Analgezia

Semiologie chirurgicala
Dr. Danila Marius
• Anesteziologia chirurgicală ca preocupare medicală are o
dată de naştere precisă: 16 Octombrie 1846, dată la care
William Green Morton executa prima demonstraţie
reuşită de anestezie cu eter dietilic, anestezie sub care
chirurgul John Collins Warren operează bolnavul Gilbert
Abbott pentru o tumoră vasculară buco-linguală.
• Pe teritoriul actual al României anestezia cu eter dietilic,
sulfuric cum era denumit în epoca, a fost introdusă de
unii chirurgi ai epocii chiar în primele luni ale anului
imediat următor.
 Brief history – dental
• With pain-dulling practices starting as early as
2250 BC, the evolution of dental anesthesia
has come a long way to help make some of
the most invasive oral procedures possible.
• 2250 BC: A Babylonian clay tablet reveals the remedy for pain of dental cavities. The cement that was used was made by mixing henbane seed with gum mastic.

1000 BC: In India, wine is used to produce insensibility.

1540: Valerius Cordus of Germany introduces synthesized sweet vitriol, now more commonly known as ether.

1564: Ambroise Pare of France obtains local anesthesia by compression of nerves.

1779: Humphry Davy announces the anesthetic properties of nitrous oxide and notably calls it laughing gas.

1842: Morton begins the use of ether in dental and oral procedures.

1844: After demonstrating nitrous to Dr. Horace Wells, traveling showman Gardner Colton gives nitrous oxide to Wells and another dentist, Dr. Riggs, for wisdom tooth
extraction.

1846: Dr. Horace Wells demonstrates the use of nitrous oxide for tooth extraction. Since the patient claimed he still felt pain during the experience, it was not considered a
successful demonstration.

1853: The hollow needle and hypodermic syringe are invented.

1877: Sister Mary Bernard of the US is considered the first nurse anesthetist.

1884: Carl Koller expounded the value of cocaine for local anesthesia.

1894: H.J. Carlson discovers that ethyl chloride produced a sound sleep in some dental patients.

1904: Procaine, or more commonly known as Novocaine, is discovered.

1915: D.F. Jackson uses carbon dioxide absorber for general anesthesia.

1931: The American Association of Nurse Anesthetists (AANA) is organized by Agatha Hodgins.

1942: Curare, an arrow poison once used by South American Indians, is first used and starts the "Age of Anesthesia."

1943: Lidocaine is synthesized and used as a dental anesthetic in minor surgery.

1956: Halothane, which is still used today, is used clinically for the first time.

1967: Synthesized pancuronium, Pavulon, is first used clinically.

1981: Forane is approved for general use in the United States.

1990: Propofol (Diprivan) Sedative, a hypnotic is introduced into clinical use in the United States after showing success in Europe for many years.

1992: Desflurane is introduced and used clinically.

• Din punct de vedere clinic analgezia se clasifica
dupa locul si modalitatea prin care substanta
anestezica intra in contact cu fibra nervoasa in:
 Anestezie in suprafata
 Anestezie prin infiltrarea straturilor
 Anestezie regionala
 Anestezie peridurala
 Anestezie rahidiana
 Anestezicele generale (narcoticele)

Sunt substanţe care provoacă deprimarea

funcţiilor Sistemul Nervos Central, manifestată
pentru dozele terapeutice prin:
• somn,
• analgezie,
• suprimarea reflexelor viscerale şi
• relaxarea musculaturii striate
• Analgezia consta în lipsa recepţionarii durerii
ca şi în blocarea reacţiilor motorii şi vegetative
la stimuli dureroşi. Se produce de asemenea
diminuarea activităţii reflexe şi relaxarea
musculaturii striate necesare în majoritatea
intervenţiilor chirurgicale
 Fazele anesteziei generale
Perioada de inducţie:
Se caracterizează prin:
• analgezie, amnezie, respiraţie neregulată, fenomene de
• excitaţie;
• deprimarea centrală este slabă, circulaţia şi respiraţia nu
• sunt afectate negativ;
• reflexul de clipire este prezent, bolnavul poate înghiţi.
• Pregătirea preoperatorie prin hipnotice şi sedative reduce excitaţia, pe când stimularea externă o
creşte.
În cadrul inducţiei se pot separa doua faze:
Faza de beţie (rausch) sau analgezie iniţială
• Se manifestă prin deprimarea progresivă a conştientei, bolnavul rămâne prezent în mediu, (răspunde
la întrebări). Pot apărea euforie, halucinaţii, de care bolnavul ulterior nu-şi aminteşte. Percepţia
senzorială este păstrată dar sensibilitatea dureroasă este redusă. Există un grad variabil de amnezie.
Faza de excitaţie sau delir
• Începe o dată cu pierderea conştiinţei. Apar fenomene de excitaţie psihomotorie:bolnavul tipa, râde,
cânta, vorbeşte necontrolat.Tonusul muscular este crescut (spasme), amnezia este totală, presiune
arterială uşor crescută, pulsul frecvent, respiraţia este rapidă şi neregulată. Pupilele pot fi
dilatate.Durata acestei faze este bine să fie cât mai scurtă.
• Perioada de anestezie generală propriu-zisă
Este caracterizată prin somnul anestezic, din care bolnavul nu poate fi trezit prin stimuli
externi. Analgezia este completă, celelalte percepţii senzoriale sunt abolite, respiraţia este
deprimată, tensiunea arterială slabă. Pentru a evita o deprimare centrală prea puternică,
intervenţiile se efectuează în mod obişnuit la începutul acestei perioade, completând
anestezia cu alte mijloace adjuvante. Simptomele anesteziei generale evoluează în trei faze:
Faza de somn superficial
Se caracterizează prin somn liniştit, analgezie bună, tonus normal al musculaturii, reflexe
spinale prezente.
Faza de somn profund
• Dispar treptat reflexele şi se relaxează musculatura, creşte amplitudinea mişcărilor
respiratorii şi scade frecvenţa lor, presiunea arterială poate scădea.
Faza de alarmă
• Se manifestă prin deprimarea progresivă şi marcată a respiraţiei şi
hipotensiune severă.
Perioada toxică sau de apnee se caracterizează
prin
• deprimare puternică până la oprire totală a
respiraţiei, colaps, oprirea inimii.
• Alegerea anestezicului şi combinaţiilor
adjuvante trebuie aleasa în aşa fel încât să nu
se ajungă în această fază
ANESTEZIA LOCALĂ
 ANESTEZICELE LOCALE

Sunt substanţe care prin acţiunea locală asupra formaţiunilor nervoase

determina pierderea reversibilă a senzaţiei dureroase.
Structura chimică a anestezicelor locale:
Substanţele folosite conţin o grupare amino 6-9 NH2 separate printr-o catenă
de 6 – 9 atomi de carbon; 4 – 5 atomi de carbon. Ambele forme contribuie la
închiderea canalelor de sodiu. După natura catenei de legătură a celor două
grupări, anestezicele locale pot fi amide sau esteri.
Proprietăţile fizico – chimice ale anestezicelor locale:
Se folosesc sub formă de săruri solubile în apă frecvent clorhidraţi în soluţiile
stabile, uşor acide.
• Intensitatea anesteziei locale depinde de:
• anestezicul folosit;
• concentraţia şi volumul soluţiei;
• calea de administrare.
Anestezia locală permite:
• intervenţii chirurgicale mici de scurtă durată şi unele
• manevre endoscopice;
• calmarea temporară a unor dureri localizate;
• nu influenţează starea de conştientă şi nici funcţiile
• vitale.
Anestezicele locale acţionează asupra elementelor nervoase: neuroni şi fibre
nervoase.

După calea de administrare anestezia locală poate fi:

• 3.1. Anestezie de suprafaţă sau de contact
• 3.2. Anestezie prin infiltraţie
• 3.3. Anestezie de conducere sau regională.
 Anestezia de suprafaţă
• sau de contact presupune aplicarea
anestezicului local direct pe piele sau mucoase.
• Pielea intactă face ca anestezicele locale să fie
ineficace. Nu pătrund la terminaţiile nervoase.
În cazul leziunilor cutanate anestezicul îşi va face
efectul.
• Mucoasele ex: bucala, faringiana, etc. permit
difuzarea rapidă a anestezicelor la terminaţiile
nervoase senzitive.
 Anestezia prin infiltraţie
• consta în infiltrarea directă cu soluţie de
anestezic local a terminaţiilor nervoase
periferice, perilezional (intradermic, subcutan,
intrafascial, intramuscular, etc.);
 Anestezia de conducere sau regionala
• realizează o abolire totală a impulsurilor nociceptive de la
o regiune a corpului prin întreruperea temporară a
conductibilităţii nervilor senzoriali.
• În doze mici anestezia locală blochează fibrele simpatice,
în concentraţii medii fibrele senzitive, iar în concentraţii
mari şi fibrele motorii determinând paralizie motorie la 4 –
5 segmente spinale sub zona anesteziei senzitive.
• Asocierea de substanţe vasoconstrictoare de regulă
adrenalina prelungeşte durata anesteziei locale;
diminuează antrenarea anestezicului în circulaţia
sistemica.
Anestezia locoregională cuprinde următoarele tipuri particulare:
bloc nervos: tehnica de realizare a analgeziei regionale prin injectare
directă în jurul nervului ce inervează regiunea interesată:
• bloc al plexului brahial (abord cervical, supraclavicular sau
• axilar),
• bloc al nervilor digitali (anestezie Aubert),
• bloc al nervului sciatic,
• bloc al plexului lombar (N. femural, obturator, femurocutan
• lateral),
• bloc al nervilor intercostali,
• bloc spinal (rahianestezie),
• bloc epidural (peridural, extratecal);
 Reguli ce trebuie respectate în anestezia locoregională:

• indicaţie corectă a tehnicii anestezice („fiecărei intervenţii

chirurgicale i se potriveşte o anumită anestezie”),
• nedepăşire a dozelor recomandate,
• folosirea celei mai slabe concentraţii şi a celui mai mic volum de
anestezic,
• aspiraţie obligatorie înainte de injectare,
• monitorizare permanentă a bolnavului de către o persoană competenţa,
• injectare cu viteza lentă, sub contact verbal permanent cu bolnavul
• respectare a baremurilor de dotare materială şi medicamentoasa pentru
tratamentul reacţiilor adverse,
• asigurare a personalului competent,
• evitare a unei premedicaţii puternice cu barbiturice
 Anestezia peridurala
• Introducerea unei substante anestezice in spatiul peridural
(spatiul situat intre dura mater si canalul rahidian) care se va fixa
pe nervii rahidieni.
• Se poate efectua intre primele vertebre lombare sau toracice
(peridurala inalta) sau pe cale sacrata (peridurala joasa sau
epidurala)
• Dureaza 2-3 ore si da o buna relaxare musculara fara a avea
neajunsurile rahianestziei
• Pe acul de punctie se poate introduce un cateter care se lasa pe
loc si se injecteasa la cate 3-4 ore cate 8-10 ml de substanta
anestezica in tratarea durerilor postoperatorii sau in afectiuni
neoplazice (peridurala prelungita discontinua)