UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE

SECȚIA PSIHOLOGIE

PSIHODIAGNOSTIC PENTRU
EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ

LECTOR: Alina Sîrbu

Timișoara
2017
Expertiza medico-legală
 Expertiza medico-legală este un demers profesional
care face parte din categoria examinărilor medico-
legale a persoanelor, fiind prevăzuta si reglementata in
Codul de Procedura Penala;

 Modul de realizare al acestui demers este prevăzut in

legea privind organizarea activităţii si funcţionarea
instituţiilor medico-legale;

 Această procedură se realizează în cadrul Institutului de

Medicină Legală, de către expertii care funcționează în
cadrul respectivelor instituții;
Reglementarea expertizei prin Codul
de Procedură Penală

 Noul Cod de Procedură Penală actualizat

2017 - Legea nr. 135/2010
Particularitățile expertizei medico-
legale
 Expertiza medico-legala psihiatrica se
efectuează de către o comisie
 Comisia este compusă din medic legist și doi
medici psihiatrii
 Daca expertiza priveşte un minor in comisia de
expertiza vor fi cooptaţi specialişti de
neuropsihiatrie infantila si eventual
psihopedagogi.
 Cadrul de desfăşurare a expertizei se face cel
mai frecvent la sediul serviciilor de medicina
legala.
Particularitățile expertizei medico-
legale
 Examenul psihologic este important de efectuat
pentru determinarea structurii personalităţii
subiectului.
 Se pot, depista unele trăsături anormale, patologice
ale personalităţii, care pot avea o legatura cauzala cu
faptele savârsite.
 Examenul psihologic este necesar la minori, batrâni
(tulburari de involutie), la psihotici, in starile de
hipodezvoltare mintala, la comportamentali etc.
 Uneori se imoune ca examenul psihologic să fie
repetat pentru că el completeaza examenul psihiatric,
contribuind astfel la stabilirea diagnosticului.
Situații în care se realizeaza expertiza
medico-legală
 În dreptul penal

 În dreptul civil

 În dreptul familiei

 În dreptul muncii
Expertiza medico-legală în dreptul
penal
 in cazul infractiunii de omor deosebit de grav (art. 176 Cod penal)

 cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are

indoieli asupra starii psihice a invinuitului / inculpatului

 la infractorii minori cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani

 la pruncucidere (examinarea mamei)

 pentru instituirea masurilor de siguranta cu caracter medical

prevazute de art.113 si 114 Cod penal

 pentru ridicarea acestor masuri de siguranta propuse de o

expertiza medico-legala anterioara
Expertiza medico-legală în dreptul
civil
 pentru stabilirea capacitatii de exercitiu

 pentru punerea sub interdictie

 pentru schimbarea sexului civil - in tulburari

de identitate a genului (trassexualism)
Expertiza medico-legală în dreptul
familiei
 pentru anularea sau desfacerea casatoriei
cand unul dintre soti este reclamat ca bolnav
psihic

 pentru incredintarea copiilor minori unuia

dintre soti
Expertiza medico-legală în dreptul
muncii

 pentru stabilirea aptitudinilor necesare

exercitarii anumitor functii

 pentru stabilirea capacitatii de conducere a

autovehiculelor pe drumurile publice
Condiții de efectuare a expertizei medico-legale (CCP,
art. 184)
 Obţinerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a
fi supusă expertizei, exprimat, în prezenţa unui avocat ales
sau din oficiu, în faţa organului judiciar, iar în cazul
minorului, şi în prezenţa ocrotitorului legal;

 În cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul

urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în
vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică,
organul de cercetare penală sesizează procurorul sau
judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii unui
mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-
legală psihiatrică.
Internarea nevoluntară a suspectului/inculpatului

 În cazul în care consideră că este necesară o

examinare complexă, ce necesită internarea
medicală a suspectului sau a inculpatului
într-o instituţie sanitară de specialitate, iar
acesta refuză internarea, comisia medico-
legală sesizează organul de urmărire penală
sau instanţa cu privire la necesitatea luării
măsurii internării nevoluntare.
Internarea nevoluntară a suspectului/inculpatului

 În cursul urmăririi penale, procurorul, dacă

apreciază că solicitarea comisiei medico-legale
este întemeiată, poate cere judecătorului de
drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni
competenţa să judece cauza în primă instanţă sau
de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în
a cărei circumscripţie se află locul de internare ori
sediul parchetului din care face parte procurorul
care a întocmit propunerea luarea măsurii
internării nevoluntare, pentru maximum 30 de
zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice.
Internarea nevoluntară a suspectului/inculpatului

Propunerea procurorului de luare a măsurii internării

nevoluntare trebuie să cuprindă, după caz, menţiuni cu privire
la:
 fapta pentru care se efectuează cercetarea penală,
 încadrarea juridică,
 denumirea infracţiunii;
 faptele şi împrejurările din care rezultă îndoiala asupra

discernământului suspectului sau inculpatului,

 sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la

refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna,

 motivarea necesităţii luării măsurii internării şi a

proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit. Propunerea

împreună cu dosarul cauzei se prezintă judecătorului de
drepturi şi libertăţi.
Internarea nevoluntară a
suspectului/inculpatului
 Judecătorul de drepturi şi libertăţi fixează ziua
şi ora de soluţionare a propunerii de luare a
măsurii internării nevoluntare, în cel mult 3 zile
de la data sesizării, având obligaţia de a-l cita
pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat.
Termenul se comunică procurorului, precum şi
avocatului suspectului sau inculpatului, căruia i
se acordă, la cerere, dreptul de a studia dosarul
cauzei şi propunerea formulată de procuror.
Internarea nevoluntară a suspectului/inculpatului

 Soluţionarea propunerii de luare a măsurii

internării nevoluntare se face numai în prezenţa
suspectului sau inculpatului, în afară de cazul
când acesta este dispărut, se sustrage sau când
din cauza stării sănătăţii sau din cauză de forţă
majoră ori stare de necesitate nu se poate
prezenta.

 Participarea procurorului şi a avocatului ales

sau numit din oficiu al suspectului ori
inculpatului este obligatorie.
Proceduri realizate după luarea hotărârii de internare nevoluntară

 După luarea măsurii, suspectului sau

inculpatului i se aduc la cunoştinţă, de îndată, în
limba pe care o înţelege, motivele internării,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

 După dispunerea internării, dacă suspectul sau

inculpatul se află în stare de deţinere,
judecătorul de drepturi şi libertăţi informează
administraţia locului de deţinere despre măsura
internării şi dispune transferul arestatului într-o
secţie de psihiatrie a unui penitenciar-spital.
Contestarea măsurii de internare nevoluntară

 Împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi se poate face

contestaţie la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa ierarhic
superioară de către suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24
de ore de la pronunţare. Contestaţia împotriva încheierii prin care se
dispune internarea nevoluntară nu suspendă executarea.

 Contestaţia formulată de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin

care s-a dispus internarea nevoluntară se soluţionează în termen de 3
zile de la data înregistrării acesteia şi nu este suspensivă de executare.

 În vederea soluţionării contestaţiei formulate de procuror, judecătorul

de la instanţa ierarhic superioară dispune citarea suspectului sau
inculpatului. Participarea avocatului ales sau numit din oficiu al
suspectului ori inculpatului este obligatorie.
Contestarea măsurii de internare
nevoluntară
 Dosarul cauzei se restituie procurorului în
termen de 24 de ore de la soluţionarea
contestaţiei. Dacă încheierea judecătorului de
drepturi şi libertăţi nu este atacată cu
contestaţie, acesta restituie dosarul
procurorului în termen de 24 de ore de la
expirarea termenului de contestaţie.
Prelungirea măsurii de internare voluntară

 Măsura internării medicale în vederea efectuării

expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungită o
singură dată, pe o durată de cel mult 30 de zile.
 Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sesizează
procurorul sau, după caz, instanţa asupra necesităţii
prelungirii măsurii internării cu cel puţin 7 zile înainte de
expirarea acesteia.
 Sesizarea trebuie să conţină descrierea activităţilor
efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost
finalizată pe parcursul internării, examinările ce urmează
a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este
necesară prelungirea. Dispoziţiile alin. (6)-(24) se aplică
în mod corespunzător.
Constatarea lipsei necesității a internării nevoluntare

 În cazul în care înainte de expirarea duratei internării

nevoluntare se constată că aceasta nu mai este necesară,
comisia de expertiză medico-legală psihiatrică sau
persoana internată sesizează de îndată organul care a
dispus măsura, în vederea revocării acesteia.

 Sesizarea se soluţionează de urgenţă, în camera de

consiliu, cu participarea procurorului, după audierea
avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate.
 Încheierea pronunţată de judecătorul de drepturi şi
libertăţi sau de instanţă nu este supusă niciunei căi de
atac.
Obiectivele expertizei medico-legale
după felul cauzei (V.Iftene)
 stabilirea capacitatii de exercitiu

 punerea sub interdictie

 să stabilească daca persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice

 să evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului

 să aprecieze capacitatea psihica si capacitatea de discernamant in momentul

examinarii si, in consecinta, daca persoana respectiva poate fi anchetata, judecata si
condamnata in cauzele penale

 să aprecieze capacitatea psihica si cea de discernamant in momentul savarsirii faptei

 să faca aprecieri prognostice asupra modului in care vor evolua tulburarile psihice
decelate

 să excluda simularea sau disimularea

Obiectivele expertizei medico-legale

 Existenta sau inexistenta unei anomalii

mintale

 Relatia anomaliei mintale cu fapta imputabila

 Precizarea factorilor care au putut favoriza

trecerea la act

 Stabilirea discernamantului fata de fapta

imputabila
Existenta sau inexistenta unei anomalii mintale

 Îndoieli asupra stari psihice a subiectului;

 În cazul infractiunilor bizare, cu mobil
aberant;
 Vătămari corporale grave comise în mod

feroce;
 Omor deosebit de grav;
 Motivatie patologică printr-o tulburare
mintala;
Relatia anomaliei mintale cu fapta
imputabila
 Expertiza va stabili masura în care fapta
incriminata este expresia unei îmbolnaviri
psihice - fapta ca simptom de boala cu
relevanta medico-legala.
 Identificarea comportamentul patologic,
specific pentru forma de îmbolnavire:
a) motivatia deliranta a unor fapte anti-
sociale,
b) specificul comportamentului de epilepsie,
c) stari confuzionale).
Factorilor care au putut favoriza trecerea la act

 Factorii genetici,

 Factori constitutivi,

 Consumul de alcool,

 Grupul deviant,

 Victima ce consimte, coopereaza sau provoaca

Stabilirea discernamantului fata de
fapta imputabila
 Normalitatea psihică - aptitudine si aspiratie catre
realizarea binelui uman si social prin integrare
bio-psiho-axiologica, adaptare prin anticipare la
mediu, la norme, si ceilalti oameni.

 Responsabilitatea - defineşte capacitatea unei

persoane de a-şi controla şi aprecia atât faptele
cât şi consecinţele sociale ale acestora.

 Discernământul - Act de analiza intelectiv-volitiva

care presupune normalitatea psihica.
Normalitatea psihica
Este sinonima cu sanatatea mintala care, dupa
datele OMS, implica:
 echipament genetic adecvat,
 dozare corecta a gratificatiilor si frustrarilor

din copilarie,
 mediu diversificat pentru schimburi
intelectuale variate,
 autonomie,
 atitudine spiritual -creativa si homeostazie

psihica anticipativa
Responsabilitatea
 Responsabilitatea (termen juridic) defineşte
capacitatea unei persoane de:
 a-şi controla şi aprecia atât faptele cât şi
consecinţele sociale ale acestora,
 de a-şi asuma integral obligaţiile ce-i revin dintr-o
acţiune liber consimţită, pe care o deliberează şi o
întreprinde,
 de a înţelege consecinţele acţiunilor sale în interesul
propriei persoane dar fără a prejudicia interesul
colectivităţii,
 de a accepta şi suporta consecinţele faptelor sale
contrare normelor de convieţuire socială.
Condițiile care sustin noțiunea de
responsabilitate
 existenta unei legi (sociale sau morale);

 faptul de a fi in deplinătatea facultăţilor

mintale;

 libertatea (deoarece nu poţi fi considerat

responsabil fata de un act pe care l-ai
săvârşit prin constrângere).
Iresponsabilitate
 „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penala daca făptuitorul in momentul
săvârşirii faptei, fie din cauza alienaţiei
mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea
seama de acţiunile sau inacţiunile sale, ori nu
putea fi stăpân pe ele” (art. 48 CCP).

 Conţinutul acestui articol defineşte in esenţă

noţiunea juridica de iresponsabilitate.
Discernământul
Discernământul (termen psihiatric) reprezintă
capacitatea unei persoane de:
 a-şi da seama de faptele comise şi de

urmările acestora,
 a putea distinge între bine şi rău, având

reprezentarea consecinţelor negative ale

faptelor antisociale;
 concepere a planului unei acţiuni,
 a premedita şi a acţiona cu intenţie (directă,

indirectă sau praeterintenţie).

Premisele discernământului
 caracterul faptei;

 structura personalitatii;

 boala psihica subiacenta;

 nivelul constiintei;

 momentul evolutiv al bolii.

Aprecierea discernământului
Este determinată de:
 organizarea motivata a faptei,

 structura si gradul de dezvoltare al

personalitatii,

 structura si integritatea constiintei în

momentul comiterii faptei.
Nivelele conștiinței
 Conștiinta elementară - ce asigura nivelul de
veghe, vigilență si prezență spatio-temporală
(Eu-Tu-El, Aici-Acolo-Acum-Atunci);
 Conștiința operațional-logică - prin care

procesele intelectuale perceptuale si de gândire

au coerență si reflectă obiectiv realitatea;
 Conștiința axiologică - de opțiune a valorilor

după criteriile sociale curente;

 Conștiința etico-morala - prin care subiectul este

capabil să discearnă binele și răul pe care

acțiunile sale le produc societății.
Aprecierea discernământului

 Aprecierea discernamântului se
materializeaza în expertiză prin exprimarea
prezenței sau abolirii lui, ceea ce atrage dupa
sine pastrarea sau pierderea responsabilitatii
juridice.
Tipuri de discernământ
 Discernământ păstrat

 Discernământ diminuat

 Discernământ abolit
Discernământul păstrat
 discernamant pastrat in lipsa bolilor psihice
atunci când fapta este comisă cu toate că
discernământul este prezent
Discernământ diminuat
 În situatia unor stări de limită între normal și
patologic - stări borderline;
 Starile acestea se caracterizeaza printr-o

disociere intre functiile de cunoastere, de regula

normale si superdotate, si functiile afective,
caracterizate prin inafectivitate;
 Un discernamant diminuat nu inseamna

excluderea discernamantului fata de fapta

imputabila, dar afirmarea sa va ajuta la
modularea sanctiunii intre cele doua limite
legale
Discernământ abolit
 Este specific starilor de alienare mintala, cum
ar fi psihozele, ce implica tulburari psihice in
toate cele trei compartimente ale vietii
psihice, adica cunoasterea, afectivitatea si
vointa, si in care fapta antisociala va aparea
ca un simptom de boala mintala;
Tulburările psihice, destructurarea
conștiinței și discernământul
 Afectare parțială a nivelului elementar al conștiinței, cu
discernământ abolit:
 Oligofrenii

 Demențe

 Destructurarile grave, predominant calitative ale constiintei

Aprecierea discernământului pe
grupe nosologice
 În DEMENTE, indiferent de etiologia lor sau de cadrul
psihiatric, neurologic sau de alta natura în care
evolueaza, discernamântul este abolit.
 Particularitati ale faptelor antisociale comise mai

frecvent de acesti bolnavi:

- Caracterul absurd nemotivat, deseori lipsit de
utilitate evidenta pentru bolnav
 Caracterul nociv lui, cu absenta oricaror masuri de

prevedere în comiterea actiunii,

 Reflectarea dezinhibării unor pulsiuni elementare,

rareori sexuale, cu grave si paradoxale implicații

etico-morale.
SINDROAMELOR PSIHOORGANICE
DETERIORATIVE (NEDEMENTIALE)
 Aprecierea capacitatii psihice si de
discernamânt:
 contextul clinic,
 de gradul deteriorarii, obiectivat prin testele

psihometrice specifice
 fapta comisa

 Faptele comise pot avea un grad mai mare de

complexitate si pot reflecta uneori deficitele de

memorie, operational-logice, instabilitatea
afectivemotionala, sugestibilitatea crescuta etc.
Oligofreniile adultului
 Controlul pulsional redus se traduce deseori prin "furturi
din necesitate", obiecte cu valoare mica dar atragatoare
pentru subiectul respectiv.
 Piromania, adeseori motivata pueril, dovedind incapacitate
în aprecierea consecintelor propriilor fapte.
 Distrugeri sau accidente prin simpla necunoastere a
modului de utilizare a unor dispozitive, accidente care
uneori pot avea urmari dramatice.
 Infractiunile contra persoanei, comise de oligofreni se
bazeaza pe impulsivitatea lor crescuta, riposta exagerata
la jigniri si contrarieri, reactivitate mare la alcool,
sugestibilitate datorita careia sunt vehiculati, manipulati
cu usurinta.
Epilepsia
 În tulburarile de constiinta de tip crepuscular se pot comite
fapte deosebit de grave (omoruri caracterizate prin cruzime si
atrocitati, uneori cu caracter bizar, incendieri-inclusiv a
cadavrului etc.), cu amnezia perioadei de crepuscul a
constiintei si a faptei comise.
 În crizele psihomotorii continutul faptei este influentat în buna
masura de caracteristicile crizelor la bolnavul respectiv.
 În perioada post-critica din epilepsia de tip grand-mal, în
cadrul unor stari confuzionale, se pot de asemenea produce
fapte cu potential medico-legal ca în orice stare confuziva.
 Aceste fapte se caracterizeaza prin elementaritatea lor, lipsa
de elaborare, aspectul întâmplator, circumstantial, uneori
absurd.
 În toate aceste situatii discernamântul este abolit.
Alcoolismul cronic
 "psihopatizarea" personalitatii ca urmare a abuzului cronic
de alcool,
 alcoolismul la un psihopat preexistent, precum
 alcoolismul simptomatic în psihozele majore (schizofreniile

si bolile afective).
Comportamentul antisocial are un continut foarte variat,
pornind de la:
 necesitatea continuarii abuzului de alcool,

 delicte împotriva persoanelor sau proprietatii

 deteriorarea axiologica si etico-morala

 la stari impresionante de decrepitudine si mizerie fiziologica,

cu pierderea demnitatii umane elementare, cu grave

consecinte de statut si rol familial, social si profesional
Aprecierea discernământului la
alcoolici
 Betia acuta comuna – discernământ păstrat, prin
caracterul voluntar al ingestiei, ea poate constitui o
circumstanta agravanta.
 Betia patologica (tulburare de tip crepuscular a
constiintei cu un anunt substrat organic ,
caracterizată printr-un comportament extrem de
violent) – discernământ abolit
 Delir alcoolic de gelozie si alte psihoze alcoolice
cronice, care apar de regula, în cadrul unei
organizari cerebrale semnificative a alcoolismului,
precedate uneori de perioade de delirium tremens -
discernământ abolit
Schizofrenia
 Comporta o apreciere diferentiata a discernamântului în
funcție de etapa evolutiva (faza acuta sau faza defectual-
reziduala).
 În faza de stare, în functie de forma clinica, faptele
antisociale comise pot fi urmarea unor mecanisme delirant
halucinatorii cu caracter imperativ (delir de persecutie,
urmarire, otravire, filiatie, halucinatii auditive imperative) a
unor tulburari comportamentale consecutive pierderii unitatii
personale sau modificarile afective de tip schizofrenic.
 În aceste situatii clinice, discernamântul este abolit, la fel ca
si în raptusurile catatonice, sau în debuturile medico-legale
ale unor forme clinice de schizofrenie (în special forma
hebefrenica).
Bolile afective
 Implicatiile medico-legale ale fazelor
maniacale (în special, în forma coleroasa si în
furorul maniacal) se refera la acte agresive,
distructive, acte nesabuite privind bunurile
proprii sau ale persoanelor apropiate sau acte
riscante pentru cei din jur.
 Discernamântul acestor bolnavi este abolit.
Psihoza Paranoidă
Apare:
 delir de persecutie, de gelozie, prejudiciu

moral si material, care confera probabilitatea

de comitere a unor fapte antisociale grave si
de multe ori imprevizibile

 Discernamântul este abolit.

Psihozele parafrenice si paranoice
 Actele antisociale comise - în special
paranoia vera - pot avea o gravitate deosebită
(persecutantul-persecutor, delirurile
pasionale) putând ajunge pâna la omor,
uneori cu caracter de omor în masa.

 Discernamântul este abolit

Psihopatiile
 În cadrul acestor tipuri de tulburari se remarca decalajul dintre capacitatea
cognitiva si operational-logica si scaderea capacitatilor de control volitional si
de transpunere în conduita a principiilor etico-morale pe care subiectul le
cunoaste dar nu le aplica, sau le aplica, dar în mod inconsecvent.
 Cel mai frecvent ajung la expertiza tipurile excitabile, impulsiv, timopat,
hipertim pozitiv, instabil, schizoid, paranoic si asa numita personalitate
border-line (de granita). Mai rar ajung sa comita infractiuni psihopatii
astenici, psihastenici, timopatii depresivi, „închisii în sine patologic".

 Comportamentul infractional psihopat se caracterizeaza printr-un mare

polimorfism putând include practic orice tip de infractiune, de orice gravitate
si complexitate.

 Frecvent în geneza actului infractional este implicat alcoolul, ca factor

favorizant, habitual sau întâmplator.
 Cu exceptia decompensarilor psihotice tranzitorii, discernamântul
psihopatilor delincventi nu poate fi considerat abolit.
Stările psihopatoide
 Împlinesc conditiile a doua complexe
psihopatologice: cel psihoorganic sechelar
reprezentat de sindromul slabirii capacitatilor
intelective si cel al destructurarii personalitatii, prin
dezvoltarea lezionala sau regresiune.

 În starile psihopatoide lezionale si de regresiune

discernamântul este scazut prin substratul
psihoorganic constant al tulburarii, în timp ce în
tulburarile similare fara substrat lezional
evidentiabil, afectarea discernamântului va fi
apreciata în contextul cauzalitatii faptei.
Patologia marginală de intensitate
nevrotică
 În general, nu face obiectul expertizei medico-legale
 Pot face exceptie unele cazuri de nevroze obsesiv-compulsive în

care fenomenele compulsive mintale se exteriorizeaza ca act

(fenomen posibil dar rar) si unele cazuri de atacuri de panica, în care
bolnavul, aflat în plin atac de panica, poate avea un comportament
cu repercusiuni de ordin medico-legal.
 În aceste situatii, aprecierea discernamântului se individualizeaza de

la caz la caz.
 În concluzie, aprecierea medico-legala a discernamântului nu poate

fi standardizata.
 Marea variabilitate a tablourilor clinice în cadrul chiar aceleiasi

entitatii nosologice este dependenta de multitudinea unor factori ca:

personalitate premorbida, predispozitia genetica, circumstantele de
crestere si dezvoltare ale subiectului, stadiul evolutiv al afectiunii,
motivatia, natura si factorii situationali ai producerii faptei criminale.
Expertiza medico-legală la minori
Atunci când minorul a săvârșit o faptă penală, se urmărește:
 nivelul mintal al subiectului;
 Identificarea factorilor specifice bolii psihice sau

deficientelor organice, neurologice, senzoriale etc., cu

urmari asupra vietii psihice;
 Capacitatea scolara a minorului, felul cum se afla incadrat

in colectivul clasei si al scolii, comportamentul fata de

cadrele didactice;
 Relația copil-părinti, cu precădere asupra aspectelor

educationale privind formarea si dezvoltarea personalitatii

acestuia;
 Condiții de viață si de dezvoltare, influența și rolul

mediului ambiant in „motivația” actului antisocial;

Expertiza medico-legală la minori
Atunci când minorul este victimă a unei fapte
penale (abuz de orice tip, neglijare, rele
tratamente, etc), se urmăresc următoarele
aspecte:
 Nivelul mintal al subiectului;
 Nivel subiectiv-emoțional al subiectului și

impactarea acestuia;
 Nivelul comportamental;
 Capacitate de reziliență și coping la stres;