Din Himerya

Bunicul meu era din Salonic

si iarna totdeauna mi-a fost frig;

pentru el mi-am coborat in poeme soarele

si i-am asternut parul meu negru

sa-i calce pe moale razele, picioarele.
- .
Dar parul covor
albeste la tample cu mult mai usor

si cheama pe niciun pret

dreptul la-nghet...

Cu dor de Himerya
m-am dus de bunavoie-n Siberia.
.

Dimineata - visul si ceata;

la amieze - geroasele anamneze,

,
iar seara - sloiurile de pe Angara...

-

-

Ce mai poate gasi

o mireasa carunta

fugita din nunta?

;

Vampilov se inecase,
Evtusenko fusese pe-acolo dar plecase,

iar Rasputin, intr-o existenta discrete

pentru Maria inca mai facea cheta.

.

In numele iernii

mi-a ramas sa dedic

acest poem din Himerya

celui care m-a asteptat credincios,

,

mirelui meu - domnul Frig.

.

decembrie, 1985, Irkutsk

1985,

Poemul a aparut in cartea "Interogativul consecvent", editura Cartea

Romaneasca, Bucuresti, 1995

Dou crti scrise de Passionaria Stoicescu

Doamna Bonsai / Madam Bonsai

Cu Doamna Bonsai / Madam Bonsai (Editura Cluza v.b., Deva, 2013, 100
pp.) Passionaria Stoicescu vine s ne supun atentiei un corolar poetic
care s-i explice arta scrisului, pe care l stpneste cu miestrie de o
viat, jucndu-se cu el ca un copil, posedndu-l cu toat fiinta si trirea ei
de scriitoare. Doamna Bonsai / Madam Bonsai este misterul jucat ironic n
datul sortii, este dorinta acut de explicatie si auto-explicatie, folosind
metoda paradoxului perfect care, desi ascuns ntr-o mnus de catifea,
loveste direct la tint. Doamna Bonsai / Madam Bonsai este jocul culorii
nchis / deschis, exprimat prin cuvinte calde, clare, simple, uneori
luminoase contrase n tuse puternic ntunecate ce vin s-i acopere
existenta, identitatea, ce vin s o acopere chiar pe ea ca fiint. Uman?!
Femeie?! Poet?! Ct din toate acestea este foarte greu de spus sau de
stabilit ntr-o proportie exact.
Iat de ce Passionaria Stoicescu prefer s se mbrace ntr-un mister usor,
fin, oarecum ironic, ce duce cu gndul la un univers n exclusivitate, al ei
n ntregime, palpabil n sine, dar si ndeprtat sau pierdut ntr-o lumin
difuz. Jocul de-a du-te, vin-o, de a fi si a nu fi, stpneste ntreaga carte.
2

Si de aici, din fragilitatea ca de portelan a sufletului ei, de nobil Doamn

Bonsai, se contureaz n fata ochilor nostri nssi Doamna Bonsai n carne
si oase, care se vede chiar pe ea proiectat si reproiectat n cele 33 de
poezii ale volumului (alese spre a fi traduse n limba englez de Muguras
Maria Petrescu). ,,Scriu.../ Am fost binecuvntat s scriu,/ s nfloresc pe
hrtie/ bonsaii vietii mele:/ copilrie tiat,/ iubire retezat,/ vise ciuntite -/
toate n pmnt putin,/ s m tot bucur de chin,/ s fie fascinant sintremtoare/ d u r e r e a/ - mai ales cnd dau n floare - / adic scriu...
Doamna Bonsai, p. 30.
Desigur c citind o astfel de carte se pune si ntrebarea fireasc unde si
ct este Passionaria Stoicescu alias Doamna Bonsai? Rspunsul poetei
vine simplu, gradat, cu fiecare poem n parte. El vine de undeva de
departe, materializat, tot paradoxal, ntr-un om un mire, dar nu cel creat,
asa cum spune Biblia dintr-un ,,pumn de trn din pmnt, ci de la
himer de cenus, ntrupat n mirele poeziei. Iubire, pasiune, destin (,,De
tine am ars/ pn cnd zgura/ mi-a rostuit altfel fptura.../ Acum,/ dac tias mai ntinde un gnd/ ar fi spulberat de vnt.../ Trupului meu/ torturat de
arsiti mereu/ i-am ngduit o us/ prin care s pleci,/ mire al meu de
cenus... Mirele de cenus, p. 84), blestem (,,Nu privi napoi -/ va ploua
cu cele mai uscate ploi,/ va ninge cu cea mai neagr ninsoare,/ n-ai s mai
vezi niciodat/ cellalt soare... - Mirele de cenus, p. 84), cutare
ndelung, permanent si nfrigurat (,,Du-te!/ n chip de drum/ fie s-alergi
dup fum... - Mirele de cenus, p. 84). Mirele / Poemul va rmne Mirele
ei etern pe care-l vrea, dar l si repudiaz din tot sufletul pentru pecetea cu
care a marcat-o definitiv toat viata (,,Nu-l vd si nu-l ating - dar este,/ nu
urc, dar el m ia pe creste,/ nu-i foc, dar arde nevzut/ si cnt disperant
si mut.// Mi-e mire fr legmnt/ si cer imens, fr pmnt,/ drag mort
din patima mea vie...// El?// Eu!// Poemul cnd m scrie! Identitate p.
46). Iar de aici pn la materializarea ascestei iubiri dorite, rvnite,
asteptate cu nfrigurare, trit la cota maxim a unei pasiuni devoratoare,
dar si blestemat n egal msur, de la acest extaz agonic n permanent
nu este dect un pas (,,Singur,/ eu si crtile/ n trudnic exilare,/ privind
cu spaim/ furnicarul de pe trotuare...// Singur/ fr nume,/ c-un
sentiment vinovat/ c-am purtat n mine,/ am nscut/ si am legnat/
aceast lume nepstoare,/ aceast lume... Eu si crtile, p. 96).

- Puzzle sunt eu

O extrem de fin observatoare a multiplelor aspecte ale vietii de zi cu zi,

lucruri pe care noi le vedem, le auzim, dar trecem nepstori pe lng ele,
arta Passionariei Stoicescu, att n proz ct si n poezie este tocmai aceea
de a ridica aspecte ale unui cotidian destul de banal, aspecte relativ
minore sau aparent lipsite de important la un nivel de unicitate
arhetipal, personajele ei nscriindu-se perfect n jocul ei de puzzle. Fiecare
este acea pies unic si mic, fr de care tabloul ntreg ar fi stirbit,
nemaiavnd nici un fel de valoare artistic. Privite n ansamblul crtii, nici
3

o proz scurt nu este n plus sau n minus. Si atunci, de ce totusi Puzzle?

Tocmai pentru c, citindu-i opera (poezia, scrierile pentru copii si proza) ai
imaginea perfect a acestui joc luat foarte n serios de autoare, pentru c
seriozitatea vietii noastre trit zilnic este deosebit exprimat att prin
inefabilul scrisului ei, ct si prin mbinarea fr de gres a pieselor. Trebuie
doar s reusiti s-i dezlegati codul secret al scrisului si veti fi fascinati de
curgerea, limpezimea si firescul lui. Chiar dac viata este complicat,
Passionaria Stoicescu ne propune alternativa optimismului ei, ne propune
o carte puzzle pentru c ea nssi prin tot ce a trit si a creat pn acum
este un puzzle.

Personajele ei sunt dintre cele mai variate si deosebite. Sunt personaje

pestrite, care triesc ntr-o viat si n mprejurri pestrite. Dintre acestea,
personajul principal nu este construit de autoare ca atare neaprat astfel,
el rezult fiind abia creionat ca s ajung la aceast pozitie de leader, n
jurul lui se nvrt actiunea si toti ceilalti eroi care, la rndul lor, la un
anumit moment al ei pot deveni si ele personaje principale, actiunea nssi
impunnd pozitia central din care pornesc ramificate fat de cei din jur
cu evolutiile lor, dezvoltndu-se apoi diferit, amplificnd intriga, pentru ca
s revin din nou la pozitia initial, lsnd personajul principal singur, de
sine stttor si mereu n mijlocul tuturor. Passionaria Stoicescu si
construieste personajele ntr-un perpetuum mobile, o miscare de tipul
atomilor n jurul nucleului lor, punnd personajul principal n lumina
reflectorului, dar aducndu-le si pe cele secundare n prim plan, trecnd
personajul principal n plan secund, schimbnd astfel lumina care cade
deasupra lor, fcnd din personajul principal un personaj secundar, iar pe
cele secundare trecndu-le n plan principal. n prozele ei, personajele
principale sunt efectiv rstignite ntre celelalte personaje ale actiunii. Cel
mai elocvent exemplu n acest sens este proza scurt Cezar si Celocinci.
Colonelul Cezar, iubretul cocosel ratat si cele cinci Cleopatre ale lui, este
practic rstignit ntre ele: citind textul ajungem s ne dm seama de
schema folosit de prozatoare. n stnga lui, Cleopatra unu (prima sotie pe
care o prseste fr niciun fel de regret ,,pe chestie de psric Cezar
si Cleocinci) pentru c n plus ,,fusese teapn, frigid, revendicativ,
zgrcit si sub tutela lui taic-su. n dreapta, desigur, simetric se afl
Cleocinci, cea de a doua sotie cu care s-a nsurat cnd ea avea peste
patruzeci de ani si era ,,necjit c rmsese pn la acea vrst
domnisoar. Devenit din simpl moas doamna colonel Monea reuseste
cu efort s schimbe total viata ei si a sotului ei, ajungnd la mndria
suprem de a ,,se plimba pe aleile parcului din spatele Circului la bratul
colonelului, avnd o ,,mndrie caraghioas n priviri si o clctur sigur.
Era doamn. Doamna Colonel Monea. Si fericirea asta dur vreo doi ani..
Jos la picioare o tine pe Cleotrei, fiica Cleopatrei, care nu se stie cu cine
este fcut, din punct de vedere biologic fiind deci copila tuturor si a
nimnui. Un fel de personaj parc de tranzitie, Cleotrei i ia usor locul
propriei lui fiice, rapacea Aldela, fcut cu prima sotie. ,,Fata curvistinei o
nlocuise n capul si-n sufletul lui pe propria-i fiic. Cleopatra trei nu cere
nimic n schimb, pentru c si doreste s se identifice cu un tat biologic,
pe care nu l-a cunoscut niciodat n viata ei. Poate de aici sentimentele
de ,,tat si fiic dintre cei doi. Rmne s mai analizm bratul superior al
4

crucii destinului Colonelului. Cleopatra a doua sau Cercelata ,,libertin, dar

devotat totusi toanelor lui si banilor lui, desfranat si a nimnui. Aceasta
este, de fapt, femeia vietii lui, o damez de la Crucea de Piatr. Amndoi
sunt unul pentru altul sufletul pereche. Se nteleg de minune, se iubesc la
nebunie si se accept asa cum sunt. Ea si prseste, fr nici un regret,
orice client pentru el, fiind efectiv fericit ori de cte ori l vede n camera
ei, este femeia visurilor lui, ar fi putut s fie sotia lui ideal, n ciuda
conditiei ei, pe care nu si-o ascunde, pentru c nici nu ar avea cum, dar pe
care si el o iubeste neconditionat toat viata, nemaiaplicnd rigorile
furcilor lui caudine folosite n cazul Cleopatrei unu sau cinci. Ba uneori o
plteste regeste, chiar si fr s se culce cu ea si va fi bun si proteguitor
cu ea si cu fiica ei toat viata lui, chiar si atunci cnd Cercelata va fi trecut
n nefiint. Dar si asa ea va trona tot de sus: tabloul ei va sta agtat pe
peretele din dormitor deasupra patului conjugal mprtit de Colonelul
Cezar si de cea de a doua lui sotie, Dna Colonel Monea (Cleocinci). Ce vreti
dovad mai bun dect aceasta!

Unele proze scurte ale Passionariei Stoicescu amintesc de realismul

filmelor italiene ale anilor 50 n care femeia joac, mai peste tot, rolul
principal. Personajele lor sunt obscure, roase de meschinrie, de
mruntisuri si derizoriu, de nempliniri, complexate si, n general, sunt
apsate de o anumit neputint. n ciuda acestor evidente ele se vd
,,buricul pmntului tocmai pentru c sunt att de mici la suflet, att ca
spirit ct si ca pozitie social (Secretarul de partid) si n neputinta lor si
dau seama c nu si pot depsi limitele, lucru care le ncrnceneaz si le
nnebuneste si mai mult. Intelectualii Passionariei Stoicescu sunt fiinte
interiorizate, discrete, erudite, dedicate studiului, retrase, sensibile,
taciturne, poate par chiar usor sterse, dac nu sunt ntrebate, nu vorbesc
fr rost. Ele au claritatea cristalului ce le vine din logica scrisului ei, a
prezentrii lor precum si a modului n care actioneaz. Chiar dac sunt
niste insi oarecum anonimi, anodini, n micimea universului lor, fiecare n
parte are ceva arhetipal. Autoarea nu insist prea mult asupra acestor
personaje ,,sus-puse, cu un adevrat staif si clas, pentru c ele nu au
nevoie de prezentarea ei favorabil. Valoarea lor vorbeste de la sine n
antitez cu vrfurile de lance simbolice ale gloatei. Pe acestea din urm le
nfiereaz ea, ele sunt cele biciuite, criticate, analizate. Este, dac vreti, un
alt fel de educatie.

Sunt ns si proze scurte n care tristetea este cu adevrat coplesitore.

Cuibul, de exemplu, ne pune n fata dureroasei probleme a divortului
printilor si, pe cale de consecint, a pozitiei copiilor fat de acestia. Chiar
dac sunt mai mari, ei sunt rstigniti, adic trebuie s aleag ntre un tat,
un om liber (mai mult n cuget dect n fapt), nedivortat de Chita, dar nici
la ea nu se mai ntoarce si ntre o mam care, ca rspuns fostului ei
brbat, si trimite fiica n vizit la tata. Concluzia este cea asteptat: Fulga
simte lacrimile amare, datorate printilor ei desprtiti. Tatl vorbeste
despre fosta lui sotie numind-o ,,maic-ta, n timp ce mama ei l numeste
pe fostul ei sot ,,tatl vostru. Ca si n Cezar si Cleocinci exist un personaj
5

principal la mijloc, care trebuie s fie mprtit ntre celelalte personaje, de

data aceasta, cele mai iubite din viata lui. Pe drept cuvnt Fulga se
ntreab: ,,Oare voi v-ati iubit vreodat? Pentru c n sufletul ei, cei doi
sunt mai egali ca niciodat ,,De ce ne-ati facut? Din prozele ei scurte
transpare un fel de durere, de nostalgie dup (oare?) ceva trit sau
pierdut, sau nemplinit si pierdut dinainte de a se fi nfptuit. Rezonezi cu
ea, redescoperi anumite lucruri sau le vezi ntr-o alt lumin n care nu le
analizasesi pn atunci, te bucuri alturi de ea, te ntristezi cu ea, sau
chiar plngi alturi de ea (Mama, copilul meu btrn).

n Lectia de logic, de exemplu, actiunea se mpleteste n mod fericit cu un

senzual care, desi pare a fi diafan sugerat si fr nimic trivial, este mereu
prezent n destinul si n viata eroilor ei, care firesc, triesc si iubesc.

n fine, o a treia constructie este si cea din proza scurt Solitaire. Cele
dou personaje principale, Iacov si Alta, stau fat n fat, ca dou linii
paralele (ce nu se vor ntlni niciodat pe coordonata inimii, desi, dup
titlu, ca cititor te-ai astepta sau chiar ai spera ca mcar acum s ai parte
de raza aceea scnteietoare si cald ce tsneste dintr-o fatet a unui
nepretuit diamant solitaire slefuit cu minutia scriitoarei). Ei bine, nu. Cei
doi eroi depind de femeile din jurul lor, care le controleaz viata si i
rstignesc pe fiecare dup bunul lor plac, exploatndu-i n folosul lor, fie
strecurndu-se ctre atentiile sexuale ale lui Iacov prin tertipul masajului,
fie torturnd-o si nnebunind-o sufleteste pe Alta. Paradoxal, situatia se
rstoarn, aceste personaje colaterale devenind de fapt cele care
stpnesc ntreaga situatie.

Numele sunt alese pe sprncean, cu emfaz, tocmai pentru a lrgi si mai

mult prpastia dintre asa-zisa, pretinsa, falsa mretie a unui apelativ care
pare a fi de mprumut (Cezar si Cleopatra) si folosirea lui prin mahalaua
Crucii de Piatr, cum erau, dac v mai aduceti aminte, kitch-urile expuse
odinioar pe pereti si cumprate de la dughenele de rame si oglinzi si care
expuneau n acele ,,tablouri de un prost gust total, dudui opulente, cu
buze rosii, cu bucle lsate n onduleuri mari pe spate, si care rontiau
sgalnic ntr-un dinte o mrgic rotund alb din siragul petrecut n jurul
gtului. Cu toate acestea, unicitatea numelui e un avantaj foarte mare:
femeile nu pot fi ncurcate pentru c pe toate le cheam la fel: Cleopatra.
Personajele descrise de autoare sunt dintre cele mai simple, ai spune chiar
aparent banale: fostul colonel, Cezar, tot aici l avem pe Cupidon (fantele
de mahala), ntotdeauna biatul preferat al unei mame care are o mare
slbiciune pentru el si care, cu bun stiint si voint se las amgit si
exploatat pn la snge de fiul ei, Cioroiu Romic zis si Gur de Canal,
tipul perfect al mitocanului si al mrlanului fcut inginer sef pe puncte si
pe origine sntoas, un secretar de partid scrbos si libidinos, asa cum
jalnic este si personajul n sine. Cu totii sunt oameni ntngi, prosti,
mitocani, rzbuntori, rutciosi, uneltitori, clevetitori, mbrligtori. Dna
Aricescu, (Circul), Coanamare, scris ntr-un singur cuvnt. Si aici umorul
6

Passionariei Stoicescu este de neegalat. Hotulete ,,un nume partinic

(Mama, copilul meu btrn), ce nume! grandios, cu adevrat, pentru un
reprezentant demn de asa partid! Iacov si Alta (Solitaire), remarcm c ea
nu are nici un nume, o cheam simplu ALTA, dar aceast Alta poate fi
oricine.

Comicul de limbaj este exprimat fie prin cuvinte inventate de autoare

prtolin, prepuelnic, bebidol, ce ciudat sun (!) (Mireasa de la miezul
noptii), sau de cuvinte vechi a sudui (oare cti mai stiu astzi ce nseamn
acest verb?), scene care amintesc de piesa de teatru Gaitele scris de
Alexandru Kiritescu (Coanamare), de pasaje n care naivitatea se
mpleteste cu remarci hazlii (Rolul), cu tensiuni crescnde n atmosfera
descris, sau prin alegerea numelor personajelor. De exemplu mretia lui
Cezar si a Cleopatrei din antichitate, aici ajunge ntr-un derizoriu total.
Numele Cleopatrei l va urmri pe Colonelul Cezar, care se va zbate toat
viata lui n ciuda unei strluciri demult apuse ntr-o predestinare dat de
Cleopatrele lui fatale. Uimire? Stupoare? Surpriz?

Sfrsitul prozelor scurte nu este nicidecum unul tragic sau fatal sau cu
consecinte dezastruoase, asa cum ar prevedea cititorul. Chiar dac el este
neasteptat, realizat astfel, anume prin interventia unui detaliu simplu,
aparent insignifiant, Passionaria Stoicescu renunt la o schem uzitat des
n astfel de cazuri si nu distruge cu putere absolut destinul eroilor ei,
soarta nemiloas, implacabil nefiindu-i pe plac, ea lsndu-si personajele
s-si continue existenta chiar si dup ce se termin episodul lor de viat.
Sunt si lucruri care pot cpta o important major, ca un pachet din ziare
rupte din care ies mai nti baretele din piele neagr ale unei posete al
crei continut extrem de important se recupereaz n totalitate! (Domnul
Freud si poseta), sau gndurile Fulgi, care bine c nu apuc s-si pun n
practic intentiile criminale fat de Chita, a doua sotie a tatlui su
(Cuibul), sau nicieri, ntr-o imagine rece si ntepenit pe ecranul unui
calculator. Un joc asemenea celui de Puzzle doar c de aceast dat jocul
Solitaire nu are niciun rost, nici o substant, el anuntnd doar o stare de
singurtate, dureros simtit de Iacov sau resimtit si mai mult de Alta. Si
atunci se ntreab autoarea sau chiar cititorul, pe drept cuvnt: ,, quoi
bon ? ,,Alta deschise fereastrele si aerul rece al noptii o trezi ca dintr-un
soi de betie. Se spl pe fat, puse ordine n lucruri, lu o meltonin si-un
ansilan si se bg n asternuturile proaspete, schimbate pentru el. Stinse
lumina. Abia atunci stinse calculatorul deschis si auzi fsitul lui monoton.
Rmsese iarsi ntepenit la ,,Solitaire. Aps pe Delete. Sunt
ntotdeauna detalii strecurate de ctre autoare cu mult abilitate, ele
reusind, desigur neasteptat, s rstoarne, n mod surprinztor, ntregul
esafodaj al acelei proze scurte.

Si totusi de ce Puzzle? Pentru c opera nssi a Passionariei Stoicescu este

un astfel de joc. Si asa cum jocul n sine creeaz emotii, pentru c nu poti
7

s stii, o pies asezat gresit ntr-un loc poate strica totul, la fel si cu
scrisul autoarei, orice cuvnt folosit la voia ntmplrii mcar, ca s nu mai
vorbim de idei sau tehnici literare, ar putea strica armonia ntregii opere.
Dar n ciuda faptului c Passionaria Stoicescu pare o persoan cu care usor
poti stabili o legtur, n scris atitudinea ei este nemiloas, transant ca o
ghilotin, fr rabat. Passionaria Stoicescu si controleaz cuvintele,
frazele si textele pn n cele mai mici detalii, cuvintele ca si ntreaga ei
tehnic de a scrie trebuind absolut s fie aranjate la locul lor. Iar ele, la
rndul lor, vor contura decorul, scenografia, indicatiile scenice,
ntmplarea, miezul problemei n care se nvrt, atomic, tot universul ei,
personajele. Ca cititor, este uneori foarte greu s spui ce te atrage cel mai
mult n aceast carte: desigur varietatea subiectelor alese, tehnica
scrisului asa cum am descris-o mai sus, arta ei. Poti s spui c ti pare bine
cnd ncepi s o citesti pentru c totul te prinde n jocul ei, dar ti pare ru
atunci cnd, din motive obiective, mai trebuie s-ti ntrerupi lectura. Este
clar c Puzzle este o carte deosebit, variat, antrenant, interesant.
Fiecare proz scurt este un mini-univers, viata nu neaparat din acel
moment, ci viata ntreag a acelui tip de personaje create de ea si care
actioneaz sau sunt creionate cu mijloace literare putine, simple, dar
extrem de bine mnuite, stpnite si realizate. n aceast carte sunt cam
vreo 19 proze scurte, un fel de crti mai mici ntr-o carte mai mare,
complex pe care Passionaria Stoicescu le conduce ca pe niste marionete,
ea actionnd asupra eroilor ei ca un deus ex machina, aducndu-le pentru
un moment (cel al actiunii) sub lumina reflectorului, fcndu-le
importante, vedetele clipei, pentru ca apoi s le aseze frumos la locul lor,
retrase n culise. Lumea creat de ea este cea a unei realitti palpabile, cu
trstur de particular, ce pleac din generalul banal al lumii mari, n care
adulti sau tineri nu sunt altceva dect niste bieti ,,copii ai unei lumi mici,
ce-si cldesc iluziile, sau speranta zilei de mine pe nimic. Personajele ei
sunt acea lume insignifiant, lipsit de orice perspectiv, dar care
mimeaz nonsalant minunea din ei ,,musti de-o zi pe-o lume mic ce se
msur cu cotul, fiintnd n nemrginitul lor orizont limitat.

Fresc a societtii, cartea trebuie citit neaprat, pentru c ea nu poate fi

povestit, orict de mult am vrea. Farmecul scrisului Passionariei
Stoicescu, arta cu care ea mnuieste condeiul, concizia si puterea de a
ptrunde n sufletul si n firea personajelor, claritatea si precizia n
descriere, dar si arta de a le pune n anumite mprejurri date n care ele
trebuie s se comporte cu naturalete si firesc, fac din Puzzle un volum si
mai plcut si mai antrenant. Este ntr-adevr o mare art s te poti
propulsa, de fiecare dat, n alt si alt proz scurt, cu personajele ei
diferite. Descrierile ei sunt deosebit de minutioase, ai mereu impresia c
vezi derulndu-se prin fata ochilor scene de film: ,,E dou noaptea, dar
Dolres nu poate dormi. Aprinde mica veioz de carte, veioza ei
credincioas la care a tot citit nc de cnd era copil si proiecteaz un
fascicul de lumin pe fata lui Filip. Obrajii i sunt supti. Nasul, putin cam
gros la baz, i d o not de virilitate. Buza de sus, cam subtire, nu-l arat
prea bun. n schimb cea de jos, groas si rsfrnt, te face s te gndesti
la lcomie. << sta e sotul meu? Brbatul sta care doarme aici lng
mine, n timp ce eu m perpelesc? De ce l-oi fi iubind? >> ,,Pune veioza
8

pe noptier. Nu-i vine somnul. Se gndeste c asa a sorbit-o si Filip, ca un

ghiol, fr scpare. (Mireasa de la miezul noptii). Iar detaliile scenice
continu: ,,n deprtare se zreste satul. Mai sunt case cu acoperis de stuf,
dar asta, aici, n margine. Cupola aurit a bisericii scnteiaz n soare. E o
cldire de-a dreptul monumental, cu un aer trufas, strivitor parc, fat de
csutele din jur. Pe cele dou cupole mai mici ale bisericii se rsfat
dou cuiburi de barz. ntr-unul din ele, pasrea, sprijinit ntr-un picior, si
d capul pe spate si toac aerul, clmpnind caraghios din cioc. (Mireasa
de la miezul noptii). La toate acestea se adaug mereu descrierea
atitudinii si a gesturilor personajelor din film: ,,Dar Filip tace, se uit ntr-un
fel caraghios, cnd peste gard, cnd la bagaje. Pe ea nici n-o baga n
seam. Pipie lemnul portii ca ntr-o mngiere veche, gseste un ivr
stiut de demult, deschide ncet, se uit la veranda casei mari, apoi pe un
bru de piatr pseste spre casa cea mic. (Mireasa de la miezul noptii).
Passionaria Stoicescu este un regizor perfect. Ea nu scap nici un detaliu,
conturndu-si personajele cu minutie, doar din cteva tuse sau descrieri
colaterale (Lectia de logic).

Paradoxul Passionariei Stoicescu vine din nssi fiinta ei, dintr-un optimism
debordant afisat n mod natural, care te ridic si n care ea si drapeaz
tristetea scrisului. Prozele ei scurte sunt tablouri n miniatur, tehnica ei
este de ,,picture in picture, nefcnd dect s mreasc numrul
lucrrilor din expozitia prezentat de ea sub titlul generic de Puzzle.
Passionaria Stoicescu trieste impetuos, att la propriu ct si la figurat
prin tot ceea ce scrie, dovad prozele ei scurte de aici. O discretie a
scrisului, desi ea le creeaz, autoarea nu intr cu forta n sufletul sau n
psihologia personajelor ei, asumndu-si doar calitatea de formator de
caractere. Din acest punct de vedere, Puzzle este un strigt de triumf al ei
asupra vietii, cea mai recent mndrie a ei de creator. Puzzle este o carte
fr un nceput anume, dar si fr un sfrsit anume, care nc mai
continu acum si aici.

file:///C:/Users/Angela/Downloads/Observatorul.htm

Muguras Maria Petrescu

11/5/2014