Rolul familiei în educaţia copilului

Rolul familiei în formarea personălităţii

copilului
Dezvoltarea personalitatii are loc sub influenta a 3

factori :
 Ereditate  LUISEL afirma “în familia şi pe genunchii
 Mediu mamei se formează ceea ce este mai valoros pe
 Educatie lume- omul de caracter”

În actul de educare familia a fost şi va ramane factorul principal şi primordial,

deoarece, în ordine firească a lucrurilor educaţia începe în familie .
Educaţia în familie pune bazele dezvoltării psihice, sociale şi morale a copilului .
 FĂURITORII DE OAMENI -
PĂRINŢII
Meseria de părinte poate fi uneori foarte solicitantă
 Multe din funcţiile familiei sunt asigurare cu costuri
din ce în ce mai mari, iar părinţii se confruntă în prezent
cu o serie de provocări. În societatea actuală părinţii
deţin mai multe roluri. A avea mai multe roluri are si
avantaje şi dezavantaje, iar practicarea îndelungată a
unor roluri multiple conduce la scăderea capacităţilor
fizice şi la o constrângere resimţită puternic de părinţi.
Supraîncărcarea de roluri – roluri profesionale şi roluri
domestice-poate duce la neîndeplinirea la standarde
onorabile exigenţele de rol şi neglijarea anumite sarcini.
 Ca să creşti aşa cum trebuie copilul, ţi se cere să dai tot ce ai mai bun din timpul,
eforturile şi resursele tale financiare.

Pentru cei ce n-au avut ocazia să fie părinţi, aceasta pare otreabă extrem de simplă. E ca
şi cum, privind pentru prima dată un joc de golf, gândeşti:

,,Pare o treabă simplă. Tot ce ai de făcut este să retrimiţi micuţa minge albă înspre
locul

marcat.” Dar odată intrat în teren, mingea se ,,încăpăţânează”să nu se îndrepte spre

locul dorit. Aşadar, creşterea copiilor e un ,,joc” mult mai dificil decât pare la prima

vedere, este un lucru costisitor şi complex.

Copiii cer mult efort, dar merită
pe deplin preţul plătit.
De altfel, nimic valoros nu este
ieftin .
 A educa un copil, înseamnă
 să-i oferi un climat familial corespunzator ;

 să înveţi cum să actualizezi potenţialul

copilului;

 să-l ajuti să se dezvolte armonios în mediul

sau familial şi psihosocial de viaţă.
 COMUNICAREA
ce poate fi mai uşor ??!!.....
Sau mai greu ?!
Procesul comunicarii cuprinde
Emiţătorul
Mesajul
Codul
Canalul de comunicare
Receptorul
Filtrarea
Feedback-ul

Procente şi proporţii
Limbaj verbal -7%
Tonalitatea vocii 38%
Limbajul Nonverbal – 55%
 Cum funcţionează creierul ?
Emisfera stângă Emisfera dreaptă
Logica Emotie

La baza comportamentului oamenilor stă EMOŢIA

Comportamentul tuturor oamenilor este determinat de evoluţia
lor emoţională, mai exact de etapele emoţionale.

Oamenii acţionează motivaţi emoţional şi apoi

încearcă să îşi justifice acţiunile logic .
 Cum reacţionează copiii ?
Copiii nu au încă această abilitatea de a-şi justifica logic comportamentul şi nici de a-l explica
Ei acţionează EMOŢIONAL.
Atunci când pare că fiul sau fiica ta nu vrea în nici un fel să coopereze, nicio explicaţie logică, nici
un argument, nicio justificare nu este eficientă.

CHEIA este – schimbarea stării emoţionale a copilului

 SCHIMBAREA STĂRII EMOŢIONALE – BAGHETA MAGICĂ

Comunicarea și raportul
Când atingi coarda sensibilă, poţi
Rezultatele interactiunilor noastre să zici orice. Când n-o atingi, nu
cu fiecare individ sunt poţi spune nimic!
determinate de iscusinţa cu care Problema delicată este să o găseşti!
gestionăm relaţiile cu aceştia, de
G.B. Shaw
modul în care suntem influenţaţi
de ei şi le influenţăm la rându-ne
gândirea şi comportamentul.
 Ar fi bine să ştii ....
 care sunt nevoile copilului tău;

 să ascultaţi, astfel încât copilul să vrea să stea de vorbă cu

tine;

 ce şi cum să întrebaţi, pentru ca el să vrea să colaboreze;

 cum să îi acordaţi o libertate mai mare, păstrând în acelaşi

timp controlul.
 Paşi în stabilirea raportului

 Primul dintre aceştia se refera la faptul că, pentru a obţine raportul, va fi nevoie s ă iei contact
temporar, cu starea mentală a celeilalte persoane, inclusiv cu a copilului tău . Aceasta înseamna
că va trebui, de fapt, să fii respectuos, în caz contrar, limbajul tău non-verbal va comunica
faptul ca nu eşti prezent, că te afli la extrema cealaltă. Oamenii, care nu-i respectă pe cei din
jurul lor pot obţine multe, într-un timp scurt, apoi însă, exista tendinţa de a se confrunta cu
repercursiuni pe termen mediu si lung.
 În al doilea rand, conceptul de „respect” nu se refera la faptul c ă tu doreşti să trăieşti aceeaşi
emoţie a persoanei. Principiul respectului nu înseamna nici măcar să aprobi comportamentul.

 Pur si simplu inseamna ca la un anumit nivel accep ţi că cealaltă persoană este o altă fiinţă
umană si că tu eşti doritor să pătrunzi în lumea aceloraşi experienţe, chiar dacă doar pentru
cateva clipe.
 Având permisiunea
de a fi diferiţi de ceilalţi, de a
gândi şi simţi diferit de
dumneavoastră
copilul devine capabil
să descopere,
să aprecieze
şi să-şi dezvolte potenţialul
interior unic.
Oamenii, inclusiv copiii sunt
programaţi să observe diferenţa

Cu cât veţi spune mai des NU, cu

atât acest cuvând va deveni
ineficient.

Foloseşte limbajul pozitiv,

în locul celui negativ.

În loc de : Nu mai sării în pat!

Roagă copilul să stea jos pe
canapea .

În loc de : Mereu vi cu note

mici!
Încurajează-ţi copilul să
îmbunatăţească situaţia şcolară.

În loc de : Nu mai sta atât de

mult pe calcurator !
Spune-i copilului să citească un
capitol dintr-o carte , sau să se
joace afară, etc.
 Şi încă un lucru foarte important: educaţia copilului nu se face în salturi, din când în
când, atunci când timpul ne permite sau când observăm că ceva ,,nu e în ordine”. Nu
trebuie uitat nici o clipă că suntem părinţi şi că avem copii, că în această ,,profesie”
nu există concedii. Familia este o şcoală fără vacanţe şi de noi depinde să ne vedem
copilul aşa cum ni l-am visat.

Modul în care se realizează educaţia poate fi un test atât

pentru părinte cât şi pentru copil. Este nevoie permanent
de acţiune, de interacţiune, de adaptare, de schimbare şi
de disponibilitate către dialog între cele doua părţi.
 Succesul relației cu propriul copil presupune
un parteneriat real, o comunicare eficient ă, şi
un mod adecvat de lucru în echipă. Efortul pe
care il depun parintii in acest sens este mai
important decat prezenţa altor factori cum ar fi
cei materiali.
 Lipsa dialogului parinte-copil este resimţită de
către majoritatea cadrelor didactice; cu greu se
pot stabili relaţii bazate pe încredere şi respect
în activitatea şcolară dacă acest gen de relaţie
nu este cultivat în mediul familal aşa cum se
întamplă în majoritatea cazurilor.
EŞECUL ŞCOLAR-PREMISA EŞECULUI
SOCIAL
Atunci când se abordează cauzalitatea eşecului şcolar familia are o importan ță mare. Este
cunoscut astfel, că unele familii oferă un mediu cultural favorabil dezvoltării copilului, în timp ce
altele prezintă o situaţie precară sub raport cultural, material şi al atmosferei de ansamblu.
 CAUZELE EŞECULUI ŞCOLAR
Cauze de natură familială:
 Familii dezorganizate sau schimbatoare ;
 atmosfera “ incarcată
incarcată”, conflicte familiale ;
 exigenţele exagerate ale unor părinţi care cer copiilor rezultate peste posibilităţile reale;
 lipsa controlului unor părinţi asupra activităţii şcolare şi a celei extraşcolare;
 comportarea autoritară a unor părinţi faţă de copiii lor cu aplicarea de restricţii şi sancţiuni exagerate ;
 permisivitate exagerata a unor parinti faţă
faţă de conduite indezirabile ale copiilor ;
 lipsa legăturii unor părinţi cu şcoala, cu profesorii, cu dirigintele.
 lipsa pă
părinț
rinților/sau a unui pă
părinte în viaț
viața copilului ( copii crescuț
crescuți de bunici, sau copilul crescut de un pă
părinte)
 preocuparea parintilor pentru asigurarea nevoilor primare ( hrana, imbracaminte ) în detrimentul nevoilor emotionale ;
 lipsa de condiţii necesare vieţii( hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, spaţiu de locuit);
 lipsa condiţiilor de învăţătură.
învăţătură.

 Cauze de natură fiziopsihosociologică:

fiziopsihosociologică:
 tulburări fiziologice cum sunt cele senzoriale ( auditive, vizuale), unele boli(maladii) cardiace, biliare, digestive, endocrine etc.;
 tulburări psihice de comportament care pot fi de natură nevrotică ,mentală, afectivă şi caracterială;
 tulburări psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice şi sociale ca urmare a turburărilor relaţiilor sociale şi interpersonale în cadrul grupului social din care face parte.
 Cauze de natură pedagogică
 calitatea necorespunzătoare a organizării şcolare;
 pregătirea necorespunzătoare a profesorilor;
 conţinutul învăţământului necorespunzător cu exigenţele contemporane;
 baza tehnico-materială şi didactică necorespunzătoare;
 lipsa de cooperare dintre profesori ce poate duce la supraîncărcarea elevilor, studenţilor;
 orientarea şcolară şi profesională necorespunzătoare;
 evaluarea subiectivă care nedreptăţeşte pe elevi şi-i demobilizează la învăţătură;
 metodologia didactică pasivă şi neadecvată unei participări active şi euristice a elevilor în procesul instructiv–educativ;
 insuficienţa contribuţie a mass-mediei ,şi a altor factori educativi în susţinerea rolului şcolii.
 Copiii nu au nevoie de părinţi extraordinari, ci de fiinţe umane care vorbesc limba lor şi sunt
capabili să pătrundă în inima lor .
 Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruie sc propria lor fiinţă .
 Părinţii buni au grijă de corp, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.
 Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândeacă.
 Părinţii buni spun copilului ‘’ai greşit’’, părinţii inteligenţi spun ‘’ ce părere ai despre
comportamentul tău’’?
 Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi pentru eşec.
 Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialogează .
 Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenti povestesc istorioare.
 Părinţii buni sunt o eciclopedie, părinţii inteligenti sunt creativi, iscusiţi, capabili să transmită
lecţii de viaţă din lucrurile simple.
 Părinţii buni spun te iubesc.... PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎMBRĂŢIŞEAZĂ.
 Dacă un copil trăieşte într-un mediu stimulativ,
Învaţă să fie încrezător.
 Dacă un copil trăieşte într-un mediu de corectitudine,
Învaţă să fie drept.
 Dacă un copil trăieşte în siguranţă,
Învaţă să aibă încredere în el.
 Dacă un copil trăieşte în acceptare şi prietenie,
Învaţă să iubească lumea.”
( D.L.Nolte)
 CONCLUZIE

Familia trebuie să aibă ca scop:

Formarea personalităţii umane

integrale şi armonioase