S

t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vladimir Balan Ileana-Rodica Nicola
ALGEBR

A LINIAR

A,
GEOMETRIE ANALITIC

A, DIFERENTIAL

A
si ECUATII DIFERENTIALE
Exercit ii, probleme si aplicat ii cu soft specializat
= Bucuresti 2007 =
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Referent i stiint ici:
Prof.univ.dr. Andrei Halanay
Prof.univ.dr. Vasile Iftode
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Prefat a
Aceasta carte cuprinde 151 de exercit ii si probleme rezolvate de Algebra Liniara, Geome-
trie Analitica si Diferent iala si Ecuat ii Diferent iale seminarizate la cursul omonim predat n
anul I la facultat ile cu prol electric si mecanic din Universitatea Politehnica din Bucuresti.
Lucrarea este structurata pe paragrafe tematice, avand rolul de a veni atat n sprijinul
student ilor care se pregatesc pentru examen si pentru lucrarile din cursul anului universitar,
cat si n sprijinul cadrelor didactice care seminarizeaza aceasta disciplina sau t in lucrari de
laborator cu soft specializat.
27 ianuarie 2007 Autorii.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
C U P R I N S
1
E S
Cap. I. Recapitulare (algebra liniara si geometrie analitica)
1. Matrici, determinant i si sisteme liniare 5 24
2. Dreapta n plan. Conice 5 28
Cap. II. Algebra liniara
1. Spat ii vectoriale. Subspat ii vectoriale. Dependent a liniara 6 31
2. Produs scalar. Spat ii euclidiene 8 40
3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt 8 45
4. Transformari liniare 9 50
5. Transformari liniare particulare 10 57
6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare 11 59
7. Forma canonica Jordan 11 61
8. Diagonalizarea endomorsmelor simetrice 12 66
9. Teorema Cayley-Hamilton. Funct ii de matrice 12 67
10. Forme biliniare. Forme patratice 12 72
11. Expresia canonica a unei forme patratice 14 78
Cap. III. Geometrie analitica
1. Vectori liberi 14 87
2. Dreapta si planul n spat iu 15 88
3. Probleme relative la dreapta si plan 15 90
4. Coordonate curbilinii 16 94
5. Conice 16 96
6. Cuadrice 17 105
7. Suprafet e generate 18 111
Cap. IV. Geometrie diferent iala
1. Aplicat ii diferent iabile 18 113
2. Curbe n R
n
18 115
3. Curbe plane 19 116
4. Curbe n spat iu 19 124
5. Suprafet e 20 127
Cap. V. Ecuat ii diferent iale
1. Ecuat ii diferent iale ordinare 21 137
2. Ecuat ii diferent iale de ordin superior 22 148
3. Sisteme de ecuat ii diferent iale 22 153
4. Stabilitate 23 156
5. Linii de camp (sisteme simetrice, integrale prime) 23 157
Addenda - aplicat ii Maple

160
Bibliograe 167
1
E=Enunt uri, S=Solut ii.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
I. Recapitulare
(algebra liniara si geometrie analitica)
1. Matrici, determinant i si sisteme liniare
1. Fie A =
_
1 0
1 2
_
, B =
_
0 1
1 0
_
M
2
( R).
a) Aratat i ca AB ,= BA.
b) Aratat i ca
t
(AB) =
t
B
t
A.
c) Exista A
1
? Daca da, calculat i aceasta matrice direct si cu metoda sistemului.
d) Vericat i ca det AB = det BA = det A det B.
2. Pentru A =
_
_
1 0 2
0 1 1
1 1 0
_
_
, calculat i det A:
a) cu regula Sarrus si cu regula triunghiului;
b) dezvoltand dupa o linie;
c) dezvoltand dupa o coloana;
d) folosind n prealabil operat ii cu determinant i.
3. Pentru matricea A din exercit iul precedent, calculat i A
1
:
a) folosind regula A
1
=
1
det A
A

;
b) folosind metoda sistemului;
c) folosind metoda Gauss (a pivotului).
4. Rezolvat i sistemul AX = b, unde se da matricea extinsa

A = (A[b):
a) folosind metodele cunoscute de algebra liniara (vezi manual cl. XI);
b) folosind metoda Gauss.
1)

A =
_
_
_
_
1 2 3
3 0 2
2 1 1
2 2 3

1
0
1/2
1
_
_
_
_
; 2)

A =
_
_
_
_
1 1 1
2 1 1
2 1 1
5 1 1

3
5
3
11
_
_
_
_
; 3)

A =
_
_
1 8
2 1
4 7

3
1
4
_
_
.
5. Folosind teorema lui Rouche, aat i daca urmatorul sistem este compatibil sau incom-
patibil.

In caz de compatibilitate, rezolvat i:
a)
_
_
_
x +z = 1
2x + 2z = 2
x +y +z = 3
, b)
_

_
x +y = 2
x y = 0
2x + 2y = 4
x + 2y = 2.
2. Dreapta n plan. Conice.
6. Determinat i dreapta care trece prin punctul A(2, 1) si care face cu axa Ox un
unghi orientat de marime /3.
7. Aat i dreapta care cont ine punctele A(1, 2) si B(3, 1).
8. Aat i daca punctele A(0, 1), B(1, 1) si C(1, 0) sunt coliniare sau nu. Aat i aria tri-
unghiului ABC si daca A, B, C sunt parcurse n ordine trigonometrica sau nu.
9. Determinat i distant a de la punctul A(1, 2) la dreapta y = 2x 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
6 ALGA-GDED
10. a) Fie
1
cercul de centru C
1
(1, 2) si raza r
1
= 2. Aat i ecuat ia carteziana, normala
si ecuat iile parametrice ale acestuia.
b) Aat i ecuat ia cercului
2
ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2), C(2, 0), ecuat ia redusa,
centrul si raza acestuia.
c) Ce pozit ie relativa au cercurile
1
si
2
?
11. Se da cercul : (x 6)
2
+ (y 3)
2
= 4. Aat i:
a) tangenta dusa la prin punctul A(6, 1) ;
b) tangentele duse la din punctul B(1, 2).
12. Se da elipsa E : x
2
+ 4y
2
4 = 0. Aat i:
a) semiaxele, focarele, varfurile si ecuat ia canonica ale elipsei;
b) tangenta dusa la E prin punctul A(1,

3/2) E;
c) tangentele duse la E din punctul B(3, 1).
13. Se da hiperbola H : x
2
2y
2
2 = 0. Aat i:
a) semiaxele, focarele, varfurile, asimptotele si ecuat ia canonica ale hiperbolei;
b) tangenta dusa la H prin punctul A(2, 1) H;
c) tangentele duse la H din punctul B(0, 1).
14. Se da parabola P : y
2
= 4x. Aat i:
a) distant a focala a parabolei;
b) tangenta dusa la P prin punctul A(9, 6) P;
c) tangentele duse la P din punctul B(2, 3).
II. Algebra liniara
1. Spat ii vectoriale. Subspat ii vectoriale. Dependent a liniara
15. Determinat i daca urmatoarele operat ii denesc pe mult imile specicate structuri de
spat iu vectorial.

In caz negativ ce proprietat i NU au loc?
a) V = R
2
, (x +y) = (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[), x = (x
1
, 0), x, y R
2
, R.
b) ( R
2
, + ,
R
);
c) ( R
2
[X] = p R[X] [ grad p 2, + ,
R
);
d) (p C[X] [ grad p = 3, + ,
C
);
e) (C
1
(1, 1), + ,
R
), unde C
1
(1, 1) = f : (1, 1) R [ f
t
exista si este continua n (1, 1);
f ) (M
23
( R), + ,
R
);
g) (f[f : M R, + ,
R
), unde M este o mult ime arbitrara nevida.
16. Determinat i daca urmatoarele submult imi reprezinta subspat ii vectoriale n spat iile
vectoriale indicate:
a) W = (x
1
, x
2
) R
2
[ x
1
+x
2
+a = 0 R
2
, unde a R;
b) W = x[x = v, R R
n
, unde v R
n
0;
c) W = R
1
[X] R
3
[X];
d) W = C
1
(1, 1) C
0
(1, 1), unde C
0
(1, 1) = f : (1, 1) R [ f este continua n (1, 1);
e) W = p R
2
[X] [ p(1) +p(1) = 0 R[X];
f ) W =
__
a 0
1 b
_

a, b R
_
M
22
( R);
g) W = x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
[ x
1
+x
2
= a, x
1
x
3
= b 1 R
4
, unde a, b R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 7
17. Se dau V = f [ f : (1, 1) R si submult imile
W
1
= f V [f para V, W
2
= f V [f impara V .
a) Vericat i daca W
1,2
V sunt subspat ii vectoriale n V .
b) Aratat i ca W
1
W
2
= 0, W
1
+W
2
= V , adica W
1,2
sunt subspat ii suplementare n V .
c) Descompunet i funct ia exponent iala dupa W
1
si W
2
.
18. Aratat i ca:
a) L(1 +t, t, 1 t
2
) = L(1, t, t
2
) = P
2
;
b) L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
) = L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a) = P
n
, unde a R1.
19. Vericat i daca urmatorii vectori sunt liniar independent i.

In caz negativ, indicat i o
relat ie de dependent a liniara.
a) e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
;
b) v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 0, 2) R
3
;
c) f
1
=ch, f
2
=sh, f
3
=exp C

( R);
d) m
1
=
_
1 0
1 2
_
; m
2
=
_
1 1
0 0
_
; m
3
=
_
0 0
0 0
_
M
2
( R);
e) p
1
= 1 +X, p
2
= 1 X +X
2
, p
3
= 3 +X +X
2
R
2
[X];
f ) cos
k
(t)[k N C

( R).
20. Vericat i ca urmatoarele submult imi reprezinta baze n spat iile vectoriale ment ionate:
a) e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
;
b) m
11
, m
12
, m
21
, m
22
M
22
( R), unde
(m
ij
)
kl
=
_
1, (i, j) = (k, l)
0, (i, j) ,= (k, l)
, (i, j), (k, l) 1, 2 1, 2;
c) 1, X, X
2
, X
3
R
3
[X].
21. Fie B
0
= e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza naturala a spat iului R
3
si
familiile de vectori:
B
t
= f
1
= (1, 1, 1), f
2
= (0, 1, 1), f
3
= (1, 1, 0);
B
tt
= g
1
= (0, 0, 1), g
2
= (0, 1, 1), g
3
= (1, 2, 3) R
3
.
a) Aratat i ca B
t
si B
tt
sunt baze n R
3
;
b) Aat i matricile de schimbare de baza C
B
0
B
, C
B

B
0
, C
B

B
;
c) Aat i coordonatele [v]
B
ale vectorului v R
3
relativ la baza B
tt
R
3
, stiind ca
[v]
B
= (1, 1, 5).
22. Se dau subspat iile
U = L(u
1
= (1, 1, 1), u
2
= (0, 0, 0), u
3
= (0, 1, 1), u
4
= (1, 2, 2)),
V = (x, y, z)[x +y 2z = 0 R
3
.
a) Aat i cate o baza n subspat iile U, V, U V, U +V .
b) Formeaza U si V suma directa? Sunt U si V subspat ii suplementare ?
c) Vericat i teorema Grassmann: dimU + dimV = dim(U +V ) + dim(U V ).
23. a) Aratat i ca F = p
1
= 1 +X, p
2
= X +X
2
, p
3
= 1 este baza n P
2
.
b) Aat i coordonatele vectorului p = 1 + 2X + 3X
2
P
2
relativ la baza F a lui P
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
8 ALGA-GDED
2. Produs scalar. Spat ii euclidiene
24. Sunt urmatoarele operat ii produse scalare ?
a) x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
b) A, B) = Tr(A
t

B), A, B /
22
(C).
c) x, y) = x
1
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) C
2
.
25. Aratat i ca urmatoarele operat ii denesc produse scalare (numite produse scalare
canonice) pe spat iile vectoriale specicate:
a) V = R
n
, x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+. . . +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
R
n
, pentru n = 3.
b) V = P
n
= p R[X][ grad p n, n 1, p, q) = p
0
q
0
+p
1
q
1
+. . . +p
n
q
n
,
p = p
0
+p
1
X +. . . +p
n
X
n
, q = q
0
+q
1
X +. . . +q
n
X
n
P
n
, pentru n = 2.
c) V = P
n
, p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx, p, q P
n
.
d) V = (
0
[a, b], f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx, f, g (
0
[a, b].
e) V = /
nn
( R), A, B) = Tr(
t
A B), A, B /
nn
( R), unde Tr((c
ij
)
i,j=1,n
) =
c
11
+c
22
+. . . +c
nn
, pentru n = 2.
f ) V = C
n
, x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+. . . +x
n
y
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . y
n
) C
n
,
pentru n = 2.
26. Folosind produsele scalare canonice din exercit iul precedent, calculat i u, v), [[u[[, [[v[[, pr
v
u, pr
u
v
si cu except ia cazului f), calculat i unghiul celor doi vectori; sunt cei doi vectori ortogonali ?
a) u = (1, 2), v = (2, 1) R
2
;
b) u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R
3
;
c) u = 1 + X, v = X
2
P
2
, cu produsele scalare de la punctele b) si c) din problema
precedenta;
d) u = exp, v = ch (
0
[0, 1];
e) u =
_
1 0
2 1
_
, v =
_
0 1
1 0
_
/
22
( R);
f ) u = (i, i), v = (1 i, 1 +i) C
2
.
3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
27. Se da familia de vectori S = v
1
= (1, 0, 2), v
2
= (2, 1, 1) R
3
.
a) Vericat i ca familia S este ortogonala;
b) Completat i S la o baza ortogonala a spat iului R
3
.
28. Se da subspat iul W = L(v
1
= (1, 0, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1, 0)) R
4
.
a) Determinat i W

;
b) Aratat i ca W W

= R
4
;
c) Pentru v = (1, 1, 1, 1), aat i v
0
= pr
W
v W si v

= v v
0
W

.
29. Ortonormat i familiile de vectori:
a) F = v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 1, 0), v
3
= (1, 0, 0) R
3
;
b) F = ch , id C
0
[0, 1];
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 9
c) F = p
1
= 1 +X, p
2
= X +X
2
, p
3
= X C
0
[1, 1].
d) w
1
= (i, 0, 1), w
2
= (1, i, 0), w
3
= (0, i, 0) C
3
.
30. Aat i proiect ia ortogonala pr
W
v a vectorului v pe subspat iul W, precum si compo-
nenta sa ortogonala v

relativ la acest subspat iu:

a) v = 1 +x R
2
[x], W = L(p
1
= 1 +x
2
, p
2
= 1); p, q) =
_
1
1
p(t)q(t)dt
b) v = (1, 2, 1); W = L(v
1
= (2, 1, 0), v
2
= (1, 4, 1)) R
3
;
c) v =
_
1 2
4 1
_
, W = L
_
C =
_
1 0
0 1
_
, D =
_
0 1
2 0
__
/
22
( R);
d) v = (2, 1, 1), W = (x, y, z) [ x +y 2z = 0 R
3
.
4. Transformari liniare
31. Pentru aplicat iile de mai jos, vericat i ca T este transformare liniara. Aat i nucleul si
imaginea, rangul si defectul si aat i matricea lui T relativ la bazele canonice ale domeniului
si respectiv codomeniului. Determinat i daca T este injectiva / surjectiva /bijectiva.
a) T(x) = (x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
, T : R
3
R
3
;
b) (T(p))(x) = x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0), p P
2
, T : P
2
P
2
;
c) T(A) =
t
A2Tr(A)I
2
, A /
22
( R), T : /
22
( R) /
22
( R).
32. Se da aplicat ia T : R
1
[X] R
1
[X],
(T(p))(x) = x
_
1
0
p(t)dt +p(1/2), p R
1
[X].
a) Aratat i ca T este transformare liniara.
b) Aat i nucleul si imaginea transformarii T.
c) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?
d) Vericat i teorema dimensiunii pentru T.
e) Pe baza rangului transformarii determinat i daca T este injectiva/surjectiva.
f ) Aat i matricea transformarii relativ la baza q
1
= 1 2X, q
2
= 1 +X.
g) Sunt Ker T si Im T subspat ii suplementare n R
1
[X] ?
33. Se da transformarea liniara T L( R
3
, R
2
), care satisface condit iile
T(v
1
v
3
) = w
1
, T(v
2
+ 2v
3
) = w
2
, T(v
1
) = w
1
w
2
,
unde v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (0, 1, 1), v
3
= (0, 1, 0) = B si w
1
= (0, 1), w
2
= (1, 1).
a) Vericat i ca B este baza n R
3
.
b) Aat i matricea transformarii T.
c) Aat i expresia analitica a transformarii T.
d) Este aceasta transformare injectiva/surjectiva ?
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
10 ALGA-GDED
34. Se da aplicat ia T : C
1
(0, 1) C
0
(0, 1),
(T(f))(x) = f
t
(x), x (0, 1), f C
1
(0, 1).
a) Aratat i ca T este transformare liniara.
b) Aat i nucleul si imaginea transformarii T.
c) Rezolvat i ecuat ia (T(f))(x) = 1 x
2
.
d) Este aplicabila teorema dimensiunii ?
35. Se da morsmul de spat ii vectoriale T L( R
1
[X], R
2
[X]),
(T(p))(x) = xp(x) p(0), p R
1
[X].
a) Determinat i o baza ortonormata n Im T, folosind produsul scalar din C
0
[1, 1].
b) Calculat i T(1 2X).
5. Transformari liniare particulare
36. Se da transformarea T End( R
3
),
T(x) = (x
1
+x
2
+x
3
, x
2
+x
3
, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
a) Aratat i ca T este bijectiva si calculat i inversa T
1
a acesteia;
b) Calculat i T(v), T
1
(v) si (T
3
2T +Id)(v), unde v = (1, 1, 1).
37. Daca A este matricea atasata unei transformari liniare T relativ la o baza ortonor-
mata, aratat i ca T are proprietatea indicata.
a) A =
_
1 i
i 0
_
, T End(C
2
) - hermitica;
b) A =
_
a z
z b
_
, a, b R, z C, T End(C
2
) - hermitica;
c) A =
_
ia z
z ib
_
, a, b R, z C, T End(C
2
) - antihermitica;
d) A =
_
u v
v u
_
, u, v C, [u[
2
+[v[
2
= 1, T End(C
2
) - unitara;
e) A =
_
0 1
1 0
_
, T End( R
2
) - simetrica (simetria fat a de bisectoarea I);
f ) A =
_
0 1
1 0
_
, T End( R
2
) - antisimetrica, structura complexa, ortogonala (rotat ie
de unghi drept n sens trigonometric);
g) A =
_
cos sin
sin cos
_
, T End( R
2
) - ortogonala (rotat ie plana n jurul originii n
sens trigonometric de unghi );
h) A =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
, T End( R
2
) - proiect ie pe subspat iul L(v = (1, 1));
i) A =
_
_
0 1 1
0 0 1
0 0 0
_
_
, T End( R
3
) - operator nilpotent de ordinul trei.
38. Aratat i ca aplicat ia
a) T(A) =
t
A, A M
22
( R), T End(M
22
( R)) este simetrica;
b) T End(V ), T(f) = f
t
, f V = f C

( R) [ f
(k)
(a) = f
(k)
(b), k 0 este
antisimetrica relativ la produsul scalar din C
0
([a, b]), unde a, b R, a < b.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 11
39. Fie V un spat iu euclidian. Se da translat ia T
v
de vector v, T
v
: V V, T
v
(x) =
x +v, x V , unde v V .
a) Aratat i ca T
v
este liniara doar n cazul v = 0; n acest caz vericat i ca T
v
= Id.
b) Pentru v ,= 0 aratat i ca T
v
nu conserva nici produsul scalar, nici norma.
c) Vericat i ca T
v
este surjectiva si conserva distant a (deci este o izometrie).
6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare
40. Se da transformarea T End( R
3
) de matrice A (relativ la baza canonica), A =
_
_
2 0 0
0 0 1
0 1 0
_
_
.
a) Calculat i polinomul caracteristic P al endomorsmului T.
b) Rezolvat i ecuat ia caracteristica P() = 0 si aat i spectrul (T). Notand cu (T
C
)
mult imea radacinilor (complexe) ale polinomului caracteristic, vericat i daca (T
C
)
K = R.
c) Pentru ecare valoare proprie distincta a lui T, aat i subspat iul propriu S

, multi-
plicitat ile algebrica
a
() si geometrica
g
() si vericat i daca
a
() =
g
().
d) Daca endomorsmul T este diagonalizabil, atunci:
aat i o baza diagonalizatoare B
t
R
3
formata din vectori proprii ai lui T;
aat i matricea C = [B
t
]
B
0
de trecere de la baza canonica la baza diagonalizatoare;
aat i matricea diagonala D = A
t
= C
1
AC = [T]
B
asociata endomorsmului T
relativ la baza B
t
;
vericat i relat ia CD = AC.
41. Aceeasi problema pentru matricele
a) A =
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
; b) A =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
.
7. Forma canonica Jordan
42. Se da transformarea T End( R
3
) de matrice A (relativ la baza canonica), A =
_
_
3 3 3
1 11 6
2 14 7
_
_
.
a) Calculat i polinomul caracteristic P al endomorsmului T, rezolvat i ecuat ia caracteristica
P() = 0 si aat i spectrul (T). Notand cu (T
C
) mult imea radacinilor complexe ale
polinomului caracteristic, vericat i daca (T
C
) K = R. Deducet i n consecint a ca
T este jordanizabila.
b) Pentru ecare valoare proprie distincta a lui T, efectuat i urmatoarele:
aat i multiplicitatea algebrica
a
();
aat i subspat iul propriu S

si multiplicitatea geometrica
g
();
daca
a
() =
g
() aat i o baza n S

;
daca
a
() >
g
() aat i m =
a
()
g
() vectori principali asociat i vectorilor
proprii si subspat iile invariante ale valorii proprii.
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, aat i o baza jordanizatoare B
t
R
3
formata din vectori proprii si principali ai lui T;
d) aat i matricea C = [B
t
]
B
0
de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
12 ALGA-GDED
e) aat i matricea Jordan J = A
t
= C
1
AC = [T]
B
asociata endomorsmului T relativ la
baza B
t
;
f) vericat i relat ia CJ = AC.
43. Aceeasi problema pentru matricele:
a) A =
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
, b) A =
_
_
0 1 0
4 4 0
0 0 2
_
_
, c) A =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
.
8. Diagonalizarea endomorsmelor simetrice
44. Aat i o baza diagonalizatoare ortonormata pentru transformarea simetrica de ma-
trice:
a) A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 1
_
_
, b) A =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
.
9. Teorema Cayley-Hamilton. Funct ii de matrice
45. Se dau matricele
1) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
; 2) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
.

In ecare din cele doua cazuri, aat i:

a) inversa A
1
, folosind teorema Cayley-Hamilton;
b) polinomul Q(A), folosind teorema Cayley-Hamilton, unde Q(t) = t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5.
c) matricea e
A
.
46. Aat i funct ia de matrice ctg (A) pentru matricele din problema anterioara.
47. Aplicand teorema Cayley-Hamilton pentru matricea A =
_
1 2
2 1
_
,
a) aat i A
1
;
b) calculat i Q(A), unde Q(t) = t
4
2t
3
+ 3t 4.
48. Calculat i e
A
si sin A, pentru A =
_
0 2
2 0
_
.
10. Forme biliniare. Forme patratice
49. Se da aplicat ia / : V V R, V = (
0
[0, 1],
/(f, g) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
g(s)ds, f, g V.
a) Aratat i ca / este forma biliniara.
b) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
c) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
d) Admite Q vectori izotropi ?

In caz armativ, exemplicat i.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 13
50. Consideram aplicat ia
/ : R
2
R
2
R, /(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+3x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
a) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
b) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
c) Aat i matricea A asociata lui / si Q relativ la baza naturala B = e
1
= (1, 0), e
2
=
(0, 1) R
2
.
d) Aat i matricea A asociata lui / si Q relativ la baza B
t
= e
1
t
= (1, 1), e
2
t
= (1, 1)
R
2
.
51. Se da forma patratica Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
4x
1
x
2
+ 3x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
.
Aat i forma biliniara simetrica (forma polara) / asociata lui Q.
52. Vericat i daca aplicat iile urmatoare / : R
2
R
2
R sunt forme biliniare:
a) /(x, y) = x
1
y
2
x
2
2
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
;
b) /(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
53. Se da forma biliniara / : R
2
R
2
R,
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
.
a) Este / forma biliniara simetrica ?
b) Este / forma biliniara antisimetrica ?
c) Aat i matricea A a lui / relativ la baza canonica. Folosind matricea determinat i daca /
este forma biliniara simetrica sau forma biliniara antisimetrica.
d) Aat i matricea A a lui / relativ la baza B
t
= u
1
= (1, 2), u
2
= (3, 1).
54. Se da forma biliniara / : R
3
R
3
R,
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
a) Aratat i ca / este forma biliniara simetrica.
b) Aat i matricea lui /relativ la baza canonica; vericat i rezultatul folosind relat ia /(x, y) =
t
XAY , unde X si Y sunt vectorii coloana asociat i respectiv lui x si y.
c) Aat i Ker /, rang /si vericat i teorema dimensiunii: dim Ker /+ rang / = dim R
3
.
d) Determinat i forma patratica Q asociata lui /.
e) Este Q (deci /) degenerata sau nedegenerata. Admite Q vectori izotropi nenuli ?
55. Se da aplicat ia / : V V R, /(p, q) =
_
1
0
p(t)dt
_
1
0
q(s)ds, p, q V = R
2
[X] si
B
t
= q
1
= 1 + X, q
2
= X
2
, q
3
= 1 V o baza a lui V . Raspundet i la cerint ele a)-e) ale
problemei anterioare.
56. Se da forma patratica Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
x
1
x
2
+2x
2
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
a) Aat i forma biliniara simetrica / asociata lui Q (forma polara).
b) Aat i matricea lui Q (a lui /) relativ la baza canonica;
57. Se da forma biliniara simetrica / : R
3
R
3
R,
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
, x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
14 ALGA-GDED
a) Aat i U

, unde U = L(v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (0, 1, 1)).
b) Este adevarata egalitatea U U

= R
3
?
c) Este / (deci Q) nedegenerata ?
11. Expresia canonica a unei forme patratice
58. Se da forma patratica Q de matrice A =
_
_
0 1 2
1 0 3
2 3 0
_
_
. Folosind metoda Gauss
aat i expresia canonica a lui Q si baza B
t
corespunzatoare.
59. Se da forma patratica Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
4x
1
x
2
+ x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
.
Folosind metoda Jacobi aat i expresia canonica a lui Q si baza B
t
corespunzatoare.
60. Pentru forma patratica din problema anterioara, folosind metoda valorilor proprii
aat i expresia canonica a lui Q si baza B
t
corespunzatoare. Vericat i ca signatura formei
patratice Q se conserva.
61. Aplicat i cele trei metode (Gauss, a valorilor proprii si Jacobi) acolo unde este posibil,
pentru a obt ine expresia canonica si signatura pentru urmatoarele forme patratice Q date
prin matrice A = [Q] (relativ la baza canonica) sau prin expresie analitica:
a) Q(v) = x
2
8xy 16xz + 7y
2
8yz +z
2
, v = (x, y, z) R
3
;
b) Q(x) = 4x
1
x
2
5x
2
2
, x = (x
1
, x
2
) R
2
;
c) A =
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
; d) A =
_
_
1 1 1
1 2 0
1 0 3
_
_
;
e) Q(x) = x
2
1
+ 6x
1
x
3
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
5x
2
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
;
f ) A =
_
_
_
_
0 1 3 0
1 0 0 3
3 0 0 1
0 3 1 0
_
_
_
_
;
g) A =
_
_
5 2 2
2 6 0
2 0 4
_
_
.
Sunt aceste forme patratice pozitiv/negativ denite/semidenite ? Dar degenerate ?
III. Geometrie analitica
1. Vectori liberi
62. Se dau vectorii a =

i + 2

j +

k,

b =

i +

j + 2

k V
3
, unde R.
a) Aat i produsul vectorial a

b.
b) Este S = a,

b familie de vectori liniar independenta ? Sunt cei doi vectori necoliniari ?

Daca da, completat i S la o baza a spat iului V
3
.
c) Pentru = 2 aat i ariile paralelogramului si triunghiului determinate de a si

b ca muchii
adiacente.
63. Se dau vectorii a =

i +

j +

k,

b =

k +

j, c =

k +

j V
3
, unde R.
a) Calculat i produsul mixt a,

b c).
b) Sunt cei trei vectori liniar independent i ? Dar necoplanari ? Daca da, determina acestia
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 15
n V
3
o baza pozitiv orientata ?
c) Pentru = 0 aat i volumele tetraedrului, prismei triunghiulare si paralelipipedului deter-
minate de a,

b si c ca muchii adiacente.
64. Se dau vectorii a =

i

j +

k,

b =

i + 2

j + 3

k, c =

k +

j.
a) Aat i dublul produs vectorial w = a (

b c).
b) Recalculat i w folosind formula de calcul prescurtat w = a, c)

b a,

b) c =

b c
a,

b) a, c)

.
c) Aratat i ca w este perpendicular pe a si coplanar cu

b si c.
2. Dreapta si planul n spat iu
65. Aat i dreapta n ecare din urmatoarele cazuri:
a) A(1, 2, 3), B(4, 2, 1);
b) C(2, 6, 1) si admite vectorul director v = 2

i.
66. Aat i ecuat iile parametrice, doua puncte distincte si un vector director ale dreptei
:
_
2x +y 5z = 12
4x + 7y 33z = 1.
67. Aat i planul n ecare din urmatoarele cazuri:
a) A(1, 2, 0), B(1, 1, 1), C(0, 1, 2). Vericat i n prealabil ca A, B, C nu sunt coliniare.
b) D(1, 5, 0) si are direct ia normala data de n = 3

j + 2

k;
c) E(2, 1, 2) si este paralel cu direct iile u = 2

i, v = 3

i;
68. Aat i ecuat iile parametrice, trei puncte necoliniare si un vector normal, ale planului
x + 2y 3z = 4.
69. Aat i planul n ecare din urmatoarele cazuri:
a) determina pe cele trei axe de coordonate Ox, Oy, Oz segmente de marime algebrica
respectiv 1, 3, 2;
b) : x = 1 y =
z1
0
, F(1, 2, 3);
c) [[

: x 3z + 1 = 0, G(2, 0, 1).
3. Probleme relative la dreapta si plan
70. Se dau planele
1
: x 3y = 1,
2
: 2y +z = 2 si dreptele

1
:
_
x y = 2
x +z = 3
,
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
a) Sunt dreptele
1
si
2
paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
b) Sunt planele
1
si
2
paralele ? Dar concurente ? Dar perpendiculare ?
71. Se dau planele
1
: x 3y = 1,
2
: 2y +z = 2, : y z = 1 si dreptele

1
:
_
x y = 2
x +z = 3
,
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z, :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
.
Aat i unghiurile:
a) dintre dreptele
1
si
2
;
b) dintre dreapta si planul ;
c) dintre planele
1
si
2
.
72. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1 si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i distant ele:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
16 ALGA-GDED
a) dintre punctele A si B;
b) dintre punctul A si dreapta ;
c) dintre punctul A si planul .
73. Se dau: punctul A(1, 2, 3), planul : y z = 1 si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i
proiect iile:
a) proiect ia punctului A pe planul ;
b) proiect ia punctului A pe dreapta ;
c) proiect ia dreptei pe planul (tema).
74. Se dau punctele A(1, 2, 3), B(1, 0, 1), planul : y z = 1, si dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Aat i simetricele:
a) simetricul punctului A fat a de punctul B;
b) simetricul punctului A fat a de dreapta ;
c) simetricul punctului A fat a de planul ;
d) simetrica dreptei fat a de planul .
75. Aat i perpendiculara comuna a dreptelor
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
=
1 z.
76. Aat i distant a dintre dreptele
1
:
_
x y = 2
x +z = 3
si
2
:
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z.
4. Coordonate curbilinii
77. a) Aat i coordonatele polare (, ) pentru punctul A ale carui coordonate carteziene
sunt (x, y) = (1, 2);
b) Aat i coordonatele carteziene (x, y) pentru punctul B ale carui coordonate polare sunt
(, ) = (2,
3
4
).
78. a) Aat i coordonatele cilindrice (, , z) pentru punctul C ale carui coordonate
carteziene sunt (x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul D ale carui coordonate cilindrice sunt
(, , z) = (1,
4
3
, 2).
79. a) Aat i coordonatele sferice pentru punctul E ale carui coordonate carteziene sunt
(x, y, z) = (1, 2, 3);
b) Aat i coordonatele carteziene pentru punctul F ale carui coordonate sferice sunt (r, , ) =
(1,
2
3
,
5
3
).
5. Conice
80. Aat i conica al carei grac trece prin punctele A(1, 1), B(1, 1), C(1, 1), D(1, 1),
E(
1
2
, 0), genul si natura acesteia.
81. Aat i conicele ale caror grace trec prin punctele A(0, 1), B(1, 0), C(0, 1), D(1, 0).
82. Aat i conicele ale caror grace trec prin punctele A(1, 0), B(0, 0), C(0, 1).
83. Se da conica : 4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0.
a) Aratat i ca este o hiperbola.
b) Aat i centrul hiperbolei .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 17
c) Aat i axele, asimptotele si varfurile.
d) Reprezentat i grac hiperbola.
84. Se da conica : 9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0.
a) Aratat i ca este o parabola.
b) Aat i axa de simetrie si varful conicei.
c) Eventual folosind intersect iile cu axele Ox si Oy, reprezentat i grac conica.
85. Se da conica : 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0.
a) Aratat i ca este o elipsa.
b) Aat i centrul elipsei .
c) Aat i axele si varfurile elipsei.
d) Reprezentat i grac.
86. Se da conica : x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0. Aat i:
a) polara relativa la A(1, 2) si tangentele duse din A la conica.
b) diametrul conjugat cu v =

i 2

j si tangentele de direct ie v la conica.

c) tangenta dusa n punctul B(1, 1) la conica.
87. Se da conica : 4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0. Folosind metodele rototranslat iei si
a valorilor proprii, aat i ecuat ia canonica si reprezentat i grac.
88. Se da parabola : 9x
2
+6xy +y
2
4x8y 4 = 0. Folosind metodele rototranslat iei
si a valorilor proprii, aat i ecuat ia canonica si reprezentat i grac.
89. Folosind metodele rototranslat iei si a valorilor proprii, aat i ecuat ia canonica si
reprezentat i grac conica 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0.
6. Cuadrice
90. Fie sfera : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x 6y + 4z + 10 = 0.
a) Aat i centrul C si raza r a sferei.
b) Aratat i ca intersecteaza planul : 4x +y + 3z + 13 = 0 dupa un cerc.
c) Aat i centrul C si raza r a cercului de intersect ie a sferei cu planul .
91. Se dau cuadricele:

1
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2yz 2zx 5x 1 = 0;

2
: 2

3xy + 2y
2
7z
2
+ 112x 16y 14z 87 = 0;

3
: x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0.
Pentru ecare din cele trei cuadrice:
a) calculat i invariant ii , , J, I;
b) aat i centrul C
s
de simetrie al cuadricii;
c) aducet i la forma canonica folosind metoda rototranslat iei: obt inet i matricea de rotat ie
folosind metoda valorilor proprii;
d) reprezentat i grac cuadrica.
92. Aat i planul tangent la cuadrica
x
2
9
+ y
2
= 2z, care trece prin punctul acesteia
A(3, 1, 1).
93. Aat i unghiul format de generatoarele cont inute n cuadrica
x
2
9

z
2
4
= y, care trec
prin punctul acesteia M(3, 1, 0); determinat i planul tangent la cuadrica si dreapta normala
la cuadrica n M.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
18 ALGA-GDED
7. Suprafet e generate
94. Aat i suprafat a cilindrica care are drept curba directoare curba :
_
x = y
2
z = 0
si ale
carei generatoare sunt paralele cu dreapta
t
:
x1
1
= y =
1z
1
.
95. Aat i suprafat a conica de varf V (1, 0, 0) si curba directoare :
_
x
2
+y
2
= 1
x z = 0
.
96. Aat i suprafat a de rotat ie generata prin rotirea dreptei

n jurul axei Oy:
a)

:
x1
0
=
y+2
2
=
z3
0
;
b)

:
x
3
=
y+2
1
=
z
1
;
c)

:
x
3
=
y+2
1
=
z3
1
.
IV. Geometrie diferent iala
1. Aplicat ii diferent iabile
97. Se da funct ia f : R R
2
, f(s) = (s
2
, s
3
). Studiat i daca f este:
a) injectiva/surjectiva/bijectiva; n ultimul caz determinat i inversa acesteia;
b) imersie/submersie/difeomorsm; calculat i n prealabil matricea jacobiana a funct iei.
98. Acelasi enunt pentru f : R R
3
, f(t) = (2 cos
2
t, sin 2t, 2 sin t), t (0,

2
).
99. Acelasi enunt pentru
f : R
2
R
2
, f(u, v) = (u +v, uv), (u, v) R
2
.
Calculat i f
1
((0, 1)) si Im (f).
100. Vericat i ca urmatoarea aplicat ie este difeomorsm si calculat i inversa acesteia:
f : (0, ) [0, 2) R
2
(0, 0), f(, ) = ( cos , sin ).
2. Curbe n R
n
101. Aat i hiperplanul normal si dreapta tangenta la curba
: R R
4
, (t) = (t
4
, 1, t
5
, t
6
+ 2) n punctul A(1, 1, 1, 3).
102. Aceeasi problema pentru curba de la problema 1 si n punctul B(0, 1, 0, 2). Este
curba regulata ? Aat i singularitat ile curbei si ordinul acestora.
103. Aat i unghiul curbelor
(t) = (t
2
+ 1, ln t, t), t > 0, (s) = (2 +s, s, s + 1), s R
n punctul comun al acestora.
104. Studiat i comportarea asimptotica a curbei (t) =
_
t 1,
t
2
t1
_
, : R1 R
2
.
105. Se da cicloida (t) = (a(t sin t), a(1 cos t)), t R, (a > 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 19
a) Aat i lungimea arcului de curba = ([0, 2]).
b) Determinat i abscisa curbilinie a curbei si parametrizarea normala a acesteia pentru t
(0, 2).
3. Curbe plane
106. Se da curba (t) = (t
2
, 3t), t R. Aat i tangenta, normala, subtangenta si subnor-
mala curbei n punctul A(1, 3).
107. Se da curba : x
2
y
3
3 = 0.
a) Aat i tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1).
b) Parametrizat i curba .
108. Se da parabola (t) = (t, t
2
), t R. Aat i:
a) elementele Frenet ale curbei (versorii si curbura curbei) si vericat i ecuat ia Frenet;
b) elementele Frenet ale curbei n punctul A(2, 4);
c) ecuat ia cercului osculator n punctul A al curbei;
d) evoluta curbei;
e) ecuat ia carteziana a curbei.
109. Aat i nfasuratoarea familiei de curbe, n ecare din cazurile urmatoare:
a)
a
: (x a)
2
+y
2

a
2
2
= 0, a R;
b)

: x cos +y sin = 2, [0, 2];

c)

: x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0, R.
110. Se da curba : x
3
2y
2
= 0.
a) aat i tangenta si normala la curba n punctul A(2, 1) ;
b) aat i punctele singulare, tipul acestora si tangenta si normala n aceste puncte. Este
curba regulata ?
111. Trasat i gracul curbei (t) = (2 t +
1
t
, 2 +t +
1
t
), t R

.
112. Se dau urmatoarele curbe:
a)
1
: y
2
(a x) x
3
= 0 (cisoida lui Diocles);
b)
2
: x
3
+y
3
3axy = 0 (foliumul lui Descartes);
c)
3
: x(x
2
+y
2
) +a(y
2
x
2
) = 0 (strofoida).

In ecare din cele trei cazuri, determinat i o parametrizare a curbei folosind substitut ia y = tx
(unde t = parametru); aat i ecuat ia polara; folosind aceasta ecuat ie, aat i direct ia asimp-
totica si asimptotele curbei.
113. Se dau curbele:
a) spirala lui Arhimede
1
: = a (a > 0);
b) spirala exponent iala
2
: = e

, R.

In ecare din cele doua cazuri determinat i ecuat iile tangentei si normalei relativ la reperul
mobil si calculat i curbura.
4. Curbe n spat iu
114. Se da curba (t) = (2 cos t, 2 sin t, t), t R.
a) aat i elementele Frenet ntr-un punct arbitrar al curbei si vericat i ecuat iile Frenet;
b) aat i elementele Frenet n punctul A(2, 0, );
c) aratat i ca este o elice;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
20 ALGA-GDED
d) aat i ecuat iile carteziene ale curbei;
e) aat i muchiile si fet ele reperului Frenet.
115. Se da curba (t) = (t +t
2
, t
2
t, t
2
t), t R. Aratat i ca :
a) are planul osculator independent de t; acesta cont ine imaginea curbei;
b) are torsiunea identic nula;
c) are vectorul binormal independent de t.
116. Se da curba :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 2
z = 1.
a) aat i dreapta tangenta si planul normal la curba n A(1, 0, 1);
b) determinat i o parametrizare a curbei.
5. Suprafet e
117. Se da aplicat ia r(u, v) = (ucos v, usin v, u
2
), unde (u, v) D = (0, ) [0, 2).
a) Calculat i vitezele part iale ale suprafet ei. Este r o harta ?
b) Aat i dreapta normala si planul tangent la = r(D) R
3
n punctul acesteia A(2, 0, 4);
c) Care este campul de versori normali n la suprafat a ? Care este reperul Gauss al
suprafet ei ?
d) Aat i ecuatia carteziana a suprafet ei . Ce reprezinta aceasta ?
e) Ce reprezinta curbele coordonate ale suprafet ei ? Aat i ecuat iile carteziene ale acestora;
f ) Aat i unghiul format de curbele coordonate n punctul A;
118. Se da mult imea de nivel constant : x
3
z + 1 = 0
a) Este o suprafat a ?
b) Determinat i campul n de versori normali la .
c) Aat i dreapta normala si planul tangent la n A(1, 0, 2).
119. Folosind ecuat iile parametrice si ecuat iile carteziene ale urmatoarei suprafet e simple,
aratat i ca:
a) r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
este un elicoid cu plan director;
b) r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafat a cilindrica;
c) r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) (0, 2) R este o suprafat a conica.
120. Se da suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usin v, v), (u, v) R
2
.
a) Aat i cele trei forme fundamentale [I], [II], [III] ale suprafet ei.
b) Ce unghi formeaza curbele coordonate; este reperul Gauss ortonormat ?
c) Determinat i curbura totala (curbura Gauss) K si curbura medie H ale suprafet ei.
d) Este suprafat a data desfasurabila ? Dar minimala ? Ce fel de puncte are suprafat a data
(eliptice/parabolice/hiperbolice) ?
e) Testat i formula Beltrami-Enneper [III] 2H[II] +K[I] = [0].
121. Pentru suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usin v, v), (u, v) R
2
:
a) determinati operatorul Weingarten;
b) aat i curburile principale k
1
si k
2
si directiile principale ale suprafet ei ntr-un punct oare-
care al acesteia, folosind matricea operatorului Weingarten. Aat i aceleasi curburi folosind
K si H;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 21
c) determinati curbura normala a suprafet ei n direct ia tangenta data de vectorul w = 2r
u
r
v
n punctul A(1, 0, ) al suprafet ei;
d) aat i aproximarea patratica a suprafet ei n punctul A.
122. Pentru suprafat a parametrizata r(u, v) = (ucos v, usin v, v), (u, v) R
2
:
a) determinat i lungimea curbei
v=2u
, u [1, 2].
b) aat i aria zonei de suprafat a care corespunde domeniului (u, v) [0, 1] [0, ].
123. Pentru cilindrul r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) [0, 2) R, sa se determine:
a) liniile de curbura (curbele principale);
b) curbele asimptotice;
c) geodezicele.
V. Ecuat ii diferent iale
1. Ecuat ii diferent iale ordinare
124. Sa se arate ca funct ia y(x) data prin relat ia implicita sin y cx = 0, (c R)
satisface ecuat ia diferent iala xy
t
cos y sin y = 0.
125. Sa se ae solut ia generala a ecuat iei diferent iale cu variabile separabile xy
t
cos y
sin y = 0.
126. Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale omogene, aratand ca acestea sunt
reductibile la ecuat ii cu variabile separabile:
a) x
2
y
t
y
2
= 0;
b) y
t
cos
y
x
= sin
y
x
.
127. Integrat i urmatoarele ecuat ii diferent iale, aratand ca acestea sunt reductibile la
ecuat ii cu variabile separabile.
a) (x +y 1)dx + (x y 1)dy = 0;
b) (x +y 1)dx + (x +y)dy = 0.
128. Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale liniare:
a) xy
t
+ 2y = 3x, y(1) = 1
b) xy
t
+ 3y = x
2
.
129. Sa se arate ca urmatoarele ecuat ii sunt de tip Bernoulli si sa se integreze
a) y
t
= y x

y;
b) dy = (xy xy
3
)dx.
130. Integrat i urmatoarele ecuat ii de tip Riccati stiind ca acestea admit o solut ie parti-
culara de forma indicata alaturat
a) y
t
= x y
2
y, y
1
=
1
x+a
, (a R);
b) y
t
+y
2
=
2
x
2
, y
1
=
a
x
, (a R).
131. Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale exacte, vericand n prealabil ca
ecuat iile sunt de acest tip:
a) (x +y) + (x + 2y) y
t
= 0;
b) (x
2
+y
2
+ 2x)dx + 2xydy = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
22 ALGA-GDED
132. Aratat i ca urmatoarele ecuat ii admit factor integrant si apoi integrat i:
a) (xy x
2
)dy y
2
dx = 0;
b) (5x
2
+ 12xy 3y
2
)dx + (3x
2
2xy)dy = 0;
c) y
t

x
y
+ 1 = 0.
133. Aratat i ca urmatoarea ecuat ie este de tip Clairaut si apoi aat i solut ia acesteia:
y = xy
t
ln y
t
.
134. Aratat i ca urmatoarele ecuat ii sunt de tip Lagrange si apoi integrat i:
a) y = 2xy
t
y
t2
;
b) y (y
t
)
2
2(y
t
)
3
= 0.
2. Ecuat ii diferent iale de ordin superior
135. Integrat i ecuat iile diferent iale liniare omogene de ordinul 2 cu coecient i constant i:
a) y
tt
+ 2y
t
3y = 0;
b) y
tt
+ 4y = 0.
136. Sa se rezolve problema la limita (cu legaturi)
_
_
_
y
tt
+ 2y
t
3y = 0
y(0) = 1
y(1) = 0.
137. Aceeasi problema pentru x
2
y
tt
3xy
tt
+ 4y = 0, y(e) = e
2
, y(1) = 0.
138. Sa se integreze urmatoarele ecuat ii diferent iale liniare neomogene:
a) y
tt
+ 2y
t
3y = e
3x
;
b) y
ttt
y
tt
y
t
+y = x cos x;
c) y
tt
y = x e
x
;
d) problema Cauchy:
_

_
y
IV
y = 8e
x
y(0) = 0
y
ttt
(0) = 6
y
tt
(0) = 2
y
IV
(0) = 4
.
139. (Traiectorii izogonale). Se da familia de drepte
m
: y = mx, m R
a) Aat i ecuat ia diferent iala a familiei de curbe date.
b) Aat i traiectoriile ortogonale la familia data.
c) Aat i curbele (traiectoriile izogonale) care formeaza cu familia data unghi de 45
o
.
140. Sa se arate ca urmatoarele ecuat ii admit reducerea ordinului.
a) xy
ttt
y
tt
= 0;
b) 2yy
t
= y
t2
+ 1;
c) xy
t
+y
tt
= 0.
3. Sisteme de ecuat ii diferent iale
141. Sa se rezolve sistemul de ecuat ii omogene
_
x
t
= y
y
t
= x.
142. Folosit i rezultatul obt inut la problema 1) pentru aarea solut iei generale a sistemului
diferent ial neomogen
_
x
t
= y
y
t
= x + 2.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Enunt uri 23
143. Rezolvat i problema Cauchy
_
x
t
= y
y
t
= x + 2
,
_
x(0) = 0
y(0) = 2.
144. Sa se rezolve sistemul diferent ial
_
x
t
= y
y
t
= x + 2
folosind metoda eliminarii.
145. Rezolvat i ecuat ia liniara de ordin superior cu coecient i constant i y
tt
y = 2, unde
funct ia necunoscuta este y = y(x).
146. Rezolvat i problema Cauchy
_
_
_
y
tt
y = 2
y(0) = 1
y
t
(0) = 2.
4. Stabilitate
147. Determinat i daca solut ia X(t) =
_
x(t)
y(t)
_
a sistemului X
t
= AX este stabila sau
asimptotic stabila, stiind ca (A) = 1, 2.
148. Aceeasi problema, n cazurile urmatoare:
a) (A) = 2, i;
b) (A) = 2i;
c) (A) = 2, i.
5. Linii de camp (sisteme simetrice, integrale prime)
149. Aat i liniile de camp ale urmatoarelor campuri vectoriale folosind metoda combinat iilor
integrabile:
a) X
(x,y,z)
= (x, y, x +y);
b) X
(x,y,z)
= (x
2
, xy, y
2
).
150. Sa se ae solut ia generala pentru urmatoarele ecuat ii liniare omogene cu derivate
part iale:
a) x
u
x
+y
u
y
+ (x +y)
u
z
= 0;
b) x
2 u
x
+xy
u
y
+y
2 u
z
= 0.
151. Determinat i acea suprafat a de camp : u(x, y, z) = 0 a campului X care cont ine
curba . Se dau:
a) X = (x, y, x +y), :
_
y = 1
z = x
2
(parabola).
b) X = (x
2
, xy, y
2
), :
_
y = 1
z = x
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii
I.1. Matrici, determinant i si sisteme liniare
1. a) Prin calcul direct, obt inem
AB =
_
1 0
1 2
__
0 1
1 0
_
=
_
0 1
2 1
_
,
BA =
_
0 1
1 0
__
1 0
1 2
_
=
_
1 2
1 0
_
,
deci AB ,= BA. b)

In urma calculelor rezulta
t
B
t
A =
_
0 1
1 0
__
1 1
0 2
_
=
_
0 2
1 1
_
=
t
(AB),
deci
t
(AB) =
t
B
t
A. c) Deoarece det A =

1 0
1 2

= 2 ,= 0, rezulta ca exista A
1
. Prin
calcul direct obt inem A
1
=
1
det A
_
2 0
1 1
_
, deci A
1
=
_
1 0
1/2 1/2
_
.
Altfel. Metoda sistemului consta n considerarea sistemului AX = B, unde B este un vector
coloana arbitrar. Din solut ia X = A
1
B a sistemului se extrag apoi coecient ii matricii A
1
.
Rezolvam sistemul:
_
1 x + 0 y = a
1 x + 2 y = b

_
x = a
y =
a
2
+
b
2

_
x
y
_
=
_
1 0
1/2 1/2
__
a
b
_
,
deci A
1
=
_
1 0
1/2 1/2
_
. d) Avem
det AB =

0 1
2 1

= 2, det BA =

1 2
1 0

= 2,
det A =

1 0
1 2

= 2, det B =

0 1
1 0

= 1,
deci se verica relat ia det AB = det BA = det A det B.
2. a) Aplicand regula lui Sarrus, obt inem
det A =

1 0 2
0 1 1
1 1 0

=
= [1 1 0 + 0 1 2 + (1) 0 1] [2 1 (1) + 1 1 1 + 0 0 0] = 1.
b) Dezvoltand dupa prima linie, obt inem:
det A = (1)
1+1
1

1 1
1 0

+ (1)
1+2
0

0 1
1 0

+ (1)
1+3
2

0 1
1 1

= 1.
c) Dezvoltand dupa prima coloana, obt inem:
det A = (1)
1+1
1

1 1
1 0

+ (1)
2+1
0

0 2
1 0

+ (1)
3+1
(1)

0 2
1 1

= 1.
d) Adunam prima coloana la cea de-a doua si apoi dezvoltam dupa ultima linie:
det A =

1 0 2
0 1 1
1 1 0

1 1 2
0 1 1
1 0 0

= (1)

1 2
1 1

= (1) (1) = 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 25
3. a) Calculam coecient ii matricei adjuncte A

=
_
_
a

11
a

21
a

31
a

12
a

22
a

32
a

13
a

23
a

33
_
_
,
a

11
= (1)
1+1

1 1
1 0

= 1, a

12
= (1)
1+2

0 1
1 0

= 1, a

13
= (1)
1+3

0 1
1 1

= 1,
a

21
= (1)
2+1

0 2
1 0

= 2, a

22
= (1)
2+2

1 2
1 0

= 2, a

23
= (1)
2+3

1 0
1 1

= 1,
a

31
= (1)
3+1

0 2
1 1

= 2, a

32
= (1)
3+2

1 2
0 1

= 1, a

33
= (1)
3+3

1 0
0 1

= 1.
Dar det A = 1; n concluzie A
1
=
1
det A
A

=
_
_
1 2 2
1 2 1
1 1 1
_
_
.
b) Consideram sistemul scris n forma matriceala AX = B, echivalent cu
_
_
_
x + 2z = a
y +z = b
x +y = c

_
_
_
x = a + 2b 2c
y = a + 2b c
z = a b +c

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 2 2
1 2 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
,
deci A
1
=
_
_
1 2 2
1 2 1
1 1 1
_
_
.
c) Efectuam transformari elementare asupra matricei B = (A[I
3
) =
_
_
1 0 2
0 1 1
1 1 0

1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Notam:
T
ij
() = matricea obt inuta prin adunarea la linia i a liniei j nmult ita cu ;
P
ij
= matricea obt inuta prin permutarea liniei i cu linia j;
M
i
() = matricea obt inuta prin nmult irea liniei i cu ,= 0).
Operat ii de acest tip vor aduce matricea A la forma etalon. Obt inem succesiv:
B
_
_
1 0 2
0 1 1
0 1 2

1 0 0
0 1 0
1 0 1
_
_

_
_
1 0 2
0 1 1
0 0 1

1 0 0
0 1 0
1 1 1
_
_

_
_
1 0 0
0 1 1
0 0 1

1 2 2
0 1 0
1 1 1
_
_

_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1

1 2 2
1 2 1
1 1 1
_
_
.
Se observa ca n blocul drept al ultimei matrici s-a obt inut matricea A
1
.
4. 1) a) Rezolvam sistemul. Matricea coecient ilor sistemului este A =
_
_
_
_
1 2 3
3 0 2
2 1 1
2 2 3
_
_
_
_
si are rangul 3 dat de minorul

1 2 3
3 0 2
2 1 1

= 9 ,= 0. Sistemul este compatibil deoarece

unicul determinant caracteristic este cel al ecuat iei secundare (al ultimei ecuat ii din sistem)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
26 ALGA-GDED

car,4
=

1 2 3 1
3 0 2 0
2 1 1 1/2
2 2 3 1

= 0. Sistemul redus, format din primele trei ecuat ii este deci

_
_
_
x + 2y + 3z = 1
3x + 2z = 0
2x +y +z = 1/2
si are solut ia X =
t
(0, 1/2, 0).
b) Metoda Gauss consta n efectuarea de transformari elementare asupra matricei A:

A =
_
_
_
_
1 2 3
3 0 2
2 1 1
2 2 3

1
0
1/2
1
_
_
_
_

_
_
_
_
1 2 3
0 6 7
0 3 5
0 2 3

1
3
3/2
1
_
_
_
_

_
_
_
_
1 2 3
0 6 7
0 0 3/2
0 0 2/3

1
3
0
0
_
_
_
_
,
deci solut ia o aam rezolvand sistemul
_

_
x + 2y + 3z = 1
6y 7z = 3
3/2z = 0
2/3z = 0

_
_
_
x = 0
y = 1/2
z = 0
X =
_
_
0
1/2
0
_
_
.
2) a) Matricea coecient ilor sistemului este A =
_
_
_
_
1 1 1
2 1 1
2 1 1
5 1 1
_
_
_
_
si are rangul 2, un minor
principal al sau ind

1 1
2 1

= 1 ,= 0. Exista doi minori caracteristici:

car,3
=

1 1 3
2 1 5
2 1 3

= 0,
car,4
=

1 1 3
2 1 5
5 1 11

= 0
care ind nuli, sistemul este compatibil. Rezolvam sistemul format din prima si a doua
ecuat ie a sistemului init ial; trecem n membrul drept necunoscuta secundara z notata cu t,
deci obt inem
_
_
_
x
1
+x
2
= 3 +t
2x
1
+x
2
= 5 +t
x
3
= t
, t R
_
_
_
x
1
= 2
x
2
= t + 1
x
3
= t
, t R,
deci solut ia sistemului init ial este X

=
t
(2, t + 1, t), t R.
b) Folosind metoda Gauss obt inem:

A =
_
_
_
_
1 1 1
2 1 1
2 1 1
5 1 1

2
5
3
11
_
_
_
_

_
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 3 3
0 4 4

3
1
3
4
_
_
_
_

_
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 0
0 0 0

3
1
0
0
_
_
_
_
,
deci rezulta sistemul compatibil nedeterminat
_
x +y z = 3
y +z = 1

_
_
_
x = 2
y = t + 1
z = t
, t R.
3) a) Matricea coecient ilor este A =
_
_
1 8
2 1
4 7
_
_
si are rangul 2, un minor principal al
sau ind

1 8
2 1

= 17 ,= 0. Exista un singur minor caracteristic si anume

car,3
=
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 27

1 8 3
2 1 1
4 7 4

= 77 ,= 0. Deoarece acesta este nenul, sistemul este incompatibil si deci

solut ia este X
g

.
b) Folosind metoda Gauss obt inem succesiv

A =
_
_
1 8
2 1
4 7

3
1
4
_
_

_
_
1 8
0 17
0 39

3
5
16
_
_

_
_
1 8
0 17
0 0

3
5
77/17
_
_
si deoarece ultima linie conduce la ecuat ia fara solut ii 0 = 77/17, rezulta sistem incompa-
tibil.
5. a) Matricea extinsa asociata sistemului este

A = (A[b) =
_
_
1 0 1
2 0 2
1 1 1

1
2
3
_
_
.
Deoarece det A =

1 0 1
2 0 2
1 1 1

= 0, consideram ca minor principal

pr
=

2 0
1 1

= 2 ,= 0.
Deci ultimele doua ecuat ii sunt principale, iar prima este secundara. Atunci, singurul
determinant caracteristic obt inut prin bordare este
car,2
=

1 0 1
2 0 2
1 1 3

= 2 2 = 0, deci
sistemul este compatibil. Deoarece rangul este 2, mai mic decat numarul de necunoscute 3,
sistemul este compatibil nedeterminat, cu necunoscuta secundara corespunzatoare coloanei
a treia, deci z = t. Rezolvam sistemul redus la ecuat iile principale si obt inem:
_
_
_
z = t
x = 1 t
x +y = 3 t
, t R
_
_
_
x = 1 t
y = 2
z = t
, t R
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 t
2
t
_
_
, t R.
b) Matricea extinsa asociata sistemului este

A = (A[b) =
_
_
_
_
1 1
1 1
2 2
1 2

2
0
4
2
_
_
_
_
. Consideram
minorul principal
pr
=

1 1
1 1

= 2 ,= 0. Atunci determinant ii caracteristici (obt inut i

prin bordarea minorului principal cu coloana termenilor liberi) sunt:

car,3
=

1 1 2
1 1 0
2 2 4

= 0,
car,4
=

1 1 2
1 1 0
1 2 2

= 2 ,= 0.
Deoarece nu tot i determinant ii caracteristici sunt nuli rezulta, conform teoremei Rouche, ca
sistemul este incompatibil.
I.2. Dreapta n plan. Conice
6. Panta dreptei este m = tg(/3) =

3, deci aplicand formula : y y

A
=
m(x x
A
), ecuat ia dreptei se scrie
: y + 1 =

3(x 2)

3x +y + (1 2

3) = 0.
7. Se aplica formula :
x x
A
x
B
x
A
=
y y
A
y
B
y
A
. Obt inem :
x 1
3 1
=
y 2
1 2

3x + 2y 7 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
28 ALGA-GDED
8. Cele 3 puncte A(0, 1), B(1, 1) si C(1, 0) sunt coliniare daca avem:

x
A
y
A
1
x
B
y
B
1
x
C
y
C
1

=
0.

In acest caz avem =

0 1 1
1 1 1
1 0 1

= 0 1 1 1 = 0 fals, deci A, B si C nu sunt

coliniare. Aria ABC este A
ABC
=
1
2
[[ =
1
2
[1[ =
1
2
. Se observa ca deoarece < 0,
punctele A, B si C nu sunt parcurse n ordine trigonometrica.
9. Distant a d de la un punct A(x
A
, y
A
) la o dreapta : ax + by + c = 0 este data de
formula
d =
[a x
A
+b y
A
+c[

a
2
+b
2
.

In cazul nostru a = 2, b = 1, c = 1, x
A
= 1, y
A
= 2, deci obt inem
d =
[2 1 + (1) 2 + (1)[
_
2
2
+ (1)
2
=
1

5
.
10. a) Ecuat ia carteziana a cercului
1
de centru C
1
(1, 2) si de raza r
1
= 2 este

1
: (x 1)
2
+ (y (2))
2
= 2
2
.
Dezvoltand, obt inem ecuat ia carteziana generala (normala) a cercului:

1
: x
2
+y
2
2x + 4y + 1 = 0.
Ecuat iile parametrice ale cercului
1
se scriu

1
:
_
x = x
C
1
+r
1
cos t
y = y
C
1
+r
1
sin t

_
x = 1 + 2 cos t
y = 2 + 2 sin t
, t [0, 2).
b) Cercul ce trece prin punctele A(0, 3), B(1, 2) si C(2, 0) are ecuat ia:

2
:

x
2
+ y
2
x y 1
x
2
A
+ y
2
A
x
A
y
A
1
x
2
B
+ y
2
B
x
B
y
B
1
x
2
C
+ y
2
C
x
C
y
C
1

= 0

x
2
+ y
2
x y 1
9 0 3 1
5 1 2 1
4 2 0 1

= 0
x
2
+y
2
+ 7x + 3y 18 = 0.
Grupand termenii pentru a forma patrate perfecte obt inem:

2
:
_
x
2
+ 7x +
_
7
2
_
2
_

_
7
2
_
2
+
_
y
2
+ 3y +
_
3
2
_
2
_

_
3
2
_
2
18 = 0

_
x +
7
2
_
2
+
_
y +
3
2
_
2
= 32, 5
deci centrul si raza cercului
2
sunt C
2
(
7
2
,
3
2
), respectiv r
2
=

32, 5.
c)

In urma calculelor rezulta d(C
1
, C
2
) =

20, 5 si [r
1
r
2
[ =

32, 5 2 < d(C
1
, C
2
) <
r
1
+r
2
= 2 +

32, 5, deci cele doua cercuri sunt secante.

11. a) Aam ecuat ia tangentei la cercul dusa prin punctul A(6, 1) prin dedublarea
ecuat iei cercului cu coordonatele punctului A:

tg,A
: (6 6)(x 6) + (1 3)(y 3) = 4
(x 6)(x
A
6) + (y 3)(y
A
3) = 4 y = 1.
Altfel. Dezvoltand patratele n ecuat ia cercului, obt inem
: x
2
+y
2
12x 6y + 41 = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 29
deci

tg,A
: xx
A
+yy
A
12
1
2
(x +x
A
) 6
1
2
(y +y
A
) + 41 = 0
6x +y 6(x + 6) 3(y + 1) + 41 = 0 2y + 2 = 0 y = 1.
b) Polara la cerc relativa la polul B(1, 2) se obt ine prin dedublare cu coordonatele punc-
tului B si are ecuat ia

pol
: (1 6)(x 6) + (2 3)(y 3) = 4 7x + 5y 53 = 0.
Punctele n care polara taie cercul sunt punctele T
1,2
=
pol
aate la intersect ia
tangentelor duse din punctul B(1, 2) la cu cercul .

pol
:
_
7x + 5y 53 = 0
(x 6)
2
+ (y 3)
2
= 4

_
x
1
= (208 + 5

70)/37, y
1
= (101 7

70)/37
x
2
= (208 5

70)/37, y
2
= (101 + 7

70)/37.
Tangentele duse din punctul B(1, 2) la cercul sunt dreptele BT
1
si BT
2
, deci au ecuat iile:

t
tg,B
:
x + 1
x
1
+ 1
=
y + 2
y
1
+ 2
,
tt
tg,B
:
x + 1
x
2
+ 1
=
y + 2
y
2
+ 2
.
12. a) Ecuat ia canonica generala a unei elipse este de forma E :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, unde a
si b sunt semiaxele elipsei. Daca a > b, focarele sunt F
t
(

a
2
b
2
, 0) si F(

a
2
b
2
, 0), iar
A
t
(a, 0), A(a, 0), B
t
(0, b) si B(0, b) sunt varfurile elipsei.

In cazul nostru, ecuat ia canonica
a elipsei este E :
x
2
4
+
y
2
1
= 1, deci semiaxele sunt a = 2 si b = 1.

In concluzie, focarele si
varfurile elipsei sunt F
t
(

3, 0), F(

3, 0), respectiv A
t
(2, 0), A(2, 0), B
t
(0, 1) si B(0, 1).
b) Ecuat ia tangentei duse prin punctul A(1,

3/2) E la elipsa E : x
2
+4y
2
4 = 0 o aam
prin dedublare:

tg,A
: x 1 + 4 y

3
2
4 = 0 x + 2

3y 4 = 0.
c) Pentru a aa ecuat iile tangentelor duse din punctul B(3, 1) / E la elipsa, scriem ecuat ia
polarei relativa la B,
pol,B
: 3x 4y 4 = 0. Punctele de intersect ie T
1,2
ale tangentelor
din punctul B cu elipsa le gasim rezolvand sistemul:
E
pol,B
:
_
3x 4y 4 = 0
x
2
+ 4y
2
4 = 0

_
y =
3x4
4
13x
2
24x = 0

_
x
1
= 0, y
1
= 1
x
2
= 24/13, y
2
= 5/13.
Rezulta T
1
(0, 1) si T
2
(
24
13
,
5
13
), deci ecuat iile celor doua tangente sunt

t
tg,B
= BT
1
:
x 3
0 3
=
y + 1
1 + 1
y = 1

tt
tg,B
= BT
2
:
x 3
24
13
3
=
y + 1
5
13
+ 1

x 3
5
=
y + 1
6
.
13. a) Ecuat ia canonica a unei hiperbole este de forma H :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, unde a si b sunt
semiaxele hiperbolei; focarele sunt F
t
(

a
2
+b
2
, 0), F(

a
2
+b
2
, 0), iar A
t
(a, 0) si A(a, 0)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
30 ALGA-GDED
sunt varfurile hiperbolei; asimptotele sunt dreptele
1,2
: y =
b
a
x care trec prin origine si
au pantele
b
a
.

In cazul nostru ecuat ia canonica a hiperbolei este H :

x
2
2

y
2
1
= 1, deci semiaxele sunt
a =

2 si b = 1.

In concluzie, focarele si varfurile elipsei sunt F
t
(

3, 0), F(

3, 0), respectiv
A
t
(

2, 0) si A(

2, 0), iar ecuat iile celor doua asimptote sunt y =

1

2
x.
b) Tangenta dusa prin punctul A(2, 1) H este

tg,A
: 2 x 2 y 2 = 0 x y 1 = 0.
c) Polara relativa la punctul B(0, 1) / H are ecuat ia

pol,B
: 0 x 2 y 1 2 = 0 y = 1.
Punctele de intersect ie T
1,2
ale tangentelor din punctul B cu hiperbola le aam rezolvand
sistemul
H
pol,B
:
_
y = 1
x
2
2y
2
2 = 0,
deci obt inem punctele T
1
(2, 1)si T
2
(2, 1), iar ecuat iile celor doua tangente sunt

t
:
x 0
2 0
=
y 1
1 1
x y = 1,
tt
:
x 0
2 0
=
y 1
1 1
x +y = 1.
14. a) Distant a focala a unei parabole data prin ecuat ia P : y
2
= 2p x este
p
2
, deci n
cazul nostru
p
2
=
4/2
2
= 1.
b) Tangenta dusa prin punctul A(9, 6) P la parabola are ecuat ia

tg,A
: y (6) = 2(x + 9) x + 3y + 9 = 0.
c) Polara relativa la punctul B(2, 3) / P are ecuat ia

pol,B
: y (3) = 2(x + 2) 2x + 3y + 4 = 0
si intersectand cu parabola, obt inem punctele de tangent a T
1
(4, 4) si T
2
(1, 2). Ecuat iile
celor doua tangente sunt

t
tg,B
:
x 2
4 2
=
y + 3
4 + 3
x + 2y + 4 = 0,

tt
tg,B
:
x 2
1 2
=
y + 3
2 + 3
x +y + 1 = 0.
II.1. Spat ii vectoriale. Subspat ii vectoriale. Dependent a liniara
15. a) 1. Se observa ca adunarea vectorilor este corect denita: x, y R
2
x + y
R
2
.
2. Pentru a ndeplinita proprietatea de asociativitate a adunarii trebuie sa avem:
(x +y) +z = x + (y +z) ((x
1
+y
1
) +z
1
, x
2
+[y
2
[ +[z
2
[) =
= (x
1
+ (y
1
+z
1
), x
2
+[y
2
+[z
2
[[) [y
2
[ +[z
2
[ = [y
2
+[z
2
[[.
Dar, dintr-o proprietate a modulului, avem:
[y
2
+[z
2
[[ [y
2
[ +[z
2
[
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 31
iar inegalitatea poate stricta. De exemplu, pentru y
2
= 1, z
2
= 1 aceasta devine 0 < 2.
Atunci spre exemplu, pentru x = (0, 0), y = (0, 1), z = (0, 1) obt inem (x +y) + z = (0, 2),
iar x + (y +z) = (0, 0) si deci (x +y) +z ,= x + (y +z). Deci proprietatea de asociativitate
nu are loc.
3. Elementul neutru. Proprietatea e V a.. x V, x +e = e +x = x se rescrie
_
(x
1
+e
1
, x
2
+[e
2
[) = (x
1
, x
2
)
(e
1
+x
1
, e
2
+[x
2
[) = (x
1
, x
2
)

_
(e
1
, [e
2
[) = (0, 0)
(e
1
, e
2
+[x
2
[) = (0, x
2
)

_
e
1
= e
2
= 0
[x
2
[ = x
2
deci este echivalenta cu condit iile
_
e
1
= e
2
= 0
x
2
0.
(1)
Relat iile (1) nu au loc pentru orice x R
2
(de exemplu, pentru e = (0, 0) si x = (0, 1) avem
x + e = (0, 1) = x, dar e + x = (0, 1) ,= x) si deci proprietatea de existent a a elementului
neutru nu are loc.
4. Elementul simetrizabil. Evident, daca nu exista element neutru, nu poate exista nici
proprietatea de existent a a simetricului.
5. Comutativitatea. x+y = y +x (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[) = (y
1
+x
1
, y
2
+[x
2
[) x
2
+[y
2
[ =
y
2
+[x
2
[. Relat ia de mai sus nu este adevarata pentru orice x = (x
1
, x
2
) si orice y = (y
1
, y
2
).
De exemplu, pentru x = (0, 1), y = (0, 1) obt inem x + y = (0, 1), y + x = (0, 1). Deci
proprietatea de comutativitate nu este ndeplinita.
6. Se observa ca nmult irea cu scalari este corect denita: k R, x R
2
, rezulta
k x R
2
.
7. 1 x = x (x
1
, 0) = (x
1
, x
2
) x
2
= 0, deci egalitatea nu are loc pentru orice x R
2
. De
exemplu, pentru x = (0, 1), avem 1 x = (0, 0) ,= x. Prin urmare proprietatea de nmult ire
cu elementul unitate nu are loc.
8. (kl)x = k(lx) ((kl)x
1
, 0) = (k(lx
1
), 0) klx
1
= klx
1
, deci proprietatea are loc.
9. (k +l)x = kx + lx ((k +l)x
1
, 0) = (kx
1
, 0) + (lx
1
, 0) (k +l)x
1
= kx
1
+ lx
1
, deci
proprietatea are loc.
10. k(x +y) = kx + ky (k(x
1
+y
1
), 0) = (kx
1
, 0) + (ky
1
, 0) k(x
1
+ y
1
) = kx
1
+ ky
1
,
deci proprietatea are loc.
b) Pe R
2
se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari astfel:
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
), kx = (kx
1
, kx
2
),
x = (x
1
, x
2
), y = (y
1,
y
2
) R
2
, k R. Evident, aceste operat ii denesc pe R
2
o structura
de spat iu vectorial Tema: vericat i.
c) Pe R
2
[X] se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari astfel:
p +q = p
0
+q
0
+ (p
1
+q
1
)X + (p
2
+q
2
)X
2
, kp = kp
0
+kp
1
X +kp
2
X
2
,
p = p
0
+ p
1
X + p
2
X
2
, q = q
0
+ q
1
X + q
2
X
2
R
2
[X], k R. Aceste operat ii denesc pe
R
2
[X] o structura de spat iu vectorial Tema: vericat i.
d) Se observa ca adunarea vectorilor nu este corect denita: nu orice doua elemente din
mult ime au suma tot n mult ime. De exemplu, daca alegem p = X
3
si q = X
3
, rezulta
grad (p + q) = grad (0) = 0 ,= 3, deci p + q nu apart ine mult imii. De asemenea, nmult irea
vectorilor cu scalari nu este bine denita. De exemplu, pentru k = 0 si p = X
3
grad (kp) =
grad (0 X
3
) = 0 ,= 3, deci k p nu apart ine mult imii.
e) Pe C
1
(1, 1) se denesc operat iile de adunare si nmult ire cu scalari:
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (kf)(x) = k f(x),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
32 ALGA-GDED
x (1, 1), f, g C
1
(1, 1), k R. Operat iile de mai sus denesc o structura de spat iu
vectorial Tema.
f ) Pe M
23
se denesc operat iile:
_

_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
+
_
b
11
b
12
b
13
b
21
b
22
b
23
_
=
_
a
11
+b
11
a
12
+b
12
a
13
+b
13
a
21
+b
21
a
22
+b
22
a
23
+b
23
_
k
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
=
_
ka
11
ka
12
ka
13
ka
21
ka
22
ka
23
_
A =
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
, B =
_
b
11
b
12
b
13
b
21
b
22
b
23
_
M
23
( R), k R. Operat iile de mai
sus denesc o structura de spat iu vectorial pe M
23
( R) (vericat i).
g) Notam V = f[f : M R. Pe mult imea V denim operat iile de adunare si nmult ire
cu scalari astfel:
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (kf)(x) = k f(x),
x M,f, g V, k R. Operat iile de mai sus denesc o structura de spat iu vectorial pe
V (vericat i).
16. a) Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) W, deci x, y R
2
satisfac condit iile:
_
x
1
+x
2
+a = 0
y
1
+y
2
+a = 0.
(2)
Atunci x +y W doar daca are loc relat ia:
x
1
+y
1
+x
2
+y
2
+a = 0, , R.
Dar din relat ia (2) rezulta x
1
+y
1
+x
2
+y
2
+a( +) = 0, deci
x +y W a( + 1) = 0, , R a = 0
si deci mult imea W este subspat iu vectorial n R
2
daca si numai daca a = 0.
b) Fie x, y R
n
astfel ncat x =
1
v, y =
2
v, unde
1
,
2
R. Atunci pentru , R,
rezulta
1
+
2
R si deci
x +y = (
1
+
2
)v W.
Deci W este subspat iu vectorial al lui R
n
.
c) Fie p, q R
1
[X]. Atunci p si q sunt polinoame de grad cel mult 1 si au forma p =
p
0
+p
1
X, q = q
0
+q
1
X, unde p
0
, p
1
, q
0
, q
1
R. Pentru , R, p +q = (p
0
+q
0
) +
(p
1
+q
1
)X R
1
[X], deci R
1
[X] formeaza un subspat iu vectorial n R
3
[X].
d) Pentru , R si f, g C
1
(1, 1), folosind proprietat ile funct iilor continue si ale
celor derivate, rezulta ca f +g C
1
(1, 1), deci mult imea W este subspat iu vectorial n
C
0
(1, 1).
e) Fie p, q R
2
[X] cu
p(1) +p(1) = 0, q(1) +q(1) = 0. (3)
Atunci pentru , R,
(p +q)(1) + (p +q)(1) = p(1) +q(1) +p(1) +q(1) =
= (p(1) +p(1)) +(q(1) +q(1))
(3)
= 0.
Deci p +q W. Rezulta ca W este subspat iu vectorial al lui R[X].
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 33
f ) Fie A, B M
22
( R) de forma A =
_
a
1
0
1 a
2
_
, B =
_
b
1
0
1 b
2
_
. Atunci pentru
, R, avemA+B =
_
a
1
+b
1
0
+ a
2
+b
2
_
. Se observa can general A+B /
__
a 0
1 b
_

a, b R
_
, deoarece + = 1 nu are loc pentru orice , R si deci mult imea
W nu formeaza subspat iu vectorial.
g) Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
), y = (y
1
, y
2
, y
3
, y
4
) R
4
astfel ncat
x
1
+x
2
= a, x
1
x
3
= b 1 si y
1
+y
2
= a, y
1
y
3
= b 1. (4)
Pentru orice , R, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
, x
4
+y
4
).
Atunci
x +y W x
1
+y
1
+x
2
+y
2
= a si x
1
+y
1
x
3
y
3
= b 1
(4)
( +)a = a si ( +)(b 1) = (b 1), , R

_
a( + 1) = 0
(b 1)( + 1) = 0
, , R
_
a = 0
b 1 = 0.
Deci mult imea W formeaza subspat iu vectorial a = 0 si b = 1.
17. a) Fie f, g : (1, 1) R, doua funct ii pare, deci satisfacand condit iile
f(x) = f(x), g(x) = g(x), x (1, 1). (5)
Atunci pentru orice scalari , R, funct ia f +g :(1, 1) R satisface relat iile
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(5)
= f(x) +g(x) = (f +g)(x), x (1, 1)
si deci f + g este o funct ie para. Rezulta ca mult imea funct iilor pare W
1
este subspat iu
vectorial n V . Analog se arata ca mult imea funct iilor impare pe (1, 1),
W
2
= f :(1, 1) R[f(x) = f(x), x (1.1)
formeaza un subspat iu vectorial n V .
b) W
1
W
2
= 0, deoarece
f W
1
W
2
f(x) = f(x) = f(x), x (1, 1)
f(x) = 0,x (1, 1), deci f 0.
Rezulta W
1
W
2
0. Incluziunea inversa este imediata, deoarece funct ia nula este
simultan para si impara pe (1, 1). De asemenea, avem W
1
+W
2
= V deoarece incluziunea
W
1
+W
2
V este asigurata de descompunerea
f(x) =
f(x) +f(x)
2
. .
=f
1
(x)
+
f(x) f(x)
2
. .
=f
2
(x)
, x (1, 1),
iar f
1
W
1
, f
2
W
2
.
c)

In particular, pentru funct ia exponent iala avem:
e
x
=
e
x
+e
x
2
+
e
x
e
x
2
= chx + shx, ch W
1
, sh W
2
, x (1, 1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
34 ALGA-GDED
18. a) Evident P
2
= L(1, t, t
2
), deoarece p P
2
, acesta se scrie n mod unic
p(t) = a +bt +ct
2
, a, b, c R.
Fie p L(1 +t, t, 1 t
2
). Atunci p(t) = (1 +t) + t + (1 t
2
), , , R. Rezulta
p(t) = ( +) + ( +)t + ()t
2
, deci p L(1, t, t
2
).
Demonstram incluziunea inversa. Fie q = + t + t
2
L(1, t, t
2
), (, , R); atunci
q se rescrie q = a(1 + t) + bt + c(1 t
2
). Din identicarea coecient ilor lui 1, t, t
2
rezulta
a = +, b = + , c = , deci q = ( +)(1 +t) + ( + )t + ()(1 t
2
).
Rezulta q L(1 +t, t, 1 t
2
).
b) Fie p L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
). Atunci p =
0
+
1
x +
2
x
2
2!
+. . . +
n
x
n
n!
si t inand cont de
faptul ca a ,= 1 obt inem
p =
_

0
+
1
a +

2
2!
a +. . . +

n
n!
a
1 a
_
(1 a) +
1
(x a) +

2
2!
(x
2
a) +. . . +

n
n!
(x
n
a),
deci p L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a).
Demonstram incluziunea inversa: e q L(1 a, x a, x
2
a, . . . , x
n
a). Atunci q =

0
(1 a) +
1
(x a) +
2
(x
2
a) +. . . +
n
(x
n
a), de unde rezulta
q = [
0
(1 a) a(
1
+
2
+. . . +
n
)] +
1
x + 2!
2
x
2
2!
+. . . +n!
n
x
n
n!
si deci q L(1, x,
x
2
2!
, . . . ,
x
n
n!
).
19. a) Fie k
1
, k
2
R astfel ncat k
1
e
1
+ k
2
e
2
= 0. Aceasta relat ie se rescrie k
1
(1, 0) +
k
2
(0, 1) = (0, 0) de unde rezulta k
1
= k
2
= 0 si deci ind e
1
, e
2
.
b) Fie k
1
, k
2
, k
3
R astfel ncat
k
1
v
1
+k
2
v
2
+k
3
v
3
= 0 (6)
Obt inem
_
_
_
k
1
+k
2
k
3
= 0
2k
1
+k
2
= 0
k
2
2k
3
= 0

_
_
_
k
1
=
k
2
= 2
k
3
=
, R.
De exemplu, pentru = 1 ,= 0 obt inem prinnlocuiren (6) urmatoarea relat ie de dependent a
liniara:
v
1
2v
2
v
3
= 0 v
1
= 2v
2
+v
3
.
c) Fie , , R astfel ncat
f
1
+f
2
+f
3
= 0 (7)
Relat ia se rescrie

e
x
+e
x
2
+
e
x
e
x
2
+e
x
= 0, x R

2
+

2
+
_
e
x
+
_

2


2
_
e
x
= 0, x R

_
+ + 2 = 0
= 0

_
_
_
= t
= t
= t, t R.
De exemplu, pentru t = 1, obt inem = = 1, = 1 si nlocuind n (7) rezulta relat ia de
dependent a liniara f
1
+f
2
f
3
= 0 f
3
= f
1
+f
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 35
d) Avand n vedere ca m
3
= 0, rezulta ca cele 3 matrici sunt liniar dependente: este sucient
sa luam k
1
= k
2
= 0 si k
3
= 1 ,= 0 si avem relat ia de dependent a liniara
k
1
m
1
+k
2
m
2
+k
3
m
3
= 0.
Observat ie.

In general, orice mult ime de vectori care cont ine vectorul nul este liniar de-
pendenta.
e) Fie k
1
, k
2
, k
3
R astfel ncat
k
1
p
1
+k
2
p
2
+k
3
p
3
= 0. (8)
Aceasta relat ie se rescrie
_
_
_
k
1
+k
2
+ 3k
3
= 0
k
1
k
2
+k
3
= 0
k
2
+k
3
= 0

_
_
_
k
1
= 2t
k
2
= t
k
3
= t, t R.
De exemplu, pentru t = 1, obt inem k
1
= 2, k
2
= 1, k
3
= 1 si nlocuind n (8) rezulta relat ia
de dependent a liniara:
2p
1
+p
2
p
3
= 0 p
3
= 2p
1
+p
2
.
f ) Este sucient sa aratam ca orice submult ime nita a mult imii date este liniar independenta.
Demonstram acest lucru pentru submult imea 1, cos t, cos
2
t, . . . , cos
n
t, demonstrat ia pen-
tru o submult ime arbitrara de forma cos
k
1
t, . . . , cos
k
n
t, 0 k
1
< . . . < k
n
, n 1 de-
curgand analog. Fie k
0
, k
1
, k
2
, . . . , k
n
R astfel ncat
k
0
+k
1
cos t +k
2
cos
2
t +. . . +k
n
cos
n
t = 0, t R.
Alegem t
1
, t
2
, . . . , t
n+1
R astfel ncat cos t
1
, cos t
2
, . . . , cos t
n+1
sa e distincte doua cate
doua, de exemplu t
k
=

3

1
2
k
, k = 1, n + 1, (0 < t
n+1
< t
n
< . . . < t
1
=

6
).
Obt inem sistemul liniar omogen cu n + 1 ecuat ii si n + 1 necunoscute (k
0
, . . . , k
n
):
_

_
k
0
+k
1
cos t
1
+k
2
cos
2
t
1
+. . . +k
n
cos
n
t
1
= 0
k
0
+k
1
cos t
2
+k
2
cos
2
t
2
+. . . +k
n
cos
n
t
2
= 0
. . .
k
0
+k
1
cos t
n+1
+k
2
cos
2
t
n+1
+. . . +k
n
cos
n
t
n+1
= 0.
(9)
Determinantul matricii coecient ilor este de tip Vandermonde,

1 cos t
1
cos
2
t
1
. . . cos
n
t
1
1 cos t
2
cos
2
t
2
. . . cos
n
t
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 cos t
n+1
cos
2
t
n+1
. . . cos
n
t
n+1

i < j
i, j = 1, n + 1
(cos t
i
cos t
j
) ,= 0.
Deci sistemul omogen (9) are doar solut ia banala k
0
= k
1
= k
2
= . . . k
n
= 0 si n concluzie
mult imea 1, cos t, cos
2
t, . . . , cos
n
t este liniar independenta.
20. a) Fie k
1
, k
2
R. Vectorii e
1
, e
2
sunt liniar independent i deoarece: k
1
e
1
+ k
2
e
2
=
0 (k
1
, k
2
) = (0, 0), de unde rezulta k
1
= k
2
= 0.
Pe de alta parte, x = (x
1
, x
2
) R
2
avem x = x
1
e
1
+ x
2
e
2
L(e
1
, e
2
), deci R
2

L(e
1
, e
2
). Incluziunea inversa este banala, deoarece (x, y) R
2
, avem (x, y) = xe
1
+ye
2

L(e
1
, e
2
). Deci e
1
, e
2
genereaza R
2
.
Deoarece e
1
, e
2
sunt liniar independent i si formeaza un sistem de generatori pentru R
2
,
rezulta ca mult imea e
1
, e
2
formeaza baza n R
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
36 ALGA-GDED
b) Mult imea m
11
, m
12
, m
21
, m
22
reprezinta o baza n M
22
( R).

Intr-adevar, mult imea
este liniar independenta, deoarece:
k
1
m
11
+k
2
m
12
+k
3
m
21
+k
4
m
22
= 0
_
k
1
k
2
k
3
k
4
_
=
_
0 0
0 0
_
,
de unde rezulta k
1
= k
2
= k
3
= k
4
= 0 si orice matrice din spat iul M
22
( R) este o combinat ie
liniara de matricile m
11
, m
12
, m
21
, m
22
. De exemplu, matricea
_
1 5
3 1
_
M
22
( R) se
poate scrie n mod unic:
_
1 5
3 1
_
= m
11
+ 5m
12
+ 3m
21
m
22
.
c) Spat iul vectorial R
3
[X] = p R[X][ grad p 3 al tuturor polinoamelor de grad
cel mult 3, are dimensiunea 3 + 1 = 4.

Intr-adevar, observam ca familia de polinoame
1 = X
0
, X
1
, X
2
, X
3
este liniar independenta, deoarece
k
0
+k
1
X +k
2
X
2
+k
3
X
3
= 0 k
0
= k
1
= k
2
= k
3
= 0
si orice polinom de grad mai mic sau egal cu 3 este o combinat ie liniara nita de monoamele
mult imii 1, X, X
2
, X
3
. De exemplu, polinomul p = 3 +X + 5X
3
se scrie n mod unic:
p = 3 1 + 1 X + 0 X
2
+ 5 X
3
.
21. a) Dimensiunea spat iului R
3
este 3, iar familia B
t
are 3 vectori, deci este sucient
sa demonstram ca vectorii f
1
, f
2
, f
3
sunt liniar independent i (atunci ei vor forma o baza a
lui R
3
). Dar det[f
1
, f
2
, f
3
] =

1 0 1
1 1 1
1 1 0

= 1 ,= 0, deci avem indf

1
, f
2
, f
3
.

In concluzie
B
t
este o baza n spat iul R
3
. Analog se demonstreaza ca B
tt
formeaza o baza n R
3
.
b) Matricea de trecere C
B
0
B
de la baza canonica B
0
la baza B
t
= f
1
, f
2
, f
3
are pe coloane
coecient ii vectorilor f
1
, f
2
, f
3
relativ la B
0
.
Avem f
1
= 1e
1
+ 1e
2
+ 1e
3
= [f
1
]
B
0
=
t
(1, 1, 1); procedand analog pentru f
2
si f
3
, obt inem:
C
B
0
B
= [f
1
, f
2
, f
3
]
B
0
=
_
_
1 0 1
1 1 1
1 1 0
_
_
.
Matricea de trecere C
B

B
0
de la baza B
tt
= g
1
, g
2
, g
3
la baza B
0
= e
1
, e
2
, e
3
are pe
coloane coecient ii vectorilor e
1
, e
2
, e
3
relativ la B
tt
. Determinam matricea C
B

B
0
. Ex-
primam e
1
relativ la baza B
tt
,
e
1
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3
si obt inem sistemul:
_
_
_

3
= 1

2
+ 2
3
= 0

1
+
2
+ 3
3
= 0,
a carui solut ie este
1
= 1;
2
= 2;
3
= 1, deci [e
1
]
B
=
t
(1, 2, 1).
Analog obt inem coordonatele lui e
2
n baza B
tt
,
e
2
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3

1
= 1;
2
= 1;
3
= 0, [e
2
]
B
=
t
(1, 1, 0),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 37
iar pentru e
3
,
e
3
=
1
g
1
+
2
g
2
+
3
g
3

1
= 1;
2
= 0;
3
= 0, [e
3
]
B
=
t
(1, 0, 0).
Asezand coordonatele vectorilor bazei B
0
relativ la B
tt
pe coloane, obt inem matricea de
trecere de la B
tt
la B
0
,
C
B

B
0
= [e
1
, e
2
, e
3
]
B
=
_
_
1 1 1
2 1 0
1 0 0
_
_
.
Altfel.

In general, avem
_
[v]
B
1
= C
B
1
B
2
[v]
B
2
[v]
B
2
= C
1
B
1
B
2
[v]
B
1
[v]
B
2
= C
B
2
B
1
[v]
B
1
C
B
2
B
1
= C
1
B
1
B
2
,
deci n cazul nostru obt inem C
B

B
0
= C
1
B
0
B
=
_
_
0 0 1
0 1 2
1 1 3
_
_
1
=
_
_
1 1 1
2 1 0
1 0 0
_
_
.
Matricea de trecere C
B

B
de la baza B
t
= f
1
, f
2
, f
3
la baza B
tt
= g
1
, g
2
, g
3
are pe
coloane coecient ii vectorilor g
1
, g
2
, g
3
relativ la B
t
.
Determinam matricea C
B

B
. Exprimam g
1
relativ la baza B
t
.
g
1
=
1
f
1
+
2
f
2
+
3
f
3
si obt inem sistemul:
_
_
_

1
+
3
= 0

1
+
2
+
3
= 0

1
+
2
= 1,
a carui solut ie solut ie este
1
= 1;
2
= 0;
3
= 1, deci [g
1
]
B
=
t
(1, 0, 1).
Analog obt inem coordonatele noi ale celorlalt i doi vectori
[g
2
]
B
=
t
(0, 1, 0), [g
3
]
B
=
t
(2, 1, 1).
Asezand coordonatele vectorilor bazei B
tt
relativ la B
t
pe coloane, obt inem matricea de
trecere de la B
t
la B
tt
,
C
B

B
= [g
1
, g
2
, g
3
]
B

=f
1
,f
2
,f
3
]
=
_
_
1 0 2
0 1 1
1 0 1
_
_
.
Altfel.

In general, avem
_
[v]
B
1
= C
B
1
B
2
[v]
B
2
= C
B
1
B
2
(C
B
2
B
3
[v]
B
3
)
[v]
B
1
= C
B
1
B
3
[v]
B
3
C
B
1
B
3
= C
B
1
B
2
C
B
2
B
3
,
deci n cazul nostru obt inem
C
B

B
= C
B

B
0
C
B
0
B
= C
1
B
0
B
C
B
0
B
=
_
_
1 0 1
1 1 1
1 1 0
_
_
1
_
_
0 0 1
0 1 2
1 1 3
_
_
=
_
_
1 0 2
0 1 1
1 0 1
_
_
.
c) Din formula X = CX
t
pentru X = [v]
B
, X
t
= [v]
B
, unde C este matricea C
B

B
de
trecere de la baza B
tt
la baza B
t
, rezulta [v]
B
= C
B

B
[v]
B
, deci
[v]
B
= C
1
B

B
[v]
B
=
_
_
1 0 2
1 1 1
1 0 1
_
_
_
_
1
1
5
_
_
=
_
_
11
5
6
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
38 ALGA-GDED
22. a) Pentru a aa o baza n subspat iul U este sucient sa gasim o familie maximala
de vectori liniar independent i din sistemul dat de generatori (observam ca n mod necesar
card B 3 = dim R
3
). Pentru aceasta, calculam rangul matricii formate din coordonatele
vectorilor u
1
, u
2
, u
3
si u
4
relativ la baza canonica B = e
1
, e
2
, e
3
R
3
. Obt inem succesiv:
u
1
= 1e
1
+ 1e
2
+ 1e
3
= [u
1
]
B
0
=
t
(1, 1, 1).
Procedand analog pentru u
2
, u
3
si u
4
, obt inem:
rang [u
1
, u
2
, u
3
, u
4
]
B
0
= rang
_
_
1 0 0 1
1 0 1 2
1 0 1 2
_
_
= 2,
deoarece pe coloanele 3, 4 se formeaza un minor maximal nenul.
Rezulta indu
3
, u
4
si u
1
, u
2
L(u
3
, u
4
), deci U = L(u
1
, u
2
, u
3
, u
4
) = L(u
3
, u
4
). Astfel
vectorii u
3
, u
4
formeaza si un sistem de generatori liniar independent i pentru V . Deci o baza
a subspat iului U este B
U
= u
3
, u
4
.
Pentru a gasi o bazan subspat iul V , observam ca notand y = t, z = s, ecuat ia x+y2z =
0 are solut iile (x, y, z) = (t +2s, t, s) = t(1, 1, 0) +s(2, 0, 1). Deci orice vector (x, y, z) V
se poate scrie:
v = (x, y, z) = (t + 2s, t, s) = t (1, 1, 0)
. .
v
1
+s (2, 0, 1)
. .
v
2
L(v
1
, v
2
);
rezulta V = L(v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (2, 0, 1)).
Pe de alta parte, vectorii v
1
, v
2
sunt liniar independent i, deoarece:
k
1
v
1
+k
2
v
2
= 0
_
k
1
+ 2k
2
= 0
k
1
= 0, k
2
= 0
k
1
= k
2
= 0.
Altfel. Avem rang[v
1
, v
2
] = rang
_
_
1 2
1 0
0 1
_
_
= 2, deci indv
1
, v
2
.

In concluzie, B
V
=
v
1
, v
2
formeaza o baza n subspat iul V .
Aam o baza pentru U V . Avem v V U a, b, m, n R astfel ncat
v = a(1, 1, 0) +b(2, 0, 1) = m(0, 1, 1) +n(1, 2, 2). (10)
Obt inem astfel sistemul n necunoscutele a si b:
_
_
_
a + 2b = n
a = m+ 2n
b = m+ 2n,
care este compatibil (conform teoremei Rouche) doar daca:

1 2 n
1 0 m+ 2n
0 1 m+ 2n

= 0 m+n = 0 m = n.
Deci folosind relat ia (10) rezulta ca v U V v = n(0, 1, 1) +n(1, 2, 2) = n(1, 1, 1), n
R si prin urmare U V = L(v
0
), unde v
0
= (1, 1, 1). Cum v
0
,= 0
R
3, avem indv
0
, deci o
baza a subspat iului U V este B
UV
= v
0
= (1, 1, 1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 39
Pentru a gasi o baza n U + V , cautam o familie maximala de vectori liniar independent i
din B
U
B
V
, deoarece U + V = L(B
U
) + L(B
V
) = L(B
U
B
V
). Pentru aceasta calculam
rangul matricei formate din coordonatele vectorilor u
3
, u
4
, v
1
, v
2
relativ la baza canonica,
rang
_
_
0 1 1 2
1 2 1 0
1 2 0 1
_
_
= 3.
Coloanele formate cu vectorii u
3
, v
1
, v
2
formeaza un minor nenul, deci u
4
L(u
3
, v
1
, v
2
)
si indu
3
, v
1
, v
2
. Cei trei vectori independent i determina o baza a lui U + V , B
U+V
=
u
3
, v
1
, v
2
si deci dim(U +V ) = 3.
Se observa ca U +V R
3
si spat iile U +V si R
3
au aceeasi dimensiune, deci U +V =
R
3
. Putem astfel alege echivalent pentru U + V baza canonica a spat iului R
3
, B
t
U+V
=
e
1
, e
2
, e
3
.
b) Deoarece o baza n U V este B
UV
= (1, 1, 1), rezulta U V ,= 0.

In concluzie, U
si V nu formeaza suma directa si deci nu sunt suplementare.
c) Deoarece bazele subspat iilor U, V au cate doi vectori, iar bazele subspat iilor UV si U+V
au 1, respectiv 3 vectori, rezulta dimU = dimV = 2, dim(U V ) = 1, dim(U +V ) = 3, deci
teorema Grassmann care arma ca are loc egalitatea
dimU + dimV = dim(U +V ) + dim(U V )
este vericata (2 + 2 = 3 + 1).
23. a) Dimensiunea spat iului P
2
este 3, deci este sucient sa demonstram ca vectorii
p
1
, p
2
, p
3
sunt liniar independent i (atunci ei vor forma o baza).
Fie k
1
, k
2
, k
3
astfel ncat k
1
p
1
+k
2
p
2
+k
3
p
3
= 0. Rezulta:
k
2
X
2
+ (k
1
+k
2
)X + (k
1
+k
3
) = 0
_
_
_
k
2
= 0
k
1
+k
2
= 0
k
1
+k
3
= 0,
sistem ce are solut ia k
1
= k
2
= k
3
= 0, deci avem indp
1
, p
2
, p
3
.
Altfel. Calculam determinantul matricii formate din coordonatele vectorilor p
1
, p
2
, p
3
rel-
ativ la baza canonica 1, X, X
2
asezate pe coloane.

1 0 1
1 1 0
0 1 0

= 1 ,= 0.

In concluzie avem indp

1
, p
2
, p
3
.
b) Pentru a gasi coordonatele vectorului pn baza F = p
1
, p
2
, p
3
cautam scalarii , , R
astfel ncat:
p = p
1
+p
2
+p
3
.

Inlocuind n relat ie vectorii p

1
, p
2
, p
3
obt inem:
1 + 2X + 3X
2
= ( +) + ( +)X +X
2
sau echivalent:
_
_
_
+ = 1
+ = 2
= 3

_
_
_
= 1
= 3
= 2,
deci [p]
F
=
t
(1, 3, 2).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
40 ALGA-GDED
Altfel. Notand B = 1, X, X
2
baza canonica a spat iului P
2
, folosim relat ia X = CX
t
, unde
X = [p]
B
, X
t
= [p]
F
=
t
(, , ), C = C
BF
obt inem
_
_
3
2
1
_
_
=
_
_
0 1 0
1 1 0
1 0 1
_
_
_
_

_
_

_
_
_
= 3
+ = 2
+ = 1
, deci [p]
F
=
_
_
1
3
2
_
_
.
II.2. Produs scalar. Spat ii euclidiene
24. a) Vericam proprietat ile produsului scalar. Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), z =
(z
1
, z
2
) R
2
, R. Atunci
x, y) = y, x) x
1
y
1
+x
2
y
2
= y
1
x
1
+y
2
x
2
. Egalitatea este adevarata, t inand cont
de comutativitatea nmult irii numerelor reale.
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
) +x
2
(y
2
+z
2
) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
1
z
1
+x
2
z
2
= x, y) +x, z);
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
) = x, y);
x, x) 0, x R
2
x
2
1
+x
2
2
0, x R
2
0, iar
x, x) = 0 x
2
1
+x
2
2
= 0
_
x
2
1
= 0
x
2
2
= 0
sistem echivalent cu x = (x
1
, x
2
) = (0, 0) doar daca > 0.

In concluzie operat ia denita n enunt este un produs scalar doar pentru > 0 .
b) Fie A, B, C M
22
(C). Atunci
B, A) = Tr(B
t
A) = Tr(B
t
A) = Tr(B
t
A) = Tr
t
(B
t
A) = Tr(A
t
B) = A, B).
Am folosit proprietatea TrA = Tr(
t
A);
A, B +C) = Tr(A
t
(B +C)) = Tr(A (
t

B +
t

C)) = Tr(A
t

B) + Tr(A
t

C) =
A, B) +A, C);
A, B) = Tr(A
t

B) = Tr(A
t

B) = A, B);
A, A) = Tr(A
t

A).
Fie A =
_
z
1
z
2
z
3
z
4
_
, z
i
C, i = 1, 4. Rezulta
Tr(A
t

A) = Tr
_
z
1
z
2
z
3
z
4
__
z
1
z
3
z
2
z
4
_
= z
1
z
1
+z
2
z
2
+z
3
z
3
+z
4
z
4
=
= [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+[z
3
[
2
+[z
4
[
2
0, A M
22
(C);
A, A) = 0 [z
1
[
2
+[z
2
[
2
+[z
3
[
2
+[z
4
[
2
= 0
z
1
= z
2
= z
3
= z
4
= 0 A = O
M
22
(C).
c) Vericam proprietat ile produsului scalar. Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), C
2
.
x, y) = y, x) x
1
y
2
= y
1
x
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 41
Relat ia obt inuta nu este adevarata pentru orice x, y C
2
. De exemplu, pentru x = (0, 1) si
y = (1, 1) obt inem x
1
y
2
= 0 ,= 1 = y
1
x
2
.

In concluzie, operat ia denita n enunt nu este un
produs scalar, deoarece nu este satisfacuta proprietatea de hermiticitate.
25. Trebuie sa vericam, n ecare caz, proprietat ile produsului scalar.
a) Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
), z = (z
1
, z
2
, z
3
) R
3
, R. Atunci au loc
relat iile:
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
2
x
2
+y
3
x
3
= y, x);
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
) + x
2
(y
2
+z
2
) + x
3
(y
3
+z
3
) = x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ x
3
y
3
+ x
1
z
1
+
x
2
z
2
+x
3
z
3
= x, y) +x, z);
x, y) = (x
1
)y
1
+ (x
2
)y
2
+ (x
3
)y
3
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
) = x, y);
x, x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
0, x R
3
;
x, x) = 0 x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
= 0 x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = O
R
3
b) Fie p = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
, q = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
, r = c
0
+c
1
x +c
2
x
2
P
2
si R. Atunci
avem
p, q) = a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
= b
0
a
0
+b
1
a
1
+b
2
a
2
= q, p);
p, q +r) = a
0
(b
0
+c
0
) +a
1
(b
1
+c
1
) +a
2
(b
2
+c
2
) = a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
0
c
0
+a
1
c
1
+
a
2
c
2
= p, q) +p, r);
p, q) = (a
0
)b
0
+ (a
1
)b
1
+ (a
2
)b
2
= (a
0
b
0
+a
1
b
1
+a
2
b
2
) = p, q);
p, p) = a
2
0
+a
2
1
+a
2
2
0, p P
2
;
p, p) = 0 a
2
0
+a
2
1
+a
2
2
= 0 a
0
= a
1
= a
2
= 0 p = 0.
c) Fie p, q, r polinoamele denite la punctul b).
p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx =
_
1
1
q(x)p(x)dx = q, p);
p, q +r) =
_
1
1
p(x)(q +r)(x)dx =
_
1
1
p(x)(q(x) +r(x))dx =
=
_
1
1
p(x)q(x)dx +
_
1
1
p(x)r(x)dx = p, q) +p, r);
p, q) =
_
1
1
(p)(x)q(x)dx =
_
1
1
p(x)q(x)dx = p, q);
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
42 ALGA-GDED
pozitivitate:
p, p) =
_
1
1
(p(x))
2
dx =
_
1
1
(a
0
+a
1
x +a
2
x
2
)
2
dx =
=
_
1
1
[a
2
0
+ (a
1
x)
2
+ (a
2
x
2
)
2
+ 2a
0
a
1
x + 2a
0
a
2
x
2
+ 2a
1
x a
2
x
2
]dx =
=
_
1
1
[a
2
0
+ 2a
0
a
1
x + (a
2
1
+ 2a
0
a
2
)x
2
+ 2a
1
a
2
x
3
+a
2
2
x
4
]dx =
=
_
a
2
0
x +a
0
a
1
x
2
+ (a
2
1
+ 2a
0
a
2
)
x
3
3
+a
1
a
2
x
4
2
+a
2
2
x
5
5
_

1
1
= 2a
2
0
+
2
3
(a
2
1
+ 2a
0
p
2
) +
2
5
a
2
2
= 2
_
a
0
+
1
3
a
2
_
2
+
8
45
a
2
2
+
2
3
a
2
1
0, p P
2
;
p, p) = 0 2(a
0
+
1
3
a
2
)
2
+
8
45
a
2
2
+
2
3
a
2
1
= 0

_
_
_
a
0
+
1
3
a
2
= 0
a
2
= 0
a
1
= 0
a
0
= a
1
= a
2
= 0 p = 0
P
2
.
d) Prima proprietate a produsului scalar rezulta din comutativitatea nmult irii numerelor
reale, iar celelalte doua rezulta din proprietatea de liniaritate a integralei. Proprietatea a
patra
f, f) =
_
b
a
f
2
(x)dx 0,
are loc deoarece g(x) 0, x [a, b] ,=
g

implica
_
b
a
g(x)dx 0 (proprietatea de monotonie
a operatorului de integrare denita).
Aratam ca f, f) = 0 f = 0. Daca f 0, avem f, f) =
_
b
a
0
2
dx = 0. Implicat ia
f, f) = 0 f 0 este echivalenta cu implicat ia
f , 0 f, f) ,= 0.
Presupunem ca f ,= 0. Atunci exista x
0
[a, b] astfel ncat f(x
0
) ,= 0. Fie = [f(x
0
)[/2.
Funct ia ind continua, rezulta ca exista o vecinatate V a lui x
0
astfel ncat f(x) (f(x
0
)
, f(x
0
) + ), deci [f(x)[ (/2, 3/2) f
2
(x) >
2
/4, x V . Atunci n mult imea
V [a, b] se gaseste un interval I = [c, d] ,=
g

astfel ncat f
2
(x) >
2
/4, x [c, d]. Atunci
f, f) =
_
b
a
f
2
(x)
_
d
c

2
4
dx

2
4
(d c) > 0, deci f, f) , = 0.
e) Fie A, B, C M
22
( R), R.
A, B) = Tr(
t
A B) = Tr
t
(
t
A B) = Tr(
t
B A) = B, A). Am folosit proprietatea
TrA = Tr(
t
A);
A, B +C) = Tr(
t
A(B +C)) = Tr(
t
AB +
t
AC) = Tr(
t
AB) +Tr(
t
AC) =
= A, B) +A, C)
A, B) = Tr(
t
(A)B) = Tr(
t
A B) = Tr(
t
AB) = A, B);
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 43
A, A) = Tr(
t
A A).
Fie A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
, a
ij
R, i, j = 1, 2. Rezulta
Tr(
t
A A) = a
2
11
+a
2
12
+a
2
21
+a
2
22
0, A M
22
( R);
A, A) = 0 a
2
11
+a
2
12
+a
2
21
+a
2
22
= 0 a
11
= a
12
= a
21
= a
22
= 0 A = O
M
22( R )
.
f ) Fie x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
), z = (z
1
, z
2
) C
2
, C. Atunci au loc relat iile
x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
= x
1
y
1
+ x
2
y
2
= y
1
x
1
+y
2
x
2
= y, x);
x, y +z) = x
1
(y
1
+z
1
) +x
2
(y
2
+z
2
) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
1
z
1
+x
2
z
2
= x, y) +x, z);
x, y) = (x
1
)y
1
+ (x
2
)y
2
= (x
1
y
1
+x
2
y
2
) = x, y)
x, x) = x
1
x
1
+x
2
x
2
= [x
1
[
2
+[x
2
[
2
0, x C
2
;
x, x) = 0 [x
1
[ = [x
2
[ = 0 x
1
= x
2
= 0 x = 0
C
2.
26. Folosind produsele scalare canonice pe spat iile considerate si formulele
[[u[[ =
_
u, u), pr
v
u =
u, v)
v, v)
v, cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
,
obt inem:
a) Pentru u = (1, 2), v = (2, 1) R
2
, avem u, v) = 1 (2) + 2 1 = 0 si
_

_
|u| =
_
u, u) =

1
2
+ 2
2
=

5, |v| =
_
(2)
2
+ 1
2
=

5;
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
0
5
(2, 1) = (0, 0), pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
0
5
(1, 2) = (0, 0);
cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
= 0

(u, v) = arccos(0) =

2
.
Deoarece u, v) = 0 rezulta ca cei doi vectori sunt ortogonali.
b) Pentru u = (1, 1, 1), v = (1, 2, 0) R
3
, avem u, v) = 1 1 + 1 (2) + 1 0 = 1 si
_

_
|u| =
_
u, u) =

1
2
+ 1
2
+ 1
2
=

3, [[v[[ =
_
v, v) =
_
1
2
+ (2)
2
=

5;
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
1
5
(1, 2, 0) =
_

1
5
,
2
5
, 0
_
,
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
1
3
(1, 1, 1) = (
1
3
,
1
3
,
1
3
);
cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
1

5
=
1

15
[1, 1],
de unde rezulta

(u, v) = arccos
_

15
_
= arccos
1

15
. Deoarece u, v) = 1 ,= 0, cei doi
vectori nu sunt ortogonali.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
44 ALGA-GDED
c) Folosind produsul scalar canonic pe P
2
, p, q) =
_
1
1
p(x)q(x)dx, p, q P
2
, obt inem
_

_
u, v) =
_
1
1
u(x)v(x)dx =
_
1
1
(1 +x)x
2
dx =
_
x
3
3
+
x
4
4
_

1
1
=
2
3
;
|u| =
_
u, u) =

_
1
1
(u(x))
2
dx =

_
1
1
(1 +x)
2
dx =
_
8
3
;
|v| =
_
v, v) =

_
1
1
(v(x))
2
dx =

_
1
1
x
4
dx =
_
2
5
;
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2/3
2/5
x
2
=
5
3
x
2
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
2/3
8/3
(1 +x) =
1
4
(1 +x),
si cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
2/3
4/

15
=

15
6
[1, 1], de unde rezulta

(u, v) = arccos

15
6
.
Deoarece u, v) , = 0, cei doi vectori nu sunt ortogonali.
Folosind cel de-al doilea produs scalar canonic pe P
2
, p, q) = p
0
q
0
+ p
1
q
1
+ p
2
q
2
, unde
p = p
0
+p
1
x +p
2
x
2
, q = q
0
+q
1
x +q
2
x
2
P
2
, obt inem
_
_
_
u, v) = 0, |u| =

1 + 1 =

2, |v| =

1 = 1;
pr
v
u = pr
u
v = 0, cos

(u, v) = 0 [1, 1],

de unde rezulta

(u, v) = arccos 0 =

2
, deci uv. Se observa ca rezultatele obt inute folosind
cele doua produse scalare difera, desi vectorii sunt aceiasi.
d) Calculam
u, v) =
_
1
0
u(x)v(x)dx =
_
1
0
e
x

e
x
+e
x
2
dx =
=
1
2
_
1
0
e
2x
dx +
1
2
_
1
0
dx =
_
e
2x
4
+
x
2
_

1
0
=
e
2
+ 1
4
;
u, u) =
_
1
0
(u(x))
2
dx =
_
1
0
e
2x
dx =
e
2x
2

1
0
=
e
2
1
2
,
de unde rezulta |u| =
_
u, u) =
_
e
2
1
2
; de asemenea, avem
v, v) =
_
1
0
(v(x))
2
dx =
_
1
0
_
e
x
+e
x
2
_
2
dx =
1
4
_
1
0
(e
2x
+ 2 +e
2x
)dx =
=
1
4
_
e
2x
2
+ 2x
e
2x
2
_

1
0
=
e
2
e
2
+ 4
8
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 45
rezulta |v| =
_
e
2
e
2
+ 4
8
; avem
_

_
pr
v
u =
u,v)
v,v)
v =
e
2
+1
4
e
2
e
2
+4
8

e
x
+e
x
2
=
e
2
+1
e
2
e
2
+4
(e
x
+e
x
);
pr
u
v =
v,u)
u,u)
u =
e
2
+1
4
e
2
1
2
e
x
=
e
2
+1
2(e
2
1)
e
x
;
cos

(u, v) =
u,v)
|u||v|
=
e
2
+1
4

e
2
1
2

e
2
e
2
+4
8
=
e
2
+1

(e
2
1)(e
2
e
2
+4)
[1, 1],
de unde rezulta

(u, v) = arccos
e
2
+ 1
_
(e
2
1)(e
2
e
2
+ 4)
. Deoarece u, v) =
e
2
+1
4
,= 0, vec-
torii u si v nu sunt ortogonali.
e) Avem
_

_
u, v) = Tr(
t
u v) = Tr
_
2 1
1 0
_
= 2 + 0 = 2;
u, u) = Tr(
t
u u) = Tr
_
5 2
2 1
_
= 5 + 1 = 6;
v, v) = Tr(
t
v v) = Tr
_
1 0
0 1
_
= 1 + 1 = 2,
deci |u| =
_
u, u) =

6, |v| =
_
v, v) =

2 si
_

_
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2
2

_
0 1
1 0
_
=
_
0 1
1 0
_
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
2
6

_
1 0
2 1
_
=
_
1/3 0
2/3 1/3
_
.
De asemenea, cos

(u, v) =
u, v)
|u| |v|
=
2

12
=

3
3
[1, 1], deci

(u, v) = arccos

3
3
. Deoarce
u, v) = 2 ,= 0, vectorii u si v nu sunt ortogonali.
f ) Deoarece
_

_
u, v) = i(1 i) + (i)(1 +i) = i(1 +i) i(1 i) = 2;
u, u) = i i + (i) (i) = 2;
v, v) = (1 i) (1 i) + (1 +i) (1 +i) = 4;
vom avea
_

_
|u| =
_
u, u) =

2; |v| =
_
v, v) = 2;
pr
v
u =
u, v)
v, v)
v =
2
4
(1 i, 1 +i) =
_

1
2
+
1
2
i ,
1
2

1
2
i
_
;
pr
u
v =
v, u)
u, u)
u =
u, v)
u, u)
u =
2
2
(i, i) = (i, i).
II.3. Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
27. a) Familia S este ortogonala deoarece v
1
, v
2
) = 1 (2) + 0 1 + 2 1 = 0.
b) Determinam un vector v
3
R
3
, v
3
= (x
1
, x
2
, x
3
), v
3
,= 0 astfel ncat sa e satisfacute
condit iile:
v
1
, v
3
) = 0, v
2
, v
3
) = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
46 ALGA-GDED
Obt inem sistemul liniar
_
x
1
+ 2x
3
= 0
2x
1
+x
2
+x
3
= 0

_
_
_
x
1
= 2
x
2
= 5
x
3
=
, R
Asadar, putem completa sistemul de vectori la o baza ortogonala ntr-o innitate de moduri.
De exemplu, daca alegem = 1, obt inem v
3
= (2, 5, 1).
Vectorii v
1
, v
2
, v
3
sunt ortogonali si nenuli, deci sunt liniar independent i. Numarul lor
ind egal cu dimensiunea lui R
3
rezulta ca ei formeaza o baza (ortogonala) a lui R
3
.
28. a) Complementul ortogonal al spat iului W este mult imea
W

= y R
4
[ y v
1
, y v
2

Pentru a gasi vectorii y W, este sucient sa punem condit iile y, v
1
) = 0, y, v
2
) = 0.
Notand y = (y
1
, y
2
, y
3
, y
4
), aceste condit ii sunt echivalente cu sistemul
_
y
1
+y
3
+y
4
= 0
y
1
y
2
+y
3
= 0
n care minorul corespunzator lui y
1
si y
2
este

1 0
1 1

= 1 ,= 0, deci vom considera y

1
si y
2
drept necunoscute principale, iar y
3
si y
4
necunoscute secundare. Atunci sistemul are
solut iile: y
1
= a b, y
2
= b, y
3
= a, y
4
= b, unde a, b R.
Atunci
W

= (a b, b, a, b) [ a, b R
Observam ca (a b, b, a, b) = a(1, 0, 1, 0) + b (1, 1, 0, 1) si deci o baza n W

este
formata din vectorii
u
1
= (1, 0, 1, 0), u
2
= (1, 1, 0, 1).
b) Deoarece determinantul
det [v
1
, v
2
, u
1
, u
2
] =

1 1 1 1
0 1 0 1
1 1 1 0
1 0 0 1

= 5 ,= 0,
rezulta ca vectorii v
1
, v
2
, u
1
, u
2
sunt liniar independent i. Numarul lor ind egal cu dimen-
siunea spat iului total R
4
, rezulta ca ei formeaza o baza n R
4
, deci L(v
1
, v
2
, u
1
, u
2
) = R
4
.
Dar W + W

= L(v
1
, v
2
) + L(u
1
, u
2
) = L(v
1
, v
2
, u
1
, u
2
) si deci W + W

= R
4
. Deoarece
ntotdeauna avem W W

= 0, rezulta R
4
= W W

.
c) Deoarece are loc relat ia W W

= R
4
, rezulta ca v se scrie n mod unic sub forma
v = v
0
+v

, cu v
0
W si v

. Din v
0
W rezulta ca v
0
= k
1
v
1
+k
2
v
2
cu k
1
, k
2
R,
iar condit ia v

conduce la

v

, v
1
_
= 0 si v

, v
2
) = 0. T inand cont de faptul ca
v

= v v
0
= v k
1
v
1
k
2
v
2
,
relat iile anterioare devin:
_
k
1
v
1
, v
1
) +k
2
v
2
, v
1
) = v, v
1
)
k
1
v
1
, v
2
) +k
2
v
2
, v
2
) = v, v
2
)
Asadar, k
1
si k
2
sunt solut iile sistemului:
_
3k
1
+ 2k
2
= 3
2k
1
+ 3k
2
= 1

_
k
1
= 7/5
k
2
= 3/5
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 47

In concluzie, avem v
0
=
7
5
v
1

3
5
v
2
=
_
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
_
si v

= v v
0
=
_
1
5
,
2
5
,
1
5
,
2
5
_
.
Altfel. B
W
= v
1
, v
2
neind o baza ortogonala, ortogonalizam folosind procedeul Gram-
Schmidt v
1
, v
2
w
1
, w
2
.
w
1
= v
1
= (1, 0, 1, 1)
w
2
= v
2
pr
w
1
v
2
= v
2

v
2
,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
=
= (1, 1, 1, 0)
2
3
(1, 0, 1, 1) = (
1
3
, 1,
1
3
,
2
3
).
Vectorul
_
1
3
, 1,
1
3
,
2
3
_
este paralel cu vectorul (1, 3, 1, 2), deci baza ortogonala a lui
Weste B
ortog, W
= w
1
= (1, 0, 1, 1) , w
2
= (1, 3, 1, 2).
Atunci avem
v
0
= pr
W
v = pr
w
1
v +pr
w
2
v =
v,w
1
)
w
1
,w
1
)
w
1
+
v,w
2
)
w
2
,w
2
)
w
2
=
=
3
3
(1, 0, 1, 1) +
3
15
(1, 3, 1, 2) = (
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
),
iar componenta ortogonala a vectorului v relativ la W este
v

= v pr
W
v = (1, 1, 1, 1)
_
4
5
,
3
5
,
4
5
,
7
5
_
=
_
1
5
,
2
5
,
1
5
,
2
5
_
.
29. a) Utilizand procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala F
1
= u
1
, u
2
, u
3

formata din vectorii

u
1
= v
1
= (1, 1, 1)
u
2
= v
2

v
2
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1
= (1, 1, 0)
2
3
(1, 1, 1) =
_
1
3
,
1
3
,
2
3
_
[[(1, 1, 2)
u
3
= v
3

v
3
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1

v
3
, u
2
)
u
2
, u
2
)
u
2
=
= (1, 0, 0)
1
3
(1, 1, 1)
1
6
(1, 1, 2) = (
1
2
,
1
2
, 0)[[(1, 1, 0).

Impart im ecare vector din baza ortogonala prin norma sa si obt inem o baza ortonormata
F
tt
= w
1
, w
2
, w
3
formata din vectorii
_

_
w
1
=
u
1
|u
1
|
=
_
1

3
,
1

3
,
1

3
_
w
2
=
u
2
|u
2
|
=
_
1

6
,
1

6
,
2

6
_
w
3
=
u
3
|u
3
|
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
Tema. Vericat i ca familia de vectori F
tt
este ortonormala.
b) Se verica faptul ca f
1
= ch si f
2
= id sunt vectori liniar independent i, unde f
1
(x) =
ch x =
e
x
+e
x
2
si f
2
(x) = id(x) = x, pentru orice x [0, 1]. Mai exact,
1
f
1
+
2
f
2
= 0

1
chx+
2
x = 0, x [0, 1]. Dar pentru x = 0 si x = 1 rezulta sistemul
_

1
= 0
e+e
1
2

1
+
2
= 0
cu solut ia
1
=
2
= 0, deci indf
1
, f
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
48 ALGA-GDED
Folosind produsul scalar canonic din C
0
[0, 1] , f, g) =
_
1
0
f(x)g(x)dx, f, g C
0
[0, 1]
si procedeul Gram-Schmidt, construim o baza ortogonala F
t
= g
1
, g
2
formata din vectorii
g
1
= f
1
= ch
g
2
= f
2

f
2
,g
1
)
g
1
,g
1
)
g
1
=
= id
_
1
0
xchxdx
_
1
0
ch
2
xdx
ch = id
1 e
1
(e
2
e
2
+ 4)/8
ch = id
8(e 1)
e(e
2
+e
2
+ 4)
ch.
Normam aceste funct ii si obt inem familia ortonormata F
tt
= e
1
, e
2

_
e
1
=
g
1
|g
1
|
=
_
8
e
2
+4e
2
ch
e
2
=
g
2
|g
2
|
=
id a ch
_
_
1
0
(x a ch x)
2
dx
, a =
8(e 1)
e(e
2
+e
2
+ 4)
.
c) Procedand ca la punctele precedente, ortogonalizam familia
_
p
1
= 1 +x, p
2
= x +x
2
, p
3
= x
_
pentru a obt ine familia ortogonala q
1
, q
2
, q
3
unde:
q
1
= p
1
= 1 +x , q
2
= p
2

p
2
, q
1
)
q
1
, q
1
)
q
1
, q
3
= p
3

p
3
, q
1
)
q
1
, q
1
)
q
1

p
3
, q
2
)
q
2
, q
2
)
q
2
.
Avem
q
1
, q
1
) =
_
1
1
q
2
1
(x)dx =
_
1
1
(1 +x)
2
dx =
8
3
.
si deoarece
p
2
, q
1
) =
_
1
1
p
2
(x)q
1
(x)dx =
_
1
1
(x +x
2
)(1 +x)dx =
4
3
,
rezulta q
2
=
1
2
+
1
2
x +x
2
. Apoi calculam produsele scalare
q
2
, q
2
) =
_
1
1
q
2
2
(x)dx =
_
1
1
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
2
dx =
2
5
,
p
3
, q
1
) =
_
1
1
x(1 +x)dx =
2
3
,
p
3
, q
2
) =
_
1
1
x
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
dx =
1
3
.
Atunci
q
3
= x
1
4
(1 +x)
5
6
_

1
2
+
1
2
x +x
2
_
=
1
6
+
1
3
x
5
6
x
2
.
Normam aceste polinoame si obt inem familia ortonormata r
1
, r
2
, r
3
, unde
r
1
=

6
4
+

6
4
x , r
2
=

10
4
+

10
4
x +

10
2
x
2
, r
3
=

2
4
+

2
2
x
5

2
4
x
2
.
d) Ortogonalizam mult imea data folosind relat iile:
u
1
= w
1
, u
2
= w
2

w
2
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1
, u
3
= w
3

w
3
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1

w
3
, u
2
)
u
2
, u
2
)
u
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 49
Obt inem succesiv: w
2
, u
1
) = i, u
1
, u
1
) = 2, u
2
= (
1
2
, i,
i
2
)[[(1, 2i, i) si w
3
, u
1
) =
0, w
3
, u
2
) = 1, u
2
, u
2
) =
3
2
, u
3
= (
1
3
,
i
3
,
i
3
)[[(1, i, i). Dupa efectuarea calculelor rezulta
familia ortogonala
u
1
= (i, 0, 1) , u
2
= (1, 2i, i), u
3
= (1, i, i)
si prin normare, familia ortonormata v
1
, v
2
, v
3
, unde
v
1
=
u
1
|u
1
|
=
_

2
, 0,
1

2
_
, v
2
=
_
1

6
,
2i

6
,
i

6
_
, v
3
=
_
1

3
,
i

3
,
i

3
_
.
30. a) Prin ortogonalizarea bazei B
W
=
_
p
1
= 1 +x
2
, p
2
= 1
_
obt inem
w
1
= p
1
= 1 +x
2
si
w
2
= p
2
pr
w
1
p
2
= p
2

p
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
= 1
_
1
1
(1 +t
2
)dt
__
1
1
(1 +t
2
)
2
dt
_1
w
1
=
= 1
8/3
56/15
(1 +x
2
) =
2
7

5
7
x
2
,
deci B
W,ortog.
=
_
w
1
= 1 +x
2
, w
2
=
2
7

5
7
x
2
_
. Atunci
v
0
= pr
w
1
v +pr
w
2
v =
v, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
+
v, w
2
)
w
2
, w
2
)
w
2
=
=
8/3
56/15
w
1
+
2/21
2/21
w
2
=
_
5
7
+
5
7
x
2
_
+
_
2
7

5
7
x
2
_
= 1. Deci v

= v v
0
= x.
b) B
W
= v
1
= (2, 1, 0), v
2
= (1, 4, 1) neind o baza ortogonala, ortogonalizam folosind
procedeul Gram-Schmidt v
1
, v
2
w
1
, w
2
.
w
1
= v
1
= (2, 1, 0)
w
2
= v
2
pr
w
1
v
2
= v
2

v
2
, w
1
)
w
1
, w
1
)
w
1
=
= ( 1, 4, 1)
2
5
(2, 1, 0) =
_

9
5
,
18
5
, 1
_
[[(9, 18, 5)
si obt inem B
ortog, W
= w
1
= (2, 1, 0) , w
2
= (9, 18, 5). Atunci avem:
v
0
= pr
w
v = pr
w
1
v +pr
w
2
v =
4
5
(2, 1, 0) +
32
430
(9, 18, 5) =
_
40
43
,
92
43
,
16
43
_
si deci v

= v v
0
=
_
3
43
,
6
43
,
27
43
_
.
c) Se observa ca C, D) = D, C) = 0, deci baza B
W
=
_
C =
_
1 0
0 1
_
, D =
_
0 1
2 0
_
_
este ortogonala; obt inem
v
0
= pr
C
v +pr
D
v =
2
2
_
1 0
0 1
_
+
10
5
_
0 1
2 0
_
=
_
1 2
4 1
_
si v

= v v
0
= 0. Observat ie. v

= 0 v L(C, D).

Intr-adevar, C + D = v =
1, = 2, deci v = C + 2D L(C, D). d) Observam ca W se mai poate scrie:
W = (x, x + 2z, z) [ x, z R = x(1, 1, 0)
. .
v
1
+z (0, 2, 1)
. .
v
2
[ x, z R,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
50 ALGA-GDED
deci o baza a lui W este
B
W
= v
1
= (1, 1, 0) , v
2
= (0, 2, 1) .
Ortogonalizand B
W
, obt inem baza ortogonala B
t
W
= w
1
= (1, 1, 0), w
2
= (1, 1, 1), deci
_

_
v
0
= pr
w
1
v +pr
w
2
v =
1
2
(1, 1, 0) +
2
3
(1, 1, 1) =
_
7
6
,
1
6
,
2
3
_
v

= (2, 1, 1)
_
7
6
,
1
6
,
2
3
_
=
_
5
6
,
5
6
,
5
3
_
.
II.4. Transformari liniare
31. a) Pentru ca T sa e liniara trebuie sa aratam ca k R si x, y R
3
, avem
_
T(x +y) = T(x) +T(y)
T(kx) = kT(x)
.

Intr-adevar, obt inem succesiv
T(x +y) = (x
1
+y
1
x
3
y
3
, x
2
+y
2
, 2x
1
+ 2y
1
2x
3
2y
3
) =
= ((x
1
x
3
) + (y
1
y
3
), x
2
+y
2
, (2x
1
2x
3
) + (2y
1
2y
3
)) =
= (x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
) + (y
1
y
3
, y
2
, 2y
1
2y
3
) = T(x) +T(y)
T(kx) = (kx
1
kx
3
, kx
2
, 2kx
1
2kx
3
) = (k(x
1
x
3
), kx
2
, k(2x
1
2x
3
)) =
= k(x
1
x
3
, x
2
, 2x
1
2x
3
) = kT(x).
Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt
Ker T = v V [ T(v) = 0, ImT = w W [ v V a. T(v) = w.

In cazul nostru ecuat ia T(x) = 0 n necunoscuta x R

3
ne conduce la sistemul
_
_
_
x
1
x
3
= 0
x
2
= 0
2x
1
2x
3
= 0

_
_
_
x
1
= a
x
2
= 0
x
3
= a
, a R.
Rezulta Ker T = (a, 0, a) [ a R. O baza pentru Ker T este formata din vectorul
v
1
= (1, 0, 1), deci
dim Ker T = 1 (11)
si prin urmare defectul lui T este 1. Din relat ia (11) rezulta ca Ker T ,= 0, deci T nu este
injectiva.
Act iunea lui T pe baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) a spat iului
R
3
, furnizeaza vectori ai caror coecient i relativ la baza B constituie coloanele matricii
transformarii T relativ la B. Din relat iile
_

_
T(e
1
) = T((1, 0, 0)) = (1 0, 0, 2 1 0) = (1, 0, 2) = e
1
+ 2e
3
T(e
2
) = T((0, 1, 0)) = (0 0, 1, 0 0) = (0, 1, 0) = e
2
T(e
3
) = T((0, 0, 1)) = (0 1, 0, 0 2 1) = (1, 0, 2) = e
1
2e
3
,
se obt in [T(e
1
)]
B
=
t
(1, 0, 2), [T(e
2
)]
B
=
t
(0, 1, 0), [T(e
3
)]
B
=
t
(1, 0, 2), deci matricea
cautata este [T]
B
=
_
_
1 0 1
0 1 0
2 0 2
_
_
. Daca e
1
, e
2
, e
3
este baza canonica a lui R
3
, atunci
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 51
vectorii T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) genereaza subspat iul vectorial ImT. Extragem dintre acestia
un sistem maximal de vectori liniar independent i si vom obt ine n acest fel o baza pentru
ImT. Deoarece matricea transformarii liniare T are pe coloane coordonatele vectorilor T(e
1
),
T(e
2
), T(e
3
) relativ la baza canonica, rezulta ca este sucient sa calculam rangul acestei
matrice. Aceasta va dimensiunea spat iului ImT, deci rangul lui T. Deoarece rang A = 2,
(de exemplu

1 0
0 1

= 1 ,= 0), rezulta ca rangul transformarii liniare T este 2, o baza n

ImT ind formata din vectorii T(e
1
) = (1, 0, 2) si T(e
2
) = (0, 1, 0).
Cum dim R
3
= 3, rezulta ca ImT ,= R
3
, deci T nu este surjectiva, si deci nici bijectiva.
b) Fie k R si p, q P
2
. Atunci
(T(p +q))(x) = x
_
1
0
(p +q)(t)dt + (p +q)(1) (p +q)
t
(0) =
= x
_
1
0
(p(t) +q(t))dt +p(1) +q(1) p
t
(0) q
t
(0) =
= x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0) +x
_
1
0
q(t)dt +q(1) q
t
(0) =
= (T(p))(x) + (T(q))(x) = (T(p) +T(q))(x), x R,
deci T(p +q) = T(p) +T(q), p, q P
2
. De asemenea, avem
(T(kp))(x) = x
_
1
0
(kp)(t)dt + (kp)(1) (kp)
t
(0) =
= x
_
1
0
kp(t)dt +kp(1) kp
t
(0) =
= k
_
x
_
1
0
p(t)dt +p(1) p
t
(0)
_
= (kT(p))(x), x R,
deci T(kp) = kT(p), p P
2
, k R. Fie p = a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
P
2
. Atunci ecuat ia
T(p) = 0 revine la
x
_
1
0
(a
0
+a
1
t +a
2
t
2
)dt +p(1) p
t
(0) = 0, x R
x
_
a
0
t +a
1
t
2
2
+a
2
t
3
3
_

1
0
+ (a
0
+a
1
+a
2
) a
1
= 0, x R
x
_
a
0
+
a
1
2
+
a
2
3
_
+a
0
+a
2
= 0, x R
_
a
0
+
a
1
2
+
a
2
3
= 0
a
0
+a
2
= 0,
cu solut ia a
0
= , a
1
=
4
3
, a
2
= . Asadar Ker T = (1 +
4
3
X +X
2
) [ R. O baza
pentru Ker T este polinomul p
0
= 1 +
4
3
X +X
2
, deci
dim Ker T = 1 (12)
si prin urmare defectul lui T este 1. Din relat ia (12) rezulta Ker T ,= 0, deci T nu este
injectiva.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
52 ALGA-GDED
Act iunea lui T pe baza canonica B = 1, X, X
2
a spat iului P
2
este data prin
_

_
T(1) = X
_
1
0
dt + 1 0 = X + 1,
T(X) = X
_
1
0
tdt + 1 1 =
X
2
,
T(X
2
) = X
_
1
0
t
2
dt + 1 0 =
X
3
+ 1.
Matricea lui T are pe coloane coecient ii polinoamelor T(1), T(X), T(X
2
) relativ la baza
1, X, X
2
a codomeniului P
2
. Atunci
A = [T]
B
=
_
_
1 0 1
1 1/2 1/3
0 0 0
_
_
.
Pentru a determina imaginea lui T, procedand ca la punctul a) vom calcula rangul matricii
A = [T]
B
= [T(1), T(X), T(X
2
)]
B
. Deoarece det A = 0, dar exista un minor nenul de ordin
2 al lui A (de exemplu,

1 0
1 1/2

,= 0), rezulta ca rangul matricei A este 2, acesta ind si

rangul transformarii T.
O baza n ImT este formata din T(1), T(X). Cum dimP
2
= 3, rezulta ImT ,= P
2
,
deci T nu este surjectiva. Cum T nu este nici injectiva si nici surjectiva rezulta ca T nu este
bijectiva.
c) Pentru k, l R si A, B M
22
( R), avem
T(kA+lB) =
t
(kA+lB) 2 Tr (kA+lB)I
2
=
t
(kA) +
t
(lB) 2( Tr (kA) + Tr (lB))I
2
=
= k
t
A+l
t
B 2k Tr (A)I
2
2l Tr (B) I
2
= kT(A) +lT(B).
Fie A =
_
a
1
a
2
a
3
a
4
_
M
22
( R). Atunci ecuat ia T(A) = 0 se rescrie
_
a
1
a
3
a
2
a
4
_
2(a
1
+a
4
)
_
1 0
0 1
_
= O
M
22
( R)

_
a
1
2a
1
2a
4
a
3
a
2
a
4
2a
1
2a
4
_
=
_
0 0
0 0
_

a
1
2a
4
= 0, a
3
= 0, a
2
= 0, 2a
1
a
4
= 0,
si deci a
1
= a
2
= a
3
= a
4
= 0. Asadar Ker T 0 si cum incluziunea 0 Ker T
este ntotdeauna adevarata, rezulta Ker T = 0, deci T este injectiva si defectul lui T este
dim Ker T = 0.
Baza canonica a spat iului M
22
( R) este
B =
_
m
11
=
_
1 0
0 0
_
, m
12
=
_
0 1
0 0
_
, m
21
=
_
0 0
1 0
_
, m
22
=
_
0 0
0 1
__
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 53
Din relat iile
_

_
T(m
11
) =
_
1 0
0 0
_
2 1
_
1 0
0 1
_
=
_
1 0
0 2
_
= m
11
2m
22
T(m
12
) =
_
0 0
1 0
_
2 0
_
1 0
0 1
_
=
_
0 0
1 0
_
= m
21
T(m
21
) =
_
0 1
0 0
_
2 0
_
1 0
0 1
_
=
_
0 1
0 0
_
= m
21
T(m
22
) =
_
0 0
0 1
_
2 1
_
1 0
0 1
_
=
_
2 0
0 1
_
= 2m
11
m
22
,
se obt ine matricea cautata
A = [T]
B
=
_
_
_
_
1 0 0 2
0 0 1 0
0 1 0 0
2 0 0 1
_
_
_
_
.
Rangul matricii A = [T]
B
= [T(m
11
), T(m
12
), T(m
21
), T(m
22
)] este 4 (deoarece det A ,= 0);
rezulta ca rangul transformarii T este 4, o baza n ImT ind formata din T(m
11
), T(m
12
),
T(m
21
), T(m
22
). Cum dimM
22
( R) = 4, rezulta ca aceasta mult ime este baza si pentru
M
22
( R). Atunci
ImT = L(T(m
11
), T(m
12
), T(m
21
), T(m
22
)) = M
22
( R),
deci T este surjectiva.

In concluzie T rezulta bijectiva.
Altfel. Folosim teorema conform careia un endomorsm pe un spat iu vectorial nit-dimensional
V
n
este simultan injectiv/surjectiv/bijectiv.

In cazul nostru dimV
n
= dimM
22
( R), n =
4 < , iar Ker T = 0, deci T este injectiva, surjectiva si bijectiva; din surjectivitate
rezulta ImT = M
22
( R).
32. a) Pentru k, l R si p, q R
1
[X], avem
(T(kp +lq))(x) = x
_
1
0
(kp +lq)(t)dt + (kp +lq)
_
1
2
_
=
= k
_
x
_
1
0
p(t)dt +p
_
1
2
__
+l
_
x
_
1
0
q(t)dt +q
_
1
2
__
=
= (kT(p) +lT(q))(x), x R,
deci T(kp +lq) = kT(p) +lT(q), k, l R, p, q R
1
[X].
b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = p R
1
[X] [ T(p) = 0,
Dar T(p) = 0 doar daca (T(p))(x) = 0, x R. Consideram polinomul p = a
0
+ a
1
X
R
1
[X]. Atunci
(T(p))(x) = 0 x
_
1
0
(a
0
+a
1
t)dt +a
0
+a
1

1
2
= 0
x
_
a
0
+a
1

1
2
_
+
_
a
0
+a
1

1
2
_
= 0
(x + 1)
_
a
0
+a
1

1
2
_
= 0.
Deoarece aceasta egalitate are loc pentru orice x R, vom obt ine
a
0
+a
1

1
2
= 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
54 ALGA-GDED
cu solut ia a
1
= 2a
0
, deci p = a
0
(1 2x), a
0
R.
Asadar
Ker T = a
0
(1 2X) [ a
0
R, (13)
deci o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X).
Imaginea trasformarii liniare T este ImT = q R
1
[X] [ p R
1
[X] a.. T(p) = q.
Fie q R
1
[X] si p = a
0
+a
1
X. Atunci
T(p) = q X
_
1
0
(a
0
+a
1
t)dt +a
0
+a
1

1
2
= q
(X + 1)(a
0
+
a
1
2
) = q. Ecuat ia T(p) = q n necunoscuta p R
1
[X] are solut ie doar
pentru q L(X + 1), si deci
ImT = (1 +X) [ R. (14)
Dar X + 1 , 0 si prin urmare polinomul (1 +X) formeaza o baza n imaginea lui T.
c) Deoarece o baza n Ker T este formata din polinomul (1 2X), rezulta Ker T ,= 0, deci
T nu este injectiva.
d) Avem dimKer
. .
1
T + dim Im
. .
1
T = dim R
1
[X]
. .
2
.
e) Baza canonica a spat iului R
1
[X] este B = 1, X, deci pentru a aa matricea transformarii
liniare T calculam
T(1) = X
_
1
0
dt + 1 = X + 1
T(X) = X
_
1
0
tdt +
1
2
=
X
2
+
1
2
.

In concluzie, matricea transformarii liniare T este

A = [T]
B
= [T(1), T(X)]
B
=
_
1 1/2
1 1/2
_
.
T este injectiva daca si numai daca sistemul dat de T(a
0
+a
1
X) = 0 [T]
_
a
0
a
1
_
=
_
0
0
_
(scris n forma matriceala) este compatibil determinat. Dar, deoarece sistemul este
omogen si det A =

1 1/2
1 1/2

= 0, rezulta ca sistemul este compatibil nedeterminat, deci T

nu este injectiva.
Deoarece rangul matricii A este 1, rezulta ca rangul transformarii T este 1, deci o baza
n ImT este formata dintr-un singur vector (T(1) sau T(X)). Cum dim R
1
[X] = 2 rezulta
ImT ,= R
1
[X], deci T nu este surjectiva.
f ) Notam cu B = 1, X baza canonica a spat iului R
1
[X] si
B
t
= q
1
= 1 2X, q
2
= 1 +X.
Are loc relat ia
[T]
B
t
= [B
t
]
1
B
[T]
B
[B
t
]
B
,
unde [B
t
]
B
=
_
1 1
2 1
_
, [T]
B
=
_
1 1/2
1 1/2
_
, de unde rezulta [T]
B
t
=
_
0 0
0 3/2
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 55
g) Pentru ca imaginea si nucleul lui T sa e subspat ii suplementare trebuie sa avem Ker T
ImT = 0 si Ker T + ImT = R
1
[X].
Fie p Ker T ImT. Din relat iile (13) si (14) rezulta
_
p = a
0
(1 2X)
p = (1 +X)
a
0
2a
0
X = +X
_
a
0
=
2a
0
=
,
deci a
0
= = 0.

In concluzie p 0, deci Ker T ImT 0. Cum incluziunea inversa
0 Ker T ImT este banala, avem Ker T ImT = 0.
Folosind teorema Grassmann, avem
dim( Ker T + ImT) = dim Ker T+dim ImTdim( Ker T ImT) = 1+10 = 2 = dim R
1
[x] = 2.
Cum Ker T + ImT R
1
[X] si subspat iul are aceeasi dimensiune ca spat iul total, rezulta
Ker T + ImT = R
1
[X]; deci cele doua subspat ii sunt suplementare.
Altfel. Din ind12X, 1+X si Ker T + ImT = L(1 +X)+L(1 2X) = L(1 +X, 1 2X)
rezulta ca 1 2X, 1 +X este baza n Ker T + ImT. Dar Ker T + ImT R
1
[X], deci
Ker T + ImT = R
1
[X] si dim( Ker T + ImT) = 2.
Am vazut ca se verica egalitatea dim Ker T + dim ImT = dim R
1
[X]. Atunci folosind
teorema Grassmann, avem
dim( Ker T ImT) = dim( Ker T) + dim( ImT) dim( Ker T + ImT) = 1 + 1 2 = 0,
deci Ker T ImT = 0 si cele doua subspat ii sunt suplementare.
33. a) Dimensiunea spat iului R
3
este 3, deci este sucient sa demonstram ca vectorii
v
1
, v
2
, v
3
sunt liniar independent i (atunci ei vor forma o baza a lui R
3
). Dar
det[v
1
, v
2
, v
3
] =

1 0 0
1 1 1
1 1 0

= 1 ,= 0,
deci avem indv
1
, v
2
, v
3
.
b)

Inlocuind n relat iile ce denesc aplicat ia T vectorii v
1
, v
2
, v
3
, w
1
si w
2
, obt inem
T((1, 0, 1)) = (0, 1), T((0, 3, 1)) = (1, 1), T((1, 1, 1)) = (1, 0),
deci
T(e
1
+e
3
) = f
2
, T(3e
2
+e
3
) = f
1
+f
2
, T(e
1
e
2
e
3
) = f
1
,
unde B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) si B
t
= f
1
= (1, 0), f
2
= (0, 1) reprezinta
bazele canonice ale spat iului R
3
, respectiv R
2
.
Liniaritatea lui T permite rescrierea acestor relat ii sub forma:
_
_
_
T(e
1
) + T(e
3
) = f
2
3T(e
2
) + T(e
3
) = f
1
+ f
2
T(e
1
) T(e
2
) T(e
3
) = f
1
[T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
)]
_
_
1 0 1
0 3 1
1 1 1
_
_
= [f
1
, f
2
]
_
0 1 1
1 1 0
_
,
sistem compatibil n necunoscutele T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
), cu solut ia
T(e
1
) = 2f
1
3f
2
, T(e
2
) = f
1
f
2
, T(e
3
) = 2f
1
+ 4f
2
,
deci matricea cautata este A = [T]
B,B
= [T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
)]
B
t
=
_
2 1 2
3 1 4
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
56 ALGA-GDED
c) Avem
[T(x)]
B
t
= [T]
BB

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
2x
1
+x
2
2x
3
3x
1
x
2
+ 4x
3
_
,
deci T(x) = (2x
1
+x
2
2x
3
, 3x
1
x
2
+ 4x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
d) T este injectiva daca si numai daca sistemul omogen dat de [T]
BB

_
x
y
_
=
_
0
0
_
este
compatibil determinat. Se observa ca n acest caz rangul matricei [T]
BB
ind strict mai mic
decat numarul de coloane sistemul este compatil nedeterminat, deci T nu este injectiva.
Rangul matricii [T] este 2, deci si rangul transformarii T este 2, o baza n ImT ind formata
din vectorii T(e
1
) = (4, 6) si T(e
2
) = (1, 2). Aceasta este o baza pentru R
2
, deci
rezulta ImT = R
2
, adica T este surjectiva.
34. a) Pentru k, l R si f, g C
1
(0, 1), avem
(T(kf +lg))(x) = (kf +lg)
t
(x) = k f
t
(x) +l g
t
(x) =
= k(T(f))(x) +l(T(g))(x), x (0, 1)
si deci T(kf +lg) = kT(f) +lT(g).
b) Nucleul transformarii liniare T este
Ker T = f C
1
(0, 1) [ Tf = 0.
Dar
T(f) = 0 (T(f))(x) = 0, x (0, 1) f
t
(x) = 0, x (0, 1).

In concluzie, Ker T este mult imea funct iilor constante pe intervalul (0, 1).
Imaginea transformarii liniare T este
ImT = g C
0
(0, 1) [ f C
1
(0, 1) a. T(f) = g.
Dar pentru g C
0
(0, 1), avem
T(f) = g T(f)(x) = g(x), x (0, 1) f
t
(x) = g(x), x (0, 1),
adica f(x) =
_
g(x)dx + c, c R si deci f C
1
(0, 1) a. T(f) = g; rezulta C
0
(0, 1)
ImT. Cum ImT C
0
(0, 1), rezulta ImT = C
0
(0, 1).
c) Avem T(f)(x) = 1 x
2
f
t
(x) = 1 x
2
f(x) = x
x
3
3
+c, c R.
d) Teorema dimensiunii nu se poate aplica, deoarece dim DomT = dimC
1
(0, 1) = .
35. a) Deoarece baza canonica a spat iului R
1
[X] este B = 1, X, pentru a aa imaginea
lui T calculam
(T(1))(x) = x 1, (T(X))(x) = x
2
.
Deci ImT = L(X 1, X
2
) si deoarece X 1, X
2
este familie de vectori liniar indepen-
denta, rezulta B
t
= u
1
= X 1, u
2
= X
2
baza n ImT.
Folosind procedeul Gram-Schimdt construim o baza ortogonala B
tt
= v
1
, v
2

v
1
= u
1
= X 1
v
2
= u
2
pr
v
1
u
2
= u
2

u
2
,v
1
)
v
1
,v
1
)
v
1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 57
Calculam
u
2
, v
1
) =
_
1
1
u
2
(x)v
1
(x)dx =
_
1
1
x
2
(x 1)dx =
2
3
,
v
1
, v
1
) =
_
1
1
v
2
1
(x)dx =
_
1
1
(x 1)
2
dx =
8
3
,
si obt inem v
2
=
1
4
(4X
2
+X 1). Pentru a gasi o baza ortonormata, calculam
_

_
|v
1
| =
_
v
1
, v
1
) =
_
8
3
|v
2
| =
_
v
2
, v
2
) =
_
_
1
1
1
16
(4x
2
+x 1)
2
dx =
_
7
30
si deci baza cautata este B
ttt
=
_
v
1
|v
1
|
,
v
2
|v
2
|
_
=
__
3
8
(X 1), 4
_
30
7
(4X
2
+X 1)
_
.
b) Obt inem T(1 2X) = X(1 2X) 1 = 2X
2
+X 1.
II.5. Transformari liniare particulare
36. a) Nucleul si imaginea unei transformari liniare T : V W sunt respectiv date de:
Ker T = x V [T(x) = 0, ImT = z W[x V a.. T(x) = y.

In cazul nostru ecuat ia T(x) = 0, n necunoscuta x V = R

3
ne conduce la sistemul
_
_
_
x
1
+x
2
+x
3
= 0
x
2
+x
3
= 0
x
3
= 0

_
_
_
x
1
= 0
x
2
= 0
x
3
= 0.
Rezulta Ker T = 0, deci T este injectiva.
Deoarece B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) este o baza (baza canonica) a
lui R
3
, rezulta ca vectorii T(e
1
) = (1, 0, 0), T(e
2
) = (1, 1, 0), T(e
3
) = (1, 1, 1) genereaza
subspat iul vectorial ImT. Deoarece
det[T(B)]
B
= det[T(e
1
), T(e
2
)
,
T(e
3
)]
B
=

1 1 1
0 1 1
0 0 1

= 1 ,= 0,
rezulta ca vectorii T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) sunt liniar independent i si deci formeaza o baza n
ImT. Acesta este o baza si pentru R
3
(deoarece T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
) sunt trei vectori liniar
independent i ntr-un spat iu de dimensiune 3), deci rezulta ImT = R
3
, deci T este surjectiva.
Fiind injectiva si surjectiva, rezulta T bijectiva, deci exista T
1
.
Calculam matricea transformarii liniare T
1
ca ind inversa matricei [T]
B
; obt inem [T
1
]
B
=
[T]
1
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
, iar [T
1
(x)]
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
x
1
x
2
x
2
+x
3
x
3
_
_
,
deci expresia analitica a lui T
1
este
T
1
(x) = (x
1
x
2
)e
1
+ (x
2
+x
3
)e
2
+ (x
3
)e
3
=
= (x
1
x
2
, x
2
+x
3
, x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
b) T(v) = T((1, 1, 1)) = (3, 2, 1); T
1
(v) = T
1
((1, 1, 1)) = (0, 2, 1). Pentru a aa
valoarea expresiei (T
3
2T + Id)(v), calculam mai ntai [T
3
]
B
= [T]
3
B
=
_
_
1 3 2
0 1 1
0 0 1
_
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
58 ALGA-GDED
de unde rezulta
[T
3
2T +Id]
B
= [T
3
]
B
2[T]
B
+ [Id]
B
=
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 2
_
_
.
Prin urmare, [(T
3
2T + Id)(v)]
B
= [T
3
2T + Id]
B
t
(1, 1, 1) =
t
(1, 1, 2)
si deci (T
3
2T +Id)(v) = (1, 1, 2).
37. a) Baza canonica B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) este ortonormata, deci endomor-
smul T este transformare hermitica daca matricea sa A = [T]
B
satisface relat ia A =
t

A.
Aceasta egalitate se verica n acest caz deoarece:
t
A =
_
1 i
i 0
_
=
_
1 i
i 0
_
= A.
b) Deoarece a, b R, rezulta a = a si

b = b, deci avem
t
A =
_
a z
z b
_
=
_
a z
z b
_
= A.
c) Avem
t
A =
_
ia z
z ib
_
=
_
ia z
z id
_
= A, deci endomorsmul T este antiher-
mitian.
d) Endomorsmul T este unitar daca A A

= A

A = I
2
, unde A

=
t
A. Avem
t
A =
_
u v

v

u
_
=
_
u v
v u
_
si deci AA

=
_
u v
v u
_

_
u v
v u
_
=
_
[u[
2
+[v[
2
0
0 [v[
2
+[u[
2
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
. Analog se verica egalitatea A

A = I
2
.
e) Endomorsmul real T se numeste simetric daca matricea sa A = [T]
B
relativ la baza
ortonormata canonica B = e
1
, e
2
R
2
satisface relat ia A =
t
A. Evident, n cazul nostru
aceasta relat ie este satisfacuta.
f ) Endomorsmul T este antisimetric deoarece A =
t
A (ceea ce se poate verica usor).
T se numeste structura complexa daca A
2
= I
2
; avem A
2
=
_
0 1
1 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
. Deoarece A
t
A =
_
0 1
1 0
__
0 1
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
= I
2
si
analog
t
A A = I
2
. Rezulta T endomorsm ortogonal.
g) Avem
A
t
A =
_
cos sin
sin cos
_

_
cos sin
sin cos
_
=
_
cos
2
+ sin
2
0
0 sin
2
+ cos
2

_
= I
2
si analog
t
A A = I
2
, deci T este ortogonal.
h) Endomorsmul T se numeste proiect ie daca A
2
= A. Dar A
2
=
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
= A, deci
T este o proiect ie.
i) T este operator nilpotent de ordinul trei daca A
3
= 0
M
33
( R)
, egalitate care se verica.
38. a) Se foloseste produsul scalar A, B)=Tr A
t
B), A, B M
2
( R). Daca endomor-
smul real T are proprietatea T = T

, adica TA, B) = A, TB), A, B M

2
( R), atunci T
se numeste transformare simetrica.

In acest caz, folosind proprietat ile urmei Tr(C) = Tr(

t
C), Tr(AB) = Tr(BA), avem
TA, B) =
t
A, B) = Tr
t
A
t
B) = Tr
t
(BA) = Tr(BA) = Tr(AB) = Tr(A
t
(
t
B))=
A,
t
B) = A, TB), deci T este simetrica relativ la produsul scalar canonic pe M
22
( R).
b) Se foloseste produsul scalar f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx, f, g C
0
[a, b] V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 59
Fie f, g V . Folosind integrarea prin part i si egalitat ile f(a) = f(b), g(a) = g(b), obt inem:
Tf, g) =
_
b
a
(T(f)(x))g(x)dx =
_
b
a
f
t
(x)g(x)dx = f(x)g(x)[
b
a

_
b
a
f(x)g
t
(x)dx =
= f(b)g(b) f(a)g(a)
_
b
a
f(x)(T(g)(x))dx = 0 f, Tg) = f, Tg),
deci transformarea liniara este antisimetrica relativ la produsul scalar canonic pe C
0
[a, b]
V .
39. a) T
v
este liniara daca T(x +y) = T(x) +T(y), A, B R, x, y V . Avem
T
v
(x +y) = x +y +v, T
v
(x) +T
v
(y) = (x +v) +(y +v) = x +y +v +v,
deci T
v
este liniara daca si numai daca v = v+v, , R (+1)v = 0, , R,
condit ie echivalenta cu v = 0. Evident, pentru v = 0, obt inem T
v
= Id, unicul caz n care
T
v
este liniara.
b) Fie v ,= 0. Se stie ca T = T
v
conserva produsul scalar daca x, y V avem
Tx, Ty) = x, y) x +v, y +v) = x, y)
x, y) +x, v) +v, y) +v, v) = x, y) x, v) +v, y) +v, v) = 0,
relat ie ce trebuie sa aiba loc pentru orice x, y V . Dar pentru x = y = v obt inem
3v, v) = 0 3|v|
2
= 0 |v| = 0 v = 0,
n contradict ie cu presupunerea v ,= 0; deci T nu conserva produsul scalar. De asemenea,
T = T
v
nu conserva norma pentru v ,= 0, deoarece
|T
v
(v)| = |2v| = 2|v| ,= |v|,
si deci relat ia |T
v
(x)| = |x|, x V nu are loc.
c) Se observa ca y V , avem T
v
(y v) = y, deci T
v
este surjectiva. De asemenea, se
observa ca aplicat ia T = T
v
conserva distant a daca d(T
v
(x), T
v
(y)) = d(x, y), x, y V ,
unde d(x, y) = |x y|, x, y V . Avem
d(T
v
(x), T
v
(y)) = |T(x) T(y)| = |(x +v) (y +v)| = |x y| = d(x, y),
deci T = T
v
conserv a distant a indusa de norma data de produsul scalar.
Observat ie. Daca [[ [[ este o norma oarecare pe V , se poate arata analog ca T = T
v
conserva
distant a indusa de [[ [[.
II.6. Vectori si valori proprii. Diagonalizare
40. a) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

2 0 0
0 1
0 1

=
3
+ 2
2
+ 2.
b) Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 2
2
+ 2 = 0,
deci ecuat ia algebrica (
2
+1)( 2) = 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile
proprii ale matricei A si formeaza spectrul transformarii T, (T) = 2. Deoarece nu toate
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
60 ALGA-GDED
radacinile polinomului P() sunt reale, rezulta ca T nu este jordanizabila, deci nu este nici
diagonalizabila.

In acest caz (T
C
) = 2, i, +i , R.
c) Se observa ca pentru =
1
= 2 avem
a
(
1
) = 1, pentru = i avem
a
(i) = 1, iar
pentru = i avem
a
(i) = 1.
Pentru =
1
= 2 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuat ii liniare care are
drept solut ii vectorii proprii asociat i valorii proprii
1
= 2. Acest sistem este:
(A2I
3
)(v) = 0
_
_
0 0 0
0 2 1
0 1 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
2y +z = 0
y 2z = 0,
si are solut iile v = (x, y, z) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci S

1
= L(v
1
) , unde v
1
= (1, 0, 0)
este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S

1
, de
unde
g
(
1
) = dim S

1
= 1.
Precizam ca deoarece
2,3
= i / R,
2,3
nu sunt valori proprii ale endomorsmului T.
Pentru T
C
(complexicatul morsmului T), deci pentru matricea A = [T
C
] M
33
(C),
diagonalizarea poate avea loc.
Pentru =
2
= i, sistemul caracteristic asociat este:
(A+iI
3
)v = 0
_
_
2 +i 0 0
0 i 1
0 1 i
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
(2 +i)x = 0
iy +z = 0
y +iz = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S

2
= L(v
2
) , unde v
2
= (0, i, 1)
este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul propriu S

2
, de
unde
g
(
2
) = dimS

2
= 1.
Pentru =
3
= i, sistemul caracteristic asociat este:
(AiI
3
)v = 0
_
_
2 i 0 0
0 i 1
0 1 i
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
(2 i)x = 0
iy +z = 0
y iz = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (0, it, t) = t(0, i, 1), t C. Deci S

3
= L(v
3
) , unde
v
3
= (0, i, 1) este nenul, deci liniar independent, care formeaza astfel baza n subspat iul
propriu S

3
, de unde
g
(
3
) = dim S

3
= 1.
Se observa ca
a
() =
g
(), pentru orice =
1
,
2
,
3
, deci transformarea T
C
este
diagonalizabila.
41. a) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI) =

3 0 0
0 2 1
0 0 2

=
3
+ 7
2
16 + 12.
Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 7
2
16 + 12 = 0,
deci ecuat ia algebrica ( 3)( 2)
2
= 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
reale ale acestei ecuat ii si deoarece toate radacinile sunt reale, spectrul este (T) = (T
C
) =
3, 2, 2. Deoarece (T
C
) R, rezulta T jordanizabila.
Pentru =
1
= 3 si =
2
= 2 avem
a
(3) = 1, respectiv
a
(2) = 2.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 61
Pentru =
1
= 3, sistemul caracteristic asociat este
(A3I)v = 0
_
_
0 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
b +c = 0
c = 0,
si are solut iile (a, b, c) = (t, 0, 0) = t(1, 0, 0), t R. Deci o baza n subspat iul propriu S

1
este generatorul nenul (deci liniar independent) v
1
= (1, 0, 0), de unde rezulta
g
(
1
) =
dim S

1
= 1 =
a
(
1
).
Pentru =
2
= 2, sistemul caracteristic asociat este:
(A2I)v = 0
_
_
1 0 0
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a = 0
c = 0,
si are solut iile v = (a, b, c) = (0, t, 0) = t(0, 1, 0), t R.

In concluzie, o baza n S

2
este
vectorul v
2
=
t
(0, 1, 0), de unde rezulta
g
(
2
) = dimS

2
= 1.
Deoarece pentru =
2
avem
g
(
2
) = 1 ,=
a
(
2
) = 2 rezulta ca endomorsmul T nu
este diagonalizabil.
b) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

7 4 1
4 7 1
4 4 4

=
3
+ 18
2
81 + 108.
Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0
3
+ 18
2
81 + 108 = 0,
deci ecuat ia algebrica ( 3)
2
( 12) = 0. Valorile proprii ale matricei A sunt radacinile
acestei ecuat ii si deoarece toate sunt reale, spectrul este (T) = (T
C
) = 12, 3, 3. Deoarece
(T
C
) R, rezulta T jordanizabila.
Pentru =
1
= 12 si =
2
= 3 avem
a
(
1
) = 1, respectiv
a
(
2
) = 2.
Pentru =
1
= 12 sistemul caracteristic asociat este
(A12I)v = 0
_
_
5 4 1
4 5 1
4 4 8
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
5a + 4b c = 0
4a 5b c = 0
4a 4b 8c = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R. Deci o baza n subspat iul propriu
S

1
este vectorul v
1
= (1, 1, 1) de unde rezulta
g
(
1
) = dimS

1
= 1 =
a
(
1
).
Pentru =
2
= 3 sistemul caracteristic asociat este
(A3I)v = 0
_
_
4 4 1
4 4 1
4 4 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
4a 4b c = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (, , 4 + 4) = (1, 0, 4) + (0, 1, 4).

In concluzie, o baza
n S

2
este formata din vectorii v
2
= (1, 0, 4) si v
3
= (0, 1, 4), de unde rezulta
g
(
2
) =
dimS

2
= 2 =
a
(
2
).
Deoarece avem
a
(
1
) =
g
(
1
)(= 1) si
a
(
2
) =
g
(
2
)(= 2), rezulta ca endomorsmul T
este diagonalizabil.
Baza B
t
a spat iului R
3
relativ la care matricea endomorsmului T este diagonala, este
formata din vectorii (proprii ai) bazelor de subspat ii proprii ale lui T, adica B
t
= v
1
, v
2
, v
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
62 ALGA-GDED

In concluzie, endomorsmul T este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare si matricea

diagonala, respectiv
C = [v
1
, v
2
, v
3
]
B
=
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
, D =
_
_
12 0 0
0 3 0
0 0 3
_
_
.
Vericam relat ia D = C
1
AC sub forma CD = AC. Avem
C D =
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
_
_
12 0 0
0 3 0
0 0 3
_
_
=
_
_
12 3 0
12 0 3
12 12 12
_
_
;
A C =
_
_
7 4 1
4 7 1
4 4 4
_
_
_
_
1 1 0
1 0 1
1 4 4
_
_
=
_
_
12 3 0
12 0 3
12 12 12
_
_
= CD.
II.7. Forma canonica Jordan
42. a) Calculam polinomul caracteristic
P() = det(AI
3
) =

3 3 3
1 11 6
2 14 7

=
3
+ 7
2
16 + 12.
Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0
3
+ 7
2
16 + 12, deci ecuat ia algebrica
( 3)( 2)
2
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii ale matricei A
si formeaza spectrul transformarii T, (T) = 3, 2, 2. Deoarece toate radacinile polinomului
P() sunt reale, rezulta T jordanizabila.
b) Se observa ca pentru =
1
= 3 avem
a
(
1
) = 1, iar pentru =
2
= 2 avem

a
(
2
) = 2.
Pentru =
1
= 3 sistemul caracteristic asociat este un sistem de ecuat ii liniare care are
drept solut ii vectorii proprii asociat i valorii proprii
1
= 3. Acest sistem este:
(A3I
3
)v = 0
_
_
0 3 3
1 8 6
2 14 10
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
3y + 3z = 0
x + 8y + 6z = 0
2x 14y 10z = 0
si are solut iile (x, y, z) = (2t, t, t) = t(2, 1, 1), t R. Deci S

1
= L(v
1
) unde
v
1
= (2, 1, 1) este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspat iul
propriu S

1
; rezulta
g
(
1
) = dimS

1
= 1 =
a
(
1
). Deci
a
(
1
) =
g
(
1
) si o baza n S

1
este v
1
=
t
(2, 1, 1); familiei v
1
i corespunde celula Jordan J
1
(3) = (3).
Pentru =
2
= 2, sistemul caracteristic asociat este
(A2I
3
)v = 0
_
_
1 3 3
1 9 6
2 14 9
_
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
x + 3y + 3z = 0
x + 9y + 6z = 0
2x 14y 9z = 0
si are solut iile v = (x, y, z) = (3t, 3t, 4t) = t(3, 3, 4), t R. Deci S

2
= L(v
2
), unde
v
2
= (3, 3, 4) este nenul (deci liniar independent), care formeaza astfel baza n subspat iul
propriu S

2
; rezulta
g
(
2
) = dimS

2
= 1. Deoarece avem
g
(
2
) = 1 ,= 2 =
a
(
2
), rezulta
ca endomorsmul T nu este diagonalizabil.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 63
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
2
)
g
(
2
) = 2 1 = 1. Vectorii proprii
au forma v = (3t, 3t, 4t), t R; vectorii principali p = (a, b, c) asociat i i determinam
rezolvand sistemul
(A
2
I
3
)p = v
_
_
1 3 3
1 9 6
2 14 9
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3t
3t
4t
_
_

_
_
_
a + 3b + 3c = 3t
a + 9b + 6c = 3t
2a 14b 9c = 4t,
cu minorul principal

1 3
1 6

,= 0. Condit ia de compatibilitate
car
=

1 3 3t
1 6 3t
2 9 4t

0 este identic satisfacuta, deci sistemul este compatibil nedeterminat. Considerand b necunos-
cuta secundara, notam b = s si obt inem p = (a, b, c) = (s t, s,
4
3
s
2
3
t). Obt inem spre
exemplu, pentru t = 1 si s = 1, vectorul propriu v =
t
(3, 3, 4) si vectorul principal
p =
t
(0, 1, 2). Familiei v
2
, p i corespunde celula Jordan J
2
(2) =
_
2 1
0 2
_
.
c) Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obt inem baza jordanizatoare B
t
=
v
1
= (2, 1, 1); v
2
= (3, 3, 4), p = (0, 1, 2), careia i corespunde matricea Jordan
J = diag (J
1
(3), J
2
(2)) =
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
.
d) Matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B
0
=
[v
1
; v
2
, p]
B
0
=
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
.
Matricea Jordan asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
satisface relat ia J = C
1
AC.
Vericam aceasta relat ie sub forma CJ = AC:
C J =
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
_
_
3 0 0
0 2 1
0 0 2
_
_
=
_
_
6 6 3
3 6 1
3 8 0
_
_
;
A C =
_
_
3 3 3
1 11 6
2 14 7
_
_
_
_
2 3 0
1 3 1
1 4 2
_
_
=
_
_
6 6 3
3 6 1
3 8 0
_
_
= C J.
Deci C J = A C.
43. a) Rezolvam ecuat ia caracteristica
P() = 0 det(AI
3
) = 0
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
= 0,
deci ecuat ia algebrica (+1)
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T) = 1, 1, 1.
Deoarece toate radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru =
1
= 1, cu ordinul de multiplicitate algebrica
a
(
1
) = 3, sistemul caracte-
ristic asociat este un sistem de ecuat ii liniare care are drept solut ii nebanale vectorii proprii
v = (x, y, z) asociat i valorii proprii = 1. Acest sistem este
(A+I
3
)v = 0
_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
3a b + 2c = 0
5a 2b + 3c = 0
a c = 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
64 ALGA-GDED
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, t, t) = t(1, 1, 1), t R. Deci S

= L(v
1
) unde
v
1
= (1, 1, 1) este nenul (deci liniar independent) si formeaza astfel o baza n subspat iul
propriu S

1
, de unde rezulta
g
(
1
) = dimS

1
= 1 ,= 3 =
a
(
1
).
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
1
)
g
(
1
) = 3 1 = 2, pe care i vom
determina rezolvand, pe rand, sistemele (A+I
3
)p
1
= v si (A+I
3
)p
2
= p
1
.
Rezolvam (A+I
3
)p
1
= v, cu p
1
= (a, b, c), impunand condit iile de compatibilitate, sistemul
ind neomogen. Avem
(A+I
3
)p
1
= v
_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t
t
t
_
_

_
_
_
3a b + 2c = t
5a 2b + 3c = t
a c = t
.
Sistemul este compatibil (
car
= 0, vericat i!) nedeterminat. Considerand c = s drept
necunoscuta secundara, se obt ine p
1
= (a, b, c) = (t s, 2t s, s).
Pentru aarea celui de-al doilea vector principal p
2
= (a, b, c), rezolvam sistemul
(A+I
3
)p
2
= p
1

_
_
3 1 2
5 2 3
1 0 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t s
2t s
s
_
_

_
_
_
3a b + 2c = t s
5a 2b + 3c = 2t s
a c = s.
(15)
Pentru a avea sistem compatibil punem condit ia
car

3 1 t s
5 2 2t s
1 0 s

= 0, condit ie
identic satisfacuta. Astfel, pentru s = t, sistemul (15) devine
_
_
_
3a b + 2c = 0
5a 2b + 3c = t
a c = t
, cu
solut iile p
2
= (a, b, c) = ( +t, + 3t, ), R. Obt inem, spre exemplu, pentru t = 1
si = 1 vectorul propriu v = (1, 1, 1) si vectorii principali asociat i p
1
= (0, 1, 1) si p
2
=
(2, 4, 1). Reunind familiile de vectori determinate mai sus, obt inem baza jordanizatoare
B
t
= v = (1, 1, 1); p
1
= (0, 1, 1); p
2
= (2, 4, 1),
careia i corespunde celula Jordan J
3
(1) =
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
= J.

In concluzie, matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B

t
]
B
0
=
[v, p
1
, p
2
]
B
0
=
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
, iar matricea Jordan J asociata endomorsmului T relativ
la baza B
t
satisface relat ia J = C
1
AC CJ = AC.

Intr-adevar, avem
C J =
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
=
_
_
1 1 2
1 0 5
1 2 0
_
_
A C =
_
_
2 1 2
5 3 3
1 0 2
_
_
_
_
1 0 2
1 1 4
1 1 1
_
_
=
_
_
1 1 2
1 0 5
1 2 0
_
_
= C J.
b) Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0 det(A I
3
) = 0

1 0
4 4 0
0 0 2

,
deci ecuat ia algebrica (2)
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 65
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T) = 2, 2, 2. Deoarece toate
radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 2, cu ordinul de multiplicitate algebrica
a
() = 3, sistemul caracteristic asociat
este un sistem de ecuat ii liniare care are drept solut ii nebanale vectorii proprii v = (a, b, c)
asociat i valorii proprii = 2. Acest sistem este
(A2I
3
)v = 0
_
_
2 1 0
4 2 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
2a +b = 0
4a + 2b = 0
0 = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (t, 2t, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 0, 1), s, t R.

In concluzie, o baza
n S

1
este formata din vectorii v
1
= (1, 2, 0) si v
2
= (0, 0, 1), de unde rezulta
g
(
1
) =
dimS

1
= 2.
Numarul de vectori principali necesari este
a
(
1
)
g
(
1
) = 3 2 = 1, pe care i vom
determina rezolvand, sistemul (A 2I
3
)p = v. Rezolvam acest sistem, impunand condit iile
de compatibilitate, sistemul ind neomogen. Notand p = (a, b, c), sistemul se rescrie
(A2I
3
)p = v
_
_
2 1 0
4 2 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
t
2t
s
_
_

_
_
_
2a +b = t
4a + 2b = 2t
0 = s.
Pentru a avea sistem compatibil punem condit iile
car
1
=

1 t
2 2t

= 0 si
car
2
=

1 t
0 s

=
0, de unde rezulta ca trebuie sa avem s = 0.
Considerand a si c necunoscute secundare si notand a = si c = , se obt ine p =
(a, b, c) = (, t + 2, ).
Obt inem, spre exemplu pentru t = 1, s = 0, = 1 si = 2, vectorul propriu v
1
= (1, 2, 0)
si vectorul principal asociat p
1
= (1, 3, 2). Al doilea vector propriu va ales astfel ncat
s ,= 0; spre exemplu pentru t = 1, s = 1 obt inem v
2
= (1, 2, 1). Reunind familiile de
vectori determinate mai sus, obt inem baza jordanizatoare
B
t
= v
1
= (1, 2, 0), p
1
= (1, 3, 2); v
2
= (1, 2, 1),
deci matricea de trecere de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B
0
=
[v
1
, p
1
; v
2
]
B
0
=
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
. Matricea Jordan J asociata endomorsmului T relativ la
baza B
t
este J = diag (J
2
(2), J
1
(2)) =
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
. Relat ia J = C
1
AC CJ = AC
are loc; ntr-adevar, obt inem
C J =
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
=
_
_
2 3 2
4 8 4
0 4 2
_
_
A C =
_
_
0 1 0
4 4 0
0 0 2
_
_
_
_
1 1 1
2 3 2
0 2 1
_
_
=
_
_
2 3 2
4 8 4
0 4 2
_
_
= C J.
c) Rezolvam ecuat ia caracteristica P() = 0 det(AI
3
) = 0

4 7 5
2 3 3
1 2 1

=
0, deci ecuat ia algebrica
3
= 0. Radacinile reale ale acestei ecuat ii sunt valorile proprii
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
66 ALGA-GDED
ale matricei A si formeaza spectrul transformarii liniare, (T) = 0, 0, 0. Deoarece toate
radacinile polinomului caracteristic sunt reale, rezulta T jordanizabila.
Pentru = 0, avem
a
() = 3; determinam vectorii proprii asociat i v = (a, b, c) S

1
,
rezolvand sistemul caracteristic asociat
A v = 0
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 0
2a + 3b + 3c = 0
a + 2b +c = 0,
care are solut iile v = (a, b, c) = (3t, t, t) = t(3, 1, 1), t R.

In concluzie, o baza n S

este
formata din vectorul v
1
= (3, 1, 1), de unde rezulta
g
() = dimS

= 1.
Numarul de vectori principali necesari este
a
()
g
() = 3 1 = 2 pe care i vom
determina rezolvand pe rand, sistemele A p
1
= v si A p
2
= p
1
.
Rezolvam A p
1
= v cu p
1
= (a, b, c), impunand condit iile de compatibilitate, sistemul
ind neomogen. Avem
A p
1
= v
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3t
t
t
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 3t
2a + 3b + 3c = t
a + 2b +c = t.
Sistemul este compatibil (
car
= 0, vericat i!) nedeterminat. Considerand c = s drept
necunoscuta secundara, se obt ine p
1
= (a, b, c) = (3s t, s +t, s).
Pentru aarea celui de-al doilea vector principal p
2
= (a, b, c), rezolvam
A p
2
= p
1

_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
3s t
s +t
s
_
_

_
_
_
4a 7b 5c = 3s t
2a + 3b + 3c = s +t
a + 2b +c = s.
(16)
Pentru a avea sistem compatibil punem condit ia
car
=

4 7 3s t
2 3 s +t
1 2 s

= 0
0 s + 0 t = 0; deci sistemul este compatibil pentru orice s, t R si are solut iile p
2
=
(a, b, c) = (3 s + 2t, +s t, ), R.
Obt inem, spre exemplu, pentru t = s = = 1, vectorul propriu v = (3, 1, 1) si vectorii
principali asociat i p
1
= (4, 2, 1) si p
2
= (2, 1, 1).
Familia celor trei vectori formeaza baza jordanizatoare
B
t
= v = (3, 1, 1), p
1
= (4, 2, 1), p
2
= (2, 1, 1),
careia i corespunde celula Jordan J
3
(0) =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
.

In concluzie, matricea de trecere
de la baza canonica la baza jordanizatoare este C = [B
t
]
B
0
= [v, p
1
, p
2
]
B
0
=
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
,
iar matricea Jordan J asociata endomorsmului T relativ la baza B
t
este J = diag (J
3
(0)) =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
. Relat ia J = C
1
AC CJ = AC are loc; ntr-adevar, obt inem:
C J =
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
=
_
_
0 3 4
0 1 2
0 1 1
_
_
A C =
_
_
4 7 5
2 3 3
1 2 1
_
_
_
_
3 4 2
1 2 1
1 1 1
_
_
=
_
_
0 3 4
0 1 2
0 1 1
_
_
= C J.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 67
II.8. Diagonalizarea endomorsmelor simetrice
44. a) Rezolvam ecuat ia caracteristica:
P( ) = 0 det(A I
3
) = 0

3 2 0
2 2 0
0 0 1

= 0 ( + 1)
2
( 4) = 0.
Radacinile acestei ecuat ii ind reale, sunt valorile proprii ale matricei A si formeaza spectrul
transformarii (T) = 1, 1, 4.
Deoarece matricea A este simetrica (A =
t
A), rezulta ca endomorsmul T este diagona-
lizabil si vectorii sai proprii din susbpat ii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru =
1
= 1, sistemul caracteristic asociat este
(A+I
3
)v = 0
_
_
4 2 0
2 1 0
0 0 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
2a +b = 0
si are solut iile (a, b, c) = s(1, 2, 0) + t(0, 0, 1), s, t R. Deci am obt inut vectorii proprii
generatori v
1
= (1, 2, 0) si v
2
= (0, 0, 1). Se observa ca v
1
, v
2
) = 0, deci v
1
v
2
.
Pentru =
2
= 4, sistemul caracteristic asociat este
(A4I
3
)v = 0
_
_
1 2 0
2 4 0
0 0 5
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
a + 2b = 0
5c = 0
si are solut iile (a, b, c) = t(2, 1, 0), t R.
Notam v
3
= (2, 1, 0) vectorul propriu generator al subspat iului propriu S

2
. Deoarece
v
1
, v
2
, v
3
formeaza o baza diagonalizatoare ortogonala, baza diagonalizatoare ortonormata
este
B =
_
v
1
|v
1
|
,
v
2
|v
2
|
,
v
3
|v
3
|
_
=
__
1

5
,
2

5
, 0
_
, (0, 0, 1) ,
_
2

5
,
1

5
, 0
__
.
b) Rezolvam ecuat ia caracteristica
P( ) = 0 det(A I
3
) = 0

2 1 1
1 2 1
1 1 2

= 0 ( + 3)
2
= 0.
Radacinile acestei ecuat ii sunt reale, deci formeaza spectrul transformarii (T) = 0, 3, 3.
Deoarece matricea A este simetrica (A =
t
A), rezulta ca endomorsmul T este diagonalizabil
si ca vectorii sai proprii din susbpat ii proprii distincte sunt ortogonali.
Pentru =
1
= 0, sistemul caracteristic asociat este
A v = 0
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
2a +b +c = 0
a 2b +c = 0
a +b 2c = 0
si are solut iile
v = (a, b, c) = (t, t, t) = t (1, 1, 1), t R.
Deci am obt inut vectorul propriu generator v
1
= (1, 1, 1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
68 ALGA-GDED
Pentru =
2
= 3, sistemul caracteristic asociat este
(A+ 3I
3
)v = 0
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
a +b +c = 0
si are solut iile v = (a, b, c) = (s t, s, t) = s(1, 1, 0) +t(1, 0, 1), s, t R.
Se observa ca vectorii v
2
= (1, 1, 0) si v
3
= (1, 0, 1) nu sunt ortogonali. Folosind procedeul
Gram-Schmidt obt inem vectorii ortogonali u
2
= (1, 1, 0)si u
3
=
_

1
2
,
1
2
, 1
_
.

In concluzie,
vectorii v
1
= (1, 1, 1), u
2
= (1, 1, 0) si u
3
=
_

1
2
,
1
2
, 1
_
formeaza o baza diagonalizatoare
ortogonala, deci baza diagonalizatoare ortonormata ceruta este
B =
_
v
1
|v
1
|
,
u
2
|u
2
|
,
u
3
|u
3
|
_
=
__
1

3
,
1

3
,
1

3
_
,
_

2
,
1

2
, 0
_
,
_

6
,
1

6
,
2

6
_ _
.
II.9. Teorema Cayley-Hamilton. Funct ii de matrice
45. 1. a) Polinomul caracteristic al matricei A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
este
P
A
() = det(AI) = (1 )(1 )(2 ) =
3
+ 2
2
+ 2.
Termenul liber al polinomului caracteristic este 2 = det A, nenul, deci matricea A este
inversabila. Folosind teorema Cayley-Hamilton, are loc egalitatea P(A) = 0, adica
P(A) A
3
+ 2A
2
+A2I = 0. (17)
Relat ia se rescrie A
3
+ 2A
2
+ A = 2I A(A
2
+ 2A+I) = 2I, de unde, nmult ind la
stanga cu
1
2
A
1
obt inem
1
2
(A
2
+ 2A+I) = A
1
si deci
A
1
=
1
2
(A
2
2AI) =
_
_
1 1 0
0 1/2 0
2 1 1
_
_
.
b) Aplicand teorema mpart irii cu rest n R[t], obt inem
Q(t) t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5 = (t
2
4t 9) P(t) + 19t
2
+t 13.
Dar P(A) = 0, deci
Q(A) = 19A
2
+A13I
3
= 19
_
_
1 6 0
0 4 0
0 6 1
_
_
+
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
+
+
_
_
13 0 0
0 13 0
0 0 13
_
_
=
_
_
7 116 0
0 65 0
2 116 5
_
_
.
c) Valorile proprii ale matricii A sunt distincte:
1
= 1,
2
= 1,
3
= 2. Putem scrie:
f(A) = f(1)Z
1
+f(1)Z
2
+f(2)Z
3
(18)
unde matricele Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = 2Z
1
+Z
3
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = 2Z
2
+ 3Z
3
f(t) = t
2
f(A) = A
2
= Z
1
+Z
2
+ 4Z
3
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 69
de unde obt inem sistemul matricial
_
_
_
2Z
1
+Z
3
= AI
2Z
2
+ 3Z
3
= A+I
Z
1
+Z
2
+ 4Z
3
= A
2
care admite solut ia
Z
1
=

AI 0 1
A + I 2 3
A
2
1 4

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(A
2
3A+ 2I) =
_
_
0 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
Z
2
=

2 AI 1
0 A + I 3
1 A
2
4

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(3A
2
+ 3A+ 6I) =
_
_
1 2 0
0 0 0
1 2 0
_
_
Z
3
=

2 0 AI
0 2 A + I
1 1 A
2

2 0 1
0 2 3
1 1 4

=
1
6
(2A
2
2I) =
_
_
0 2 0
0 1 0
0 2 0
_
_
.
Atunci, pentru f(z) = Q(z) = z
5
+ 2z
4
z
2
+ 5 n relat ia (18) obt inem:
f(A) = f(1)Z
1
+f(1)Z
2
+f(2)Z
3
= 5
_
_
0 0 0
0 0 0
1 0 1
_
_
+ 7
_
_
1 2 0
0 0 0
1 2 0
_
_
+
+65
_
_
0 2 0
0 1 0
0 2 0
_
_
=
_
_
7 116 0
0 65 0
2 116 5
_
_
.
(19)
Pentru f(A) = e
A
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei Z
1
, Z
2
, Z
3
n relat ia (19) obt inem:
e
A
=
1
6
[e
1
(A
2
3A+ 2I) +e(3A
2
+ 3A+ 6I) +e
2
(2A
2
2I)],
si deci e
A
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
e
1
e 2e 2e
2
e
1
_
_
.
Altfel. Pentru cele trei valori proprii
1
= 1,
2
= 1,
3
= 2 se obt in vectorii proprii
generatori pentru subspat iile proprii corespunzatoare
v
1
= (0, 0, 1), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (2, 1, 2),
deci matricea diagonalizatoare este C = [v
1
, v
2
, v
3
] =
_
_
0 1 2
0 0 1
1 1 2
_
_
. Atunci e
A
=
Ce
D
C
1
, unde D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
este matricea diagonala D = C
1
AC asociata luiA.
Prin calcul direct rezulta:
e
A
=
_
_
0 1 2
0 0 1
1 1 2
_
_
_
_
e
1
0 0
0 e 0
0 0 e
2
_
_
_
_
1 0 1
1 2 0
0 1 0
_
_
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
e
1
e 2e 2e
2
e
1
_
_
2) a) Polinomul caracteristic al matricei A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
este
P() = det(AI) = (1 )
2
(2 ) =
3
+ 4
2
5 + 2
si deci, n baza teoremei Cayley-Hamilton, avem
A
3
+ 4A
2
5A+ 2I = 0
1
2
(A
3
4A
2
+ 5A) = I,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
70 ALGA-GDED
deci
A
1
=
1
2
(A
2
4A+ 5I) =
_
_
1 1 0
0 1/2 0
2 1 1
_
_
.
b) Aplicam teoremampart irii cu rest n R[t]; mpart im polinomul Q la P = t
3
+4t
2
5t+2
si obt inem
Q(t) t
5
+ 2t
4
t
2
+ 5 = (t
2
6t 19) P(t) + 47t
2
83t + 43,
deci t inand cont ca P(A) = 0, rezulta
Q(A) = A
5
+ 2A
4
A
2
+ 5I = 47A
2
83A+ 43I =
_
_
7 116 0
0 65 0
22 304 7
_
_
.
c) Valorile proprii ale matricii A sunt
1
=
2
= 1 si
3
= 2. Deoarece
1
=
2
, n acest caz
scriem:
f(A) = f(
1
)Z
1
+f
t
(
1
)Z
2
+f(
3
)Z
3
(20)
sau echivalent
f(A) = f(1)Z
1
+f
t
(1)Z
2
+f(2)Z
3
, (21)
unde matricile Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa, particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = Z
2
+Z
3
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = 2Z
1
+Z
2
+ 3Z
3
f(t) = t
2
f(A) = A
2
= Z
1
+ 2Z
2
+ 4Z
3
,
de unde obt inem sistemul matricial compatibil determinat n necunoscutele Z
1
, Z
2
, Z
3
_
_
_
Z
2
+Z
3
= AI
2Z
1
+Z
2
+ 3Z
3
= A+I
Z
1
+ 2Z
2
+ 4Z
3
= A
2
.
sistem a carui solut ie este
Z
1
= A
2
+ 2A, Z
2
= A
2
+ 3A2I, Z
3
= A
2
2A+I
Pentru f(A) = e
A
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei z
1
, z
2
, z
3
n relat ia (21), obt inem:
e
A
= (A
2
+ 2A)e + (A
2
+ 3A2I)e + (A
2
2A+I)e
2
=
= (2A
2
+ 5A2I)e + (A
2
2A+I)e
2
=
= e
_
_
1 2 0
0 0 0
2 10 1
_
_
+e
2
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
=
_
_
e 2e
2
2e 0
0 e
2
0
2e 10e 6e
2
e
_
_
.
Pentru f(z) = Q(z) = z
5
+ 2z
4
z
2
+ 5 n relat ia (20), rezulta
Q(A) = Q(1)Z
1
+Q
t
(1)Z
2
+Q(2)Z
3
=
= 7
_
_
1 2 0
0 0 0
0 6 1
_
_
+ 11
_
_
0 0 0
0 0 0
2 4 0
_
_
+ 65
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
=
=
_
_
7 116 0
0 65 0
22 304 7
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 71
46. 1) Pentru A =
_
_
1 2 0
0 2 0
2 2 1
_
_
si f(A) = ctg A, prin nlocuirea funct iei f n
relat ia (18), obt inem:
ctg A =
1
6
[(A
2
3A+ 2I) ctg (1) + (3A
2
+ 3A+ 3I) ctg 1 + (2A
2
2I) ctg 2] =
=
1
6
[(4A
2
+ 6A+I) ctg 1 + (2A
2
2I) ctg 2] =
=
1
6
_
_
3 12 0
0 3 0
12 12 11
_
_
ctg 1 +
1
6
_
_
0 12 0
0 6 0
0 12 0
_
_
ctg2.
2) Pentru f(A) = ctg A, nlocuind n relat ia (20), avem
ctg A = (A
2
+ 2A) ctg 1 + (A
2
5A2I)(
1
sin
2
1
) + (A
2
2A+I) ctg 2 =
=
_
_
1 2 0
0 0 0
0 6 1
_
_
ctg 1 +
_
_
8 16 0
0 18 0
14 0 8
_
_
1
sin
2
1
+
_
_
0 2 0
0 1 0
0 6 0
_
_
ctg 2.
47. a) Polinomul caracteristic al matricii A =
_
1 2
2 1
_
este
P() = det(AI) = ( + 1)( 3) =
2
2 3.
Termenul liber 3 al acestui polinom este exact determinantul matricii A, deci A este in-
versabila. Conform teoremei Cayley-Hamilton avem
P(A) A
2
2A3I = 0 A
2
2A = 3I A(A2I) = (A2I)A = 3I
si nmult ind la stanga (respectiv la dreapta) cu
1
3
A
1
, rezulta
A
1
=
1
3
(A2I) =
_
1/3 2/3
2/3 1/3
_
.
b) Aplicam teorema mpart irii cu rest n R[t]; mpart im polinomul Q la P = t
2
2t 3 si
obt inem
Q(t) = t
4
2t
3
+ 3t 4 = (t
2
+ 3)(t
2
2t 3) + 9t + 5,
si cum P(A) A
2
2A3I = 0, rezulta
Q(A) = A
4
2A
3
+ 3A4I = 9A+ 5I =
_
14 18
18 14
_
.
48. Polinomul caracteristic al matricei A =
_
0 2
2 0
_
este
P() = det(AI) =
2
4 = ( 2)( + 2),
deci valorile proprii sunt
1
= 2 si
2
= 2. Putem scrie
f(A) = f(
1
)Z
1
+f(
2
)Z
2
,
deci
f(A) = f(2)Z
1
+f(2)Z
2
, (22)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
72 ALGA-GDED
unde matricile Z
j
, j = 1, 3 nu depind de f; pentru a le aa particularizam funct ia f succesiv:
f(t) = t 1 f(A) = AI = 3Z
1
+Z
2
f(t) = t + 1 f(A) = A+I = Z
1
+ 3Z
2
,
de unde obt inem sistemul matriceal
_
3Z
1
+Z
3
= AI
Z
1
+ 3Z
3
= A+I,
care admite solut ia
Z
1
=
1
4
(A+ 2I) =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
, Z
2
=
1
4
(A+ 2I) =
_
1/2 1/2
1/2 1/2
_
.
Pentru f(t) = e
t
, prin nlocuirea funct iei f si a solut iei Z
1
si Z
2
n relat ia (22) obt inem
e
A
=
1
4
(A+ 2I)e
2
+
1
4
(A+ 2I)e
2
=
_
(e
2
+ e
2
)/2 (e
2
e
2
)/2
(e
2
e
2
)/2 (e
2
+ e
2
)/2
_
.
Pentru f(t) = sin t, prin nlocuirea funct iei f n relat ia (22) obt inem
sin A =
1
4
(A+ 2I) sin(2) +
1
4
(A+ 2I) sin 2 =
1
2
Asin 2 =
_
0 sin 2
sin 2 0
_
.
II.10. Forme biliniare. Forme patratice
49. a) Se verica aditivitatea si omogenitatea aplicat iei /n f si g:
/(f +g, h) =
_
1
0
(f(t) + g(t)) dt
_
1
0
h(s)ds =
=
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
h(s)ds+
_
1
0
g (t)dt
_
1
0
h(s)ds =
= /(f, h) + /(g, h)
/(f, g +h) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
(g(s) +h(s)) ds =
=
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
g (s)ds+
_
1
0
f (t)dt
_
1
0
h(s)ds =
= /(f, g) + /(f, h) , f, g, h V, , R.
b) Avem
/(f, g) =
_
1
0
f(t)dt
_
1
0
g (s)ds =
=
_
1
0
g (s)ds
_
1
0
f(t)dt = A(g, f) , f, g V,
deci / este simetrica.
c) Q(f) = /(f, f) =
__
1
0
f(t)dt
_2
, f C
0
[0, 1].
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 73
d) Vectorii izotropi ai formei patratice Q sunt funct iile f V pentru care Q(f) = 0. Deoarece
f V C
0
[0, 1], avem
_
1
0
f(t)dt = 0. De exemplu, vectorii izotropi ai formei patratice Q
pot funct ii de forma f(t) = t
n+1

1
n+1
, n R. (Vericat i!)
50. a) Se verica aditivitatea si omogenitatea n x si y:
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
1
t
)y
1
2(x
1
+x
1
t
)y
2
2(x
2
+x
2
t
)y
1
+ 3(x
2
+x
2
t
)y
2
=
= (x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
) +(x
1
t
y
1
2x
1
t
y
2
2x
2
t
y
1
+ 3x
2
t
y
2
) =
= /(x, y) +/(x
t
, y).
Analog
/( x, y +y
t
) = /(x, y) + A(x, y
t
) , x, x
t
, y, y
t
R
2
, , R.
Aratam ca forma biliniara / este simetrica:
/(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
=
= y
1
x
1
2y
1
x
2
2y
2
x
1
+ 3y
2
x
2
= /(y, x).
b) Q(x) = /(x, x) = x
2
1
2x
1
x
2
2x
2
x
1
+ 3x
2
2
= x
2
1
4x
1
x
2
+ 3x
2
2
.
c) Matricea asociata formei patratice Q relativ la B = e
1
, e
2
este
A = [/]
e
1
,e
2
]
=
_
/(e
1
, e
1
) /(e
1
, e
2
)
/(e
2
, e
1
) /(e
2
, e
2
)
_
.
Dar
_
/(e
1
, e
1
) = 1, /(e
1
, e
2
) = 2
/(e
2
, e
1
) = 2, /(e
2
, e
2
) = 3,
deci matricea asociata lui / (si lui Q) relative la baza
naturala este A = [/]
B
=
_
1 2
2 3
_
.
d) [/]
B
=
t
[B
t
]
B
[/]
B
[B
t
]
B
=
_
1 1
1 1
__
1 2
2 3
__
1 1
1 1
_
=
_
0 2
2 8
_
.
51. Prin dedublare, deci prin substitut iile
_
x
i
x
j

1
2
(x
i
y
j
+x
j
y
i
)
x
2
i

1
2
(x
i
y
i
+y
i
x
i
) = x
i
y
i
efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obt inem expresia analitica a formai
polare atasate
/(x, y) = x
1
y
1
4
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) + 3x
2
y
2
= x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+ 3x
2
y
2
.
52. a), b) La ambele subpuncte se verica aditivitatea si omogenitatea n x si y.
a) Se observa ca
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
1
t
) y
2
(x
2
+x
2
t
)
2
,=
,= x
1
y
2
+x
1
t
y
2
x
2
2
x
2
2
= /(x, y) +/(x
t
, y),
deci / nu este forma biliniara.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
74 ALGA-GDED
b) Avem
/(x +x
t
, y) = (x
1
+x
1
t
) y
2
(x
2
+x
2
t
) y
1
=
= (x
1
y
2
x
2
y
1
) +(x
1
t
y
2
x
2
t
y
1
) =
= /(x, y) +/(x
t
, y)
/(x, y +y
t
) = x
1
(y
2
+y
2
t
) x
2
(y
1
+y
1
t
) =
= (x
1
y
2
x
2
y
1
) +(x
1
y
2
t
x
2
y
1
t
) =
= /(x, y) +/(x, y
t
), x, x
t
, y, y
t
R
2
, , R.
53. a) si b) Avem
/(x, y) = x
1
y
2
x
2
y
1
, /(y, x) = y
1
x
2
y
2
x
1
= x
1
y
2
+x
2
y
1
.
Se observa ca /(x, y) = /(y, x) , x, y R
2
, deci forma biliniara A este antisimetrica.
c) Notam B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) baza canonica a lui R
2
. Calculam
_
/(e
1
, e
1
) = 0, /(e
1
, e
2
) = 1
/(e
2
, e
1
) = 1, /(e
2
, e
2
) = 0,
de unde rezulta A = [/]
B
=
_
0 1
1 0
_
. Deoarece A =
t
A, rezulta ca forma biliniara /
este antisimetrica.
d) [/]
B
=
t
[B
t
]
B
[/]
B
[B
t
]
B
=
_
1 2
3 1
__
0 1
1 0
__
1 3
2 1
_
=
_
0 7
7 0
_
.
54. a) Obt inem
A(x + x

, y) = 2(x
1
+ x
1

)y
1
3(x
1
+ x
1

) y
3
3(x
3
+ x
3

)y
1
+ 4(x
2
+ x
2

)y
2
=
= (2x
1
y
2
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
) + (2x
1

y
1
3x
1

y
3
3x
3

y
1
+ 4x
2

y
2
) =
= A(x, y) + A(x

, y).
Analog
/( x, y +y
t
) = /(x, y) +/(x, y
t
) , x, x
t
, y, y
t
R
3
, , R.
Aratam ca forma biliniara A este simetrica:
/(x, y) = 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+4x
2
y
2
= 2y
1
x
1
3y
1
x
3
3y
3
x
1
+4y
2
x
2
= /(y, x) , x, y R
3
.
b) Notam B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza canonica a lui R
3
. Calculam
_

_
/(e
1
, e
1
) = 2, /(e
1
, e
2
) = 0, /(e
1
, e
3
) = 3
/(e
2
, e
1
) = 0, /(e
2
, e
2
) = 4, /(e
2
, e
3
) = 0
/(e
3
, e
1
) = 3, /(e
3
, e
2
) = 0, /(e
3
, e
3
) = 0,
de unde rezulta A = [/]
B
=
_
_
2 0 3
0 4 0
3 0 0
_
_
. Efectuam vericarea
/(x, y) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
2 0 3
0 4 0
3 0 0
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
= (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
2y
1
3y
3
4y
2
3y
1
_
_
=
= 2x
1
y
1
3x
1
y
3
+ 4x
2
y
2
3x
3
y
1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 75
c) Nucleul unei forme biliniare simetrice este denit prin
Ker / = x V [ /(x, y) = 0, y V .
Avem
/(x, y) = 0, y V 2x
1
y
1
3x
1
y
3
3x
3
y
1
+ 4x
2
y
2
= 0, y = (y
1
, y
2
, y
3
)
x
1
= x
2
= x
3
= 0 x = 0
R
3,
deci Ker / = 0, de unde rezulta dim Ker / = 0. Rangul formei biliniare / este egal cu
rangul matricii A. Deoarece det A = 36 ,= 0, rezulta rang / = rang A = 3.

In concluzie,
se verica teorema dimensiunii:
dim Ker /
. .
0
+ rang /
. .
3
= dim R
3
. .
3
.
d) Q(x) = /(x, x) = 2x
2
1
3x
1
x
3
3x
3
x
1
+ 4x
2
2
= 2x
2
1
6x
1
x
3
+ 4x
2
2
.
e) Deoarece matricea A este nesingulara rezulta ca forma biliniara / este nedegenerata.
Q admite vectori izotropi nenuli daca si numai daca
Q(x) = 0, x ,= 0 2x
2
1
6x
1
x
3
+ 4x
2
2
= 0, (x
1
, x
2
, x
3
) ,= (0, 0, 0).
Presupunand x
1
,= 0, obt inem x
3
=
2x
2
1
+4x
2
2
6x
1
=
x
1
3
+
2x
2
2
3x
1
. De exemplu, pentru x
1
= 1, x
2
= 1
rezulta x
3
= 1; deci pentru vectorul nenul x = (1, 1, 1) ,= 0
R
3, avem Q(x) = 0.
55. a) Se procedeaza la fel ca la exercit iul 49 a).
b) Calculam [/]
B
:
_

_
a
11
= /(q
1
, q
1
) =
__
1
0
(1 +t)dt
_2
=
_
_
t +
t
2
2
_
1
0
_
2
=
9
4
a
12
= /(q
1
, q
2
) =
__
1
0
(1 +t)dt
___
1
0
s
2
ds
_
=
_
t +
t
2
2
_

1
0

_
s
3
3
_

=
1
2
a
13
= /(q
1
, q
3
) =
_
1
0
(1 +t)dt
_
1
0
1ds =
3
2
a
21
= a
12
=
1
2
, a
22
= /(q
1
, q
2
) =
__
1
0
t
2
dt
_2
=
1
9
a
23
= /(q
2
, q
3
) =
_
1
0
t
2
dt
_
1
0
1ds =
1
3
a
31
= a
13
=
3
2
, a
32
= a
23
=
1
3
, a
33
= /(q
3
, q
3
) =
__
1
0
1ds
_2
= 1,
deci A = [/]
B
=
_
_
9/4 1/2 3/2
1/2 1/9 1/3
3/2 1/3 1
_
_
.
c) Nucleul formei biliniare / este:
Ker / = p V = R
2
[x] [ /(p, q) = 0, q R
2
[x] .
Avem
/(p, q) = 0, q R
2
[x]
_
1
0
p(t)dt
_
1
0
q(s)ds = 0 , q R
2
[x]
_
1
0
p(t)dt = 0. (23)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
76 ALGA-GDED
Consideram polinomul p R
2
[x] de forma p(x) = ax
2
+bx+c. Atunci relat ia (23) se rescrie
_
1
0
(at
2
+bt +c)dt = 0
_
a
t
3
3
+b
t
2
2
+ct
_

1
0
= 0

a
3
+
b
2
+c = 0 c =
a
3

b
2
.
Rezulta
p(x) = ax
2
+bx
_
a
3
+
b
2
_
= a
_
x
2

1
3
_
+b
_
x
1
2
_
,
deci Ker / = L
__
v
1
= x
2

1
3
, v
2
= x
1
2
__
si deoarece vectorii v
1
si v
2
sunt liniar independent i
avem B = v
1
, v
2
o baza n Ker / = 0. Deci dim Ker / = 2.
Rangul formei biliniare / este egal cu rangul matricii A, care se observa ca este egal cu 1.
Se verica astfel teorema dimensiunii, dim Ker /
. .
2
+ rang /
. .
1
= dim R
2
[x]
. .
3
.
d) Q(p) = /(p, p) = (
_
1
0
p(t)dt)
2
.
e) Deoarece matricea A este singulara, rezulta ca forma biliniara / este degenerata. Q
admite vectori izotropi nenuli doar daca
_
1
0
p(t)dt = 0, p ,= 0
_
1
0
(at
2
+bt +c)dt = 0
c =
a
3

b
2
.
56. a) Prin dedublare, deci prin substitut iile
_
x
i
x
j

1
2
(x
i
y
j
+x
j
y
i
)
x
2
i

1
2
(x
i
y
i
+y
i
x
i
) = x
i
y
i
efectuate n expresia analitica a formei patratice Q, obt inem expresia analitica a formai
polare atasate:
/(x, y) = x
1
y
1

1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) +2
1
2
(x
2
y
3
+x
3
y
2
) = x
1
y
1

1
2
x
1
y
2

1
2
x
2
y
1
+x
2
y
3
+x
3
y
2
.
b) Fie B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza canonica a spat iului R
3
. Avem:
_

_
/(e
1
, e
1
) = 1, /(e
1
, e
2
) =
1
2
, /(e
1
, e
3
) = 0
/(e
2
, e
1
) =
1
2
, /(e
2
, e
2
) = 0, /(e
2
, e
3
) = 1
/(e
3
, e
1
) = 0, /(e
3
, e
2
) = 1, /(e
3
, e
3
) = 0,
deci A = [/]
B
=
_
_
1 1/2 0
1/2 0 1
0 1 0
_
_
.
57. a) Avem U

=
_
y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
[ /(v
1
, y) = 0, /(v
2
, y) = 0
_
. Formam sis-
temul de ecuat ii
_
/(v
1
, y) = 0
/(v
2
, y) = 0

_
2y
1
3y
3
+ 4y
2
= 0
3y
1
+ 4y
2
= 0,
ce are solut iile y = (y
1
, y
2
, y
3
) =
_
t,
3
4
t,
5
3
t
_
, t R.

In concluzie, U

=
_
t
_
1,
3
4
,
5
3
_
[ t R
_
=
L(v
3
), unde v
3
=
_
1,
3
4
,
5
3
_
,= 0
R
3. Deci o baza n U

este v
3
= (1; 3/4; 5/3).
b) Din teorema Grassmann avem dim(UU

) = dimU+dimU

dim(U+U

) = 2+13 =
0, de unde rezulta
U U

= 0 . (24)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 77
Deoarece v
1
, v
2
si v
3
sunt 3 vectori liniar independent i n spat iul R
3
de dimensiune 3, rezulta
ca v
1
, v
2
si v
3
formeaza o baza n R
3
, deci
R
3
= U +U

(25)
Din relat iile (24) si (25) rezulta U U

= R
3
.
c) Deoarece U U

= R
3
, restrict ia A[
U
este nedegenerata.
II.11. Expresia canonica a unei forme patratice
58. Folosind relat ia Q =
t
XAX, obt inem expresia analitica a formei patratice Q:
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
0 1 2
1 0 3
2 3 0
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
= (x
2
2x
3
, x
1
+ 3x
3
, 2x
1
+ 3x
2
)
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
= x
1
x
2
2x
1
x
3
+x
1
x
2
+ 3x
2
x
3
2x
1
x
3
+ 3x
2
x
3
=
= 2x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 6x
2
x
3
.
Deoarece forma patratica Q nu cont ine nici un patrat, se aplica schimbarea de coordonate:
_
_
_
x
1
= y
1
+y
2
x
2
= y
1
y
2
x
3
= y
3

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
.
Obt inem
Q(y) = 2(y
1
+y
2
)(y
1
y
2
) 4(y
1
+y
2
)y
3
+ 6(y
1
y
2
)y
3
= 2y
2
1
2y
2
2
+ 2y
1
y
3
10y
2
y
3
.
Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(y) = 2y
2
1
+ 2y
1
y
3
2y
2
2
10y
2
y
3
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2
2y
2
2
10y
2
y
3

1
2
y
2
3
=
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2
+
1
2
(2y
2
5y
3
)
2
+
25y
2
3
2

y
2
3
2
=
=
1
2
(2y
1
+y
3
)
2

1
2
(2y
2
5y
3
)
2
+ 12y
2
3
,
de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate
_
_
_
z
1
= 2y
1
+y
3
z
2
= 2y
2
5y
3
z
3
= y
3

_
_
z
1
z
2
z
3
_
_
=
_
_
2 0 1
0 2 5
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
.
Se observa ca n aceste coordonate forma patratica are expresie canonica. Pentru a obt ine
baza careiai corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate inversa
este:
_

_
y
1
=
1
2
z
1

1
2
z
3
y
2
=
1
2
z
2

5
2
z
3
y
3
= z
3

_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
=
_
_
1/2 0 1/2
0 1/2 5/2
0 0 1
_
_
_
_
z
1
z
2
z
3
_
_
.

In nal, relat ia dintre coordonatele init iale (x

1
, x
2
, x
3
) si cele nale (z
1
, z
2
, z
3
) este:
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 1
_
_
_
_
1/2 0 1/2
0 1/2 5/2
0 0 1
_
_
_
_
z
1
z
2
z
3
_
_
=
_
_
1/2 1/2 3
1/2 1/2 2
0 0 1
_
_
_
_
z
1
z
2
z
3
_
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
78 ALGA-GDED
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este:
[B
t
] = M =
_
_
1/2 1/2 3
1/2 1/2 2
0 0 1
_
_
.
Matricea a formei patratice relativ la aceasta baza este matricea diagonala
[Q]
B
=
_
_
1/2 0 0
0 1/2 0
0 0 12
_
_
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , +) sau nca (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
59. Fie A = [/] matricea formei polare
/(x, y) = x
1
y
1
2x
1
y
2
2x
2
y
1
+x
2
y
2
(obt inuta prin dedublare) asociata formei patratice Q relativ la baza naturala. Avem A =
_
1 2
2 1
_
. Aplicand metoda Jacobi, prin calcul direct obt inem minorii

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 2
2 1

= 3
si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

t
_
1
0
_
, v
2
=
1

e
1
e
2
1 2

=
1
3
(2e
1
e
2
)
_
2/3
1/3
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv
C = [B
t
]
B
=
_
1 2/3
0 1/3
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_

0
/
1
0
0
1
/
2
_
=
_
1 0
0 1/3
_
,
iar expresia analitica a formei n noile coordonate [x]
B
=
t
(x
t
1
, x
t
2
) este Q(x) = x
t2
1

1
3
x
t2
2
.
60. Spectrul matricii A =
_
1 2
2 1
_
asociate formei patratice Q este (A) = 1, 3.
Pentru
1
= 1 aam un vector propriu generator asociat rezolvand sistemul caracteristic
(A(1)I)v = 0
_
2 2
2 2
__
x
y
_
=
_
0
0
_

_
x = t
y = t
, t R.
Solut iile acestui sistem sunt de forma v = (t, t) = t(1, 1), t R, deci un vector propriu
asociat este v
1
= (1, 1). Analog, pentru
2
= 3 avem vectorul propriu asociat v
2
= (1, 1).
Normand baza ortogonala B = v
1
, v
2
obt inem o baza ortonormata
B
t
=
_
w
1
=
_
1

2
,
1

2
_
, w
2
=
_
1

2
,
1

2
__
formata din vectori proprii ai matricei A, a carei matricea asociata este
C = [B
t
]
B
= [w
1
, w
2
] =
_
1/

2 1/

2
1/

2 1/

2
_
.
Atunci matricea formei patratice Q relativ la B
t
este
[Q]
B
=
t
CAC =
_

1
0
0
2
_
=
_
1 0
0 3
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 79
iar expresia canonica a lui Q va Q(x) = x
t2
1
+ 3x
t2
2
, unde am notat [x]
B
=
_
x
t
1
x
t
2
_
.
Signatura formei patratice Q este (, +), (n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 0).
61. a) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate conform metodei
Gauss, ax
2
+bx =
1
a
(ax +
b
2
)
2

b
2
4a
, obt inem:
Q(v) = (x
2
8xy 16xz) + 7y
2
8yz +z
2
=
= x
2
+ 2x (4y 8z) + 7y
2
8yz +z
2
=
= (x 4y 8z)
2
(4y + 8z)
2
+ 7y
2
8yz +z
2
=
= (x 4y 8z)
2
9y
2
72yz 63z
2
=
= (x 4y 8z)
2

1
9
(9y 36z)
2
+ 144z
2
63z
2
=
= (x 4y 8z)
2

1
9
(9y 36z)
2
+ 81z
2
= x
t2

1
9
y
t2
+ 81z
t2
,
de unde examinand restrangerile de patrate obt inem schimbarea de coordonate
_
_
_
x
t
= x 4y 8z
y
t
= 9y 36z
z
t
= z.
Se observa ca relativ la aceste coordonate forma patratica are expresia canonica. Pentru a
obt ine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de coordonate
inversa este
_

_
x = x
t

4
9
y
t
8z
t
y =
1
9
y
t
4z
t
z = z
t

_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 4/9 8
0 1/9 4
0 0 1
_
_
_
_
x

_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare este C = [B
t
] =
_
_
1 4/9 8
0 1/9 4
0 0 1
_
_
.
Matricea diagonala a formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1 0 0
0 1/9 0
0 0 81
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Prin dedublare obt inem forma polara / asociata formei
patratice Q,
/(v
1
, v
2
) = x
1
x
2
4x
1
y
2
4x
2
y
1
8x
1
z
2
8x
2
z
1
+ 7y
1
y
2
4y
1
z
2
4y
2
z
1
+z
1
z
2
,
v
1
= (x
1
, y
1
, z
1
), v
2
= (x
2
, y
2
, z
2
). Matricea acestei forme relativ la baza naturala este A =
[/] =
_
_
1 4 8
4 7 4
8 4 1
_
_
, cu spectrul (A) = 9, 9, 9. Se determina o baza formata
din vectorii proprii ortonormat i ai matricii (fapt posibil deoarece A este matrice simetrica).
Pentru = 9, obt inem sistemul caracteristic
(A9I)v = 0, v
_
_
a
b
c
_
_

_
_
_
8a 4b 8c = 0
4a 2b 4c = 0
8a 4b 8c = 0
b = 2a 2c,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
80 ALGA-GDED
cu solut iile v = (t, 2t 2s, s) = t(1, 2, 0) + s(0, 2, 1), t, s R, deci doi vectori proprii
liniar independent i sunt v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (0, 2, 1). Ortogonalizam v
1
, v
2
cu procedeul
Gram-Schmidt si obt inem
_

_
u
1
= v
1
= (1, 2, 0)
u
2
= v
2
pr
u
1
v
2
= v
2

v
2
, u
1
)
u
1
, u
1
)
u
1
=
= (0, 2, 1)
4
5
(1, 2, 0) = (
4
5
,
2
5
, 1)[[(4, 2, 5).
Aam al treilea vector propriu. Sistemul caracteristic asociat valorii proprii = 9 este
(A+ 9I)v = 0
_
_
_
10a 4b 8c = 0
4a + 16b 4c = 0
8a 4b + 10c = 0
,
are solut iile v = (2t, t, 2t) = t(2, 1, 2), t R, deci obt inem u
3
= v
3
= (2, 1, 2).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii u
1
, u
2
si u
3
, rezulta baza ortonor-
mata cautata cu matricea de trecere asociata [B
t
] =
_
_
1/

5 4/3

5 2/3
2/

5 2/3

5 1/3
0 5/3

5 2/3
_
_
. Matricea
diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]
B
=
_
_
9 0 0
0 9 0
0 0 9
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 4
4 7

= 7 16 = 9,
3
=

1 4 8
4 7 4
8 4 1

= 729
si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1
0
0
_
_
, v
2
=
1

e
1
e
2
1 4

=
1
9
(4e
1
e
2
)
_
_
4/9
1/9
0
_
_
,
v
3
=
1

e
1
e
2
e
3
1 4 8
4 7 4

=
1
729
(72e
1
+ 36e
2
9e
3
)
_
_
8/81
4/81
1/81
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv [B
t
] =
_
_
1 4/9 8/81
0 1/9 4/81
0 0 1/81
_
_
si
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_

0
/
1
0 0
0
1
/
2
0
0 0
2
/
3
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1/9 0
0 0 1/81
_
_
,
iar expresia analitica a formei patratice Q relativ la noile coordonate (x
t
, y
t
, z
t
) este
Q(v
t
) = x
t2
1/9y
t2
+ 1/81z
t2
, v = x
t
v
1
+y
t
v
2
+z
t
v
3
R
3
.
Se observa ca oricare ar metoda de obt inere a expresiei canonice a formei patratice Q,
signatura acesteia este (+, +, ), (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 81
b) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate prin metoda Gauss, deci
folosind restrangeri de patrate de tipul ax
2
+bx =
1
a
(ax +
b
2
)
2

b
2
4a
, obt inem
Q(x) = 5x
2
2
+ 4x
1
x
2
=
1
5
(5x
2
+ 2x
1
)
2
+
4
5
x
2
1
=
1
5
y
2
1
+
4
5
y
2
2
,
de unde rezulta schimbarea de coordonate
_
y
1
= 2x
1
5x
2
y
2
= x
1

_
y
1
y
2
_
=
_
2 5
1 0
__
x
1
x
2
_
.
Pentru a obt ine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de
coordonate inversa este
_
x
1
= y
2
x
2
=
y
1
5
+
2
5
y
2

_
x
1
x
2
_
=
_
0 1
1/5 2/5
__
y
1
y
2
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza sunt
C = [B
t
] =
_
0 1
1/5 2/5
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
1/5 0
0 4/5
_
.
Metoda valorilor proprii. Fie A = [/] matricea formei polare asociate formei patratice
Q
/(x, y) = 5x
2
y
2
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
, x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
) R
2
obt inuta prin dedublare. Matricea acesteia relativ la baza naturala este
A = [/] =
_
A(e
1
, e
1
) A(e
1
, e
2
)
A(e
2
, e
1
) A(e
2
, e
2
)
_
=
_
0 2
2 5
_
unde e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1). Spectrul acestei matrice este (A) = 2, 2. Se determina
o baza formata din vectori proprii ortonomat i ai matricii A (fapt posibil deoarece A este
matrice simetrica); aceasta baza se obt ine, de exemplu, prin normarea unei baze ortogonale
formate din vectori proprii, de matricea asociata [

B] =
_
1 1
1 1
_
; dupa normarea acestora,
obt inem matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice
relativ la aceasta baza,
C = [B
t
] =
_
1/

2 1/

2
1/

2 1/

2
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
2 0
0 2
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii
0
= 1,
1
= 0,
2
=

0 2
2 0

= 4.
Unul dintre minori ind nul, metoda nu este aplicabila. Se observa ca signatura formei
patratice Q este (+, ) sau nca, (n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 0).
c) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q =
t
XAX unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
, obt inem expresia
analitica a formei patratice Q,
Q(x) = (x
1
, x
2
, x
3
)
_
_
3 2 4
2 6 2
4 2 3
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
= 3x
2
1
4x
1
x
2
8x
1
x
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
.
Grupand termenii pentru a forma patrate, obt inem:
Q(x) = 3x
2
1
4x
1
x
2
8x
1
x
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2

16
3
x
2
x
3

4
3
x
2
2

16
3
x
2
3
+ 6x
2
2
4x
2
x
3
+ 3x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
14
3
x
2
2

7
3
x
2
3

28
3
x
2
x
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
3
14
_
14
3
x
2

14
3
x
3
_
2

3
14

14
2
3
2
x
2
3

7
3
x
2
3
=
=
1
3
(3x
1
2x
2
4x
3
)
2
+
3
14
_
14
3
x
2

14
3
x
3
_
2
7x
2
3
=
1
3
y
2
1
+
3
14
y
2
2
7y
2
3
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
82 ALGA-GDED
de unde, examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:
_
_
_
y
1
= 3x
1
2x
2
4x
3
y
2
=
14
3
x
2

14
3
x
3
y
3
= x
3

_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
=
_
_
3 2 4
0 14/3 14/3
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
.
Pentru a obt ine baza careia i corespund aceste coordonate, remarcam ca transformarea de
coordonate inversa este
_

_
x
1
=
1
3
y
1
+
1
7
y
2
+ 2y
3
x
2
=
3
14
y
2
+y
3
x
3
= y
3

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1/3 1/7 2
0 3/14 1
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagnala a formei
patratice relativ la aceasta baza, sunt
C = [B
t
] =
_
_
1/3 1/7 2
0 3/14 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 7
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Procedand analog punctului a), obt inem spectrul matricii
date (A) = 2, 7, 7 si vectorii proprii corespunzatori v
1
= (2, 1, 2), v
2
= (1, 2, 0),
v
3
= (0, 2, 1). Fie u
1
= v
1
. Se observa ca v
1
v
2
, v
1
v
3
. Ortogonalizand v
2
, v
3
cu
procedeul Gram-Schmidt obt inem
_
u
2
= v
2
= (1, 2, 0)
u
3
= v
3
pr
u
2
v
3
= (4/5, 2/5, 1)[[(4, 2, 5).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, u
2
, u
3
obt inem baza ortonor-
mata cautata cu matricea asociata C = [B
t
] =
_
_
2/3 1/

5 4/3

5
1/3 2/

5 2/3

5
2/3 0 5/3

5
_
_
. Matricea diag-
onala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
2 0 0
0 7 0
0 0 7
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 3,
2
=

3 2
2 6

= 14,
3
=

3 2 4
2 6 2
4 2 3

= 98
si vectorii bazei corespunzatoare
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1/3
0
0
_
_
, v
2
=
1

e
1
e
2
3 2

=
1
14
(2e
1
3e
2
)
_
_
1/7
3/14
0
_
_
,
v
3
=
1

e
1
e
2
e
3
3 2 4
2 6 2

=
1
98
(28e
1
+ 14e
2
+ 14e
3
)
_
_
2/7
1/7
1/7
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1/3 1/7 2/7
0 3/14 1/7
0 0 1/7
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 1/7
_
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 83
iar expresia analitica a formei n noile coordonate (x
t
, y
t
, z
t
) este:
Q(v
t
) =
1
3
x
t2
+
3
14
y
t2

1
7
z
t2
, v = x
t
v
1
+y
t
v
2
+z
t
v
3
R
3
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, ), (n
+
, n

, n
0
) = (2, 1, 0).
d) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q =
t
XAX, unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
=
t
(x
1
, x
2
, x
3
),
obt inem expresia analitica a formei patratice
Q(x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
2x
1
x
3
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
,
care dupa gruparea termenilor pentru a forma patrate devine Q(x) = (x
1
+x
2
x
3
)
2
+
(x
2
+x
3
)
2
+x
2
3
.
Examinand restrangerile de patrate, rezulta schimbarea de coordonate:
_
_
_
y
1
= x
1
+x
2
x
3
y
2
= x
2
+x
3
y
3
= x
3

_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
,
iar transformarea de coordonate inversa este:
_
_
_
x
1
= y
1
y
2
+ 2y
3
x
2
= y
2
y
3
x
3
= y
3

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza sunt
C = [B
t
] = M =
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Polinomul caracteristic al matricii A este P() =
3
+6
2

9 + 1. Radacinile polinomului sunt reale, deoarece A este matrice simetrica, nsa ind
irat ionale, nu pot determinate direct. Prin urmare metoda valorilor proprii nu se poate
aplica.
Metoda Jacobi. Obt inem minorii Jacobi
0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 1
1 2

= 1,
3
=

1 1 1
1 2 0
1 0 3

= 1 si baza asociata
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1
0
0
_
_
, v
2
=
1

2
_
e
1
e
2
1 1
_
= e
1
e
2

_
_
1
1
0
_
_
,
v
3
=
1

e
1
e
2
e
3
1 1 1
1 2 0

= 2e
1
e
2
+e
3

_
_
2
1
1
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1 1 2
0 1 1
0 0 1
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +), (n
+
, n

, n
0
) = (3, 0, 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
84 ALGA-GDED
e) Metoda Gauss. Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(x) =
1
1
(x
1
+ 3x
3
)
2
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
+ 4x
3
3
=
= (x
1
+ 3x
3
)
2
+ (x
2
+ 2x
3
)
2
= y
2
1
+y
2
2
.
Din relat iile schimbarii de coordonate
_
_
_
y
1
= x
1
+ 3x
3
y
2
= x
2
+ 2x
3
y
3
= x
3

_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
=
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
obt inem
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
,
deci matricea noii baze si matricea diagonala a formei patratice sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1 0 3
0 1 2
0 0 1
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Matricea relativ la baza naturala a formei polare / (obt inuta
prin dedublarea formei patratice Q) este A = [/]
B
=
_
_
1 0 3
0 1 2
3 2 5
_
_
, are spectrul (A) =
7, 2, 0 si vectorii proprii corespunzatori v
1
= (2, 1, 4), v
2
= (1, 2, 1), v
3
= (3, 2, 1). Prin
normarea bazei ortonormate formate din vectorii proprii v
1
, v
2
, v
3
obt inem baza ortonormata
cautata cu matricea asociata C = [B
t
] =
_
_
2/

21 1/

6 3/

14
1/

21 2/

6 2/

14
4/

21 1/

6 1/

14
_
_
.
Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_
7 0 0
0 2 0
0 0 0
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 1,
2
=

1 0
0 1

= 1,
3
=

1 0 3
0 1 2
3 2 5

= 0.
Unul din minori ind nul, metoda nu este aplicabila.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, , 0) sau (n
+
, n

, n
0
) = (1, 1, 1).
f ) Metoda Gauss. Folosind relat ia Q(x) =
t
X A X, unde A = [Q]
B
, X = [x]
B
, obt inem
expresia analitica a formei patratice Q,
Q(x) = 2x
1
x
2
6x
1
x
3
6x
2
x
4
+ 2x
3
x
4
, x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) R
4
.
Deoarece forma patratica Q nu cont ine termeni de forma a
ii
x
2
i
, i = 1, 4, efectuam schimbarea
de coordonate
_
_
_
x
1
= y
1
+y
2
x
2
= y
1
y
2
x
3
= y
3
, x
4
= y
4

_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1 1 0 0
1 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
y
4
_
_
_
_
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 85
Notam cu M matricea din membrul drept. Relativ la noile coordonate, avem
Q(x) = 2y
2
1
2y
2
2
6y
1
y
3
6y
1
y
4
6y
2
y
3
+ 6y
2
y
4
+ 2y
3
y
4
.
Grupand termenii pentru a forma patrate se obt ine n nal
Q(y) =
1
2
(2y
1
3y
3
3y
4
)
2
9
_

9
2
y
3
3y
2

7
2
y
4
_
2
+
1
2
(2y
2

2
3
y
4
)
2
2y
2
4
=
=
1
2
z
2
1

2
9
z
2
2
+
1
2
z
2
3
2z
2
4
,
de unde rezulta transformarea de coordonate
_

_
z
1
= 2y
1
3y
3
3y
4
z
2
= 3y
2

9
2
y
3

7
2
y
4
z
3
= 2y
2

2
3
y
4
z
4
= y
4
,

_
_
_
_
z
1
z
2
z
3
z
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
2 0 3 3
0 3 9/2 7/2
0 2 0 2/3
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
y
4
_
_
_
_
,
a carei inversa este
_

_
y
1
=
1
2
z
1
+
1
3
z
2

1
2
z
3
y
2
=
1
2
z
3
+
1
3
z
4
y
3
=
2
9
z
2

1
3
z
3
z
4
y
4
= z
4

_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
y
4
_
_
_
_
=
_
_
_
_
1/2 1/3 1/2 0
0 0 1/2 1/3
0 2/9 1/3 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
z
1
z
2
z
3
z
4
_
_
_
_
.
Notam cu N matricea din membrul drept. Matricea de trecere la baza diagonalizatoare se
obt ine folosind relat iile X = MY = MNZ CZ; obt inem matricea de trecere C si respectiv
matricea diagonala a formei patratice relativ la aceasta baza:
C = [B
t
] = MN =
_
_
_
_
1/2 1/3 0 1/3
1/2 1/3 1 1/3
0 2/9 1/3 1
0 0 0 1
_
_
_
_
,
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_
_
_
1/2 0 0 0
0 2/9 0 0
0 0 1/2 0
0 0 0 2
_
_
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = 4, 2, 2, 4, iar vectorii
proprii corespunzatori sunt
v
1
= (1, 1, 1, 1), v
2
= (1, 1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1, 1), v
4
= (1, 1, 1, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, v
2
, v
3
si v
4
obt inem baza
ortonormata cautata cu matricea asociata
C = [B
t
] =
_
_
_
_
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
1/2 1/2 1/2 1/2
_
_
_
_
.
Matricea diagonala atasata formei patratice relativ la aceasta baza este
[Q]
B
=
t
CAC =
_
_
_
_
4 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 0 4
_
_
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
86 ALGA-GDED
Metoda Jacobi. Deoarece minorul
1
= 0 este nul, metoda nu este aplicabila.
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, , ) sau (n
+
, n

, n
0
) = (2, 2, 0).
g) Metoda Gauss. Procedand analog punctului c), obt inem expresia analitica a formei
patratice Q,
Q(x) = 5x
2
1
4x
1
x
2
4x
1
x
3
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
.
Grupand termenii pentru a forma patrate obt inem:
Q(x) =
1
5
(5x
1
2x
2
2x
3
)
2
+
26
5
x
2
2
+
16
5
x
2
3

8
5
x
2
x
3
=
=
1
5
(5x
1
2x
2
2x
3
)
2
+
5
26
_
26
5
x
2

4
5
x
3
_
2

40
13
x
2
3
=
=
1
5
y
2
1
+
5
26
y
2
2

40
13
y
2
3
,
de unde rezulta transformarea inversa de coordonate:
_

_
x
1
=
1
5
y
1
+
1
13
y
2
+
6
13
y
3
x
2
=
5
26
y
2
+
2
13
y
3
x
3
= y
3

_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
_
_
1/5 1/13 6/13
0 5/26 2/13
0 0 1
_
_
_
_
y
1
y
2
y
3
_
_
,
deci matricea de trecere la baza diagonalizatoare, respectiv matricea diagonala a formei
patratice relativ la aceasta baza sunt:
C = [B
t
] = M =
_
_
1/5 1/13 6/13
0 5/26 2/13
0 0 1
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 40/13
_
_
.
Metoda valorilor proprii. Spectrul matricii A este (A) = 2, 5, 8, iar vectorii proprii
corespunzatori sunt
v
1
= (2, 1, 2), v
2
= (1, 2, 2), v
3
= (2, 2, 1).
Prin normarea bazei ortogonale formate din vectorii proprii v
1
, v
2
si v
3
obt inem baza orto-
normata cautate cu matricea asociata [B
t
] =
_
_
2/3 1/3 2/3
1/3 2/3 2/3
2/3 2/3 1/3
_
_
. Matricea diagonala
atasata formei patratice relativ la aceasta baza este [Q]
B
=
_
_
2 0 0
0 5 0
0 0 8
_
_
.
Metoda Jacobi. Prin calcul direct, obt inem minorii:

0
= 1,
1
= 5,
2
=

5 2
2 6

= 26,
3
=

5 2 2
2 6 0
2 0 4

= 80
si vectorii bazei corespunzatoare:
v
1
=
1

1
e
1

_
_
1/5
0
0
_
_
, v
2
=
1

e
1
e
2
5 2

=
1
26
(2e
1
5e
2
)
_
_
1/13
5/26
0
_
_
,
v
3
=
1

e
1
e
2
e
3
5 2 2
2 6 0

=
1
80
(12e
1
+ 4e
2
+ 26e
3
)
_
_
3/20
1/20
13/40
_
_
,
deci matricea de trecere la noua baza B
t
si matricea diagonala atasata formei patratice relativ
la aceasta baza sunt respectiv:
C = [B
t
] =
_
_
1/5 1/13 3/20
0 5/26 1/20
0 0 13/40
_
_
, [Q]
B
=
t
CAC =
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 13/40
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 87
Se observa ca signatura formei patratice Q este (+, +, +) sau (n
+
, n

, n
0
) = (3, 0, 0).
III.1. Vectori liberi
62. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica
ortonormata
_

i,

j,

k
_
, a (1, 2, ),

b (1, 1, 2). Prin calcul direct obt inem:

a

b =

i

j

k
1 2
1 1 2

= (4 )

i + (2 +)

k.
b) Avem ind
_
a,

b
_
a

b ,= 0.

In cazul nostru a

b = (4 )

i + (2 + )

k ,=

0
(coecientul lui

k este totdeauna nenul), deci ind
_
a,

b
_
. Dar a

b ,= 0, ( a

b) a, ( a

b)

b,
deci a

b / L( a,

b); deci o baza n V

3
este data de
_
a,

b, a

b
_
.
c) Fie O(0, 0, 0) originea sistemului de coordonate iar
_

i,

j,

k
_
baza acestuia. Atunci tri-
unghiul determinat de reprezentant ii

OA si

OB de origine O ai vectorilor liberi a si respectiv

b ca muchii adiacente are cele trei varfuri O(0, 0, 0), A(1, 2, 2) si B(1, 1, 2). Aria triunghiului
OAB este data de formula:
A
[OAB]
] =
1
2
_
_
a

b
_
_
=
1
2
|(1, 2, 2) (1, 1, 2)| =
1
2
|(2, 0, 1)| =
1
2

5.
Evident aria paralelogramului determinat de a si

b ca muchii adiacente este egala cu dublul
ariei triunghiului OAB, deci egala cu

5.
63. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor relativ la baza canonica
ortonormata

i,

j,

k, a (1, 1, 1),

b (0, 1, ), c (0, 1, 1). Obt inem:

a,

b c) =

1 1 1
0 1
0 1 1

= 1 .
b) Deoarece pentru ,= 1 avem

a,

b c
_
,= 0, rezulta ca n acest caz cei trei vectori sunt
liniar independent i, deci sunt necoplanari. Vectorii a,

b, c determina n V
3
o baza pozitiv
orientata daca si numai daca

a,

b c
_
> 0, condit ie echivalenta cu < 1.
c) Volumul tetraedrului determinat de vectorii a,

b, c ca muchii adiacente este dat de formula

V
t
=
1
6
[ a, (

b c))[. Deoarece o prisma triunghiulara poate descompusa natural n 3

tetraedre de volume egale, iar paralelipipedul n 2 prisme de volume egale, avem V
pr
=
3V
t
, V
pp
= 2V
pr
= 6V
t
, deci pentru = 0 obt inem V
t
=
1
6
[1 0[ =
1
6
, V
pr
=
1
2
, V
pp
= 1.
64. a) Identicam vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonica
otronormata
_

i,

j,

k
_
, a (1, 1, 1),

b (1, 2, 3), c (0, 1, 1). Prin calcul direct, obt inem:

b c =

i

j

k
1 2 3
0 1 1

j +

k (1, 1, 1) si apoi dublul produs vectorial:
a (

b c) =

i

j

k
1 1 1
1 1 1

= 2

j 2

k (0, 2, 2).
b) Aplicand formula a(

b c) = a, c)

a,

b
_
c, avem a(

b c) 0 (1, 2, 3)2 (0, 1, 1) =

(0, 2, 2) 2

j 2

k.
c) Se observa ca dublul produs vectorial w = a(

b c) este ortogonal atat pe a cat si pe

b c
(ind produsul vectorial al acestor vectori). Din relat ia w = a, c)

a,

b
_
c se observa ca
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
88 ALGA-GDED
vectorul w apart ine subspat iului L(

b, c), ind combinat ie liniara de generatorii subspat iului,

deci w este coplanar cu

b si c.
III.2. Dreapta si planul n spat iu
65. a) Dreapta ce trece prin punctele A(1, 2, 3) si B(4, 2, 1) este data de ecuat iile
carteziene:
:
x 1
4 1
=
y 2
2 2
=
z 3
1 3

x 1
3
=
y 2
0
=
z 3
2
.
Egaland sirul de rapoarte cu t, obt inem ecuat iile parametrice ale dreptei, : (x, y, z) =
(1 + 3t, 2, 3 2t), t R.
b) Identicam vectorul director v cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica orto-
normata
_

i,

j,

k
_
, v (1, 0, 2). Dreapta determinata de direct ia v si punctul C(2, 6, 1)
are ecuat iile carteziene
x2
1
=
y6
0
=
z1
2
; egaland sirul de rapoarte cu t, obt inem ecuat iile
parametrice ale dreptei : (x, y, z) = (2 t, 6, 1 + 2t), t R.
66. Rezolvand sistemul de ecuat ii
_
2x +y 5z = 12
4x + 7y 33z = 1
si considerand ca necunoscuta
secundara y = t, obt inem ecuat iile parametrice ale dreptei : (x, y, z) = (
17
2
+
1
23
t, t, 1 +
5
23
t), t R. Extragand t din ecare egalitate, obt inem t =
x
17
2
1
23
=
y0
1
=
z1
5
23
, deci vectorul
director este v
_
1
23
, 1,
5
23
_

1
23

i +

j +
5
23

k. Dand valori lui t R n ecuat iile parametrice

ale dreptei , obt inem puncte ale dreptei. De exemplu, pentru t = 0 si t = 1 obt inem
respectiv punctele A
0
(
17
2
, 0, 1), A
1
(
393
46
, 1,
28
23
) .
67. Avem A, B, C necoliniare doar daca indOA, OB, OC

OA, OB OC
_
,= 0.
a) Deoarece avem

OA, OB OC
_
=

0 1 1
1 2 1
2 0 1

= 5 ,= 0, rezulta ca punctele A, B si C
nu sunt coliniare. Ecuat ia planului determinat de punctele A, B, C este data de:
:

x y z 1
1 2 0 1
1 1 1 1
0 1 2 1

= 0 3x y + 3z 5 = 0.
b) Identicam vectorul n cu tripletul coordonatelor lui relativ la baza canonica ortonormata
_

i,

j,

k
_
, n (0, 3, 2). Planul ce trece prin punctul D(1, 5, 0) si are direct ia normala n
(0, 3, 2) este
: 0(x 1) + 3(y 5) + 2(z 0) = 0 3y + 2z 15 = 0.
Altfel. face parte din fasciculul paralel de plane de direct ii normale comune n (0, 3, 2),
de ecuat ie

: 0x + 3y + 2z + = 0, R. Planul cerut cont ine punctul D(1, 5, 0).

Condit ia D

conduce la 3 5 + 2 0 + = 0 = 15, deci planul cautat este

=
=15
: 3y + 2z 15 = 0.
c) Avem vectorii u (2, 0, 0) si v (1, 0, 3). Atunci planul ce trece prin punctul E(2, 1, 2)
si este paralel cu direct iile u si v este dat de :

x 2 y 1 z 2
2 0 0
1 0 3

= 0 6y 6 = 0
y = 1.
68. Se observa ca un vector normal al planului x + 2y 3z = 4 este u = (1, 2, 3), iar
trei puncte ce apart in planului sunt A(1, 0, 1),B(2, 1, 0) si C(0, 2, 0). Deoarece punctul C,
de exemplu, nu apart ine dreptei determinate de punctele A si B (care are ecuat iile x 1 =
y = z + 1) rezulta ca A, B si C sunt necoliniare (echivalent, vericat i ca AB AC ,= 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 89
Pentru a aa ecuat iile parametrice ale planului, avem nevoie de un punct apart inand planului
si de 2 vectori necoliniari u = a
1

i + b
1

j + c
1

k si v = a
2

i + b
2

j + c
2

k ce admit reprezentant i
cont inut i n planul . Deoarece stim ca segmentele orientate

AB si

AC sunt cont inute n
plan, alegem u si v astfel ncat

AB u si

AC v. Atunci avem:

AB (a
1
, b
1
, c
1
) = (2 1, 1 0, 0 (1)) = (1, 1, 1),

AC (a
2
, b
2
, c
2
) = (0 1, 2 0, 0 (1)) = (1, 2, 1).

In concluzie, planul ce cont ine punctul A(1, 0, 1) si are direct iile u =

i +

j +

k si v =

i + 2

j +

k se poate rescrie sub forma parametrica:
:
_
_
_
x = 1 +s t
y = 0 +s + 2t
z = 1 +s +t
, s, t R,
sau carteziana:
:

x 1 y 0 z + 1
1 1 1
1 2 1

= 0 1(x 1) 2y + 3(z + 1) = 0 x + 2y 3z = 4.
Tema. Vericat i A, B, C .
69. a) Daca marimile algebrice ale segmentelor determinate de pe axele Ox, Oy si Oz
sunt respectiv 1, 3 si 2, rezulta ca planul intersecteaza axele de coordonate n punctele
M
1
(1, 0, 0), M
2
(0, 3, 0) si M
3
(0, 0, 2). Scriem ecuat ia planului prin taieturi:
:
x
1
+
y
3
+
z
2
1 = 0 6x 2y + 3z 6 = 0.
b) Avem un punct F(1, 2, 3) apart inand planului, un vector cont inut n plan u (1, 1, 0)
(dat de vectorul director al dreptei :
x
1
=
y1
1
=
z1
0
. Consideram v = FM al doilea
vector cont inut n plan, unde M este un punct oarecare al dreptei . Fie M(0, 1, 1).
Rezulta v = FM (0 1, 1 2, 1 3) = (1, 1, 2). Obt inem:
:

x 1 y 2 z 3
1 1 0
1 1 2

= 0 x +y z = 0.
Altfel. Consideram : x = 1 y =
z1
0
ca ind dreapta aata la intersect ia planelor
_
x = 1 y
x =
z1
0

_
x +y 1 = 0
z 1 = 0,
deci ecuat ia fasciculului redus de plane ce trec prin dreapta este:
(x +y 1) +r(z 1) = 0, r R.
Dar apart ine acestui fascicul si deoarece F(1, 2, 3) , avem
(1 + 2 1) +r(3 1) = 0 2 + 2r = 0 r = 1,
si deci: : (x +y 1) 1(z 1) = 0 : x +y z = 0.
c) Planul trece prin punctul G(2, 0, 1) si are vectorul normal n = (1, 0, 3) (acelasi cu al
planului

: x 3z + 1 = 0). Avem
: 1(x 2) + 0(y 0) + (3)(z + 1) = 0 x 3z 5 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
90 ALGA-GDED
Altfel. Fasciculul redus de plane paralele ce au vectorul normal n = (1, 0, 3) are ecuat ia de
forma

: 1 x + 0 y 3 z + = 0, R.
Planul apart ine acestui fascicul si cont ine punctul G(2, 0, 1), deci condit ia G

se
rescrie 1 2 + 0 0 3 (1) + = 0 = 5; deci : x 3z 5 = 0.
III.3. Probleme relative la dreapta si plan
70. a) Pentru a determina pozit ia relativa a dreptelor
1
si
2
, rezolvam sistemul
determinat de cele 2 + 2 ecuat ii ale acestora:
_
x y = 2, x +z = 3
2x + 3z = 4, y = 1.
Se observa ca sistemul este incompatibil, deci intersect ia lor este mult imea vida. Vectorii
directori ai dreptelor
1
:
x
1
=
y+2
1
=
z3
1
si
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
sunt respectiv
v
1
= (1, 1, 1) si v
2
=
_
3
2
, 0, 1
_
.

In urma calculelor rezulta v
1
v
2
=
_
1,
1
2
,
3
2
_
,=

0
E
3
,
deci dreptele
1
si
2
nu sunt paralele. Deoarece v
1
, v
2
) =
5
2
,= 0, rezulta ca dreptele
1
si

2
nu sunt perpendiculare.
b) Planele
1
: x 3y = 1 si
2
: 2y + z = 2 au vectorii normali n
1
= (1, 3, 0), respectiv
n
2
= (0, 2, 1). Deoarece n
1
n
2
= (3, 1, 2) ,=

0, cele doua plane nu sunt nici paralele,
nici confundate, deci intersect ia lor este o dreapta

ale carei puncte satisfac sistemul de

ecuat ii:
_
x 3y 1 = 0
2y +z 2 = 0.
Se observa ca sistemul este compatibil simplu nedeterminat, deci
1
si
2
se intersecteaza
dupa o dreapta. Deoarece n
1
, n
2
) = 6 ,= 0, rezulta ca cele doua plane nu sunt perpendic-
ulare.
71. a) Considerand x necunoscuta secundaran sistemul
_
x y = 2
x +z = 3
, obt inem solut iile:
_
_
_
x = t
y = 2 +t
z = 3 t
, t R, de unde, explicitand t n ecare din cele trei relat ii, rezulta ecuat iile
carteziene ale dreptei
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
= t, deci un vector director al dreptei
1
este
v
1
=

i +

j

k (1, 1, 1).
Ecuat iile carteziene ale dreptei
2
sunt
2
:
x
1
2
3
2
=
y + 1
0
=
z 1
1
, deci aceasta admite
drept vector director v
2

_
3
2
, 0, 1
_
. Avem
cos(
1
,
2
) = cos( v
1
, v
2
) =
v
1
, v
2
)
| v
1
| | v
2
|
=
3
2
+ 0 + 1

3
_
13
4
=
5

39
39
,
si deci (
1
,
2
) = arccos
5

39
39

_
0,

2
_
.
b) Se observa ca un vector director al dreptei :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
este v
1
(1, 2, 5), iar
un vector normal la planul : y z = 1 este n (0, 1, 1). Fie unghiul dintre dreapta
si planul . Avem
sin =
v, n)
| v| | n|
=
3

30

2
=

15
10
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 91
deci = arcsin

15
10
= arcsin

15
10

_

2
, 0
_
.
c) Se observa ca doi vectori normali la planele
1
: x3y = 1 si
2
: 2y+z = 2 sunt respectiv
n
1
= (1, 3, 0) si n
2
= (0, 2, 1). Fie unghiul dintre cele doua plane. Atunci:
cos = cos( n
1
, n
2
) =
n
1
, n
2
)
| n
1
| | n
2
|
=
6

10

5
=
6
5

2
,
deci = arccos
6
5

2

_

2
,
_
.
72. a) Avem d(A, B) =
_
(1 1)
2
+ (0 2)
2
+ (1 3)
2
=

12 = 2

3.
b) Dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
admite drept vector director v (1, 2, 5) si cont ine punctul
C(1, 0, 1) obt inut anuland numaratorii fract iilor. Atunci d(A, ) =
|AC v|
| v|
. Dar AC
(0, 2, 4), deci AC v =

i

j

k
0 2 4
1 2 5

(2, 4, 2). Rezulta

_
_
AC v
_
_
=

24 = 2

6;
| v| =

30, deci d(A, ) =

2

30
=
2

5
5
.
c) Planul are ecuat ia y z 1 = 0. Distant a de la punctul A(1, 2, 3) la este d (A, ) =
]01+12+(1)31]

0
2
+1
2
+(1)
2
=
2

2
=

2.
73. a) Planul este dat de ecuat ia : y z = 1, deci un vector normal la plan
este n (0, 1, 1). Proiect ia punctului A pe planul este punctul B de intersect ie al
perpendicularei d dusa din A pe . Dreapta ce trece prin A(1, 2, 3) si are vectorul director
n (0, 1, 1) are ecuat iile

:
x 1
0
=
y 2
1
=
z 3
1
.
Coordonatele punctului B le aam rezolvand sistemul:
B =

:
_
x1
0
=
y2
1
=
z3
1
y z = 1

_
_
_
x = 1
y +z = 5
y z = 1

_
_
_
x = 1
y = 3
z = 2.
Rezulta B(1, 3, 2).
b) Se observa ca dreapta :
x 1
1
=
y
2
=
z + 1
5
are vectorul director v (1, 2, 5). Planul
ce trece prin punctul A si este perpendicular pe dreapta are ecuat ia:

0
: 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0.
Proiect ia A
t
a punctului A pe dreapta se aa rezolvand sistemul:
A
t
=
0
d :
_
x 2y 5z + 18 = 0
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
,
de unde rezulta A
t
_
1
5
,
8
5
, 3
_
.
c) Determinam planul

ce trece prin :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
si este perpendicular pe :
y z = 1. Acesta va cont ine punctul C(1, 0, 1) , vectorul director v (1, 2, 5) al
dreptei si vectorul n (0, 1, 1) normal la , deci

x 1 y z + 1
1 2 5
0 1 1

= 0 7x +y +z = 6.
Astfel gasim proiect ia
t
=

:
_
y z = 1
7x +y +z = 6
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
92 ALGA-GDED
74. a) Fie A
t
(x
0
, y
0
, z
0
) simetricul punctului A(1, 2, 3) fat a de B. Deoarece B este
mijlocul segmentului [AA
t
], avem
x
B
=
x
A
+x
A

2
, y
B
=
y
A
+y
A

2
, z
B
=
z
A
+z
A

2
,
deci
x
0
+ 1
2
= 1,
y
0
+ 2
2
= 0,
z
0
+ 3
2
= 1,
de unde rezulta A
t
(3, 2, 1).
b) Fie A
t
proiect ia punctului A(1, 2, 3) pe dreapta , deci A
t
este piciorul perpendicularei
dusa din punctul A(1, 2, 3) pe dreapta :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
. Planul

ce trece prin A si este

perpendicular pe are ecuat ia

: 1(x 1) + 2(y 2) + 5(z 3) = 0 x 2y 5z + 18 = 0

Coordonatele punctului A
t
=

le aam rezolvand sistemul A

t
:
_
x 2y 5z + 18 = 0
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
,
de unde rezulta A
t
_
1
5
,
8
5
, 3
_
.
Simetricul punctului A fat a de dreapta este simetricul lui A fat a de A
t
, deci are coordo-
natele A
tt
_

3
5
,
6
5
, 3
_
.
c) Fie A
tt
simetricul lui A fat a de planul . Pentru a gasi pe A
t
, scriem mai ntai ecuat iile
dreptei

ce trece prin A
t
si este perpendiculara pe ,

:
x 1
0
=
y 2
1
=
z 3
1
.
Intersect ia A
t
=

:
_
_
_
x = 1
y +z = 5
y z = 1
conduce la pr

A = A
t
(1, 3, 2). Coordonatele lui
A
tt
se gasesc observand ca A
t
este mijlocul lui AA
tt
. Astfel, din relat iile
1+x
A

2
= 1,
2+y
A

2
=
3,
3+z
A

2
= 2, rezulta A
tt
(1, 4, 1).
d) Ecuat iile parametrice ale dreptei :
x1
1
=
y
2
=
z+1
5
= t sunt : (x, y, z) = (1
t, 2t, 1 +5t), t R. Pentru t = 0 si t = 1 obt inem punctele E(1, 0, 1), respectiv F(0, 2, 4)
ale dreptei . Analog cu punctul c), gasim simetricele E
tt
si F
tt
ale punctelor E, respectiv
F fat a de planul . Observam ca E , deci E
tt
= E(1, 0, 1). Dupa calcule, obt inem
F
tt
(0, 5, 1). Simetrica dreptei fat a de planul este dreapta

ce trece prin E
tt
(1, 0, 1)
si F
tt
(2, 5, 1).

:
x 1
0 1
=
y 0
5 0
=
z + 1
1 + 1

:
x 1
1
=
y
5
=
z + 1
2
.
75. Metoda I. Ecuat iile carteziene ale celor doua drepte sunt:
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
(vezi ex. 8a), respectiv
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
, deci vectorii lor directori sunt v
1
(1, 1, 1),
respectiv v
2

_
3
2
, 0, 1
_
.
Perpendiculara comuna a celor doua drepte are direct ia data de vectorul liber
u = v
1
v
2
=

i

j

k
1 1 1
3
2
0 1

_
1,
1
2
,
3
2
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 93
Fie

planul ce trece prin

1
(deci cont ine un punct al dreptei
1
, de exemplu A(0, 2, 3)

1
si direct ia lui
1
, data de v
1
(1, 1, 1)) si care cont ine direct ia perpendicularei comune
celor doua drepte, data de n
_
1,
1
2
,
3
2
_
. Atunci:

x 0 y + 2 z 3
1 1 1
1
1
2

3
2

= 0 4x + 5y +z + 3 = 0.
Un punct A
t
al perpendicularei comune se aa la intersect ia lui

cu
2
,
A
t
=
2

:
_
2x1
3
=
y+1
0
= 1 z
4x + 5y +z + 3 = 0

_
_
_
y = 1
2x + 3z = 4
4x + 5y +z = 3

_
_
_
x =
1
7
y = 1
z =
10
7
,
deci A
t
_

1
7
, 1,
10
7
_
.
Perpendiculara comuna

cont ine punctul A

t
_

1
7
, 1,
10
7
_
si are direct ia n
_
1,
1
2
,
3
2
_
.
Atunci:

:
x +
1
7
1
=
y + 1

1
2
=
z
10
7

3
2

7x + 1
7
=
2y + 2
1
=
14z 20
21
.
Metoda II. Fie v

= v
1
v
2
vectorul liber care da direct ia perpendicularei comune. Perpen-
diculara comuna a dreptelor
1
si
2
se aa la intersect ia dintre planul
1
=

ce trece
prin
1
si este paralel cu v

(vezi Metoda I) si planul

2
ce trece prin
2
si este paralel cu
v

.
Planul
2
va cont ine un punct al dreptei
2
(consideram B(
1
2
, 1, 1)
2
), direct ia lui

2
data de v
2
(
3
2
, 0, 1) si direct ia data de perpendiculara comuna a lui
1
si
2
, deci de
v

= (1,
1
2
,
3
2
).
Atunci

2
:

x 1/2 y + 1 z 1
3/2 0 1
1 1/2 3/2

= 0
2
: 2x + 13y 3z + 17 = 0.

In concluzie, avem

=
1

2
:
_
4x + 5y +z + 7 = 0
2x + 13y 3z + 17 = 0.
Metoda III. Folosind ecuat iile parametrice ale celor doua drepte, consideram punctele
C
1
(t) = (t, t 2, t + 3)
1
, t R, C
2
(s) = (3/2s + 1/2, 1, s + 1)
2
, s R.
Segmentul C
1
(t)C
2
(s) este inclus n perpendiculara comuna
1
a celor doua drepte doar n
situat ia n care vectorul w = C
1
(t)C
2
(s) (
3s+1
2
t, t + 1, s +t 2) este ortogonal pe
cei doi vectori directori v
1
si v
2
. Aceasta condit ie se rescrie
_
w v
1
w v
2

_
w, v
1
) = 0
w, v
2
) = 0

_
6t + 5s + 7 = 0
10t + 13s + 11 = 0

_
t = 9/7
s = 1/7.
Punctele corespunzatoare celor doua valori obt inute pentru s si t sunt respectiv
B
1
= C
1
_
9
7
_
=
_
9
7
,
5
7
,
12
7
_

1
, B
2
= C
2
_
1
7
_
=
_
5
7
, 1,
6
7
_

2
.
Acestea sunt picioarele perpendicularei comune

, iar dreapta B
1
B
2
este exact perpendic-
ulara comuna. Obt inem

:
x 5/7
4/7
=
y + 1
2/7
=
z 6/7
6/7

7x 5
4
=
7y + 7
2
=
7z 6
6
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
94 ALGA-GDED
Se observa ca prin aceasta metoda putem calcula usor si distant a dintre cele doua drepte.
Deoarece B
1

1
si B
2

2
sunt picioarele perpendicularei comune, avem
d(
1
,
2
) = d(B
1
, B
2
) =

_
9
7

5
7
_
2
+
_

5
7
+ 1
_
2
+
_
12
7

6
7
_
2
=
2

14
7
.
Metoda IV. Consideram doua puncte C
1
(t)
1
si C
2
(s)
2
si funct ia f(s, t) = [[

C
1
(t)C
2
(s)[[
2
,
s, t R. Distant a dintre cele doua drepte este data de valoarea minima a funct iei f cand
s, t R. Avem
f(s, t) = (
3s+1
2
t)
2
+ (t + 1)
2
+ (s +t 2)
2
=
=
13
4
s
2
3t
2
5st +
11
2
s 7t +
21
4
.
Punctele critice (s, t) R
2
ale funct iei f (care cont in punctul de minim) se aa rezolvand
sistemul
_
f
s
= 0
f
t
= 0

_
13
2
s 5t +
11
2
= 0
6t 5s z = 0

_
s = 1/7
t = 9/7,
solut ie unica (v. valorile obt inute prin metoda III).

In continuare, pentru a determina per-
pendiculara comuna a dreptelor
1
si
2
se procedeaza analog cu Metoda III.
76. Vectorii directori ai dreptelor
1
:
x0
1
=
y+2
1
=
z3
1
si
2
:
x
1
2
3
2
=
y+1
0
=
z1
1
sunt v
1
(1, 1, 1), respectiv v
2

_
3
2
, 0, 1
_
, iar doua puncte de pe aceste drepte sunt
A
1
(0, 2, 3), respectiv A
2
_
1
2
, 1, 1
_
. Atunci:
d(
1
,
2
) =
[A
1
A
2
, v
1
v
2
)[
[[ v
1
v
2
[[
=

_
1
2
, 1, 2
_
,
_
1,
1
2
,
3
2
__

_
_
_
1,
1
2
,
3
2
__
_
=
=
[
1
2
(1) + 1
_

1
2
_
+ (2)
_

3
2
_
[

14/2
=
2

14
7
.
III.4. Coordonate curbilinii
77. a) Folosim formulele
_

_
=
_
x
2
+y
2
=
_

_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0
(26)
unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y) se aa respectiv n cadranele I, II & III, sau IV.
Avem x = 1, y = 2. Atunci rezulta =
_
x
2
+y
2
=

5 si deoarece punctul se aa n
cadranul IV, = 2 + arctg (2) = 2 arctg 2.
b) Folosim formulele
_
x = cos
y = sin
, (, ) [0, ) [0, 2].
Coordonatele carteziene pentru = 2 si =
3
4
sunt
_
x = 2 cos
3
4
= 2cos
_


4
_
= 2cos

4
=

2
y = 2 sin
3
4
= 2 sin
_


4
_
= 2 sin

4
=

2
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 95
78. a) Folosim formulele (26). Avem x = 1, y = 2, z = 3. Deci =
_
x
2
+y
2
=

5;
proiect ia punctului pe planul x0y aandu-se n cadranul IV, rezulta = 2 + arctg
y
x
=
2arctg 2, iar z = 3.
b) Folosim formulele
_
_
_
x = cos
y = sin
z = z
, (, , z) [0, ) [0, 2] R.
Avem = 1, =
4
3
, z = 2. Atunci rezulta:
_
_
_
x = 1 cos
4
3
= cos
_
+

3
_
= cos

3
=
1
2
y = 1 sin
4
3
= sin
_
+

3
_
= sin

3
=

3
2
z = 2
79. a) Folosim formulele
_

_
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
= arccos(z/r)
=
_
_
_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0
unde k = 0, 1, 2, dupa cum punctul (x, y, 0) se aa respectiv n cadranele I, II & III, sau IV
ale planului xOy R
2
. Avem x = 1, y = 2, z = 3, de unde obt inem r =
_
x
2
+y
2
+z
2
=

14 si = arccos
_
z
r
_
= arccos
_

14
_
= arccos
_
3

14
_
. Rezolvam sistemul
_
x = r sin cos
y = r sin sin

_
1 =

14

x
2
+y
2

14
cos
2 =

14

x
2
+y
2

14
sin

_
_
_
cos =
1

5
sin =
2

5
tg = 2
si deoarece ne aam n cadranul IV, rezulta = 2 + arctg (2) = 2 arctg 2 [0, 2).
De asemenea, putem scrie = 2 arcsin
2

5
= 2 arccos
1

5
.
b) Folosim formulele
_
_
_
x = r sincos
y = r sin sin
z = r cos
, (r, , ) [0, ) [0, ] [0, 2].
Avem r = 1, =
2
3
, =
5
3
si obt inem
cos = cos(

3
) = cos

3
=
1
2
, sin = sin(

3
) = sin

3
=

3
2
,
cos = cos(2

3
) = cos

3
=
1
2
, sin = sin(2

3
) = sin(

3
) = sin

3
=

3
2
,
deci
_

_
x = r sin cos = 1

3
2

1
2
=

3
4
,
y = r sinsin = 1

3
2
(

3
2
) =
3
4
,
z = r cos = 1 (
1
2
) =
1
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
96 ALGA-GDED

In concluzie coordonatele carteziene ale punctului sunt (x, y, z) = (

3
4
,
3
4
,
1
2
).
III.5. Conice
80. Metoda 1. Punctele conicei satisfac o ecuat ie de tipul
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0, (27)
unde coecient ii a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
, a
00
i aam rezolvand sistemul:
_

_
a
11
+ 2a
12
+a
22
+ 2a
10
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
12
+a
22
+ 2a
10
2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
12
+a
22
2a
10
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
+ 2a
12
+a
22
2a
10
2a
20
+a
00
= 0
1
4
a
11
+a
10
+a
00
= 0

_
a
11
= 4
a
12
= a
10
= a
20
= 0
a
22
= 3
a
00
=
, unde R

In concluzie, nlocuind coecient ii n (27) si simplicand prin ,= 0, obt inem ecuat ia conicei
: 4x
2
+ 3y
2
+ 1 = 0. Se observa ca =

a
11
a
12
a
21
a
22

4 0
0 3

= 12 < 0, deci
avem conica de gen hiperbolic. Mai mult, deoarece =

a
11
a
12
a
10
a
12
a
22
a
20
a
10
a
20
a
00

4 0 0
0 3 0
0 0 1

=
12 ,= 0, conica este nedegenerata, deci o hiperbola.
Metoda 2. Se dezvolta determinantul
:

x
2
xy y
2
x y 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1
1
4
0 0
1
2
0 1

= 0 x
2
+
1
4
+
3
4
y
2
= 0.
Se obt ine ecuat ia conicei cerute (hiperbola)
: 4x
2
+ 3y
2
+ 1 = 0
x
2
1/4

y
2
1/3
= 1.
81. Metoda I. Conicele cerute satisfac ecuat ii de forma (27). Condit ia A, B, C, D se
rescrie
_

_
a
22
+ 2a
20
+a
00
= 0
a
11
2a
10
+a
00
= 0
a
22
2a
20
+a
00
= 0
a
11
+ 2a
10
+a
00
= 0

_
_
_
a
11
= , a
12
=
a
22
=
a
10
= a
20
= 0, a
00
= ,
unde , R nu sunt ambele nule.

In concluzie, conicele ce trec prin punctele A, B, C si D
satisfac ecuat ia
: x
2
2xy +y
2
= 0, , R,
2
+
2
> 0.
Metoda II. Se aplica formula
: (AB)(CD) +(AC)(BD) = 0, , R.
Ecuat iile generale ale dreptelor (AB), (CD), (AC), (BD) sunt respectiv
x y + 1 = 0, x y 1 = 0, x = 0, y = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 97
Rezulta ecuat ia conicei
: (x y + 1)(x y 1) +xy = 0 x
2
(2 )xy +y
2
= 0,
unde , R,
2
+
2
> 0. Notand = 2 , rezulta ecuat ia obt inuta la metoda 1.
82. Metoda I. Conica este descrisa de o ecuat ie de forma (27). Coecient ii se obt in
din condit iile A, B, C , care se rescriu
_
_
_
a
11
+ 2a
10
+a
00
= 0
a
00
= 0
a
22
+ 2a
20
+a
00
= 0

_
a
11
= 2, a
12
= , a
22
= 2
a
10
= , a
20
= , a
00
= 0
unde , R nu sunt ambele nule.

Inlocuind n ecuat ia generala (27) si mpart ind prin 2,
rezulta ecuat ia conicelor ce trec prin punctele A, B si C,
: x
2
xy +y
2
x y = 0.
Metoda II. Se aplica formula
a(AB)(AC) +a(BC)(BA) +c(CA)(CB) = 0, a, b, c R.
Ecuat iile generale ale dreptelor (AB), (AC), (BC), (BA), (CA) si (CB) sunt respectiv
(AB) (BA) : y = 0, (AC) (CA) : x +y 1 = 0, (BC) (CB) : x = 0.
Rezulta ecuat ia conicei
: ay(x +y 1) +bxy +c(x +y 1) x = 0
cx
2
+ (a +b +c)xy +ay
2
cx ay = 0,
unde a, b, c R, a
2
+b
2
+c
2
> 0. Renotand = c, = a, = (a +b +c), rezulta ecuat ia
obt inuta la metoda 1.
83. a) Se observa ca =

0 2
2 3

= 4 < 0, deci conica este de gen hiperbolic.

Deoarece =

0 2 2
2 3 7
2 7 7

= 16 ,= 0, conica este o hiperbola.

b) Centrul hiperbolei este C(2, 1). Acesta se determina rezolvand sistemul
_
4y + 4 = 0
4x 6y 14 = 0

_
x = 2
y = 1.
c) Pantele axelor de simetrie ale conicei satisfac relat ia (a
11
a
22
)k +a
12
(k
2
1) = 0.

In
cazul nostru avem 2k
2
+ 3k 2 = 0 k 2,
1
2
si deci k
1
= 2 si k
2
=
1
2
sunt respectiv
pantele axelor.
T inand cont ca axele trebuie sa treaca prin centrul conicei C
0
(2, 1), rezulta ca ecuat iile
celor doua axe sunt respectiv

1
: y + 1 = 2(x 2) 2x +y 3 = 0,
2
: y + 1 =
1
2
(x 2) x 2y 4 = 0.
Direct iile celor doua asimptote sunt date de vectorii liberi v = l

i +m

j care satisfac relat ia

a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0 4lm3m
2
= 0 m(4l 3m) = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
98 ALGA-GDED
deci avem (l, m) (1, 0), (3, 4).

In concluzie ecuat iile carteziene ale asimptotelor asociate
celor doua direct ii asimptotice date de vectorii v
1
(1, 0) si v
2
(3, 4) sunt

1
:
x2
1
=
y+1
0
y = 1

2
:
x2
3
=
y+1
4
4x 3y 11 = 0.
Aam varfurile conicei intersectand cu axele de simetrie
1
si
2
. Obt inem
V
1,2
=
1
:
_
4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0
y = 2x + 3

_
y = 2x + 3
5x
2
20x + 19 = 0,
deci
_
x = 2 1/

5
y = 1 2/

5
. Prin urmare varfurile sunt V
1
(2+
1

5
, 1
2

5
), V
2
(2
1

5
, 1+
2

5
);
acestea se aa la intersect ia conicei cu prima axa de simetrie. De asemenea,
2
=
g

,
deci
2
este axa de simetrie netransversa a conicei (vezi gura 1).
Figura 1 Figura 2
84. a) Se observa ca =

9 3
3 1

= 0, deci conica este de gen parabolic. Deoarece

=

9 3 2
3 1 4
2 4 4

= 100 ,= 0, conica este o parabola.

b) Deoarece conica este o parabola, ecuat ia axei de simetrie a acesteia este de forma
: a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0.

In cazul nostru avem
: 9(18x + 6y 4) + 3(6x + 2y 8) = 0 y = 3x + 1.
Varful V al parabolei l gasim intersectand parabola cu axa de simetrie .
V :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
y = 3x + 1

_
(3x +y)
2
= 4(x + 2y + 1)
3x +y = 1

_
x + 2y + 1 = 1/4
3x +y = 1

_
x = 11/20
y = 13/20,
deci am gasit varful V (
11
20
,
13
20
).
c) Obt inem
Ox :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
y = 0

_
9x
2
4x 4 = 0
y = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 99
deci Ox =
_
A
1,2
_
2(1

10)
9
, 0
__
, iar
Oy :
_
9x
2
+ 6xy +y
2
4x 8y 4 = 0
x = 0

_
x = 0
y
2
8y 4 = 0,
deci Oy = B
1,2
(0, 4 2

5) (vezi gura 2).

85. a) Se observa ca =

16 2
2 19

= 300 > 0, deci conica este de gen eliptic. Cum

=

16 2 40
2 19 5
40 5 40

= 18000 ,= 0, conica este o elipsa.

b) Centrul C al elipsei l aam rezolvand sistemul
_
32x + 4y + 80 = 0
4x + 38y + 10 = 0

_
x = 5/2
y = 0,
deci C(
5
2
, 0).
c) Pantele k
1,2
ale axelor de simetrie sunt date de ecuat ia (16 19)k + 2(k
2
1) = 0
2k
2
3k 2 = 0 si deci avem k
1
= 2 si k
2
=
1
2
. T inand cont ca axele trebuie sa treaca prin
centrul conicei C(
5
2
, 0), rezulta ca ecuat iile celor doua axe sunt respectiv
1
: y = 2(x +
5
2
)
si
2
: y =
1
2
(x +
5
2
). Varfurile conicei sunt punctele de intersect ie dintre si axele de
simetrie
1
,
2
. Rezolvand sistemul

1
:
_
16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0
y = 2x + 5

_
20x
2
+ 100x + 113 = 0
y = 2x + 5,
obt inem varfurile
1
=
_
V
1,2
_
252

15
10
,
2

15
5
__
. De asemenea,

2
:
_
16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0
y =
x
2

5
4

_
20x
2
+ 100x + 61 = 0
y =
x
2

5
4
,
de unde rezulta
2
=
_
V
3,4
(
258

5
10
,
2

5
5
)
_
(vezi gura 3).
Figura 3
86. a) Ecuat ia polarei punctului An raport cu conica se deduce prin dedublarea ecuat iei
conicei cu coordonatele punctului A(1, 2); obt inem

pol,A
: 1 x 2
1
2
(x 2 + 1 y) + 3 2y 4
1
2
(x + 1) + 6
1
2
(y + 2) 4 = 0 y =
3
8
x.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
100 ALGA-GDED
Intersect ia dintre polara si conica este data de
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
y = 3x/8

_
43x
2
112x 256 = 0
y = 3x/8,
deci de punctele T
1,2
(
568

221
43
,
213

221
43
). Atunci cele doua tangente au ecuat iile

1,2
: y 2 = (x 1)
65 3

221
13 8

221
.
b) Diametrul conicii conjugat cu direct ia v =

i 2

j (1, 2) este dat de ecuat ia

conj, v
: 1 (2x 2y 4) + (2)(2x + 6y + 6) = 0 3x 7y 8 = 0.
Daca ducem tangentele de direct ie v (1, 2) la conica, atunci punctele de tangent a A, B
le aam rezolvand sistemul
A, B =
conj
:
_
x
2
2xy + 3y
2
4x + 6y 4 = 0
3x 7y 8 = 0

_
x = (7y + 8)/3
y
2
+y 2 = 0
,
de unde rezulta A(2, 2) si B(5, 1).

In concluzie, ecuat iile tangentelor de direct ie v la
conica sunt respectiv

1
:
x+2
1
=
y+2
2
2x +y + 6 = 0

2
:
x5
1
=
y1
2
2x +y 11 = 0.
c) Tangenta dusa prin punctul B(1, 1) la conica are ecuat ia obt inuta prin dedublare
cu coordonatele punctului B,

tg,B
: 1 x (x +y) + 3 y 2(x + 1) + 3(y + 1) 4 = 0
sau echivalent 2x 5y + 3 = 0.
87. Se observa ca =

0 2
2 3

= 4 < 0, deci avem conica de gen hiperbolic. Cum

=

0 2 2
2 3 7
2 7 7

= 16 ,= 0, conica este hiperbola. Notand k = tg , unghiul de rotat ie

se obt ine din ecuat ia
2k
1 k
2
=
4
0 + 3
4k
2
+ 6k 4 = 0 k
1,2

_
2,
1
2
_
.
Pentru k = 2, rezulta
_
_
_
cos =
1

1+k
2
=
1

5
sin =
k

1+k
2
=
2

5
. Alegand cos =
1

5
si sin =
2

5
,
obt inem matricea de rotat ie C =
_
1

5
2

5
1

5
_
, deci ecuat iile rotat iei de reper xOy
x
t
Oy
t
devin
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_

_
x = (x
t
+ 2y
t
)/

5
y = (2x
t
+y
t
)/

5.

Inlocuind x, y n ecuat ia conicei : 4xy 3y

2
+ 4x 14y 7 = 0, rezulta noua ecuat ie a
acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x
t
Oy
t
:
:
4
5
(x
t
+ 2y
t
)(2x
t
+y
t
)
3
5
(2x
t
+y
t
)
2
+
4

5
(x
t
+ 2y
t
)
14

5
(2x
t
+y
t
) 7 = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 101
care dupa restrangerea patratelor n x
t
si y
t
se rescrie
4
_
x
t

5
_
. .
x

2
+
_
y
t

5
_
. .
y

2
+ 4 = 0,
deci efectuam translat ia X
t
= X
tt
+V
t
data de relat iile
_
x
t
y
t
_

_
x
tt
y
tt
_
=
_
x
t

5
y
t

5
_

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
4

5
3

5
_
.
Relativ la noile coordonate, are ecuat ia canonica (hiperbola) : 4x
tt2
+ y
tt2
+ 4 = 0
x
tt2

4
= 1.
Observat ia 1. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este:
A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
=
_
0 2
2 3
_
.
Avem P
A
() = det (AI) =

2
2 3

=
2
+ 3 4. Radacinile ecuat iei caracte-
ristice
2
+ 3 4 = 0 sunt
1
= 4 < 0 si
2
= 1 > 0, deci conica este de gen hiperbolic.
Pentru = 1, vectorii proprii asociat i v = (a, b) satisfac sistemul
(AI)v = 0
_
1 2
2 4
__
a
b
_
=
_
0
0
_

_
a + 2b = 0
2a 4b = 0
,
ce are solut iile v = (2t, t) = t(2, 1), t R. Pentru t = 1 obt inem vectorul propriu asociat
v
1
= (2, 1). Analog, pentru = 4, obt inem vectorul propriu v
2
= (1, 2). Normand cei
doi vectori obt inem baza ortonormata:
_
f
1
=
_
2

5
,
1

5
_
, f
2
=
_
1

5
,
2

5
__
.
Deoarece det [f
1
, f
2
] < 0, permutand coloanele matricii si notand e
1
= f
2
, e
2
= f
1
, rezulta
matricea C a rotat iei:
C = [e
1
, e
2
] =
_
1/

5 2/

5
2/

5 1/

5
_
,
iar ecuat iile rotat iei xOy x
t
Oy
t
devin
_
x = (x
t
+ 2y
t
)/

5
y = (2x
t
+y
t
)/

5
. Pe baza valorilor proprii
si a invariant ilor se poate anticipa ecuat ia canonica a conicei. Avem
1
= 4,
2
= 1 si

=
16
4
= 4, deci

tt
:
1
x
tt2
+
2
y
tt2
+

= 0 4x
tt2
+y
tt2
+ 4 = 0 x
tt2

y
tt2
4
= 1.
Observat ia 2. Coordonatele centrului de simetrie al hiperbolei C
0
(x, y) satisfac sistemul:
_
2y + 2 = 0
2x 3y 7 = 0

_
x = 2
y = 1
deci putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate xOy x
t
C
0
y
t
, de vector
OC
0

t
(2, 1):
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
2
1
_

_
x = x
t
+ 2
y = y
t
1
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
102 ALGA-GDED
de unde rezulta : 4x
t
y
t
3y
t2
+ 4 = 0. Se observa ca este necesara o rotat ie de sistem
x
t
C
0
y
t
x
tt
C
0
y
tt
de matrice C, data de relat iile: X
t
= CX
tt
. Matricea C se poate determina
e aplicand formula
tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
, C =
_
cos sin
sin cos
_
, (28)
e folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1). Se obt ine ecuat ia redusa a conicei (vezi
gura 1),
: x
tt
2

y
tt2
4
= 1.
88. Invariant ii conicei sunt:
=

9 3 2
3 1 4
2 4 4

= 100 ,= 0, =

9 3
3 1

= 0,
deci conica este o parabola (conica fara centru). Deoarece a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al
carei unghi este solut ia ecuat iei
tg =
a
11
a
12
tg = 3.
Rezulta ca posibila alegere cos =
1

10
, sin =
3

10
(o alegere echivalenta ind cos =

10
, sin =
3

10
), deci matricea de rotat ie este R =
_
1/

10 3/

10
3/

10 1/

10
_
, iar formulele
rotat iei sunt:
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_

_
x = (x
t
+ 3y
t
)/

10
y = (3x
t
+y
t
)/

10.
Ecuat ia conicei relativ la sistemul rotit x
t
Oy
t
este (dupa restrangerea unui patrat si gruparea
termenului liniar complementar de gradul I):
10
_
y
t

10
_
2
= 2

10
_
x
t

5
2

10
_
.
Deci coordonatele noi ale sistemului translatat x
tt
Oy
tt
sunt date de relat iile y
tt
= y
t

1

10
, x
tt
= x
t

5
2

10
iar relat iile ce denesc translat ia sunt
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
_
5
2

10
1

10
_
_
.
Originea O
tt
este exact varful parabolei, care are coordonatele (x
tt
, y
tt
) = (0, 0) si (x
t
, y
t
) =
(
5
2

10
,
1

10
). Relativ la reperul x
tt
Oy
tt
conica are ecuat ia canonica : y
tt2
=
2

10
x
tt
.
Observat ie. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este A =
_
9 3
3 1
_
. Avem
P
A
() = det(A I) =

9 3
3 1

=
2
10. Radacinile ecuat iei caracteristice

2
10 = 0 sunt
1
= 0,
2
= 10, deci conica este de gen parabolic.
Pentru = 0, vectorii proprii asociat i v = (a, b) satisfac sistemul
(AI)v = 0
_
9 3
3 1
__
a
b
_
=
_
0
0
_

_
9a + 3b = 0
3a +b = 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 103
care are solut iile v = (t, 3t) = t(1, 3), t R. Pentru t = 1, obt inem vectorul propriu
asociat v
1
= (1, 3). Analog, pentru = 10, obt inem vectorul propriu v
2
= (3, 1). Normand
vectorii v
1
si v
2
, obt inem baza ortonormata
B
t
=
_
e
1
=
_
1

10
,
3

10
_
, e
2
=
_
3

10
,
1

10
__
,
deci matricea de rotat ie este: R = [e
1
, e
2
] =
_
1

10
3

10

10
1

10
_
; trecerea de la sistemul de
coordonate xOy la cel nou, rotit x
t
Oy
t
este descrisa de relat iile
_
x = (x
t
+ 3y
t
)/

10
y = (3x
t
+y
t
)/

10.

Inlocuind n ecuat ia conicei relativ la reperul xOy, obt inem ecuat ia relativ la noul reper:
: 10
_
y
t

10
_
2
= 2

10
_
x
t

5
2

10
_
Cele doua paranteze sunt expresiile noilor coordonate, respectiv y
tt
= y
t

10
, x
tt
= x
t

5
2

10
,
de unde rezulta ecuat iile translat iei x
t
Oy
t
x
tt
Oy
tt
:
_
_
_
x
tt
= x
t

5
2

10
y
tt
= y
t

10

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
_
5
2

10
1

10
_
_
,
de vector OO
tt
=
_
5
2

10
,
1

10
_
.

In nal, ecuat ia canonica a conicei (relativ la reperul x
tt
O
tt
y
tt
)
este : y
tt2
=
2

10
x
tt
(vezi gura 2).
Vericare. Avem = 100, = 0, I = 10 p =
_

I
3
=
1

10
deci ecuat ia redusa a conicei
este de forma y
2
= 2px y
tt2
=
2

10
x
tt
(s-a obt inut varianta cu semnul minus).
89. Invariant ii conicei sunt:
=

16 2 40
2 19 5
40 5 40

= 18.000 ,= 0, =

16 2
2 19

= 300 > 0,
deci conica este o elipsa (conica cu centru). Deoarece a
12
,= 0, efectuam o rotat ie al carei
unghi , care se determina aplicand formula
tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
tg 2 =
4
3
;
rezulta tg
_
2,
1
2
_
. Pentru tg = 2, rezulta ca posibila alegere cos =
1

5
, sin =
2

5
,
deci matricea de rotat ie este C =
_
1

5

2

5
2

5
1

5
_
, iar formulele rotat iei sunt:
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_

_
x = (x
t
2y
t
)/

5
y = (2x
t
+y
t
)/

5.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
104 ALGA-GDED

Inlocuind x, y n ecuat ia conicei : 16x

2
+ 4xy + 19y
2
+ 80x + 10y + 40 = 0, rezulta noua
ecuat ie a acesteia, relativ la sistemul de coordonate rotit x
t
Oy
t
:
: 20x
t2
+ 15y
t2
+ 20

5 x
t
30

5 y
t
+ 40 = 0
20
_
x
t
+

5
2
_
. .
x

2
+ 15
_
y
t

5
_
. .
y

2
= 60,
deci coordonatele noi ale sistemului translatat x
tt
Oy
tt
sunt date de relat iile x
tt
= x
t
+

5
2
,
y
tt
= y
t

5, iar relat iile ce denesc translat ia sunt

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_

5/2

5
_
.
Se obt ine ecuat ia canonica a elipsei : 20x
tt2
+ 15y
tt2
= 60
x
2
3
+
y
2
4
= 1.
Observat ia 1. Matricea rotat iei se poate obt ine si prin metoda valorilor proprii, dupa cum
urmeaza. Matricea asociata formei patratice atasate conicei este A =
_
16 2
2 19
_
. Avem
P
A
() =

16 2
2 19

=
2
35 + 300. Radacinile ecuat iei caracteristice
2
35 +
300 = 0 sunt
1
= 15 si
2
= 20, iar vectorii proprii ortonormat i sunt
B
t
=
_
e
1
=
_

5
,
1

5
_
, e
2
=
_
1

5
,
2

5
__
.
Deoarece det [e
1
, e
2
] < 0, permutand coloanele matricii, rezulta matricea R a rotat iei: R =
[e
2
, e
1
] =
_
1/

5 2/

5
2/

5 1/

5
_
, iar ecuat iile rotat iei xOy x
t
Oy
t
devin
_
x = (x
t
2y
t
)/

5
y = (2x
t
+y
t
)/

5
.
Pe baza valorilor proprii si a invariant ilor se poate anticipa ecuat ia canonica a conicei. Avem

1
= 15,
2
= 20,

= 60, deci

tt
:
1
x
tt2
+
2
y
tt2
+

= 0 15x
tt2
+ 20y
tt2
60 = 0
x
tt2
4
+
y
tt2
3
= 1.
Observat ia 2. Coordonatele centrului de simetrie al elipsei C
0
(x, y) satisfac sistemul
_
8x +y + 20 = 0
2x + 19y + 5 = 0

_
x =
5
2
y = 0
,
deci putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate xOy x
t
C
0
y
t
, de vector
OC
t
_

5
2
, 0
_
, descrisa de relat iile:
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
5/2
0
_

_
x = x
t
5/2
y = y
t
.
Relativ la noul sistem ecuat ia conicei este: : 16x
t2
+ 4x
t
y
t
+ 19y
t2
60 = 0. Prezent a
termenului x
t
y
t
n ecuat ie arata ca este necesara o rotat ie de sistem x
t
C
0
y
t
x
tt
C
0
y
tt
de ma-
trice C: X
t
= CX
tt
. Matricea C se poate determina e aplicand formula tg 2 =
2a
12
a
11
a
22
,
C =
_
cos sin
sin cos
_
, e folosind metoda valorilor proprii (vezi Obs. 1 si rezolvarea prin
metoda n care rotat ia precede translat iei).

In nal se obt ine :
x
2
3
+
y
2
4
= 1 (vezi gura
3).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 105
III.6. Cuadrice
90. a) Se observa ca prin restrangerea patratelor, ecuat ia sferei se rescrie sub forma
: (x + 1)
2
+ (y 3)
2
+ (z + 2)
2
= 4 [x (1)]
2
+ (y 3)
2
+ [z (2)]
2
= 4.
Rezulta centrul sferei, punctul C(1, 3, 2) si raza sferei r = 2.
b) Distant a de la centrul C(1, 3, 2) al sferei la planul este
d = d(C, ) =
[ 4 + 3 6 + 13[

4
2
+ 1
2
+ 3
2
=
6

26
< 2,
deci planul este secant sferei.
c) Notand cu C
t
centrul cercului de intersect ie al sferei cu planul , cu A un punct
oarecare al cercului si cu r
t
raza acestuia, aplicand teorema lui Pitagora n triunghiul
CC
t
A, rezulta raza cercului de sect iune r
t
=

r
2
d
2
=
_
34
13
. Centrul C
t
al cercului se aa
la intersect ia planului cu dreapta prin C care este perpendiculara pe . Avem
_
_
_
4x +y + 3z + 13 = 0
x + 1
4
=
y 3
1
=
z + 2
3

_
_
_
x = 25/13
y = 36/13
z = 35/13
deci s-a obt inut centrul C
t
(
25
13
,
36
13
,
35
13
).
91. I. a) Pentru cuadrica
1
, obt inem g (x, y, z) = x
2
y
2
+ z
2
2xy 2yz 2zx.
Matricea formei patratice asociate este: A =
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
, deci (A) = 1, 2, 2.
Invariant ii cuadricei sunt:
=

1 1 1 5/2
1 1 1 0
1 1 1 0
5/2 0 0 1

=
33
2
, = det A =

1 1 1
1 1 1
1 1 1

= 4
J =

1 1
1 1

1 1
1 1

1 1
1 1

= 2 + 0 2 = 4,
I = Tr A = 1 1 + 1 = 1.

In concluzie, cuadrica este nedegenerata ( ,= 0) si admite centru de simetrie (deoarece

,= 0).
b) Centrul de simetrie al cuadricei este solut ia sistemului:
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0

_
_
_
2x 2y 2z = 5
2y 2x 2z = 0
2z 2y 2x = 0

_
_
_
x = 5/4
y = 5/4
z = 0,
deci C
s
(5/4, 5/4, 0).
c) Valorile proprii ale matricilor sunt
1
= 1,
2
= 2 si
3
= 2. Vectorii proprii
v = (a, b, c) atasat i valorii proprii
1
= 1 i aam rezolvand sistemul:
(A
1
I) v = 0
_
_
0 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
b c = 0
a 2b c = 0
a b = 0
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
106 ALGA-GDED
cu solut ia v = (t, t, t) = t (1, 1, 1) , t R, deci un generator al spat iului propriu este
v
1
= (1, 1, 1).
Analog gasim vectorii proprii v
2
= (1, 2, 1) si v
3
= (1, 0, 1). Normand, obt inem baza
ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1

3
,
1

3
,
1

3
_
, e
t
2
=
_
1

6
,
2

6
,
1

6
_
, e
t
3
=
_

2
, 0,
1

2
,
__
.
Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
x =
1

3
x
t
+
1

6
y
t

2
z
t
y =
1

3
x
t
+
2

6
y
t
z =
1

3
x
t
+
1

6
y
t
+
1

2
z
t
.

Inlocuind expresiile obt inute ale coordonatelor x, y, z n ecuat ia cuadricei, rezulta ecuat ia
cuadricei relativ la noul sistem de coordonate:

t
: x
t2
2y
t2
+ 2z
t2

3
x
t

6
y
t
+
5

2
z
t
1 = 0

_
x
t

5
2

3
_
2
2
_
y
t

5
4

6
_
2
+ 2
_
z
t
+
5
4

2
_
2

33
8
= 0.
T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de
formulele:
_
_
_
x
tt
= x
t
5
_
2

3
y
tt
= y
t
5
_
4

6
z
tt
= z
t
+ 5
_
4

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
5
_
2

3
5
_
4

6
5
_
4

2
_
_
Prin nlocuirea coordonatelor (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei rezulta ecuat ia relativ la reperul
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
,
x
tt2
2y
tt2
+ 2z
tt2

33
8
= 0,
de unde rezulta ecuat ia canonica
x
tt
33/8

y
tt
33/16
+
z
tt
33/16
1 = 0, (29)
deci cuadrica este un hiperboloid cu o panza.
Altfel. Deoarece = 4 ,= 0, avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(5/4, 5/4, 0) si
putem efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate Oxyz O
t
x
t
y
t
z
t
, (O
t
= C
s
)
de vector OO
t
= (5/4, 5/4, 0), descrisa de relat iile:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
5/4
5/4
0
_
_

_
_
_
x = x
t
+ 5/4
y = y
t
5/4
z = z
t
.
Rezulta ecuat ia cuadricei relativ la Ox
t
y
t
z
t
,
: x
t2
y
t2
+z
t2
2x
t
y
t
2x
t
z
t
2y
t
z
t
1 = 0.
Efectuam o rotat ie de sistem Ox
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice C, data de relat iile X
t
= CX
tt
;
determinam matricea C folosind metoda valorilor proprii, ca mai sus. Se obt ine n nal
ecuat ia canonica (redusa) a cuadricei , data de (29) (vezi gura 4).
II. a)Consideram cuadrica
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 107
Figura 4
a) Avem A =
_
_
0

3 0

3 2 0
0 0 7
_
_
, deci (A) = 1, 3, 7. Invariant ii cuadricei
sunt:
=

3 0 56

3 2 0 8
0 0 7 7
56 8 7 87

= 112
_
377 56

3
_
, =

3 0

3 2 0
0 0 7

= 21,
J =

3 2

0 0
0 7

2 0
0 7

= 17, I = TrA = 5.

In concluzie,
2
este nedegenerata ( ,= 0) si are centru de simetrie (deoarece ,= 0).
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei satisfac sistemul:
_
_
_
2

3y + 112 = 0
2

3x + 4y 16 = 0
14z 14 = 0

_
_
_
x = 112/3 8/

3
y = 56/

3
z = 1
C
s
_
112
3

8

3
,
56

3
, 1
_
c) Matricea formei patratice g (x, y, z) = 2

3xy+2y
2
7z
2
este A =
_
_
0

3 0

3 2 0
0 0 7
_
_
,
iar valorile proprii ale acesteia sunt
1
= 1,
2
= 3 si
3
= 7. Vectorii proprii v = (a, b, c)
atasat i valorii proprii
1
= 1 i aam rezolvand sistemul:
(A
1
I) v = 0
_
_
1

3 0

3 3 0
0 0 6
_
_
_
_
a
b
c
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_

_
_
_
a

3b = 0

3a + 3b = 0
6c = 0
cu solut iile v = t
_
3, 1, 0
_
, t R. Pentru t = 1 obt inem generatorul v
1
= (

3, 1, 0).
Analog, gasim vectorii proprii v
2
= (1,

3, 0) si v
3
= (0, 0, 1). Normand, obt inem baza
ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_

3
2
,
1
2
, 0
_
, e
t
2
=
_
1
2
,

3
2
, 0
_
, e
t
3
= (0, 0, 1)
_
,
a carei matrice asociata relativ la vechea baza este:
C
0
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] =
_
_

3
_
2 1/2 0
1/2

3
_
2 0
0 0 1
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
108 ALGA-GDED
Deoarece det C
0
< 0, obt inem matricea de rotat ie C schimbandntre ele primele doua coloane,
C =
_
_
1/2

3/2 0

3/2 1/2 0
0 0 1
_
_
.
Relat iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt:
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
x =
1
2
x
t
+

3
2
y
t
y =

3
2
x
t
+
1
2
y
t
z = z
t
Ecuat ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate rotit Ox
t
y
t
z
t
va :

2
: 3x
t2
y
t2
7z
t2
+ 8
_
7 +

3
_
x
t
+ 8
_
7

3 1
_
y
t
14z
t
87 = 0
3
_
x
t
+
4(7+

3)
3
_
2

_
y
t
4
_
7

3 1
__
2
7 (z
t
+ 1)
2
+a = 0,
unde a =
16(37756

3)
3
> 0. T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia
Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de formulele:
_

_
x
tt
= x
t
+
4(7+

3)
3
y
tt
= y
t
4
_
7

3 1
_
z
tt
= z
t
+ 1

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
4
_
7 +

3
__
3
4
_
7 +

3
_
1
_
_

Inlocuind (x
t
, y
t
, z
t
) n ecuat ia cuadricei, rezulta un hiperboloid cu o panza de ecuat ie redusa
(vezi gura 5)
x
2
a/3
+
y
2
a
+
z
2
a/7
= 1.
Figura 5
III. a) Avem A =
_
_
1 3 1
3 1 1
1 1 5
_
_
, deci (A) = 2, 3, 6. Invariant ii cuadricei sunt:
=

1 3 1 2
3 1 1 4
1 1 5 6
2 4 6 14

= 216, =

1 3 1
3 1 1
1 1 5

= 36
J =

1 3
3 1

1 1
1 5

1 1
1 5

= 8 + 4 + 4 = 0, I = trA = 1 + 1 + 5 = 7.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 109
b) Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt solut iile sistemului:
_
_
_
2x 6y + 2z 4 = 0
2y 6x 2z + 8 = 0
10z + 2x 2y 12 = 0

_
_
_
x 3y +z = 2
3x +y z = 4
x y + 5z = 6
C
s
(1, 0, 1).
c) Matricea atasata a formei patratice
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz
asociate cuadricei date este A =
_
_
1 3 1
3 1 1
1 1 5
_
_
. O baza formata din vectori proprii
asociat i valorilor proprii
1
= 2,
2
= 3 si
3
= 6 este v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
=
(1, 1, 2). Normand, obt inem baza ortonormata
B
t
=
_
e
t
1
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
, e
t
2
=
_

3
,
1

3
,
1

3
_
, e
t
3
=
_
1

6
,
1

6
,
2

6
__
,
a carei matrice asociata relativ la vechea baza este
C
0
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] =
_
_
1/

2 1/

3 1/

6
1/

2 1/

3 1/

6
0 1/

3 2/

6
_
_
.
Deoarece det C
0
> 0, rezulta matricea de rotat ie C = C
0
. Relat iile de trecere la noul sistem
de coordonate sunt:
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
x =
1

2
x
t

3
y
t
+
1

6
z
t
y =
1

2
x
t
+
1

3
y
t

6
z
t
z =
1

3
y
t
+
2

6
z
t
Ecuat ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va

2
: 2x
t2
+ 3y
t2
+ 6z
t2
+
2

2
x
t

6
z
t
+ 14 = 0
2
_
x
t

2
_
2
+ 3y
t2
+ 6
_
z
t

6
2
_
2
+ 1 = 0.
(30)
T inand cont de expresiile din paranteze, efectuam translat ia Ox
t
y
t
z
t
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
data de
formulele:
_
_
_
x
tt
= x
t

2
y
tt
= y
t
z
tt
= z
t

6
2

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
1/

2
0

6/2
_
_
Prin nlocuirea n ecuat ia (30) a cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox
t
y
t
z
t
, rezulta
ecuat ia relativ la reperul O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
:
2x
tt2
+ 3y
tt2
+ 6z
tt2
= 1,
de unde rezulta ecuat ia canonica

3
:
x
tt2
1/2
+
y
tt2
1/3
+
z
tt2
1/6
= 1, (31)
deci cuadrica este un hiperboloid cu doua panze (vezi gura 6).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
110 ALGA-GDED
Figura 6
Altfel. Deoarece avem o cuadrica cu centru de simetrie C
s
(1, 0, 1) ( = 36 ,= 0), putem
efectua n prealabil o translat ie de sistem de coordonate Oxyz O
t
x
t
y
t
z
t
, unde O
t
= C
s
,
de vector OO
t
(1, 0, 1).
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
1
0
1
_
_

_
_
_
x = x
t
+ 1
y = y
t
z = z
t
+ 1
deci ecuat ia cuadricei devine : x
t2
+ y
t2
+ 5z
t2
6x
t
y
t
+ 2x
t
z
t
2y
t
z
t
+ 5 = 0. Prezent a
termenilor micsti indica necesitatea unei rotat ii de reper O
t
x
t
y
t
z
t
O
t
x
tt
y
tt
z
tt
de matrice
C : X
t
= C X
tt
, pe care o determinam folosind metoda valorilor proprii, urmand calea
prezentata mai sus.

In nal se obt ine ecuat ia canonica (31).
92. Notand g (x, y, z) =
x
2
9
+y
2
2z si (a, b, c) =
_
g
x
,
g
y
,
g
z
_
=
_
2x
A
9
, 2y
A
, 2
_
, ecuat ia
planului tangent este de forma : a (x x
A
) +b (y y
A
) +c(z z
A
) = 0, deci
: (x x
A
)
2x
A
9
+ (y y
A
) 2y
A
+ (z z
A
) (2) = 0,
unde x
A
= 3, y
A
= 1 si z
A
= 1.

Inlocuind (x
A
, y
A
, z
A
) = (3, 1, 1), obt inem :
x + 3y + 3z + 3 = 0.
93. Cuadrica este o sa (paraboloid hiperbolic), deci admite doua familii de generatoare.
Generatoarele sunt drepte si au ecuat iile de forma

:
x 3
a
=
y 1
b
=
z
c
= t, t R (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t R.
Condit ia

impune ca punctul curent al dreptei

sa satisfaca ecuat ia cuadricei ,
pentru orice t R. Prin nlocuire obt inem
(at + 3)
2
9

(ct)
2
4
= bt + 1
_
a
2
9

c
2
4
_
t
2
+
_
2a
3
b
_
t = 0, t R,
deci din sistemul obt inut prin anularea coecient ilor polinomului n t, rezulta b = 2a/3;
c = 2a/3, solut iile v
_
a,
2a
3
,
2a
3
_
=
a
3
(3, 2, 2). Corespunzator celor doua direct ii
distincte date de vectorii (3, 2, 2), rezulta generatoarele

:
x3
3
=
y1
2
=
z
2
= t, t R.
Unghiul dintre cele doua generatoare este cel format de vectorii directori ai acestora,
deci
= arccos
(3, 2, 2) , (3, 2, 2))
|(3, 2, 2)| |(3, 2, 2)|
= arccos (9/17) .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 111
Planul tangent la cuadrican punctul M(3, 1, 0) se obt ine prin dedublarea ecuat iei cuadricei
cu coordonatele punctului M, deci
:
x 3
9

z 0
4
=
1
2
(y + 1) 2x 3y 3 = 0.
Direct ia normalei
t
M(3, 1, 0) este data de vectorul normal la planul tangent, de direct ie
u (2, 3, 0); rezulta
t
:
x3
2
=
y1
3
=
z
0
.
III.7. Suprafet e generate
94. Cilindrul are generatoarele paralele cu dreapta data doar daca ecuat iile acestora
sunt de forma

t
:
x a
1
=
y b
1
=
z c
1

_
x y = a b
y +z = c b

_
x y =
y +z =
,
unde
= a b, = c b, , R. (32)

Impunem ca
t
sa se sprijine pe curba
_
x = y
2
z = 0
. Acest lucru este echivalent cu compati-
bilitatea sistemului

t
Ga :
_
x = y
2
, z = 0
x y = , y +z =

_
x = +, z = 0
y = , x = y
2
,
deci cu validarea condit iei de compatibilitate + =
2
.

Inlocuind si date de relat iile
(32) n condit ia de compatibilitate obt inuta, rezulta ecuat ia suprafet ei cilindrice cautate
: x y +y +z = (y +z)
2
y
2
+ 2yz +z
2
x z = 0,
un cilindru parabolic (cuadrica).
95. Generatoarele suprafet ei conice trec prin varful acesteia V (1, 0, 0), deci ecuat iile
acestora sunt de forma

t
:
x 1
a
=
y 0
b
=
z 0
c
, (a
2
+b
2
+c
2
> 0);
presupunand a ,= 0, mpart ind prin a si notand =
b
a
, =
c
a
R, aceste ecuat ii se rescriu
x 1
1
=
y 0

=
z 0

_
x = y
x = z,
unde
=
y
x 1
, =
z
x 1
. (33)

In plus, faptul ca
t
se sprijina pe curba :
_
x
2
+y
2
= 1
x z = 0
conduce la condit ia de compat-
ibilitate a sistemului

t
:
_
x
2
+y
2
= 1, x z = 0
x = y, x = z

_
x = z =

1
y =

1
, x
2
+y
2
= 1,
anume
2
+
2
= ( 1)
2

2
+ 2 1 = 0.

Inlocuind si din relat iile (33) n condit ia
de compatibilitate obt inuta, rezulta ecuat ia suprafet ei conice cautate
:
_
y
2
x 1
_
+ 2
_
z
x 1
_
1 = 0 (x 1)
2
2 (x 1) z y
2
= 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
112 ALGA-GDED
deci un con (cuadrica).
96. a) Planul n care se aa cercul generator al cuadricei este perpendicular pe axa
Oy :
x
0
=
y
1
=
z
0
, deci are ecuat ia de forma

: 0 x + 1 y + 0 z = y = , R.

In
plus, cercul generator se aa pe o sfera
r
cu centrul pe axa Oy. Presupunand centrul sferei

r
al sferei n C(0, 0, 0) Oy, aceasta va avea ecuat ia
r
: x
2
+ y
2
+ z
2
= , deci cercul
generator are ecuat iile

,
:
_
y =
x
2
+y
2
+z
2
= .
(34)
Faptul ca acest cerc generator se sprijina pe dreapta directoare :
x1
0
=
y+2
2
=
z3
0
este
echivalent cu satisfacerea condit iei de compatibilitate a sistemului
_
y = , x
2
+y
2
+z
2
=
x = 1, z = 3.
(35)
Eliminand x, y, z din sistem se obt ine condit ia de compatibilitate
1 +
2
+ 9 =
2
+ 10 = .

Inlocuind si din relat iile (34) n (35) se obt ine ecuat ia suprafet ei cautate (un cilindru
circular drept cu axa de simetrie Oy): : x
2
+z
2
= 10.
b) Planul si sfera care determina cercul generator au ecuat iile y = , R, respectiv
x
2
+y
2
+z
2
= , unde = R
2
> 0. Obt inem condit ia de compatibilitate a sistemului
_
y = , x
2
+y
2
+z
2
=
x = 3y + 6, z = y 2,
data de 11
2
+ 40 + 40 = .

Inlocuind si din determinarile lor init iale, rezulta ecuat ia
suprafet ei cautate, un con cu axa de simetrie Oy, de ecuat ie
: x
2
10y
2
+z
2
40y + 40 = 0 x
2
10 (y + 2)
2
+z
2
= 0.
c) Urmand acelasi procedeu, obt inem condit ia de compatibilitate 11
2
+34+37 = , unde
= y, iar = x
2
+y
2
+z
2
, iar suprafat a de rotat ie obt inuta este hiperboloidul cu o panza
: x
2
10y
2
+z
2
34y 37 = 0 x
2
10
_
y +
17
10
_
2
+z
2
=
81
10
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 113
IV.1. Aplicat ii diferent iabile
97. a) Fie s, t R. Atunci
f(s) = f(t) (s
2
, s
3
) = (t
2
, t
3
)
_
s
2
= t
2
s
3
= t
3
s = t,
si deci f este injectiva. Fie (x, y) R
2
un punct oarecare din domeniul valorilor. Deoarece
f(s) = (x, y) (s
2
, s
3
) = (x, y)
_
s
2
= x
s
3
= y,
iar pentru x < 0 sistemul nu are solut ii, rezulta ca funct ia f nu este surjectiva. Neind
surjectiva, f nu este bijectiva.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f = (f
1
, f
2
) este
[J(f)] =
_
df
1
ds
df
2
ds
_
=
_
2s
3s
2
_
.
Deoarece pentru s = 0 avem rang[J(f)] = 0 < 1, f nu este nici imersie, nici submersie.
Deoarece J(f) nu este matrice patratica, f nu poate difeomorsm.
98. a) Relat ia f(s) = f(t) se rescrie
_
_
_
2 cos
2
s = 2 cos
2
t
sin 2s = sin 2t
2 sin s = 2 sin t

_
sin s = sin t
cos s = cos t
si deoarece s, t
_
0,

2
_
, rezulta s = t, deci f este injectiva. Fie (x, y, z) R
3
un punct
oarecare din domeniul valorilor. Deoarece f(t) = (x, y, z)
_
_
_
2 cos
2
t = x
sin 2t = y
2 sin t = z
si deoarece
pentru x (, 2) (2, +) sau y (, 1) (1, +) sau z (, 2) (2, +),
sistemul nu are solut ii, rezulta ca funct ia f nu este surjectiva si deci nici bijectiva.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f este
[J(f)] =
_
_
4 cos t (sin t)
2 cos 2t
2 cos t
_
_
=
_
_
2 sin 2t
2 cos 2t
2 cos t
_
_
.
Deoarece pentru t R, avem (2 sin 2t)
2
+(2 cos 2t)
2
= 4 ,= 0, rezulta rang[J(f)] = 1, deci
f este imersie. Evident, f nu este nici submersie (rang[J(f)] = 1 ,= 3), nici difeomorsm.
99. a) Pentru (u, v), (s, t) R
2
, avem f(u, v) = f(s, t)
_
v = s +t u
u
2
u(s +t) +st = 0
,
iar care a doua ecuat ie a sistemului are solut iile posibile (u, v) = (s, t) sau (u, v) = (t, s),
ceea ce indica simetria funct iei f n variabilele u, v. Deoarece (u, v) R
2
, f(u, v) = f(v, u),
rezulta ca f nu este injectiva (de exemplu, f(0, 1) = f(1, 0) = (1, 0)); f nu este nici bijectiva.
Pe de alta parte, avem
f(u, v) = (x, y)
_
v = x u
u
2
ux +y = 0,
iar a doua ecuat ie admite solut ii reale doar daca avem y x
2
/4. Deci exista perechi (x, y)
R
2
care nu au preimagine prin f; prin urmare f nu este surjectiva. Pentru (x, y) = (0, 1)
obt inem
f(u, v) = (0, 1)
_
u +v = 0
uv = 1
u
2
= 1,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
114 ALGA-GDED
deci f
1
(0, 1) =
g

. De asemenea, condit ia (x, y) Im f conduce la inegalitatea de mai sus,

y x
2
/4. Prin urmare, Im f = (x, y) R
2
[ y x
2
/4.
b) Matricea Jacobiana a funct iei f este [J(f)] =
_
1 2v
3u
2
1
_
. Avem det[J(f)] = 1 6vu
2
,
deci rang [J(f)] = 2 pentru (u, v) R
2
D, unde D = (u, v)[u
2
v =
1
6
, deci f este si
imersie si submersie pe R
2
D. Folosind teorema funct iilor implicite rezulta ca funct ia f este
difeomorsm local, dar ind bijectiva, rezulta f difeomorsm global pe R
2
D.
100. Notand f
1
(, ) = cos si f
2
(, ) = sin , obt inem matricea Jacobiana a funct iei
f:
J(f) =
_
_
f
1

f
1

f
2

f
2

_
_
=
_
cos sin
sin cos
_
.
Deoarece det[J(f)] = cos
2
+ sin
2
= > 0, (, ) (0, ) [0, 2), folosind teorema
funct iei inverse, rezulta f difeomorsm. Pentru a aa inversa lui f, rezolvam urmatorul
sistem n si :
_
cos = x
sin = y

2
(cos
2
+ sin
2
) = x
2
+y
2
=
_
x
2
+y
2
.
Distingem cazurile:
1
o
. x = 0, y > 0 = /2; 2
o
. x = 0, y < 0 = 3/2; 3
o
. x > 0, y 0 = arctg
y
x
;
4
o
. x < 0 = + arctg
y
x
; 5
o
. x > 0, y < 0 = 2 + arctg
y
x
, deci f
1
(x, y) =
(
_
x
2
+y
2
, ), unde
=
_

_
k + arctg
y
x
, pentru x ,= 0,
/2, pentru x = 0, y > 0
3/2, pentru x = 0, y < 0,
(36)
unde k ia valorile 0, 1 si 2 dupa cum (x, y) se aa respectiv n cadranul I, cadranele II sau
III, sau n cadranul IV.

In concluzie,
f
1
(x, y) = (
_
x
2
+y
2
, ), f
1
: R
2
(0, 0) (0, ) [0, 2),
cu valorile unghiului date de egalitatea (36).
IV.2. Curbe n R
n
101. Aam valoarea prarmetrului t
0
R pentru care (t
0
) = (1, 1, 1, 3); din aceasta
egalitate obt inem
t
4
0
= 1, 1 = 1, t
5
0
= 1, t
6
0
+ 2 = 3,
de unde rezulta t
0
= 1. Vectorul
t
(t
0
) tangent n punctul A la curba are coordonatele
(4t
3
0
, 0, 5t
4
0
, 6t
5
0
) = (4, 0, 5, 6), deci tangenta si hiperplanul normal n punctul A au respectiv
ecuat iile

tg,A
:
x
1
1
4
=
x
2
+1
0
=
x
3
1
5
=
x
4
3
6
H
nor,A
: 4(x
1
1) + 0(x
2
+ 1) + 5(x
3
1) + 6(x
4
3) = 0
4x
1
+ 5x
3
+ 6x
4
27 = 0.
102. Observam ca (t
0
) = (0, 1, 0, 2) implica t
0
= 0. Avem
_

t
(0) = (4t
3
0
, 0, 5t
4
0
, 6t
5
0
) = (0, 0, 0, 0)

tt
(0) = (12t
2
0
, 0, 20t
3
0
, 30t
4
0
) = (0, 0, 0, 0)

ttt
(0) = (24t
0
, 0, 60t
2
0
, 120t
3
0
) = (0, 0, 0, 0)

(iv)
(0) = (24, 0, 120t
0
, 360t
2
0
) = (24, 0, 0, 0) ,= (0, 0, 0, 0),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 115
deci rezulta B punct singular de ordinul 4.

In concluzie, tangenta si hiperplanul normal la
curba n punctul B au respectiv ecuat iile

tg,B
:
x
1
0
24
=
x
2
+1
0
=
x
3
0
0
=
x
4
2
0

_
_
_
x
2
= 1
x
3
= 0
x
4
= 2
H
nor,B
: 24 (x
1
0) + 0 (x
2
+ 1) + 0 (x
3
0) + 0 (x
4
2) = 0 x
1
= 0.
Din relat ia
t
(t) = 0 rezulta unica solut ie t = 0, deci B este unicul punct singular al curbei.
103. Gasim punctul comun al curbelor rezolvand sistemul (t) = (s), care se rescrie
_
t
2
+ 1 = 2 +s
ln t = s, t = s + 1

_
s
2
+s = 0
ln t = s, t = s + 1

_
s = 0
t = 1,
deci punctul comun al curbelor are coordonatele (1) = (0) = (2, 0, 1). Vectorii tangent i n
punctul comun la cele doua curbe sunt
t
(1) = (2, 1, 1), respectiv
t
(0) = (1, 1, 1), deci avem

(
t
(1),
t
(0)) = arccos

t
(1),
t
(0))
|
t
(1)| |
t
(0)|
= arccos
4
3

2
.
104. Notand x(t) = t 1, y(t) =
t
2
t1
, obt inem
lim
t
x(t) = , lim
t
y(t) = ,
lim
t+
x(t) = , lim
t+
y(t) = ,
si deoarece lim
t
y(t)
x(t)
= lim
t
t
2
(t 1)
2
= 1 = m, rezulta v (1, 1) direct ie asimptotica a
curbei pentru t . Deoarece n = lim
t
(y(t) m x(t)) = lim
t
2t 1
t 1
= 2 rezulta
y = x + 2 asimptota a curbei pentru t .

In punctul de acumulare t = 1 avem

lim
t1
x(t) = 0, lim
t,1
y(t) = , lim
t1
y(t) = +,
deci curba admite pentru t 1 asimptota bilaterala x = 0 (axa Oy).
105. a) Conform denit iei, lungimea arcului de curba este
l = ([0, 2]) =
_
2
0
|
t
(t)|dt.
Avem
t
(t) = (a(1 cos t), a sint), deci
|
t
(t)| =
_
a
2
(1 cos t)
2
+a
2
sin
2
t = a

2 2 cos t.
Folosind relat ia cos t = 1 2 sin
2 t
2
, rezulta
l = a
_
2
0

2 2 cos tdt = a
_
2
0

2 2
_
1 2 sin
2
t
2
_
dt.
Dar t [0, 2]
t
2
[0, ] sin t 0, deci
l = 2a
_
2
0
sin
t
2
dt = 4a cos
t
2

2
0
= 4a(1 1) = 8a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
116 ALGA-GDED
b) Deoarece originea (0) = (0, 0) nu este un punct regulat al curbei (deoarece
t
(0) = 0),
vom calcula abscisa curbilinie corespunzatoare lui t = . Avem
s(t) =
_
t

|
t
(u)|du = a
_
t

2 2 cos u du = 2a
_
t

sin
u
2
du =
= 4a cos .
u
2

= 4a cos
t
2
, s : [0, 2] [4a, 4a].
Se observa ca inversa acestei funct ii, t : [4a, 4a] [a, 2] este data de t(s) = 2 arccos(
s
4a
).

In concluzie, parametrizarea normala a curbei este : [4a, 4a] R

2
,
(s) = ( s
1
)(s) = (s
1
(s)) = (2 arccos(
s
4a
)) =
= (a(2 arccos(
s
4a
) sin(2 arccos(
s
4a
))), a(1 cos(2 arccos(
s
4a
))))
IV.3. Curbe plane
106. Din relat ia (t) = A rezulta t = 1. Dar
t
(1) (2, 3) ,= 0, iar ecuat iile
tangentei si normalei n A sunt respectiv

tg
:
x1
2
=
y+3
3
3x + 2y + 3 = 0

nor
: 2(x 1) + 3(y + 3) = 0 2x + 3y + 11 = 0.
Punctul de intersect ie T al tangentei cu axa Ox este solut ia sistemului

tg
Ox :
_
3x + 2y + 3 = 0
y = 0

_
x = 1
y = 0
T(1, 0).
Notand cu C proiect ia punctului A(1, 3) pe axa Ox, subtangenta este S
t
=
_
AT
2
AC
2
=

13 9 = 2. Aam punctul de intersect ie N al normalei cu axa Ox, dat de

nor
Ox :
_
2x + 3y + 11 = 0
y = 0

_
x = 11/2
y = 0
N(11/2, 0).

In concluzie, subnormala este

S
n
=
_
AN
2
AC
2
=
_
117
4
9 =
9
2
.
107. a) Notam F(x, y) = x
2
y
3
3 si (x
A
, y
A
) = (2, 1). Folosind formulele tangentei
si normalei la o curba plana data prin ecuat ie carteziana implicita,

tg
: (x x
A
)
_
F
x
_
(x
A
,y
A
)
+ (y y
A
)
_
F
y
_
(x
A
,y
A
)
= 0,

nor
:
x x
A
(
F
x
)
(x
A
,y
A
)
=
y y
A
(
F
y
)
(x
A
,y
A
)
.
Obt inem
tg
: 4x + 3y + 5 = 0, respectiv
nor
:
x+2
4
=
y1
3
.
b) Avem x
2
y
3
3 = 0 y =
3

x
2
3, deci o parametrizare a curbei este
_
x = t
y =
3

t
2
3
, t R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 117
108. a) Baza reperului Frenet R
F
= (t);

T(t),

N(t) al curbei este data de
perechea de campuri vectoriale

T,

N, unde:
_

T(t)

(t)
|

(t)|
=
_
x

(t)

x
2
(t)+y
2
(t)
,
y

(t)

x
2
(t)+y
2
(t)
_

N(t) = R
/2
(

T(t))
_
y

(t)

x
2
(t)+y
2
(t)
,
x

(t)

x
2
(t)+y
2
(t)
_
.

In cazul nostru x(t) = t, y(t) = t

2
, deci x
t
(t) = 1, y
t
(t) = 2t. Rezulta
T(t) =
_
1

1 + 4t
2
,
2t

1 + 4t
2
_
, N(t) =
_

2t

1 + 4t
2
,
1

1 + 4t
2
_
.
Deoarece
t
(t) = (1, 2t) ,= O
R
2, rezulta curba regulata si deci valoarea curburii curbei este
data de egalitatea
k(t) =
x
t
(t)y
tt
(t) x
tt
(t)y
t
(t)
(x
t2
(t) +y
t2
(t))
3/2
=
1 2 0 2t
(1 + 4t
2
)
3/2
=
2
(1 + 4t
2
)
3/2
. (37)
b) Reperul Frenet asociat curbei n punctul curent (t) este R
F
= (t);

T(t),

N(t),
unde

T(t) =

(t)
|

(t)|
si

N(t) = R

T(t) sunt versorul tangent si respectiv normal la curba n

punctul (t). Acesti versori, considerat i n punctul A Im i vom nota cu

T
A
,

N
A
. Cum
(t) = (t, t
2
) rezulta
t
(t) = (1, 2t). Avem A Im, deoarece A(2, 4) = (2). Deoarece

t
(2) = (1, 4) are norma |
t
(2)| =

17 ,= 0, punctul A este un punct regulat al curbei

. Versorii cautat i sunt:
_

T
A
=

(2)
|

(2)|
= (
1

17
,
4

17
)

N
A
= R

T
A

_
cos

2
sin

2
sin

2
cos

2
_
_
1

17

17
_
=
_
4

17
1

17
_
,
deci reperul Frenet asociat curbei n punctul A(2, 4) este
R
F,A
=
_
A(2, 4);
_

T
A
=
_
1

17
,
4

17
_
,

N
A
=
_
4

17
,
1

17
___
.
Folosind relat ia (37), pentru t = t
A
= 2, obt inem valoarea curburii n punctul A(2, 4) =
(2), k(2) =
2
17

17
.
c) Ecuat ia cercului osculator n punctul A = (2) o aam folosind formula (x x
0
)
2
+
(y y
0
)
2
= R
2
0
, unde
x
0
= x
C
(2), y
0
= y
C
(2), R
0
= R(2) =
1
[k(2)[
,
iar coordonatele centrului cercului osculator la curba corespunzator punctului curent (t) =
(x(t), y(t)) sunt date de
_
_
_
x
C
(t) = x(t) y
t
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
x

(t)y

(t)x

(t)y

(t)
= 4t
3
y
C
(t) = y(t) +x
t
(t)
x
2
(t)+y
2
(t)
x

(t)y

(t)x

(t)y

(t)
=
1+6t
2
2
. (38)
Funct ia de curbura k(t) n (t) este data de relat ia (37), deci raza cercului osculator este
R(t) =
1
[k(t)[
=
(1 + 4t
2
)
3/2
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
118 ALGA-GDED

In punctul (2), obt inem, nlocuind t = 2:

x
0
= 4 (2)
3
= 32, y
0
=
1 + 6 (2)
2
2
=
25
2
, R
0
=
17

17
2
.

In concluzie, ecuat ia cercului osculator la curba n punctul A = (2) este (x 32)

2
+
(y
25
2
)
2
=
4913
4
.
d) Folosind formulele (38) obt inem parametrizarea evolutei:

ev
(t) =
_
4t
3
,
6t
2
+ 1
2
_
, t R.
e) Ecuat ia carteziana a curbei se obt ine prin eliminarea parametrului t din sistemul
_
x = t
y = t
2
.

Inlocuind t obt inut din prima relat ie n cea de-a doua, obt inem = Im :
x
2
y = 0 y = x
2
, o parabola.
109. a) Notand F(x, y, a) = (x a)
2
+ y
2

a
2
2
, nfasuratoarea familiei de curbe plane

a
: F(x, y, a) = 0 (daca exista) este cont inuta n curba

denita de sistemul
_
F(x, y, a) = 0
F
a
(x, y, a) = 0, a R,
care n cazul nostru devine
_
(x a)
2
+y
2

a
2
2
= 0
2(x a) a = 0

_
a = 2x
(x a)
2
+y
2

a
2
2
= 0
din care, eliminand pe a, obt inem

: x
2
y
2
= 0 sau x = y, deci curba

este reuniunea
celor 2 bisectoare y = x si y = x.
b) Procedand analog punctului a), nfasuratoarea familiei de curbe

: x cos +y sin = 2
este cont inuta n curba

denita prin sistemul

_
x cos +y sin = 2
x sin +y cos = 2, R.

Inmult ind cu cos prima relat ie si cu sin a doua relat ie, iar apoi cu sin prima relat ie
si cu cos a doua si sumandu-le, obt inem
_
x = 2(cos sin )
y = 2(cos + sin )
din care, eliminand prin sumarea patratelor variabila , obt inem

: x
2
+y
2
= 4, deci curba

este cercul cu centrul n origine si de raza 2.

c)

Infasuratoarea familiei de curbe

: x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0 este cont inuta n curba

denita prin sistemul:

_
x
2
+y
2
2x +
2
4 = 0
2x + 2 4 = 0

_
= x + 2
x
2
+y2 2x +
2
4 = 0,
din care, eliminand variabila , obt inem

: y
2
4x = 4 y
2
= 4(x + 1), deci o parabola
cu varful pe axa Ox, care admite Ox ca axa de simetrie.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 119
110. a) Folosim formulele tangentei, respectiv normalei la curba : F(x, y) = 0 n
punctul (x
0
, y
0
) ,

tg
: (x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0

nor
:
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Pentru (x
0
, y
0
) = (2, 1) si f(x, y) = x
3
2y
2
obt inem ecuat iile tangentei, respectiv normalei

tg
: 3x +y 5 = 0,
nor
:
x 2
3
=
y + 1
1
x 3y 5 = 0.
b) Punctele singulare ale curbei sunt solut iile sistemului
_

_
f(x, y) = 0
f
x
(x, y) = 0
f
y
(x, y) = 0

_
_
_
x
3
2y
2
= 0
3x
2
= 0
4y = 0

_
x = 0
y = 0,
deci O(0, 0) este unicul punct singular al curbei. Deoarece
det[Hess(f)]
O
=

2
f
x
2
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)

2
f
xy
(0, 0)

2
f
y
2
(0, 0)

0 0
0 4

= 0,
unde f(x, y) = x
3
2y
2
, rezulta ca O(0, 0) este punct singular de ntoarcere al curbei .
Direct ia v = (l, m) a tangentei n O(0, 0) la curba este data de relat ia
l
2

2
f
x
2
(0, 0) + 2l m

2
f
xy
(0, 0) +m
2

2
f
y
2
(0, 0) = 0 m
2
(4) = 0 m = 0,
deci v = l(1, 0).

In concluzie, ecuat iile tangentei, respectiv normalei la curba n punctul
O(0, 0) sunt

tg
:
x0
1
=
y0
0
y = 0, (axa Ox)

nor
: 1 x 0 + 0 (y 0) = 0 x = 0, (axa Oy).
Deoarece are puncte singulare, nu este curba regulata.
111. Urmam o serie de pasi preliminari.
i) Domeniul de denit ie este D

= (, 0) (0, ). Se observa ca 0 / D

, iar
Ox : 2 +t +
1
t
= 0 t
2
+ 2t + 1 = 0 t = 1,
deci Ox = (1) = (2, 0). De asemenea,
Oy : 2 t +
1
t
= 0 t
2
2t 1 = 0 t = 1

2,
deci Oy = (1

2) = (0, 2 2

2).
ii) Studiem daca este o curba periodica, deci daca T > 0, (t) = (t +T), t D

a..
t +T D

. Avem
_
1
t
= T +
1
t+T
1
t
= T +
1
t+T
, t R

T = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
120 ALGA-GDED
Rezulta ca nu este o curba periodica.
iii) Determinam comportarea asimptotica a curbei = Im (puncte asimptotice; asimptote
orizontale, oblice sau verticale). Cum D

= (, 0) (0, +), studiul se face pentru

t
0
= , 0 (deci n punctele de acumulare ce nu apart in domeniului de denit ie).
Calculam limitele n punctele de acumulare din R ce nu apart in domeniului de denit ie
al curbei, t
0


D

= , 0

, 0
+
. Avem
lim
t
(t) = (+, ), lim
t+
(t) = (, +),
lim
t,0
(t) = (, ), lim

t0
(t) = (+, +),
deci nu admite asimptote orizontale sau verticale. Pentru t , t 0 si t 0 exista
ramuri innite. Studiem existent a asimptotelor oblice. Avem:
_

_
m = lim
t
y(t)
x(t)
= lim
t
t(1 +
2
t
+
1
t
2
)
t(1 +
2
t
+
1
t
2
)
= 1
n = lim
t
(y(t) +x(t)) = lim
t
(4 +
2
t
) = 4.
Rezulta ca dreapta
as,
: y = x +4 este asimptota oblica a curbei pentru t . De
asemenea,
_

_
m = lim
t0
y(t)
x(t)
= lim
t0
t
2
+ 2t + 1
t
2
2t + 1
= 1
n = lim
t0
(y(t) x(t)) = lim
t0
2t = 0,
deci dreapta
as,0
: y = x este asimptota oblica a curbei pentru t 0

si pentru t 0
+
.
iv) Studiem existent a punctelor singulare si de extrem pentru funct iile coordonate ale curbei.
Avem x
t
(t) =
t
2
+1
t
2
, y
t
(t) =
t
2
1
t
2
. Se observa ca deoarece x
t
(t) < 0, x ,= 0, avem

t
(t) ,= (0, 0), t ,= 0, deci curba este o curba regulata.
Ecuat ia x
t
(t) = 0 nu are solut ii, iar ecuat ia y
t
(t) = 0 implica t
2
1 = 0 t = 1, deci
(1) = (2, 0) si (1) = (2, 4) sunt puncte de extrem local pentru y(t).
v) Studiem existent a punctelor multiple (t
1
) = (t
2
), t
1
,= t
2
; t
1
, t
2
D

= R

. Aceasta
relat ie conduce la sistemul
_
x(t
1
) = x(t
2
)
y(t
1
) = y(t
2
)

_
t
1
+
1
t
1
+t
2

1
t
2
= 0
t
1
+
1
t
1
t
2

1
t
2
= 0
n necunoscuta t
2
, parametru t
1
. Scazand cele 2 relat ii, obt inem t
2
= t
1
, deci curba nu are
puncte multiple.
vi) Studiem existent a punctelor de inexiune. Prin calcul direct, rezulta ca ecuat ia
t
(t) =

tt
(t) este echivalenta cu sistemul
_

t
2
1
t
2
=
2
t
3
t
2
1
t
2
=
2
t
3
, care are necunoscutele t D

, R.
Acesta nu are solut ii (t, ) D

R (spre exemplu, scazand ecuat iile obt inem 2 = 0), deci

curba nu are puncte de inexiune.
vii) Tabelul de variat ie al curbei este (vezi gura 7):
t 1 1

2 0 1 1 +

2 +
x(t) + 2 0 | 2 0
y(t) 0 2 2

2 | 4 2 + 2

2 +
x

(t) 1 | 1
y

(t) + + 0 | 0 + + + +
Obs. y = x + 4 M
y
A y = x|y = x m
y
B y = x + 4
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 121
Figura 7 Figura 8
112. a) Pentru curba
1
: y
2
(a x) x
3
= 0, ecuat ia curbei este echivalenta cu

1
: y
2
a x(x
2
+y
2
) = 0. Notam y = t x si nlocuind n ecuat ia curbei, obt inem
at
2
x
2
t
2
x
3
x
3
= 0 x
2
(x +xt
2
at
2
) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 avem y = 0, deci se obt ine punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x ,= 0 avem x + xt
2
at
2
= 0, deci x =
at
2
1+t
2
si y =
at
3
1+t
2
. Rezulta pentru curba

1
parametrizarea (vezi gura 8):

1
: R R
2
,
1
(t) = (x(t), y(t)) =
_
at
2
1 +t
2
,
at
3
1 +t
2
_
, t R.
Ecuat ia curbei se rescrie
1
: y
2
ax(x
2
+y
2
) = 0. Consideram relat iile
_
x = cos
y = sin
, care
denesc trecerea de la coordonatele carteziene la coordonatele polare ( 0, [0, 2)).

Inlocuind n ecuat ia curbei, aceasta devine

a
2
sin
2
cos (
2
cos
2
+
2
sin
2
) = 0,
de unde pentru > 0 avem
2
(a sin
2
cos ) = 0, deci cos = a sin
2
, iar pentru
D

: [0, 2)

2
,
3
2
obt inem ecuat ia polara a curbei,
=
a sin
2

cos
, D

.
Punctele de acumulare ale domeniului D

care nu fac parte din D

sunt
0


D

2
,
3
2
.
Calculam distant a de la origine la asimptota folosind formula
d = lim

0
() sin(
0
) = lim

0
a sin
2

cos
(sin
0
cos ) = a.
Ecuat iile polare ale celor 2 asimptote sunt deci

() =
d
sin(
0
)

1,2
() =
a
sin(

2
)
, D

.
b) Ecuat ia carteziana a curbei ind
2
: x
3
+ y
3
3axy = 0 observam ca ecuat ia este de
forma : Q
3
(x, y) P
2
(x, y) = 0, unde P
2
(x, y) = 3axy si Q
3
(x, y) = x
3
+y
3
sunt polinoame
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
122 ALGA-GDED
Figura 9 Figura 10
omogene de gradul II, respectiv III n x si y; pentru a obt ine o parametrizare a curbei se
foloseste substitut ia y = tx.

Inlocuind n ecuat ia carteziana, obt inem (vezi gura 9):
x
3
+t
3
x
3
3atx
2
= 0 x
2
(x +t
3
x) 3at = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obt inem punctul A(0, 0) ;
ii) pentru x ,= 0 avem x(1 +t
3
) = 3at, deci x =
3at
1+t
3
si y =
3at
2
1+t
3
, t R1.
Rezulta ca o parametrizare a curbei
2
este
2
: D

2
= R1 R
2
,

2
(t) = (x(t), y(t)) = (
3at
1 +t
3
,
3at
2
1 +t
3
), t D

.
Procedand analog cu punctul a), ecuat ia curbei devine

3
cos
3
+
3
sin
3
3a
2
cos sin = 0
2
( cos
3
+ sin
3
3a cos sin ) = 0.
Pentru = 0 se obt ine punctul A(0, 0) = (0) al curbei; pentru ,= 0 (deci > 0), rezulta
(cos
3
+ sin
3
) = 3a cos sin.
Pentru D

: [0, 2)[ cos

3
+ sin
3
= 0 = [0, 2)
3
4
,
7
4
obt inem ecuat ia polara a
curbei,
=
3a cos sin
cos
3
+ sin
3

, D

.
Punctele de acumulare ale domeniului D

care nu-i apart in sunt

0


D

=
3
4
,
7
4
. Cal-
culam distant a de la origine la asimptota; n ambele cazuri lim

0
() sin(
3
4
) =
a

2
.
Ecuat iile polare ale celor doua asimptote sunt

1
:

1
() =
a/

2
sin(
3
4
)
, D

2
:

2
() =
a/

2
sin(
7
4
)
, D

.
c)

Inlocuind y = tx n ecuat ia curbei
3
: x(x
2
+y
2
) + a(y
2
x
2
) = 0, obt inem (vezi gura
10)
x
3
+t
2
x
3
+at
2
x
2
ax
2
= 0 x
2
(x +t
2
x +at
2
a) = 0.
Distingem cazurile:
i) pentru x = 0 rezulta y = 0, deci obt inem punctul A(0, 0) ;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 123
ii) pentru x ,= 0 avem x(1 +t
2
) = a at
2
, deci x =
a(1t
2
)
1+t
2
si y =
at(1t
2
)
1+t
2
, t R. Rezulta
ca o parametrizare a curbei
3
este
3
: D

3
= R R
2
,

3
(t) = (x(t), y(t)) =
_
a(1 t
2
)
1 +t
2
,
at(1 t
2
)
1 +t
2
_
, t D

3
.
Procedand analog cu punctele a) si b), ecuat ia curbei devine

3
cos +a
2
(sin
2
cos
2
) = 0.
Pentru > 0 rezulta cos = a(cos
2
sin
2
), iar pentru D

: [0, 2)

2
,
3
2
obt inem
ecuat ia polara a curbei,
=
a(cos
2
sin
2
)
cos
, D

.
Punctele de acumulare ale domeniului D

sunt
0


D

2
,
3
2
. Distant a de la origine la
asimptota este
lim

0
() sin(
0
) = lim

0
a sin
3

0
= a.
Ecuat iile polare ale celor doua asimptote sunt

1
:

1
() =
a
sin(

2
)
, D

2
:

2
() =
a
sin(
3
2
)
, D

.
113. a) Folosim formulele

t
: y =

t
(x ),
n
:

t
y +x = 0,
care dau respectiv ecuat iile tangentei si normalei la curba n sistemul mobil XOY si formula
curburii, k =

2
+2
2

(
2
+
2
)
3/2
.
Reprezentarea graca a curbei pentru t R si t 0 este data n gurile 11a si 11 b respectiv.
Figura 11a Figura 11b
Pentru curba
1
: = a, obt inem

t
: y =
a
a
(x a) y = (x a),

n
:
a
a
y +x a = 0 y +x a = 0.
Folosind formula de mai sus, obt inem curbura spiralei lui Arhimede:
k
1
=
a
2

2
+ 2a
2
(a
2

2
+a
2
)
3/2
=
a
2
(
2
+ 2)
a
3
(
2
+ 1)
3/2
=

2
+ 2
a(
2
+ 1)
3/2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
124 ALGA-GDED
Figura 12
b) Pentru curba
2
: = e
a
(vezi gura 12), obt inem

t
: y =
e
a
ae
a
(x e
a
) y =
1
a
(x e
a
),

n
:
e
a
ae
a
y +x e
a
= 0 y +ax ae
a
= 0,
iar curbura spiralei exponent iale este:
k
2
=
e
2a
+ 2a
2
e
2a
a
2
e
2a
(e
2a
+a
2
e
2a
)
3/2
=
e
2a
(1 +a
2
)
e
3a
(1 +a
2
)
3/2
=
1
e
a

1 +a
2
.
IV.4. Curbe n spat iu
114. a) Observam ca : I R
3
este curba regulata, caci vectorul tangentei la curba
n punctul curent este
t
(t) = (2 sin t, 2 cos t, 1), de norma |
t
(t)| =

5 ,= 0. Versorul
tangent este deci

T =

t
(t)
|
t
(t)|
=
_

5
sin t,
2

5
cos t,
1

5
_
.
Calculam vectorul normal la planul osculator al curbei,
t

tt
= (2 sin t, 2 cos t, 4), de
norma |
t

tt
| = 2

5; obt inem versorul binormal

B(t) =

t
(t)
tt
(t)
|
t
(t)
tt
(t)|
=
_
1

5
sin t,
1

5
cos t,
2

5
_
.
Versorul normalei principale la curba n punctul curent este

N =

B

T, deci

N(t) =
1
5

i

j

k
sin t cos t 2
2 sin t 2 cos t 1

= (cos t)

i + (sin t)

j (cos t, sin t, 0).

Deci obt inem reperul mobil Frenet al curbei ntr-un punct mobil al sau,
R

(t) = (t);

T(t),

N(t),

B(t),
cu campurile de versori descrise mai sus. Folosind formulele curburii si torsiunii:
k(t) =
|
t
(t)
tt
(t)|
|
t
(t)|
3
, (t) =

t
(t)
tt
(t),
ttt
(t))
|
t
(t)
tt
(t)|
2
,
obt inem
k(t) =
2

5
5

5
=
2
5
> 0, (t) =
4 sin
2
t + 4 cos
2
t
20
=
1
5
> 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 125
b) Avem A(2, 0, ) = () si calculand elementele Frenet pentru t
0
= , obt inem:
T(t
0
) = (0,
2

5
,
1

5
) (0, 2, 1)
N(t
0
) = (1, 0, 0)
B(t
0
) = (0,
1

5
,
2

5
) (0, 1, 2).
c) Curba este elice daca raportul dintre curbura si torsiune este constant; n cazul nostru
avem k(t)/(t) =
2/5
1/5
= 2 = const..

In concluzie, curba este o elice.
d) Ecuat iile carteziene ale curbei se obt in prin eliminarea parametrului t din sistemul
_
_
_
x = 2 cos t
y = 2 sin t
z = t
. Adunand patratul primelor doua relat ii obt inem x
2
+ y
2
= 4 si nlocuind t
din ultimele ecuat ii n prima, rezulta x = 2 cos z, deci
T = Im :
_
x = 2 cos z
x
2
+y
2
= 4.
e) Muchiile reperului Frenet ntr-un punct curent al curbei sunt dreptele tangenta, normala
principala si binormala. Acestea au respectiv versorii directori

T(t),

N(t),

B(t). Ecuat iile
carteziene ale acestora sunt

tg
:
x 2 cos t

5
sin t
=
y 2 sin t
2

5
cos t
=
z t
1

nor.pr.
:
x 2 cos t
cos t
=
y 2 sin t
sin t
=
z t
0

bin
:
x 2 cos t
1

5
sin t
=
y 2 sin t

5
cos t
=
z t
2

5
.
115. a) Ecuat ia planului osculator (determinat de punctul curent (t) si de vectorii

t
(t) si
tt
(t) este

osc,(t)
:

x x(t) y y(t) z z(t)

x

(t) y

(t) z

(t)
x

(t) y

(t) z

(t)

= 0

x (t
2
+ t) y (t
2
t) z (t
2
t)
2t + 1 2t 1 2t 1
2 2 2

= 0
4(y (t
2
t)) + 4(z (t
2
t)) = 0 y z = 0.
Deci ecuat ia planului osculator nu depinde de parametrul t si deci este o curba plana.
Aam planul Im.
Fie : ax +by +cz +d = 0, a
2
+b
2
+c
2
,= 0; presupunem ca este inclusa n planul .
Cum (t) = (t
2
+t, t
2
t, t
2
t), t R, nlocuind n ecuat ia planului avem
a(t
2
+t) +b(t
2
t) +c(t
2
t) +d = 0, t R
t
2
(a +b +c) +t(a b c) +d = 0, t R

_
_
_
a +b +c = 0
a b c = 0
d = 0

_
a = 0, b = ,
c = , d = 0
R.
Solut iile sistemului sunt deci (a, b, c, d) = (0, 1, 1, 0), R. Alegand = 1, obt inem
ecuat ia planului cautat n care este cont inuta curba, : y z = 0. Se observa ca planul
obt inut este exact planul osculator, deci
= Im =
osc,(t)
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
126 ALGA-GDED
b) Avem
_
_
_

t
(t) = (2t + 1, 2t 1, 2t 1)

tt
(t) = (2, 2, 2)

ttt
(t) = (0, 0, 0)
, deci
t
,
tt

ttt
) = 0 si torsiunea curbei n
punctul curent devine:
=

t
,
tt

ttt
)
|
t

tt
|
2
= 0, t R.
c) Avem

t
(t)
tt
(t) =

i

j

k
2t + 1 2t 1 2t 1
2 2 2

= 0

i 4

j + 4

k (0, 4, 4),
deci campul de versori ai binormalei este

B(t) =

t
(t)
tt
(t)
|
t
(t)
tt
(t)|
=
1
4

2
(0, 4, 4) =
_
0,

2
2
,

2
2
_
.
care n mod evident este independent de t.
116. a) Pentru o curban spat iu data prin ecuat ii carteziene implicite, :
_
F(x, y, z) = 0
G(x, y, z) = 0
,
ecuat iile dreptei tangente si ecuat ia planului normal sunt respectiv

tg,A
:
x x
0
a
=
y y
0
b
=
z z
0
c

nor,A
: a(x x
0
) +b(y y
0
) +c(z z
0
) = 0.
unde n = a

i + b

j + c

k = ( grad F grad G)[

A
.

In cazul nostru, F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2

2, G(x, y, z) = z 1 si
n = ( grad F grad G)[
A
=

i

j

k
2x 2y 2z
0 0 1

A(1,0,1)
=
=

i

j

k
2 0 2
0 0 1

(0, 2, 0) = (a, b, c).

Deci

tg,A
:
x+1
0
=
y0
2
=
z1
0

_
x = 1
z = 1

nor,A
: (x + 1) 0 + (y 0) 2 + (z + 1) 0 = 0 y = 0 (planul xOz).
b)

In sistemul :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 2
z = 1
nlocuind z din a doua ecuat ie n prima, obt inem
x
2
+y
2
= 1, deci o parametrizare a curbei este
:
_
_
_
x = cos t
y = sin t
z = 1
, t [0, 2).
IV.5. Suprafet e
117. a) Vitezele part iale sunt derivatele part iale ale functiei r,
_
r
u
=
r
u
= (cos v, sin v, 2u)
r
v
=
r
v
= (usin v, ucos v, 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 127
Aplicat ia r este o harta daca este imersie injectiva. Vericam injectivitatea. Pentru (u
1
, v
1
),
(u
2
, v
2
) D, folosind faptul ca u > 0, obt inem
r(u
1
, v
1
) = r(u
2
, v
2
)
_
_
_
u
1
cos v
1
= u
2
cos v
2
u
1
sin v
1
= u
2
sin v
2
u
2
1
= u
2
2

_
u
1
= u
2
v
1
= v
2
(u
1
, v
1
) = (u
2
, v
2
), (39)
deci r este injectiva. Vericam ca r este imersie. Avem
dr = r
u
du +r
v
dv = [r
u
, r
v
]
r(u,v)

_
du
dv
_
.
Construim matricea Jacobiana [J(r)] = [r
u
, r
v
]
r(u,v)
a aplicat iei r si vericam daca rang [J(r)] =
2. Obt inem
[J(r)] =
_
_
cos v usin v
sin v ucos v
2u 0
_
_
,
deci

cos v usin v
sin v ucos v

= u > 0 rang [J(r)] = 2,

deci r este imersie; ind si injectiva, rezulta ca r este o harta. Astfel, = r(D) este o
suprafat a simpla (vezi gura 10).
b) Determinam parametrii u si v asociat i punctului A . Rezolvam sistemul
r(u, v) = A (ucos v, usinv, u
2
) = (2, 0, 4)
_
_
_
ucos v = 2
usin v = 0
u
2
= 4

_
u = 2
v =
A = r(2, ).
Calculam vitezele part iale n punctul A.
_
r
u
[
A
= (cos , sin , 2
2
) = (1, 0, 4)
r
v
[
A
= (2 sin , 2 cos , 0) = (0, 2, 0).
Atunci avem

tg,A
:

x + 2 y z 4
1 0 4
0 2 0

4x +z + 4 = 0.
Prin urmare, un vector normal la plan este n = v
nor
(4, 0, 1), iar
nor,A
:
x+2
4
=
y
0
=
z4
1
.
Altfel. Aam vectorul director n al dreptei
nor,A
.
n = r
u
r
v
=

i

j

k
cos v sinv 2u
usin v ucos v 0

A=r(2,)
= (2u
2
cos v, 2u
2
sinv, u)
u=2,v=
= (8, 0, 2),
de unde rezulta

nor,A
:
x+2
8
=
y
0
=
z4
2

tg,A
: 8(x + 2) + 0 y + 2(z 4) = 0 4x +z + 4 = 0.
c) Avem n =
r
u
r
v
]] r
u
r
v
]]
si folosind u > 0,
[[ r
u
r
v
[[ =
_
4u
4
cos
2
v + 4u
4
sin
2
v +u
2
=
_
4u
4
+u
2
= u
_
4u
2
+ 1,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
128 ALGA-GDED
deci
n =
_
2ucos v

4u
2
+ 1
,
2usin v

4u
2
+ 1
,
1

4u
2
+ 1
_
.
Atunci reperul mobil Gauss va

G
= r(u, v); r
u
, r
v
, n.
Reperul este format din punctul P = r(u, v) si baza r
u
, r
v
, n a spat iului vectorial
T
P
R
3
V
3
.
d) Pentru a aa ecuat ia carteziana a suprafet ei, eliminam parametrii u si v din ecuat iile
parametrice ale acesteia,
_
_
_
x = ucos v
y = usin v
z = u
2
x
2
+y
2
= z x
2
+y
2
z = 0,
deci este o cuadrica (paraboloid eliptic).
e) Prima familie de curbe coordonate este

u=u
0
,v=t
: (t) = r(u
0
, t) = (u
0
cos t, u
0
sin t, u
2
0
), t [0, 2].
Pentru a vedea ce reprezinta ecuat iile curbei (pentru diferite valori ale lui u
0
) obt inem
ecuat iile carteziene ale acesteia
_
_
_
x = u
0
cos t
y = u
0
sin t
z = u
2
0

_
x
2
+y
2
= u
2
0
(cilindru)
z u
2
0
= 0 (plan),
deci un cerc; rezulta ca prima familie de curbe coordonate este formata din cercuri. A doua
familie de curbe coordonate este data de

v=v
0
,u=s
: (s) = r(s, v
0
) = (s cos v
0
, s sin v
0
, s
2
), s > 0.
Pentru a aa ce reprezinta familia a doua de curbe coordonate, aam ecuat iile carteziene ale
acestora,
_
_
_
x = s cos v
0
y = s sin v
0
z = s
2

_
y sinv
0
xcos v
0
= 0 (plan)
z =
1
cos
2
v
0
x
2
(cilindru parabolic),
deci o parabola; prin urmare a doua familie de curbe coordonate este formata din parabole.
f ) Unghiul format de curbele coordonate este dat de
= arccos
r
u
, r
v
)
[[r
u
[[ [[r
v
[[

A
= arccos 0 =

2
.
Deci curbele coordonate se intersecteaza n A sub un unghi de 90
o
. Se observa ca pentru
suprafat a data avem n general
r
u
, r
v
) = ucos v sin v +usin v cos v + 0 = 0 r
u
r
v
,
deci n oricare punct al suprafet ei curbele coordonate sunt ortogonale. De asemenea re-
marcam ca cei doi vectori ortogonali tangent i la curbele coordonate nu sunt n general versori,
deoarece
[[r
u
[[ =
_
1 + 4u
2
1, [[r
v
[[ =

u
2
= [u[ = u > 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 129
118. a) Notam : f(x, y, z) x
3
z + 1 = 0 si examinam daca cont ine sau nu
puncte critice ale lui f. Acestea se obt in prin anularea gradientului funct iei f,
grad f (3x
2
, 0, 1) = (0, 0, 0)
_
_
_
3x
2
= 0
0 = 0
1 = 0,
fara solut ii, deci f nu are puncte critice; prin urmare nici suprafat a : f = 0 nu are puncte
singulare, deci este o suprafat a regulata.
b) Campul de versori normali la suprafat a este
n =
grad f
[[ grad f[[
=
_
3x
2

1 + 9x
4
, 0,
1

1 + 9x
4
_
.
c) Vectorul normal la suprafat a n A este v
nor,A
= grad f[
A
= (3x
2
, 0, 1)[
A(1,0,2)
=
(3, 0, 1), deci
_

nor,A
:
x1
3
=
y
0
=
z2
1

tg,A
: 3(x 1) + 0 y + (1)(z 2) = 0 3x z 1 = 0.
119. a) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = u(cos v, sin v, 0) + (0, 0, v) = (0, 0, v)
. .
(v)
+u(cos v, sinv, 0)
. .

(v)
,
deci suprafat a = r( R
2
) este un elicoid (vezi gura 13a) cu axa directoare
ax
= Im() =
Oz :
_
_
_
x = 0
y = 0
z = v = t R
(pe care se sprijina generatoarele elicoidului) si plan director
dir
=
xOy Im() (plan fat a de care sunt paralele generatoarele elicoidului de direct ie (v)).
Eliminand cei doi parametri u si v din ecuat iile parametrice ale suprafet ei, rezulta ecuat ia
carteziana a acesteia
_
_
_
x = u cos v
y = u sin v
z = v
x = tg v = tg z tg z
y
x
= 0 xsinz y cos z = 0,
deci s-a obt inut o ecuat ie de forma (
y
x
, z) = 0; deci suprafat a este un conoid cu plan director
z = 0 si axa directoare :
_
x = 0
y = 0
, axa Oz.
b) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = (cos u, sin u, 0) +v(0, 0, 1) = (cos u, sin u, 0)
. .
(u)
+v (0, 0, 1)
. .

0
,
deci suprafat a data cilindrica (vezi gura 13b), cu generatoarele paralele cu direct ia
0
;
eliminand cei doi parametri din ecuat iile parametrice ale suprafet ei, rezulta ecuat ia carteziana
a acesteia, x
2
+y
2
1 = 0, o ecuat ie de forma (x, y) = 0; deci suprafat a este cilindrica, cu
generatoarele paralele cu dreapta :
_
x = 0
y = 0
, axa Oz.
c) Ecuat iile parametrice ale suprafet ei se rescriu
r(u, v) = (0, 0, 0)
. .

0
+v (cos u, sin u, 1)
. .

(u)
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
130 ALGA-GDED
Figura 13a Figura 13b
Figura 13c
deci suprafat a data este o suprafat a conica (vezi gura 13c), cu varful n punctul O(0, 0, 0);
eliminand cei doi parametri din ecuat iile parametrice ale suprafet ei, rezulta ecuat ia carteziana
a acesteia, x
2
+ y
2
z
2
= 0
_
x
z
_
+
_
y
z
_
1 = 0, o ecuat ie de forma
_
x
z
_
,
_
y
z
_
= 0; deci
suprafat a este conica, cu varful localizat n punctul O :
_
_
_
x = 0
y = 0
z = 0
, deci n origine.
120. a)-b) Matricea primei forme fundamentale este [I] =
_
r
u
, r
u
) r
u
, r
v
)
r
v
, r
u
) r
v
, r
v
)
_

_
E F
F G
_
. Obt inem succesiv
_
r
u
= (cos v, sin v, 0)
r
v
= (u sin v, u cos v, 1),
deci
_
_
_
E = 1
F = 0
G = u
2
+ 1
[I] =
_
1 0
0 u
2
+ 1
_
=
_
1 0
0
2
_
,
unde am notat =

u
2
+ 1 > 0. Deci prima forma fundamentala a suprafet ei este
ds
2
= (du, dv)
_
E F
F G
__
du
dv
_
= E du
2
+ 2F dudv +G dv
2
= du
2
+ (1 +u
2
)dv
2
.
Matricea celei de-a doua forme fundamentale este
[II] =
_
r
uu
, n) r
uv
, n)
r
vu
, n) r
vv
, n)
_

_
L M
M N
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 131
unde n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
. Obt inem
r
u
r
v
=

i

j

k
cos v sin v 0
u sin v u cos v 1

= sin v

i cos v

j +u

k (sin v, cos v, u),

deci
[[r
u
r
v
[[ =
_
u
2
+ 1 n =
_
sinv

,
cos v

,
u

_
.
Se observa ca
_
_
_
r
uu
= (0, 0, 0)
r
uv
= (sin v, cos v, 0)
r
vv
= (u cos v, u sin v, 0)

_
_
_
L = 0
M = 1/
N = 0
[II] =
_
0 1/
1/ 0
_
,
deci a doua forma fundamentala este
d
2
= (du, dv)
_
L M
M N
__
du
dv
_
=
2

u
2
+ 1
dudv.
Matricea celei de-a treia forme fundamentale este
[III] = [II] [I]
1
[II] =
_
1/
4
0
0 1/
2
_
.
Din coecient ii matricii primei forme fundamentale se observa ca
[[r
u
[[
2
= r
u
, r
u
) = E = 1, deci [[r
u
[[ = 1 (r
u
este versor);
[[r
v
[[
2
= r
v
, r
v
) = G =
2
,= 0, deci [[r
u
[[ 1 iar r
v
nu este n general versor, iar
F = r
u
, r
v
) = 0, deci r
u
r
v
.

In concluzie, r
v
neind versor n ecare punct al
suprafet ei, baza reperului Gauss B
G
= r
u
, r
v
, n nu este ortonormata.
c) Curburile Gauss si medie ale suprafet ei sunt date de
K =
det[II]
det[I]
, H =
1
2

EN +LG2FM
det[I]
,
iar pentru suprafat a data obt inem,
K =
1/
2

2
=
1

4
< 0, H =
1
2

0 + 0 2

2
= 0.
d) Deoarece K , 0, suprafat a nu este desfasurabila, dar este minimala, deoarece H 0.
Deoarece K < 0, rezulta ca toate punctele suprafet ei sunt de tip hiperbolic.
e) Vericam formula Beltrami-Enneper, [III] 2H[II] + K[I] = [0].

Intr-adevar, are loc
identitatea
_
1/
4
0
0 1/
2
_
2 0
_
0
1

0
_
+
_

4
__
1 0
0
2
_
=
_
0 0
0 0
_
.
121. a) Matricea operatorului Weingarten este data de relat ia
[S] = [I]
1
[II] =
_
1 0
0 1/
2
_

_
0 1/
1/ 0
_
=
_
0 1/
1/
3
0
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
132 ALGA-GDED
b) Conform teoremei Rodriguez, curburile principale k
1,2
sunt exact valorile proprii ale
matricii [S], iar direct iile principale sunt date de o pereche de vectori proprii w
1,2
asociat i
acestora. Pentru a aa valorile proprii ale matricii [S], calculam polinomul caracteristic,
P() = det([S] I
2
) =

1/
1/
3

=
2

4
.
Ecuat ia caracteristica P() = 0 are deci radacinile
_

1
= k
1
=
1

2
= k
2
=
1

2
.
Aam vectorii proprii corespunzatori celor doua valori proprii.
Pentru
1
=
1

2
, sistemul caracteristic ([S]
1
I
2
)w = 0 se rescrie, pentru w =
t
(a, b),
_
1

2

1

3
1

2
_
_
a
b
_
=
_
0
0
_

_
b = s
1

2
a
1

s = 0

_
a = s
b = s
(a, b) = s(, 1);
Prima direct ie principala este data deci de vectorul tangent w
1
= (, 1),
w
1
= (, 1) r
u
+ r
v
T
r(u,v)
,
ale carui componente n spat iul cu trei dimensiuni sunt
w
1

_
1 +u
2
(cos v, sin v, 0) + 1 (usin v, ucos v, 1).
Pentru
2
=
1

2
, sistemul caracteristic ([S]
1
I
2
)w = 0 se rescrie, pentru w =
t
(a, b),
_
1/
2
1/
1/
3
1/
2
__
a
b
_
=
_
0
0
_

_
b = s

2
a
1

s = 0

_
a = s
b = s,
deci (a, b) = (s, s) = s(, 1). A doua direct ie principala este data deci de vectorul
w
2
= (, 1) r
u
+ r
v
T
r(u,v)
,
ale carui componente in spat iul cu trei dimensiuni sunt
w
2

_
1 +u
2
(cos v, sin v, 0) + 1 (usin v, ucos v, 1).
Putem determina cele 2 curburi principale k
1,2
si folosind curburile K si H ale suprafet ei.
Acestea satisfac ecuat ia

2
2H +K = 0
2

4
= 0
_
k
1
=
1

2
k
2
=
1

2
.
c) Vectorul tangent w = 2r
u
r
v
(2, 1) are curbura normala asociata
k
n
(w) =
[II](w, w)
[I](w, w)
=
(2, 1)
_
0
1

0
__
2
1
_
(2, 1)
_
1 0
0
2
__
2
1
_ =
4

4 +
2
=
4
(4 +
2
)
.
Aam valorile parametrilor u si v corespunzatori punctului A(1, 0, ), rezolvand sistemul
_
_
_
u cos v = 1
u sin v = 0
v =

_
u = 1
v =
(u, v) = (1, ),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 133
de unde [
A
=

2, iar
k
n
(w) =
4

2(4 + 2)
=
2
3

2
=

2
3
.

In plus, direct ia efectiva (n 3D) determinata de w este data de

w = (2r
u
r
v
)[
A
2(1, 0, 0) (0, 1, 1) = (2, 1, 1).
d) Se observa ca n punctul A avem =

2, deci k
1
=
1
2
, k
2
=
1
2
. Atunci, fat a de un
sistem de coordonate convenabil ales, suprafat a are o forma asemanatoare cu cea de ecuat ie
carteziana

aprox
: z =
1
2
_

1
2
x
2
+
1
2
y
2
_

y
2
4

x
2
4
= z,
deci local suprafat a are forma unui paraboloid hiperbolic (vezi gura 14).
Figura 14
122. a) Parametrizam curba notand u = t; rezulta
v = 2t (t) = r(t, 2t) = (t cos 2t, t sin 2t, 2t), t [1, 2],
iar

t
(t) = (cos 2t 2t sin 2t, sin 2t + 2t cos 2t, 2) [[
t
(t)[[ =
_
4t
2
+ 1 + 4.
Atunci, folosind o substitut ie de tip Euler pentru calculul integralei denite, lungimea arcului
de curba este
l =
_
2
1
[[
t
(t)[[dt =
_
2
1
_
4t
2
+ 5dt =

21
15
8
ln 5 +
5
4
ln(4

5 +

21

5)
3
2
.
b) Aplicam formula de calcul a ariei
/ =
__
D
_
det[I] dudv =
__
D
_
EGF
2
dudv =
=
__
D
_
1(1 +u
2
) 0
2
dudv =
_
1
0
du
_

0
_
1 +u
2
dv =
=
_
1
0

1 +u
2
du
_

0
dv =
_
1
0

1 +u
2
du.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
134 ALGA-GDED
Folosind substitutia

u
2
+ 1 = u +t rezulta
_

_
u
2
+ 1 = u
2
+ 2tu +t
2
u =
1t
2
2t
du =
1
2

2t
2
(1t
2
)
t
2
dt =
1+t
2
2t
2
dt

u
2
+ 1 = u +t =
1t
2
2t
+t =
1+t
2
2t
.
De asemenea, avem u = 0 t = 1 si u = 1 t =

2 1, deci
/ =
_

21
1
1 +t
2
2t
(
1 +t
2
2t
2
)dt =

4
_
1

21
(1 +t
2
)
2
t
3
dt =

4
_
1

21
(t
2
+
2
t
+
1
t
3
)dt =
=

4
(
t
2
2
+ 2 ln [t[ +
t
2
2
)[
1

21
=

4
_
(
1
2
+ 2 ln 1
1
2
) (
32

2
2
+ 2 ln(

2 1) +
1
2(32

2)
)
_
=

4

1
2
_
3 2

2 + 4 ln(

2 1) +
1
2(32

2
_
=

8
(3 2

2 + 4 ln(

2 1) + 3 + 2

2) =
=

8
6 +

8
4 ln(

2 1) =
3
4
+

2
ln(

2 1).
123. a) Ecuat ia diferent iala a liniilor de curbura (t) = r(u(t), v(t)) este

v
t2
u
t
v
t
u
t2
E F G
L M N

= 0.
Calculam coecient ii de pe liniile inferioare ale determinantului,
_
r
u
= (sin u, cos u, 0)
r
v
= (0, 0, 1)

_
_
_
E = r
u
, r
u
) = 1
F = r
u
, r
v
) = 0
G = r
v
, r
v
) = 1.
Obt inem
_
_
_
r
uu
= (cos u, sin u, 0)
r
uv
= (0, 0, 0)
r
vv
= (0, 0, 0)

_
_
_
L = r
uu
, n) = 1
M = r
uv
, n) = 0
N = r
vv
, n) = 0.
Determinam campul n de versori normal la suprafat a,
r
u
r
v
=

i

j

k
sin u cos u 0
0 0 1

(cos u, sin u, 0) [[r

u
r
v
[[ =

1 = 1,
deci n = (cos u, sin u, 0). Atunci ecuat ia diferent iala a liniilor de curbura (ecuat ia curbelor
principale) devine

v
t2
u
t
v
t
u
t2
1 0 1
1 0 0

= 0 u
t
v
t
= 0.
Distingem urmatoarele cazuri:
Cazul I. u
t
= 0 u(t) = a = const.. Notam v(t) = t si obt inem curbele
(t) = r(a, t) = (cos a, sin a, t), t R.
Ecuat iile carteziene ale acestora se obt in prin eliminarea parametrului t din ecuat iile para-
metrice,
_
_
_
x = cos a
y = sin a
z = t

_
x cos a = 0 (plan)
y sin a = 0 (plan),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 135
deci ecare din curbe este o dreapta. Acest lucru se poate vedea si observand ca ecuat iile
parametrice ale acestor curbe sunt de forma
_
_
_
x = 0t + cos a
y = 0t + sin a
z = 1t + 0, t R
din care, prin eliminarea
parametrului t, rezulta ecuat iile carteziene canonice ale unor drepte
(t =)
x cos a
0
=
y sin a
0
=
z 0
1
de direct ie v = (0, 0, 1)

k, deci drepte paralele cu axa Oz. Acestea sunt exact generatoarele

cilindrului din enunt . Se observa ca, ntr-adevar, suprafat a parametrizata data este un
cilindru, deoarece ecuat ia carteziana a acestuia, obt inuta din ecuat iile parametrice,
_
_
_
x = cos u
y = sin u
z = v
x
2
+y
2
= 1,
este ecuat ia unui cilindru circular drept de raza 1 si axa de simetrie Oz.

In concluzie, prima
familie de curbe principale ale cilindrului dat este formata din generatoarele acestuia.
Cazul II. v
t
= 0 v(t) = b = const.. Notand u = t, obt inem ecuat iile parametrice si apoi
carteziene ale celei de-a doua familii de curbe principale,
(t) = r(t, b) = (cos t, sin t, b)
_
_
_
x = cos t
y = sin t
z = b

_
x
2
+y
2
= 1 (cilindrul dat)
z b = 0 (plan perp. pe axa cilindrului)
deci curbele principale ale celei de-a doua familii sunt cercuri de sect iune transversala a
cilindrului.

In concluzie, curbele principale ale cilindrului constau din generatoare si cercuri.
b) Curbele (liniile) asimptotice satisfac ecuat ia diferent iala
(u
t
, v
t
)[II]
_
u
t
v
t
_
= 0.

Inlocuind L, M, N determinate la punctul a), obt inem matricea [II] =

_
1 0
0 0
_
, deci
ecuat ia liniilor asimptotice se rescrie
(u
t
, v
t
)
_
1 0
0 0
__
u
t
v
t
_
= 0 u
t2
= 0 u
t
= 0.
Dar u
t
= 0 u(t) = a = const. si v(t) = t, deci se obt in generatoarele cilindrului considerate
la punctul anterior.

In concluzie, liniile asimptotice ale cilindrului sunt generatoarele acestuia.
c) Determinam geodezicele cilindrului. Pentru a obt ine ecuat iile geodezicelor (t) = r(u(t), v(t)),
punem conditiile ca acestea sa e de viteza unu ([[
t
(t)[[ = 1) si sa satisfaca relat ia
tt
(t)
T
(t)
.

In ansamblu aceste condit ii se rescriu
_
_
_

tt
, r
u
[
(t)
) = 0

tt
, r
v
[
(t)
) = 0

t
,
t
) = 1,
Obt inem succesiv
_

t
= u
t
r
u
+v
t
r
v

tt
= u
tt
r
u
+v
tt
r
v
+u
t2
r
uu
+ 2u
t
v
t
r
uv
+v
t2
r
vv
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
136 ALGA-GDED
La noi, r(u, v) = (cos u, sin u, v) si obt inem

t
= u
t
(sin u, cos u, 0) +v
t
(0, 0, 1).

Inlocuind n cele 3 relat ii ale sistemului precedent, obt inem

_

_
u
tt
E +v
tt
F +u
t2
r
uu
, r
u
) + 2u
t
v
t
r
uv
, r
u
) +v
t2
r
vv
, r
u
) = 0
u
tt
F +v
tt
G+u
t2
r
uu
, r
v
) + 2u
t
v
t
r
uv
, r
v
) +v
t2
r
vv
, r
v
) = 0
Eu
t2
+ 2Fu
t
v
t
+Gv
t2
= 1.

Inlocuind derivatele part iale rezulta

_

_
u
tt
1 +v
tt
0 +u
t2
0 + 2u
t
v
t
0 +v
t2
0 = 0
u
tt
0 +v
tt
1 +u
t2
0 + 2u
t
v
t
0 +v
t2
0 = 0
1 u
t2
+ 2 0 u
t
v
t
+ 1 v
t2
= 1,
de unde rezulta
_

_
u
tt
= 0 u
t
= a u = at +b
v
tt
= 0 v
t
= c v = ct +d
u
t2
+v
t2
= 1 a
2
+c
2
= 1.
(40)
Determinam curba prin substituirea funct iilor u si v obt inute n ecuat ia parametrica a
suprafet ei,
(t) = r(u(t), v(t)) = (cos(at +b), sin(at +b), ct +d).
Examinam curba ; distingem trei cazuri:
i) a = 0; din a treia relat ie (40) rezulta c = 1, deci obt inem curbele

1
(t) = (cos b, sin b, t +d);
eliminand parametrul t din ecuat iile parametrice obt inute, rezulta ca acestea sunt genera-
toarele cilindrului paralele cu axa Oz si aate la distant a 1 de aceasta axa,
:
x cos b
0
=
y sinb
a
=
z d
1
(= t).
ii) c = 0; dintr-a treia relat ie (40) rezulta a = 1, deci obt inem

2
(t) = (cos(t +b), sin(t +b), d).
Eliminand parametrul t, se constata ca s-a obt inut o familie de cercuri de ecuat ii carteziene
_
x
2
+y
2
= 1
z = d.

In concluzie, a doua familie de godezice ale cilindrului este formata din cercuri de sect iune
transversala.
iii) Daca a ,= 0, c ,= 0 si a
2
+c
2
= 1, atunci

3
(t) = (cos(at +b), sin(at +b), ct +d).
Efectuand schimbarea de parametru = at+b rezulta t =
b
a
si ct+d =
c
a

bc
a
+d = m+n,
unde am notat m =
c
a
, n =
bc
a
+ d. Atunci, reparametrizand curba
3
, obt inem noua
expresie

3
() = (cos , sin , m +n).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 137
Se observa ca s-a obt inut o familie de elice.

In concluzie, geodezicele cilindrului sunt
drepte (generatoarele cilindrului),
cercuri (obt inute prin sect ionarea cilindrului cu plane transversale pe axa sa de simetrie),
elice.
V.1. Ecuat ii diferent iale ordinare
124. Prin derivarea relat iei date n enunt rezulta
y
t
cos y c = 0 c = y
t
cos y.

Inlocuind valoarea obt inuta pentru c n relat ie, rezulta

sin y y
t
cos y x = 0 xy
t
cos y sin y = 0,
ecuat ia data, ceea ce probeaza ca funct ia y data implicit satisface ecuat ia.
Altfel. Folosind relat ia data, explicitam funct ia y,
sin y cx = 0 sin y = cx y = k + (1)
k
arcsin(cx) y
t
=
(1)
k
c

1c
2
x
2
,
iar sin y = sin(k + (1)
k
arcsin(cx)) = cx,
cos y = cos(k + (1)
k
arcsin cx) = (1)
k

_
1 sin
2
(arcsin cx) = (1)
k
_
1 c
2
x
2
.

Inlocuind y
t
, sin y si cos y n ecuat ie, aceasta devine
xy
t
cos y sin y = 0 x
(1)
k
c
_
1 c
2
x
2
(1)
k
_
1 c
2
x
2
cx 0 = 0,
identitate; deci funct ia y este solut ia ecuat iei diferent iale date.
125.

Inlocuim y
t
=
dy
dx
n ecuat ie si obt inem
x
dy
dx
cos y = sin y
cos y
sin y
dy =
dx
x
de unde, prin integrarea celor doi membri ai egalitat ii rezulta
_
cos y
sin y
dy =
_
dx
x
ln [ sin y[ = ln [x[ +c
0
, c
0
R.
Notand c
0
= ln [c
1
[, obt inem
ln [ sin y[ = ln [c
1
x[ sin y = c
1
x sin y cx = 0,
unde c = c
1
; avem solut ia y = k + (1)
k
arcsin(cx), k ZZ data sub forma explicita.
126. a)

In cazul ecuat iilor omogene, derivata depinde doar de raportul
y
x
, deci aceste
ecuat ii sunt de forma y
t
= f(
y
x
).
Ecuat ia data se rescrie y
t
=
y
2
x
2
deci este ecuat ie diferent iala omogena. Aplicam algoritmul
de integrare pentru acest tip de ecuat ii, efectuand schimbarea de funct ie necunoscuta y
u(x) =
y(x)
x
data de relat iile y = u x u =
y
x
. Avem y = u x y
t
= u
t
x+u.

Inlocuind n
ecuat ie obt inem u
t
x +u = u
2
, o ecuat ie cu variabile separabile. Substituind u
t
=
du
dx
, rezulta
du
dx
x = u
2
u
du
u
2
u
=
dx
x

du
u(u 1)
=
dx
x
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
138 ALGA-GDED
ecuat ie cu variabile separate. Integrand ambii membri ai acesteia, rezulta F(u) = ln [x[, unde
am notat F(u) =
_
du
u
2
u
= ln [
u1
u
[ + c
1
. Notand c
1
= ln [c
0
[ (c
0
,= 0) si t inand cont ca
u = y/x, obt inem
ln

u 1
u

ln [c
0
[ = ln [x[ c
0
x =
u 1
u
y =
x
1 c
0
x
, c
0
,= 0.
Dar pentru c
0
= 0 se obt ine tot o solut ie, y = x, deci prelungind prin continuitate dupa
parametrul c
0
familia de solut ii si renotand c = c
0
, rezulta solut ia generala a ecuat iei,
y =
x
1 +cx
, c R.
b) Ecuat ia data se rescrie
y
t
=
sin
y
x
cos
y
x
y
t
= tg
y
x
,
deci este ecuat ie diferent iala omogena. Aplicam algoritmul de integrare a acestor ecuat ii,
efectund schimbarea de funct ie necunoscuta y u(x) =
y(x)
x
data de relat iile y = u x
u =
y
x
. Avem
y = u x y
t
= u
t
x +u.

Inlocuind n ecuat ie obt inem u

t
x + u = tg u, o ecuat ie cu variabile separabile. Substituind
u
t
=
du
dx
, rezulta
du
dx
x = tg u u
du
tg u u
=
dx
x
,
ecuat ie cu variabile separate; integrand ambii membri ai acesteia rezulta F(u) = ln [x[+ln [c
0
[,
unde am notat F(u) =
_
du
tguu
. Notand c = c
0
, rezulta
F(u) ln [c
0
x[ = 0 c
0
x = e
F(u)
cx = e
F(u)
,
si folosind u =
y
x
, avem
cx = e
F(y/x)
cx e
F(y/x)
= 0,
deci s-a obt inut solut ia y(x) a ecuat iei sub forma implicita.
127. a) Ecuat ia data, (x +y 1)dx + (x y 1)dy = 0, este evident de forma:
(a
1
x +b
1
y +c
1
)dx + (a
2
x +b
2
y +c
2
)dy = 0, (41)
unde a
2
1
+b
2
1
> 0, a
2
2
+b
2
2
> 0. Efectuam dubla schimbare de variabila si funct ie necunoscuta
x X; y(x) Y (X) data de relat iile
_
X = x x
0
Y = y y
0

_
x = X +x
0
y = Y +y
0
,
unde (x
0
, y
0
) sunt solut iile sistemului dat de intersect ia dreptelor
1
si
2
,
_

1
: x +y 1 = 0

2
: x y 1 = 0

_
x
0
= 1
y
0
= 0.
Practic efectuam translat ia de reper xOy XO
t
Y (unde O
t
(x
0
, y
0
)), data de
_
x = X + 1
y = Y + 0.
(42)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 139
Prin diferent ierea acestora, obt inem
_
dx = dX
dy = dY.

Inlocuind n ecuat ie, aceasta devine (X +

Y )dX + (X Y )dY = 0.

Impart ind ecuat ia prin dX si nlocuind Y
t
=
dY
dX
, obt inem
(X +Y ) + (X Y )Y
t
= 0 Y
t
=
Y +X
Y X
Y
t
=
Y
X
+ 1
Y
X
1
,
unde expresia din membrul drept depinde doar de raportul
Y
X
, deci s-a obt inut o ecuat ie
omogena. Substituim
u =
Y
X
Y = uX, (43)
de unde prin derivare rezulta Y
t
= u
t
X +u.

Inlocuind n ecuat ie, aceasta devine u
t
X +u =
u+1
u1
.
Notand u
t
=
du
dX
, obt inem
du
dX
X =
1 + 2u u
2
u 1

(u 1)du
1 + 2u u
2
=
dX
X
,
de unde, prin integrarea ecuat iei cu variabile separate obt inute, rezulta
_
u 1
1 + 2u u
2
du = ln [cX[ F(u) ln[cX[ = 0,
unde am notat F(u) =
_
u1
1+2uu
2
du. Revenim la funct ia Y (X) folosind relat ia (43) si
obt inem F(
Y
X
) ln [c(x 1)[ = 0. Utilizand relat ia (42), avem
_
X = x 1
Y = y
si obt inem
solut ia n forma implicita a ecuat iei diferent iale date,
F
_
y
x 1
_
ln [c(x 1)[ = 0.
b) (x + y 1)dx + (x + y)dy = 0 este evident o ecuat ie de tipul (41). Deoarece sis-
temul
_

1
: x +y 1 = 0

2
: x +y = 0
este incompatibil, efectuam schimbarea de funct ie necunoscuta
y(x) u(x) = x +y(x) data de relat ia
u = x +y y = u x, (44)
de unde prin diferent iere rezulta dy = du dx.

Inlocuind n ecuat ia data, obt inem
(u 1)dx +u(du dx) = 0 (u 1)dx +udu udx = 0 udu dx = 0 udu = dx,
o ecuat ie cu variabile separate; prin integrare, rezulta
u
2
2
= x +C. Folosind substitut ia (44)
rezulta solut ia data prin ecuat ie carteziana implicita
(x +y)
2
2
= x +C. (45)
Vericare. Izoland constanta C, ecuat ia (45) se rescrie
(x+y)
2
2
x = C. Diferent iem egalitatea
n ambii membri si rezulta
_
2(x +y)
2
1
_
dx +
2(x +y)
2
dy = 0 (x +y 1)dx + (x +y)dy = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
140 ALGA-GDED
deci ecuat ia init iala, ceea ce probeaza corectitudinea solut iei obt inute.
128. a) Determinam atat solut ia generala a ecuat iei cat si acea solutie care satisface
condit ia indicata n enunt (y(1) = 1). Ecuat ia mpreuna cu conditia init iala formeaza o
problema Cauchy, iar solut ia acestei probleme este unica si se numeste solut ia problemei
Cauchy. La punctul b) vom determina solut ia generala a ecuat iei.
Determinam n prealabil solut ia generala a ecuat iei diferent iale; observam ca aceasta este
ecuat ie diferent iala liniara de ordinul I, adica are forma
y
t
= f(x) y +g(x). (46)

Intr-adevar, mpart ind ecuat ia la x, obt inem y

t
= (
2
x
)y +3, deci ecuat ie diferent iala liniara
cu f(x) =
2
x
, g(x) = 3. Algoritmul de rezolvare al ecuat iei liniare are trei etape:
1) Aam solut ia y
om
a ecuat iei omogene y
t
= f(x)y asociate;
2) Aam o solut ie y
p
a ecuat iei init iale y
t
= f(x)y +g(x) prin metoda variat iei constan-
telor;
3) Solut ia generala cautata este y = y
om
+y
p
.
Parcurgem cei trei pasi ai integrarii.
1) Ecuat ia data este y
t
= (
2
x
)y + 3, deci ecuat ia omogena atasata este ecuat ia cu variabile
separabile
y
t
=
2
x
y
dy
dx
=
2y
x

dy
y
= 2
dx
x
,
de unde prin integrare, rezulta notand c = c
0
_
dy
y
= 2
_
dx
x
ln [y[ = 2 ln [x[ + ln [c
0
[ [y[ =

c
0
x
2

y =
c
0
x
2
y =
c
x
2
.
Vericare. Daca y =
c
x
2
, atunci y
t
=
2c
x
3
si deci, nlocuind c = x
2
y n expresia derivatei,
rezulta
y
t
=
_

2
x
_
y
2c
x
3
=
2
x

c
x
2
,
egalitate adevarata. Deci solut ia ecuat iei omogene asociate este y
om
=
c
x
2
.
2) Aplicam metoda variat iei constantelor pentru a obtine o solut ie particulara y
p
a ecuat iei
initiale y
t
=
2
x
y + 3.

Inlocuind n y
om
, constanta c cu o funct ie c(x), determinam o
asemenea funct ie c(x) astfel ncat y
p
=
c(x)
x
2
sa e solut ia ecuat iei init iale. Prin derivare
obt inem y
p
t
=
c

(x)x
2
2xc(x)
x
4
.

Inlocuind y
p
si y
p
t
n ecuat ie, punem conditia ca ecuat ia sa se
verice, de unde rezulta
c
t
(x)
x
2

2c(x)
x
3
=
2c(x)
x
3
+ 3 c
t
(x) = 3x
2
,
de unde prin integrare obt inem c = x
3
si deci y
p
=
c(x)
x
2
=
x
3
x
2
= x.
Vericare.

Inlocuim y
p
= x n ecuat ia data, y
t
=
2
x
y + 3. Obt inem egalitatea adevarata
1 =
2
x
x + 3.
3)

In concluzie, solut ia generala a ecuat iei liniare este
y = y
om
+y
p
=
c
x
2
+x.
unde c R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 141
Determinam solut ia problemei Cauchy
_
y
t
=
2
x
y + 3
y(1) = 1
. Dintre toate solut iile y =
c
x
2
+ x
selectam acea solut ie care satisface condit ia y(1) = 1; nlocuind obt inem 1 =
c
1
2
+ 1, deci
c = 0; prin urmare solut ia problemei Cauchy este y =
0
x
2
+x, deci y = x.
b) Avem ecuat ia
xy
t
+ 3y = x
2
y
t
= (
3
x
)y +x,
deci ecuat ia diferent iala este liniara, de forma (46), cu f(x) =
3
x
si g(x) = x. Parcurgem
cei trei pasi ai integrarii.
1) Ecuat ia data este y
t
= (
3
x
)y +x, deci ecuat ia omogena atasata este ecuat ia cu variabile
separabile
y
t
=
3
x
y. (47)
Notand y
t
=
dy
dx
, aceasta se rescrie succesiv:
dy
dx
=
3y
x

dy
y
= 3
dx
x
,
de unde prin integrare, rezulta notand c = c
0
_
dy
y
= 3
_
dx
x
ln [y[ = 3 ln [x[ + ln [c
0
[
[y[ = [
c
0
x
3
[ y =
c
0
x
3
y =
c
x
3
.
Tema. Vericat i ca y satisface ecuat ia diferent iala omogena (47).
2) Aplicam metoda variat iei constantelor pentru a obt ine o solut ie particulara y
p
a ecuat iei
init iale y
t
= (
3
x
)y +x.

Inlocuind n y
om
constanta c cu o funct ie c(x) si punem condit ia ca
y
p
=
c(x)
x
3
sa e solut ia ecuat iei init iale. Prin derivare obt inem
y
t
p
=
c
t
(x) x c(x) 3
x
4

Inlocuind y
p
si y
t
p
n ecuat ie, punem condit ia ca ecuat ia sa se verice, de unde rezulta
c
t
(x)
x
3

3c(x)
x
4
=
3c(x)
x
4
+x c
t
(x) = x
4
,
de unde, prin integrare (considerand o constanta de integrare particulara, spre exemplu nula),
obt inem c =
x
5
5
si deci y
p
=
c(x)
x
3
=
x
5
5x
3
=
x
2
5
.
3)

In concluzie, solut ia generala a ecuat iei liniare este y = y
om
+y
p
=
c
x
3
+
x
2
5
, unde c R.
129. a) Ecuat ia se rescrie y
t
= y 1+y
1/2
(x), deci este de tip Bernoulli, ind de forma
y
t
= y f(x) +y
r
g(x), r R0, 1. (48)
Efectuam schimbarea de funct ie necunoscuta specica acestui tip de ecuat ie, y(x) z(x) =
(y(x))
1r
, data de relat ia z = y
1r
. La noi, z = y
1/2
y = z
2
, de unde prin derivare rezulta
y
t
= 2z z
t
.

Inlocuind n ecuat ia data obt inem 2zz
t
= z
2
xz. Distingem doua cazuri:
Cazul I. z = 0 y = z
2
= 0 y = 0, solut ie singulara a ecuat iei; vericare: 0 = 0 x

0,
identitate.
Cazul II. z ,= 0. Avem
2z
t
= z x z
t
=
1
2
z +
_

x
2
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
142 ALGA-GDED
S-a obt inut o ecuat ie liniara n funct ia necunoscuta z. Parcurgem cei trei pasi de rezolvare
a acestei ecuat ii:
1) Notand c = e
c
1
, rezulta
z
t
=
z
2

z
t
z
=
1
2
ln [z[ =
x
2
+c
1
[z[ = e
c
1
e
x/2
z = c e
x/2
,
deci obt inem solut ia z
om
= c e
x/2
.
2) Aplicam metoda variat iei constantelor: cautam o solut ie z
p
de forma z
p
= c(x) e
x/2
;
introducand n ecuat ia originara obt inem
c
t
e
x/2
+
1
2
c e
x/2
=
1
2
c e
x/2

x
2
c
t
=
x
2
e
x/2
,
de unde prin integrare,
c =
1
2
_
x e
x/2
dx c =
1
2
_
x(e
x/2
)
t
(2)dx =
= x e
x/2

_
e
x/2
dx = x e
x/2
+ 2e
x/2
= (x + 2) e
x/2
,
deci z
p
= (x + 2) e
x/2
. .
c(x)
) e
x/2
= x + 2.
3) Solut ia ecuat iei diferent iale liniare este deci z = z
om
+z
p
= c e
x/2
+x +2, deci y = z
2
=
(c e
x/2
+x + 2)
2
.
b)

Inlocuind
dy
dx
= y
t
, ecuat ia se rescrie y
t
= y x+y
3
(x), deci ecuat ia este de tip Bernoulli
de forma (48), cu r = 3. Efectuam substitut ia z = y
1s
, deci z =
1
y
2
y = z
1/2
, de unde,
prin derivare, rezulta y
t
=
z

z
3
.

Inlocuind n ecuat ia data, obt inem

z
t
2

z
3
=
1

z
x
1

z
3
x z
t
= 2zx + 2x.
S-a obt inut o ecuat ie liniara n funct ia necunoscuta z. Procedamn continuare analog punc-
tului a):
1) Ecuat ia omgena asociata se rescrie:
z
t
= 2zx
z
t
z
= 2x ln [z[ = x
2
+c
1

[z[ = e
c
1
e
x
2
z = c e
x
2
,
unde am notat c = e
c
1
, deci obt inem solut ia z
om
= c e
x
2
.
2) Aplicand metoda variat iei constantelor, cautam o solut ie z
p
de forma z
p
= c(x) e
x
2
;
introducand n ecuat ia originara, obt inem
c
t
e
x
2
+ (2x) c e
x
2
= 2x c e
x
2
+ 2x c
t
= 2x e
x
2
,
de unde, prin integrare avem c = 2
_
x e
x
2
dx = e
x
2
si deci z
p
= e
x
2
e
x
2
= 1.
3) Solut ia ecuat iei diferent iale liniare este prin urmare z = z
om
+ z
p
= c e
x
2
+ 1 si deci
y =
1

z
=
1

ce
x
2
+1
.
130. a)

Inca nu se cunoaste solut ia particulara a ecuat iei, ci doar forma acesteia. Pentru
a aa constanta a, impunem ca y
1
sa satisfaca ecuat ia data; avem y
1
=
1
x+a
y
t
1
=
1
(x+a)
2
.

Inlocuind y
1
si y
t
1
n ecuat ie, obt inem

1
(x +a)
2
=
x
(x +a)
2

1
x +a
a = 1 y
1
=
1
x + 1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 143
Ecuat ia data se rescrie
y
t
= y
2
x +y (1) + 0,
si este de tip Riccati, ind de forma
y
t
= y
2
f(x) +y g(x) +h(x).
Efectuam schmbarea de funct ie necunoscuta specica acestui tip de ecuat ie, y(x) z(x) =
1
y(x)y
1
data de relat ia y = y
1
+
1
z
.

In cazul nostru avem
y =
1
x + 1
+
1
z
, (49)
de unde prin derivare rezulta y
t
=
1
(x+1)
2

1
z
2
z
t
.

Inlocuind y si y
t
n ecuat ie, obt inem

1
(x + 2)
2

z
t
z
2
=
x
(x + 1)
2
+
2x
z(x + 1)
+
x
z
2

1
x + 1

1
z
.
Ecuat ia se rescrie
z

z
2
=
x+1
(x+1)
2

1
x+1
+
2x
z(x+1)
+
x
z
2

1
z
si aducand la acelasi numitor,
conduce la urmatoarea ecuat ie liniara n necunoscuta z:
z
t
= z
1 x
1 +x
+x.
Tema. Determinat i solut ia generala z(x, c) = ce
x
(x + 1)
2
+ x + 1, c R a acestei ecuat ii
si apoi folosind (49) deducet i solut ia ecuat iei originare, y =
1
x+1
+
1
z(x,c)
=
1
x+1
+ (ce
x
(x +
1)
2
+x + 1)
1
.
b) Ecuat ia data se rescrie y
t
= y
2
(1) +y 0+
2
x
2
, deci este o ecuat ie de tip Riccati. Pentru
a aa constanta a, impunem ca y
1
sa satisfaca ecuat ia data; avem y
1
=
a
x
y
t
1
=
a
x
2
.

Inlocuind y
1
si y
t
1
n ecuat ie, obt inem

a
x
2
+
a
2
x
2
=
2
x
2
a
2
a 2 = 0 a
1
= 1 sau a
2
= 2.

In cele ce urmeaza tratam cazul a = 1. Efectuam schimbarea de funct ie necunoscuta

z =
1
yy
1
, de unde y = y
1
+
1
z
.

In cazul nostru avem
y =
1
x
+
1
z
. (50)
de unde, prin derivare, rezulta y
t
=
1
x
2

1
z
2
z
t
.

Inlocuind y si y
t
n ecuat ie, obt inem
1
x
2

z
t
z
2
=
1
x
2
+
2
xz

1
z
2
+
2
x
2
z
t
= 2
z
x
+ 1
Ecuat ia este de forma z
t
= f(
z
x
), deci este omogena.

In urma schimbarii de funct ie ne-
cunoscuta z t = t(x) cu t =
z
x
, rezulta
dy
dx
= t + x
dt
dx
; nlocuind n ecuat ie avem:
t + x
dt
dx
= 2t + 1, adica
dt
3t+1
=
dx
x
, ecuat ie cu variabile separate. Prin integrare obt inem

1
3
ln [3t + 1[ = ln [x[ + ln [c[ , c ,= 0, adica t =
1
3
(1
1
(cx)
3
). Renlocuind t =
z
x
, rezulta
z =
x
3
(1
1
(cx)
3
).
131. a) Ecuat ia este de forma P dx +Qdy = 0 si satisface condit ia de exactitate
P
y
=
Q
x
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
144 ALGA-GDED

Intr-adevar, ecuat ia se rescrie, amplicand cu dx si folosind substitut ia y

t
=
dy
dx
,
(x +y)
. .
P
dx + (x + 2y)
. .
Q
dy = 0,
Avem
P
y
= 1;
Q
x
= 1, deci ecuat ia diferent iala data este exacta. Solut ia ecuat iei sub forma
implicita se obt ine aplicand formula
_
x
x
0
P(u, y)du +
_
y
y
0
Q(x
0
, v)dv = c, c R,
deci,
_
x
x
0
(u +y)du +
_
y
y
0
(x
0
+ 2v)dv = c
u
2
2

x
x
0
+uy[
x
x
0
+x
0
v

y
y
0
+v
2

y=y
y=y
0
= c

x
2
x
2
0
2
+y(x x
0
) +x
0
(y y
0
) +y
2
y
2
0
= c;
alegand x
0
= 0 si y
0
= 0, rezulta solut ia sub forma carteziana implicita:
x
2
2
+xy +y
2
= c. (51)
Vericare. Pentru a testa solut ia, diferent iem relat ia (51) si obt inem
(x +y) dx + (x + 2y) dy = 0,
echivalenta cu ecuat ia init iala, deci solut ia verica ecuat ia data.
b) Avem ecuat ia (x
2
+y
2
+ 2x)
. .
P
dx + 2xy
..
Q
dy = 0, iar
P
y
= 2y,
Q
x
= 2y, deci ecuat ia
diferent iala data este exacta. Aplicand formula de la punctul a), obt inem
x
_
x
0
(u
2
+y
2
+ 2u)du +
y
_
y
0
2x
0
vdv = c
.
u
3
3
[
x
x
0
+.y
2
u[
x
x
0
+.u
2
[
x
x
0
+.x
0
v
2
[
y
y
0
= c

x
3
x
3
0
3
+y
2
(x x
0
) + (x
2
x
2
0
) +x
0
(y
2
y
2
0
) = c;
Alegand x
0
= 0 si y
0
= 0, rezulta solut ia
x
3
3
+y
2
x +x
2
= c (52)
Vericare. Diferent iem relat ia (52); se obt ine ecuat ia init iala.
132. a)

In cazul ecuat iei (xy x
2
)
. .
Q
dy y
2
..
P
dx = 0 avem P = y
2
, Q = xy x
2
,
deci
P
y
= 2y,
Q
x
= y 2x, prin urmare ecuat ia data nu este exacta si cautam un factor
integrant pentru aceasta. Deoarece P si Q sunt ambele polinoame omogene (de ordinul 2),
factorul integrant este
(x, y) =
1
xP +yQ
=
1
xy
2
+xy
2
x
2
y
=
1
x
2
y
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 145
Amplicand ecuat ia cu , deci cu
1
x
2
y
, obt inem
y
x
2
..
P
dx + (
1
x
+
1
y
)
. .
Q
dy = 0
Se observaca
P
y
=
1
x
2
,
Q
x
=
1
x
2
, deci ecuat ia diferent iala este exacta. Aplicand formula de
la subpunctul a), exercit iul (131), obt inem
x
_
x
0
y
u
2
du +
y
_
y
0
(
1
x
0
+
1
v
)dv = c
.
y
u
[
x
x
0
+.(
v
x
0
+ ln v)[
y
y
0
= c

y
x
+
y
x
0

y
x
0
+
y
0
x
0
+ ln u ln y
0
= c;
Alegand x
0
= y
0
= 1, rezulta solut ia sub forma implicita, data de relat ia

y
x
+ ln y = c (53)
b)

In cazul ecuat iei (5x
2
+ 12xy 3y
2
)dx +(3x
2
2xy)dy = 0 avem P = 5x
2
+12xy 3y
2
,
Q = 3x
2
2xy, deci
P
y
= 12x6y,
Q
y
= 6x2y si prin urmare ecuat ia data nu este exacta.
Cautam un factor integrant pentru aceasta. Se observa ca avem
1
Q
(
P
y

Q
x
) =
6x 4y
3x
2
2xy
=
2
x
= (x)
= e

(x)dx
= e

2
x
dx
= e
2 ln x
= x
2
,
deci (x) = x
2
. Amplicand ecuat ia cu , deci cu x
2
, obt inem
(5x
4
+ 12x
3
y 3x
2
y
2
)
. .
P
dx + (3x
4
2x
3
y)
. .
Q
dy = 0.
Deoarece
P
y
= 12x
3
6x
2
y si
Q
y
= 12x
3
6x
2
y, ecuat ia diferent iala obt inuta (echivalenta
cu cea init iala) este exacta.
Tema. Aat i solut ia ecuat iei, folosind formula de la subpunctul a), exercit iul (131).
c)

Inlocuim y
t
=
dy
dx
si ecuat ia se rescrie dx +
x
y
dy = 0. Avem P = 1, Q =
x
y
, deci
P
y
=
0,
Q
x
=
1
y
; prin urmare ecuat ia data nu este exacta si cautam un factor integrant pentru
aceasta. Calculam
1
P
_
Q
x

P
y
_
=
1
1
_
1
y
0
_
=
1
y
= (y) = e

(y)dy
= e

1
y
dy
= e
ln y
= y,
deci (x, y) = y. Amplicam ecuat ia cu , deci cu y si obt inem
y
..
P nou
dx + x
..
Q nou
dy = 0,
care este exacta, este echivalenta cu ecuat ia init iala si are solut ia construita implicit
_
x
x
0
ydu +
_
y
y
0
x
0
dv = c, c R
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
146 ALGA-GDED
Alegem x
0
= 0, y
0
= 0 si obt inem
x u

x
0
+ 0 = c xy = c y =
c
x
, x ,= 0.
133. Ecuat ia se rescrie y = xy
t
+ (ln y
t
), deci este de tip Clairaut, ind de forma
y = xy
t
+ (y
t
). Notam y
t
= p si derivam ecuat ia n raport cu x tinand cont ca y
tt
= p
t
;
obt inem:
p = p +xp
t

p
t
p
p
t
_
x
1
p
_
= 0.
Distingem cazurile:
Cazul 1. p
t
= 0 p = const. Introducand n ecuat ia init iala si folosind y
t
= p = c obt inem
y = cx ln c, c > 0. Cazul 2. Daca x
1
p
= 0, atunci notand p = t rezulta x =
1
t
; nlocuim
n ecuat ia init iala t inand cont ca y
t
= p = t si obt inem
y =
1
t
t ln t = 1 ln t,
de unde rezulta solut ia singulara a ecuat iei
x =
1
t
, y = 1 ln t, t > 0 (t) =
_
1
t
, 1 ln t
_
, t > 0.
134. a) Ecuat ia se rescrie y = x(2y
t
) + (y
t2
), deci are forma unei ecuat ii Lagrange:
y = x (y
t
) + (y
t
), unde (y
t
) ,= y
t
. Pentru a integra ecuat ia notam p = y
t
, deci p
t
= y
tt
;
derivam ecuat ia si obt inem
p = 2p + 2xp
t
2pp
t
p
t
(2x 2p) = p p
t
=
dp
dx
.
Distingem urmatoarele cazuri:
Cazul 1. p
t
= 0 p = const. Obt inem p = 0 y
t
= 0 y = const. y = 0, solut ia
singulara a ecuat iei.
Cazul 2. Avem p
t
,= 0, deci
1
p

=
dx
dp
,= 0; inversam funct ia x p(x) si obt inem funct ia
p x(p), cu derivata x
t
=
dx
dp
=
1
dp/dx
.

Inlocuind n ecuat ia obt inuta, rezulta
2x 2p = p x
t
..
1
p

x
t
=
2p 2x
p
x
t
= x
_

2
p
_
+ 2.
S-a obt inut o ecuat ie liniara n funct ia necunoscuta x = x(p). Integrand aceasta ecuat ie
avem
_
x =
c
t
2
+
2t
3
y = 2t(
c
t
2
+
2t
3
) t
2
=
2c
t
+
t
2
3
, t ,= 0.
S-a obt inut astfel solut ia generala a ecuat iei Lagrange, formata dintr-o familie de curbe
parametrizate.
b) Ecuat ia se rescrie y = xy
t2
+2y
t3
, deci este o ecuat ie de tip Lagrange. Pentru a integra
ecuat ia notam p = y
t
, deci p
t
= y
ttt
, derivam ecuat ia si obt inem:
p = p
2
+ 2xpp
t
+ 6p
2
p
t
p
t
(2xp 6p
2
) = p p
2
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 147
Distingem urmatoarele cazuri:
1
o
. p = 0 y
t
= 0 y = C.

Inlocuind n ecuat ia data, obt inem C = 0, deci rezulta solut ia
singulara y = 0.
2
o
. p
t
= 0 p = const. Obt inem p = 0 sau p = 1, deci y
t
= 0 sau y
t
= 1. Rezulta y = C
solut ie singulara, ca n cazul 1; de asemenea, alternativa y = x + C nlocuita n ecuat ie,
conduce la x +C = x + 2 C = 2, deci rezulta solut ia singulara y = x + 2.
3
o
. Avem p
t
,= 0 si p ,= 0, deci
1
p

=
dx
dp
,= 0. Inversa funct iei x p(x) este funct ia p x(p),
a carei derivata este x
t
=
dx
dp
=
1
dp/dx
.

Inlocuind n ecuat ia obt inuta p
t
(2x 6p) = 1 p,
rezulta 2x 6p = (1 p) x
t
..
1/p

x
t
=
2(x3p)
1p
x
t
= x
2
1p

6p
1p
. Ecuat ia obt inuta este
liniara, deci are forma x
t
= x f(p) +(p). Rezolvam ecuat ia omogena atasata:
x
t
=
2
1 p
x
dx
x
=
2
1 p
dp
ln [x[ = 2 ln [p 1[ + ln [C
0
[ ln [x[ = ln
1
(p 1)
2
+ ln [C
0
[
x(p 1)
2
= C x
om
=
c
(p 1)
2
,
unde am notat C = C
0
. Aam o solut ie particulara a ecuat iei init iale date x
p
=
C(p)
(p1)
2
.

Inlocuind n ecuat ia init iala, obt inem

c
t
(p 1)
2
2(p 1)C
(p 1)
4
=
2C
(p 1)
3
+
6p
p 1

c
t
= 6p
2
6p C = 2p
3
3p
2
.
Atunci o solut ie particulara a ecuat iei este x
p
= (
p
p1
)
2
(2p 3). Solut ia generala a ecuat iei
neomogene date este prin urmare
x = x
om
+x
p
=
C
(p 1)
2
+
p
2
(2p 3)
(p 1)
2
.

Inlocuind n ecuat ia init iala funct ia x(p) obt inuta si nlocuind apoi p cu t, rezulta solut ia
generala a ecuat iei date sub forma parametrica,
(t) =
_
C
(t 1)
2
+
t
2
(2t 3)
(t 1)
2
,
C
(t 1)
2
+
t
2
(2t 3)
(t 1)
2
t
2
+ 2t
3
_
, t R1, C R.
V.2. Ecuat ii diferent iale de ordin superior
135. a) Asociem ecuat ia caracteristica, folosind substitut ia y
(k)
r
k
si obt inem ecuat ia
algebrica de gradul doi r
2
+2r3 = 0 ale carei solut ii sunt r
1
= 1, r
2
= 3. Folosim procedeul
de asociere a cvasipolinoamelor:
Radacina Cvasipolinomul
a ib C, simpla e
(aib)x
e
ax
cos bx, e
ax
sin bx
a ib C, dubla e
ax
cos bx, e
ax
sin bx, xe
ax
cos bx, xe
ax
sin bx
a R, simpla e
ax
a R, dubla e
ax
, xe
ax
ib C R, simpla e
ibx
cos bx, sin bx
ib C R, dubla cos bx, sin bx, xcos bx, xsin bx,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
148 ALGA-GDED
Celor doua radacini reale simple 1 si 3 le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele
e
1x
= e
x
si e
3x
. Atunci solut ia generala a ecuat iei omogene date este combinat ie de aceste
cvasipolinoame,
y = c
1
e
x
+c
2
e
3x
.
b) Asociem ecuat ia caracteristica, folosind substitut ia y
(k)
r
k
si obt inem ecuat ia algebrica
de gradul doi r
2
+4 = 0 ale carei solut ii sunt r
1
= 2i, r
2
= 2i. Celor doua radacini complexe
simple 2i le vor corespunde respectiv cvasipolinoamele cos 2x si sin 2x (vezi tabelul de
la punctul a). Atunci solut ia generala a ecuat iei omogene date este combinat ie de aceste
cvasipolinoame:
y = C
1
cos(2x) +C
2
sin(2x).
136. 1
o
. Polinomul caracteristic al ecuat iei este r
2
+ 2r 3 = 0 si are radacinile
r
1
= 1, r
2
= 3, deci cvasipolinoamele asociate sunt e
x
si e
3x
, iar solut ia ecuat iei omogene
y(x) = c
1
e
x
+c
2
e
3x
.
2
o
. Impunem conditiile init iale y(0) = 1 si y(1) = 0; rezulta
_
1 = c
1
+c
2
0 = c
1
e
1
+c
2
e
3

_
c
1
+c
2
= 1
c
1
+c
2
e
4
= 0

_
c
1
=
e
4
e
4
1
c
2
=
1
e

1
,
iar solut ia problemei la limita va
y

=
e
4
e
4
1
e
x
+
1
e
4
1
e
3x
.
137. Ecuat ia este de tip Euler deoarece puterile lui x coincid cu ordinele de derivare ale
funct iei y. Efectuam dubla substitut ie x t; y(x) z(t) data de relat iile x = e
t
, z(t) =
y(e
t
). Folosim relat iile
z = y, z
t

dz
dt
= y
t
e
t
= y
t
x
z
tt
=
d
dt
(y
t
(e
t
) e
t
) =
dy
t
dx
..
y

de
t
dt
..
x
e
t
..
x
+y
t
(e
t
)
. .
y
t
e
t
..
x
=
= y
tt
x
2
+y
t
x,
(54)
unde s-a notat y
t
=
dy
dx
, y
tt
=
d
2
y
dx
2
. Relat iile (54) conduc la egalitat ile
y = z, xy
t
= z
t
, x
tt
y
tt
= z
tt
z
t
.

Inlocuind expresiile lui y, y

t
, y
tt
n ecuat ia data, obt inem
z
tt
z
t
3z
t
+ 4z = 0 z
tt
4z
t
+ 4z = 0,
deci o ecuat ie diferent iala liniara de ordinul doi cu coecient i constant i, careia i atasam
polinomul caracteristic r
2
4r + 4 = 0 (r 2)
2
= 0, ale carui radacini sunt r
1
= r
2
= 2;
deci z(t) = c
1
e
2t
+c
2
t e
2t
. Pentru x > 0, din relat ia e
t
= x, rezulta e
2t
= x
2
, unde t = ln x.

Inlocuind n solutie, obt inem

y(x) = z(ln x) = c
1
x
2
+c
2
ln x x
2
;
prin urmare solut ia generala a ecuat iei Euler date este
y(x) = c
1
x
2
+c
2
x
2
ln x.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 149
Pentru a aa solut ia problemei cu legaturi nlocuim condit iile init iale:
_
x = e
y = e
2

_
e
2
= c
1
e
2
+c
2
e
2
1
..
ln e
c
2
= 1
_
x = 1
y = 0
0 = c
1
+c
2
1
2
ln 1
..
0
c
1
= 0.
Din sistem se obt ine c
1
= 0, c
2
= 1; nlocuind n solut ia generala obt inem
y = 0 x
2
+ 1 x
2
ln x y = x
2
ln x.
138. a) Rezolvarea decurge n trei pasi. 1
o
. Rezolvam ecuat ia omogena atasata y
tt
+
2y
t
3y = 0 si obt inem solut ia y
om
= c
1
e
x
+c
2
e
3x
.
2
o
. Folosind metoda variat iei constantelor aam o solut ie particulara a ecuat iei init iale date,
y
p
= c
1
(x) e
x
+c
2
(x) e
3x
.
Ecuat ia data este y
tt
+2y
t
3y = e
3x
, iar cele doua funct ii c
1
si c
2
sunt solut iile sistemului
_
c
1
t
e
x
+c
2
t
e
3x
= 0
c
1
t
e
x
3c
2
t
e
3x
= e
3x
,
de unde obt inem
_
4c
2
t
e
3x
= e
3x
c
2
t
=
1
4
c
2
=
x
4
c
1
t
e
x
+
1
4
e
3x
= 0 c
1
t
=
1
4
e
4x
c
1
=
1
16
e
4x
.
Deci c
1
=
1
16
e
4x
si c
2
=
x
4
. Atunci
y
p
=
e
4x
16
e
x

x
4
e
3x
=
e
3x
16

x
4
e
3x
.
Vericare. Derivand expresia lui y
p
obt inem
_
y
t
p
= (
3
16
e
3x
+
1
4
e
3x

3x
4
e
3x
)
y
tt
p
= (
3
16
e
3x

3
4
e
3x
+
9
4
x e
3x
).

Inlocuind n ecuat ia data, rezulta identitatea

[(
15
16
e
3x
+
9
4
xe
3x
) + 2(
1
16
e
3x

3x
4
e
3x
) 3(
1
16
e
3x
+
x
4
e
3x
)] = e
3x
e
3x
= e
3x
,
3
o
. Solut ia generala a ecuat iei neomogene date este
y = y
om
+y
p
= c
1
e
x
+c
2
e
3x
+
1
16
e
3x

x
4
e
3x
.
Se observa ca renotand c
1
= c
1
si c
2
= c
2

1
16
, solut ia se poate rescrie echivalent
y = c
1
e
x
+ c
2
e
3x

x
4
e
3x
.
b) 1
o
. Ecuat ia caracteristica a ecuat iei omogene atasate y
ttt
y
tt
y
t
+y = 0 este r
3
r
2

r + 1 = 0 si are radacinile y
1,2
= 1 si y
3
= 1; solut ia ecuat iei omogene este deci
y
om
= c
1
e
x
+c
2
xe
x
+c
3
e
x
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
150 ALGA-GDED
2
o
. Folosind metoda variat iei constantelor aam o solut ie particulara a ecuat iei init iale date,
solut ie de forma:
y
p
= c
1
(x)e
x
+c
2
(x) x e
x
+c
3
(x)e
x
.
Ecuat ia data este y
ttt
y
tt
y
t
+y = x cos x, iar cele trei funct ii C
1
, C
2
si C
3
sunt solut iile
urmatorului sistem diferent ial, care este sistem algebric liniar n necunoscutele c
t
1
, c
t
2
, c
t
3
:
_

_
c
t
1
e
x
+c
t
2
x e
x
+c
t
3
e
x
= 0
c
t
1
e
x
+c
t
2
(e
x
+xe
x
) c
t
3
e
x
= 0
c
t
1
e
x
+c
t
2
(2e
x
+xe
x
) +c
t
3
e
x
= x cos x.
Rezulta c
t
1
=
1
4
(2x + 1)x e
x
cos x, c
t
2
=
1
2
x e
x
cos x si c
t
3
=
1
4
x e
x
cos x. Integrand,
obt inem
_

_
c
1
(x) =
1
4
(x
2

x
2
+ 1)e
x
cos x +
1
4
(x
2

5
2
x
3
2
)e
x
sinx
c
2
(x) =
1
4
xe
x
cos x
1
2
(
1
2
x
1
2
)e
x
sin x
c
3
(x) =
1
8
xcos xe
x

1
4
(
1
2
x +
1
2
)e
x
sin x,
deci y
p
=
1
4
xcos x
1
4
cos x
1
4
xsin x
1
2
sin x.
3
o
. Rezulta in nal solut ia generala a ecuat iei date,
y = c
1
e
x
+c
2
xe
x
+c
3
e
x
+
1
4
xcos x
1
4
cos x
1
4
xsin x
1
2
sin x.
c) 1
o
. Rezolvam ecuat ia omogena atasata y
tt
y = 0 si obt inem solut ia y
om
= C
1
e
x
+C
2
e
x
.
2
o
. Folosind metoda variat iei constantelor aam o solut ie particulara a ecuat iei init iale date
y
p
= C
1
(x)e
x
+ C
2
(x)e
x
. Ecuat ia data este y
tt
y = x e
x
, iar cele doua funct ii C
1
si C
2
sunt solut iile sistemului:
_
c
t
1
e
x
+c
t
2
e
x
= 0
c
t
1
e
x
c
t
2
e
x
= xe
x

_
c
t
1
=
x
2
c
t
2
=
1
2
xe
2x
.
Rezulta c
1
=
x
2
4
si c
2
=
e
2x
4
(2x 1). Atunci
y
P
=
x
2
4
e
x
+
e
2x
4
(2x 1) e
x
y
p
=
e
x
4
(x
2
+ 2x 1).
3
o
. Solut ia generala a ecuat iei neomogene date este
y = y
om
+y
P
= C
1
e
x
+C
2
e
x
+
e
x
4
(x
2
+ 2x 1)
d) 1
o
. Procedand analog punctelor a), b) si c) obt inem solut ia
y
om
= C
1
e
x
+C
2
e
x
+C
3
cos x +C
4
sin x.
2
o
. O solut ie particulara a ecuat iei init iale date y
iv
y = 8e
x
este
y
P
= C
1
(x)e
x
+C
2
(x)e
x
+C
3
(x) cos x +C
4
(x) sin x.
Cele patru funct ii C
1
, C
2
, C
3
, C
4
sunt solut iile sistemului
_

_
c
t
1
e
x
+c
t
2
e
x
+c
t
3
cos x +c
t
4
sin x = 0
c
t
1
e
x
c
t
2
e
x
c
t
3
sin x +c
t
4
cos x = 0
c
t
1
e
x
+c
t
2
e
x
c
t
3
cos x c
t
4
sin x = 0
c
t
1
e
x
c
t
2
e
x
+c
t
3
sin x c
t
4
cos x = 8e
x

_
c
t
1
= 2
c
t
2
= 2e
2x
c
t
3
= 2e
x
sin x
c
t
4
= 2e
x
cos x.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 151
Prin urmare avemC
1
= 2x, C
2
= e
2x
, C
3
= e
x
(sin x cos x) si C
4
= e
x
(sin x + cos x).
Atunci
y
P
= 2xe
x
e
x
+e
x
cos x(sin x cos x) e
x
sin x(sin x + cos x)
y
p
= 2(x 1)e
x
.
3
o
. Solut ia generala a ecuat iei neomogene y
IV
y = 8e
x
este
y = y
om
+y
P
= C
1
e
x
+C
2
e
x
+C
3
cos x +C
4
sin x + 2(x 1)e
x

In continuare, rezolvam problema Cauchy. Avem

_

_
y
t
(0) = 0
y
tt
(0) = 2
y
ttt
(0) = 6
y
IV
(0) = 4

_
C
1
C
2
+C
4
+ 2 = 0
C
1
+C
2
C
3
+ 2 = 2
C
1
C
2
C
4
+ 4 = 6
C
1
+C
2
+C
3
+ 6 = 4

_
C
1
= 1/2
C
2
= 1/2
C
3
= 1
C
4
= 2.

In concluzie, solut ia ecuat iei Cauchy este

y =
1
2
(e
x
+e
x
) cos x 2 sin x + 2(x 1)e
x
.
139. a) Avem

a
: f(x, y, a) y ax = 0. (55)
Pentru y funct ie de x, derivand relat ia (55), rezulta
y
t
a = 0. (56)
Eliminand parametrul a din sistemul (55) si (56), rezulta
_
y ax = 0
y
t
= a
y y
t
x = 0,
ecuat ia cautata a familiei de curbe. Vericare. Integram ecuat ia obt inuta, rescrisa sub forma
y

y
=
1
x
si notand a = c, obt inem
ln [y[ = ln [x[ + ln [c[ [y[ = [cx[ y = cx y = ax,
deci ecuat ia familiei de drepte.
b) Ecuat ia traiectoriilor ortogonale este: F(x, y,
1
y

) = 0, unde F(x, y, y
t
) = 0 este ecuat ia
diferent iala a familiei date.

In cazul dat, aceasta din urma este y y
t
x = 0, deci ecuat ia
traiectoriilor ortogonale va
y
_
1
y
t
_
x = 0 y +
x
y
t
.
Notand y
t
=
dy
dx
, aceasta se rescrie
y +
xdx
dy
= 0 xdx = ydy,
ecuat ie cu variabile separate care prin integrare conduce la
x
2
2
=
y
2
2
+c
0
x
2
+y
2
= 2c
0
x
2
+y
2
= r
2
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
152 ALGA-GDED
unde pentru 2c
0
= r
2
> 0 se obt ine o familie de cercuri centrate n origine.
c) Folosind substitut ia y
t

y

m
1+y

m
, unde m = tgn ecuat ia F(x, y, y
t
) = 0, obt inem familia
izogonala care taie familia init iala la unghi de = 45
o
. Aceasta are ecuat ia diferent iala
F(x, y;
y

1
y

+1
) = 0.

In cazul nostru obt inem y
y

1
y

+1
x = 0.
140. a) Ecuat ia data xy
ttt
y
tt
= 0 este de ordinul 3, nu contine y si y
t
. Notam y
tt
= z,
ceea ce conduce la y
ttt
= z
t
si ecuat ia devine
xz
t
z = 0 z = Cx;
revenind la funct ia necunoscuta y, obt inem prin integrari succesive
y
tt
= Cx y
t
=
cx
2
2
+c
1
y =
Cx
3
6
+c
1
x +c
2
.
Tema. Amplicat i ecuat ia data cu x
2
, vericat i ca se obtine o ecuat ie de tip Euler apoi
integrat i.
b) Se observa ca ecuat ia data 2yy
t
= y
t2
+1 este de forma f(y, y
t
) = 0 si ca lipseste variabila
x; notam y
t
= p(y); prin derivarea ecuat iei obt inem
2y p = p
2
+ 1 y
tt
=
dp
dy

dy
dx
= p
t
p;
derivam ecuat ia,
2(y
t
y
t
+y y
tt
) = 2y
t
y
tt
2y
t2
+ 2yy
tt
= 2y
t
y
tt
2p
2
+ 2yp
t
p = 2p p
t
p,
deci 2p
2
= 2pp
t
(p y) p = p
t
(p y). Notam p
t
=
dp
dy
,= 0, inversam funct ia y p(y),
obtinand p y(p), de unde y
t
=
dy
dp
=
1
dp/dy
.

Inlocuind n ecuat ie, rezulta
1
p
t
=
p y
p
y
t
= y
_

1
p
_
+ 1,
ecuat ie diferent iala liniara, de ordin inferior celei init iale.
Altfel. Folosind aceleasi notat ii y
t
= p(y), ecuat ia init iala se rescrie
2yp = p
2
+ 1 y =
p
2
+ 1
2p
,
deci derivand ecuat ia n raport cu x rezulta
dp
dx
=
dp
dy

dy
dx
= p
t
p,
si obt inem
y
t
= p =
2p
2
2
4p
2
=
p
2
1
2p
2
pp
t
p
t
=
2p
2
p
2
1

dp
dy
=
2p
2
p
2
1

dp(p
2
1)
2p
2
= dy.
S-a obt inut ecuat ia cu variabile separate
p
2
1
2p
2
dp = dy y =
_
p
2
1
2p
2
dp +c,
unde folsind
dx
dp
=
1
dp/dx
=
1
p

p
avem
1
2p
2
p
2
1
p
=
p
2
1
2p
3
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 153
de unde, prin integrare, rezulta
x =
_
p
2
1
2p
3
dp.
c) Se constata ca ecuat ia data xy
t
+ y
tt
= 0 este o ecuat ie de forma F(x, y, y
t
, y
tt
) = 0
omogena de ordinul 1 n raport cu y, y
t
, y
tt
, deoarece
F(x, y, y
t
, y
tt
) = x y
t
+y
tt
=
1
(xy
t
+y
t
) =
1
F(x, y, y
t
, y
tt
).
Efectuam schimbarea de funct ie necunoscuta y(x) z(y) data de relat ia z =
y

y
, care
conduce la
z
t
=
y

yy
2
y
2
y
t
= zy.

Inlocuind n ecuat ie, rezulta
z
t
y
2
= y
tt
y y
t2
..
z
2
y
2
y
tt
=
y
2
(z
t
+z
2
)
y
= y(z
t
+z
2
).

Inlocuim n ecuat ia obt inuta,

x zy +y(z
t
+z
2
) = 0 xz +z
t
+z
2
= 0,
si s-a obt inut o ecuat ie diferent iala de ordinul 1, de tip Bernoulli, deoarece aceasta admite
forma
z
t
= z (x)
. .
f(x)
+z
2
(1)
..
g(x)
.
Tema. Integrat i acesta ecuat ie de tip Bernoulli (r = 2) si obt inet i solut ia z = z(x, c
1
) =
[e
x
2
/2
(c
1
+
_
e
x
2
/2
dx)]
1
. Apoi, folosind relat ia
y

y
= z(x, c
1
) (ecuat ie cu variabile separabile
n funct ia necunoscuta y(x)), obt inet i solut ia generala y = c
2
e
z(x,c
1
)
.
V.3. Sisteme de ecuat ii diferent iale
141. Observam ca sistemul diferent ial este liniar cu coecient i constant i si omogen;
de asemenea, se poate rescrie sub forma X
t
(t) = AX(t), unde X(t)
_
x(t)
y(t)
_
este vectorul
funct iilor necunoscute, iar matricea A a sistemului este A = (
0
1
1
0
). Integrarea sistemului se
realizeaza n trei pasi.
1
o
. Determinam valorile proprii ale matricei A; polinomul caracteristic este P() =

1
1

=
2
1 iar ecuat ia caracteristica P() = 0 are radacinile 1, 1.
2
o
. Celor doua radacini le atasam cvasipolinoamele corespunzatoare, 1 e
t
, 1 e
t
.
3
o
. Solut iile ecuat iei omogene rezulta de forma
X =
_
a
b
_
e
t
+
_
c
d
_
e
t
, a, b, c, d R.
Cele 4 constante a, b, c, d nu sunt arbitrare, relat iile pe care acestea le satisfac se determina
punand condit ia ca X sa satisfaca sistemul dat. Avem succesiv
X
t
=
_
a
b
_
e
t
+
_
c
d
_
e
t
,
AX =
_
b
a
_
e
t
+
_
d
c
_
e
t
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
154 ALGA-GDED
Egaland cele 2 expresii obt inem

_
a
b
_
e
t
+
_
c
d
_
e
t
=
_
b
a
_
e
t
+
_
d
c
_
e
t
sau, echivalent,
_
b +a
a +b
_
e
t
+
_
d c
c d
_
e
t
= 0, t R.
Anuland coecient ii celor 2 cvasipolinoame, rezulta
_

_
b +a = 0
a +b = 0
d c = 0
c d = 0

_
a = b
d = c
.
Notand b = c
1
, c = c
2
, obt inem a = c
1
, d = c
2
. Deci solut ia sistemului omogen este
X =
_
c
1
c
1
_
e
t
+
_
c
2
c
2
_
e
t
= c
1
_
e
t
e
t
_
. .
X
1
+c
2
_
e
t
e
t
_
. .
X
2
,
deci pe componente
_
x(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
y(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
. Se observa ca folosind matricea Wronski a
solut iilor fundamentale X
1
=
_
e
t
e
t
_
si X
2
=
_
e
t
e
t
_
, solut ia sistemului se rescrie sub
forma
X = WC =
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
. .
=W=[X
1
,X
2
]
_
c
1
c
2
_
. .
C
.
142. Sistemul dat se rescrie matriceal sub forma X
t
= AX+b, unde A, X sunt matricile
determinate n problema 1), iar b =
_
0
2
_
. Solut ia se determina n trei pasi:
1
o
. Aam solut ia generala a sistemului omogen asociat X
t
= AX.
X
om
= WC =
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
. .
=W=[X
1
,X
2
]
_
c
1
c
2
_
. .
C
.
2
o
. Cautam o solut ie particulara a sistemului neomogen dat (X
t
= AX +b) folosind metoda
variat iei constantelor, de forma X
p
= W(t)C(t). Din condit ia ca X
p
sa satisfaca sistemul
diferent ial neomogen, obt inem
C
t
(t) = W
1
b =
1
2
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
. .
W
1
_
0
2
_
. .
b
=
_
e
t
e
t
_
,
deci
_
c
t
1
= e
t
c
t
2
= e
t

_
c
1
= e
t
c
2
= e
t
. Introducem c
1
si c
2
determinate n X
p
(t) si obt inem
X
p
(t) =
_
e
t
e
t
e
t
e
t
__
e
t
e
t
_
=
_
2
0
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 155
Se observa ca
W =
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
W
1
=
1
2
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
=
1
2
_
e
t
e
t
e
t
e
t
_
.
Vericare. Vericam ca X
t
= AX +b, pentru X = X
p
. Prin nlocuire n sistem, obt inem
_
2
0
_
. .
X
p

=
_
0 1
1 0
_
. .
A
_
2
0
_
. .
X
+
_
0
2
_
. .
b
=
_
0
0
_
,
identitate. Deci X
p
este solut ie a sistemului neomogen dat.
3
o
. Solut ia generala a sistemului neomogen este
X = X
om
+X
p
= c
1
_
e
t
e
t
_
+c
2
_
e
t
e
t
_
+
_
2
0
_
,
sau, pe componente,
_
x(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
2
y(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
.
143. Din familia de solut ii ale sistemului (vezi problema anterioara)
_
x(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
2
y(t) = c
1
e
t
+c
2
e
t
,
(57)
determinam acea solut ie care satisface condit ia init iala x(0) = 0, y(0) = 2.

Inlocuim t =
0, x(0) = 0, y(0) = 2 n (57) si obt inem egalitat ile
_
0 = c
1
+c
2
2
2 = c
1
+c
2

_
c
1
= 0
c
2
= 2.
Deci solut ia problemei Cauchy (solut ia cautata) este
X

(t) =
_
2e
t
2
2e
t
_

_
x(t) = 2e
t
2
y(t) = 2e
t
.
144. Eliminam una din cele 2 funct ii necunoscute astfel: din prima ecuat ie avem x
t
= y,
iar prin derivare n raport cu t, rezulta x
tt
= y
t
.

Inlocuim n ecuat ia a doua si obt inem
x
tt
= x + 2, o ecuat ie liniara de ordinul doi cu coecient i constant i n funct ia necunoscuta
x = x(t). Se observa ca acesta ecuat ie este neomogena (prezinta termen liber nenul. O
rezolvam n trei pasi.
1
o
. Aam solut ia generala a ecuat iei omogene cu coecient i constant i asociata x
tt
x = 0.
Atasam polinomul caracteristic (prin substitut ia x
(k)
r
k
) si rezulta r
2
1 = 0 r
1, 1. Cvasipolinoamele asociate celor doua radacini sunt e
t
si e
t
. Atunci solut ia generala
a ecuat iei omogene este x
om
= c
1
e
t
+c
2
e
t
.
2
o
. Aam o solut ie x
p
pentru ecuat ia neomogena x
tt
x = 2 data folosind metoda variat iei
constantelor,
x
p
= c
1
(t)e
t
+c
2
(t)e
t
,
unde c
1
t
si c
2
t
satisfac sistemul algebric liniar
_
c
1
t
e
t
+c
2
t
e
t
= 0
c
1
t
e
t
+c
2
t
e
t
=
2
1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
156 ALGA-GDED
Adunand cele doua ecuat ii rezulta
2c
2
t
e
t
= 2 c
2
t
= e
t
c
2
= e
t
.

Inlocuim c
2
t
= e
t
n prima ecuat ie si acesta devine
c
1
t
e
t
+e
t
e
t
= 0 c
1
t
= e
t
c
1
= e
t
,
deci c
1
= e
t
si c
2
= e
t
.

Inlocuim n expresia lui x
p
si obt inem
x
p
= e
t
e
t
+ (e
t
) e
t
= 2.
Tema. Vericat i ca x
p
(t) = 2 satisface ecuat ia neomogena data x
tt
x = 2.
3
o
. Solut ia generala a ecuat iei neomogene date este deci
x = x
om
+x
p
= c
1
e
t
+c
2
e
t
2,
deci x
t
= c
1
e
t
+c
2
e
t
. Renotand c
1
= c
1
si c
2
= c
2
obt inem
_
x(t) = c
1
e
t
+ c
2
e
t
2
y(t) = c
1
e
t
+ c
2
e
t
.
145. Renotam y(x) x(t) si ecuat ia devine x
tt
x = 2, cu solut ia x = c
1
e
1
+c
2
e
t
2,
deci y(x) = c
1
e
x
+c
2
e
x
2, de unde y
t
(x) = c
1
e
x
+c
2
e
x
.
146. Stim ca solut ia ecuat iei date este
y(x) = c
1
e
x
+c
2
e
x
2;
punem condit ia init iala si nlocuim x = 0; rezulta
_
1 = c
1
+c
2
2
2 = c
1
+c
2

_
c
1
= 1/2
c
2
= 5/2.
Solut ia cautata a problemei Cauchy este
y =
1
2
e
x
+
5
2
e
x
2.
V.4. Stabilitate
147. Se observa ca ambele radacini ale polinomului caracteristic (
1
= 1,
2
= 2)
sunt radacini reale negative. Deci pozit ia de echilibru X
0
=
_
0
0
_
este stabila si asimptotic
stabila.
148. a) Partea reala a ambelor radacini este strict negativa, deci pozit ia de echilibru
este stabila si asimptotic stabila.
b) Partea reala este nula, iar radacinile au multiplicitate 1, deci solut ia este stabila dar nu
asimptotic stabila.
c) Partea reala este strict pozitiva, deci solut ia este instabila.
V.5. Linii de camp (sisteme simetrice, integrale prime)
149. a) Pentru a determina liniile de camp atasam sistemul simetric
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 157
Din prima egalitate (ecuat ie cu variabile separate) obt inem
_
dx
x
=
_
dy
y
y = c
1
x
y
x
= c
1
.
S-a determinat astfel prima integrala prima a sistemului simetric, f
1
(x, y, z) =
y
x
. Folosim
sistemul simetric
dx
x
=
dy
y
=
dz
x+y
pentru a determina a doua integrala prima f
2
(x, y, z).
Sistemul simetric se rescrie echivalent
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
=
dx dy +dz
0
=
d(z x y)
0
,
de unde rezulta z x y = c
2
. S-a obt inut a doua integrala prima a sistemului simetric,
f
2
(x, y, z) = z xy.

In concluzie, liniile de camp ale lui X sunt date de ecuat iile carteziene
_
y
x
= c
1
z x y = c
2

_
y c
1
x = 0, plan
1
, n
1
= (c
1
, 1, 0)
z x y = c
2
, plan
2
, n
2
= (1, 1, 1).
b) Asociem sistemul simetric
dx
x
2
=
dy
xy
=
dz
y
2
. (58)
Din prima egalitatea prin amplicare cu x, obtinem
dx
x
=
dy
y
ln [x[ + ln [c
1
[ = ln [y[,
de unde rezulta
y
x
= c
1
, (59)
deci prima integrala prima este f
1
(x, y, z) =
y
x
. Pentru aarea celei de-a doua integrale
prime, observam ca ultima relat ie nu poate folosita direct (mai exact, n egalitatea
dy
xy
=
dz
y
2

dy
x
=
dz
y
, variabila x este legata de y prin relat ia (59). Folosim prima integrala prima,
deci relat ia
y
x
= c
1
x =
y
c
1
si nlocuim n egalitatea a doua din (58)
dy
x
=
dz
y

dy
y/c
1
=
dz
y
c
1
dy = dz,
de unde prin integrare, rezulta yc
1
= z +c
2
.

Inlocuim c
1
cu f
1
=
y
x
si obt inem
y
y
x
= z +c
2

y
2
x
z = c
2
.

In nal liniile de camp au ecuat iile

_
y c
1
x = 0 (plan)
y
2
xz c
2
x = 0 (hiperboloid),
deci o familie de conice (elipse, hiperbole sau perechi de drepte)
150. a) Pentru a determina funct ia necunoscuta u = u(x, y, z) care satisface ecuat ia
data, atasam n prealabil sistemul caracteristic
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
158 ALGA-GDED
Aam cele doua integrale prime independente ale sistemului simetric. Acestea sunt
f
1

y
x
= c
1
, f
2
z y x = c
2
.
Solut ia ecuat iei cu derivate part iale va u(x, y, z) =
_
y
x
, z x y
_
, unde este o funct ie
arbitrara diferent iabila de doua argumente.
b) Asociem sistemul caracteristic:
dx
x
2
=
dy
xy
=
dz
y
2
. Aam cele doua integrale prime indepen-
dente ale sistemului simetric. Acestea sunt f
1
=
y
x
= C
1
, f
2
=
y
2
x
z = C
2
. Solut ia ecuat iei
cu dervate part iale va
u(x, y, z) =
_
y
x
,
y
2
x
z
_
, (60)
unde (a, b) este o funct ie arbitrara diferent iabila de doua argumente.
Vericare. Derivatele part iale ale funct iei sunt
_

_
u
x
=
a

y
x
2
+
b

y
2
x
2
u
y
=
a

1
x
+
b

2y
x
u
z
=
b
,
unde am notat

a
=

a
(a, b)

a=
y
x
,b=
y
2
x
z
,
b
=

b
(a, b)

a=
y
x
,b=
y
2
x
z.

Inlocuind n ecuat ie, rezulta

x
2

a

y
x
2
+
b

y
2
x
2
_
+xy
_

1
x
+
b

2y
x
_
+y
2
(
b
) = 0,
identitate; deci (60) este solut ia generala a ecuat iei date.
151. Aam cele doua integrale prime ale sistemului simetric asociat
dx
x
=
dy
y
=
dz
x +y
ale ecuat iei omogene atasate,
x
u
x
+y
u
y
+ (x +y)
u
z
= 0.
Acestea sunt
f
1
=
y
x
, f
2
= z x y.
Atasam sistemul
_
_
_
y
x
= c
1
z x y = c
2
y = 1, z = x
2
.
Eliminam x, y, z din sistem si obt inem
y = 1, x =
1
c
1
, z =
1
c
2
1
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Solut ii 159
si condit ia de compatibilitate a sistemului,
c
2
=
1
c
2
1

1
c
1
1.

Inlocuind c
1
si c
2
respectiv cu f
1
si f
2
n aceasta relat ie, determinam ecuat ia : u(x, y, z) = 0
suprafet ei cerute,
x
y
+ 1 + (z x y) =
x
2
y
2
xy +y
2
+ (z x y)y
2
x
2
. .
u(x,y,z)
= 0,
care se rescrie cartezian explicit : z =
x
2
xyy
2
y
2
+ x + y. Tema. Vericat i ca funct ia
u determinata satisface ecuat ia cu derivate part iale si ca suprafat a u = 0 cont ine curba
:
_
y = 1
z = x
2
: (x, y, z) = (t, 1, t
2
), t R.
b) Aam cele doua integrale prime ale sistemului simetric asociat
dx
x
2
=
dy
xy
=
dz
y
2
al ecuat iei
omogene atasate.
x
2
u
x
+xy
u
y
+y
2
u
z
= 0. (61)
Acestea sunt f
1
=
y
x
, f
2
=
y
2
x
z. Atasam sistemul
_

_
y
x
= C
1
y
2
x
z = C
2
y = 1, z = x
3
.
Eliminam x, y, z din sistem si obt inem
_
_
_
y = 1, x =
1
C
1
, z =
1
C
3
1
C
1

1
C
3
1
= C
2
.

Inlocuind C
1
si C
2
respectiv cu f
1
si f
2
n ultima relat ie (condit ia de compatibilitate a
sistemului) rezulta ecuat ia suprafet ei cerute:
y
x

x
3
y
3
=
y
2
x
z : y
4
x
4
y
5
+xy
3
z
. .
u(x, y, z)
= 0,
determinata de funct ia u(x, y, z), solutie a e.d.p. (61). Tema. Vericat i ca funct ia u
determinata satisface ecuat ia cu derivate part iale si ca suprafat a u = 0 cont ine curba
:
_
y = 1
z = x
3
.
: (x, y, z) = (t, 1, t
3
), t R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Addenda
Programe MAPLE
(r)
1. Algebra liniara: ortonormare (procedeul Gram Schmidt si normare)
# Input: trei vectori din R^3;
# Output: vectori ortonormati;
> restart: with(linalg): u1:=vector([3,-1,2]); u2:=vector([1,2,1]); u3:=vector([1,1,4]);
# u1, u2 si u3
> gs:=GramSchmidt({u1,u2,u3},normalized); # procedura pentru calcularea vectorilor ortogonali
> M:=matrix([gs[1],gs[2],gs[3]]); # M= matricea formata din vectorii ortonormati
2. Algebra liniara: descompunerea LU a unei matrice
# Input: matricea A;
# Output: matricele L si U din descompunerea A=L*U (L=inf.triunghiulara,U=sup.triunghiulara)
> restart: with(linalg): A:=array(1..3,1..3,[[3,1,1],[-1,2,1],[2,1,4]]); # matricea A
# procedura ce realizeaza descompunerea LU a unei matrice
> x:= LUdecomp(A,L=l,U=u,U1=u1,R=r,P=p,det=d,rank=ran);
# matricea inferior trunghiulara, respectiv cea superior triunghiulara
> evalm(l); evalm(u); # L, U
> map(normal,evalm(l &* u)); # verificare: A=L*U
3. Algebra liniara: descompunerea QR a unei matrice
# Input: matrice patratica A
# Output: matricele din descompunerea A=Q*R
> restart: with(linalg):
> A :=matrix(3,3,[[1,3,3],[2,4,5],[7,3,8]]); # matricea A
> det(A); # determinantul lui A (nenul)
# procedura ce realizeaza descompunerea QR a matricei A
> R:=QRdecomp(A, Q=q, rank=r); Q:=evalm(q); # matricea Q
> evalm(Q&*R); # verificare A=Q*R
4. Algebra liniara: formele canonice digonala si Jordan
# Input: matricele A si B;
# Output: formele canonice corespunzatoare (diagonala, respectiv Jordan, );
> restart: with(linalg): A:=array([[1,2,3], [2,3,1], [3,1,2]]); # matricea A
> B:=array([[3,1,0,0], [1,2,0,0], [0,0,2,1], [0,0,0,2]]); # matricea B
# forme canonice
> J1:=jordan(A, P1); C1:=print(P1); # forma diagonala a matricei A
> J2:=jordan(B, P2); C2:=print(P2); # forma Jordan a matricei B
# verificari: J1=P1^(-1)*A*P1, J2= P2^(-1)*A*P2
> J1:=simplify(multiply(inverse(P1), A ,P1));
> J2:=simplify(multiply(inverse(P2), B , P2));
# verificari: A=A^t, matrice simetrica diagonalizabila
> evalm(A-transpose(A));
5. Algebra liniara: operatii cu vectori liberi
# Input: vectorii liberi u,v,w;
# Output: produs vectorial, scalar si mixt, unghi, norma, proiectie;
> restart: with(linalg):
> u:=vector(3,[1,2,3]); v:=vector(3,[2,3,4]); w:=vector(3,[1,4,2]); # u,v si w
# produs vectorial, produs scalar
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Addenda - Programe MAPLE
(r)
161
> a:=crossprod(u,v); s:=innerprod(u,v); # a= uxv, s= <u,v>
# unghi
> Theta:=In/U/V; angle(u,v); # (= unghiul dintre u si v
> A:=norm(a)/2; # A=||a||/2
> c:=crossprod(v,w); d:=crossprod(u,c); # c=vxw, d= <u,c>
# produs mixt
> d2:=evalm(innerprod(u,w)*v-innerprod(u,v)*w); # d2=<u,w>v-<u,v>w
> m1:=crossprod(u,v); # m1= uxv
> m:=crossprod(m1,w); # m= <m1,w>
> e:=innerprod(v,v); # e= <v,v>
> pro:=(evalm(s)/evalm(e))*evalm(v); evalm(pro); # pro=proiectia lui u pe v
> dif:=evalm(d)-evalm(d2); # verificare
6. Geometrie analitica: dreapta si planul
#1a.
# Input: Punctele A1,A2,A3 si vectorii v1, v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(geom3d): with(linalg):
> point(A1,1,5,0); point(A2,2,3,4); point(A3,1,0,-2); # A1, A2, A3
> v1:=[1,-2,1]; n1:=[0,-1,2]; # v1,n1
# dreapta prin doua puncte, respectiv dreapta printr-un punct si o directie data
> line(d1,[A1,A2]); Equation(d1,t); # d1=dr(A1,A2)
> line(d2,[A3,v1]); Equation(d2,t); # d2=dr(A3,v1)
# planul printr-un punct si cu vectorul normal dat, respectiv planul prin trei puncte
> plane(p1,[A3,n1]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A3,n1)
> plane(p2,[A1,A2,A3]); Equation(p2,[x,y,z]);# p2=pl(A1,A2,A3)
# distante
> e1:=distance(A1,A2); e2:=distance(A1,d2); # e1=d(A1,A2), e2=d(A1,d2)
> e3:=distance(A2,p1); e4:=distance(d1,d2); # e3=d(A2,p1), e4=d(d1,d2)
# unghiuri
> u1:=FindAngle(d1,d2); # u1=unghiul dintre d1 si d2
> u2:=FindAngle(p1,p2); # u2=unghiul dintre p1 si p2
> u3:=FindAngle(p2,d2); # u3=unghiul dintre p2 si d2
# proiectii
> projection(R1,d1,A3); coordinates(R1); # R1=proiectia lui A3 pe d1
> projection(R2,p1,A1); coordinates(R2); # R2=proiectia lui A1 pe p1
> projection(d3,d2,p2); Equation(d3,t); # d3=proiectia lui d2 pe p2
# simetrii
> w1:=coordinates(A1); w2:=coordinates(A2); w3:=coordinates(A3);
> point(S0,2*w2-w1); coordinates(S0); # S0=simetricul lui A1 fata de A2
> tz1:=coordinates(R1); point(S1,2*tz1-w3); coordinates(S1);
> # S1=simetricul lui A3 fata de R1
> tz2:=coordinates(R2); point(S2,2*tz2-w1); coordinates(S2);
> # S2=simetricul lui A1 fata de R2
# verificari
> evalf(distance(A3,d1)-distance(A3,R1)); evalf(distance(A1,p1)-distance(A1,R2));
> point(A4,0,2,-3); qro:=coordinates(A4); projection(B4,A4,p2);
pro:=coordinates(B4); 2*pro-qro;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
162 ALGA-GDED
#1b.
# Input: Punctele A, B, C, E si vectorul v2;
# Output: drepte, plane, vector normal la plan, distante, unghiuri,
proiectii, simetrii, intersectii
> restart: with(linalg): with(geom3d):
> point(A,2,3,-5); point(B,1,2,1); # A,B
> point(C,1,5,3); point(E,1,1,1); # C,E
> v2:=[3,1,-1]; # v2
# ecuatiile dreptei prin doua puncte
> line(d1,[A,B]); Equation(d1,t); # d1=dr(A,B)
> line(d3,[B,C]); Equation(d3,t); # d3=dr(B,C)
> line(d5,[A,E]); Equation(d5,t); # d5=dr(A,E)
# ecuatiile dreptei ce trece printr-un punct si are vector director dat
> line(d2,[C,v2]); Equation(d2,t); # d2=dr(C,v2)
> line(d4,[B,v2]); Equation(d4,t); # d4=dr(B,v2)
# extragerea vectorului director
> v1:=ParallelVector(d1); # v1||d1
# proiectie (punct pe dreapta)
> projection(D,A,d2); coordinates(D); # D=proi. lui A pe d2
# ecuatia planului dat de punct si doua directii; extragerea vectorului normal
> plane(p1,[A,d3,d4]); Equation(p1,[x,y,z]); # p1=pl(A,d3,d4)
> n1:=NormalVector(p1); # n1||p1
# proiectii (punct pe plan)
> projection(F,E,p1); coordinates(F); # E=proi. lui E pe p1
# intersectia dintre o dreapta si un plan
> intersection(V,d2,p2); detail(V); coordinates(V);
# verificari (distante aflate cu ajutorul proiectiilor determinate anterior)
> distance(E,p1); distance(E,F); # distanta de la un punct la un plan
> distance(A,d2); distance(A,D); # distanta de la un punct la o dreapta
> q:=crossprod(v1,v2); line(d8,[A,v1]);
7. Geometrie analitica: plotari de drepte si conice
# Input: 5 curbe in reprezentare parametrica;
# Output: plotari simultane si plotarea punctelor de intersectie a doua dintre curbe;
> restart: with(linalg): with(plots): with(plottools):
# curbe in reprezentare parametrica
> x1:=3*cos(t1); y1:=2*sin(t1); # C1
> x2:=3*cosh(t2); y2:=2*sinh(t2); # C2
> x3:=t3^2; y3:=2*t3; # C3
> x4:=t4+2; y4:=t4-1; # C4
> x5:=3*t5; y5:=2*t5+1; # C5
# plotarea curbelor C1,C2 si C3
> d1:=plot([x1,y1,t1=-3..3],color=blue):
> d2:=plot([x2,y2,t2=-3..3],color=red):
> d3:=plot([x3,y3,t3=-3..3],color=green):
> display(d1,d2,d3); # plot. simultana a curbelor C1, C2 si C3
# plotarea curbelor C4 si C5
> d4:=plot([x4,y4,t4=-3..3],color=blue):
> d5:=plot([x5,y5,t5=-3..3],color=red):
> display(d4,d5); # plotarea simultana a curbelor C4 si C5
# aflarea punctelor de intersectie ale curbelor C4 si C5
> w1:=solve(x4=x5,t4); # solutia t4 a ecuatiei x4=x5 functie de t5
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Addenda - Programe MAPLE
(r)
163
> t5_:=solve(subs(t4=w1,y5=y4)); t4_:=subs(t5=t5_,w1);
> # t4_ si t5_ sunt param. in pct. de intersectie
> xp1:=subs(t4=t4_,x4); yp1:=subs(t4=t4_,y4);
> xp2:=subs(t5=t5_,x5); yp2:=subs(t5=t5_,y5);
> # pct. de intersectie (xp1,yp1)=(xp2,yp2)
# plotarea punctelor de intersectie ale curbelor C1 si C2
> plot([[xp1,yp1],[xp2,yp2]],style=point,color=green);
8. Geometrie analitica: plotari simultane de drepte si conice
# Input: doua drepte si trei conice;
# Output: plotari simultane ale acestora
# 8a.
> restart; with(plots): with(linalg): with(plottools):
> # prima dr. in exprimare parametrica
> d1:=[3*t+2,2*t-1]: # d1
# prima dreapa in exprimare carteziana
> a:=solve(x=d1[1],t): # a= sol. t a ecuatiei x=3t+2 fnc. de x
> b:=subs(t=a,y=d1[2]): # b= d1 in expr. cartez. (ec. in x si y)
# a doua dreapta in exprimare carteziana
> d2:=3*x-5*y-4: # d2
# punctul de intersectie al celor doua drepte
> A:=solve({b,d2},{x,y}); # A= solutia in x si y a sistemului b=0, d2=0
> p1:=point([rhs(A[1]),rhs(A[2])],color=blue): # plotarea punctului A
# plotare drepte
> p2:=implicitplot(d2,x=-25..65,y=-25..65,color=green):
> p3:=plot([d1[1],d1[2],t=-25..25]):
> display(p1,p2,p3); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si d3
# curbe in exprimare carteziana
> c1:=x^2/4+y^2=1: c2:=x^2-y^2/9=1: c3:=y^2-2*x=0: # c1, c2 si c3
# plotarea celor 3 curbe
> f1:=implicitplot(c1,x=-10..10,y=-10..10,color=red):
> f2:=implicitplot(c2,x=-10..10,y=-10..10,color=blue):
> f3:=implicitplot(c3,x=-10..10,y=-10..10,color=green):
> display(f1,f2,f3); # plot. simult. a conicelor c1,c2 si c3
# 8b.
> restart: with(plots): with(plottools):
# drepte in exprimare parametrica, respectiv carteziana
>d1:={x=t+2,y=-2*t}; d2:=y-2*x+4=0; # d1, d2
# prima dreapta in exprimare carteziana
>s:=solve(d1[1],t); # solutia t a ecuatiei x=t+2 functie de x
>d1_:=subs(t=s,d1[2]); # d1_= dreapta d1 in exprimare carteziana (ecuatie in x si y)
# punctul de intersectie al celor 2 drepte
>A:=solve({d1_,d2},{x,y}); # A= punctul de intersectie al dreptelor d1 si d2
>x0:=rhs(A[1]); y0:=rhs(A[2]); # (x0, y0)= coordonatele punctului A
# plotari
>fig1:=implicitplot({d2},x=-10..10,y=-10..10): # plotarea dreptei d2
>fig2:=plot([rhs(d1[1]),rhs(d1[2]),t=-10..10]): # plotarea dreptei d1
>l:=point([x0,y0],color=green):
>plots[display](l); # plotarea punctului A
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
164 ALGA-GDED
>plots[display](fig1,fig2,l); # plotarea simultana a dr. d1, d2 si a punctului A
# curbe (in exprimare parametrica sau carteziana)
>c1:={x=3*cos(s),y=2*sin(s)}; c2:=9*x^2-y^2=1; c3:=y^2-2*x; # c1, c2 si c3
# plotari curbe
>fig3:=plot([rhs(c1[1]),rhs(c1[2]),s=-10..10],color=red):
>fig4:=implicitplot({c2},x=-10..10,y=-10..10,color=green,numpoints=5000):
>fig5:=implicitplot({c3},x=-10..10,y=-10..10,color=blue,numpoints=3000):
>plots[display](fig3,fig4,fig5); # plotarea simultana a curbelor c1,c2 si c3
9. Geometrie analitica: transformari geometrice si reprezentari de conice
# 9a.
# Input: ecuatii elipsa si hiperbola;
# Output: plotari elipsa, hiperbola, translatie, rotatie,
# reflectie (simetrie fata de o dreapta), omotetie;
> restart: with(plottools): with(plots):
# ecuatie elipsa
> eq := (x-x0)^2/a^2 + (y-y0)^2/b^2 = 1; a := 3: b := 2: x0 := 0; y0:=0;
# plotare elipsa
> elli := ellipse([x0,y0], a, b, filled=true, color=gold): # elipsa
> plots[display](elli, scaling=constrained,title=Elipsa,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# ecuatie hiperbola
> eq := (x-x0)^2/a^2 - (y-y0)^2/b^2 = 1; a := 3: b := 2: x0 := 0: y0 := 0:
> h := hyperbola([x0,y0], a, b, -2..2): # hiperbola
# plotare hiperbola
> display(h,title=Hiperola,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotari dupa ce s-au operat transformari geometrice: translatie, rotatie, oglindire
# (simetrie fata de o dreapta), omotetie (scalare izotropa), scalare (scalare anizotropa)
> display([elli,translate(elli,-2,-3)]); # translatie
> display([h,translate(h,-2,-3)]); # translatie
> display(rotate(elli, Pi/6)); # rotatie
> display(rotate(h, Pi/6)); # rotatie
> display(reflect(elli,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(reflect(h,[[-1,2],[2,1]])); # oglindire
> display(plottools[homothety](elli,1/2)); # omotetie
> display(plottools[homothety](h,1/2)); # omotetie
> display(scale(elli,3,1/2,[0,0])); # scalare
> display(scale(h,3,1/2,[0,0])); # scalare
# 9b.
# Input: ecuatiile pentru tor si sa;
# Output: plotari: tor, sa transformate (translatie, rotatie, scalare, omotetie);
> restart: with(plots): with(plottools):
> c:=torus([0,0,0],2,3): # c (tor)
> plots[display](c,scaling=constrained, title=Torus,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
# plotare tor c
> plot3d(x*y,x=-1..1,y=-1..1); # plotare sa
> e1:=4*cos(u)*sin(v);e2:=2*sin(u)*sin(v);e3:=3*cos(v); # ecuatii par. sa
> plot3d([e1,e2,e3],u=-Pi..Pi,v=-Pi..Pi,scaling=constrained, # plotare sa
title=Shea,titlefont=[TIMES,BOLD,18]);
> display([c,translate(c,-,1,3)],scaling=constrained,title=Translate
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # translatie
> plots[display](rotate(c,Pi/4,[[1,1,2],[-2,3,1]]),scaling=constrained,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Addenda - Programe MAPLE
(r)
165
title=Rotate,titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # rotatie
> q1 :=reflect(c,[1,1,2],[-2,3,1]):
> # torul simetrizat in relativ la o dreapta
> plots[display]([c,q1],scaling=constrained,title=Reflect,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # oglindire
> o := plottools[homothety](c,1/2):
> plots[display]([c,o],scaling=constrained,title=Homothety,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # omotetie
> M:=scale(c,2,3,1/3):
> plots[display]([c,M],scaling=constrained,title=Scaling,
titlefont=[TIMES,BOLD,18]); # scalare
10. Geometrie diferentiala: plotarea unui fascicul animat de suprafete
# Input: patru suprafete (r1,r2,r3,r4) n reprezentare parametrica;
# Output: plotarea fasciculului determinat de r1,r2 si a celui determinat de r3, r4;
> restart: with(plots):
> r1:=[cos(u)*cosh(v),sin(u)*cosh(v),sinh(v)]; # r1
> r2:=[cos(u)*sinh(v),sin(u)*sinh(v),cosh(v)]; # r2
> r3:=[u*cos(v),u*sin(v),u^2]; r4:=[u,v,u*v]; # r3, r4
> f1:=evalm(t*r1+(1-t)*r2); # f1; fascicule de suprafete
> f2:=evalm(s*r3+(1-s)*r4); # f2; plotarea animata a celor doua fascicule
> animate3d(f1,u=-0..2*Pi,v=-2..2,t=0..1);
> animate3d(f2,u=-2..2,v=0..2*Pi,s=0..1,frames=20);
11. Geometrie diferentiala: suprafete parametrizate - curburi si reprezentare grafica
# Input: suprafata r;
# Output: prima si a 2-a forma fundamentala, curbura totala si curbura medie;
> restart: with(plots): with(geom3d): with(linalg):
> r:=[u,v,u^2-v^2]; # suprafata r
> r_u:=diff(r,u); r_v:=diff(r,v); # derivate partiale
# prima forma fundamentala
> E:=innerprod(r_u,r_u); # E= <r_u, r_u>
> F:=innerprod(r_u,r_v); # F= <r_u, r_v>
> G:=innerprod(r_v,r_v); # G= <r_v, r_v>
> i:=matrix(2,2,[E,F,F,G]); # i= matricea primei forme fundamentale
> r_uu:=diff(r_u,u); # derivate partiale de ordinul al doilea
> r_uv:=diff(r_u,v); r_vv:=diff(r_v,v);
> n:=evalm((crossprod(r_u,r_v))/norm((crossprod(r_u,r_v),2)));
> # n= vectorul normal la suprafata r
> L:=innerprod(r_uu,n); # a doua forma fundamentala; L= <r_uu, n>
> M:=innerprod(r_uv,n); # M= <r_uv, n>
> N:=innerprod(r_vv,n); # N= <r_vv, n>
> ii:=matrix(2,2,[L,M,M,N]); # II= matricea formei II fundamentale
> k:=det(ii)/det(i); H:=(1/2)*((E*N+G*L-2*F*M)/det(i)); # curburile totala k si medie H
> imag1:=plot3d(r,u=-2..2,v=-2..2,color=red): # plotari
> imag2:=plot3d([u,v,k],u=-2..2,v=-2..2,color=blue):
> imag3:=plot3d([u,v,H],u=-2..2,v=-2..2,color=green):
> display(imag1,imag2,imag3); # plot. simultana: supraf. si curburile totala si medie
12. Geometrie diferentiala: rotatie animata
# Input: curba in reprezentare parametrica si matricea de rotatie;
# Output: plotarea curbei rotite (unghi variabil);
> restart: with(plots): x:=2*cos(s); y:=sin(s); # ec. parametrice ale unei curbe
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
166 ALGA-GDED
> v:=array(1..2,[x,y]); d:=0..2*Pi; # R=matricea de rotatie
> R:=matrix(2,2,[[cos(theta),-sin(theta)],[sin(theta),cos(theta)]]);
> W:=evalm(R&*v); # W=R*v
> animate([W[1],W[2],s=d],theta=0..8*Pi,frames=80); # plotare animata
13. Ecuatii diferentiale: EDO (ecuatii diferentiale ordinare)
# Input: ecuatie diferentiala ordinara (ex. 128)
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotare solutia generala
> restart: ode1 := diff(y(x),x)*x+2*y(x)-3*x=0; # EDO
> sol:=dsolve(ode1); # solutia generala
# o solutie particulara - pentru conditia initiala y(1)=1
> sol1:=dsolve( {ode1, y(1)=1}, y(x));
# plotare solutia generala
> with(DEtools): DEplot(ode1, y(x), x=-10..10, y=10..10, linecolour=blue, stepsize=0.5);
14. Ecuatii diferentiale: SEDO (sisteme de ecuatii diferentiale ordinare)
# Input: sistem de ecuatii diferentiale ordinare (ex. 143);
# Output: solutia generala, o solutie particulara, plotari;
> restart: sys1 := {diff(x(t),t) = y(t), diff(y(t),t) = x(t)+2}; # sistem de EDO
> sol:=dsolve(sys1); # solutia generala
# o solutie particulara - cu conditiile initiale x(0)=0,y(0)=2
> sol1:=dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)});
> with(DEtools): with(plots): # plotari
# plotarea solutiei generale
> DEplot(sys1,[x(t),y(t)],t=-2..2,x=-1..2,y=-1..2,title=plot SODE,color=blue,stepsize=0.5);
# plotarea solutiei generale in 3D
> DEplot3d(sys1,{x(t),y(t)},t=-1..1, [[x(0)=0,y(0)=2]],x=0..2,y=0..4,
scene=[t,x(t),y(t)],linecolour=COLOR(HUE,.5));
# plotarea solutiei particulare
> p:= dsolve(sys1 union {x(0)=0,y(0)=2},{x(t),y(t)}, type=numeric);
> odeplot(p, [[t,x(t)],[t,y(t)]],-4..4); # sol. x si y plotate in functie de t
> odeplot(p, [x(t),y(t)],-4..4); # spatiul fazelor - x(t) vs y(t)
> odeplot(p, [t,x(t),y(t)],-4..4, color=blue, axes=boxed);
> # plot solutii - curba tridimensionala
15. Ecuatii diferentiale: linii de camp
# Input: un cmp vectorial;
# Output: plotarea liniilor de camp;
> restart: with(plots):
> fieldplot3d([x,y,x+y],x=-1..1,y=-1..1,z=-1..1,grid=[5,5,5], axes=boxed);
16. Ecuatii diferentiale: EDP (ecuatii diferentiale cu derivate partiale)
# Input: ecuatie liniara omogena cu derivate partiale (ex. 150);
# Output: plotarea solutiei ecuatiei cu derivate partiale pentru anumite conditii initiale;
> restart: # ecuatie liniara omogena cu derivate partiale
> pde := x*diff(u(x,y,z),x)+y*diff(u(x,y,z),y)+(x+y)*diff(u(x,y,z),z) = 0;
> ics := [cos(t)*sin(s), cos(s)*cos(t), cos(t), sin(t)] , [t=0..Pi, s=0..Pi];
# conditii initiale
> with(PDEtools): # plotarea solutiei
> PDEplot(pde, ics, numsteps=[-5,6], stepsize=.1, axes=boxed, style=PATCHNOGRID,
numchar=[16,16], orientation=[148,66], lightmodel=light2);
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliograe
[1] E.Arghiriade, Curs de algebra superioara, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1963. U: II8905.
P: TIII10857.
[2] Gh.Atanasiu, Gh.Munteanu, M. Postolache, Algebra liniara, geometrie analitica, diferent ial a
si ecuat ii diferent iale, Ed. All, Bucuresti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: 39368.
[3] Gh.Atanasiu, Gh.Pitis, M.Cazacu, V.Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitica si
diferent iala, Tipogr. Univ. Brasov, 1980. U: III15589.
[4] Gh.Atanasiu, E.Stoica, Algebra liniara, geometrie analitica, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[5] V.Balan, Algebra liniara, geometrie analitica, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 1999. U: 39499.
[6] V.Balan, S.Dinu, Geometrie analitica Elemente de teorie si probleme, Ed. Printech, 2003;
Ed. Bren, 2004.
[7] V.Balan, I-R.Nicola, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, ecuat ii diferent iale
(exercit ii si probleme), Ed. Bren, 2004.
[8] M.Bercovici, S.Rimer, A.Triandaf, Culegere de probl. de geometrie analitica si diferent ial a,
Ed. Didactica si Pedagogic a, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M.Bodnariu, Elemente de algebra, Ed. Printech, 1998.
[10] N.Boja, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, ecuat ii diferent iale: culegere de
probleme, Ed. Politehnicii Timisoara, 2001. U: II39565.
[11] V.Branz anescu, O. Stan asil a, Matematici speciale, Ed. ALL, Bucuresti, 1994.
[12] F.Bucur, Algebra liniara, geometrie analitica, Lit. Inst. Constr. Bucuresti, 1971. U: II23383.
[13] S.Chirit a, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[14] N.Cioranescu, M.Rosculet , Culegere de probleme de algebra si analiza matematica, Ed.
Tehnic a, 1959. U: II6262. P: TIII6747.
[15] S.Corbu, Gh.Mocica, Ecuat ii diferent iale. Teorie si aplicat ii, Ed. Fair Partners, Bucuresti,
2003.
[16] C.Cosnit a, I.Sager, I.Matei, I.Dragota, Culegere de probleme de geometrie analitica, Ed.
Didactic a si Pedagogic a, 1963.
[17] I.Creanga, Gh.Gheorghiu, A.Haimovici, M.Haimovici, O.Mayer, Curs de geometrie analitica:
pentru uzul institutelor tehnice, Ed. Tehnic a, 1951. U: II3632.
[18] I.Creanga, C.Reischer, Algebra liniara, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1970. U: II17295.
P: TIII19311.
[19] I.Crisan, A.Lare, Culegere de probleme de geometrie analitica, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1971. U: II18018.
[20] Gh.Dodescu, Metode numerice n algebra, Ed. Tehnic a, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[21] O.Dogaru, M.Doroftei, Algebra liniara, Geometry Balkan Press, 1998.
[22] O.Dogaru, M.Doroftei, Geometrie analitica si difernt ial a, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[23] L.Dragusin, C.Dragusin, C.Radu, Calcul integral si ecuat ii diferent iale, Ed. Style, 1996.
[24] M.A.Geanau, Probleme de algebra, Ed. Printech, 1997.
[25] Gh.Gheorghiev, R.Miron, D. Papuc, Geometrie analitica si diferent ial a, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1968-1969. U: II13538.
[26] Gh.Th.Gheorghiu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a si programare, Ed.
Didactic a si Pedagogic a, 1977. U: II25541.
[27] Gh.Th.Gheorghiu, Elemente de algebra si geometrie analitica, Ed. Didactica si Pedagogic a,
1961. U: II8079.
[28] Gh.Th.Gheorghiu, Geometrie analitica si diferent ial a, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1969.
U: II14354.
[29] I.Glazman, Iu.Liubici, Alg. liniara pe spat ii nit dimensionale, Ed. Stiint ic a si Enciclopedica,
1980. U: II28752.
[30] A.Haimovici, Grupuri de transformari, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1968.
[31] A.Ioanoviciu, N.Mihaileanu, M.Silisteanu Milovaru, M.Neumann, I.Peter, L.Stanciu,
P.Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent ial a, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1979. U: II17158.
167
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
168 ALGA-GDED
[32] C.Ionescu-Bujor, Geometrie analitica si diferent ial a, Inst. Pol. Bucuresti, 1950. U: III7673.
[33] C.Ionescu-Bujor, O.Sacter, Exercit ii si probleme de geometrie analitica si diferent ial a, Ed.
Didactic a si Pedagogic a, 1963. U: II9022.
[34] O.Kreindler, Geometrie analitica si diferent ial a, Ed. I.P.B., 1950. U: III8196.
[35] A.Leonte, G.Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicat ii, Ed. Tehnic a, Bucuresti, 1975.
U: II22658.
[36] E.Manzatu, Probleme de geometrie analitica, Acad.Militara, Bucuresti, 1979.
[37] N.Mihaileanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent ial a, Ed. Didactica si Pedagogic a,
1971. U: II18522.
[38] N.Mihaileanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent ial a: complemente, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1972. U: II19686.
[39] N.Mihaileanu, Lect ii complementare de geometrie, Ed. Didactica si Pedagogica, 1976.
[40] R.Miron, Geometrie analitica, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1976. U: II24293.
[41] P.S.Modenov, Geometrie analitica, Ed. Tehnic a, 1957. U: II5663.
[42] E.Murgulescu, Geometrie analitica si diferent ial a, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1974.
U: II8904.
[43] E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analiticasi diferent ial a,
Universitatea Politehnica Bucuresti, 1971. U: II18509.
[44] E.Murgulescu, N.Donciu, V.Popescu, Geometrie analitican spat iu si geometrie diferent ial a -
culegere de probleme, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1974. U: II21167.
[45] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, Geometrie analitica, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[46] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.Tarnoveanu, Geometrie analitica si
diferent iala, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1965. U: II10530.
[47] Al.Myller, Curs de geometrie analitica, Ed. Sem.Mat. Iasi, 1936. U: II2171.
[48] Al.Myller, Geometrie analitica, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1972. U: II19632.
[49] Gh.Necsuleu, V.Necsuleu, N.-C.Necsuleu, Transform ari geometrice n spat iul euclidian
tridimensional. Aplicat ii n geometrie si mecanica, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2005.
[50] V.Obadeanu, Elemente de algebra liniara si geometrie analitica,, Ed. Facla, 1981.
U: II29956.
[51] V.Olariu, O.Olteanu, Analiza matematica, Ed. Semne, 1998. U: II38622.
[52] D.Pompeiu, Geometrie analitica (curs), Ed. Matac, 1938. U: III15093.
[53] I.Pop, Gh.Neagu, Algebra liniara si geometrie analitica n plan si n spat iu, Ed.Plumb, Bacau,
1996.
[54] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1964.
[55] I.I. Popescu, G.G.Vr anceanu, C.Tudor, Matematici superioare, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1964. U: II10135.
[56] T.V. Postelnicu, M.I.Stoka, G.G.Vr anceanu, Culegere de probleme de geometrie analitica si
diferent iala, Ed. Tehnic a, 1970. U: II17159.
[57] C.Radu, Algebra liniara, geometrie analitica, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2004.
[58] C.Radu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, Ed. ALL, 1996. U: II38657.
[59] C.Radu, C.Dragusin, L.Dragusin, Algebra liniara, analiza matematica, geometrie analitica si
diferent iala, Ed. Fair Partners, 2000.
[60] C.Radu, C.Dragusin, L.Dragusin, Aplicat ii de alg., geometrie si matematici spec., Ed. Didac-
tic a si Pedagogic a, 1991. U: II36960.
[61] M.Rosculet , Algebra liniara, geometrie analitica si geometrie diferent ial a , Ed. Tehnica, 1987.
U: II33881.
[62] O.Sacter, Despre conice si alte curbe, Ed. Tehnic a, 1955.
[63] M.Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1936.
U: III8968.
[64] N.Soare, Curs de geometrie, Ed. Univ. Bucuresti, 1996. U: II38760.
[65] N.Soare, A.M.Panait, L.Preda, I.Soare, Metoda transformarilor geometrice, Ed. Gimnasium,
T argoviste, 2002.
[66] St.Staicu, Aplicat ii ale calculului matriceal n mec. solidelor, Ed.Acad.,1986. U: II33045.
P: TIII36932.
[67] I.Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1971.
U: II18621.
[68] O. Stanasil a, Analiza liniara si geometrie, vol.1, Ed. ALL Educat ional, Bucuresti, 2000.
[69] I.D.Teodorescu, Geometrie si elemente de algebra liniara, Ed. Didactica si Pedagogic a,
1965. U: II10973; 1967 (culegere de probleme). U: II12858; 1971 (culegere de probleme).
U: II18461; 1972. U: II19190.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliograe 169
[70] N.Teodorescu, Metode vectoriale n zica matematica, Ed. Tehnic a, 1954. U: II4186.
[71] O.Tino, E.Murgulescu, V.Ban arescu, Exercit ii si probleme pentru cursul de geometrie analitica
n scolile tehnice superioare, Litogr. Tip.

Inv. Buc. U: II5720.
[72] A.Turtoi, Geometrie, Ed. Univ. Bucuresti, 1996. U: II38665.
[73] Gh.T it eica, Culegere de probleme de geometrie analitica, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S.A.
1939. U: II2233.
[74] Gh.T it eica, Curs de geometrie analitica, Ed. Facult at ii de Stiint e Bucuresti, 1929.
U: 16294; 1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[75] Gh.T it eica, Geometrie analitica, Lit. Stefanescu 1901. U: II12622.
[76] C.Udriste, Algebra liniara geometrie analitica, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947.
P: III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000.
[77] C.Udriste, Aplicat ii de algebra, geometrie si ecuat ii diferent iale, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1993. U: II3765. P: III41318.
[78] C.Udriste, Probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, Ed. Didactica si
Pedagogic a, 1976.
[79] C.Udriste, O.Dogaru, Geometrie analitica, Universitatea Politehnica Bucuresti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
[80] C.Udriste, C.Radu, C.Dicu, O.Mal ancioiu, Algebra, geometrie analitica si si ecuat ii
diferent iale, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
[81] C.Udriste, C.Radu, C.Dicu, O.Mal ancioiu, Probleme de algebra, geometrie analitica si ecuat ii
diferent iale, Ed. Didactica si Pedagogic a, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[82] S.Vasilache, Elemente de teoria mult imilor si a structurilor algebrice, Ed. Academiei, 1956.
U: II5352.
[83] Ge. Vraciu, Algebra liniara, Ed. Universit at ii din Craiova, 1994.
[84] Gh.Vr anceanu, Curs de geometrie analitica si proiectiva, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S.A.
1944-45. U: II3361.
[85] Gh.Vr anceanu, Geometrie analitica si proiectiva, Ed. Tehnic a, 1954. U: II4347.
[86] Gh.Vr anceanu, Geometrie analitica, proiectiva si diferent ial a, Ed. Didactica si Pedagogic a,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[87] Gh.Zapan, Curs de geometrie analitica, aplicat ii, Autograa Sc. de Artilerie, Geniu si Marina
1919. U: II2786.
[88] ***, Cuadrice, Univ. Bucuresti 1922. U: II17971.
[89] ***, Dict ionar de matematici generale, Ed. Enciclopedica Roman a, 1974.
[90] ***, Geometrie analitica, Univ. Bucuresti. U: II222.
[91] ***, Mica enciclopedie matematica, Ed. Tehnic a, Bucuresti, 1980.
= Cart i editate n limbi straine. =
[92] L.Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[93] E.Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[94] R.M.Bowen, C.C.Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[95] A.Burdun, Culegere de probleme de algebra si geometrie analitica (lb. rusa), Univ. Minsk,
1989.
[96] G.Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Ed. Societa Anonima D.Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
[97] N.Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[98] J.Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[99] A.Dubrovin, S.P.Novikov, A.T.Fomenko, Geometrie contemporana (l. rusa), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[100] C.V.Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[101] C.H.Edwards, D.E.Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[102] N.V.Emov, E.R.Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[103] C.W.Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[104] M.Farkas, I.Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed.Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[105] G.Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972.U: II36067
[106] G.Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[107] J.W.Harris, H.Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-
Verlag, 1998.
[108] G.E.Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[109] A.Howard, Elementary Linear Algebra, J.Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
170 ALGA-GDED
[110] A.Howard, C.Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[111] A.Jerey, Mathematics for Engineering and Scientists, V.N.R.International Eds., 1989.
[112] P.K.Kenshaft, Linear Mathematics.U: II36195.
[113] D.V.Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Ed. Mir, 1969. U: II14574.
[114] W.Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[115] E.Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J.Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
[116] A.D.Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
[117] P.V.O

Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.

[118] A.V.Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[119] I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebra liniara, Ed. Nauka, Moscova, 1978.
U: II28443. P: TII21426 (l. rusa).
[120] P.H.Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
[121] L.Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
[122] M.V.Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984.U: II36163.
[123] O.N.T uberbiller, Probleme si exercit ii de geometrie analitica, Ed. Nauka, 1970 (l.rusa).
[124] C.Udriste, Problems of Linear Algebra, Analytic and Dierential Geometry, Dierential
Equations, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[125] C.Udriste, V.Balan, Analytic and Dierential Geometry, University Lectures Series 7,
Geometry Balkan Press, Bucharest 1999.
[126] C.Udriste, V.Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
[127] C.Udriste, I.Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[128] E.Young, Vector and Tensor Analysis, M.Dekker, 1993.
= Cart i editate n tipograa U.P.B. =
[129] I.Bacalu, G.Budianu, R.F.Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.
[130] V.Balan, Algebra liniara si geometrie analitica, 1999.
[131] V.Balan, N.Bl a, Geometrie diferent ial a, culegere de exercit ii si probleme, 1998, P: TIII45014.
[132] V.Balan, A.Suciu, Algebra liniara, Culegere de probleme de algebra liniara, 1999.
[133] L.Branz anescu, Curs de algebra si geometrie, 1990. P: TIII39235.
[134] L.Branz anescu, R.Minculescu, Algebra: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
[135] L.Branz anescu & al., Geometrie analitica si diferent iala: culegere de probleme, 1992.
[136] M.Carnu, Spat ii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
[137] E.Cioara, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, 1991. P:TIII40030.
[138] E.Cioara, Algebra liniara. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
[139] A.Colojoara, Algebra liniara, 1990. P: TIII39578.
[140] M.Craiu, A.M.Neagu, G.Toma, Probleme de algebra si geometrie, 1979. P: TIII33536.
[141] F.Gandac, S.Corbu, Culegere de probleme de alg. liniara si geometrie analitica, 1981.
[142] M.Geanau, Lect ii de algebra liniara, 1993.
[143] E.Grecu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent iala si programare liniara, 1995.
[144] E.Grecu, Culegere de probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a si
programare liniara, 1995.
[145] E.Grecu, Culegere de probleme de algebra liniara si programare, 1979.
[146] E.Grecu, Curs de geometrie analitica, 1997.
[147] E.Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitica, 1997.
[148] E.Murgulescu, S.Flexi, O.Kreindler, O.Sacter, M.Tarnoveanu, Geometrie analitica si
diferent iala. U: II10530.
[149] E.Murgulescu, N.Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitica si diferent ial a, 1971.
U: II18509.
[150] A.Nit a, O.Stan asila, Seturi de probleme (algebra, geometrie, ecuat ii diferent iale), 1988.
[151] C.Radu, C.Dragusin, L.Dragusin, Aplicat ii de algebra, geometrie si matematici speciale, 1991.
U: II36960.
[152] C.Radu, A.Zlatescu, Algebra liniara, geometrie analitica si diferent ial a, 1992.
[153] C.Udriste, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
[154] C.Udriste, Problems of Algebra, Geometry and Dierential Equations, 1992.
[155] C.Udriste, O.Dogaru, Algebra liniara, 1991, 1993. P: TIII4024.
[156] C.Udriste, O.Dogaru, Geometrie analitica, 1991, 1992. P: TIII40425.
NOT

A. La sfarsitul citarilor se aa cotele lucrarilor, la bibliotecile:

P - Biblioteca Universitat ii Politehnica Bucuresti, (Localul Polizu, Calea
Grivitei, nr. 132, corp I, etaj 2, camera 210), tel. 402.39.82, 312.70.44, 6503132;
e-mail: dr popescu@library.pub.ro, http://www.library.pub.ro/ contact.htm
U - Biblioteca Universitat ii din Bucuresti, Str. Academiei 14, Facultatea de
Matematica, etaj II, Telefon: 314.35.08 / int. 206, 213,
e-mail: ramona@univ.bcub.ro, http://www.bcub.ro.