FUNCTIILE $1 ROLUL FINANTELOR Caracterul obiectiv al existentei finantelor ca si a altor categorii economice se Televa, in Primul rand, prin functiile si rolul ce revin acestora in viata economica $i social, concretizata sintetic prin producerea, repartitia, schimbul si consumul produsului intern brut. Finantele, indiferent de particularitajile diferitelor componente ale sferei acestora, indeplinesc urmatoarele functi: = functia de repartitie; ~ functia de control; ~ functia de reglare/stabilizare a economiei. Functia de repartitie Manifestarea finanjelor in aceasta functie presupune, in mod implicit, realizarea unor fluxuri financiare vizdnd constituirea de fonduri banesti si distribuirea lor la diverse niveluri ale organizairii si functionarii economiei si societ&til. Interconditionarile caracteristice indeptnici acestel functi, intre procesele banesti - financiare i procesele materiale ale reproducfiei Sociale, se concretizeaza prin intrepatrunderile dintre fluxurile materiale si cele banesti. Indeplinirea acestei functii se realizeaza in doua faze: ~ Constituirea (FORMAREA, MOBILIZAREA) fo! economice si sociale, inclusiv la dispozitia statului; - distribuirea (REPARTIZAREA fondurilor) Tespective a fondurilor banesti constituite it ndurilor b&nesti la dispozitia entitatilor pe destinafii adecvate activitatilor entitatilor in faza anterioara. Cele doua faze ale functiei de repartitie trebuie considerat proces, intre ele existand legaturi stranse, de interconditi fionare. Intre aceste doua faze ale functiei de repartitie se manifesta faporturi de interdependenta. te ca dou momente ale aceluiasi Indeplinirea funcjiei de repartiie marcheaz’ diferentieri semnificative la nivel macroeconomic comparativ cu nivelul microeconomic, Privite la nivel macroeconomic procesele caracteristice derularii fluxurilor fi Constituire, respectiv de distribuire $i utilizare a fondurilor banesti in faza dependente de cele in care se creeazi PIB Supus repartitiei, care au loc in sf inanciare de repartitiei sunt fera productiei, Fluxurile financiare de intra dup’ cum fluxurile (finan re pot avea diverse surse de provenient& a sumelor de bani, financiare ale intreprinderi ciare) de iesire includ o multitudine de destinatii ale resurseloy i (Plat ctre furnizor, salariayi, baci, stat, etc.). 1Participanji la fluxurile financiare caracteristice acestei functii sunt entitati economice Hl sociale, respectiv statul i persoanele fizice sau juridice, fie in ipostaza de participanti constituirea diverselor fonduri, fie in aceea de beneficiari directi sau indirecji ai resurselor banesti distrbuite din aceste fonduri. In faza de constiuire @ fondurilor financiare, Persoanele fizice gi juridice sau entitatile economico-sociale cedeaza parti din resursele ori veniturile lor, in vederea constituirii de fonduri la dispozitia altor entitai inclusiva autoritatilor Publice. In faza distributiei, participant la relatille financiare respective beneficiaza direct sau indirect de sume de bani sau de utlitji sociale pe seama chelluiri resurselor acumulate sialocate din aceste fonduri. Functia de control Administrarea fondurilor de resurse financiare implic’, ca si administrarea altor resurse, necesita evidenje cat mai exacte, urmarirea modului de formare $i utiizare a resurselor banesti, inclusiv respectarea anumitor principii de gestiune gi reglementari privind activitatea financiara, Ca functie atribuita finantelor, funcjia de control are un caracter obiectiv, in sensul cd manifestarea fenomenelor financiare creeaza cadrul obiectiv pentru executarea controlului financiar. Faptul ca activitatea de control financiar se exercita prin intermediul unor persoane care indeplinese, in cadrul juridic creat, atributiuni de control financiar, imprima acestuia si 9 component subiectivé. Semnificatia aceasta rezida in faptul c& activitatea de control financiar se poate executa de cdtre persoane numite sa efectueze munca de control. In mod firesc controlul financiar, ca expresie a functiei de control, se grefeaza pe operatiunile si relatille banesti privind constituirea $i distribuirea resurselor financiare, ce configureaz& functia de repartitie. Intre cele doua functii se manifest’ anumite raporturi de interconditionare in sensul c& activitatea financiara ce coneretizeaza functia de repartifie permite executarea controlului financiar, pe de o parte, iar pe de alt’ parte, controlul financiar favorizeaza indeplinirea functiei de reparttie, generand chiar noi procese de repartitie. Sfera de manifestare a functiei de control, desi se bazeaza pe manifestarea functiei de Tepartitie, are dimensiuni mai largi, extinzandu-se si asupra altor procese economico-sociale aflate in raporturi de intercondijionare cu cele financiare. Din acest unghi de vedere, doud sunt domeniile Principale de exercitare a controlului financiar, si anume: - procesele materiale consumatoare de resurse financiare; - procesele materiale generatoare de valoare noud gi implicit de resurse financiare noi. Exercitarea controlului financiar prin prisma acestei funcfii include intregul proces al Teproductiei sociale, nu_numai sfera reparttiei ci si cele ale productiei, circulaliel gi Consumului, intrucat in fiecare dintre acestea se realizeazd procese consumatoare sau generatoare de resurse financiare. Astfel, controlul financiar se exercit’ asupra productiei, deoarece in aceasta sferi se creeazé bunurile, care fac obiectul schimbului si consumului, precum si valoarea adaugata ‘Supusa repartitiei. Raportul dintre valoarea addugata gi valoarea Productiei (exprimate valoric) obfinute indica eficienta cu care au fost folosite mijloacele de munca si forta de munca. Controlul financiar are in obiectiv toate elementele Productiei: mijloacele de munca, obiectele muncii si forfa de munca, .In faza schimbului, controlul financiar se exercita pentru a verifica dacd produsele se realizeaza ca marfuri, daca valoarea de intrebuintare isi dovedeste utilitatea sociala si preful marfii stabilit prin mecanismul pie{ei acopera cheltuielile de productie side circulatie, inclusiv un anumit profit. In aceasta faz, controlul financiar urmareste, de asemenea, viteza cu care marfurile circul& de la produc&tor la consumator. Orice stagnare a produselor finite in depozitele producatorului sau in cele ale organizatiilor comerciale intarzie momentul recuperarii sumelor avansate gi al realizarii valorii adaugate. Tn faza consumului controlul financiar vizeaz& consumul productiv al unitafilor economice, precum si consumul final al institutiilor publice. Consumul productiv se apreciaza prin prisma gradului de valorificare a materiilor prime si a materialelor, a rentabilit&tii iferitelor produse, a cursului de revenire la export etc. Consumul final al institutiilor publice se refera la cheltuielile tuturor institutiilor de stat, centrale gi locale si evidenjiaza mérimea absoluta $i telativa a acestora, precum si efectele utile (rezultatele) obtinute de pe urma lor. Functia de control exprima capacitatea finantelor de a mijloci exercitarea controlului prin bani, in baza relatiilor financiare. Acesta este cunoscut si sub denumirea de control banesc, evidentiind forma baneasca a proceselor economice si sociale pe care se bazeaza controlul si implicénd manifestarea banilor in functille ce le revin. Aga, de pilda, volumul investitillor, beneficiul etc. se evalueaza prin folosirea banilor in functia de masura (etalon) a valorii, dar prin funcfia de control a finantelor se efectueaza verificarea nivelelor si corelatiilor ce se stabilesc intre acesti indicatori si alegerea variantelor avantajoase, inclusiv sub aspectul marimii resurselor financiare necesare a se cheltui sau posibile a se obfine. In stransé legaturd cu realizarea functiei banilor ca mijloc de schimb, finantele mijlocesc controlul asupra circulatiei produsului national, pornind de la urmarirea modului de utiizare a fondurilor banesti in cadrul acestui proces. Controlul financiar, ca expresie a functiei de control a finantelor, vizeaz&, in principiu, asigurarea conditilor necesare stingeriila scadente a obligatilor de plata ale participantilor la relatile financiare. Indeplinirea functiei banilor ca mijloc de prezervare /rezervare a valorii se intrepatrunde cu functia de contro! a finanfelor, indeosebi, prin exercitarea controlului financiar asupra proceselor de acumulare a resurselor banesti la fondurile centralizate gi descentralizate si modului de administrare a acestora. Asadar, indiferent de functia pe care o indeplinesc banii, controlul prin finante apare, concomitent, ca forma a controlului prin bani, care are ca suport obiectiv relafiile financiare i este grefat, in mod necesar, pe procesul de formare si repartizare a fondurilor banesti corespunzator acestor relafii, dar sub incidenja sa intra intreaga activitate economico- sociala. Ca obiective generale ale controlului financiar, vizand ansamblul activitatii, se pot distinge: asigurarea eficientei ridicate a operatiunilor financiare efectuate, asigurarea oportunitatii operatiunilor si legalitatii acestora. In acest sens controlul financiar urmareste s4 constate modul in care sunt administrate patrimoniile diferitelor entitati economice gi sociale prin prisma respectarii conditilor de procurare i utilizare a resurselor banesti financiare. Controlul financiar trebuie s& identifice fenomenele care determina evolutia pozitiva sau negativa, responsabiltatie celor implicati gi posiblitajie de imbunatatire a situatiej existente. Se verificd In acest sens respectarea normelor legale privitoare la modul de distribuire $i utilizare a fiecdrui fond banesc, rezultatele objinute pe seama consumului de resurse financiare gi gradul de eficienta realizat.La nivel microeconomic un asemenea control financiar este ‘font care freverea rezultatelor pozitive ale activitatii, respectiv a profitulul si indeplinirea obligé ale entitafilor respective fata de stat; asigurarea capacitatii de plata etc. Formele cele mai obisnuite sub care se manifesta controlul financiar, avand 2 vedere criteriul momentului de exercitare a controlulul in raport cu operatiunile si procesele supuse verificarii, sunt = controlul financiar preventiv (anticipat); - controlul financiar concomitent (operativ-curent); - controlul financiar postoperativ (ulterior). Control financiar preventiv (anticipat) este cea mai importanta forma, premergatoare tuturor actelor i operatiunilor economico-financiare si presupune efectuarea controlului financiar inainte ca operatiunile sau procesele supuse controlului sa se infaptuiasca, intrucat permite prevenirea unor evolutii nefavorabile si evitarea pierderilor aferente lor. Eficacitatea controlului scade pe masura indepartarii fafa de momentul premergator declansarii proceselor controlate si a apropierii de faza lor finala gi devine minima cand exercitarea sa are loc dupa incheierea acestor procese deoarece: rezultatele negative nu mai pot fi prevenite ci numai corectate. Cel putin in parte, eventualele efecte nefavorabile nu mai pot fi inlaturate si ele se propaga prin legaturi de cauzalitate afectnd gi alte procese ale reproductiei si amplificdnd impactul negativ. Controlul operativ - curent (concomitent) se desfagoara fn mod curent, pe masura realizarii proceselor $i operatiunilor supuse controlului, urmarind s& sesizeze pe parcursul executiei unei decizii eventualele neconcordante intre obiectivul urmarit si mersul infaptuirii sale. in eventualitatea constatarii unor neconcordante este posibilé prevenirea unei finalizari nefavorabile obiectivului urmarit si corectarea operativa a solufillor aplicabile pentru infaptuirea proceselor respective. Controlul postoperativ (ulterior) este caracterizat ca avand loc dupa producerea proceselor sau operafiunilor supuse controlului. Pe baza sa se stabilesc rezultatele efective comparativ cu cele preconizate, abaterile inregistrate si cauzele lor, precum si masurile adecvate ce urmeaza a se aplica pentru imbunatafirea activitatii viitoare. Finalitatea sa are in vedere $i recuperarea eventualelor pagube rezultate din administrarea defectuoasa a resurselor, dar si crearea unor premise mai bune pentru derularea proceselor $i operatiunilor de acelasi tip in perioadele urmatoare celei verificate. Prin prisma modului de organizare si structurilor administrative de care aparfin organele de control in raport cu activitatile economice si sociale supuse controlului, controlul financiar poate fi intern sau extern. Controlul intern se realizeaza prin forme organizatorice integrate in structurile functionale ale activitatilor economico-sociale, inclusiv la nivelul entitatilor operationale. Controlul extern are la baz& crearea gi functionarea unor institutii sau organisme de exercitare a controlului financiar la nivelul altor structuri de organizare si funcfionare a societafii, decat cel al entitatilor supuse controlului, Functia de reglare (stabilizare) a economiei Furefa de teglare (stabilizare) contureaza manifestarea finan{elor in ipostaza de mijlocitor at exert unor influenfe asupra evolutiei vietii economice si sociale si mai ales a miei in sensul dorit de ctre factorii de decizie pe plan financiar, in primul rand, de 4cAtre autoritafile publice. Prin aceasta functie, finantele mijlocesc contracararea unor fenomene cu caracter destabilizator (recesiunea, criza, somajul etc.) care perturba procesele economice si sociale, respectiv stimularea evolutiei pozitive a acestor procese. Aceasta functie are ca suport dezvoltarea teoriei moderne a finanjelor prin recunoasterea impactului lor posibil stabilizator in economia de pia{& supusd actiunii unor factori specifici, care deregleaz& mecanismele sale imperfecte. © asemenea funclie exprima capacitatea finanjelor de a mijloci reglarea diverselor procese economice si sociale prin influenta indirect& exercitat’ asupra derularii acestora sau uneori prin condifionarea lor direct. Reglarea activitatilor economice gi sociale cu ajutorul finanfelor poate fi sintetizat& sub trei aspecte principale: ~ reglarea sau stabilizarea anticiclica; - stimularea expansiunii (cresterii) economice; - modemizarea, restructurarea si adaptarea economiei la cerinfele piefei interne si externe. In ce priveste primul aspect, manifestarea acestei functii consta in utilizarea tehnicilor $i instrumentelor financiare ca mijloace pentru contracararea crizei economice ca fenomen real sau posibil a se produce si a somajului, urmarind asigurarea unei anumite stabilit&fi a productiei si ocuparii fortei de munca, respectiv atenuarea oscilafiilor ciclice, determinate de alternarea perioadelor de prosperitate cu cele de declin economic. Al doilea aspect vizeaza folosirea tehnicilor i instrumentelor financiare ca factori propulsori ai activitatilor economice, prin care se realizeaz stimularea investitilor si implicit impulsionarea ritmului de crestere a productiei, in conditille incetinirii acestuia, al unei relans&ri a economiei stagnante. Cel de al treilea aspect mentionat are in vedere implicarea finanelor prin tehnici si instrumente specifice pentru realizarea proceselor de modemizare si restructurare a economillor nationale, susfindnd eforturile agentilor economici privafi sau angajand direct prin sectorul public, dezvoltarea anumitor segmente, ramuri sau subramuri economice, tedimensionarea altora si adaptarea la evolutia cererii pe piefele interne si externe. Alte functii specifice unor componente ale finantelor Tn mod obignuit, funcfile finanfelor sunt tratate, in literatura noastra, ca aparfinand tuturor componentelor acestora, fara a se lua in considerare existenta unor functii specifice anumitor componente si refinandu-se, asa cum s-a mentionat anterior, de regula: o functie de repartitie (a PIB) si una de control (financiar). Economistii Richard Musgrave si Peggy Musgrave atribuie finantelor publice (bugetului de stat) trei functii, si anume: - functia de alocare (a resurselor); ~ functia de distribuire (a resurselor); - functia de stabilizare a economiei. In aceasta abordare, funcfia de alocare (alocativa) exprima mijlocirea de catre finantele publice a satisfacerii unor nevoi sociale prin oferta de utilitati publice, create pe seama fesurselor financiare de care dispun autoritatile publice. Ea presupune, in prim plan, 5‘ce ei realizar diferitelor oblecti alocarea resurselor necesare funcfion&rii entitafilor publice $i prota give social-economice gi, pe aceasté baz, prestarea de servicii sau furni Ce A interned membri societal gratuit, fe la prejui mul inferioare valor for reate, Fm Nee finantelor sunt dirjate, astfel, resursele destinate consumului public de ls liar de optim taport cu nevoile societatii si in corelafie cu oferta privat, potrivit criter economic si social. La randul sau, functia de distnbuire semniica mijocitea de catre finanje a unos Frovees de tedistribuire a resurselor intre persoanele fizice gi juridice, cu implicarea autoritatilor publice. Aceasta functie se manifesta prin preluarea la fonduri publice a unor parti din veniturile sau averile diferitelor persoane fizice sau juridice sub forme ale impozitelor, taxelor etc., iar apoi distribuirea lor sub forme ale cheltuielilor publice efectuate potrivit unor criterii de echitate sau justitie sociala. In mod implicit, indeplinirea sa se concretizeaza in redistribuirea unei parfi a PIB intre membrii societa Cea de a treia functie, de stabilizare a economiei, exprima capacitatea finantelor publice (a bugetului public) de a mijloci asigurarea stabiltafii pre{urilor, un nivel ridicat de ocupare a forfei de munca, echilibrul balantei de plati si un ritm acceptabil de cregtere economica echilibrata. Implicarea finanfelor in stabilizarea economiei se poate realiza prin procesele de redistribuire a resurselor banesti intre persoanele fizice si juridice, pe de o parte, si autoritafile publice, pe de alta parte, sub formele consacrate ale impozitelor si cheltuielilor Publice. Delimitarea acestor trei funcfii atribuite finanfelor publice se face pornind de la rolul statului jin viata economico-sociala (satisfacerea unor nevoi publice, cresterea echitatii in distribuirea resurselor, stabilizarea economiei) si nu din perspectiva continutului economic al proceselor pe care se pliaza. Sub acest ultim aspect, este important de observat faptul c& indeplinirea acestor funcfii specifice are la baz& procese caracteristice functiei de repartitie ( constituirea si distribuirea de resurse banesti) La randul lor, si finanfele private, reprezentate, in prim plan, prin finangele intreprinderilor (firmelor) cu capital privat, creditul si/ori asigurarile, indeplinesc anumite functii proprii. In cazul intreprinderilor private (cdrora li se asociazd, adesea si cele publice cu larga autonomie functional), existen{a unor particularitati generatoare de functii specifice decurge din faptul ca finantele lor mijlocesc realizarea unor procese financiare tipice activitatilor fondate pe proprietatea privaté. Aceasta marcheaza, de fond, ‘infaptuirea funcfiilor generale (de repartitie, de control) prin procese tipice de constituire si distribuire a capitalurilor sau fondurilor banesti ale firmei, respectiv prin modul de exercitare a controlului banesc (financiar) efectuat asupra operafiunilor de procurare, alocare si utilizare a fesurselor de care dispun acestea etc. {hn acelasi timp, insd, latura financiara a activitatii intreprinderii (fimei), implicand folosirea banilor, apare ca expresie a indeplinirii unor functii proprii finantelor private. Se pot distinge, astfel, urmatoarele funcfii specifice ale acestei componente a finantelor: @) functia de evaluare financiara a intreprinderi, respectiv a proiectelor de investitie; b) functia de determinare a necesarului de capital si a surselor acoperitoare; ©) functia de transfer de capitaluri si repartizare a rezultatelor activitdti; 4 functia de protecte a investitorilor.Prin coninutul primei funcfi atribuité expres finanjelor intreprinderii, acestea milocesc (in interrelafia cu banii) evaluarea afacerilor, inca in faza de proiect, avand in vedere obiectivul de maximizare a valorii firmei, in baza analizelor privind nivelurile unor variabile financiare, Cum sunt: marimea dividendelor; rata de crestere a profitului; rata de actualizare etc, Se fundamenteaza, astfel, alegerea celor mai avantajoase proiecte si se asigura condifii optime de crestere a valoriifirmei. Cea de a doua funcfie specifica finantelor intreprinderii se exprima prin mijlocirea de cdtre acestea a determinarii marimii capitalului banesc necesar, inclusiv prin implicarea lor in selectarea si dimensionarea surselor de finantare, respectiv optimizarea structurii financiare, corelarea incasérilor cu plate de efectuat, in concordanfé cu cerinjele de inféptuire a proprillor obiective etc. Prin continutul acestei functii se asiguré premisele realizar proceselor de constituire — distribuire a fondurilor banesti, ce se administreaza de catre diferite entitati private, indeplinitea sa creand premise favorabile manifestarii functiei de repartitie in concordant cu obiectivele asumate. A treia funcfie specifica finanfelor intreprinderii se manifesta, mai ales, in contextul Participarii acesteia la tranzaciille ce au loc in cadrul piefelor financiare, finantele mijlocind Procesele de procurare-alocare a resurselar banesti in cadrul unor operatiuni de transfer al Capitalurilor’ de la detinatorul de sume disponibile catre intreprinzatori, mijlocit de acestea. Asemenea transferuri de capital au loc, de regula, tn relatie direct cu rezultatele financiare obtenabile si destinafile ce se dau acestora, respectiv cu marimea dividendelor sau investitilor ce pot fi finanjate din profit, ca procese de repartitie a rezultatelor pozitive ale intreprinderii, ce imprima o semnificatie mai complex acestei functi a finantelor private. In fine, este de refinut si posibiltatea manifestarii finantelor intreprinderi private intr-o a Patra functie specific’, aceea de protectie a investitorior, concretizatd, cu deosebire, prin activitatea de intermediere financiara. Ea se realizeaza, in principal, prin achizifionarea si vanzarea de tiluri financiare intr-un cadru organizat oferit de pietele institutionalizate, care Sunt menite s4 mijloceasc, nu numai transformarea economillor in resurse de finantare a investiilor, ci si protejarea celor ce fac plasamente, inclusiv prin posibilitatle de revanzare a titlurilor $i recuperare a sumelor investite, Similar, 0 alté component a finantelor, creditu! (bancar) indeplineste si o functie specific’, aceea de a mijloci cresterea masei monetare puse in circulatie (emise). In Principiu, o asemenea functie de emisiune (monetard) este recunoscut’ numai creditului bancar si se Poate manifesta in masura in care sumele ce se acord’ cu imprumut de ctre bancile comerciale depasesc resursele banesti disponibile pentru redistribuire in acest scop. La randul lor, asigurénife, componenta distinct in cadrul finanfelor, au ca funcfie proprie milocirea unor procese specifice de diseminare a pagubelor (pierderilor) sau cheltuielilor aferente lor asupra membrilor colectivitafii (comunitai de risc). Ea sté la baza contribufilor aduse de membrii comunitafii la constituirea fondurilor de asigurare si acordarii de despagubiri etc., oferind .securitate” asiguratului faf& de producerea unor fenomene cu cuacter aleator ce-i pericliteaza activitatea sau viata, Ti diminueaza capacitatea de munca etc. Rolul finantelor Rolul Ce revine finanjelor in economie gi societate decurge din Confinutul proceselor si felatillor pe care acestea le exprima $i se concretizeaz4 Prin efectele sau rezultatele 7generate de indeplinirea fiecdreia dintre functiile indeplinite, in conditii concrete de desfasurare a activitatii economice si sociale. Rolul finantelor reprezint& modalitatea de concretizare a rezultatelor obtinute sau 2 celor ce urmeaza a se realiza ca urmare a exercitarii functiilor acestora. Rolul finantelor are o dimensiune cantitativa si calitativa. . Rezultatele realizate sau scontate sunt comensurabile, fiind concretizate in bunurile sau utilitafile publice oferite de stat prin actiunile sale si, respectiv, in marimea profitului realizat ‘sau previzibil de pe urma afacerilor private. i Dimensiunea calitativa se refera la impactul economic, social si politic al politicilor financiar- monetare, la forta lor de influentare si orientare a activitatii economico-sociale, la aportul acestora in incercarea de armonizare a interesului public cu interesul in afaceri si cu interesele personale ale individului. De o mare importan{a se dovedeste a fi rolul finantelor ca expresie a influentei reglatoare (stabilizatoare) exercitate asupra economiei, folosind in mod adecvat tehnicile si instrumentele financiare, pentru a stimula sau restrictiona evolutia diferitelor procese sau fenomene economice. In acest context se inscrie, de altfel, conceperea gi aplicarea unor mecanisme de influentare a economiei de pia{a, urmarind atingerea unor obiective specifice fata de starea in care se aflé economia intr-o perioada sau alta.