EDUCATIA iN VECHIUL TESTAMENT Diacon LUCIAN MICLAUS Educatia, ca activitate de formare a omului gi de pregitire a acestuia pentru viata prin transmiterea experientei acumulate de inaintasii sai, a constituit o preocupare de prima importanta inca de la inceputurile omenirii. Progresele inregistrate pan& in prezent au trecut, fara putinta de tigada, si prin filiera orientala unde un rol insemnat l-a jucat de-a lungul mai multor secole si greu incercatul Popor Ales, evreii asigurandu-si prin actul paidetic supravietuirea multimilenara, modelul promovat de acestia stand la baza intregii pedagogii crestine, dupa cum putea vedea in opera Sfantului oan Gura de Aur'. In epoca veterotestamentara educatia a cunoscut doui etape importante, eveni- mentul care a marcat un reviriment fara precedent in intreaga cultura iudaicd con- stituindu-] exilul acestora in urma ocupiarii Tarii Sfinte de catre regele Babilonului, Nabucodonosor (IV Regi 24-25; Paralipomena 36; Ezdra 1-3), si intoarcerea lor in locurile de bastina in timpul regelui Cirus (II Paralipomena 36; Ezdra 1-3). In cea dintai etapa misiunea indrumirii copiilor de pana la cinci ani, ca in oricare cultura traditionala, cidea in sarcina mame? sau, acolo unde existau posibilitati, a unei doici (I Tesaloniceni 2, 7-8), aceasta complinind sau suplinind rolul mamei. Ulterior, dupa varsta de cinci ani, baietii urmau si fie instruiti de catre tata ori, daca familia era mai instarita, de un educator care se numea ‘Omen’. Actul de socializare se realiza treptat inca din perioada copilariei, cand se efectua prin activitatea predominanta specifica, jocul, existand atunci, ca si astazi, un folclor distinct. Spre exemplu, copii care ,,...sed in piete gi strig unii c&tre altii, zicand: Din fluier v-am cAntat si n-ati jucat; de jale v-am cAntat si nu v-ati jelit/plans“ (Matei 11, 16-17; Luca 7, 31-32). Tineretul, indiferent de sex, putea si se manifeste in adunari proprii (Ieremia 31, 13), desfagurand activitati caracteristice varstei. Deoarece intreaga cultura ebraica avea o ratiune teocentrica, educatia era si ea subordonata acestui aspect. Astfel, instruirea rezida in invatarea scrierii sia cititului, " Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii gi cuvantari despre educatia copiilor, traducere din limba greaca veche de pr. Marcel Hanches, Editura Marineasa, Timisoara, 2005. 2 Pr, Dumitru Abrudan, diac. Emilian Cornitescu, Arheologie biblica - pentru Facultatile de Teologie, Editura Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1994, p. 129. > Pr, Dumitru Abrudan, diac. Emilian Cornitescu, op. cit. p. 129.74 Altarul Banatului pentru a putea deprinde tainele cartilor sfinte, implicit Legea', si sa cunoasca faptul ca ,,Inceputul infelepciunii este frica de Dumnezeu si priceperea este stiinta Celui Sfant“ (Pilde 9, 10). Din acest punct de vedere, putem afirma ca poporul lui Israel este singurul popor care, cel putin de la primirea Legii pe muntele Sinai (Iesirea 19-24), nu s-a confruntat cu fenomenul analfabetismului. Instrumentul principal de combatere a inculturii il constituia scrierea - un sistem propriu, dezvoltat dupa modelele existente pana atuncila popoarele semite, denumita de specialisti patratica’, alfabetul numindu-se la evrei alefbeit, constructie obtinuta prin dubla acrofonie din numele purtat de primele doua consoane din insiruirea cunoscuta a semnelor grafice utilizate de catre acestia’. Pentru faptul c& pana la aparitia scrisului educatia se fécea prin transmiterea cu sfintenie a traditiei orale, graitoare sunt dou’ pasaje ale Vechiului Testament: ,Si cand va vor zice copii vostri: Ce inseamna randuiala aceasta? Sa le spuneti: Aceasta este jertfa ce o aducem de Pasti Domnului, Care in Egipt a trecut pe langa casele fiilor lui Israel, cind a lovit Egiptul, iar casele noastre Je-a izbavit* (Iesirea 12, 26-27) si Luati aminte poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele. Deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce-au fost dintru inceput, cate am auzit si am cunoscut si cate parintii nostri ne-au invatat. Nu s-au ascuns de la fiii lor din neam in neam, vestind laudele Domnului si puterile Lui si minunile pe care le-a facut“ (Psalmul 77, 1-5). Decalogul a stat la temelia procesului educatiy, din acesta copii invatand, in pri- mul rand, respectul pentru parinti? dupa porunca a cincea: »cinsteste pe tatdl tau si pe mama ta, ca si-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau {i-l va da fie. / Cum i-a poruncit Domnul Dumnezeul tau, ca si traiesti ani multi gi si-ti fie bine in pamantul acela, pe care Domnul Dumnezeul tai ti-l da fie“ (Iegirea 20, 12; Deuteronom 5, 16). Dupa acelasi tipar se desfigura educatia si in epoca noutestamentaria: ,,...daci o viduva are copii sau nepoti, ei sa se invefe mai intai si-si dovedeasca evlavia fata de propria lor familie gi si-si ris- plateasca parintii, fiindca bun este lucrul acesta si primit inaintea lui Dumnezeu* (I Timotei 5, 4). Supunerea fata de autoritatea parinteasca tinea pana la cAsatoria copiilor, dar in ceea ce le priveste pe fete, tatal avea dreptul absolut in cdstoria fiicei sale sau a vinderii lor ca sclave, numai la poporul evreu' cu respectarea anumitor conditii (Iegirea 21, 7-11). Ascultarea era dus& uneori pana la limita extrema. Astfel, fiica judecatorului Ieftae accepta sa fie sacrificata pentru cd tatal siu ficuse o promisiune Domnului (Judecatori 11, 29-40). Crestinismul aduce o reparatie morali, aducand educatia adultului pe trepte superioare, aratind ca relatia parinte-copil este biu- 4 Idem, ibidem, p. 129. * Timothy Crow, Silviu Tatu, Ebraica biblica, Editura Cartea Crestina, Oradea, 2001, p. 22. * Timothy Crow, Silviu Tatu, op. cit, p. 23. ? Dumitru Abrudan, Emilian Cornitescu, op. cit, p. 129. 4 Idem, ibidem, p. 129.Educatia in Vechiul Testament 5 nivoca, responsabilitatea existand de ambele parti, pentru a putea fi realizata o adevarata armonie familiala, in duhul blandetii: ,,Copiilor, intru toate ascultati-i pe parintii vostri, cici aceasta este bineplicut Domnului. Parintilor nu-i intaratati pe copiii vostri, ca s4 nu se deznadajduiasca“ (Coloseni 3, 20-21). Respectul fafa de generatia adulta nu viza doar propria familie, ci acesta se mani- festa fata de oricare dintre membrii marcanti ai comunitatii, dupa cum ne relateaz lov ,,Atunci, cand dimineata ieseam eu in cetate si-n piata largi scaun inalt mi se punea, vizandu-mi, cei tineri pe lituri se fereau....“ (lov 29, 7-8), dupa cum peste secole Sfantul Apostol Petru povatuia: ,De asemenea, voi, cei mai tineri, supuneti-va celor batrani. Imbrdcati-va toti intru smerenie unii fata de alti, pentru ca Dumnezeu le sta-mpotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har“ (I Petru 5, 5). Deoarece educatia avea un rol important in formarea copilului, educatorul trebuia si fie aspru in aceasta privint’°, elocvente fiind urmiatoarele sfaturi pedagogice: ,Nu cruta pe feciorul tiu de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare. Tu il bati cu toiagul, dar scapi sufletul lui din imparatia mortii* (Pilde 23, 16), ,Cine cruta toiagul su nu-si iubeste copilul, iar cel care il iubeste il cearta la vreme’ (Pilde 12, 24) sau Varga si certarea aduc intelepciune, iar tanarul care este lsat (in voia apucaturilor lui) face rusine maicii sale“ (Pilde 29, 15). Desi metodele punitive erau des utilizate, generand zicala ,,Bataia este rupta din rai‘ (proverb care nu se regiseste literal in scripturi), crestinismul a imprimat o noué directie in aplicarea unor sanctiuni pe plan instructiv-educatiy, intervenind cu ceea ce astizi numim tact pedagogic: ,Nu ca si vA rusinez va spun aceasta, ci ca si vi dojenesc ca pe niste copii ai mai iubiti* (I Corinteni 4, 14). Ca gi astazi, copii erau initiati in cunoasterea calculului matematic’®; intr-o pro- orocie asupra poporului se spune ca ,,...vor fi asa de putini la numar, incat si un copil va putea sa-i numere* (Isaia 10, 19), iar insusirea normelor de drept public si particular" vizau ceea ce astazi constituie educatia moral-cetateneasca: Da milos- tenie din averea ta si s nu aiba ochiul tau parere de rau cand vei face milostenie. De la nici un sdrac sa nu-ti intorci fata ta, si atunci nici de la tine nu se va intoarce Dumnezeu. Cand ai mult, di mai mult; daca ai mai putin, di mai putin, dar nu pregeta sa faci milostenie. Si-ti vei aduna prin aceasta vistierie bogata pentru zile grele, cd milostenia izbaveste de la moarte si nu te las sa cobori in intuneric. In fata Celui Preainalt milostenia este dar bogat pentru toti cei ce o fac“ (Tobit 4, 7-11), generozitatea fata de aproapele aflat in nevoie fiind apreciata si de Mantuitorul: Celui care cere de la tine, da-i; gi de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta“ (Matei 5, 42). In perioada robiei babiloniene evreii au avut acces la cunoasterea cuceritorilor, dupa modelul oriental al cuceritorilor Nabucodonosor dispunand ,,...s4 aduca dintre * Idem, ibidem, p. 129. 1 Idem, ibidem, p. 129. "Idem, ibidem, p. 129.76 Altarul Banatului fiii lui Israel, din neam regesc si dintre cei de vita aleasa, patru tineri fara nici un cusur trupesc, frumosi la chip i iscusifi in toata intelepciunea, cunoscitori a toatd stiinta, cu adanca putere de pitrundere si plini de ravi, ca si slujeasca in palatul regelui, ca si-i invete pe ei scrisul si limba Caldeilor. Si si-i invete pe ei vreme de trei ani, dupa trecerea carora sa intre in slujba regelui* (Daniel 1, 3-5). ,,Si acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu stiinta si pricepere in oricare scriere, precum gi intelepciune, incat Daniel putea sa talcuiasca vedeniile i visele“ (Daniel 1, 17), aces- tuia asemanandu-se in cunoastere, mult mai tarziu, si episcopul Timotei, care era indemnat la a se indeletnici cu invatatura pentru ca ,,Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea...“ (I Timotei 4, 12-16). Odata cu intoarcerea din captivitate babiloniana, educatia copiilor se face in scoli publice cunoscute sub numele de Bet hammidras". Acestea au aparut avand un obiectiv foarte bine definitiv, si anume renasterea national gi reinnodarea tra- ditiilor, inclusiv a celor religioase. In ceea ce priveste Legea, invatarea si explicarea acesteia se facea intre porticurile Templului din Ierusalim', unde Insusi Copilul lisus la doisprezece ani a fost gasit de catre parinti Sai sezand in mijlocul im torilor (Luca 2, 42-49). C4 accesul in Templu era permis copiilor ne fac dovada gi cei care strigau ,Osana Fiului lui David!", dupa ce Acesta fusese primit triumfal in Cetatea Sfanta, starnind mania carturarilor (Matei 21, 15). In sistemul de invata- mant functionau coli si pe linga sinagogi, existand si unele scoli independente. in aceste institutii invatatorul preda de la catedra, iar copii il urmareau stand pe jos", marturie dand in aceasta privin{a Sfantul Apostol Pavel care si-a petrecut o buna perioadi a vietii ,,...invatand la picioarele lui Gamaliel“ (Faptele Apostolilor 22, 3), unul din marii invatati ai vremii, alaturi de care a trait ca fariseu ,,...dupa scoala cea mai meticuloasi a religiei...“ (Faptele Apostolilor 26, 4-5), dupa cum putem infelege din confesiunile sale. invatatorii Noului Legamant trebuiau sa faci dovada unor reale calitati de pis- tori ai comunitatii instituite la Cincizecime: diaconul ,,...s4-si chiverniseasca bine casa si pe copiii sai* (I Timotei 3, 5), preotul s& aiba ,,...copii credinciosi si-n afara oricdrei invinuiri de rele purtari sau de nesupunere“ (Tit 1, 6), iar episcopul ,,... bine chivernisindu-si casa lui, avindu-si copiii asculttori cu toat bundcuviinta® (I Timotei 3, 5) si constituie un real exemplu personal, dupa cuvantul Apostolul indeamni-i pe cei tineri sa fie cuminti, intru toate aratandu-te pe tine insuti pild’ de fapte bune: curatie in invatatura, cuviinfa, cuvant sanatos, de nelovit, pentru ca cel potrivnic sa se rusineze, neavand de zis nimic rau de noi“ (Tit 2, 6-8), ,,...fa-te credinciosilor pilda in cuvant, in purtare, in iubire, in duh, in credinta, in curatie“ (I Timotei 4, 12-16), insusi convertitul Saul constituind pilda pentru cei pe care fi "= Idem, ibidem, p. 129. '3 Idem, ibidem, p. 130. \ Idem, ibidem, p. 130.Educatia in Vechiul Testament 7 indruma: ,Dupa cum stiti, ca un parinte pe copii sai, pe fiecare din voi v-am indem- nat si v-am incurajat si m-am indatorat si umblati in chip vrednic de Dumnezeu Care va cheama in Imparatia Sa si in Slava Sa“ (I Tesaloniceni 2, 11-12). Acelagi trimis al Domnului, nu doar pedagog, ci gi fin psiholog al acelor vremuri, a reusit si surprinda, in propria persoana, procesul maturizarii fiintei umane: ,Cand eram copil, vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil, judecam ca un copil; dar cand am devenit barbat le-am desfiintat pe cele ale copilului* (I Corinteni 13, 11). in ceea ce priveste unele orientari pedagogice, descoperim principii care astazi constituie baza invatimantului vocational, inteleptul Solomon, marele pedagog al poporului sau, dind urmatoarea povata: ,Pe copil invati-I dupa chemarea sa; cand va imbatrani, nu se va abate“ (Proverbe 22, 6). Omul potrivit la locul potrivit era 0 directiva de seama si atunci, caci ,Cel ce se pune chezag pentru copilul nemintos, dispretuieste dreptatea, iar gura celor necredinciosi va inghiti judecatile* (Proverbe 19, 28); pildele si cunostintele sunt ca si ne mandrim cu ele, nu s& ne fie rusine cu ele. Nici ceea ce azi numim educatia permanentd nu era trecuta cu vederea, ca urmare episcopul Timoteiera sfatuit de catre Apostolul Pavel: ,...indeletniceste-te cu cititul, cu indemnul, cu invatatura. [...] Ia aminte la tine insuti si la invatatura ta; staruie in ele...“ (I Timotei 4, 12-16), iar pentru ceilalti, care nu ficeau parte din cler, a spus: ,Daca avem slujba, sa stiruim in slujba; daca unul invafi, sa se sarguiasca in invatatura...“ (Romani 12, 7). Pregitirea pentru viata, aga cum am vazut mai sus, era diferentiata pe sexe. Fetele erau pregitite si devina bune gospodine, sotii si mame, capabile si se jertfeasc’ pen- tru cei cdrora le-au dat nastere, cum a fost cazul atunci cand: ,... mai-marele Salman ~ din Casa lui Ierobaal - in zile de razboi pe mama a doborat-o peste copiii ei...“ (Osea 10, 14). Curafenia trupeasci gi cea sufleteasca erau la mare pret chiar $i atunci cand iudeii erau inca sclavi sub regele Artaxerxe, caruia, dorind sa se recdsatoreasca, i-au fost aduse ,...fete tinere, curate si frumoase...“, dintre ele alegand-o pe Estera (Estera 1-10). Asemenea valori au fost perpetuate si in crestinism: ,,...batranele [...] si le-ndrumeze pe cele tinere si-si iubeasca barbatii, s’-si iubeasca copii si sa fie cuminti, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, asa incat cuvantul lui Dumnezeu sd nu fie defaimat* (Tit 2, 3-5), dat fiind faptul cd femeia ,,...se va mantui prin nastere de copii, dac cu simplitate rimane-n credint&, in iubire si-n sfintenie“ (I Timotei 2, 15). Un rol important in educatia tinerelor femei au avut-o gi arhiereii noii religii a Celui Unuia Nascut, cum rezulta i din indrumarile date episcopului Timotei de catre Sfantul Apostol Pavel ,,...s4 [...] indemni [...] pe cele tinere ca pe surori, in toata curatia“ (I Timotei 5, 1- 2), cAci ce este mai de cinste pentru o femeie decat cA ,,...gura si-o deschide cu intelepciune si cu randuiala. In bunatate si-a crescut copiii gi i-a imbogitit, iar sotul ei o lauda...“ (Proverbe 31, 28). Analizand textul Sfintei Scripturi, putem afirma cA, in ciuda vicisitudinilor istorice prin care a trecut poporul ales, principiile educationale ni s-au transmis, chiar daca78 Altarul Banatului nu intr-o formula teoretizata, prin personalitati exceptionale, insuflate de Duhul lui Dumnezeu. Aspectul conceptualizarii nu a fost voit neglijat, dup’ cum am mentionat educafia fiind subordonata scopului suprem: slujirea lui Dumnezeu gi implinirea Legii, ci caracterul practico-aplicativ a fost cel prevalent. In acest sens, directionarile aveau caracterul unor sfaturi si erau continute in carti ale Vechiului Testament, cum sunt: Psalmii, Pildele (Proverbele) lui Solomon, Cartea intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah (Ecleziasticul), caracterul redundant al ideilor instructionale find destinat unei imprimari puternice in constiinta celui educat pentru ca, in paralel cu asimilarea acestora, ele sa fie rapid transpuse in viata de zi cu zi. In incheiere redim cateva din cuvintele de infelepciune care au ajuns pana la noi strabitand mileniile, urmand ca asupra reflectirii inviyimantului stiintific gi artistic in Vechiul Testament sa ne oprim cu un alt prilej. »Dumnezeule, Tu din tineretile mele mi-ai dat invafatura si eu de-acum voi vesti minunile Tale“ (Psalmul 20, 17). »Laudati-L, copii, pe Domnul, numele Domnului laudati-L* (Psalmul 122, 1). »Laudati-L pe Domnul de pe pamant, [...] tinerii si fecioarele, batranii cu cei mai tineri, si laude numele Domnului, ci numai numele Lui s-a inaltat“) Psalmul 148, 7-13). »Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii; cei firi minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine" (Pilde 1, 7). »Cand intelepciunea se va sui la inima ta si stiinta va desfata sufletul tau, cand buna chibzuiala va veghea peste tine si intelegerea te va pazi, atunci tu vei fi izbavit de calea celui riu si de omul care graieste minciuna, de cei ce parisesc caile cele drepte, ca si umble pe drumuri intunecoase, de cei ce se bucura cdnd fac raul si se veselesc cand umbla pe poteci intortocheate, ale caror carari sunt strambe si piezise" (Pilde 2, 10-15). »Fericit este omul care a aflat intelepciunea si barbatul care a dobandit pricepere, caci dobandiréa ei este mai mare decat al celui mai curat aur“ (Pilde 3, 13-14). »laté inceputul intelepciunii: Agoniseste intelepciunea si cu pretul a tot ce ai, capita priceperea* (Pilde 4, 7). »Ca povata este un sfesnic bun si legea o lumina, iar indemnurile care dau inva- fatura sunt calea vietii* (Pilde 6, 23). »Spune intelepciunii «Tu esti sora mea!», si numeste priceperea prietena ta, ca ea sd te pazeasca de femeia straina, de femeia altuia, ale cirei cuvinte sunt ademe- nitoare“ (Pilde 7, 4-10). »Toate sunt lamurite pentru cel priceput si drepte pentru cei ce au aflat stiinta“ (Pilde 8, 9). »Luati invafatura mea mai degraba decat argintul si stiinta mai mult decat aurul cel mai curat“ (Pilde 8, 10).Educatia in Vechiul Testament 79 »Eu, intelepciunea, locuiesc impreund cu prevederea si stapanesc stiinta si buna chibzuiala* (Pilde 8, 12). »Da sfat celui intelept, si el se va face si mai intelept; invata pe cel drept, si el isi va spori stiinfa lui“ (Pilde 9, 9). Cel ce iubeste intelepciunea, iubeste stiinta, iar cel ce uraste certarea este nebun* (Pilde 12, 1). »Fiul intelept asculti de invatatura tatalui sau, iar cel batjocoritor nici de mus- trare“ (Pilde 13, 1). »Batjocoritorul cauta intelepciunea si nu o giseste, iar pentru cel priceput stiinta este usoara“ (Pilde 14, 6). »lnima infeleapta cauta stiinta, iar gura celor nebuni se simte multumita cu nebunia* (Pilde 14, 14). »Cel ce este intelept se cheam priceput; dulceata cuvintelor de pe buzele lui inmulteste stiinta“ (Pilde 16, 21). »Cununa batranilor sunt nepotii, iar marirea fiilor sunt parintii* (Pilde 17, 6). 0 inima priceputa dobandeste stiinta si urechea celor intelepti umbla dupa iscusinta* (Pilde 18, 15). »Inima celui intelept da intelepciune gurii lui si pe buzele sale sporeste stiinta* (Pilde 19, 23). »Loveste pe cel ce batjocoreste si cel fara de minte va deveni intelept; mustra pe cel intelept si el va pricepe stiinta* (Pilde 19, 25). »Eaima celor tineri este puterea lor si podoaba celor batrani parul lor c’runt“ (Pilde 20, 29). »Pleaca urechea ta gi asculta cuvintele celor iscusiti si inima ta indreapt-o spre stiinta mea® (Pilde 22, 17). »Sileste la invatatura inima ta si urechea ta la cuvinte iscusite“ (Pilde 23, 12). »Aduna adevar gi nu-l vinde, intelepciune gi invatatura si buna chibzuiala* (Pilde 23, 23). »Saracul este cinstit pentru stiinta sa si cel bogat este cinstit pentru avutiile sale“ (Isus Sirah 10, 33). »Nu te sfii si dai invatatura celui fara de minte, celui nebun si celui bitran care se cearta cu tinerii; si vei fi cu adevarat invatat si laudat inaintea celor vii* (Isus Sirah 42, 10). »Luati invatatura, ck mult argint si mult aur veti castiga cu ea‘ (Isus Sirah 51, 35).