, ele fiind reprezentate de Guvern, respectiv prefect, dar si de autoritafile autonomiei locale si judefene, precum si orice alte autoritati si institufii publice in a cror structura de personal se afl functii publice. b) nasterea si realizarea lor exprima vointa legiuitorului. Raporturile de tuteli administrativa se nasc din lege, tutela neexistand nici fara text, nici dincolo de text’. refectului reprezintis una din piesele de granit pe care Bonaparte a stiut sa le aseze pe solul Franei, pentru a da Societdfii si statulu fundamente la umbra timpului” (F. Dreyfus, F. D'Arcy, op. cit. p. 192). ‘L. Tomescu Bezerifi, Tutela administrativa. Comentarii, legislatie, doctrind, jurisprudenga, Ed. Bren, Bucuresti, 2014, p. 87. 2 D.C, Dragos, Legea contenciosului administrativ, Comentarii si explicagit, ed. a U-a, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2009, pp. 141-142. 30. Puie, Controlul de tuteld administrativa exercitat de cdtre Agentia Nationala a Funcfionarilor Publici. Contenciosul functiei publice si al functionarului public, in revista Pandectele Romane nr. 5/2007, p. 55. 4R. Chapus, Droit administratif général, Tome 1, 7° éd., Paris, Montchrestien, 1992, p. 330.EXERCITII PRACTICE I. Teme de lucru : 1. Identificati, in Constitutie si in alte acte nor 2. Identificati, in Codul administrativ, preve' administrativ. mative, categorii de raporturi juridice, deri referitoare la raporturi de drept IL. Raspundeti, argumentat, care dintre enunturile urmatoare, este corect. Poate fi vorba de unul, niciunul sau toate enunfurile. 1. a) Raporturile de drept administrativ pot imbraca forma raporturilor de subordonare, colaborare, coordonare si tuteld administrativa; z : b) raporturile de drept administrativ pot imbraca numai forma raporturilor de subordonare. 2. a) Subiectul activ, purtitor al autoritatii publice, in raporturile de drept administratiy poate fi statul, prin organele sale, unitatile administrativ-teritoriale, un organ al admi- nistratici publice, dar poate fi si o alta autoritate publica, potrivit art. 52 din Constitutie, _ stabilimentele publice i de utilitate publica; b) subiectul activ, purtator al autorit%tii publice, in raporturile de drept administrativ Pe ite fi statul sau o unitate administratiy-teritoriala. +3. a) Raporturile de tutela administrativa sunt reglementate de Constitutie si de lege; b) taporturile de tutela administrativa pot fi reglementate prin lege, ordonanta sau rare a Guvernului; 4. a) Tntre consiliul Judetean si consiliul local exista raporturi de subordonare; b) intre consiliul judetean si consiliul local exist raporturi de tutela administrativa.CAPITOLUL VII DREPTUL ADMINISTRATIV SI STINTA ADMINISTRATIEI ROLUL DREPTULUI ADMINISTRATIV SI AL DOCTRINEI ADMINISTRATIVE iN CONSOLIDAREA STATULUI DE DREPT § 1. Caracterul interdisciplinar al stiintei administratiel Germenii doctrinei de drept administrativ se afl4 in prima parte a secolului al XIX-lea, iar perioada postbelic& a fost valoroasa nu doar prin prolificitatea ei, ci si prin valoarea lucrarilor elaborate de marii juristi, dintre care unele sunt de referin{a si in zilele noastre. Literatura juridicd din aceasta perioada, dar mai ales cea postbelica au fost preocupate de fundamentarea particularitatilor a ceea ce se numeste cel mai uzual ,, stiinja adminis- tratiei” sau ,,stiinta administratiei de stat”. in regimul totalitar, s-a urmarit stabilirea locului si rolului acestei stiinfe, a interferentelor cu alte stiinte, in special cu stiinfa dreptului administrativ. Au fost elaborate lucrari numeroase care aveau ca obiect de cercetare exclusiv stiinfa administratiei', iar disciplinele de drept administrativ se predau, incepand cu anul universitar 1979-1980, sub numele ,, Drept administrativ si stiinfa administratiei”. Un autor sublinia ,,caracterul de stiinfa interdisciplinara al acesteia, cu o misiune special”. Un alt autor se opreste la parerea potrivit careia stiinta administratiei este ,, stiinfa jilor administratiei”*. Credem ca apetenfa pentru aceasta problema a fost alimentata si de faptul ca regi politico-juridic din acea perioadi nu ingaduia o arie de exprimare prea larga a opiniilor asupra mecanismelor statului, astfel incat autorii simfeau nevoia sa-si extinda abordarile, inclusiv prin invocarea, in sustinerea propriilor viziuni, a ideilor exprimate de alti autori, mai ales cei din ,,infieratul” Occident. Un autor francez se opreste la urmatoarele sarcini principale ale administrafici: informarea; studiul; pregatirea deciziilor; adoptarea $i executarea, carora li se mai adaugi sarcini secundare, cum ar fi: informarea publicului, activitati de relatii publice etc. sarci ‘in lucrarea sa din 1982, M. T, Oroveanu menfioneazA c4 inc& din secolul al XIX-lea gi pénd la acea dati, specialistii au incereat caracterizarea stiinfei administrafiei in mod sintetic, conturdindu-se patrusprezece concepfii mai importante, care reprezinté un fel de definifii lapidare ale acestei stiinfe. A se vedea: M. T. Oroveanu, Introducere in stiinja administratici de si i, Ed. Enciclopedic& Romana, 1975; de acelasi autor; Elemente ale stinfei administrayiei de stat”, Ea. Stiintificd si Enciclopedicd, Bucuresti, 1982; A. Negoita, Stiinja «administrafiei, Ed, Didactica si Enciclopedica, 1977, Bucuresti etc. 2Y,, spre exemplu, A. Iorgovan, Drept adminisirauiv si elemente de stiinfa administratiei, Bucuresti, 1983. > Remarcm preocupirile in domeniu ale unor autori din aceasta perioada. Exemplu, profesorul Al. Negoif combate caracterizarea ficuti de unii autori cA stiinfa administrajiei ar fi 0 stiin{& multidisciplinard, pe considerentul c& ea ,,nu preia, pur si simplu, rezultatele dobéndite de celelalte stiinfe, ci foloseste critic cunostinjele dobdndite de alte discipline stiinifice raportdindu-le la obiectul care-i este propriu, administrayia de stat" (A. Negoita, Drept administratty si stiinja administrayiei, Bucuresti, 1981, p. 30). “S.M. de Parades, Curso de direcho administrativo espaniol, Madrid, 1914.Drept administra __@ | — . > 98 —— 4 prin cercetarea de sine Stitatog juridicd contemporan caracter'7 4 fie o abordare global a Acestej ra te i Me iicistad + Tyorarile elaborate realizand ne dreptului administrativ, lucta +; sunt specifice, fie 0 abordare fragmentara, pe dit ; a agi domeniul public, functionary) Publ | adr astfel o tendin{a de autonomizare 4 UNor institu bramuri ale acestuia, precum dreptul Siunctie, dreptul urbanismului sau drept Contrayen, de drept, a tuturor institutiilor ase institufii ale acestuia, cum ar fi actu i saui contenciosul administrativ. Se resins ale dreptului administrativ, cercetate ca at publice, dreptul contenciosului administratty, or lipsite de interes sunt si lucrarile cu caracter de tratat consacrate administraj, lu lipsite 2 inistrafie publica a profesorulyj publice, intre care mentionm lucrarea Tratat de a a ee ae pees i loan Alexandru'. Abordarea interdisciplinari a administraf ee prin lucrari care se autoproclami astfe!’, fie prin confinutul abordarii, a fn egala masura, se perpetueazai, in doctrina juridic’ contemporana, disputa cu prize la apartenenta traditionala a unor institufii ale dreptului administratiy si transcenderea lor catre alte ramuri ale dreptului, in general fiind vorba despre dreptul privat. Avem in vedere Sunctionarul public, contractul administratiy sau proprietatea publicay De aceea ne-am ingaduit si vorbim despre 0 privatizare forfatd a dreptului administrativ é : Perspectiva care se intrevede in cercetarea dreptului administrativ poate fi consideratg favorabili, in contextul in care in angrenajul normativ romanesc se regaseste deja un Cod administratiy, ct si un cod de procedura administrativa, proiect care a fost deja demarat iL Se preconizeaza a fi finalizat in anul 2023. Ele vor genera atat lucrari de comentare a celor doua acte normative, cat si o inerentd reelaborare a lucrarilor din domeniu deja apirute sau aparifia unora noi. Semnalam aparitia primului comentariu al Codului administrativ, 0 Tucrare in doud volume pe care am avut atit inifiativa de a fi redactata, cAt si pe cea de ao coordona, elaborata de un colectiv de Peste 30 de autori, in care ne-am straduit si cuprindem atat teoreticieni reprezentativi in domeniul dreptului administrativ, de la arii, cat si pre in egal masura, teoreticieni si Practicieni*, pt Alexandru, Tratat de adminisy 2 Cian a6, spre xem spre exemplu, 1. Al eee Fi ‘Acadcmisi Romane, Bucuresti, 2919, "2"4Paradigmet in cercetarea si reform? 5 AV. Vedinas, Dre, R i By 402017, pp. 18.20, eptul administratiy Aborday i | Universul Juridic, Bucuresti,Dreptul administrativ si stiinga administratiei 99 ‘Art, 3 alin. (1) — ex. art. 2 TUE — din Tratatul de la Lisabona prevede ca: ,Uniunea urmareste si promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor sale”. in conformitate art. 9 din Tratatul de la Lisabona: ,,In toate activitatile sale, Uniunea respecta principiul egalitajii cetajenilor sai, care beneficiaza de o atentie egal din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor sale. Este cetajean al Uniunii orice persoani care are cetiifenia unui stat membru. Cettenia Uniunii nu inlocuieste cetdfenia nafionala, ci se adauga acesteia”. Exist un drept european de ansamblu, dar si ramuri ale acestui drept european. lar literatura juri trebuie s& tind pasul cu aceste deveniri. Remarcdm, spre pilda, lucrarea lui Jacques Ziller' al c&rei obiect de studiu il reprezinta sistemele politico-administrative ale celor douasprezece state membre ale Uniunii Europene Ja acea datd, in prezent fiind inc douazeci si opt de state membre’, sau dreptul administratiy european fundamentat prin lucrarea omonima a lui Jurgen Schwarze’. Pentru doctrina romaneasca, semnalam interesanta lucrare a profesorului loan Alexandru, de drept administrativ comparat’, care este, prin ea insisi, o pledoarie pentru perspectiva deschis4, europeand, din care trebuie sa analizim problematica dreptului administrativ, precum si lucrarea de drept administrativ european, coordonati de acelasi profesor’. in acelasi spirit, colega noastra, profesoara Dana Apostol Tofan, a publicat lucrarea Institutii_ administrative europene, destinati cursurilor de master, specializarea »drept public”, care, in stilul documentat, serios si riguros cu care autoarea ne-a obisnuit, prezinta sistemele administrative existente in principalele state ale Uniunii Europene®. Nu in ultimul rand, frontierele europene ale cercetarii dreptului administrativ au fost depisite, abordandu-se ceea ce reprezinta, conform preocuparilor contemporane, un drept administrativ global’. De data recenta semnalam lucrarea profesoarei Claudia Gilia de la Universitatea Valahia din Targoviste, ,,.nstitusii politice si administrative in statele nordice”®. Subliniind caracterul integrator al stiinfei administratiei, prof. univ. dr. Antonie lorgovan’ menfioneaz& c& aceasta ,,mu urmdreste 0 investigare a esenfei administratiei publice ca un scop in sine, ci pentru fundamentarea solufiilor de perfectionare, in scopul rationalizarii_administratiei publice centrale, locale, de ramura”. Aceste aspecte il ——EEE— 1 J, Ziller, Administrations comparées, Montchrestien, 1993, (Les systtmes politico-administratifS de Europe des Douze). 2 Dupa aderarea Croatiei la Uniunea European, la | julie 2013 si cu precizarea e& Regatul Unit al Marit Britanii gi Irlandei de Nord a optat prin referendum pentru desprinderea din Uniunea Europeand. Votul popular trebuie sa fie urmat de parcurgerea procedurii de iesire din Uniunea European. > J, Schwarze, Droit administratif européen, Office des publications oficielles de Communautés Européennes, Bruylant, Paris, 1994. 4]. Alexandru, Drept administrativ comparat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000. 51 Alexandru (coord), I. Gorjan, I. V. Ivanoff, C. C. Manda, A-L. Nicu, C, S. Sararu, Drept administraiy european, Ed, Lumina Lex, Bucuresti, 2005. ©D. Apostol Tofan, Jnsttupii administrative europene, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006. 71, Alexandra, De a dreptul administrativ nayional la dreptul administrativ global, Ed. Academiei Rominiei, Bucuresti, 2017, Pentru un studiu cu aceeagi tem, a se vedea A. Dufu-Buzura, Paul Negulescu $i dreptul administrativ global in nuce, in RDP nr. 4/2017, pp. 40-47. *. Gilia, Insti politice si administrative in statele nordice, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2021. ° A. lorgovan, Tratat, op. cit,, yol. I, p. 241.inistratici ca ,,ansambly de eascd stiinja administrati ” cung nee rationale”. Sting 4 defi jetermina pe autor sd -afii judicioase, or I vs lizarea unei administrafii judic e si originalitate o reprezi; privire la realiz 1a de o remarcabild valoare $i orig! Prezinta, Nendo O lucrare recen' * eologice ale dreptului administrativ’, unde autorul afirma cg Euindamentele Ideologice oy a celul administrativ, are calseoD toh Juridica sau nu — a pee a Bais sistematizabilenaaetea ae me r ematizate Sd 3 co see meode de crear in drei ans, respect sori 4 conte og plinari, comparatistic’; sistemicd; repertoarista ig ci ec lemica; |g, stilisticd; interpretativa sau pozitivista, metoda ae ene 5 Metoda Teflexiva sau speculativa; probabilistica si cea a.criterti or é " oni : Stiinta administratici 0 stiina de sintecd, care inglobeazd informatite py, concepte, institutii, principii in devenirea lor si in sensul perfectiondrii in ansamby, activitatii administrafiei dintr-un stat. i in sfera problemelor care constituie obiect de cercetare pentru stiinja admin intra, in esen{4, urmitoarele*: ied : — principiile de functionare a administratiei publice si aparatului care o compune ¢ eficientizare a acestei activitati®; ~ Personalul administrativ, incluzand prin aceasta sintagma atat pe cel supus regim de putere publica, deci functionarii si demnitarii publici, cat si pe cei supusi dre privat. De remarcat faptul cd in Codul administrativ a fost introdusa o Parte distincti’, care sunt reglementate, pe lang statutul functionarilor publici, si situatia juridisi Personalului contractual din sectorul public, precum si evidenta i sectorul bugetar; —formele concrete de activitate a administratiei; Cer ce aNdireg = fig intregului personal — desprinderea unor legitti din studierea evolutiei fenomenului administrativ dint anume stat, dar si din alte sisteme de drept; ~ analiza si combaterea unor aspecte negative care se manifesta in administratie, « ar fi birocrafia exagerata, Corupfia, formalismul, aglomerarile; ee integrarea in cercetare a unor Concepte si fenomene noi, care tin de evolutia societd $i, implicit, a administratiei publice, cum ar fi informatizarea, transparenja; Be studierea unor modele administrative in scopul desprinderii elementelor care influenfa pozitiv sau negatiy activitatea admii inistrativa. ee 1C. Clipa, Fundamentele ideologice ale dreptului adminis, ialogurite; vo. 1,0" Specifictaile, Ed. Hamangiu, Bucurest, 2021, tt Maminstatv, vo. 2, tom 1, Dialogue; vol. I. BNCN Ca ; & Clips, Fundamentele ideologice ale dreptuli administrativ, vol. 2, tom 1, Dialogurile, °? ¢ nt i nu la ,, administratia publica”, ¢ administraici publice, c ea vizeazi tot ceea °° 20-2 Umartic 2015, p. 312, Este vorba despre Partea aVI-aa Codului,preptul administrativ $i stiinta administragiei 101 § 3. Institutil si institute consacrate cercetarii fenomenului administrativ. Institutul de Stiinte Administrative ,,Paul Negulescu”, Institutul de Drept Public si Stlinte Administrative al RomAniei gi Institutului National de Administratie . Institutul de $tiinfe Administrative ,,Paul Negulescu” A fost infiinfat in anul 1925 din inigiativa profesorului Paul Negulescu care, desi nua fost niciodata presedintele Institutului, ci doar secretarul sau general, a fost ,,inima” care a ,,batut” mereu pentru acesta. $i-a identificat destinul cu cel al Institutului, iar activitatea pe care a desfasurat-o a adus Institutului o binemeritata faima att national’, cat si european si mondiala. Institutul a devenit in 1930 membru fondator al Institutului International de Drept Administrativ (L1.S.A.), cu sediul la Bruxelles. in perioada interbelicd, a avut o bogaté activitate stiintificd in domeniul dreptului administrativ si al stiintelor administrative, care i-a fost recunoscuta de altfel si prin acordarea in anul 1928, a statutului de ,,stabiliment de utilitate publica”. incepand cu anul 1926 a editat Revista de drept public, reusind s& aduca in Romania importante personalitati si cele mai actuale teze ale stiintelor administrative si dreptului public european si mondial. Mari dascali ai dreptului public francez au publicat, decenii de-a randul, in paginile Revistei de drept public. Ne-a facut placere s& constat’m, atunci id ne-am aflat in alte universitati ale Europei, cum ar fi Sorbona sau Lille, ca traditia si valoarea scolii romAnesti de drept public sunt cunoscute si recunoscute, incepand cu epoca de glorie a ei care a fost perioada interbelica. Institutul a reprezentat nu numai un izvor de inspiratie, ci si un centru de informare si documentare, reusind sa realizeze o stabilizare a doctrinei administrative la nivel european. A contribuit la pregatirea elaborarii legilor, dar si la aplicarea acestora. Institutul a fost desfiintat in mod abuziv de regimul comunist in anul 1948 si reinfiintat la 16 februarie 1995 Ia Sibiu, prin votul participantilor la simpozionul national cu tema »,Constitutionalitate si legalitate in administratia locala si judeteana”, organizat in perioada 21-22 octombrie 1994 de catre Universitatea din Sibiu — Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative, in colaborare cu Prefectura si Consiliul Judetean’. Sufletul reinfiinyarii Institutului a fost regretatul profesor Antonie Iorgovan, care, prin activitatea de presedinte al su, pana la data decesului, in 2007, a reusit s4-i redea prestigiul de odinioara. Dupa disparitia profesorului Iorgovan, am fost investita de Consiliul stiintific in nobila misiune de a asigura, ca presedinte, conducerea Institutului. Denumirea initiald a fost aceea de Institutul de $tiinfe Administrative al Roméniei (ISAR), ins’, dupa modificarea legislafiei, in sensul suprimarii posibilitatii ca in denumirea persoanelor juridice s4 se mai regaseascd denumirea {arii, aceasta a fost schimbatd in actuala sa denumire, care reprezinta, in egala masura, un omagiu adus marelui dascl interbelic Paul Negulescu. Institutului i-a fost acordat si beneficiaza si in prezent de statutul de institutie de utilitate publicé, ins din pacate nu a beneficiat niciodata de sprijinul financiar pe care legea il recunoaste a putea fi acordat de cAtre Guvern. 'N. Cirstea, Institutul de Stiinje Administrative ,,Paul Negulescu" (ISAR), Universul Juridic (editurauniversuljuridic.ro), 28 mai 2010.102 Pret admin inua sa ista de Dre fais Dela reinfiinjarea sa, Institutul continua aay one and ae a ining cAreia sunt abordate, de catre specialisti romani, dar $1 > CU precadee ‘ Franta, teme ardente ale dreptului public. Stat 3.2. Institutul de Drept Public si Stiinfe Administrative al RomAniei Regretatul profesor Antonie Iorgovan a crezul, pand in ultimele clipe ale y Tetii sale rei c, i WU Sal, iy Revoia de a exista un institut consacrat dreptului Public si stiinfelor administrative arg Contureze liniile de evolutie ale {arii sub aspectul administrarii si guvernarii si astfel ca un for stiingifi 1 SL Care Si se, Teleyg: c, apolitic, pus la indemana guvernelor pentru a directiona Mersy) i. nfiale. El s-a dovedit, din picate, a Teprezenta, si peantecul de lebiain niru ca nu a apucat decat si il vada creat prin lege sia militat, oy toate amasesera, pentru adoptarea hotararii Guvernului Care ar fi trebyit si in aceste domenii ese al marelui dascl, pe Puterile care ii mai ri faca functional, : Creat prin Legea nr. 246/2007, Institutul de Drept Public Romianiei, for national stiintific, cu pel categoria autoritatilor centrale de mentar, care se finanteaza de la buget tizarea controlului parlamentar se real Misiunea Institutului, astfel cur consta in fundamentarea stiinti functionarii autori lor publice si Stiinte Administrative ept public, se incadrears jy aflate sub Controlul Parla. in conditile legii, Conge tsonalitate juridicd de dri Specialitate autonome, ul de stat si din alte surse, lizeaza prin prezentarea de rapoarte stiintifice, im este ea exprimata prin art, 2 din legea de infiinjare, fied a solutiilor de Perfectionare a organizirii sj centrale si locale, Cu privire la activitatea desfasurata, | Parlamentului, Guvernului si Consiliului Sup independenjei justitiei. In competenta Institutului se regaseg Postuniversitare, de specializare si pe institutii de invatamant Superior sau cu Condifiile legii, Conducerea Institutului se asigura de adunarea Senerala, conducere, alcatuita din totalitatea membrilor Institutului, consi conducerea Curenta si se Compune din membrii de Onoare vicepresedintele sise cretarul general, nu Pot face parte din p: Organizarea $i functionarea Institututui au fost teglement: Din pacate, din informatiile Hoastre, acest institut nu este ine§ 3.3. Institutului National de Administratie Institutul prezinta Yapoarte stiintitice erior al Magistraturii, Care este garantil te si organizarea si desfigurarea de cursuri rfectionare, in Care scop se poate asocia cu institutii de Profil din tari sau strainatate, i care este forul suprem de liul stiinfific, care asigu Si presedinte, care, ca si artidele politice. { ‘ate prin H.G. nr. 433/2009. Pe deplin functional Un alt institut de Administratie, tot atatea ori, ceea Cate a avut un dest Care, de la crearea se lt mai ,involburat® a fost Fnstitueal Natio Ce este relevant din sain 2003, a fost desfiintat de doud ori i recteat Punct de veq jectultt “re al atentiei care se acorda obiectt! ' Publica nr, 1.09572011, 6 nM. OF. nr. 243 din 13 apriie 2009, Hotirarea a fost ™oditicats si completa ulterior PrDreptul administrativ si stiinta administratiei 103 su de activitate si anume pregatirea si perfectionarea personalului din administratia publica. El a fost desfiinjat prin 0.U.G. nr. 68/2019! privind stabilirea unor masuri la nivelul administrafiei publice centrale si pentru modificarea si completarea unor acte normative, ins’ misura de desfiinfare a fost invalidata de Parlamentul Romaniei in procedura de aprobare a acestuia. in acest fel, dupa mai mult de | an in care Institutul nici nua fiinfat, nici nu a sucombat, spre ane exprima metaforic, a fost readus la viata de catre Parlament, solutie care este beneficd pentru personalul din administrafie, dar si pentru beneficiarii activitatii acestuia. a ' Publicata in M. Of, nr. 898 din 6 noiembrie 2019.XERCITII PRACTICE I. Teme de lucru lizati corelatia intr si stiinfa administraiei. 1. Analizati corelatia e dreptul administrativ Il. Rispundefi, argumentat, care dintre enunturile urmatoare, este corect, Poatg fi vorba de unul, niciunul sau toate enunturile. 1. a) Stiinta administratiei este 0 stiinta de si iteza; b) stiinta administratiei este 0 disciplina politica. 2. a) Stiinta administratiei este o stiinta de sinteza, care inglobeaza informatiile Priving concepte, institutii, principii in devenirea lor si in sensul perfectionarii in ansambly 4 activitafii administrafiei dintr-un stat. b) Stiinta administratiei este o stiinjé eminamente juridicd, in care sunt analiza institufiile fundamentale ale administratiei publice, raporturile dintre ele si dintre acestea cetateni. 3. a) Institutul de Drept Public si Stiinte Administrative este o autoritate centrali & specialitate subordonat’ Guvernului; b) Institutul de Drept Public si Stiinte Administrative este o autoritate centrali de specialitate subordonata Ministerului Afacerilor Interne.CAPITOLUL VIII ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE § 1. Concepte fundamentale in teoria organizarli administratiei publice Nofiunea de administratie Publica evoca 0 activitate prin care se aduc la indeplinire legile si se presteazad Servicii publice, in limitele legii, indeplinité de anumite autoritdji publice, denumite generic autorititi ale administrafiei publice. Ea reprezint’ o dimen- siune a executivului, alaturi de activitatea de guvernare si se realizeaza prin categorii de organe: 1) organe ale administratiei de stat, care realizeazA 0 ,,administratie de natura statala”’; 2) organe ale administrafiei publice locale, care desfasoara administratie publica in unitafile administrativ-teritoriale, in baza principiilor constitutionale ale autonomiei, descentralizarii si deconcentrarii serviciilor publice, si care este reprezentatd de organe alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Autoritatile locale, ,, fara a fi statale, indeplinesc sarcina de a administra colectivitatile locale, chiar gi in cazul in care unele dintre acestea indeplinesc si atributii statale”'. Nofiunea de administratie publica o regasim definita si de Codul administrativ, in art. 5 lit. b) in egal masura in care acesta defineste si alte concepte care prezinta utilitate pentru teoria general a organizdrii administratiei publice, precum administratie publicé centrald, administratie publicé locala, autoritate a administratiei publice, autoritati deliberative la nivelul unitdgilor administrativ-teritoriale, autoritdti executive la nivelul unitaqilor administratiy-teritoriale etc. In conformitate cu prevederile Constitutiei si ale Codului administrativ, pot fi identi- ficate urm&toarele autoritati ale administrafiei publice: I. La nivel central, intreaga activitate este de natura statala. 1) cei doi sefi ai executivului, Presedintele si Guvernul; 2) ministerele si alte organe centrale de specialitate subordonate Guyernului (admi- nistratia ministerial in sens larg); 3) autoritati centrale nesubordonate Guvernului (autonome); 4) institufii centrale subordonate ministerelor sau autoritatilor centrale autonome. Il. La nivel judefean Identificim la nivel judetean atét o administratie de natura statala, cat si una autonoma locala. Organe de naturi statala, la nivelul judefului, sunt: 1. prefectul, reprezentantul Guvernului in teritoriu; 2. servicii publice deconcentrate alé ministerelor, ale altor organe centrale de specialitate in teritoriu. Organe de natur4 autonoma: 1. Consiliul judetean, ca autoritate deliberativa; 2. Pregedintele Consiliului Judetean, ca autoritate executiva. 11, Vida, LC, Vida, Puterea executiva si administrafia publicd, op. cit, 2012, p. 15.Drept admin, ce municipiu) identificam o ; IIL La nivel acceptiune de comuna, oras, 1 nivel local (in it ; de com A, ora, : i . a) consiliul local, ca qutori os i sprit : ea societafi comerciale, institutii put | | | rimarul, ca autori a | Dp diferite regii autonome, i f | utonome deliberative si executive in afara acestora, exist ‘ono! i autoritafilor al aflate in subordonarea sau coordonarea : 2 eee cal dministrativ diferentiaza intre doua concepte. Primul dintre as este cel g ea care constituic totalitatea activitafilor desfasuratc executare in concret a legii administratie publica central, Tel egil iced, de organizare a executdrit $1 le e ? re ne ceri interesului publie nafional/general. ©. ici ice, in scopul satisfac e prestare de servicii ‘publice 0p care desemneaza fotalitatea activ de-al doilea este de administratie public& local, OS epiaid im de putere publica, de organizare a executarit $1 de execu in regi i oe gi de prestare de servicii publice, in scopul satisfacerii interesului p ee cd esenta diferentierii este determinata de natura interesului, in prin caz fiind vorba despre interesul nafional/general si in cel de-al doilea, de interesul local, in accepfiunea larga, care include atat nivelul local de baz, reprezentat de comune si ors (municipii), cét si pe cel intermediar, reprezentat de judefe. a! jl regasim consacrat in Titlul MII al Constitutiei : Conceptul de autoritate publica este definit in Codul administrativ, art. 5 lit. k), ca reprezenténd un organ de stat si unitéii administrativ-teritoriale care actioneazd in regim de putere publica, pent satisfacerea unui interes public. Constatam ca se confera o acceptiune restransi aceste nofiuni, care nu include forma asimilata a sa, de organism privat autorizat sa presteze serviciu public, astfel cum este ea prevazuta de Legea nr. 554/2004 a contenciosu administrativ. Sintagma autoritate a administratiei publice semnifica, potrivit art. 5 lit. 1) C. adm autoritate publica care’ acfioneazaé pentru organizarea executdrii sau executarca concret a legii sau prestarea de servicii publice. in literatura de specialitate autorititile publice constituite in cadrul democ constitufionale se impart in reprezentative sau direct reprezentative si derivate sau in reprezentative®. Din prima categorie fac parte Parlamentul, Presedintele. enciliile loc judefene, primarul, care se aleg prin votul universal, egal, direct, secret si liber exprimat corpului elector, si din cea de-a doua categorie, acele autoritati care sunt const: ai an i a desemnarii, numirii, investirii de catre autoritatile reprezentative, ae A oe 2 Constitufionald, Avocatul Poporului, alte autoritati autonome sau atc a § 2. Notiunea de organ al administratiei publice r Cae a a Neo nu defineste acest Concept, ceea ce ne-a determinat si propun"” iy aprobare a Codului sa se adauge fie o definitie distincta, fie la lit ' Termenul deriv din limba latin, fi culeris Tem lind format din lati impuemicie de a comands, de a da disor su cee ee an nistrajle publica, Ed, Universul Juridic, Bucuresti, 2008 oar a Cacofonia este in confinutul textului. ees 1, Deleanu, Institupii si i consti C.H. Beck, Bi 2006, pp. 561-562 7 Proceduri constitufionale, Ed, C,H. vcurest, pp. e pn 561- ieorganizarea administratiei publice 107 art, 5 sé se adauge $i acest concept autoritate (organ) al administratiei publice (...)’'. Aceasta cu atat mai mult cu ct Constitufia, in art. 111 alin. (1), face referire la Guvern si celelalte organe ale administrajiei publice. Considerim cA organul administratiei publice reprezint& acea categorie de organ public sau de agent privat autorizat de un organ public, prin care se realizeaza activitafi din sfera administratiei publice, prin executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legit. in literatura de specialitate se apreciaza, cu temei, ca notiunea de organ administrativ are patru elemente constitutive, respectiv un personal, mijloace financiare si materiale, care constituie patrimoniul sau, o anumita competenfa si personalitate juridica, aceasta permifandu-i s& actioneze in scopul pentru care a fost creat”. In dreptul Uniunii Europene regasim denumirea de intreprindere public’, care reprezint&é 10% din economia Uniunii Europene, are denumiri si regimuri juridice variate, insd, ca elemente de constant, prezinta faptul cA ,,sunt infiinfate intotdeauna de caitre autoritatile publice, care exercitaé o influenta dominantd asupra activitafii lor si care de foarte multe ori exercité un drept de proprietate asupra acestora, chiar $i in ipoteza in care acestea pastreazd un grad de autonomie substantiald (...)”. § 3. Notiunea de sarcini ale organelor administratiei publice Nojiunea de sarcina a organelor administratiei publice evocd ,, ansamblul necesitétilor sociale obiectiv determinate, evaluate politic si consacrate prin norme juridice, care reprezinta ratiunea de a fi a acestor organe”*. Prin sarciné evocim foate acele nevoi sociale a caror realizare constituie menirea organului administrativ respectiy. Pentru ca 0 nevoie sociala sa aiba calitatea de sarcind a administrafiei publice, ea trebuie: si fie determinata in mod obiectiv; sa fie valorizata politic; si fie consacrati juridiceste, intr-o norma de drept. Organele administratiei publice realizeaza sarcinile generale ale statului si sarcinile speciale, care revin fiecarui organ administrativ’. § 4. Notiunile de competenta si de capacitate a organelor administratiei publice Capacitatea reprezinta 0 aptitudine, o posibilitate recunoscuté unor organe de a dobéndi atribusii din domeniul administratiei publice. Teoria capacitatii administrative a fost creat de profesorul Ilie Iovanas, care o definea ca fiind aptitudinea unui organ administrativ de a sta intr-un raport juridic administrativ, in nume propriu si in mod independent, prin emiterea de acte administrative®. lar capacitatea juridica reprezinta aptitudinea recunoscuta persoanei de a avea drepturi si obligatii juridice’. 1 V. Vedinas, Codul administrativ adnotat, op. cit, ed. a 3-a, p. 35. 2E. Balan, Institupii administrative, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2008, p. 67. 21, Lazar, Dreptul Uniunii Europene in domeniul concurensei, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2016, p. 458. * A lorgovan, Tratat, op. cit., vol. 1, p. 271. 5 In acelagi sens, A. lorgovan, Tratat, op. cit, vol. I, ed. a 4-a, pp. 270-272. Ritabe : © 1. Jovinas, Dreptul administrativ si elemente de stiinfa administrasiei, Ed. Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1977, pp. 120-122. : TN. Popa, Teoria generald a dreptului, Ed, All Beck, Bucuresti, 2002, p. 263.Orept adn, 108 st in Codul administrativ, capacitatea administrativa este definita la art, 5 |; et se resurselor materiale, financiare, institufionale si umaye 5, dispune o unitate administrativ-teritoriald, cadrul legal care reglementeazé omen, wane precum si modul in care acestea sunt yalorificate in activitatea propre competentei stabilite prin lege. ae pie Textul se referd restrictiv la unitafi administrativ-teritoriale, deoarece despre capac administrativa putem vorbi, neindoielnic si in cazul altor subiecte de drept care reali, . activitate administrativa. - fn doctrina administrativa contemporana a fost contestata teoria privind capacit, propunindu-se chiar renunfarea la ea, in principal pentru faptul ca doctrina administra, francezA nu o recunoaste, pentru cd legiuitorul nu ar fi manifestat vreun interes asyp;, , desi este destul de veche, si pentru c& practica judiciara, desi 0 utilizeaza uneori, recunoaste ca o constanta'. in contextul in care Codul administrativ 0 defineste, apreg; cA ea nu poate fi ignorata. fn ceea ce priveste relatia dintre capacitatea $i juridica personalitatea jy apreciem cA exist un raport de cauzalitate, in sensul ca personalitatea juri capacitatea juridica si nu invers”. Competenta exprima continutul juridic al activitatii realizate de autoritajile pub) cu sau fara personalitate publica, prin intermediul demnitarilor, functionarilor publi. detery mnalului contractual’. Codul administrativ o defineste in art. 5 lit. r) ca reprezentin; persor ansamblul atributiilor stabilite de lege, care confera autoritatilor si institusiilor pu drepturi si obligafii de a desfasura in regim de putere publica si sub propria respo Sabilitate, 0 activitate administrati Caracterele specifice competentei organelor administratiei publice: a) legalitatea competenfei este fundamentata pe principiul legalitatii intreg a administratiei publice. activitit Conform doctrinei, prima si cea mai importanta trasdtura a competentei este legali- tatea, de unde concluzia ca intregul edificiu normativ edictat in materia competentel organelor de stat formeaza blocul competentelor legale ale acestora’. Principiul legalitafii a fost inserat de majoritatea statelor in legi, incepand c fundamental, inclusiv in acte normative internationale, ins& nu acelasi lucru se in cu cel al moralitafii, dupa cum se atrage atentia de cdtre unii autori’. b) obligativitatea competentei, ceea ce inseamna cA ,,exercitarea ei... mu este facultate, ci o obligatie a carei neindeplinire constituie temeiul tragerii la raspundere ey peatee eo ore a Es bazele coe de drept public de la Cluj gi in memoria cArora cred" * ___ 2 DM. Vesmas, I. Nicola, Unele consideratit teoretice privi fi s privind relatia dintre, llitatea de drept P ‘capachote $ competenta de drept administratv, in RDP nr, 4/2007, p. ti —< aie mensions incheia contracte administrative, in Dre? or Ae) Re ‘ausoriteyiior publice in domeniul adoptarii actelor administrative, in. $ EE. Stefan, Legalitate si moralitate in activitatea autoritdzilor publice, in RDP nr. 4/2017, p. 96Organizarea administratiei publice = 109 organului respectiv de cétre organul sdu ierarhj: i s ‘ ‘arhic superior i este evocati in doctrina si prin formula caracterul ae ih Maen es cas se apreciaza c& ar acoperi até le ordine public al competentei, care it aspectul obligativitatii itdrii inde koae . AWM eXercitarli competentei di titularul sau, cat si pe cel al faptutui ca neregularitatea rezultand din li rGcinpeaiine poate fi acoperité prin ratificare bone, ipsa competentei nu catre autoritatea competenta, iar probi . aan ! n , iar problema compe- tentei soba iewient Poate fi ridicaté in orice moment al litigiului de canteieibg administrativ (deci $i in recurs), chiar din oficiu de cétre insta ©) exercitarea comp, mc etenfei prin intermediul orga: i z nelor de cot in doctrina’ mai este recunc. ed nducere scutd si trdsdtura competenjei de a satisface un inter: S is es, general. Constatam astfel diferenga fat de dreptul privat, unde persoanele fizice exerciti 5 ore. " , desemneaza ansamblul prerogativelor unei autorititi publice, din punctul de vedere al cuprinsului gi al specificului (naturii) lor. Ea este de doua tipuri: 9) competenfa materialé generala, care semnific faptul cA prerogativele unei autoritai sunt nemarginite din Punctul de vedere al intinderii si al specificului lor (ex: Guvernul, consiliile locale, prefectul, primarul, consiliul judetean etc.). b) competentaé materiala Speciald, care vizeazA anumite segmente ale activitatii administrative (ex: ministerele, serviciile publice deconcentrate etc.). 2) Competenfa teritoriali (rationae loci) semnificd intinderea in spatiu a prerogativelor unui organ administrativ, indiferent de natura competentei si ale materiale si este de doua catego: @) competenta teritoriala centrald, exercitata 1a nivel national, ex: Presedintele, Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate ale administratiei de stat, ) competenfa teritoriala local, exercitati in anumite limite geografice determinate, de regula la nivel de unitate administratiy-teritoriala. 3) Competen{a temporala (rationae temporis) evoca intinderea in timp a prerogati- velor unui organ administrativ. Regula 0 reprezinté competenfa temporal nelimitata in timp, existand si anumite organe administrative care, prin actul lor de infiintare, au o competenja temporaléi limitata, De exemplu, in baza legilor proprietafii sau infiinjat structuri (comisii locale si Jjudefene sau autoritati (Autoritatea Nafionala pentru Restituirea Proprietdtilor), a caror existent. este limitata la realizarea activitatii pentru care au fost infiintate. : Este recunoscuta si competenta personala (rationae. personae) care este determinat de calitatea persoanei sau a subiectului de drept in functie de care se stabileste incident actiunii normei si a autorititii’. 1A lorgovan, Tratat, op. cit., vol. I, ed. IV, p. 273. i i PID, ¢ oe oie 2 on er ‘autoritajilor/institusilor publice de a incheia contracte administrative, in Drep nr, 1/2010, p. 105, 4A. lorgovan, Tratat, op. cit., vol. 1, ed. a 4-a, pp. 280-281. * CS. Sararu, Capacitatea ...., art. cit, p. 106. aeDrey ue Patri iv mai regasim distinctia intre cor "Petey, in doctrina! si in Codul administt: Ke rl ‘ata sau delegatd. ’ - eae ea Feats legsit’ potrivit art 5 lit. s) C. adm. reprezinta atributiile sta lege si transferate impreund cu resursele aR ase autoritay : F es » de catre autoritatile publice centrale, pentru a le exercita nistratiei publice locale, de catre oe Hee i in limite! ‘lite de catre acestea din urma. a ‘ ‘ si Se ipevsta exclusiva reprezinta atributiile stabilite ae lege in Mod expr ; limitativ autoritatilor administratiei publice locale, pentru realizarea carora acesteq aU dh de decizie si dispun de resursele si mijloacele necesare fart. 5 lit. $) CF adm). Competenta partajata include atributiile exercitate potrivit legii de Autoritay administratiei publice locale, impreuni cu alte autoritajt ale administrafiei Publice stabil in mod expres gi limitativ, cu stabilirea resurselor financiare sia limitelor dreptuly; & decizie pentru fiecare autoritate publica in parte [art. 5 lit. t) C. adm.]. bilite Mot ay, Nn § 5. Natura juridica a regimului politic instituit prin Constitutia Romaniei din 199) Potrivit art. 1 alin. (2) din Constitutie, forma de guvernimant in Romania este republica. Spre deosebire de nofiunea forma de guverndmdnt, care are 0 consacrare constitutionald, cea de regim politic nu se bucura de o asemenea recunoastere. Prin regim politic infelegem ansamblul unitar si coerent structurat al normelor juridice sial mecanismelor constitutionale, politice, social-economice, ideologice, prin intermediul c&rora se infaptuieste actul de guvernare, sau, altfel spus, se realizeaza puterea politica, CAt priveste structura puterii executive, astfel cum am aratat, intalnim un executiy bicefal sau dualist, in care exist doi sefi, Presedintele, pe de o parte, si Guvernul, pe de alt parte, acesta reprezentind ,,0 structurd caracteristicd regimurilor parlamentare, in cadrul carora functia executiva este incredin{ata unei persoane si unui organ colegial, care au atributii pe care le exercité in mod relativ autonom; persoana indeplineste functia de sef de stat, iar organul colegial poarta denumirea de cabinet ministerial. Prin natura sa, executivul dualist comporta nuanjari de la stat la stat si in cadrul aceluiasi stat, in functie de natura concreté a raporturilor dintre seful statului si organul colegial”®. Identificarea unui regim politic se face jinand cont de mai multe criterii, dintre care un rol predominant are modalitatea de alegere a Presedintelui’, alaturi de raportul dintre puterile statului, modul de repartizare a prerogativelor intre diferite autoritati care realizeazi prerogativele clasicelor trei puteri. In functie de raporturile existente intre cele trei puteri, fost identificate trei mari tipuri de regimuri politice: a) regimul separatici rigide intre puteri —regimul prezidential; b) regimul separafici suple intre puteri —regimul parlamentar; 1D.A. Tofan, Drept administrativ, op. cit, ed. a$-a, vol. , p. 107. 21, Avram, Contractele de concesiune, ucuresti, 2003, pp, 68-69. > Asa cum am ardtat deja, in opinia noastr, fol li este improprteNGleained cd avid a, in opi tra, folosirea pluralului este improprie, o autoritate publi singuré competenfa, format dintr-o mulfime de atributi. #C.lonescu, Reginuripoltice contemporane, op. cit, p. 65, $1, Vida, LC. Vida, Puterea executiva si administrati¢ , ia publica, op. cit, pp. 43-44. F, Vasilescu, M. Constantinescu, I. Deleanu, A. lorgovan, . Muraru, FF Vasilescu, I. Vida, op- ls p iBOrganizarea administratiei publice lil ¢) regimul confuziei intre puteri —regimul directorial! in literatura de specialitate se sustine c desfaisoara relativ identic in regimurile »raporturile dintre Parlament si Guvern se Politice parlamentare si in cele semi-prezidensiale (semi-parlamentare)”. Diferente semnificative existi, ins, intre aceste doud tipuri de regimuri politice si cel prezidential, care prezinta particularitati majore, mai ales in ceea ce priveste relatia Presedintelui cu Parlamentul?, Aceste regimuri prezinta si variante de mijloc, cum ar fi regimul semiprezidential sau semiparlamentar. In Uniunea Europeana se regisese mai multe categorii de regimuri politice’: monarhii constitutionale’, republici semi-prezidentiale’, republici cu un caracter de semi-prezi- denfialism atenuat® si republici parlamentare’, Regimul politic instituit prin Constitutia Roméniei din 1991 a fost caracterizat ca un regim politic semi-prezidential parlamentarizat sau atenuat® sau regim semi-parla- mentar, dupa cum se sustine intr-o lucrare consacrati comentirii Constitutiei?. in doctrina franceza, regimul semi-prezidential este definit ca fiind acel tip de regim politic in care institufiile unei democratii occidentale reunesc doud elemente: un presedinte de republica ales prin sufragiu universal si inzestrat cu importante puteri proprii; un prim-ministru si un guvern responsabil in fafa deputatilor (a parlamentarilor - V.V.), care pot determina guyernul si demisioneze'?. Argumentele cate susjin aceasté incadrare juridicd ar putea fi grupate in mai multe categorii, si anume: a) modul de alegere a Presedintelui Romaniei ~art. 81 din Constitutie; b) modul de exercitare, de cdtre Presedinte, a dreptului de a dizolva Parlamentul: ©) regimul juridic al rispunderii politice si penale a Presedintelui Roméniei; d) regimul exercitarii atributiilor de catre Presedintele Romaniei, care, in cea mai mare Parte, impune aprobiri, prealabile sau ulterioare, informari, propuneri, consultiri, din partea Parlamentului sau a Guvernului; ©) regimul constitutional al investiturii Guvernului; f) obligatia contrasemnarii, celei mai mari p&rti a decretelor Presedintelui, de catre Primul-ministru'!. "Ionescu, citat dup’ I. Alexandru, Ed. Bibliotheca, Targoviste, 2007, p. 52. “1 Alexandru, Un punct de vedere privindizvoarele disfuncpillor in exercitiul democrajei constitjionale, nM, Dutu, D.C. Dinigor, 1. Dogaru (coord, O via dedicata dreptulu, Ed, Academie, Bucuresti, 2015, p. 32. ® AM, Tordache, Actele si raspunderea presedinjilor in state ale Uniunii Europene, in RDP ns. 2/2011, p22, LV. Ivanoff, C. Gilia, Sisteme politico-administrative europene, “Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Luxemburg, Olanda, Belgia. *Franfa, * Portugalia, Finlanda, Roménia. 7 Germania, Italia, Austria, Grecia, E. Vasilescu, in M. Constantinescu, I. Deleanu, A. lorgovan, I. Muraru, F, Vasilescu, P. 184. A. lorgovan, Tratat, op. cit, vol. I, ed. a4-a, pp. 295-298, £M, Constantinescu, A. lorgovan, Muraru, ES. Tandsescu, Consttjia Romanieirevizuit si republicatd, omentatd, op. cit, pp. 157-158. 7M. Duverger, Les Constitutions de la France, P.U.F., Patis, 2004, p. 110. " A. Torgovan, Tratat, op. cit,, vol. I, ed. a4-a, pp. 295-298. 1. Vida, op. cit,112 Drept administratiy Unii autori au remarcat faptul ci din ambiguitatile dispozitiilor Fee ae privitoare la raporturile dintre cei doi sefi ai executivului, pana la disputele le o1 a nea legitimitate intre institutii, se poate afirma ca sistemul de guvernare eo vom reformat. Un sistem de guvernare performant este o cale care asigura atat sta lara 4 Suvernamentala, cat si eficienfa institutionalé. El se bazeazi pe o repartizare clara si ie hie eae ear i istem real si predictibila a puterilor intre institutiile fundamentale ale statului, pe un Si $ functional de checks and balances’,EXERCITII PRACTICE I. Teme de lucru iy tae in os Conceptele utilizate in Prezentul capitol, - Identificati si analizati Prevederile din Codul administrati i wales, Sa inistrativ referitoare la conceptele ‘ 3. Analizati, Comparativ, tipurile de Tegimuti politice si de forme de guverndmént existente, IL. Raspundefi, argumentat, care dintri fi vorba de unul, ni , ¢ enunfurile urmatoare, este corect, Poate iciunul sau toate enuntui rile. 1. a) Executivul in R : & omania are o structura bicefala, find format din Presedinte si Primul-ministru; b) executivul in Romania are 0 Structura bicefala, fiind format din Presedinte si Guvern. 2. a) Regimul Politic instituit prin Constitutia Roméniei din 1991 este unul parla- mentar; b) regimul politic instituit prin Constitutia Romaniei din 1991 este unul semipre- zidential atenuat sau semi-parlamentar, 3. a) Competenta unui organ al administra tiei publice este facultativa; b) competen{a unui organ al administratiei Publice este obligatorie, 4. a) Competenta unui or; teritoriala si temporala; >) competenta unui organ administrativ se clasificd in competenja temporal si personala. gan administrativ se clasific& in competent materials, 5. a) Competenta materiala a unui or, gan administratiy este generala si special; b) competenta materialé a unui orgai in administrativ este general si personal. 6. a) Competenta temporala a unui organ administrativ este, de regula, nelimitata in timp; ea 7 a agate . b) competenta temporal a unui organ administrativ poate fi atat limitata, in ceea ce Priveste unele atributii si nelimitata in timp, in privinfa altor atributii. 7. a) in sistemul constitutional si legal actual, administratia publica se realizeaz numai de organe de natura statala; Buca : 3 b) in sistemul constitutional si legal actual, administratia publica se realizeazi de organe de natura statalé si autonoma locala, precum si de structuri private autorizate si desfasoare activitati de natura administrativa in egala masura.Drept administratiy 114 : ed eee i se exercita in strans4 9. a) Legalitatea competentei semnificd trasatura aceste1a de a conformitate cu legea, pe baza si in limitele ei; i b) legalitatea competentei semnifica trasatura acesteia tect atiy organele de conducere, colegiala sau unipersonala, ale unui organ de ase exercita asa cum decid eo aaa . comune tuturor 10. a) Sarcinile unui organ al administratiei publice sunt generale, organelor administrative; A ee 5 ae eee ; ; cat si speciale b) sarcinile unui organ al administratiei publice pot fi atat generale, SUSD. pentru diferite organe ale administratiei.