Evoluția kinetoterapiei ca domeniu de cercetare

Juravschi Svetlana
Ciclul II anul 1
INTRODUCERE

Studiile şi cercetarile întreprinse în ultimii ani în domeniul medicinii, igienei, culturii fizice, educației

și culturii în genere au relansat ideea potrivit căreia valorile kinetoterapeutice au un rol din ce în ce mai

important în viața cotidiană subliniind faptul că oamenii va acționeaz asupra maladiilor de tot felul în

funcție de credinețele, ideile, tradițiile, cunoştințele de specialitate şi, prin intermediul lor,

interpretează starea reală de sănătate. Indiferent de formulare, aceste idei

și atitudini privind tratamentul prin mişcare, exercițiu și alți factori nu au deloc un caracter de noutate. Ele

ne vin din vechime și s-au consacrat din momentul când primii oameni au început să-și trateze suferința cu

ajutorul masajului, bolilor, exercițiilor fizice adecvate etc. Cercetarea acestor momente ale apariției și

evoluției kinetoterapiei în vederea alcătuirii unei istorii universale se face pentru prima dată în țara noastră.
Primul studiu din kinetoterapie
Primul studiu în domeniul kinetoterapiei apare in Statele Unite ale Americii in anul 1921 și
a fost intitulat „Evaluarea kinetoterapiei”. În același an, Mary McMillan a organizat
Asociația Kinetoterapiei (astăzi denumită Asociația Americană de
Kinetoterapie/Fizioterapie sau American Physical Therapy Association).
În anii '40 kinetoterapia era în mare parte susținută prin exerciții, masaj și tracțiuni, iar abia
la începutul anilor ´50 începându-se practicarea manipulărilor vertebrale și articulare. La
finalul acelei decade, meseria de kinetoterapeut a început sa se desfășoare și înafara
mediului spitalicesc, astfel kinetoterapia fiind practicata în cadrul clinicilor de ortopedie,
școli, centre de bătrâni, universități și centre medicale generale.
Specializările kinetoterapiei
Conceptul de specializare a fost adus in kinetoterapie in anul 1974, moment din care toți cei implicați
în procesul de reabilitare a pacientului au fost repartizați pe arii de expertiză precum neurologie,
pediatrie sau geriatrie. Prima specializare înregistrată a fost ortopedia. Acesta este considerat
momentul definitoriu pentru ceea ce este astăzi kinetoterapia modernă. În prezent ortopedia,
neurologia, reumatologia și medicina muncii sunt cele mai frecvente specializări medicale cu care se
intersectează un kinetoterapeut în munca sa zilnică.
Kinetoterapia ca disciplină universitară
Obiectivul istoriei kinetoterapiei ca disciplină universitară este de a întemeia știinţa acestui
domeniu. Caracterul de știință al domeniului este justificat de multitudinea de patologii care
datează de când există omul pe pământ. Istoria principalelor momente ale evoluţiei
kinetoterapiei universale ca disciplină, absolut necesară celui ce se califică sau se
perfecţionează în acest domeniu, ne lipseşte deocamdată. Nu numai nouă. Or, tratarea istoriei
kinetoterapiei ca o componentă a culturii și civilizaţiei devine însăși ştiinţa ei. Cercetarea şi
scrierea istoriei în spaţiu şi timp a acestui domeniu, trebuie făcute de specialişti(istorici),
întrucât ei au cunoştinţele necesare unui asemenea demers: evoluţia tratamentului prinmişcare
cu ajutorul exerciţiului fizic, în primul rând.Am căutat să introducem istoria kinetoterapiei în
istoria universală a culturii și civilizaţiei,deoarece acesta este şi scopul unanim: de a intra și
rămâne în istoria lumii și nu de a persista la marginile ei.
Kinetoterapia are o dezvoltare de sine stătătoare, marcată de evenimente majore de ordin
social-istoric, are ritmul și legile ei de evoluţie, o cronologie specifică. Chiar studiul corpului
omenesc, fie el suferind, sănătos sau capabil de performanțe, este o problemă de istorie, este o
temă istorică, ce antrenează în evoluția sa însăși istoria universală a culturii şi civilizaţiei,
începând cu cea a lumii vechi. Această temă își afirmă existența din chiar momentul când omul
și-a dat seama că organismul său, integritatea fiinţei sale, ca atare, devin adevărate poteci spre
cultură, arătându-i unde îi sunt limitele în demersul de a trăi sănătos şi cât mai mult timp.
Istoria a avut grijă să facă totul la timpul potrivit şi de aceea este considerată o carte de
căpătâi,o știință a faptelor succesive, o știinţă despre oameni în timp. Nimic nu se poate
explica și înţelege fără istorie.O activitate sau o țară care nu îşi cunoaşte trecutul este ca
un copil care nu își cunoaşte mama. Istoria kinetoterapiei este știinţa despre gândirea și creația
știinţifică și tehnică în timp cu privire la ameliorarea sănătății și integrității ființei umane prin
toate mijloacele cunoscute: exercițiu, aer, apă, cuvânt, sacru etc
Etapele dezvoltării Ştiinţei Activităţii Corporale La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, omul în mişcare apare ca o

preocupare de cercetare a specialiştilor din diferite domenii. Medicii ajung la concluzia că unii dintre bolnavi pot fi refăcuţi

prin mişcare. Claude Bernard realizează legile experimentului în domeniu iar Jules Etienne Marey începe studiul omului în

mişcare. Fiziologia se implică şi ea în acest studiu, la fel şi psihologia, biochimia, anatomia, sociologia (problema relaţiilor de

grup), lingvistica, cibernetica etc.

Obiectivele principale ale tratamentului kinetoterapeutic
- Corectarea posturilor normale.
- Reducerea hipertoniei, a spasticităţii sau spasmelor intermitente pentru ca mişcarea să sepoată face fără efort.
- - Creşterea tonusului muscular la copiii cu paralizii de tip flasc, cu nevoi speciale, pentrureeducarea neuromotorie.
- - Dezvoltarea cât mai normală a mişcărilor mai importante, cum ar fi: controlul capului,rostogolirea, târârea, obţinerea şi
menţinerea poziţiei aşezat, cvadripedia, staţiunea bipedă, mersul etc.
- - Reeducarea echilibrului în poziţii diferite de activitate.
- - Reeducarea sensibilităţii şi proprioceptivităţii.
- - Prevenirea şi corectarea contracturilor, deviaţiilor şi deformaţiilor.
- - Învăţarea mişcărilor obişnuite ale vieţii cotidiene şi obţinerea unor reacţii posturale adecvate:echilibru, alternanţe ale
tonusului etc.
- Toate aceste obiective ale tratamentului kinetoterapeutic se vor realiza prin exerciţii pasive,active cu ajutor, active.
Mulțumim pentru atenție!!!!!!