Finantele — nofiuni introductive, concept si cadru de manifestare Aparitia si crstalizarea nojiunii de “finanfe" se inscrie in amplul proces evolutv al soctetai omenesti. In vorbirea curenté, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza diverse expresii care fac parte din familia cuvntului finante, in sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finanfe private, finanfe generale, finante europene, finante comportamentale, finantele agentilor economici, finante personale $.a ‘Sub aspect etimologic, studile intreprinse au condus la constatarea ca la originea cuvantului “finanje" s-au afiat unele expresii utilizate, din vechime, in limba latina, precum “finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu infelesul generic de “plata in bani’. Se admite, de asemenea, cd aceste expresii proveneau, la randul lor, din cuvantul latinesc “finis”, care, in mod obignuit, avea acceptiunea de “termen de plata’. Totodata, este de remarcat c&, inca din secolul al XV-lea, in limba franceza isi facusera aparifia cuvintele ‘finance’, prin care era desemnata o sum de bani sau un venit aparjinand organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificafia, mai larg’, de patrimoniu al statului. Aproximativ in aceeasi perioada circulau si expresii ca “hommes des finances” si financiers", folosite pentru a-i denumi pe arendasii de impozite sau persoanele insarcinate cu strangerea veniturilor pentru rege. ‘Aseménator, in limba germana, tot din secolul XV, dateaza folosirea cuvintele “Finanz”, cu intelesul de “plata in bani si “Finanzer”, in accepfiunea generic’ de cdmatar (persoana care acorda imprumuturi cu dobanzi ridicate). In tara noastrd, inca din secolul al XIX lea, s-a folosit notiunea de fisc, care denumea organul financiar care incasa impozitele, taxele, amenzile, etc. Radacinile de ordin lingvistic ale cuvantului “finante” reliefeaz& cu pregnanta ingemanarea acestora cu “banii’, a c&ror prezent& a marcat profund viata economica si sociala. in mod obiectiv, aparifia “banilor" a precedat-o pe cea de “finante”, desi, in planul activitati practice, semnificafille atribuite acestor nofiuni s-au intrepatruns, iar procesele economice gi relatiile bazate pe folosirea banilor sau exprimate baneste sunt considerate, cel mai adesea, in mod global, “financiare”. 1.Existenta i folosirea banilor, respectiv dezvoltarea relatiilor marfa-bani reprezinta prima premisa a manifestari finanjelor, ca fenomen economic gi social. Pe un plan mai larg, menirea social-economica a banului este exprimata prin mai multe functii ce revin acestora, dintre care mai reprezentative apar a fi cele de: a) mijlocitor al schimbului de valori; b) mijloc de masurare a valorii sau etalon al valorii; ¢) mijloc de prezervare a valorii In mod obiectiv, infaptuirea fiecdreia dintre funcfile banilor implic& anumite procese $i retatii economice in forma baneasc& ce au loc intre participanfii la producfie, schimb si consum, Prefigurand sau conturand manifestarea finantelor. Aga, de pild’, indeplinirea functiei banilor de mijioc de schimb, definitorie pentru Ins existenta lor pe fundalul dezvoltarii schimbului de mérfuri, presupune folosirea acestora, intr-o forma sau alta, In realizarea transferului de valoare intre 1participanti a difertele tranzacti, intermediind migcarea valorilor de intrebuintare concretizate prin bunuri $i servici Ea semnificé concomitent, anumite procese $i relati de alocare — utiizare a unor sume de bani ¢i, implicit, de vehiculare a valorii in forma baneasc&, In primul rand, cele de tipul operafiunilor de incas&ri si plati, care sunt asimilate, de regula, celor financiare. Din aceeasi perspectiva, in funciia de masurare (etalon) a valori, banii servesc la evaluarea i dimensionarea valoric& a diferitelor bunuri gi servicii prin exprimarea baneasca a costurilor si preturilor, veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor unei activitali, respectiv prin raportarea la valoarea recunoscuta banilor a c&ror folosire implic&, in acest caz, $i latura financiar& a proceselor de producere, repartizare /schimb si consum de valor De asemenea, prin prisma funcfiei de prezervare @ valori, banii milocesc acumularea $i p&strarea valoriila dispozilia definatorilor sub forma sumelor de bani, ca si vehicularea i in conditi’ avantajoase, permijand oricdnd transformarea lor in orice fel de utiltati de valori echivalente, in locurile gi proporile adecvate. In acelasi timp, se realizeaz’, mai ales prin indeplinirea acestei functi, procese financiare de acumulare, alocare si utiizare a resurselor sub denumirea generic& de fonduri banesti, administrate de c&tre diferite entitati sau persoane, dand expresie direct& manifestairi finantelor. Formele pe care le-au imbracat banii pe parcursul existenfei lor sunt diverse, incepand cu cele ale unor m&rfuri obisnuite (blanuri, sare, vite, podoabe, etc.) si continuand cu crearea unor instrumente speciale in acest scop, dintre care cea mai larg cunoscuta in lumea civilizata a devenit “moneda”, care, la randul sau a imbracat mai multe forme. Cercetirile cu privire la folosirea banului-moned& au condus la constatarea c& primele monede ar fi aparut in antichitate, in China (sec. XI ie.n.), iar mai tarziu in statul elen Lydia (sec. Vil Le.n.). In Evul Mediu, s-au emis monede de c&tre c&petenille feudale, de catre rage si, mai ales, de catre regi, pornindu-se de la reflectarea continutului in metal pre{ios prin valoarea nominalé marcat (inscriptionata) pe acestea. Raportul dintre valoarea nominala $i cea reali, data de continutul in metal prefios, s-a modificat in timp prin reducerea cantitafii incorporate efectiv de moneda folosité ca bani. Moneda a constituit forma concreta de reprezentare a banilor pana in secolul al XIX-lea, cand baterea si circulafia monedelor din metal prefios s-a restrans si apoi a incetat, dupa ce cu mult timp in urma aparuserd, ca inlocuitori biletele de banca (bancnotele) convertibile in aur, iar operatiunile de plafi-ncasari incepuserd a se efectua si prin inregistrarea lor in conturi deschise la banci. Atat folosirea bancnotelor, cat si efectuarea operaiiunilor prin conturi bancare concretizau forme de manifestare ale banilor, aflate in continua extindere, care ins& au fost asimilate si nofiunii de moneda. In cele din urma, odat& cu incetarea obligatiel de convertire a bancnotelor in metal pretios si trecerea la baterea monedei (divizionare) din metal nepretios, s-au conturat ca principale tipuri de bani (mai ales, prin prisma proportilor definute in volumul operatiunilor b&nesti): a) banii de cont (scripturali), reprezentati prin inregistrari ale operatiunilor banesti in conturi si b) banii de hartie, reprezentati prin bancnote neconvertibile emise de ctre bancile centrale (de emisiune); c) banii (moneda) din metal nepretios. Interpretirile date notiunilor de “bani” si moneda” evidentiaz&, adesea, deosebiri care merg de la diferentierea lor neta pana la acceptarea substituirii uneia prin cealalta. “in conversatia de zi cu zi, termenul de “bani” este utiizat pentru a desemna multe lucruri foarte diferite. Unul dintre acestea este chiar “moneda”. In acelasi sens, se inscrie gi constatarea ca “. termenul de moneda a fost extins in vorbirea curenta pentru denumirea oricdrui semn banesc, inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenta materiala”. Totodata, insa, se remarca si faptul c “... in stiinta economicd modem, banii nu sunt niciodata definiti numai ca moneda.In zilele noastre, “banul reprezint& un instrument social. 0 intruchipare transmisibid i omnivalent’ a puteri de cumparare, care confera detinatorului dreptul asupra unei parti din produsul social al {aril emitente” Indiferent de interpretarile date nojiunilor de bani gi moned&, indeplinirea functilor gi rolulul acestora au oferit cadrul propice nasterii si dezvoltarii unor procese gi relat distincte in forma baneasc&, desemnate prin conceptul de finante. 2.Existen{a statului, concretizata prin crearea unor institutii specifice, se constituie, astfel, ca o a doua premisa (cu impact puternic) a dezvoltarii finantelor si a contur&rii conceptului de “finante”. Perioada tranzitiei de la comunitatile de tip gentilic la statul sclavagist reprezinté momentul istoric al aparitiei finantelor, iar primele elemente de finante, implicand participarea statului {a un nou tip de relatii banesti, pot fi considerate cele ce au imbracat formele impozitelor in bani (ca resurse publice) gi soldelor acordate militarilor (ca si cheltuieli publice). Ulterior, at&t sub impactul dezvoltarii productiei, schimbului de marfuri $i relatiilor marfa- bani, cat ca $i al amplificarii activitatilor publice si proporflor resurselor administrate de stat, imbracand, din ce in ce mai mult, forma baneasca, s-a inregistrat extinderea continua a ariei de manifestare a finantelor, in ansamblu. Astazi, nofiunea de finante, avand o larga circulatie tn toate domeniile vietii, este folosit& cu infelesuri multiple, cele mai uzuale find urmatoarele: ~ sume de bani sau fonduri banesti ce se administreaza la diferite niveluri si structuri de organizare a vietii economico-sociale; ~ venituri, cheltuieli sau rezultate ale diverselor activitati (beneficii, pierderi); - forme, tehnici si instrumente prin care se acumuleazi si se distribuie resursele banesti (impozite, aport de capital, dividende, ‘subventii, imprumuturi sau credite, etc.); - operatiuni de plati-incasari in numerar sau prin conturi bancare; ~ tranzactii bursiere sau pe piefe financiare; ~ felatiile dintre persoane (fizice, juridice, stat) implicate in derutarea proceselor sau operafiunilor axate pe folosirea banilor; Sa ajuns, astfel, la atribuirea unui sens foarte larg nofiunii de “finante”, tinzandu-se spre a i seda, adesea, un infeles similar celei de “bani” sia include in sfera sa totalitatea proceselor $i relatillor economice realizate in forma baneasca.