Sociologie

Lectia 8. Relațiile sociale și relații interpersonale

prof. dr. Ana Maria Dima

 Ce sunt relațiile interpersonale?

Relațiile interpersonale reprezintă legături

psihologice, conștiente și directe între oameni.
Personalitatea fiecăruia dintre noi este oglinda și
expresia relațiilor interpersonale.
Relațiile sociale pe care le putem defini ca iteracțiuni
între indivizi, stabilite pe baza unor scopuri și interese
individuale și sociale, se dovedesc a fi relații
interpersonale proiectate la nivel social.
Societatea este ansamblul relațiilor sociale care
asigură coeziunea și menținerea grupurilor sociale, a
colectivităților, a sistemelor și subsistemelor sociale.
 Tipuri de relații interpersonale

În funcție de durata, intensitatea trăirilor și specificul substratului

interacțiunii, relațiile interpersonale angajează persoanele în grade
diferite:
• Profunde, complete, cu angajare afectivă mare și o solicitare pe
termen lung, ca în cazul relațiilor de prietenie, de dragoste, de
familie, etc.
• Fragmentare, limitate, sporadice, de scurtă durată, ca în situația
cumpărător-vânzător, medic-pacient, șofer-agent de circulație.
Relațiile personale sunt:
• Reciproce – fiecare persoană influențează și este influențată la rândul
său
• Directe – interacțiunea se realizează direct, nemijlocit
• Valorizatoare – se raportează la un cadru de referință valoric (cine
sunt eu, ce vreau eu, spre ce tind, ce aspirații am, etc.)
• Motivate – fiecare persoană intră în relație cu ceilalți în scopul
tranzacționării unor informații, sentimente, activități, bunuri, servicii,
idei sau pentru satisfacerea unor nevoi personale sau sociale.
 Relații sociale și interacțiune socială

Relațiile sociale se caracterizează prin durată și stabilitate.

Relațiile care întemeiază societatea se desfășoară după

norme și reguli formale sau nonformale precizate prin
intermediul unor legi, coduri, reguli, obiceiuri, tradiții care
prescriu interacțiunile, locul ce revine fiecărui individ în
ansamblul social, comportamentele admise și cele respinse.

La baza contactului social stau contactul spațial și contactul

psihic. Dacă contactele sociale sunt durabile pot duce la
apariția dorinței de influențare reciprocă, la apariția unor
procese de interacțiune socială.
 Criterii de grupare a contactelor sociale

Pe baza contactului spațial și psihic se stabilesc contacte sociale. Ele sunt

legătura existentă între două sau mai multe persoane care realizează
anumite acțiuni relative la o anumită valoare.
Criteriile de grupare a contactelor sociale conduc la următoarea tipologie:
- În fucție de durata de timp pe care se realizează contactele sociale pot fi
• Trecătoare (discuția cu vânzătoarea dintr-un magazin) sau durabile
(contactele cu colegii de clasă)
- În funcție de gradul de implicare al celorlalți, contactele sociale pot fi
private (a merge la un film cu un coleg) sau publice (discuția dintre
diriginte și elevi la clasă)
- În funcție de obiectivele urmărite, contactele sociale pot fi personale
(dintre doi prieteni) sau materiale (cumpararea din magazin).
- În funcție de gradul de apropiere al celor implicați, contactele sociale
pot fi directe (față în față) sau indirecte (contact mijlocit prin obiecte
sau simboluri).
 Modele de interacțiuni sociale

Interacțiunea socială este esențială pentru activitatea grupurilor sociale, în

primul rând prin procesele pe care le generează
• Procese de adaptare
• Procese de acceptare
• Procese de socializare
• Procese de opozitie
• Procese de conflict
Relația socială reprezintă un sistem de interacțiuni sociale dintre două părți
(indivizi sau grupuri) desfășurate în virtutea unor elemente investite cu
valoare (atitudini, interese, situații) și orientate de un sistem de îndatoriri și
obligații pe care partenerii trebuie să le realizeze.
Modul în care relațiile sociale se realizează depinde de mărimea grupurilor.
In cadrul grupurilor mici interacțiunile sunt directe, personale,
reglementarea este mai slabă. In cadrul grupurilor mari relațiile sunt
complexe, bazate pe interacțiuni indirecte, reglementarea realizându-se
formal prin reguli, convenții, coduri, regulamente, legi, etc.
Conținutul relațiilor sociale și modul în care ele se formează ne arată
coeziunea și durabilitatea grupurilor. Se poate vorbi de o interdependență
între relațiile sociale și grupurile sociale.
 Tipologia relațiilor sociale
Relațiile sociale prezintă o mare diversitate, criteriile utilizate pentru
delimitarea lor fiind de asemenea numeroase. Cele mai utilizate
tipologii ale relațiilor sociale sunt:
1. După tipul partenerilor implicați se disting:
a. Relații interindividuale, stabilite între doi indivizi și care pot fi :
relații de prietenie, de colaborare, de conflict, etc.
b. Relații între individ și grup, în cadrul cărora grupul apare ca un
întreg cu valorile, normele și interesele sale (relații de comunicare,
de conducere, afective)
c. Intergupale, care se stabilesc între grupuri ca entități și care depind
de mărimea, natura și interesele grupului.
2. După gradul de reglementare se disting
a. Relații informale, care sunt directe, personale, puțin reglementate și
controlate într-o mică măsură, la acestea indivizii participând cu întreg
setul de statusuri si roluri.
b. Relații formale, care decurg din diviziunea socială a activităților și
sunt reglementate prin norme și coduri, presupunând implicarea
parțială a setului de roluri și statusuri deținut de fiecare participant.
3. După modul în care asigură coeziunea socială se disting:
a. Relații de cooperare, care se realizează în manieră directă
sau indirectă, personală sau materială, deliberată sau
simbolică.
b. Relații de subordonare/supraordonare, numite și relații
ierarhice, care implică dominarea de către un individ sau
grup
c. Relații de toleranță , atunci când indivizii și grupurile au
scopuri diferite, dar se acceptă reciproc
d. Relații de competiție, apar atunci când resursele sunt
limitate
e. Relații de marginalitate, manifestate atunci când se
participă la grupuri fără o identificare propriu-zisă cu
grupurile
f. Relații conflictuale, rezolvarea distribuției resurselor fiind
văzută doar sub modul eliminării părții adverse.
 Modernizarea relațiilor interpersonale
În ultimii 50 de ani în literatura psihosociologică s-au pus mai
multe întrebări fundamentale:
1. Ce este omul cu adevărat și care sunt necesitățile lui
autentice?
2. Cum poate el să își organizeze viața într-un mod cât mai
satisfăcător?
3. Cum trebuie omul să relaționeze cu ceilalți oameni din jurul
său?
4. Cum pot fi folosite resursele disponibile în așa fel încât să se
obțină maximum de satisfacție umană?
5. Cum să alegi stilul de viață care să corespundă cât mai bine
talentelor, aspirațiilor și posibilităților individuale?
În contextul acestor întrebări, relațiile interpersonale au primit o
atenție specială, ele având o contribuție distinctă la modelarea
vieții umane.
 Criza umană și relațiile interpersonale

Lipsa de cunoaștere privitoare la propria noastră viață, la

sensurile ei, la căile de soluționare a numeroaselor probleme ce
apar la tot pasul, generează moduri de viață dezechilibrate,
având un grad scăzut de maturitate și producând un grad scăzut
de satisfacție umană.
Societatea modernă se confruntă cu o criză acută generată de
orientarea excesivă spre problemele creșterii economice și ale
dezvoltării tehnologiilor în detrimentul cunoașterii de sine și
cultivării interiorității umane.
Acest fapt a creat un decalaj între cunoașterea lumii exterioare
și a lumii interioare, a condus la ideea eronată că dezvoltarea
economică se convertește automat în satisfacție umană.
Modernizarea rapidă a societății este însoțită de o profundă
criză a identității de sine. S-a crezut că totul depinde de resurse,
dacă avem mai multe resurse, oamenii vor fi fericiți.
 2. Relații sociale și relații interpersonale

Resursele sunt un lucru esențial, problema este însă a utilizării

lor eficiente din punct de vedere uman.
S-a crezut că este suficient să ști cum să produci, dar s-a
cristalizat tot mai mult ideea că este important să ști și cum să
consumi (competența consumatorului).
De asemenea este foarte important cum te raportezi la tine și la
ceilalți în procesul de producere și de consum.
Toate relațiile din cadrul societății – dintre colectivități, dintre
instituții, dintre grupuri, dintre persoane, sunt relații sociale.
De ex. relațiile dintre state se realizează prin relațiile dintre șefii
statelor, dintre politicieni, diplomați, oameni de afaceri dar și
simpli cetățeni.
Relațiile interpersonale au un statut distinct. Ele exprimă logica
proprie a interacțiunii dintre persoane umane. Organizarea și
structura lor sunt influențate de logica ambelor sisteme: societate
și individ.
3. Importanța relațiilor interpersonale pentru viața umană

Tipul de relații care se cristalizează între oameni poartă amprenta

specificului personalității fiecărui individ.
Relațiile interpersonale exprimă condiții favorabile sau nu
afirmării și dezvoltării individului, oferă sau implică șansa
actualizării potențelor individuale în situații de muncă și viață în
care persoana respectivă este un agent activ.
Pe de o parte, relațiile interpersonale cristalizează, modelează
stilul de viață al fiecăruia, iar pe de altă parte, condiționează
calitatea mediului uman. În acest sens ele pot afecta pozitiv sau
negativ calitatea vieții individului.
Orice contact uman (profund sau superficial) între persoanele care
intră în interacțiune nu satisface decât parțial cerințele acestora, o
parte din ele rămânând neacoperite.
Ex. un medic poate avea un nr. limitat de pacienți, un profesor are
un nr. limitat de elevi, un om poate avea un nr. limitat de prieteni și
poate iubi un nr. limitat de persoane.
 Conflicte între grupuri

Existența conflictului în societate nu poate fi negată.

Conflictul este o stare de opoziție referitoare la un anume obiect
între două părți, interne (gânduri, sentimente, dorințe) sau externe
(persoane, organizații, etnii, rase), având fiecare o forță apropiată
de a celeilalte și o desfășurare în timp comună.
Persoanele sau părțile aflate în conflict au ceva în comun.
Este vorba despre obiectul disputat, revendicat râvnit, dorit.
Obiectul conflictului le unește sau le desparte radical.
Se întâmplă ca oamenii să creadă că între ei există o ură
neîmpăcată, când de fapt este vorba de o neînțelegere pe un anumit
aspect, pe care nu au conștientizat-o corect.
De asemenea, există tendința exagerării, acel efect de avalanșă în
care se uită de unde și cine a pornit, cei aflați în conflict fiind atât
de preocupați de desfășurarea conflictului încât nu au timp să
analizeze natura acestuia. Eliminarea părții adverse pare să fie
singurul scop, de aceea este nevoie de un mediator, de o persoană
neimplicată, care să arbitreze și prin care cele două părți să
negocieze încetarea conflictului.
 Conflictul de valori şi criteriul

Natura conflictului în dezbateri este de tipul unui conflict

între principii. Se mai numește și conflict între valori.
Valorile şi principiile sunt legate de conceptul filosofic de
"bine". Când punem preţ pe ceva, recunoaştem acel ceva
drept ceva bun.
Un principiu este un reper pentru acţiuni bune.
Când spunem că urmăm anumite principii, întelegem, de
fapt, că întreprindem ceva care, după judecata noastră,
este bun sau drept.
Oamenii au multe valori. Se impune să stabilim o ierarhie
a valorilor.
Atunci cînd valorile intră în conflict, individul se vede
obligat să decidă care valoare este mai de preț.
 Cauzele conflictului intergrup

Cauzele conflictului intergrup

Deși s-a încercat reducerea conflictului intergrup la factori
interpersonali (frustrare care duce la agresiune), totuși mult mai
importante sunt teoriile care încearcă să delimiteze cauzele conflictelor.
Teoria etnocentristă arată că interacțiunea dintre grupuri se realizează
pe fondul unei percepții în care fiecare grup se consideră centrul a tot,
restul grupurilor fiind devalorizate. Există o stare conflictuală între
“grupul nostru” (ingroup) și alte grupuri (outgroup).
Fiecare individ este atașat de caracteristicile grupului său, de valorile,
tradițiile, modul de vorbire ingrup. Raportarea critică față de propriul
grup este mult mai dificilă decât față de alte grupuri.
Teoria conflictului real – conform acestei abordări, conflictele
intergrup sunt raționale, în sensul că grupurile au resurse reduse și se
concurează pentru resurse reduse. Astfel sursa conflictului este “reală”.
Teoria identității sociale – potrivit acestei teorii, indivizii se
autodefinesc în termenii apartenenței lor la grupuri sociale și au
tendința de a căuta o identitate socială pozitivă.
 Tipuri de conflicte

Tipuri de conflict intergup a fost teoretizat de către Henri Tajfel și

John Turner în 1979. Ei au distins mai multe tipuri de conflict
intergrup.
Tipuri de conflict intergrup
Conflict obiectiv versus conflict subiectiv conflictul obiectiv este
cel legat de bani, putere, bunăstare. Conflictul subiectiv este
determinat de aspecte psihologice, de valori și crezuri, de concepții
diferite. Cele două sunt deseori amestecate și se poate întâmpla ca
conflictul subiectiv să continue multă vreme după ce conflictul
obiectiv s-a stins.
Conflict explicit versus conflict implicit – Conflictul explicit este
legitimat și instituționalizat prin reguli sau norme. De ex. Cupa
mondială la fotbal. În cadrul acestui conflict, comportamentul este
divizat în două categorii. Comportamentul instrumental se referă
acțiunile care îi orientează pe membrii unui grup să câștige o
competiție (asigură motivația de a câștiga). Conflictul explicit se
referă la lipsa unei instituționalizări explicite a conflictului.
Conflictele implicite sunt importante acolo unde un conflict subiectiv
a persistat unuia obiectiv, deja aplanat.
Modalități de reducere și soluționare a unui conflict
intergup

Există două mari tipuri de intervenție pentru reducerea conflictelor: primul se

bazează pe crearea unui contact mai cooperant între membrii unor grupuri
ostile anterior, iar al doilea încearcă să schimbe structura categorizărilor
sociale.
Contactul între membrii grupurilor diferite Cu excepția acelor contacte
care pot duce la ostilități datorită comparării averilor sau a bunăstării,
contactele intergrup sunt bine-venite. Cu cât contactele sunt mai rare, cu atât
starea conflictuală se prelungește și se intensifică.
Schimbarea categorizării sociale Se pleacă de la premisa că deoarece
categorizarea socială este cauza discriminării, trebuie realizată o îmbunătățire
a relațiilor intergrup prin reducerea proeminenței categoriilor sociale
existente.
Decategorizarea are drept scop o formă de răspuns “care nu se bazează pe
vreo categorie”, orientată interpersonal.
Recategorizarea subliniază faptul că noi aparținem câtorva categorii sociale,
în funcție de modul în care ne definesc membrii grupului și ne definim noi
înșine.
Categorizarea încrucișată cele mai multe contexte intergrup implică
multiple categorizări, intersectându-se una cu alta.
 Efectele dezvoltării sociale asupra relațiilor
interpersonale

Societatea contemporană caracterizată printr-o mare complexitate

are un efect contradictoriu asupra relațiilor interpersonale.
Societatea a dus la o adevărată explozie a relațiilor umane. Rolurile
sociale s-au diversificat enorm. Individul este presat să își dezvolte
capacitățile de a se exterioriza, de a se recunoaște în legături variate
cu treceri rapide de la o stare la alta.
Pe de altă parte s-a redus posibilitatea cristalizării unor relații
interpersonale de durată și cu implicare emoțional-afectivă mai
adâncă datorită diversificării rolurilor.
Fiecare persoană îndeplinește un rol și interacționează cu alte
persoane în măsura în care acestea joacă alte roluri complementare.
Relațiile umane sunt reduse la situații formale, sărăcite de conținut
afectiv și reglementate strict de normele diviziunii sociale.
 Noua cultură a relațiilor interpersonale

Relațiile interpersonale influențează profund satisfacția cu viața a

individului și calitatea mediului său uman.
Ele au o puternică încărcătură afectiv-emoțională și vizează aspecte
particulare ale vieții individului (familie, prietenie, timp liber,
dragoste și muncă).
O nouă cultură a relațiilor interpersonale se dezvoltă în sânul
societății moderne. Ea reprezintă know-how-ul omului modern care
nu se mai simte alienat în mediul său social, ci se simte la el acasă
în complexele sisteme sociale. Omul știe să fie el însuși în toate
pozițiile sociale și este capabil să-și trateze partenerii sociali ca
persoane umane.
Noua cultură a relațiilor interpersonale se bazează pe sinteza
armonioasă dintre cerințele tot mai specializate generate de
creșterea în complexitate a societății moderne.
Noua cultură a relațiilor interpersonale reia imperativul categoric
formulat de Immanuel Kant ca normă morală: “Acționează în așa
fel încât umanitatea din tine, cât și din celălalt să reprezinte
întotdeauna un scop în sine și niciodată un mijloc”.
Tema:

Realizați un referat pe tema Gestionarea corectă a relațiilor sociale în scopul evitării conflictelor.
În redactarea referatului este bine să vă concentrați pe stabilirea corespondențelor dintre anumite relații sociale și
semnificația lor la nivel intrapersonal, interpersonal și intergrup.
Bibliografie

Manual de sociologie pentru clasa a XI a, Septimiu Chelcea și Cătălin Zamfir, Editura Economică, București, ediția 2006, tipărit în
2018.

Manual de sociologie, Elena Lupșa și Victor Bratu, Editura Corvin, Deva, 2006.