Subiecte examen studenti

1. Definitia si aspectele clinice ale colicii renale

Paroxism dureros lancinant, cu sediul lombar si iradiere antero-inferioara spre fosa iliaca ipsilaterala,
testicul si scrot la barbati, respectiv vulva la femeie. Are evolutie ondulanta cu maxime dureroase si
perioade de acalmie si reprezinta o urgenta medicala si urologica.
Durerea are un maxim de intensitate in unghiul costo-vertebral, costo-muscular, de-a lungul marginii
inferioare a coastei XII.
Bolnavul prezinta durere paroxistica, cu debut brusc. Bolnavul e agitat, anxios, cauta pozitie antalgica.
- simptomatologie digestiva: semne de iritatie peritoneala (greturi, varsaturi, ileus, meteorism)
- semne neuropsihice: agitatie, anxietate
- simptome cardiovasculare: febra-puls accelerat; scadere tensiune-sepsis
- semne urinarE: oligo-anurie, hematurie, urina limpede;
colica renala+hematurie+histurie+diabet -> necroza papilara
- obstacol inalt: maxim dureros lombar cu iradiere in fosa iliaca si organe genitale
- obstacol ilio-pelvin ureteral: mimeaza apendicita acuta sau diverticulita
- obstacol juxtavezical: polakiurie, tenesme vezicale, durere pelviperineala

2. Piuria: definitie si diagnostic diferential

Se defineste clinic, prin prezenta puroiului in urina, format din leucocite, germeni si produsi de
degradare tisulara. Se defineste prin >5 leucocite pe camp; >10 elemente pe 1ml; >2000 de leucocite
pe minut.
Diagnostic diferential: uraturia in exces, fosfaturia in exces, chiluria, spermaturia, Nubecula
Cauze: infectii urinare, TBC, tumori, litiaza

3. Definitie si cauze de hematurie

Prezenta sangelui in urina. Este microscopica, atunci cand sunt sub 1 milion/minut si macroscopica,
atundic cand pierderea este peste 1 milion si poate fi apreciata clinic.
Cauze:
- afectiuni tract urinar: tumori, litiaza, traumatisme, infectii, polichistoza, fistule, diabet, soc, necroza
tubulara acuta
- afectiuni sistemice: ateroscleroza, endocardita microbiana cu infarct renal, leucemia,
glomerulonefrite, SHU, scorbut, CID
- afectiuni de vecinatate: cancer uterin, rectal, tumori embrionare, TBC intestinala, anevrisme, fistule
vasculare

4. Definitie si cauze de polachiurie

Urinare frecventa neexplicata prin cresterea diurezei, cu scadere volumului urinar per mictiune dar
cu diureza globala normala. Polakiuria nocturna se defineste ca nocturie.
Se produce prin:
- reducerea capacitatii vezicale: tumroi vezicale, litiaza vezicala voluminoasa, cistita acuta, adenom
prostatic; sarcina, fibrom uterin, neoplasme abdominale
- staza vezicala: adenom prostatic, cancer prostatic, stricturi uretrale, valve uretrale, fimoze, tumori
uretrale/peniene, calculi inclavati in uretra
- iritatia sfincteriana sau a detrusorului
- poliuria
- modificari pH-urinar, cristalurie, cistopatie endocrina, emotii, alcool, cafea

5. Definitie si cauze de disurie

Dificultatea mictionala, golirea cu efort a vezicii urinare. Este un simptom frecvent in
serviciile urologice, care adesea tradeaza afectiuni grave.
Cauze: disectazia colului vezical (leziuni de mucoasa, musculara, inervatie, vascularizatie), secundar
obstructiilor subvezicale (hipertrofie prostatica, tumori uretra, supuratii prostatice si periuretrale,
litiaza uretrala, stricturi, hipertrofia de veru montanum); cauza vezicala (tumori, calculi vezicali,
vezica paralitica); secundara neconcordantei detrusor-col vezical (megavezica), afectiuni organe
vecine.

6. Definitie si posibile cauze de retentie de urina

Imposibilitate de urinare cu vezica urinara plina. Cea acuta: survine brusc la pacienti fara istoric de
boli urologice. Cele cornice-> istoric de boli urologice.
reflex in postoperator, dupa interventii de vecinatate (tromboza hemoroidala, abces perianal)
-> cauze urinare:
- obstructii subvezicale: hipertrofii de prostata, inflamatorii, uretrite, periuretrite, strcturi uretrale,
traumatisme uretrale, fimoza, parafimoza, tumorile de uretra, tumorile peniene cu invazie uretrala,
balanite, litiaza uretrala, corpi straini, valve uretrale, stenoze congenitale
- vezicale: tumori vezicale, scleroza de col, hematurii cu cheaguri, litiaza vezicala
- traumatisme aparat urinar: rupturi uretra, hematoame compresive
-> cauze extraurinare: traumatisme medulo-rahidiene, fibromul uterin, sarcina, patologie inflamatorie,
tumorala, heamtocolposul, menstruatia; boli cerebrospinale, leziuni sistem simpatic, sectionare nervi
erectori; herpes, zona zoster

7. Definitia si cauzele anuriei obstructive

Anuria obstructiva se produce prin instalarea brusca sau uneori insidioasa a unui obstacol pe rinichi
unic functional, congenital sau chirurgical, sau prin obstructia simultana a ambilor rinichi. Cauzele
cele mai frecvente: litiaza, cheaguri majore, tumori, infectii urinare grave, malformatii, cancer de
prostata sau vezica urinara, compresii de vecinatate.

8. Pielonefrita acuta: diagnostic si tratament

Este o inflamatie acuta a parenchimului, calicelor si pelvisului renal, ce conduce ulterior la
cicatrici renale. Diagnosticul si tratamentul pielonefritei acute nu sunt intotdeauna simple, existand o
variatie mare in prezentarea clinica, severitatea si evolutia bolii.
Clinic:
Febra, durere lombara si piurie.
Debutul este brusc cu febra ridicata 39-40o, vesperala, asociata cu frisoane si alterarea starii generale.
Durerile lombare sunt bilateral adesea, de intensitate moderata si caracter colicativ. Urina este tulbure
cu aspect opalescent. Pot fi prezente polakiurie, disurie, imperiozitate mictionala, tenesme vezicale.
Simptomele gastrointestinale: anorexie, greata, varsaturi.
Simptome generale: transpiratii, mialgii, artralgii, cefalee, uscaciune mucoase.
Examen obiectiv: pacient febril, agitat, apatic, tahicardic, normotensiv. Se observa sensibilitatea
regiunii lombare si flancului, durere la palparea si percutia unghiului costovertebral.
Hemograma arata leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga. Hemocultura poate fi pozitiva.
Sedimentul urinar arata piurie (>20 leucocite pe camp), cilindrii leucocitari, hematurie microscopica,
proteiunurie, bacteriurie. Se face urocultura si antibiograma-> uroculturi cu bacteriurie semnificativa.
Daca avem obstacol in elim urinii -> lipsesc piuria bacteriuria.
Imagistica utila pt determinarea factorilor locali favorizanti sau a complicatiilor bolii. Ecografia
rinichi marit, RRVS- nefromegalie sau calculi care au determinat infectia

Tratament: Selectia antibioticului se face initial empiric, deoarece rezultatul uroculturilor si

hemoculturilor nu este valabil in momentul deciziei si trebuie sa tina cont de rata de rezistenta locala
a germenilor.
Pacientii se impart in:
- infectii necomplicate ce nu necesita spitalizare ci tratament ambulator per os
- infectii nceomplicate ce necesita spitalizare pentru terapie parenterala, la pacienti cu tract
urinar normal, dar cu simptomatologie digestiva prezenta sau severe
- infectii complcaite ce necesita spitalizare, interventii urologice, la pacienti cu tract urinar
modificat.
Pentru tratament ambulator per pos se pot da: ciprofloxacin 500mgx2/zi, levofloxacin 500mg/zi;
Augementin 1g x2/zi, cefalosporine gen 3. Terapia se continua 7-14 zile. Neameliorarea simptomelor
clinice dupa 72 ore impune spitalizare si terapie parenterala.
Pacientii cu terapie parenterala: Ciprofloxacin, Levofloxacit, Ceftriaxona, Amikacina, Gentamicina.
Terapia se continua 10-14 zile. Daca prezinta deteriorarea starii generale, abces, durata terapiei este
de 2-3 saptamani.
- la gravide terapia se administreaza 7-10 zile in conditii de spitalizare
- daca exista risc crescut de pielonefrita se da proxilaxie cu doze mici de nitrofurantoin, trimetoprin,
cefalexin pentru 6 luni

9. Pielonefrita cronica: definitie si tratement

Pielonefrita cronica este caracterizata de o inflamatie si fibroza a structurilor renale
determinata de infectii bacteriene renale recurente sau persistente, RVU si alte cauze de obstructie a
tractului urinar. Apare aproape exclusiv la pacientii cu anomalii anatomice majore.
Diagnosticul este dificil si se bazeaza pe examenul de urina (leucociturie, cilindri leucocitari,
hematurie si proteinurie redusa cantitativ. Bacteriuria este prezenta, iar uroculturile sunt inconstant
pozitive.
Modificarile evidentiate la UIV ajuta la stabilirea diagnosticului: reducerea dimensiunii rinichiului,
indicelui parenchimatos, datorita atrofiei corticale, deformarea si dilatarea calicelor datorita
cicatricilor renale, intarzierea opacifierii caliceale din cauza deficitului de eliminare tubulara a
substantei de contrast, bazinet hipoton sau dilatare ureterala. In afectiunea bilaterala ambii rinichi
sunt mici dar in boala unilaterala un rinichi e mai mic si celalalt este hipertrofiat compensator.

Tratament: Obiective: tratarea infectiei prezente, prevenirea infectiilor urinare si monitorizarea si

prezervarea functiei renale. Tratamentul infectiilor urinare prezente cuprine administrarea de
antibiotitce cu nefrotoxicitate redusa si concentratie bactericida urinara, dupa izolarea si identificarea
agentului patogen prin urocultura. Se administreaza fluorochinolone sau cefalosporine din generatia
2, 3, 4 pe cale orala sau parenterala, pe 14-21 de zile doza de atac si apoi tratament de intretinere. La
bolnavii cu recurente frecvente se recomanda tratament imunomodulator cu autovaccin sau
Urovaxom, 1cp/zi pentru 3 luni.
Tratamentul urologic urmareste indepartarea obstacolului, in fectiunile obstructive, corectarea
refluxului si a altor cauze ce favorizeaza sau intretin infectia.
Alte masuri: cura de diureza de 2,5-3l/zi, regim alimentar cu aport proteic conform Cl creatinina si
corectare pH urinar.

10. Diagnosticul si clasificare infectiilor urinare

Infectia tractului urinar este raspunsul inflamator al uroteliului la invazia micoorganismelor,
frecvent bacterii. Bacteriuria este prezenta bacteriilor in urina, confirmata de urocultura. Poate fi
simptomatica sau asimptomatica.
- ITU necomplicate: infectie la un pacient sanatos cu un aparat urinar normal structural si functional
- ITU complicate: sunt asociate cu factori ce cresc sansa de inmultire a bacteriilor si scad eficacitatea
terapiei. Apar cand tractul urinar este anormal structural sau functional si bacteria are virulenta
crescuta sau rezistenta.
In functie de relatia cu alte infectii urinare:
- infectie primara: prima documentare bacteriologica a unei bacteriurii semnificative la o persoana
care nu a mai avut o ifnectie urinara sau are un interval liber de cel putin 6 luni intre infectii
- infectia nerezolvata: implica terapie inadecvata si e cauzata de bacterii rezistente, infectii cu multiple
organisme sau reinfectare rapida.
- infectia recurenta: >2 infectii in 6 luni sau 3 infectii in 12 luni; apare dupa o infectie in antecedente,
documentata si tratat cu succces.
Diagnosticul este prezumptiv prin analizarea probei de urina si confirmat prin urocultura.
Urina trebuie recoltata fara contaminare exterioara si trebuie examinata inainte de a se produce
multiplicari bacteriene. Se efectueaza din al doilea jet urinar. Recoltarea se face fie individual, in
recoltor steril, fie prin punctie suprapubiana sau catetere uretro-vezicale
a. Examenul urinei proaspete: cand se observa bacterii sau leucocite pe campul microscopic
b. Urina centrifugata:
- piuria: cel putin 5 leucocite pe camp la barbati si peste 20 la femei.
- baciluria
c. Proba dipstick: determinar colorimetrice rapide pentru pH si constituenti urinari. Se fac test de
nitriti sau esteraza leucocitara
d. Urocultura: se numara bacteriile viabile intr-o proba de urina. Este semnificativa:
- peste 10^3/ml in cistite la femei
- peste 10^4 in pielonefrite la femei
- peste 10^5/ml la barbati sau peste 10^4 in ITU complicate
- orice germen la punctia vezicala
e. Secretia prostatica: dupa masaj prostatic si utila in prostatie cronice

11. Diagnosticul de laborator al infectiilor urinare

Diagnosticul este prezumptiv prin analizarea probei de urina si confirmat prin urocultura. Urina
trebuie recoltata fara contaminare exterioara si trebuie examinata inainte de a se produce multiplicari
bacteriene. Se efectueaza din al doilea jet urinar. Recoltarea se face fie individual, in recoltor steril,
fie prin punctie suprapubiana sau catetere uretro-vezicale
a. Examenul urinei proaspete: cand se observa bacterii sau leucocite pe campul microscopic
b. Urina centrifugata:
- piuria: cel putin 5 leucocite pe camp la barbati si peste 20 la femei.
- baciluria
c. Proba dipstick: determinar colorimetrice rapide pentru pH si constituenti urinari. Se fac test de
nitriti sau esteraza leucocitara
d. Urocultura: se numara bacteriile viabile intr-o proba de urina. Este semnificativa:
- peste 10^3/ml in cistite la femei
- peste 10^4 in pielonefrite la femei
- peste 10^5/ml la barbati sau peste 10^4 in ITU complicate
- orice germen la punctia vezicala
e. Secretia prostatica: dupa masaj prostatic si utila in prostatie cronice

12. Cistita acuta: manifestari clinice si principii de tratament

Sunt variabile, dubutul este brusc si de obicei includ usturimi mictionale, polakiurie, imperiozitate
mictionala cu evacuarea unei cantitati mici de urina, piurie si durere suprapubiana. Febra si durerile
lombare sunt indicatori de asociere cu infectie urinara inalta.
Examenul clinic este nespecific cu exceptia unei sensibilitati la palparea regiunii suprapubiene.
Prezenta secretiei vaginale indica vaginita sau o boala cu transmitere sexuala.
Tratamentul consta in antibioticoterapie pe cale orala pentru o perioada scurta. Alegerea antibioticului
se bazeaza pe: spectrul si susceptibilitatea uropatogenilor, eficacitatea, tolerabilitatea, efectele
adverse, costul si valabilitatea. Anibioterapia trebuie sa tina cont de rezistenta germenilor si sa evite
aparitia de germeni rezistenti la antibioticele administrate.
E. Coli are cea mai mare rezistenta la ampicilina si cea mai redusa fata de fluorochinolone.
Prima infectie - variante de tratament:
- doza unica: dezavantajul unor recidive mai frecvente: cu Fosfomicina 3g
- tratament de 3 zile, cu efecte adverse mai reduse si cost mai mic (Ciprofloxacin, Levofloxacin,
Biseptol)
- tratament de 7 zile, care asigura o rata mai mica de recidive (Nitrofurantoin, Trimetoprim).
Pacientele asimptomatice dupa tratament nu necesita repetarea sumarului de urina si a uroculturii.
Reaparitia simptomelor la mai putin de 14 zile de la terminarea tratamentului impune realizarea de
urocultura.
ITU recurente apar la femei tinere si sunt cauzate de persistenta bacteriana sau o reinfectie. Persistenta
bacteriana apare la intervale scurte de timp, reinfectia apare la intervale mai lungi si e cauzata de
bacterii diferite. In cazul persistentei trebuie indepartata sursa infectiei prin chirurgie, iar in recurenta,
necesita profilaxie.
Profilaxia se face la pacientele cu mai mult de 2 infectii in 6 luni si se utilizeaza Biseptol zilnic sau
de 3 ori pe saptamana; Nitrofurantoin, Ciprofloxacin, Cefalexin; se administreaza pe o perioada de 6
luni.

13. Gangrena Fournier: definitie si tratament

Este o fasceita necrozanta polimicrobiana a regiunii perneale, peranale sau orgaelor genitale. Are
o cazua identificabila. Procesul necrotizant are originea la nivel ano-rectal, tractul urogenital (leziuni
uretrale, orhiepididimite, ITU) sau tegumentul genital (hidrosadenita). In cazul originii genitale,
microorganismele strabat fascia Buck a penisului si se raspandesc de-a lungul fasciei dartos a
penisului si scrotului, fasciei Colles a perneului si fasciei Scarpa a peretelui abdominal anterior.
Etiologie: Anaerobi (Clostridium, streptoccous, bacteroides), arobi (E.coli, stafilococus, proteus,
klebsiella). E. coli si Bacteroides sunt cei mai frecventi.
Factori favorizanti ai aparitiei bolii: diabet, obezitate morbida, ciroza, afectiuni vasculare pelvis,
neoplazii, supresia imuna.
Tablou clinic:
- durere intensa, sensibilitate dureroasa la palparea organelor genitale
- Faze clinice: prodrom cu febra si letargie 2-7 zile; durere genitala intensa cu edem al tehumentelor;
cresterea durerii cu progresie eritematoasa; crepitatii tesut subcutan; gangrena a portiunii
tegumentului genital cu drenaj purulent al leziunii.
- Examen clinic: fluctuenta, crepitatii tesuturi moi, sensibilitate locale. Tegumente cu eritem, edem,
cianoza, indurate, gangrena.
- Evolutia bolii este dramatica cu instalarea sindromului general toxic, cu alterare stare generala,
frisoane, febra, tahicardie, tahipnee, hipotensiune. Modificarile tegumentelor progreseaza ascendent
si descendent.
Tratamentul trebuie sa fie intensiv si rapid instituit fiind in principal chirurgical. Se practica:
- debridare larga de urgenta cu excizia tesutului necrozat si lasarea plagii deschise
- recoltare de probe biologice
- derivatie urinara temporara prin cistotomie; colostomie
- antibioticoterapie cu spectru larg: cefalosporina generatia 3, aminoglicozid si clindamicina
- reanimare activa cu sustinere hidro-electrolitica, volemica, cardiovasculara si metabolica
- oxigenoterapie hiperbara
Gangrena Fournier este o urgenta urologica ce necesita recunoasterea prompta, tratament
antimicrobian agresiv si debridare chirurgicala pentru reducerea morbiditatii si mortalitatii.

14. Manifestari clinice ale tuberculozei urogenitale

Pacientii rar prezinta simptome tipice de tuberculoza. Simptomele sunt in general cronice,
intermitente si nespecifice, desi pacientii asimptomatici nu sunt rari. Cel mai important aspect in
diagnosticarea TB urogenitale este istoricul pacientului.
Tabloul clinic variaza in functie de faza parenchimatoasa sau deschisa. Tuberculoza inchisa
este asimptomatica, fiind prezente doar simptomele generale. Cele generale sunt: stare de astenie,
fatigabilitate, subfebra, transpiratie nocturna, scadere ponderala, anorexia. In TB deschisa in caile
excretorii sunt prezente manifestari generale, semne si simptome urinare intermitente.
- polakiuria, initial nocturna apoi diurna, tenesme, falsa incontinenta urinara
- durere hipogastricam chinuitoare, persistenta si postmictional
- piurie, de intensitate medie, urina tulbure fara luciu.
Prostata tuberculoasa poate prezenta arie de induratie, noduli. Vezicula seminala contaminata e
indurata, marita si ferma. Apare epididimita tuberculoasa. Se prezinta ca un nodul nedureros sau este
insotita de durere usoara. La palpare, epididimul e ingrosat, dur sau mai putin sensibil. Canalul
deferent este adesea ingrosat, monoiliform. Un abces care dreneaza cronic prin pielea scrotala este
aproape patognomonic.
 15. Explorari imagistice in tuberculoza urogenitala
a. Ecografia: are valoare limitata. Evidentiaza leziuni chistice, cavitare, cicatrici ale corticalei,
hidronefroza, abcese. Poate evidentia leziuni epididimare si testiculare. Ecografia transrectala este
utila in evaluarea leziunilor prostatice si ale veziculelor seminale.
b. Radiografia pulmonara: leziuni pulmonare
c. Radiografia renovezicala simpla: calcificari in aria de proiectie a sistemului urinar superior;
ganglioni calcifiati, contur renal micsorat, contur sters (abces perinefretic).
d. Urografia intravenoasa: apreciaza severitatea si extinderea bolii
- La nivel renal: hipotonia cailor urinare, imagine mai intensa "trop belle image"l ulceratii, caverne,
stenoze si dilatatii pielocaliceale; ulceratia pielocaliceala aspect caracteristic de "rosatura de molie";
stenoze caliceale si pielice ca urmare a procesului de vindecare prin scleroza, calice dilatat in bula
sau maciuca; calice care se termina in spicul - spin caliceal; bazinet dilatat sau retractat si stenozat in
"floare de margareta"; rinichi complet distrus si nefunctional fiind mut urografic.
- uretrita TB: dilatatii segmentare deasupra zonelor de stenoza sau sub forma de ureter rigid,
fibrozat cu stricturi multiple in "sirag de matanii".
e. Cistografia mictionala: vezica urinara cu contur neregulat, cu deformare si tractiune determinata
de scleroza peretilor vezicii, contractata sau cu capacitate mult diminuata, cand detrusorul e invadat
si sclerozat - "vezica mica tuberculoasa"
f. Ureteropielografia retrograda: evaluare lungimii unor stenoze, a gradului de obstructie si dialatare
supraiacent si recoltarea de probe de urina pentru cultura de la fiecare rinichi
g. Pielografia anterograda percutana: in cazurile in care fibroza duce la blocarea rinichiului afectat;
recoltare de urina pentru diagnostic si administrare chimioterapice in cavitate.
h. Scintigrafia renala cu renograma izotopica: evaluare functie renala si monitorizare terapie
i. Arteriografia renala: nu de rutina
j. CT cu substanta de contrast: extindere boala, stare functionala; este foarte sensibila pentru
calcificari si ingrosare pereti ureterali si vezica urinara; dar si leziuni de prostata si vezicule seminale
k. RMN: modificari si leziuni prostatice.

16. Protocolul investigational in cazul litiazei de aparat urinar

1. Evaluare consecinte: Debitul urinar; Curba febril; Examen citobacteriologic urinar (frotiu direct)
+ urocultur; Funcia renal; Morfologia aparatului urinar
2. Bilant metabolic:
Sanguin: uree, creatinin, ionogram, calcemie, fosfatemie, acid uric, magneziemie
Urinar: - urina proaspt: pH urinar, sumar i sediment (cristalurie, cistin)
- urina din 24 ore: calciurie, fosfaturie, acid uric, oxalurie, Mg, citrai, uree urinar, creatinin,
ionogram, proteinurie
3. Paraclinic: Ecografie; radiografie renovezicala simpla, urografia intravenoasa;
ureteropielografie retrograda; CT; scintigrama + renograma izotopic; uretroscopie,
cistoscopie, ureteroscopie)
4. Analiza calculului
5. Istoric clinic: dieta, aport lichidian; guta, ulcer, diuretice; antecedente familiale, conditii de
mediu, depistare cistinurie

17. Investigatii imagistice utilizate in litiaza de aparat urinar

Ecografia, Radiografia reno-vezicala simpla; urografia intravenoasa; tomografia computerizata;
ureteropielografia retrograda; scintigrama renala cu nefrograma izotopica; angiografie
Ecografia: Este o metoda neinvaziva ce poate permite atat evidentierea calculului cat si a rasunetului
acestuia asupra sistemului pielocaliceal si parenchimului renal (prin aprecierea gradului hidronefrozei
si a indicelui parenchimatos). Localizarea calculului nu e intotdeauna posibila si exacta. Topografia
calculilor ureterali poate fi dificil de stabilit.
La nivelul vezicii evidentiaza imagini hiperecogene, mobile, cu con de umbra posterior si o serie de
modificari caracteristice cauzei obstructive.
Pentru litiaza prostatica se foloseste ecografia transrectala, fiind de electie.
a. Radiografia reno-vezicala simpla: evidentiaza prezentaimaginilor radioopace de dimensiuni si
forme variate, situate pe aria de proiectie a rinichiului si/sau pe traiectul ipotetic al ureterului.
Calculii continand calciu sunt radioopaci.
Calculii de oxalat de calciu au opacitate crescuta.
Calculii din cistina pot fi usor radioopaci, la fel si cei fosfo-amoniaco-magnezici.
b. Urografia intravenoasa: evidentiaza calculii radiotransparenti ca imagini lacunare inconjurate pe
tot conturul de substanta de contrast, precizeaza sediul litiazei, dimensiunile sale, efectul asupra caii
urinare supraiacente, starea parenchimului renal si a functiei renale. Diagnosticul de obstructie a caii
urinare suprerioare este confirmat de aparitia cu intarziere a nefrogramei dupa injectarea intravenoasa
a substantei de contrast.
c. CT: localizare si dimensiuni calculi, evaluare obstructie, nefromegalie, hidronefroza.
d. Ureteropielografia retrograda: in cazul calculilor radiotransparenti a caror localizare e greu de
stabilit prin alte mijloace, precum si in diagnosticul diferential cu tumorile uroteliale, in cazul
rinichiului nefunctional urografic, pacienti cu insuficienta renala sau alergici la iod.

18. Indicatii de tratament in litiaza de aparat urinar superior

Se stabilesc pe urmatoarele criterii: marimea calculului, litiaza la pacientii cu risc mare de recidiva,
gradul de obstructie al sistemului pielocaliceal, prezenta infectiei urinare; simptomatologia cauzata
de litiaza (durere, hematurie); calculi mai mari de 15 mm; calculi mai mici de 15 mm daca
supravegherea nu e o optiune; preferinta pacientului; comorbiditati; statut social al pacientilor;
persistenta calculului peste 2-3 ani; compozitia calcului poate influenta.
- ESWL: calculii mai mici de 2 cm in bazinet sau calcele mijlocii
- NLP: calculii mari
- ureteroscopia flexibila: calculi caliceali inferiori, mai mari de 1,5 cm
- laparoscopie: peste 2 cm
- Chirurgie deschisa in caz de esec al celorlalte

19. Indicatii de tratament in litiaza de aparat urinar inferior

n litiaza aparatului urinar inferior, odat fixat diagnosticul, tratamentul chirurgical (clasic sau
endoscopic) este obligatoriu

20. Indicatii si contraindicatii pentru nefrolitotomia percutanata

Indicatii:- calcul bazinetal voluminos (peste 2 cm) sau litiaza multipla
- calcul caliceal voluminos, in special inferior
- calculi in diverticuli caliceali
- litiaza renala unica sau multipla, cu stenoza congenitala sau castigata a jonctiunii pieloureterale
- calcul coraliform, ca monoterapie
- extragere calculi restanti dupa chirurgia deschisa sau ESWL
- esecul ESWL
- calcul inclavat in JPU si cantonat mai mult de 4 saptamani
- litiaza asimptomatica are indicatie terapeutica de ordin socio-profesional la cosmonauti, piloti.
Contraindicatii:
Absolute: tulburari de coagulare, pacient comatos, pacient necooperant, sarcina, obezitate

21. Indicatii si contraindicatii pentru ESWL

Indicatii: calculi localizati la nivelul bazinetului si a grupelor calciceale mijlocii si superioare de
orice dimensiune; calculi localizati in calicele inferior; este metoda de ales pentru calculii mai mici
de 2cm.
Contraindicatii:
- absolute: insuficienta renala acuta obstructiva si insuficienta renala cronica; infectii acute ale
parenchimului si ale cailor urinare; lititaza pe rinichi nefunctional; obstructia necorectata a caii
urinare in aval; dezechilibru fluidocoagulant; hipertensiune arteriala necontrolata, sarcina
- relative: tulburari de ritm/conducere, pacientii cu pace-maker, tulburari metabolice necorectate (DZ,
ciroza), tuberculoza activa, anevrism de aorta sau calcifieri artera renala; obezitate; deformari coloana
vertebrala, tratamentul medicamentos anticoagulant

22. Descrieti complicatiile evolutive ale adenomului de prostata

a. Retentia acuta de urina: imposibilitatea de a elimina urina acumulata in vezica, este o urgenta
urologica. Apare glob vezical dureros, suprapubian. Daca este moale-> retentie cronica de
urina
b. Litiaza vezicala: consecinta stazei vezicale cu infectie secundare (factor litogen). Clinic: jet
urinar intrerupt care se reia cand pac isi schimba pozitia
c. Infectiile urinare: deteminate de staza vezicala si de prezenta calculilor
d. Diverticuli vezicali: datorita cresterii presiunii intravezicale. Clinic: urinare in 2 timpi
e. Hematuria: micro/macroscopica, poate fi consecinta a ruperii de vase ce vasc adenomul.
f. Ureterohidronefroza: consecinta a uropatiei obstructive. Creste presiuna in vezica cu
depasirea cap fiziologice. Dilatatia deobicei este bilaterala.
g. IRC: stadiul final al evolutiei

23. Diagnosticul clinic si paraclinic al adenomului de prostata

Va contine un protocol cu: anamneza si examen clinic; tuseu rectal; PSA; ecografia, uroflowmetria;
evaluarea functiei renale.
a. Anamneza si evaluare simptome: momentul aparitiei, severitatea, prezenta de boli asociate,
tratamente concomitente. Se foloseste scorul IPSS care permite urologului sa incadreze severitatea si
impactul asupra vietii cotidiene, a simptomatologiei HBP.
b. Tuseul rectal: se poate efectua cu bolnavul in pozitie de litotomie (ginecologica), in ortostatism, in
pozitie genu-pectorala sau in decubit lateral. Poate decela: tonus sfincterian, induratie, noduli,
formatiuni tumorale; fisura anala; abces rectal; fistule; hemoroizi. Se apreciaza consistenta prostatei,
marimea acesteia, prezenta de noduli duri (cancer de prostata sau litiaza) sau arii fluctuente dureroase
(abces prostatic).
c. PSA: Este un component esential al plasmei seminale. Este sintetizat de celulele acinare si in
epiteliul ductal al prostatei, dupa care este secretat in sistemul ductal. Valoarea normala este intre 0-
4 ng/ml. Tesutul adenomatos este secretant de PSA, o valoare crescuta este relativa in ce priveste
posibilitatea existentei unui cancer de prostata. Este util sa se dozeze si fractiuni ale acesteia ca free-
PSA, raport PSA liber/PSA total, denisitatea si velocitatea PSA sau densitatea PSA a zonei
tranzitionale.
Pentru a calcula free PSA se exprima procentual raportul dintre PSA liber detectat de analizor si PSA
total. Daca este peste 19% se poate afirma ca e vorba de o HBP
d. Ecografia: Se pot aprecia: volumul prostatei, volumul zonei tranzitionale, ecostructura prostatei;
prezenta lobului median; reziduul vezical postmictional; impactul suferintei prostatice asupra
aparatului urinar superior. In cursul efectuarii ecografiei se pot decela si patologii concomitente ale
tractului, cum ar fi litiaza, tumori vezicale, chiste, tumori renale, diverticuli vezicali, tumori uroteliale
inalte.
Poate fi efectuata in maniera suprapubiana sau transrectal, in cadrul careia se pot evalua si veziculele
seminale. Volumul prostatei nu este corelat cu severitatea simptomatologiei si nu stabileste indicatia
terapeutica. Valoarea minima a reziduului vezical de la care se incep tratamentul medicamentos, este
de 50ml.
e. Evaluarea functiei renale: creatinina si ureea
f. Uroflowmetria: evalueaza gradul de obstructie subvezicala. Apreciaza volumul de urina eliminat
din vezica urinara in unitatea de timp si cel mai important parametru este debitul urinar maxim. Daca
este sub 10ml/sec atunci este obstructie vezicala.
Volumul urinar trebuie sa fie de 150 ml.
g. Studiul presiune-debit: nu se practica de rutina. Indicatii: uroflowmetrie irelevanta, reziduu veizcal
peste 300ml, vezica neurologica, esec tratament chirurgical
h. Uretrocistoscopia: nu este de rutina; se asociaza in cazul in care simptomatologia LUTS se asociaza
cu hematurie sau in cazul decelarii unei formatiuni intravezicale la ecografia suprapubiana.
Evidentiaza lobi prostatici crescuti in dimensiuni (in kissing), prezenta lobului median, aspectul
mucoasei vezicale cu celule si coloane; litiaza vezicala sau diverticuli vezicali.
i. Graficele mictionale: in cazul poliuriei nocturne
j. Uretrografia intravenoasa: in asocerea unei alte patologii (litiaza, tumori). Se pot observa uretere in
carlig de undita, amprenta prostatica sau prezenta reziduului vezical postmictional

24. Descrieti formele clinice ale retentiei de urina

Retentia acuta de urina apare deonbicei la pacientii fara istoric de afectiuni urologice, cu debit brusc,
fiind un accident trecator , care dispare dupa cateva sondaje vezicale, dupa mentinerea unei sonde sau
dupa administrare de medicatie alfa simpatolitica. Datorita cresterii bruste a presiunii in vezica cu
distensie vezicala , ureterohidronefroza cu crestrea presiunii in sist colector, scaderea filtrarii-> IRA.
Dat acestui fapt e o urgenta urologica.Man clinice: durere hipogastrica, cu observarea globului vezical
suprapubian. Este foarte dureros.
Retentia cronica sau retentia ca etapa finala a unei lungi suferinte urologice: initial are disurie dupa
are stagnare fara distensie, distensie (retentie incompleta). Frecvent se complica cu infectie. Man
clinice: glob vezical moale, nedureros.

25. Tratamentul non-chirurgical al hipertrofiei benigne de prostata

1. Watchful waiting: regim igieno-dietetic si urmarirea pacientilor. Renuntare la alcool, condimente,
evitare frig, constipatie, reducere cantitate de lichide ingerate vesperal
2. Tratament medicamentos
- indicatii: LUTS moderate, absenta complicatiilor evolutive ale HBP; absenta indicatiei chirurgicale
absolute; cererea expresa a pacientului.
- Clase de medicamente:
- alfa-blocante (prazosin, terazosin): actioneaza pe receptorii din fibrele musculare netede cervico-
prostatice cu receptori 1a, b si d. Nu actioneaza pe volumul prostatic ci pe ameliorarea
simptomatologiei. Reactii adverse: cefalee, ameteli, hipotensiune ortostatica, ejaculare retrograda
- inhibitorii de 5 alfa-reductaza: Urmareste scaderea dihidrotestosteronului circulant
in prostata si scaderea volumului prostatic si stoparea progresiei. Se diminueaza obstacolul subvezical.
Instalarea efectului e mai lenta. Efecte secundare: disfunctia erectila, scaderelibidou si a volului
ejaculatului. Sun Finasterida si Dutasterida
- tratament combinat: reduce volumul prostatei, efect rapid, previne progresiunea
simptomelor, amelioreaza simptomele, mentine reducerea volumului prostatic; reducere
retentie de urina; efect sustinut. Se asociaza Tamsulosin cu Dutasterida.
3. Fitoterapia: fructe de Serenoa repens, seminte de dovleac, ceai de pufulita.

26. Tratamentul chirurgical al hipertrofiei benigne de prostata

Indicatii: retentii acute de urina repetate; infectii urinare recurente secundare HBP; litiaza vezicala;
diverticuli vezicali; insuficienta renala cronica; esec tratament medicamentos; cerere pacient.
a. Tratament minim invaziv: TURP (transuretrorezectia prostatei) si TUIP (transuretroincizia
prostatei - pentru pacienti tineri, adenoame sub 30cc, fara lob median)
Alte variante: stenturi intraprostatice; TUNA (transurethral needle ablation); TUMT (termoterapie cu
microunde); laserterapia transuretrala; cogularea cu laser a insterstitiului; electrovaporizarea cu
plasma; crioablatia; embolizare selectiva a arterelor prostatice cu polivinil alcool.
- Indicatii TURP: retentie acuta de urina repetata la bolnavi peste 50 ani, cu HBP confirmata
si PSA normal; retentie cronica de urina cu complicatii; pacienti care nu raspund
medicamentos; situatii particulare (tumora vezicala); scor IPSS peste 20; hematurie
persistenta datorata HBP; insuficienta renala cronica cu ureterohidronefroza bilaterala
secundara.
- Contraindicatii: imposibilitate de a aseza bolnavul in pozitie de litotomie; comorbiditati
grave cum ar fi insuficienta cardiorespiratorie severa; coagulopatii severe; afectiuni cardiace;
afectiuni neurologice grave cu vezica atona sau incontinenta; calculi vezicali giganti;
diverticuli vezicali voluminosi; volum mare adenom peste 80-100 grame.
b. Tratament chirurgical clasic:
- indicatii: adenoame voluminoase (peste 100grame); diverticul vezical voluminos; litiaza
vezicala voluminoasa care nu poate fi rezolvata endoscopic; afectiuni care contraindica
TURP.

27. Diagnosticul cancerului de prostata

a. Man clinice locale:
- simptomatologie urinara obstructiva: scaderea fortei jetului urinar; dificultate initiere mictiune; jet
urinar intrerupt cu aparitia treptata a retentiei de urina; distensie vezicala si retentie completa de urina
- simptomatologie iritativa: polakiurie nocturna si diurna; imperiozitate mictionala si incontinenta
prin imperiozitate
- hematuria este rara: invazia trigonului sau complicatii datorate distensiei
- hemospermia, scaderea volumului spermatic si disfunctia erectila
Man clinice generale:
sindrom consumptiv: inapetenta, astenie, iritabilitate, adinamie
- osos: dureri lombare sau in bazin, anemie (inlocuire de maduva), compresiune medulara
- limfatic: edeme membre inferioare prin compresie vene iliace
- hepatic: durere sau icter obstructiv
- cerebral: cefalee, sindrom de hipertensiune intracraniana
- Alte simptome: greata, varsaturi, durere lombara
b.Tuseul rectal:
Neoplasmele prostatice sunt localizate in mod obisnuit in zona periferica. Aspecte:
- focarele microscopice T1, nu produc nicio modificare a reliefului prostatic.
- nodului prostatic dur, de marime variabila, unic sau multiplu, situat in periferia glandei si spre partea
caudala. Poate fi inconjurat de tesut prostatic normal sau adenomatos, poate ocupa un lob in intregime
sau se poate extinde la lobul opus, fara sa depaseasca capsula
- prostata mare, dura; apare cand leziunea cuprinde intreaga glanda, eventual veziculele seminale.
Duritate de tip lemnos, cu suprafata neregulata, nodulara. Semnul clasic al "capului de taur" (T4a), in
care glanda prostatica este capul, iar coarnele sunt veziculele seminale marite
- carcinomatoza prostato-pelvina (T4b): masa tumorala ce cuprinde tot pelvisul, fixata la
peretii ososi, dureroasa, neregulata. Rectul poate fi comprimat sau invadat tumoral
c. determinarea psa:
Valoarea psa este un parametru important pt indicatia biopsiei cat s pt stadializare. Valoarea psa de
la care se indica biopsia sunt variabile cu varsta, volumul prostatei si ist familial.
d. Markerul PCA3 se determina in sedimentul urnar dupa 3 sedinte de masaj prostatic. Foarte util
pt a det necesitatea rebiopsierii dupa o biopsie negativa.
e. ecografia transrectala: utila pt a determina leziunea tumorala primara dar si in ghidajul biposiilor.
Adk: arie hipoecogena bine delimitata de organ sau care depaseste capsula.
f. bipsia protatica stabileste diag de certitudine si se face inainte de orice tratament.
g. CT: util in special pt diagnosticul determinarilor limfoggl si sestemice, pt a stadializa cancerul.
h. RMN nu foarte util cu sens si spec destul de scazute. RMN transrectal poate oferi o imagine mai
buna a prostatei si a tumorii dar e scump.
i. scintigrama osoasa: pt determinarea metastazelor osoase
j. radiogragia toracica: pt det metastazelor pleurale

28. Principii de tratament ale ADK-P

a. Watchful waiting: Strategie terapeutica ce include un program de urmarire si monitorizare
activa prin PSA sericsi biopsii prostatice, care permite amanarea tratamentului pana cand apar
semne deevolutie. Sunt indicate la: pacienti cu tumori bine sau moderat diferentiate (scor
Gleason<6).Schimbarea sau corectarea stilului de viata face parte din watchful waiting si
consta inrenuntare la: fumat, dieta bogata in carne si grasimi; scaderea obezitatii; alcoolul;
preventiaBTS.
b. Se practica in cazul tratamentului cancerului de prostata local avansat (T3-T4, N0M0, orice
TN1M0) sau in cancerul de prostata localizat (T1-T2 N0M0).
- cancer de prostata localizat: este tratamentul goldstandard pentru pacientii cu speranta
lunga de viata, peste 10 ani si cu un status biologic favorabil. Interventia consta in extirparea
prostatei si a veziculelor seminale in bloc cu tesutul celulograsos periprostatoseminal si
asociaza extirparea lanturilor ganglionare de la nivel pelvin. Abordul poate fi deschis
(retropubic - gold std) sau laparoscopic sau robotic.
- cancer de prostata local avansat: optiune de tratament in cazuri slectionate de pacienti cu
speranta lunga de viata, peste 10 ani, in cadrul unui management multimodal (cu
radioterapie si hormonoterapie). Poate atinge rate de supravietuire de 84-91% la 10 ani
c. Radioterapia definitiva: CU 65-80 de gy utila ca si alternativa la tratamentul chirurgical in
stadiul localizat
d. Se aplica in tratamentul cancerului localizat. Consta in implantarea unor surse radioactive in
prostata cu scopul de a genera doze de iradiere inalte la nivel tisular cu menajarea
tesuturilor din jur. Indicatia optima a procedurii este pentru boala T1c-T2a, cu scor Gleason
<3-4 su PSA<10ng. Protocoale:
- brahiterapia cu doze inalte: plasarea de Iridiu 92 in prostata o perioada scurta. Se utilizeaza
in combinatie cu iradierea externa.
- brahiterapia cu doze joase: plasarea permanenta a surselor radioactive in prostata. Izotopii
folositi sunt Palladium 103 si Iod 125. Rata controlului biochimic e 6-84% la 10 ani.
e. Poate fi utilizat atat in cancerul de prostata localizat, in cel local avansat cat si in cel
metastatic (unde este gold standard).
In cancer localizat: ADKp este hormonodependent si raspunde bine la deprivare
androgenica. DHT moduleaza transcriptia ADN. Tratamentul hormonal are rolul de a scadea
nivelul intraprostatic de DHT sau a impedica legarea de receptori specifici.
Tratamentul hormonal micsoreaza dimensiunile tumorii prostatice si ale metastazelor,
incetineste rata de crestere. Este recomandat in stadile avansate.
Tipuri de hormonoterapie:
- ablatia chirurgicala - orhidectomie bilaterala. Este gold-standard, ca modalitate de
suprimare a testosteronului de origine testiculara. Este indicata in cazurile cu boala
metastatica semnificativa, sindrom de compresiune medulara sau necesitatea scaderii
rapide a concentratiilor testosteronului seric.
- analogi LHRH: interfera cu mecanismul de feedback care controleaza productia testiculara
de testosteron. Se suprima rapid prin down-regulation, ajungand la un nivel similar cu
castrarea chirurgicala. Se folosesc: Goserelina, Leuprorelina. Se administreaza lunar la 3 luni
sau 6 luni.
- antagonisti LHRH: se leaga imediat si competitiv de receptorii LHRH din hipofiza cu scadere
rapida a LH, FSH si testosteron,
- antiandrogeni: inhiba actiunea testosteronului si DHT la nivelul celulei prostatice prin
competitie pe receptorii androgenici. Pot fi steroidieni sau nonsteroidieni.
Efecte adverse: greata, toxicitate cardiovasculara, hepatica; ginecomastie, mastodinie

29. Cei mai fiabili si utilizati in practica markeri pentru tumorile testiculare
Sunt alfafetoproteina si coriogonadotrfina umana fractiunea beta. Totusi ei nu sunt markeri ideali,
niciunul nefiind absolut specific pentru TTG. Valorile crescute ale markerilor arata o specificitate
maxima si o sensibilitate variabila in functie de histotipul tumorii primare si de boala.

30. Tratamentul chirurgical al tumorilor testiculare

Consta in orhidectomie bilaterala si larp:
Orhidectimia:
Scopul este ablatia monobloc a testiculului, tunicii vaginale si a cordonului spermatic, in scopul
confirmarii naturii maligne a leziunii si tratamentului radical al tumorii primare. Se face pe cale
inghinala. Testiculul este mobilizat in plaga inghinala dupa deschiderea canalului inghinal si
clamparea funiculului spermatic la orificiul profund al canalului inghinal.
Se preleva biopsii din zonele suspecte, pentru examen anatomopatologic extemporaneu. Se decide
ablatia glandei sau conservarea ei.
Pentru tumori in testicul necoborat se va realiza orhidectomie transperitoneala.
LARP:
Este recomandata in diagnosticul stadial/tratamentul tumorilor non-seminomatoase si consta in
ablatia in bloc a statiilor ganglionare retroperitoneale care dreneaza testiculul tumoral si a pediculului
testicular homolateral, restant dupa orhidectomie. Are valoare de diagnostic al invaziei ganglionare.
Are si valoare terapeutica prin indepartarea tesutului adenopatic tumoral.
Principala sechela postoperatorie este anejacularea (orgasm uscat).

31. Diagnosticul diferential al varicocelului

Tumora testiculara, hidrocelul, hidrocelul cordonului spermatic, hernia inghinala, chistul epididimar.

32. Manifestari clinice ale tumorilor de cai urinare superioare

- hematuria macroscopica: este cel mai frecvent semn
- tumora lombara sau in flanc: cauzata de hidronefroza secundara
- febra: foarte rar, in cazurile cu staza si infectii urinare asociate
- Alte: scadere ponderala, anemie, paloare, astenie, intoxicatie neoplazica
- examen clinic: adenopatii inghinale sau supraclaviculare; hepatomegalii metastatice

33. Examenul imagistic pentru tumorile de cai urinare superioare

- Ecografia: informatii sugestive de formatiune tumorala dezvoltata in cavitati renale, prezenta
dilatatiei supraiacente a cailor urinare si extensia limfoganglionara sau depozite tumorale metastatice.
- Radiografia renovezicala simpla: informatii sistem osos, sediu metastaze
- Urografia intravenoasa: defecte umplere intraluminale, hidronefroze, urterohidronefroze, stenoze
de conducte, rinichi nefunctionali consecutiv obstructiilor tumorale complete.
- Ureteropielografia retrograda: dilatatie a ureterului distal de leziuni cu imagine a unei cupe
de sampanie. Apar: lacune sub forma de cupa (semn Bergman) si stenoza ce antreneaza
dilatatia conductului supraiacent
- CT si RMN: identifica tesuturile moi anormale, tumorale; evidentiaza dilatatile, starea
cavitatilor si parenchimului renal; metastaze. Pot diferentia cheagurile sangvine si tumorile
de cai, de calculii radiotransparenti
- Ureteropielonefroscopia: diagnostic si biopsie. Indicatii: defecte de umplere (lacune) la
examene urografice; pacienti cu hematurie totala unilaterala sau citologie urinara exfoliativa
maligna. Ureteropielonefroscopia ascendenta este utila ca metoda de reevaluare evolutiva
la pacientii cu operatii conservatoare efectuate pentru tumori uroteliale inalte.
Poate face: biopsie, rezectie, fulgurare sau vaporizare cu laser. Este mai utila pentru
diagnosticul tumorilor ureteropielocaliceale decat metdele clasice.

34. Alternative de tratament chirurgical in tumorile de cai urinare superioare

nefroureterectomia totala cu cistectomie perimeatica: stadiu localizat
- alternative pentru bontul ureteral: rezectia endoscopica si stripping; abord laparoscopic
- conservator: nefrectomii partiale; excizii partiale de bazinet cu baza de implantare a
tumorii si 1cm in jur; ureterectomie sehmentara cu anastomoza ureterala termino-terminala
pe cateter tutore, de drenaj modelant; ureterectomie segmentara cu ureterocistoneostomie
- endoscopic: electrorezectia sau vaporizarea cu laser

35. Manifestari clinice ale tumorilor vezicale

- Hematuria: nedureroasa; intermitenta
- Piuria: rar ca semn izolat; in tumori infiltrative, ulcerate, necrozate, cu supuratie
- Polakiuria: inconstanta; in forme infiltrative; semn de etapa tardiva
- Disuria: consecinta a infiltrarii colului vezical. Poate surveni consecutiv cheagurilor din vezica
urinara sau a unor franjuri tumorale
- Durerea pelvina
- Cistita tumorala: tumori avansate, rezultat din invazia detrusorului, supuratia tumorii, reducerea
capacitatii vezicale si infiltratiile neoplazice parietale.
- Aspect intoxicat: lipsa de somn, impregnare tumorala, anemie, paloare, pierdere ponderala, astenie,
adinamie; dureri osoase, lombare.

36. Explorasi imagistice pentru tumorile vezicale

Ecografia vezicala; radiografia renovezicala simpla; urografia intravenoasa; CT; RMN;
Radiografia osoasa; Rx toracic; scintigrafia osoasa
a.Investigatia ecografia in diagnostic tumori vezicale
Ecografia vezicii urinare se poate executa pe cale abdominala, transresctala sau transuretrala.
Tumorile vezicale apar la ecografie ca mase exofitice, ecodense, intracavitare, fixate la perete, care
nu-si schimba pozitia cu pacientul, cu perete vezical normal adiacent tumorii.
b.RRVS+UIV in diagnosticul tumorilor vezicale
Tumorile vezicale au drept semn radiologic cardinal imaginea lacunara pe cistograma urografica.
Tumorile infiltrative pot induce modificari ale supletii peretelui vezical, care devine rigid, inextensibil,
retractat. Ureterohidronefroza sau rinichiul mut sunt rezultatele invaziei si obstructiei ureterelor
intramurale induse de tumorile solide, infiltrative.
c.Rolul CT si RMN in stadierea tumorilor vezicale
Informatile furnizate de aceste metode imagistice ridica procentajul acuratetei diagnostice
pana la 85% in aprecierea infiltratiei parieto-vezicale a tumorilor si decelarea denopatiei
pelvine.
Nicio tehnica nu poate diferentia cu certitudine tumorile Ta de T1, T2, T3a. Cel mai mare
beneficiu consta in diferentierea tumorilor infiltrative, cele intraorgan (T2b) de cele cu extensie
extravezicala (T3, T4a, 4b). In privinta adeopatiei regionale, prin ambele metode se apreciaza ca
ganglionii cu diametre mai mari de 1 cm sunt intotdeauna invadati tumoral, in timp ce adenopatiile
cu diametre mai mici considerate reactive, desi unele au determinar neoplazice.

37. Rolul endoscopiei in cadrul tumorilor vezicale

Cistoscopia se efectueaza sub anestezie pentru a avea relaxare, confort si pentru a putea destinde
vezica urinara, utilizand mai multe tipuri de telescoape, cu angulatie diferita.
Cistoscopia poate fi completata de rezectia endoscopica, permite recoltarea de biopsii randomizate,
din tesut sanatos in vederea detectiei de leziuni neoplazice microscopice.
Prin fluorescenta se pot pune in evidenta aceste zone de displazie microscopica si biopsierea lor
dirijata urmata de distructia selectiva a acestora. Substantele se fixeaza in zonele patologice,
permitand obtinerea unei fluorescente slective a acestor zone care pot fi puse in evidenta pe cale
endoscopica prin lumina unei ampule de xenon.

38. Tratamentul tumorilor vezicale non-musculo-invazive

- rezectie transuretrala cu biopsii de pat si margini tumorale
- tratament instilational cu BCG(imunoterapie) sau citostatice (doxirubicin, adriablastina)
- electrorezectia transvezicala
- laser-vaporizarea
- cistectomia partiala, radicala

39. Tratamentul tumorilor vezicale infiltrative

Se practica cistectomie radicala si derivatie urinara. Prezervarea vezicii urinare se face daca:
e sub 5 cm, fara Tis, N0, M0, U, functie vezicala normala.
Se practica TURV sau cistectomie partiala si iradiere, chimioterapie sistemica (cisplatina

40. Manifestari clinice ale tumorilor renale parenchimatoase

semne si simptome clinice: durere, hematurie (macro,micro, spontana, totala), masa tumorala
palpabila
- sindroame paraneoplazice: febra prelungita permanenta rezistenta la antibiotice, fara infectie;
alterare stare generala (astenie, anorexie, paloare, anemie); sindrom hematologic (hiperglobulie,
anemie); afectare hepatica
- forme endocrine: hipercalcemia prin sinteza de PTH-like. Apar calcificari intratumorale, miocardice,
creier, periarticular; Sindrom Cushing, miopatii; paraproteine IgM, enteropatie proteica, galactoree,
ginecomasie, scadere libidou, alopecie, amenoree
- formele cardiovasculare: HTA, insuficienta cardiaca

41. Explorari imagisticepentru tumorile renale parenchimatoase

- ecografia: prima investigatie recomandata. Eco Doppler poate certifica trombusul tumoral in vena
cava inferioara si extensia lui in amonte, inclusiv in cavitatile cardiace drepte
- CT: metoda de electie pentru detectarea, caracterizarea si stadializarea. Evalueaza si functia, dar si
glandele suprarenale. Detecteaza metastazele
- RMN: cand pacientul e alergic, la gravide
- arteriografia renala si cavografia
- scintigrafia osoasa
- Rx pulmonar: metastaze

42. Tratamentul cancerului renal localizat

Nefrectomia radicala: Este operatia standard si consta in ligatura primara a arterei si venei renale, cu
excizia in bloc a rinichiului, tesutului celulo-grasos si glandei suprarenale in afara fasciei Gerota,
asociata cu limfodisectie regionala.
Alegerea caii de acces depinde de volumul tumorii, topografia acesteia, conformatia, varsta si starea
biologica. Se face prin abord transperitoneal si incizie mediana, subcostala extinsa pararectal si
subcostala bilaterala.
Limfodisectia poate fi: locala, regionala, extinsa (indepartare tesut limfo-grasos de pe vasele mari
abdominale de la diafragm, la vasele iliace)

43. Clasificarea contuziilor renale in functie de gravitate

- gradul 1: contuzia renala minima, caracterizata prin aparitia unui hematom interstitial sau
subcapsular, cu mentinerea intacta atat a capsulei renale cat si a sistemului pielocaliceal
- gradul 2: leziuni ale corticalei superficiale, cu profunzime mai mica de 1 cm, care determina
hematom perirenal dar fara a afecta medulara profunda sau sistemul colector
- gradul 3: include ruptura parenchimului cu profunzime peste 1m, fara lezare sistem colector sau
extravazare urinara
- gradul 4: leziuni parenchimatoase care afecteaza corticala, medulara si sistemul pielocaliceal;
leziuni vasculare ale arterelor sau venelor segmentare cu hematoame limitate sau rupturi vasculare
partiale ori tromboze
- gradul 5: include zdrobirea rinichiului precum si leziunile pediculului renal ori avulsia lui.

44. Indicatii de tratament chirurgical in traumatismele renale

- absolute: soc hemoragic cu realizarea hemostazei, prin nefrectomie de urgenta; leziuni alte organe;
hematom perirenal voluminos sau expansiv; hematom pulsatil; leziuni vasculare renale grad 5
- relative: extravazarea urinara, leziunile vasculare, existenta fragmentelor de parenchim renal
neviabil sau evaluarea incompleta; imagistica nu e concludenta

45. Clasificarea si principiile de tratament in traumatismele vezicale

- tip 1: contuzia vezicala, care consta in interesarea traumatica a mucoasei si stratului muscular
- tip 2: ruptura intraperitoneala care conduce la aparitia revarsatului urohematic intraperitoneal
- tip 3: ruptura interstitiala, care consta in aparitia hemoragiilor intramurale si submucoase
-tip 4: ruptura subperitoneala care are drept consecinta aparitia revarsatului urohematic
extraperitoneal
- tip 5: ruptura combinata extra si intraperitoneala
Tratament
- ruptura intraperitoneala: Tratamentul este intotdeauna chirurgical. Tratamentul consta in controlul
cavitatii peritoneale si a organelor intraabdominale cu evacuarea colectiei urohematice si lavaj,
urmate de sutura bresei in dublu strat. Postoperator se asigura drenajul vezicii urinare cu sonda
uretrovezicala si drenaj suprapubian
- ruptura extraperitoneala: pot fi tratate conservator, prin drenajul vezicii urinare, chiar in cazul unei
extravazari importante. Se supravegheaza permeabilitatea sondei. Afectarea traumatica a colului
vezical sau prezenta fragmentelor osoase la nivelul peretelui vezicii impun interventia chirurgicala
deschisa
- ruptura subperitoneala minora indica montarea unei sonde uretro-vezicale si mentinere
10-14 zile.

46. Manifestari clinice si pricipii de tratament in ruptura de corpi cavernosi

Traumatismele directe ale penisului in erectie pot conduce la ruptura corpilor cavernosi.
Apare durerea locala intensa si detumescenta peniana. Apoi hematom penian voluminos care poate
difuza spre peretele abdominal lateral, spre fascia lata si superior si anterior spre zonele de insertie
ale fasciei coraco-claviculare. Penisul e incurbat de partea sanatoasa, avand aspect in saxofon.
Tratament: prezenta hematomului subcutanat, fara ruptura albugineei corpilor cavernosi si
detumescenta imediata a penisului nu necesita tratament chirurgical. Se recomanda administrarea de
analgezice si gheata local.
In ruptura de corpi cavernosi se intervine chirurgical de urgenta cu sutura tunicii albuginee.
Complicatii: abces penian, rupturi partiale de uretra, curbatura peniana, hematom persistent.

47. Hidronefroza congenitala prin sindrom de jonctiune pieloureterala: diagnostic clinic si

paraclinic; metode de tratament
Obstructiile jonctiunilor pieloureterale se intalnesc la toate varstele, majoritatea pacientilor sunt
asimptomatici pe perioade lungi de timp. Staza supraiacenta stenozei congenitale reprezinta substratul
aparitiei litiazei renale si al infectiei. Clinic, se manifesta prin nefralgii de intensitate moderata sau
prin colica renala, infectie urinara, mergand pana la palparea unei mase lombare reprezentate de
rinichiul marit de volum.
Ecografia fetala evalueaza distensia pielocaliceala si gradul de afectare a parenchimului renal,
permitand monitorizarea imagistica a hidronefrozei congenitale.
Examenele UIV, CT, RMN certifica diagnosticul, evaluaeaza hidrodistensia, gradul de afectare a
functiei renale si poate decela malformatii sau complicatii. La copii renoscintigrama izotopica cu
diureza indusa este proba de electie.
Tratament: in stadiile incipiente ale hidronefrozei se urmaresc evolutia si gradul de afectare a functiei
renale. In stadiile avansate se practia pieloplastia deschisa sau laparoscopica, dar in caz de afectare
severa a functiei renale se practica nefrectomia.

48. Chistul renal simplu: elemente de diagnostic si complicatiile evolutive

Ecografia este edificatoare pentru diagnostic, putand stabili dimensiunea, numarul, pozitia in rinichi,
date despre peretele cihistului. Criteriile ecografice: absenta ecourilor intrachistice, prezenta unor
contururi bine delimitate, suple, cu forma rotund-ovalara si distributie omogena a semalului la nivelul
chistului. Daca se deceleaza septuri sau calcificari se impune exament CT cu substanta de contrast
- tipul 1: densitati fluide si contur fin, fara oriza de contrast sau incarcare tardiva cu contrast in faza
excretorie
- tipul 2: chist complicat (infectat, hemoragic), septuri subtiri, calcificari parietale minime, continut
spontan hiperdens.
- tipul 3: chisturi nedeterminate, semne de malignitate, septuri groase sau noduli, calcificari groase
sau neregulate, strucutra heterogena, perete gros si neregulat pe versantul intern
- tipul 4: neoplasme chistice, aspect heterogen, cu ari iodofile
Complicatii: dureri abdominale surde, ruptura spontana chist, evacuare continut si hematurie;
hipertensiune arteriala secundara prin compresie vasculara.

49. Rinichiul in potcoava: definitie; particularitati clinice si imagistice

Apare prin fuziunea rinichilor la nivelul polilor inferiori in majoritatea cazurilor sau prin unirea plilor
superiori. Istmul traverseaza planul median al corpului si poate fi fibros sau parenchimatos.
Caracteristici clinico-imagistice:
- rinichii sunt situati mai jos decat normal, cu istmul proiectat in dreptul verterbrelor L3-L4
- in cazul simfizei polare inferioare, axele longitudinale sunt orietate oblic, in jos si medial; in cea
polara superioara, axele sunt oblice in jos si lateral
- bazinetele sunt rotate anterior, cu calicele in spita de roata
- ureterele prezinta implantare inalta in bazinet, cu traiect anterior de istm
- calicele inferior si mijlociu ocupa o pozitie inferioara fata de jonctiunea pieloureterala;
- pediculul vascular este ramificat, existand 4-5 pediculi arteriali cu origine in aorta, artere iliace
comune, artere hipogastrice
- se asociaza cu alte anomalii, vasculare si ureterale

50. Gradele imagistice ale refluxului pieloureteral

- Grad 1: reflux numai in ureter, cu dilatatie variabila
- Grad 2: refluxul ajunge in bazinet, fara dilatarea sistemului colector, papilele fiind normale
- Grad 3: dilatatie moderata a ureterului cu sau fara sinuozitati, dilatatie moderata a sistemului colector,
calice normale
- Grad 4: dilatatie moderata a ureterului cu sau fara sinuozitati, dilatatie moderata a sistemului colector,
calice aplatizate, dar cu amprenta papilelor inca vizibila
- Grad 5: dilatatie severa cu sinozitati ureter si dilatatie marcata sistem colector, reflux
intraparenchimatos cu subtierea parenchimului.