Bușega Ana – Maria Georgiana Pîrlițeanu Diana Maria PIPP ANUL I TEORIE COGNITIVISTĂ Învățarea cognitivă este un termen care combină conceptul de învățare tradițională cu noile descoperiri făcute în ultimele decenii despre funcționarea creierului uman. Prin urmare, este un tip de învățare care ține cont de modul în care mintea noastră funcționează pentru a ne îmbunătăți rezultatele. Teoria învățării cognitive apare din descoperirea că de fiecare dată când primim informații noi, acestea sunt procesate și filtrate de creierul nostru înainte de a le putea memora. Din această cauză, dacă știm cum funcționează această procesare, putem învăța mai eficient. Astfel că elevii primesc informatii cu un caracter general, dar cu posibilitatea de structurare si organizare. La nivel de învățare, teoria comportamentală cognitivă spune că există trei elemente care influențează în mod special informațiile pe care le putem memora: modul în care ne vedem pe noi înșine, modul în care percepem lumea din jurul nostru modul în care credem că este. va dezvolta viitorul. PROCES Teoria învățării cognitive afirmă că nu dobândim doar cunoștințe noi: de fiecare dată când internalizăm noi informații, generăm o schimbare a cunoștințelor pe care le stocam anterior. Prin urmare, procesul descris de această teorie este destul de diferit de alte procese similare. Pe de o parte, această teorie psihologică susține că nu putem începe niciodată să învățăm de la zero. Dimpotrivă, o persoană are întotdeauna unele cunoștințe cu privire la orice subiect, fie că este vorba de preconcepții, deducții sau idei pe care le dobândise într-o învățare anterioară. Datorită acestui fapt, în orice nouă învățare care apare, noile informații trebuie să interacționeze cu ceea ce era deja prezent în creierul persoanei. Aceasta implică faptul că noile cunoștințe nu pot fi stocate așa cum au fost prezentate, ci sunt moderate de filtrele minții individului. Teoriaînvățării cognitive vorbește despre patru pași pentru dobândirea de noi cunoștințe:
Existența cunoștințelor anterioare
Prezentarea noilor cunoștințe Schimbarea cunoștințelor Rezultatul invatatului Piaget a dezvoltat o teorie a dezvoltării cognitive care a descris o serie de etape ale dezvoltării intelectuale pe care copiii le trec până la maturizare. „Inteligența este ceea ce folosești când nu ştii ce să faci.”– Jean Piaget Pornind de la principiile dezvoltării umane, pedagogii trebuie să aibăîn vedere că un copil nu este un adult în miniatură, ci el gândește diferit, percepe lumea diferit, are alte repere etice etc. Pentru a studia capacitățile intelectuale ale copiilor, Piaget a renunțat la testele psihologice standardizate și a apelat la metoda interviurilor clinice, care încurajau manifestările spontane ale copiilor. El a adresat întrebări copiilor cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani având ca subiecte: Luna/ Soarele, Divinitatea și părerile lor despre justiție. Atunci când un copil spunea ceva de neînțeles, straniu, Piaget încerca să descopere cum au ajuns ei la viziunea respectivă. Conform teoriei cognitive a lui Bruner, în procesul de cunoaștere și învățare a ființei umane încearcă să clasifice evenimentele și elementele realității în seturi de itemi echivalenți. Astfel, experimentăm experiențele și realitatea percepută creând concepte din discriminarea diferiților stimuli. În acest proces, denumit categorizare, informațiile primite din străinătate sunt procesate activ, fiind codificate și clasificate cu o serie de etichete sau categorii pentru a face posibilă înțelegerea realității. Această clasificare permite formarea conceptelor și capacitatea de a face predicții și de a lua decizii. Brunera prelucrat teoria lui Piaget. Acesta a elaborat un model de cunoastere prin trei modalitati: Activa Actiuneobiectuala Experimentare
Pentrua se evita disocierea de realitate a
inavatari, Bruner recomandă participarea activa a copilului la formularea de probleme si la descoperirea solutiilor.