SP Soc Int J PH Ed SP 2015 - Volume 15 - Issue 2

Sp Soc Int J Ph Ed Sp 2015 - Volume 15 – Issue 2
Issue 2
2015
www.sportsisocietate.ro
“ALTIUS ACADEMY” FOUNDATION

FACULTY OF PHYSICAL EDUCATION AND SPORTS
“ALEXANDRU IOAN CUZA” UNIVERSITY OF IAŞI, ROMANIA
p -ISSN 1582-2168
e –ISSN 2344-3693
200
EDITORIAL STAFF
EDITOR-IN-CHIEF
Adrian COJOCARIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports,
ROMANIA, e-mail: cadriano@uaic.ro
DEPUTY EDITORS
Paula DROSESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: paula_drosescu@yahoo.com
Beatrice ABALAȘEI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports,
ROMANIA, e-mail: beatrice.abalasei@uaic.ro
Oana RUSU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-mail:
broana@uaic.ro
TECHNICAL EDITORS
Alexandru OPREAN, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: alexandruoprean@yahoo.com
Marius NECULĂEȘ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: neculaes_marius@yahoo.com
Bogdan HAGIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-
mail: bogdan_hagiu@yahoo.com
Rareș PUNI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA, e-mail:
punirares@yahoo.com
SECRETARIAT
Alexandru OPREAN, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: alexandruoprean@yahoo.com
Raluca HODORCĂ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: raluca.hodorca@yahoo.com
Marius NECULĂEȘ, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: neculaes_marius@yahoo.com
Veronica POPESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, Faculty of Physical Education and Sports, ROMANIA,
e-mail: veronica.popescu@uaic.ro
EDITORIAL BOARD
Bernard MASSIERA, "Sophia Antipolis" University of Nice, FRANCE
Diethelm BLECKING, "Albert Ludwigs" University, Freiburg, GERMANY
Denis PARISOT, "Sophia Antipolis" University of Nice, FRANCE
Claude SOBRY, University of Lille 2, FRANCE
Marin CHIRAZI, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Chairat CHOOSAKUL, Health and Sport Science Department, Mahasarakham University, THAILAND
Boris RÃȘNEAC, INEFS Chișinău, MOLDAVIAN REPUBLIC
Veronica BĂLTEANU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Tatiana DOBRESCU, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Ion APOSTOL, "Grigore T. Popa" University of Iași, ROMANIA
Alexandru ACSINTE, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Doina MÂRZA-DĂNILĂ, “Vasile Alecsandri” University of Bacau, ROMANIA
Cezar HONCERIU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Lucian POPESCU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
Iulian DUMITRU, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi, ROMANIA
PUBLISHER/EDITORIAL OFFICE
Faculty of of Physical Education and Sports, "Alexandru Ioan Cuza" University of Iasi
Str. Toma Cozma 3, 700554 Iaşi – ROMANIA
Phone: 0040 232 20 12 91
Fax: 0040 232 20 11 26
E-mail: cadriano@uaic.ro
Printed in 150 copies
Printed on Acid-Free Paper
www.sportsisocietate.ro
201
ORIGINAL ARTICLES / ARTICOLE DE CERCETARE
RELATIVE STUDY OF FOOD HABITS ON A GROUP OF ATHLETIC AND

NON-ATHLETIC STUDENTS
ALBU A.1, ONOSE I.*2, NEGREA M.3, HODORCĂ R.M.2 , CRĂCANĂ I.1
1.University of Medicine and Pharmacy „Gr.T. Popa”,str. Universităţii nr.16, Iaşi,
2.„Al.I.Cuza”University, Bulevardul Carol I nr. 11,Iaşi
3. Garabet Ibrăileanu College, Str. Oastei nr. 1, Iaşi
*Corresponding author: onoseionut@yahoo.com
Abstract
Nourishment is an external factor with an important role in maintaining children and teenagers’ health and
especially those who work out a lot and for a long time. The purpose of the study is to get to know the food habits of
athletic students and compare them with those of the non-athletic ones. Hypothesis: athletic students’ food habits
should be different from those of the non-athletic ones, because the body nutritional need is different. Material and
methods: the study was done on a group of 183 teenagers of ages between 14 and 17. Out of these, 94 study at Sports
Highschool, Iasi and 89 at G. Ibraileanu, Iasi. The students filled in a questionnaire of weekly frequency of food
consumption. The results were analysed using the Pearson Chi – Scuare test. Results: the daily morning intake is
admitted by 42.62% students, the calculated differences on school group being statistically insignificant
(χ²=2.156,Gl=3,p>0.05). Eggs are present in the children’s menus especially 2-3 times a week (43.72%), the calculated
differences being statistically insignificant (χ²=3.683,Gl=4,p>0.05). Vegetables are present in children’s menus 4-6
times a week (30.60%) or daily (31.15%). The calculated differences are statistically insignificant
(χ²=1.156,Gl=4,p>0.05) and guide us towards similar food habits of students of the two studied groups. Pasta is eaten
especially once (37.70%) or 2-3 times a week, the calculated differences being statistically insignificant, too
(χ²=3.816,Gl=4,p>0.05).Conclusions: the students of the group study show similar food habits, which is a problem
because atheletic students have raised nutritional needs.
Key words: athletic performance, balanced nutritional intake.
Introduction
Children and teenagers’ growth and development are influenced by the action of internal factors
(genetic) and external (environmental). The external factors include geo-climatic conditions, family’s origin,
its socio-economical level, nourishment, habitat, physical exercise, health and exposure to the action of some
poluuant factors.
Nourishment must be carefully monitored at all teenagers, but especially at those who exercise
because the key elements of performance are represented by 5 factors: physical condition-physical condition-
strength, speed; coordination; tehnico-tactical elements; personality; diet-represents one of performance’s
basis. Starting from this, there were identified at least 5 different types of sportsmen with a specific eating
behaviour and a special interest for nutrition [1, 2].
For the sports with weight categories, the main target is reaching a certain weight, which requires
reaching a severe weight loss before the competition. It comes down to a cut of the body’s supply, which is
needed in order to accomplish the sport performance [3, 4].
For the sports in which shape, dynamism and strength are important, it is possible to reach a situation
in which sportsmen give unreal importance to a group of food, neglecting the required balance for
performance.
Aesthetic sports are those in which the focus in on line, thus there’s a frequent rejection of a high
food intake. It may come down to a case in which the daily energetic intake is cronically insufficient, the
purpose being that of reducing the fat and ensuring the best silhouette.[1, 5]
For long-distance sports the high energetic intake is essential in order to maintain the sport
performances. There are cases in which there is an excessive growth of the food intake in order to ensure the
increase of body’s energetic backup.
There are sports in which the concern for nutrition is less obvious, thus exposing the sportsman to
obesity.
202
The purpose of this study is to know the eating habits of students studying at a sports highschool in
order to estimate how they match the needs of the upgrowing body; to better identify the problems, we will
compare the eating habits of athletic students to those of non-athletic ones.
Work hypothesis: it is required to adapt the athletic students’ eating habits to the demands of their
physical activity, thus they should be different from those of non-athletic students’.
Material and methods: the study was done on a group of 183 students from 2 high schools in Iasi.
They are teenagers of ages between 14 and 17 from Sports High school (94 teenagers) and from G.
Ibraileanu High school (89 teenagers). These teenagers have filled in a questionnaire of weekly frequency of
food intake. The chosen answer alternatives are: zero-once-2-3 times-4-6 times-daily. We will insist upon the
morning food intake, of eggs, vegetables and pasta. The results will be presented in comparison on scholar
groups, focussing on the nutrition of students from Sports High school. Their physical effort is of high
intensity and abiding, which demands the insurance of a proper food intake. The results were analysed using
the Pearson Chi – Scuare test.
Results: the daily morning food intake is admitted only by 42.62% of the questionned students,
which is really low. 12.57% students draw attention because they always go to school without eating
anything. On scholar groups, the calculated differences are statiscally insignificant (χ²=2.156,Gl=3,p>0.05)
and guide us to similar habits regarding nutrition throughout the day. It’s a totally unadequate situation for
students who do sports and who need an extra caloric intake (Fig.1).
Figure 1–Frequency of food consumption at breakfast (snacks food intake, daily, often, rarely, never; Sport
high school, G Ibraileanu High school)
If the morning food intake is scarce, the situation can be solved with a snack at 10 o’clock. This
habit is present at 55,73% of the questioned students. There are 20.21% teenagers that draw our attention
because they rarely have a snack at school and 2.62% students who don’t have such a habit. The calculated
differences are statistically insignificant (χ²=6.649,Gl=3,p>0.05) and guide us to a similar share of food on
meals (Fig.2).
Figure 2 – Frequency of snacks in the questioned students’ menus
Egg has a special nutritional value, thus it should be present in teenagers’ menus every day. For the
study group the leading egg intake is of 2-3 times a week (43.72%), which is totally insufficient (Table I).
Table I - Weekly egg intake for the questionned students
203
Group Zero Once 2-3 times 4-6 times Daily

Sports Highschool 7 27 42 9 9
G. Ibrăileanu Highschool 9 25 38 14 3
Total no. 16 52 80 23 12
% 8.74 28.41 43.72 12.57 6.56
The calculated differences on scholar groups are statistically insignificant (χ²=3.683, Gl=4,p>0.05)
which is an alarming issue for the students from the Sports Highschool, who show no change of nutrition
according to their physical effort.
The study continues with evaluating the weekly frequency of vegetable consumption. The leading
intake is of 4-6 times or even daily, which is a very good result. There are also answers of qero intake (zero –
4.91%) or very low (once – 9.29%). The calculatred differences according to class are statistically
insignificant (χ²=1.156, Gl=4,p>0.05) and guide us to similar nutritional mistakes of the students from both
studied scholar groups. (Table II).
Table II – Weekly consumption of vegetables

Total no. 9 17 44 56 57
% 4.91 9.29 24.04 30.60 31.15
The last studied food group is that of cereal by-products (pasta/rice) with a high caloric value. The
leading intake is of especially once a week (37.70%), which is very low. At the other end there are 6.01%
answers of daily consumption. The statistically insignificant differences (χ²=3.816, Gl=4,p>0.05) guide us to
smiliar food habits, even if they are bad (Table III).
Table III – Frequency of pasta in students’ menus

Total no. 26 69 62 15 11
% 14.21 37.70 33.88 8.19 6.01
Discussions:
For the athletic student, ensuring a balanced nutrition is an essential element which directly
contributes in maintaining his health and supporting his athletic performance. The key elemnts of a balanced
nutrition are represented by lunch and dinner, which complete an adequate breakfast and snack [6].
Breakfast is very important because it comes after an absence of food intake (sleep) when the
energetic backups are reduced because of the consumption needed to maintain the essential functions (basic
metabolism) [7]. After breakfast at 7:30-8:00, there is the snack at 10:00, which contributes to ensure the
body’s energetic backups . Adding a snack to the daily schedule is done according to when the practice is,
either 2 hours before, either a quarter of hours after [8]. For the students of the group study breakfast is
frequently absent, and so is the 10 o’clock snack. It comes to the situation in which physical effort is done on
a body lacking energetical backups, which is very dangerous. The obtained insignificant differences
highlight a low concern of families towayds the special nutritional needs of athletic teenagers. It is required a
careful intervention of the school doctor to solve the issue, or maybe the presence of a special dietician.
Lunch and dinner should contain at least one seasonal unripeness a day (it ensures vitamine and
mineral intake), meat, fish or two eggs (it ensures animal proteins and iron intake), dried cereals or
vegetables(complex source of glucide) and a certain quantaty of fat (preferably seed oil which is rich in
essential fat acids) [9, 10]. Considering all these issues, we studied the weekly intake of eggs, vegetables and
pasta/rice for students who do sports. The results were compared to those obtained from students who don’t
do sports, and the obtained differences were statistically insignificant. It’s a critical situation because it
doen’t cover the nutritional need of physical activity.
The average energetic consumption for 30 minutes of physical activity reaches 300kcal for a
15km/hour run, 240 kcal for cross-country race and jogging, 165 kcal for 7km/hour walk, 350 kcal for tennis
204
and 300 kcal for sailing [11]. This consumption should be covered by a high food intake, which is not the
case of the questionned athletic students.
Conclusions:
The results worry us because the questionned students make the same nutritional mistakes, even if
some of them do sports and have high nutritional needs. The starting hypothesis in accomplishing this study
doesn’t confirm, and this is very critical.
It is required to make a coherent nutritional curriculum for students who do sports and their families.
Also, a spcialised diestician has to step in and guide the sportsman’s nutrition in order to avoid serious health
issues.
References
[1] Cascua S, Rousseau V, Alimentationpour le sportif, Paris: Ed.Amphora, 2005.
[2] Jacotot B, Campillio B, Nutrition humaine, Paris:Ed. Masson, 2003.
[3] Fredot E, Nutrition du bien-portant, Bases nutritionnelles de la diététique,Londres, Paris, New York:
Éditions Médicales Internationales, 2007.
[4] Barrault D, Hygiene de vie de l'enfant champion, Rev. Cinésiologie, 1999- nr187:157-160.
[5] Pavlica T, Radić R, Nutritional status of students in Novi Sad between 1990/91 and 2010/11, Rev.
Anthropological researches and studies, 2015- nr.5: 11-17.
[6] Apfelbaum M, Romon M, Dubus M, Diététique et nutrition, Paris: Ed.Masson, 2004.
[7] Biesalski HK, Grimm P, Atlas de poche de nutrition. Paris: Ed.Maloine, 2001.
[8] Wardlaw G, Kessel M, Perspectives in nutrition, Boston,Toronto: McGraw Hill, 2002.
[9] Jacotot B, Le ParcoJ-Cl, Nutrition et alimentation, Paris:Ed. Masson, 1992.
[10] Martin SA, Tarcea M, Nutriţia sportivului, Târgu Mureş: University Press, 2015.
[11] Chevallier L, Nutrition :principes et conseils, Paris: Ed.Masson, 2005.
STUDIUL COMPARATIV AL OBICEIURILOR ALIMENTARE LA UN LOT

DE ELEVI SPORTIVI ŞI NESPORTIVI
ALBU A.1, ONOSE I. *2, NEGREA M.3, HODORCĂ R.2 , CRĂCANĂ I.1
1.Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, str. Universităţii nr.16, Iaşi,
2.Universitatea „Al. I. Cuza” ,Bulevardul Carol I nr. 11,Iaşi
3.Colegiul Garabet Ibrăileanu, Str. Oastei nr. 1, Iaşi
* Corresponding author: onoseionut@yahoo.com
REZUMAT
Alimentaţia este un factor extern ce joacă un rol important în menţinerea sănătăţii copiilor/ tinerilor şi mai ales
a celor care depun un efort fizic de o intensitate şi durată crescută. Scopul studiului este de a cunoaşte obiceiurile
alimentare ale elevilor sportivi şi de a le compara cu cele ale elevilor nesportivi. Ipoteze: obiceiurile alimentare al
elevilor sportivi ar trebui să fie diferite de cele ale elevilor nesportivi, deoarece necesarul nutritiv al organismului este
diferit. Material şi metode: studiul s-a realizat pe un lot de 183 adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani. Din
aceştia 94 sunt de la liceul cu Program Sportiv din Iaşi şi 89 de la liceul G.Ibrăileanu. Elevii au completat un chestionar
de frecvenţă săptămânală a consumurilor alimentare. Prelucrarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului Pearson Chi -
Scuare . Rezultate: aportul alimentar matinal zilnic este recunoscut de 42.62% elevi, diferenţele calculate pe
colectivitate şcolară fiind nesemnificative statistic (χ²=2.156, Gl=3,p>0.05). Ouăle sunt prezente în meniurile elevilor
mai ales de 2-3 ori pe săptămână (43.72%), diferenţele calculate fiind nesemnificative statistic (χ²=3.683, Gl=4,p>0.05).
Legumele sunt prezente în meniurile elevilor de 4-6 ori pe săptămână (30.60%) sau zilnic (31.15%). Diferenţele
calculate sunt nesemnificative statistic (χ²=1.156, Gl=4,p>0.05) şi orientează către obiciuri alimentare asemănătoare ale
elevilor din cele 2 colectivităţi studiate. Pastele făinoase sunt consumate mai ales de 1 dată (37.70%) sau de 2-3 ori pe
săptămână, diferenţele calculate fiind tot nesemnificative statistic (χ²=3.816, Gl=4,p>0.05). Concluzii: la elevii din lotul
de studiu apar obiceiuri alimentare asemănătoare, ceea ce este o problemă deoarece cei sportivi au necesaruri
nutriţionale crescute.
Cuvinte cheie: performanţă sportivă, aport alimentar echilibrat.
205
Introduction
Creşterea şi dezvoltarea copiilor şi tinerilor sunt influenţate de acţiunea unor factori interni (genetici)
şi externi (de mediu). În categoria factorilor externi intră condiţiile geo-climatice, mediul de proveninţă al
familiei, nivelul socio-economic al acesteia, alimentaţia, locuinţa, exerciţiul fizic, starea de sănătate şi
expunere la acţiunea unor poluanţi.
Alimentaţia trebuie atent urmărită la toţi tinerii dar în mod special la cei care depun efort fizic
deoarece elementele de bază ale performanţei sunt reprezentate de 5 factori: condiţia fizică – forţă, viteză;
coordonare; elemente tehnico-tactice; personalitate; regimul dietetic – reprezintă unul din fundamentele
performanţei. Pornind de la acest aspect au fost identificate cel puţin 5 tipuri diferite de sportivi care se
particularizează printr-un comportament alimentar specific şi o preocupare particulară faţă de alimentaţie [1,
2].
În sporturile cu categorii de greutate principalul obiectiv este cel al ajungerii la o anumită greutate
corporală, ceea ce impune relizarea unor pierderi ponderale drastice în zilele ce preced competiţia. Se
ajunge practic la o reducere a rezervelor organismului necesare realizării performanţei sportive [3, 4].
În sporturile în care este importantă forma, dinamismul şi forţa se poate ajumge la situaţia în care
sportivii acordă virtuţi imaginare unei grupe de alimente, neglijând echilibrul necesar performanţei.
Sporturile estetice sunt cele în care se insistă asupra liniei, astfel că apare frecvent refuzul unui
aport alimentar crescut. Se poate ajunge la o situaţie în care aportul energetic zilnic este cronic insuficient cu
scopul de a reduce masa grasă şi a asigura o siluetă optimă [1, 5].
În sporturile de lungă distanţă aportul energetic crescut este esenţial pentru susţinerea performanţelor
sportive. Sunt situaţii în care poate apare o creştere excesivă a aportului de alimente pentru a se asigura
mărirea rezervelor energetice ale organismului.
Există sporturi unde preocuparea pentru alimentaţie este mai puţin evidentă, ceea ce expune
sportivul la riscul apariţiei supraponderbilităţii.
Scopul studiului este de a cunoaşte obiceiurile alimentare ale elevilor de la liceul cu program
sportiv pentru a se aprecia măsura în care acestea corespund necesităţilor organismlui aflat în perioada de
creştere; pentru a se identifica mai bine problemele care apar se va recurge la compararea obiciurilor
alimentare ale elevilor sportivi cu cele ale elevilor nesportivi.
Ipoteza de lucru: este necesară adaptarea obiceiurilor alimentare ale elevilor sportivi la solicitările
activităţii fizice depuse, astfel că ar trebui să fie diferite de cele ale elevilor nesportivi.
Material şi metode: studiul s-a realizat pe un lot de 183 elevi de la 2 licee din oraşul Iaşi. este vorba
de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani de la Liceul cu Program Sportiv (94 tineri) şi de la Liceul
G. Ibrăileanu (89 tineri). Aceşti tineri au completat un chestionar de frecvenţă săptămânală a aportului de
alimente. Variantele de răspuns alese sunt: zero – 1 dată – 2-3 ori – 4-6 ori – zilnic. Vom insista asupra
aportului alimentar matinal, a celui de ouă, legume şi paste făinoase. Rezultatele vor fi prezentate
comparativ pe colectivităţi şcolare, insistându-se asupra alimentaţiei elevilor de la Liceul cu Program
Sportiv. Aceşti elevi depun un efort fizic de o intensitate şi durată ridicată, ce impune asigurarea unui aport
alimentar adecvat. Prelucrarea rezultatelor s-a făcut cu ajutorul testului Pearson Chi - Scuare .
Rezultate: aportul alimentar matinal zilnic este recunoscut doar de 42.62% din elevii chestionaţi
ceea ce este foarte puţin. Atrag atenţia 12.57% elevi care pleacă permanent la şcoală fără a mânca ceva. Pe
colectivităţi şcolare diferenţele calculate sunt nesemnificative statistic (χ²=2.156, Gl=3,p>0.05) şi orientează
către obiceiuri asemănătoare legate de distribuţia alimentelor pe parcursul zilei. Este o situaţie total
neadecvată pentru elevii care fac sport şi care au nevoie de un aport caloric suplimentar (Fig.1).
39 39
40
25
30 21 20
16 14
20 9
10 liceul sportiv
0 liceul G.Ibraileanu
in fiecare deseori rareori niciodata
zi
aport alimentar matinal
Figura 1 – Frecvenţa cu care apare consumul de alimente la micul dejun
206
Dacă aportul alimentar matinal est deficitar situaţia se poate rezolva cu ajutorul unei gustări la ora
10. Acest obicei este prezent la 55,73% din elevii chestionaţi. Atrag atenţia 20,21% tineri care recurg rareori
la o gustare în timpul programului şcolar şi 2,62% elevi care nu au un astfel de obicei. Diferenţele calculate
sunt nesemnificative statistic (χ²=6.649, Gl=3,p>0.05) şi orientează către o distribuţie asemănătoare a
alimentelor pe mese(Fig.2).
1
aportul alimentar la
niciodata 4
14
gustare
rareori 23 liceul G.Ibraileanu

deseori 25
14 liceul sportiv
49
in fiecare zi 53
0 20 40 60
Figura 2 – Frecvenţa cu care apare gustarea în meniurile elevilor chestionaţi
Oul are o valoare nutritivă deosebită, astfel că el ar trebui să fie prezent zilnic în meniurile
adolescenţilor. La lotul de studiu aportul dominant de ouă este de 2-3 ori pe săptămână (43.72%) ceea ce este
total insuficient (Tabel I).
Tabelul I - Aportul săptămânal de ouă la elevii chestionaţi

Colectivitate Zero 1 dată 2-3 ori 4-6 ori Zilnic
Liceu cu program sportiv 7 27 42 9 9
Liceu G. Ibrăileanu 9 25 38 14 3
Total nr. 16 52 80 23 12
% 8.74 28.41 43.72 12.57 6.56
Diferenţele calculate pe colectivităţi şcolare sunt nesemnificative statistic (χ²=3.683, Gl=4,p>0.05)

ceea ce reprezintă un element îngrijorător pentru elevii de la Liceul cu Program Sportiv la care nu apare o
modificare a alimentaţiei în funcţie de efortul fizic depus.
Studiul continuă cu aprecierea frecvenţei săptămânale a consumului de legume. Aportul dominant
este 4-6 ori sau chiar zilnic ceea ce este un rezultat foarte bun. Apar şi răspunsuri de aport absent (zero –
4.91%) sau foarte scăzut (1 dată – 9.29%). Diferenţele calculate pe clase sunt nesemnificative statistic
(χ²=1.156, Gl=4,p>0.05) şi orientează către existenţa unor greşeli nutriţionale asemănătoare la elevii din cel
două colectivităţi şcolare studiate (Tabel II).
Tabelul II – Consumul săptămânal de legume

Total nr. 9 17 44 56 57
% 4.91 9.29 24.04 30.60 31.15
Ultima grupă de alimente studiată este cea a derivatelor de cereale ( paste făinoase/orez) produse ce
au o valoare calorică mare. Aportul dominant este mai ales de 1 dată pe săptămână (37.70%) ceea ce este
foarte puţin. Atrag atenţia 14.21% tineri care aleg varianta zeo, deci nu le consumă. La polul opus se
plasează 6.01% răspunsuri de consum zilnic. Diferenţele nesemnificative statistic obţinute (χ²=3.816,
Gl=4,p>0.05) orientează către existenţa unor obiceiuri alimentare asemănătoare, chiar dacă sunt greşite
(Tabel III).
207
Tabelul III – Frevenţa cu care apar pastele făinoase în meniurile elevilor din lotul de studiu
Total nr. 26 69 62 15 11
% 14.21 37.70 33.88 8.19 6.01
Discuţii:
Pentru elevul sportiv asigurarea unei alimentaţii echilibrate este un element esenţial ce contribuie în
mod direct la menţinerii stării de sănătate şi la susţinerea performanţei sportive. Elementele de bază ale unei
alimentaţii echilibrate sunt reprezentate de mesele de la prânz şi seara, care competează un mic dejun
adecvat şi o gustare [6].
Micul dejun este foarte important deoarece el survine după o perioadă de absenţă a aportului
alimentar (somnul de noapte) când rezervele energetice sunt reduse prin consumului necesar menţinerii
funcţiilor vitale (metabolism bazal) [7]. După micul dejun de la orele 7.30-8.00 urmează gustarea de la ora
10.00 care contribuie la asigurarea rezervelor energetice ale organismului. Plasarea gustării în programul
zilnic se face în funcţie de momentul antrenamentului, fie cu 2 ore înainte, fie la un sfert de oră după [8].
La elevii din lotul de studiu micul dejun este frecvent absent, ca şi gustarea de la ora 10.00. Se
ajunge la o situaţiea în care efortul fizic este realizat pe un organism lipsit de rezerve energetice, ceea ce este
foarte periculos. Diferenţele nesemnificative obţinute evidenţiază o preocupare redusă a familiilor faţă de
necesităţile nutriţionale speciale ale adolescenţilor sportivi. Se impune o intervenţie atentă din partea
medicului şcolar pentru a rezolva problema şi chiar prezenţa în colectivitate a unui specialist nutriţionist.
Masa de prânz şi cina trebuie să conţină cel puţin o cruditate de sezon pe zi (asigură aportul de
vitamine, minerale), o porţie carne, peşte sau două ouă (oferă aport de proteine animale şi fier), o porţie de
cereale sau leguminoase uscate (sursă de glucide complexe) şi o anumită cantitate de grăsimi (de preferinţă
uleiul vegetal care este bogat în acizi graşi esenţiali) [9, 10]. Pornind de la aceste considerente am studiat
aportul săptămânal de ouă, legume şi paste făinoase/orez la elevii care fac sport. Rezultatele au fost
comparate cu cele obţinute de la elevii care nu fac sport, iar diferenţele obţinute au fost nesemnificative
statistic. Este o situaţie îngrijorătoare deoarece nu se acoperă necesarul nutriţional al activităţii fizice.
Consumul energetic mediu pentru 30 de minute de activitate fizică ajunge la 300 kcal pentru o
alergare pe distanţa de 15 km/oră, la 240 kcal pentru cros şi joging, la 165 kcal pentru mers pe distanţa de 7
km/oră, 350 kcal pentru tenis şi 300 kcal la nataţie [11]. Acest consum trebuie acoperit prin aport alimentar
crescut, situaţie care nu se întâlneşte la elevii sportivi chestionaţi.
Concluzii:
Rezultatele obţinute sunt îngrijorătoare deoarece elevii chestionaţi fac aceleaşi greşeli nutriţionale,
chiar daca o parte din ei fac sport şi au necesaruri nutritive crescute. Ipoteza de la care s-a pornit în relizarea
acestui studiu nu se confirmă, ceea ce este foarte grav.
Se impune realizarea unor programe nutriţionale coerente pentru elevii care fac sport şi pentru
familiile lor. De asemenea, este necesară intervenţia unui nutriţionist specializat în nutriţia sportivului pentru
a se putea evita apariţia unor probleme grav de sănătate.
Bibliografie
[1] Cascua S, Rousseau V, Alimentationpour le sportif, Paris: Ed.Amphora, 2005.
[2] Jacotot B, Campillio B, Nutrition humaine, Paris:Ed. Masson, 2003.
[3] Fredot E, Nutrition du bien-portant, Bases nutritionnelles de la diététique,Londres, Paris, New York:
Éditions Médicales Internationales, 2007.
[4] Barrault D, Hygiene de vie de l'enfant champion, Rev. Cinésiologie, 1999- nr187:157-160.
[5] Pavlica T, Radić R, Nutritional status of students in Novi Sad between 1990/91 and 2010/11, Rev.
Anthropological researches and studies, 2015- nr.5: 11-17.
[6] Apfelbaum M, Romon M, Dubus M, Diététique et nutrition, Paris: Ed.Masson, 2004.
[7] Biesalski HK, Grimm P, Atlas de poche de nutrition. Paris: Ed.Maloine, 2001.
[8] Wardlaw G, Kessel M, Perspectives in nutrition, Boston,Toronto: McGraw Hill, 2002.
[9] Jacotot B, Le ParcoJ-Cl, Nutrition et alimentation, Paris:Ed. Masson, 1992.
[10] Martin SA, Tarcea M, Nutriţia sportivului, Târgu Mureş: University Press, 2015.
[11] Chevallier L, Nutrition :principes et conseils, Paris: Ed.Masson, 2005.
208
OPTIMIZATION OF THE PREPARATION PROCESS

IN MINIBASCHETBALL BY OPERATIONAL STRUCTURES OF
COORDINATIVE TYPE
CĂTĂNESCU A.1, TOMELE S.2

1
Transylvania University of Brasov, Faculty of Physical Education and Mountain Sport
Address: Universitatea Transilvania din Braşov, Str. Colina Universităţii Nr.1, Cod Postal 500068, România
Contact address: telephone: 0735.876.016. e-mail, catanescu.andreea@unitbv.ro
2
Transylvania University of Brasov, Faculty of Physical Education and Mountain Sport
Address: Universitatea Transilvania din Braşov, Str. Colina Universităţii Nr.1, Cod Postal 500068, România
Contact address: telephone 0744404035, email, simona@tomele.ro
Abstract
Object of research. Consist in improving the training process of mini basketball players, by introducing some structures
of coordinative type, focused on: ball control when passing, reaction times, unipodale and bipodale coordination,
balance, court orientation and the ambidextrous. Hypothesis. If in the learning stage of basketball, we will use
operational structures of coordinative type, which implies most of the components of the coordinative capacity: (single
podal coordination and bi-podal coordination, balance, ball control, field orientation, ambidextrousness), then the speed
of assimilation of the technical procedures will increase significantly. Material and methods. Studying the specialty
literature, direct and indirect observation, testing methods, mathematical and tabular statistics. Results. By comparing
the results gain by at the final evaluation, by the control group and by the experimental group it was observed significant
statistic differences (p<0.001) between the two groups, for all the evaluation test realized. These results allowed us to
reject the null hypothesis and sustain that preparation programs used by us have improved the performance of the
subjects in the experimental group. Conclusions. . So after the results of the proposed experiment and submitting the
control samples at all realized tests, the subjects of the experimental group got better results, differences between the
evaluations being confirmed statistically. Also, the evaluation tests proposed are described by a progressive growth of the
number of elements proposed and tested, but also by the growth of the interaction between the components of
coordinative capacity and technical tactic elements specific to basketball.
Key words: training program, technical tactical structures, evaluation test, kids.
Intoduction
By studying the specialty literature, we consider that from all motoric qualities, the largest percent in
basketball, is the coordination in the motoric acquisition processes, in forming and perfecting the motoric
skills and understandings.
Movement coordination represents one of the most important motoric abilities, which favors precision
but also faster and more economic management of the whole movement complex. This component is tuned
to the nervous central system, which assures muscles activity.
The coordinative capacity is a “psycho motoric quality which has at the base the correlation between
the central nervous system and the skeletal muscles during movement” [1]. Introducing some coordinative
structures, in training programs, especially at mini basketball, determines an improvement o precision, field
orientation, speed and execution reaction, time reaction in offence and defense but also a better control
circulating the ball.
“Developing the movement coordination, influences positively the work of the brain, the circulatory
system and the energy transport system, develops players work capacity and leads to less exhaustion after
intellectual and physical work”[2]. Expressing the coordinative capacities is conditioned by maturity
processes, especially of the nervous system and the number of motoric skills that the subject has.
The coordinative capacities are based on: physical factors of performance, the gesture repertoire and
analysis capacity which are expressed by controlling the motoric actions and high learning capacity. The
coordinative capacities have a special role in managing some situations which demand rapid and rational
action, being of high value in injury prevention [3].
According to the specialty literature, one of the most important periods of motor development for
children, is between 9-12 years old [4, 5 6, 7].
Pre-school age 9-11 years old, is considered the age of competence and basic motor skills growth, as
well as acquiring simple gesture skills, with important role in future training. At this age, athletes expression
on the filed regards directly to the simple elements: catch, pass, dribble, hoop shooting, 2-3 player
combination, offence and defense combinations, adding to these, movement and execution speed, balance,
field orientation, ambidextrousness, pass control, dribbling control, action precision, etc.
209
TACTICAL
TRAINING 10% ACTIONS IN OFFENSE AND
DEFENSE
TECHNICAL 20 % ACTIONS WITH MORE

TRAINING PLAYERS
30% INDIVIDUAL ACTIONS
20% MOTOR SKILLS
Agilitaty - Balance - Coordination - Speed
FUNDAMENTAL
ASPECTS 20% SPECIFIC ABILITIES
Fundamental position with and without ball
Field orientation- Jumping
Dribbling – Catch and pass – Hoop shooting
Fig.nr.1.Training stage of the fundamental abilities in mini basketball level(9-

11 years old) [8]
So we can say that the level of coordination reflects the capacity to execute movements with
different degrees of difficulty, fast, with high precision and efficiency, according to the specific training
objectives. It is considered that an athlete with good coordination is capable to execute a skill without
mistake and quickly resolve a training duty which he is unexpectedly required [9].
Material and methods

a. Period and place of the research
The experiment took place for one year (2014, September – 2015, august), in the Gym of „George
Baritiu” Univesity(the Gym has 6 lateral panels and 2 portable ones), of Brasov, Str. Lunii 6. On this
experiment have participated a sample of 24 children (12 boys which were part of the witness group, players
of “Asociatia Baschet Club Galactica din Brasov” and 12 from the experimental group, registered players to
“Asociaţia Baschet Club Magic Kids, din Brasov”.
So the witness group trained with the classical method according to the coach plan, and the
experimental group have followed the training programs with coordination content, made by us. A number of
four trainings per week took place, each one 90 minutes long. To control the maturity effect and to follow the
way the evolution of the children differed depending on the affiliation group, two groups have been formed(
experimental/ witness group). Initial testing of both groups was realized in the 4th of September, and the final
testing on the 25th of September. Both groups had the same testing conditions.
b. Tests applied
The performed tests with the witness group as well as with the experimental group included four
technical tests, specific to basketball, all having elements of: ball control, balance, coordination, filed
orientation, precision, ambidextrousness, etc.) in a regime of speed, power and stamina.
 Test nr.1. “Little marathon with a ball”. Seconds are recorded. We measure the following
coordinative components: ball control, balance, field orientation and ambidextrousness.
 Test nr.2. “Little marathons with two balls”. Seconds are recorded. We measure the following
coordinative components: ball control, balance, special-time orientation and ambidextrousness.
 Test nr.3.”Free shots, executed with self-tracking”. The number of the scored hoops and time
achieved are recorded. . We measure the following coordinative components: balance, precision in
free shooting, execution and reaction speed, single and bi-podal coordination. The evaluation was
realized based on a report of the time consumed and the number of correct throws from 10 tries.
 Test nr.4. “Throws from 3 positions circuit”. We recorded the number of tries made from the 3
positions and noted the time it was achieved. We measure the following coordinative components:
coordination, balance, distributive attention, ball control, execution speed.
Training program model, implemented in the experimental group (according to table 1)
210
Table 1.Means of actuation from the mini basketball training program

Means of actuation Dose
Specific warm-up
From standing apart posture, then close , maneuver the ball around the head, trunk, hip,
ankle, legs; for starters slower than faster 10’
Dribbling with the right comeback with the left executed from: slow running, back running,
ankle movement, knees up, jumped step, etc.
Ex. 1. Around the gym, dribble with a turn and throw to the basket- 2x to the right and 2x to 10’
the left( 24 throws- from dribbling
Ex.2.Relation forward-defender (one on one) on the longitudinal ½ right side of the court. 5’
The defender is passive and the throw will be executed form dribbling.
Ex.3. 10 free throws are executed from 5 different positions- with partner 10’
Ex.4. System of traveling with the ball, turns and basket throws from dribbling (all work on 5’
central corridor)
Ex.5. 10 free throws are executed with changing of the panel 5’
(alternating).
Ex.6. System: dribbling, turns, basket throws from jumping – throw once at a time at the 6 10’
lateral panels to the right with the right hand, 2x to the left and 2x to the right (24 throws).
Ex.7.System: dribbling with the right hand, with the left hand, with a turn in the direction of 10’
the poles, on the central corridor, finishing on the left and right, throw from dribbling.
Ex.8. System of throwing and dribbling with turning at the 6 panels: 2x right and 2x left,( 24 10
throws at a semi distance)
Ex.9.Execute 10 x 2 free throws with panel changing 5’
Ex.10. The forward- defender relationship on the center corridor, finishing on one side then 5’
the other( left and right); active defense
Ex.11. Little marathon with a ball and little marathon with two balls 5’
Results and Discussions

Test nr.1. Little marathon with a ball
Analyzing the data from the initial evaluation, at “Little marathon with a ball”, it was found that the
athletes of the experimental group obtained results whose average value was 29,81, while the athletes of the
control group have obtain results whose average value was 30,44. The difference between the two averages
obtained at the initial evaluation, for the witness group and for the experimental group is not statistically
significantly (t = 1,240 at p > 0,05).
At the final evaluation at the test “Little marathon with a ball” was established that the athletes of the
experimental group have obtained better results, the average value being 26,93, while the athletes of the
control group have obtained results with the average value of 29,40. So the final average values of the
witness group and experimental group, show a significant statistic difference (t = 5,810 for p < 0.05), which
allows us to state that the mean of actuation, used in training determines improvement of the results of the
subjects from the experimental group at this test (according to table 2).
Table 2.Control group statistic results compared to the experimental results at the test” Little marathon with
a ball”
Little marathon with a ball
T.I. T.F.
Experimental gr. 29,81 26,93
Witness gr. 30,44 29,40
Difference 0.6 2.47
t - calculated 1.240 5.810
p p > 0,05 p < 0,001
Test nr. 2. „Little marathon with two balls”

Analyzing the data from the initial evaluation, test nr.2, it was found that the athletes of the
experimental group obtained results whose average value was 43,331, while the athletes of the control group
have obtain results whose average value was 43,21. The difference between the two averages obtained at the
211
initial evaluation, for the witness group and for the experimental group is not statistically significantly (t =
0,437 at p > 0,05).
At the final evaluation at the test nr. 2 was established that the athletes of the experimental group have
obtained better results, the average value being 38,87, while the athletes of the control group have obtained
results with the average value of 42,24. So the final average values of the witness group and experimental
group, show a significant statistic difference (t = 2,362 for p < 0.05), which allows us to state that the mean
of actuation, used in training determines improvement of the results of the subjects from the experimental
group at this test ( according to table 3).
Table 3.Control group statistic results compared to the experimental results at the test” Little marathon with
two balls”
Little marathon with two balls
T.I. T.F.
Experimental gr. 43.33 38.87
Witness gr. 43.21 42.24
Difference 0.76 3.37
p p > 0,05 p < 0,05
Test nr.3. „Free throws executed with self-tracking”

Analyzing the data from the initial evaluation, test nr.3( the evaluation was made base on a report
from time consumed and correct free throws from 10 tries), it was found that the athletes of the experimental
group obtained results whose average value was 43,331, while the athletes of the control group have obtain
results whose average value was 16,95.The difference between the two averages obtained at the initial
evaluation, for the witness group and for the experimental group is not statistically significantly (t =1,246 at
p > 0,05).
At the final evaluation at the test nr.3 was established that the athletes of the experimental group
have obtained better results, the average value being 9,99, while the athletes of the control group have
obtained results with the average value of 17,16. So the final average values of the witness group and
experimental group, show a significant statistic difference (t = 7,258for p < 0.0001), which allows us to state
that the mean of actuation, used in training determines improvement of the results of the subjects from the
experimental group at this test (according to table 4).
Table 4.Control group statistic results compared to the experimental results at the test” Free throws with
self-tracking”
Free throws with self-tracking
T.I. T.F.
Witness gr. 19.38 17.16
p p > 0,05 p < 0,001
Test nr. 4. „Throws from 3 positions”

At the circuit with throws from 3 positions (test nr.4), the subjects of the experimental group have
obtained at the initial evaluation an average result of 18,40. At the initial evaluation the subjects of the
witness group have obtained an average value of 15,71. The comparison between the results at the initial
evaluation between the witness group and the experimental group shows no significant statistical difference
between the two groups (t = 1,157 for p > 0,05), so the selection for both groups was fairly made.
In consequence, the possible differences, at the final evaluation, between the two researched groups
(witness and experimental) are probably induced by using the described operational structures in the training
program.
At the final evaluation, at the circuit with throws form 3 positions the subjects of the experimental
group have obtained an average result of 4,63 while the subjects form the witness group have obtained an
average result of 13,85. The comparison between the obtained results at the final evaluation, show a
212
significant statistic difference (t = 6,781, p < 0.001), which allowed us to reject the null hypothesis and state
that the training programs used by us have improved the performances of the subjects from the experimental
group (according to table 5).
Table 5. Control group statistic results compared to the experimental results at the test „ Circuit with
throws from 3 positions”
Circuit with throws from 3 positions
T.I. T.F.
Witness gr. 15.71 13.85
p p > 0,05 p < 0,001
Conclusions
1. Regarding the evolution of the experimental group, we have to remark the fact that the experimental
group presents significant improvement of the coordinative capacity between the moment of the
initial evaluation and to the final evaluation(p< 0.001)( in what regards single and bi podal
coordination, balance, ball control, reaction times, field orientation, and ambidextrousness).
2. As the interaction between the improvement of the coordinative capacity and the technical tactic
elements specific to basketball grows, we remark the growth of the inhomogeneous experimental lot,
being so revealed, the interaction between the components of the coordinative capacity and the
technical tactic acquisitions from basketball.
3. So after the proposed experiment the compared obtained results at the final evaluation, by the
witness group and by the experimental group show there are significant statistical differences (p <
0.001) between the two groups, for all the evaluation events realized. These results allowed us to
reject the null hypothesis and stat that the training programs used by us have improved the
performance of the subjects from the experimental group.
Many thanks
Heartfelt thanks to the coaches of the two teams.
Conflicts of interest
Nothing to declare.
References
[1] Tudor V, Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare – componente ale capacităţii motrice,
Bucureşti, 1999:121.
[2] Ivanović M, Ivanović U, The relation between the motion coordination, volume and body mass of 11-12
year-old female basketball players Series: Physical Education and Sport Vol. 9, No 2, 2011: 131 – 140.
[3] Stănciulescu R, Capacităţile coordinative - componente de bază al pregătirii fizice în Academia Forţelor
Terestre.
[4] Balyi I, Sport System Building and Long-term Athlete Development in British Columbia. Canada: Sports
Med BC, 2001.
[5] Viru A, Adaptation in sports training. CRC Press, Boca Raton, 1995: 110.
[6] Wenger HA, McFayden PF, McFayden RA. Physiological Principles of Conditioning. In Zachazewski et
al. eds. Athletic Injury and Rehabilitation. Philadelphia: W.B. Saunders, 1996:. 189- 205.
[7] Rusu F, Baciu A, Şanta C, Teoria şi metodica antrenamentului sportiv, 2009: 73.
[8] Nash SJ, Coaches manual Youth Basketball,, Basketball Athlete Development Model, the Canadian,
2004.
[9] Harre D, Principles of Sports Training, Berlin: Sportverlag, 1982.
213
OPTIMIZAREA PROCESULUI DE PREGĂTIRE

ÎN MINIBASCHET PRIN STRUCTURI OPERAŢIONALE DE TIP
COORDINATIV
CĂTĂNESCU A.1, TOMELE S.2

1
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane
Adresa: Universitatea Transilvania din Braşov, Str. Colina Universităţii Nr.1, Cod Postal 500068, România
Adresă de contact: telefon: 0735.876.016. e-mail, catanescu.andreea@unitbv.ro
1
Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane
Adresa: Universitatea Transilvania din Braşov, Str. Colina Universităţii Nr.1, Cod Postal 500068, România
Adresă de contact: telefon: 0744404035, email, simona@tomele.ro
Rezumat
Scopul cercetării. Constă în îmbunătăţirea procesului de antrenament la jucătorii de minibaschet, prin introducerea unor
structuri de tip coordinativ, cu accent pe: controlul mingii în pasare, dribling şi aruncare, timpii de reacţie, coordonarea
uni şi bipodală, echilibrul, orientarea în teren şi ambidextria. Ipoteza. Dacă în etapa de învăţare a baschetbalistului, vom
utiliza structuri operaţionale de tip coordinativ care implică, cele mai multe dintre componentele capacităţii coordinative:
(coordonarea uni şi bipodală, echilibrul, controlul mingii, timpii de reacţie, orientarea în teren, şi ambidextria), atunci,
viteza de însuşire a procedeelor tehnice va creşte simţitor. Material şi metode. Studierea literaturii de specialitate,
observaţia directă şi indirectă, metoda testelor, statistico-matematică şi tabelară. Rezultate. În urma comparaţiei dintre
rezultatele obţinute la evaluarea finală, de către grupa martor şi de către grupa experimentală se observă că, există
diferenţe semnificative statistic (p < 0.001) între cele două grupe, pentru toate probele de evaluare realizate. Aceste
rezultate ne-au permis să respingem ipoteza de nul şi să afirmăm că, programele de pregătire utilizate de noi au
îmbunătăţit performanţele subiecţilor grupei experimentale. Concluzii. Astfel în urma experimentului propus şi susţinerii
probelor de control la toate testele realizate, subiecţii grupei experimentale au obţinut rezultate mai bune, diferenţele
dintre evaluări fiind confirmate statistic. De asemenea, testele de evaluare propuse sunt caracterizate printr-o creştere
progresivă a numărului de elemente propuse şi testate, dar şi de creşterea interacţiunii dintre componentele capacităţii
coordinative şi elementele tehnico-tactice specifice baschetului.
Cuvinte cheie: program de pregătire, structuri tehnico-tactice, teste de evaluare.
Introducere
În urma studierii literaturii de specialitate, considerăm, că dintre toate calităţile motrice, ponderea cea
mai mare în jocul de baschet, o are coordonarea în procesele de achiziţie motrică, în formarea şi
perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice.
Coordonarea mişcărilor reprezintă una dintre cele mai importante abilităţi motrice, care favorizează
precizia dar şi gestionarea cât mai rapidă şi economică a întregului complex de mişcări. Acesta componentă
este legată de sistemul nervos central, care asigură activitatea muşchilor.
Capacitatea coordinativă este o „calitate psihomotrică care are la bază corelaţia între sistemul nervos
central şi musculatura scheletică în timpul efectuării unei mişcări”[1]. Introducerea unor structuri de tip
coordinativ, în programele de pregătire, mai ales la nivel de minibaschet, determină o îmbunătăţire a
preciziei, a orientării în teren, a vitezei de reacţie şi execuţie, a timpilor de reacţie în fazele atac şi apărarea,
dar şi un control mai bun la nivel de circulaţie al mingii.
„Dezvoltarea coordonării mişcărilor, influenţează pozitiv munca creierului, a sistemului circulator şi
sistemul de transport al energiei, dezvolta capacitatea de munca a sportivilor şi duce la o epuizare mai mica
după munca intelectuală şi fizică” [2]. Exprimarea capacităţilor coordinative este condiţionată de procesele
de maturizare, în special a sistemului nervos şi de numărul de deprinderi motrice pe care le stăpâneşte
subiectul.
Capacităţile coordinative se bazează pe: factorii fizici ai performanţei, repertoriul de gesturi şi
capacitatea de analiză şi se exprimă prin stăpânirea acţiunilor motrice şi pe capacitatea crescută de învăţare.
Capacităţile coordinative au un rol deosebit în gestionarea unor situaţii care cer acţiune rapidă şi raţională,
fiind de o mare valoare în prevenirea accidentelor [3].
Conform studierii literaturii de specialitate, una dintre cele mai importante perioade de dezvoltare
motorie pentru copii, este vârsta cuprinsă între 9 -12 ani [4, 5, 6, 7].
Vârstă şcolară 9-11 ani, este considerată vârsta dezvoltării unui bagaj de priceperi şi deprinderi motrice
de bază şi specifice, cât şi achiziţionarea unor abilităţi gestice simple, cu rol determinant în pregătirea
viitoare. La această vârstă, exprimarea sportivilor în teren face trimitere directă la elementele simple:
prindere, pasare, dribling, aruncare la coş, combinaţii de 2 - 3 jucători, acţiuni în atac şi apărare, la acestea,
214
dăugându-se viteza de deplasare, de execuţie, echilibrul, orientarea în teren, ambidextria, controlul pasei,
controlul driblingului, precizia în acţiuni, etc.
Fig.nr.1.Stadiu de antrenare a abilităţilor fundamentale la nivel de minibaschet (9-11 ani) [8]
Astfel, putem spune că nivelul de coordonare reflectă capacitatea de a executa mişcări cu diferite grade
de dificultate, rapid, cu precizie şi eficienţă mare, în concordanţă cu obiectivele specifice de antrenament. Se
consideră că un sportiv cu coordonare bună, e capabil sa execute o deprindere fără greşeală şi să rezolve
rapid o sarcină de antrenament la care este supus pe neaşteptate [9].
2. Materiale şi metode
a. Perioada şi locul cercetării
Experimentul s-a desfăşurat pe o perioadă de un an (2014, septembrie - 2015, august), în sala de sport
a Universității „George Bariţiu” (sala dispune de 6 panouri laterale şi de 2 panouri portabile), din Braşov de
pe Str. Lunii nr.6. La acest experiment au participat un eşantion de 24 de copii (12 băieţi care fac parte din
grupa martor, jucători la Asociatia Baschet Club Galactica din Brașov şi 12 din grupa experimentală ),
aceştia din urmă fiind jucători legitimaţi la Asociaţia Baschet Club Magic Kids, din Braşov.
Astfel, grupa martor s-a antrenat prin metoda clasică conform planificării antrenorului, iar grupa
experimentală a urmat programele de pregătire cu conţinuturi de tip coordinativ, elaborate de noi. S-au
desfăşurat un număr de patru antrenamente pe săptămână, cu o durată de 90 minute. Pentru a putea controla
efectul de maturare şi a urmări modul în care evoluţia copiilor a diferit în funcţie de grupa de apartenenţă s-au
folosit două grupuri (experimental / grupă martor). Testarea iniţială a ambelor grupe s-a realizat in data de 4
septembrie, iar testarea finală pe 25 august. Ambele grupe au avut aceleaşi condiţii de testare.
b. Teste aplicate.
Testările efectuate atât cu grupa martor cât şi cu cea experimentală au cuprins patru teste tehnice,
specifice jocului de baschet, toate având în compoziţie, elemente de: control al mingii, echilibru, coordonare,
orientare în teren, precizie, ambidextrie, etc.), în regim de viteză, forţă, rezistenţă.
 Testul nr.1. „Micul maraton cu o minge”. Se înregistrează secundele. Se evaluează următoarele
componente coordinative: controlul mingii, echilibrul, orientare în teren, şi ambidextria.
 Testul nr.2. „Micul maraton cu două mingi”. Se înregistrează secundele. Se evaluează următoarele
componente coordinative: controlul mingii, echilibrul, orientare spaţio - temporală şi ambidextria.
 Testul nr.3. „Aruncări libere, executate cu urmărire proprie”. Se înregistrează numărul de coşuri
marcate şi timpul realizat. Se evaluează următoarele componente coordinative: echilibrul, precizia în
aruncările libere, viteza de reacţie şi execuţie, coordonarea uni şi bipodală. Evaluarea s-a realizat pe
baza unui raport, dintre timpul consumat şi numărul de aruncări corecte din 10 încercări.
 Testul nr.4. „Circuit cu aruncări din 3 poziţii”. Se înregistrează numărul de coşuri marcate din cele 3
poziţii şi se notează timpul în care s-au realizat. Se evaluează următoarele componente coordinative:
coordonarea, echilibrul, atenţia distributivă, controlul mingii, viteza de execuţie.
Model de program de antrenament, implementat la grupa experimentală (conform tabelului 1).
215
Tabelul 1.Mijloacele de acţionare din programul de antrenament la minibaschet

Mijloace de acţionare Dozare
Incălzire specifică 10'
Din stând depărtat, apoi apropiat se execută mânuirea mingii în jurul capului, trunchiului,
bazinului, gleznei, picioarelor, pentru început mai lent iar apoi din ce în ce mai rapid.
Dribling cu dreapta revenire cu stânga executate din: alergare uşoară, alergare cu spatele, joc
de glezne, genunchii sus, pas săltat, etc.
Ex. 1. În jurul sălii, dribling cu piruetă şi aruncare la coş – de 2x spre dreapta şi de 2x spre 10’
stânga (24 de aruncări - din dribling).
Ex.2. Relaţia atacant apărător (unu la unu) pe ½ longitudinală a terenului pe partea dreaptă. 5’
Apărător este pasiv iar aruncarea se va executa din dribling.
Ex.3. Se execută 10 aruncări din 5 poziţii diferite – cu partener. 10’
Ex.4. Complexe de deplasare cu mingea, piruete şi aruncare la coş din dribling (se lucrează 5’
pe culoarul central).
Ex.5. Se execută 10 aruncări libere cu schimbarea panoului (alternativ). 5’
Ex.6. Complex: dribling, piruetă, aruncare la coş din săritură – se aruncă pe rând la cele 6 10’
panouri laterale spre dreapta cu mâna dreaptă şi apoi spre stânga cu mâna stângă, de 2x spre
stânga şi de 2x spre dreapta (24 aruncări).
Ex.7.Complex: dribling cu mâna dreaptă, cu mâna stângă, cu piruetă în dreptul jaloanelor, pe 10’
culoarul central, cu finalizare pe stânga şi dreapta, aruncări din dribling.
Ex.8. Complex de aruncare şi dribling cu piruetă la cele 6 panouri: 2x spre dreapta şi de 2x 10
spre stânga, (24 aruncări de la semidistanţă).
Ex.9.Se execută 10 x 2 aruncări libere cu schimbarea panourilor. 5’
Ex.10. Relaţia atacant – apărător pe culoarul central, cu finalizare pe o parte şi alta (stânga şi 5’
dreapta) apărare activă.
Ex.11.Micul maraton cu o minge, apoi cu două mingi. 5’
3. Rezultate şi discuţii
Testul nr.1. „Micul maraton cu o minge”
Analizând datele de la evaluarea iniţială, la „Micul maraton cu o minge”, se constată că sportivii
grupei experimentale obţin rezultate a căror valoare medie este de 29,81, în timp ce sportivii grupei de
control au obţinut rezultate a căror valoare medie este de 30,44. Diferenţa dintre cele două medii obţinute la
evaluarea iniţială, pentru grupa martor şi pentru grupa experimentală, nu este semnificativă statistic (t =
1,240 la p > 0,05).
La evaluarea finală la testul „Micul maraton cu o minge”, se constată că sportivii grupei
experimentale au obţinut rezultate mai bune, valoarea medie fiind de 26,93, în timp ce sportivii grupei de
control au obţinut rezultate a căror valoare medie este de 29,40. Astfel valorilor medii finale, ale grupei
martor şi ale grupei experimentale, arată o diferenţă semnificativă statistic (t = 5,810 pentru p < 0.001), ceea
ce ne permite să afirmăm că mijloacele de acţionare, utilizate în pregătire determină îmbunătăţirea
rezultatelor subiecţilor din grupa experimentală la această probă (conform tabelului 2).
Tabelul 2. Rezultatele statistice comparative ale grupei de control şi ale grupei experimentale la proba
„Micul maraton cu o minge”
Micul maraton cu o minge
T.I. T.F.
Gr. experimentală 29,81 26,93
Gr. martor 30,44 29,40
Diferenţă 0.6 2.47
t - calculat 1.240 5.810
p p > 0,05 p < 0,001
Testul nr. 2. „Micul maraton cu două mingi”

Analizând datele de la evaluarea iniţială, la testul nr.2, se observă că sportivii grupei experimentale
obţin rezultate a căror valoare medie, este de 43,33, în timp ce sportivii grupei de control au obţinut rezultate
216
a căror valoare medie este de 43,21. Diferenţa dintre cele două medii obţinute la evaluarea iniţială, pentru
grupa martor şi pentru grupa experimentală, nu este semnificativă statistic (t = 0,437 la p > 0,05).
La evaluarea finală la testul nr.2, se constată că sportivii grupei experimentale obţin rezultate mai
bune, a căror valoare medie este de 38,87, în timp ce sportivii grupei de control au obţinut rezultate a căror
valoare medie este de 42,24. Analiza valorilor finale ale grupei martor şi ale grupei experimentale arată că
există o diferenţă semnificativă statistic (t = 2,362 pentru p < 0.05), ceea ce ne permite să afirmăm că
structurile operaţionale utilizate în pregătire determină îmbunătăţirea rezultatelor subiecţilor din grupa
experimentală la proba „Micul maraton cu două mingi” (conform tabelului 3).
„Micul maraton cu două mingi”
Micul maraton cu două mingi
T.I. T.F.
Gr. experimentală 43.33 38.87
Gr. martor 43.21 42.24
t - calculat 0.437 2.362
p p > 0,05 p < 0,05
Testul nr.3. „Aruncări libere executate cu urmărire proprie”

Analiza rezultatelor obţinute de sportivii grupei experimentale la testul nr.3, evaluarea este efectuată
pe baza unui raport dintre timpul consumat şi numărul de aruncări corecte din 10 încercări), arată că la
evaluarea iniţială sportivii din grupa experimentală au obţinut rezultate a căror valoare medie este de 16,95.
Sportivii din grupa martor au obţinut rezultate a căror medie este de 19,38. Diferenţa dintre cele două medii
obţinute la evaluarea iniţială, pentru grupa martor şi pentru grupa experimentală, nu este semnificativă
statistic (t = 1,246 la p > 0,05).
La evaluarea finală s-au obţinut rezultate mai bune, valoare medie ajungând la 9,99 pentru sportivii
din grupa experimentală şi la 17,16 pentru sportivii din grupa de control. Pentru a evalua semnificaţia
diferenţei dintre mediile obţinute la evaluarea finală de către cele două grupuri (experimental şi martor), am
realizat testul t şi am determinat o diferenţă semnificativă statistic (t = 7,258 pentru p < 0.001), (conform
tabelului 4).
Tabelul 4.Rezultatele statistice comparative ale grupei de control şi ale grupei experimentale la proba
aruncări libere executate cu urmărire proprie
Aruncări libere executate cu urmărire proprie
T.I. T.F.
Gr. martor 19.38 17.16
t - calculat 1.256 7.258
p p > 0,05 p < 0,001
Testul nr. 4. „Aruncări din 3 poziţii”

La circuitul cu aruncări din 3 poziţii, (testul nr.4) subiecţii grupei experimentale au obţinut la
evaluarea iniţială rezultate a căror valoare medie a fost de 18,40. La evaluarea iniţială subiecţii grupei martor
au obţinut valori a căror medie a fost de 15,71. Comparaţia dintre rezultatele obţinute la evaluarea iniţială de
către grupa martor şi de către grupa experimentală arată că nu există o diferenţă semnificativă statistic între
cele două grupe evaluate (t = 1,157 pentru p > 0,05), deci repartizarea subiecţilor în cele două grupe a fost
corect realizată. În consecinţă, posibilele diferenţe apărute la evaluarea finală, între cele două grupe ale
cercetării (martor şi experimentală) sunt foarte probabil induse de utilizarea în programul de pregătire a
structurilor operaţionale descrise.
La evaluarea finală, la circuitul cu aruncări din 3 poziţii subiecţii grupei experimentale au obţinut
rezultate a căror valoare medie a fost de 4,63, în timp ce subiecţii grupei martor au obţinut valori a căror
medie a fost de 13,85. Comparaţia dintre rezultatele obţinute la evaluarea finală, de către grupa martor şi de
către grupa experimentală arată o diferenţă semnificativă statistic (t = 6,781, p < 0.001), ceea ce ne permite
217
să respingem ipoteza nulă şi să afirmăm că programele de pregătire utilizate de noi au îmbunătăţit

performanţele subiecţilor grupei experimentale (conform tabelului 5).
„Circuit cu aruncări din 3 poziţii”
Circuit cu aruncări din 3 poziţii
T.I. T.F.
Gr. martor 15.71 13.85
t - calculat 1.157 6.781
p p > 0,05 p < 0,001
4. Concluzii
1. În ceea ce priveşte evoluţia grupului experimental, trebuie remarcat faptul că grupa experimentală
prezintă îmbunătăţiri semnificative ale capacităţii coordinative între momentul evaluării iniţiale şi cel
al evaluării finale (p< 0.001), în ceea ce priveşte (coordonarea uni şi bipodală, echilibrul, controlul
mingii, timpii de reacţie, orientarea în teren, şi ambidextria).
2. Pe măsură ce interacţiunea dintre îmbunătăţirea capacităţii coordinative şi elementele tehnico-tactice
specifice baschetului creşte, se remarcă şi creşterea neomogenităţii lotului experimental, fiind astfel
relevată, interacţiunea dintre componentele capacităţii coordinative şi achiziţiile tehnico-tactice din
baschet.
3. Astfel în urma experimentului propus rezultatele comparative obţinute la evaluarea finală, de către
grupa martor şi de către grupa experimentală arată că există diferenţe semnificative statistic (p <
0.001) între cele două grupe, pentru toate probele de evaluare realizate. Aceste rezultate ne-au
permis să respingem ipoteza de nul şi să afirmăm că programele de pregătire utilizate de noi au
îmbunătăţit performanţele subiecţilor grupei experimentale.
Mulţumiri
Sincere mulţumiri doamnelor şi domnilor antrenori ale celor două echipe.
Nu există conflicte de interes.
Bibliografie
[1] Tudor V, Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare – componente ale capacităţii motrice,
Bucureşti, 1999:121.
[2] Ivanović M, Ivanović U, The relation between the motion coordination, volume and body mass of 11-12
year-old female basketball players Series: Physical Education and Sport Vol. 9, No 2, 2011: 131 – 140.
[3] Stănciulescu R, Capacităţile coordinative - componente de bază al pregătirii fizice în Academia Forţelor
Terestre.
[4] Balyi I, Sport System Building and Long-term Athlete Development in British Columbia. Canada: Sports
Med BC, 2001.
[5] Viru A, Adaptation in sports training. CRC Press, Boca Raton, 1995: 110.
[6] Wenger HA, mcfayden PF, mcfayden RA. Physiological Principles of Conditioning. In Zachazewski et
al. Eds. Athletic Injury and Rehabilitation. Philadelphia: W.B. Saunders, 1996:. 189- 205.
[7] Rusu F, Baciu A, Şanta C, Teoria şi metodica antrenamentului sportiv, 2009: 73.
[8] Nash SJ, Coaches manual Youth Basketball,, Basketball Athlete Development Model, the Canadian,
2004.
[9] Harre D, Principles of Sports Training, Berlin: Sportverlag, 1982.
218
EFFICIENCY OF ACADEMIC YEAR STRUCTURE ADAPTED TO

CURRICULA FOR ALTERNATIVE FORMS OF EDUCATION
FETESCU S. 1
1
”Alexandru Ioan Cuza” University Iași, Faculty of Physical Education and Sport – Interdisciplinary
Research Centre in Human Movement Science, str. Toma Cozma, nr. 3, Iași, cod 700554, România
Tel: (40) 0232-201026, e-mail: fetsava@yahoo.com
Abstract
An academic year represents the period of activity within higher education establishments. The structure of the
academic year is based on a curriculum elaborated according to the type of higher education institution, the specialty,
and the form of education. For the full-time type, the academic year is traditionally structured on semesters, training periods,
exam sessions, practice periods, and holidays. Within curricula for alternative forms of education (distance learning and part-
time learning), it is necessary to adapt this structure by the particularities of didactic process, by the particularities of students,
and by those of the specialty (“physical education and sport”, in our case). Following thorough personal research, an academic
year structure was established, adapted to this type of curriculum. This structure comprises two semesters, each with two
phases: phase I (divided into three training modules, each ending with a mid-term exam session) and phase II (that includes
the exam session and, toward the end of the academic year, two re-examination sessions). This structure has been
implemented for 13 years for the bachelor studies curriculum (specialty “physical education and sport”) at the Faculty of
Physical Education and Sport Iași, for both distance and part-time learning. The purpose of my research was to increase the
efficiency of the training process, to make the time of students and of the establishment more productive, and to encourage
better performance by students (for both mid-term and final exams). The academic year structure adapted as such within the
bachelor studies curriculum (specialty “physical education and sport”) for alternative forms of education was meant to
encourage more students to attend face to face activities, in order to improve their academic performances. Hence, students
also have the time to accomplish other tasks in their life (considering that most of them are already adults with
responsibilities). In our scientific approach we conducted in 2009-2010, an experiment on two groups of students: a
control group, consisting of 75 students full-time, and experiment group, composed of 65 students distance learning. I
also applied two questionnaires on a number of 93 students from distance learning. In my scientific endeavour, I used a
series of methods: bibliographic study, observation, survey, experiment, statistical processing, analysis, and interpretation of
data. Following my survey and experiment, I found that this academic year structure is 83.7% suitable for students’
possibilities, while good results obtained at final examinations are similar to those of full-time students (7.75 for the full-time
group and 7.45 at the experimental group; hence, the difference is insignificant: t=0.77, P<0.05-0.01). It may be concluded
that this structure used for alternative forms of education (specialty “physical education and sport”) has proven to be efficient.
Furthermore, I posit that this academic year structure can also be used within curricula for other specialties (adapted as
necessary, of course).
Keywords: distance learning, part-time learning, alternative forms of education, physical education and sport, didactic
process, academic year
Introduction
In a society based on knowledge, on performance, activities conducted in all fields cannot attain their
goals without a highly skilled labour force, permanently anchored in the present and ready to face the
challenges of the future. For instructing the various categories of population, society has created an adequate
educational system. This system must provide to individuals a variety of training programs, depending on
their abilities and on social demands, as well as programs meant to instruct various categories of individuals.
Each individual has to go through several stages in his life, more or less common to those of other
individuals. During the first stage of life (called the age of initial formation), each individual improves his
basic and professional instruction. In the subsequent period of life, the individual as an adult completes his
professional career, starts a family, and applies a series of other projects. The educational system must be
present in the life of each citizen throughout his active life. It must support him in his intentions of becoming
better, of advancing his instruction level, and of reconverting professionally. Not all members of a society go
through all these stages identically; for various reasons, some delay them. For this category of people, the
educational system must be ready to give a “second chance”.
For those past the age of initial formation and for ensuring the lifelong learning of those involved
within professional activities of various sectors in progress, the educational system of different degrees must
provide adult-specific training programs and implement a management of instruction activities adapted to the
particularities of specialties and of students. Such programs addressed to adults can also be conducted
through alternative forms of education such as distance learning and part-time learning (DL, PTL); they have
in common certain flexibility in the training program, but not tolerance [2, 5].
219
Such an academic training program for the “physical education and sport” specialty was
implemented at the Faculty of Physical Education and Sport (FEFS) Iași. Bachelor programs have been
organized for the training of specialists, through both forms of alternative education: 1998-2005, through
DL; 2005-2012 through PTL. During this period, the didactic process had an adapted structure of the
academic year, without losing the reference points of the full-time academic year structure.
Theoretical argumentation
An academic year represents the period of activity within higher education establishments. The
structure of the academic year is based on a curriculum elaborated according to the type of higher education
institution, the specialty, and the form of education [9].
The full-time academic year is divided into two semesters of 14 weeks each. Within each semester, there
are periods of didactic activity, which take most of the duration of a semester, as well as exam sessions, a re-
examination session, and other practical activities. Between the second semester and at the end of the academic
year, holidays are scheduled. There is also a holiday toward the end of the first semester, (winter holidays). There
are also days off on various occasions. All these aspects must be taken into account when scheduling all forms of
didactic activities, comprised within the curriculum for each semester.
The didactic unit within the academic year is the semester. During each semester, there are periods for
various types of didactic activities for certain disciplines, according to the curriculum. These activities require a
schedule. The schedule is the instrument through which instruction time is allotted to students and to the
teaching staff in order to conduct teaching/learning activities distributed on lessons (courses) [1]. Through
the number of hours per weeks, semesters, and academic years, the curriculum is the basis for daily and
weekly planning of students within a study year, expressed by the schedule. For setting the schedule specific
to a certain academic year, it is also necessary to know the number of groups within a year, in order to
conduct various types of didactic activity specific to faculties of physical education and sport: courses,
seminars, laboratories, practical papers, and practical activities.
Hypothesis
Concerning the educational process specific to distance learning and part-time learning, it has been
proven that the classical structure of full-time academic year does not correspond to the particularities of
these learning forms, of their students, and of the specialty. After analysing carefully each category of
particularities, we believed it was necessary to adjust – among others – the structure of the academic year for
the bachelor studies, for the “physical education and sport” specialty conducted through distance and part-
time learning.
Hence, we started from the following hypothesis: the division of each academic semester into two
phases, with all activities scheduled as modules in the first phase and a mini exam session at the end of each
module for assessing the results to disciplines covered, resuming activities at all disciplines within the
semester in question as a session of exams, and scheduling two re-examination sessions for all academic
disciplines (one before the summer holiday and the second one in the autumn), all of these enable the
DL/PTL students to attend the activities scheduled and to obtain good results at evaluations, comparable
with those of full-time students within the same specialty.
Methods
In our study, conducted in the period 2009-2010, we used a set of research methods to assess the
validity of aspects stated in the hypothesis:
1. Analysis, synthesis, and generalization of literature review data.
2. Examination of working documentation (planning, inventorying, assessing, and totalizing)
within the learning process involving students of physical education and sport faculties.
3. Sociological survey.
Particular elements for the design and implementation of an adapted instruction activity management
model
In order to structure a model of instruction activity management, adapted to bachelor studies for the
“physical education and sport” specialty, conducted through DL/PTL alternative forms of education, it was
necessary to know all particular elements of such a program. Hence, literature review shows that the most
obvious particularity of DL/PTL forms is their flexibility concerning the organization of didactic process,
without lowering their quality. Furthermore, the most important particularity of bachelor studies in the
“physical education and sport” specialty is the presence of a consistent volume of time allotted to practical
activities, necessary for acquiring specialized motor skills. This type of activity can only be conducted
through direct contact between the student and the teaching staff member.
Particularities of students using curricula specific to alternative forms of education
220
Another component involved in the instructive-educative process, around which all the other
components of such a program, is represented by students. They make up a particular category of students,
with specific aspects differentiating them from full-time students.
Whereas there are DL and PTL forms available for teenagers, statistics shows [7] that over 80% of
students that choose alternative forms of education are adults. Most training demands concern higher
education, but also lifelong learning (mostly professional).
Students – adults for the most part [7] – must be capable of self-learning, they must know their
individual needs and skills very well. Such a student must analyse carefully his time budget and the level of
various types of resources to engage in various programs conducted through alternative forms of education.
Adults comprised within alternative forms of education are already part of the professional life; they
have families and other social responsibilities that take much of their time. They do not benefit from much
time to learn. Furthermore, because they finished school long before, they lost the ability of learning
systematically, and only a strong motivation can mobilize them to reacquire a systematic learning process [7].
Other learning particularities of adult students encountered in scientific can be synthesized as follows:
- They have a rich life experience through which they filter and report what they learn. P. Jarvis
(1993) defines this education as follows: the process of transforming experience into knowledge,
skills, attitudes, feelings, and emotions [2, p. 18];
- the purpose and objectives of learning are much clearer formulated than those of young people;
- they have high self-esteem and they want their opinion to be considered;
- some of them may have unpleasant memories and experiences in school, which may make the
learning process difficult;
- most of them are interested in the practical utility of the things acquired and in the way in which
they can be used;
- because they were preoccupied with their time and money spent, they are more critical
concerning the quality of the training [5, pp. 37-40];
- internal motivation to achieve performances and to succeed on their own is strong, they want to
be successful in order to improve their quality of life and self-esteem;
- their efforts are directed toward problem solving; they use information to improve work or life
conditions; they integrate the new information more efficiently when they are presented in the
context of real situations (Simpson O., 2002) [8, p. 149].
Personal characteristics of students – education level, intellectual abilities and previous experiences,
the affective and personality traits and some personal characteristics (age, sex, health, etc.) – influence the
efficiency of the learning process. A student with rich knowledge in the field he studies will acquire easily
new information [6].
In order to discover at least a part of the particularities specific to DL/PTL students within FEFS Iași,
we applied directly at the beginning of the academic year 2009-2010, Questionnaire no. 1 with 8 questions,
to a number of 93 students. From the replies of respondents, we wanted to pinpoint the most important
characteristics, specific to students within DL/PTL, “physical education and sport” specialty.
Questions in the Questionnaire no. 1 focused on several key issues, such as: if students have
practiced or practice sports performance (1); if they have Internet access (2); if they have a job and now (3);
work is stable or temporary (4); what field of activity (5). Also, it has been taken into account in the age
category of falling (6); why they preferred an alternative form of training (7) and the reason for wanting to
specialize in „physical education” (8).
The purpose of this Questionnaire was to adapt – based on objective elements – our managerial
endeavour regarding instruction activities, in order for it to observe the three types of particularities
considered: of the specialty, of the students, and of alternative forms of education. The graph in Figure 1
shows the percentage of students’ answers to each question within Questionnaire no. 1.
To the questions within Questionnaire 1, most respondents – 81.7% declare practicing (23.7%) or
having practiced performance sport (58%); 74% have various types of access to a computer; 79.5% have a
job; 67% have an indeterminate term contract; 30.1% work as temporary physical education teachers; 34.4%
work in industry; 74% are over 31; 75.3% chose DL because they have a job; 61.3% major in physical
education because they want to be teachers.
221
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Question Question Question Question Question Question Question Question
1 2 3 4 5 6 7 8
Answer a Answer b Answer c Answer d Answer e
Figure 1 Percentage of students’ answers to questions of Questionnaire no. 1
Time – important resource for students and for educational establishments

In the educational system, academic time is a material pedagogic resource: academic/university year,
academic/university week, academic/university day. Within this complex resource, pedagogic,
psychological, economic, medical, social interactions occur.
School time is also an important resource. “It represents the set of good structured and coordinated
measures, applied by formal instances, but which also allow enough self-regulating devices, in order to make
effective an inexhaustible resource: the time of social actors” (Cucoș C., 2002) [1, p. 105].
School time is best allotted using academic schedules. The deficient use of time leads to important
losses, which produce alterations of actions, and over-loading of normal academic flows. The overloading of
students is the consequence of too many activities per time unit and the scheduling of activities at the wrong
period of the day or of the week, in contradiction with the effort curves of students [4, p. 158].
Learners alternative forms of education, must learn to manage their time efficiently, because they
must cope with professional, familial, social, and academic obligations. To prevent the alteration of the top
three priorities in the life of students, face-to-face activities take place on Saturdays and Sundays. Each
student must schedule, depending on his personal time, individual study for the rest of the week or in the
periods without direct activities at the institution of resources.
Post 1990, Romania passed to the five-day working week. Without this modification of the relation
between work and leisure time in favour of the latter, the participation of interested adults to lifelong
education through distance learning and part-time learning would have been much more difficult. The two
free days of the week – Saturdays and Sundays – allowed us to design a system that meets both students’
demands and the pedagogic requirements of effective learning.
Most adult students following alternative forms of education have their own family and they have to
manage its time, as well. Because they are past the age of initial formation, the decision of following a
course through alternative forms of education to complete the studies is taken by the entire family; their role
in this case is decisive. Whereas family time is negotiable, a family member who begins school must observe
school time, which is stricter and less negotiable. School has built an entire time management arsenal:
academic year divided into semesters has a certain structure; didactic activities are carefully planned and
projected; actors must respect a school schedule; education sequences are structured upon teaching hours, etc.
School schedule involves adjusting the physiological and psychological rhythms of each student, which
sometimes leads to certain consequences.
Adapting academic year structure for distance and part-time learning curricula
For the adapted design of the main curricular documents, we used as reference points the ARACIS
standards and the types of particularities observed after the analysis. The highly lucrative application of the
provisions of these documents was possible by implementing a proper educational management. This
management was based on the academic year structure, on the schedule of assisted tutorial activities, etc.
The novelties in the academic year structure for DL/PTL are the following: each semester comprises
two phases; Phase I of each semester is divided into three modules; at the end of each module there are final
evaluations; two re-examination sessions at the beginning and at the end of the summer holiday; during the
222
summer holiday, a training module for students who are also athletes and for students who could not attend
the training periods the first time [3].
These adjustments of the academic year structure for DL/PTL were done based on the academic year
structure for full-time education, on the particularities of learning process for these two alternative forms of
education, and on the specifics of students within such a academic program.
Findings and discussions
The main purpose of this managerial endeavour was for DL/PTL students to benefit from a similar
training level as full-time students. Hence, after a year of applying this management model (2009-2010), the
experimental groups – witness group and DL group – recorded very similar general average grades: 7.75 for
the full-time group and 7.45 for the experimental group; insignificant difference t=0.77, P<0.05-0.01 [3].
In order to find out the opinions of students on the efficiency of the academic year structure for the
syllabus of the “physical education and sport” specialty (for DL) and on the efficiency of the entire managerial
endeavour concerning the adapted process of training activities, we applied Questionnaire no. 2 (Table 1) to a
group of students who followed this adapted program.
Table 1 Questionnaire no. 2 applied to DL/PTL students and the percentage of their answers
Respondents Respondents
Question Multiple choices Question Multiple choices
No. % No. %
1. Have you ever partici- a. Yes, once 42 35,9 7. Do training tutorials a. Yes, very much 85 72.7
pated to admission con- b. Yes, twice 18 15.4 as modules meet your b. Not totally 19 16.2
test for other faculties? c. Yes, > times 8 6.8 expectations? It does not meet
How many times? c. 9 7.7
d. No, never 49 41.9 them
2. As a DL physical edu- a. Yes, once 31 26.5 I haven’t
d. 4 3.4
cation and sport student b. Yes, twice 28 23.9 thought about it
have you ever applied c. Yes, > times 12 10.3 8. How much do you a. 100% 66 56.4
for full-time education? believe you accomplish
How many times? d. No, never 46 39.3 b. 75% 19 16.2
your didactic tasks as a
3. What type of high a. Theoretical 17 14.5 DL student? c. 50% 23 19.7
school did you b. Industrial 23 19.7 d. Under 50% 9 7.7
graduate? c. Pedagogic 4 3.4 9. Do you believe that a. Yes, just as good 99 84.6
d. Sports 61 52.1 you as well prepared as b. No 11 9.4
e. Other 12 10.3 a full-time student? c. I don’t know 7 6
4. After graduation, do a. Yes, I do 82 70 10. Which of the DL a. Individual study 61 52.1
you intend to become a I haven’t didactic activities are b. Tutorial activity 15 12.9
b. 8 7
teacher? thought about it more important for your c. Practical activity 41 35
c. No 27 23 training? d. All of them 0 0
5. Did you get a. Yes, fully 56 47.9 e. I don’t know 0 0
information on program b. Yes, partially 38 32.4 11. Should you meet the a. Yes 27 23
specifics before c. No information 16 13.7 demands, would you I haven’t
b. 13 11.1
admission? d. I can’t answer 7 6 consider becoming a thought about it
6. Does the academic a. Yes, fully 98 83.7 full-time student? c. No 77 65.9
year structure b. Yes, partially 8 6.9 12. Were you to quit DL, a. Fees 92 78.6
correspond to your c. It does not 9 7.7 what would be the b. Job obligations 3 2.6
possibilities? d. I don’t know 2 1.7 reasons? c. Family issues 17 14.5
d. Re-orientation 4 3.4
e. Other 1 0.9
13. Would you want a a. Yes 108 92.3
published guideline for b. I don’t know 7 6
your program? c. No 2 1.7
The graphic representation of answer percentage recorded by DL/PTL students for Questionnaire no.
2 is illustrated in Figure 2 below.
The answers to the fifth question show that 47.9% were well informed when they decided to follow
this specialty. Students also report that the academic year structure we implemented, based on which we
elaborated an adapted training program that we also implemented, is 83.7% adequate for their possibilities of
attending direct didactic activities (6).
223
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Answer a Answer b Answer c Answer d Answer e
Figure 2 Answer percentage recorded by DL/PTL students for Questionnaire no. 2
Furthermore, teaching activities as modules representing the central element of this management
pattern is 72.7% suitable for students’ needs (7). 56.4% report that they accomplish their didactic obligations
fully; 16.2% report they can observe 75% of them (8). As for their training level, 84.6% of the respondents
consider they are as well prepared as full-time students (9).
It is strictly necessary to cover all didactic activities schedule throughout an academic year
conducted through alternative forms of education. Students have different views on aspect: 52.1% report
individual study as the most important; for 12.9% tutorial activities are more important; for 35% practical
activities are the main element (10). Most of the respondents (65.9%) would not wish to become full-time
students even if they met the demands; nonetheless, 23% would consider such an option (11). If they were to
abandon studies, 78.6% report that academic fees would be the main reason (12). Furthermore, 92.3%
believe that a guideline would be necessary for this program (13).
Conclusions
1. In an ever more complex world, alternative forms of education – through their flexibility and student-
focused approach student – have represented solutions for the goals proposed by the educational system.
2. Alternative forms of education are recommended for university learning or for conversion and
improvement courses, especially for adults past the age of initial formation.
3. For achieving a training level similar to full-time, an instruction management adapted to the
particularities of both students and the specialty is necessary.
4. This adapted management instruction model (academic year structured on phases; modules and mini
exam sessions at the end of each module; re-examination sessions at the beginning and the end of
summer holiday) has proven effective experimentally and through the opinions expressed by students.
The implementation of this adapted management instruction model had as purpose the efficient use of
time (for both students and the educational establishment).
5. It is recommended to implement such a management instruction model when the same educational
establishment includes several territorial training centres. Through this model, teaching staff members
can manage their time in such a way as to organize training and evaluation tutorial activities in the
territory, on behalf of the coordination institution.
References
[1] Cucoş C, Timp şi temporalitate în educaţie. Elemente pentru un management al timpului şcolar. Iași:
Polirom, 2002: 166
[2] Holmberg B, Theory and Practice of Distance Education, (second edition). London: Routledge, 1994. 264 p.
[3] Fetescu S, Implementarea formelor alternative de învățământ în pregătirea specialiștilor din domeniul
educației fizice și sportului. În: Sport şi Societate, 2014, volum 14, nr.2: 72-85
[4] Iucu RB, Instruire şcolară. Perspective teoretice și aplicative. Iaşi: Polirom, 2001 :182.
[5] Rowntree D, Exploring Open and Distance Learning. The Open University. London: Kogan Page, 1992:
299.
224
[6] Sava S, Suportul acordat în învăţare cursanţilor care învaţă la distanţă, adecvat particularităţilor lor de
învăţare. In: Revista de Ştiinţele educaţiei, issue 2, Timişoara: Universităţii de Vest, 2001: 29-40.
[7] Sava S, Teorie şi practică în educaţia la distanţă. București: Didactică şi Pedagogică, R.A., 2003.
[8] Simpson O, Supporting students in open and distance learning. Open and Distance Learning Series.
London: Kogan Page, 2002: 237.
[9] http://www.utcluj.ro/media/page_document/157/Regulament__ECTS.pdf
EFICIENȚA STRUCTURII ANULUI UNIVERSITAR ADAPTATĂ

PROGRAMELOR DE STUDII DERULATE PRIN FORME ALTERNATIVE
DE ÎNVĂȚĂMÂNT
FETESCU S. 1
1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iași, România, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Centrul
de Cercetări Interdisciplinare în Știința Motricității Umane, str. Toma Cozma, nr. 3, cod 700554
Tel: (40) 0232-201026, e-mail: fetsava@zahoo.com
REZUMAT
Anul universitar reprezintă perioada de activitate în cadrul instituţiilor de învăţământ superior. Acesta este
structurat pe baza unui program elaborat în conformitate cu planul de învăţământ specific tipului de instituţie de
învăţământ, specializării, dar și formei de învățământ. Anul universitar la forma de zi este structurat în mod tradițional în
semestre, perioade de pregătire, sesiuni de examene, perioade de practică, vacanțe. În cadrul programelor de studii derulate
prin forme alternative de învățământ: la distanță și cu frecvență redusă, se impune o adaptare a acestei structuri în funcție de
particularitățile desfășurării procesului didactic, de particularitățile cursanților, dar și cele ale specializării, în cazul nostru,
„educație fizică și sportivă”. Ca urmare a cercetărilor efectuate de noi, s-a stabilit o structură a anului universitar adaptată
acestui tip de program de studii. Această structură cuprinde două semestre, fiecare semestru având două etape: etapa I este
împărțită în trei module de pregătire, fiecare finalizat cu o minisesiune de examene, în etapa a II-a programându-se sesiunea
de examene, iar spre finalul anului universitar două sesiuni de restanțe. Această structură a fost implementată timp de 13 ani în
cadrul programului de licență în specializarea „educație fizică și sportivă”, program derulat în cadrul Facultății de Educație
Fizică și Sport Iași, atât prin forma la distanță, cât și cu frecvență redusă. Scopul cercetării noastre a fost cel de eficientizare a
procesului de pregătire, de rentabilizare a timpului cursanților și al instituției și cel de obținerea de către studenți a unor
rezultate superioare, atât la evaluările pe parcurs, cât și la cele finale. Prin implementarea structurii anului universitar adaptată
de noi, în cadrul programului de licență în „educație fizică și sportivă”, parcurs prin forme alternative de învățământ, s-a
presupus că aceasta va corespunde posibilităților studenților de a participa în proporție cât mai mare la activitățile programate
față în față, dar și îmbunătățirii rezultatelor școlare ale acestora. În acest fel, studenții vor putea îndeplini și alte obligații ce le
au ca adulți care au depășit vârsta formării inițiale. În demersul nostru științific am desfășurat în perioada 2009-2010, un
experiment pe două grupe de studenți: o grupă martor, formată din 75 de studenții de la zi, și o grupă experiment, formată din
65 de studenți de la forma la distanță. De asemenea, am aplicat două chestionare pe un număr de 93 de studenți de la forma la
distanță. În urma anchetei și a experimentului efectuate de noi, s-a constatat că varianta de structură a anului universitar
implementată, corespunde în proporție de 83,7% posibilităților studenților, iar rezultatele obținute la evaluările finale sunt
apropiate ca valoare cu cele ale studenților de la zi (7,75 la grupa de la zi și 7,45 la grupa de experiment, diferență
nesemnificativă t=0,77, P<0,05-0,01). Putea trage concluzia că, această structură utilizată de noi în derularea programului de
studii prin forme alternative de învățământ, în specializarea „educație fizică și sportivă”, și-a dovedit eficiența. De asemenea,
considerăm că această structură a anului universitar, poate fi utilizată și în cadrul programelor de studii ale altor specializări,
derulate prin forme alternative de învățământ, cu adaptările ce se impun.
Cuvinte cheie: învăţământ la distanţă, învățământ cu frecvență redusă, forme alternative de învăţământ, educaţie fizică
şi sport, proces didactic, an universitar.
Introducere
Într-o societate bazată pe cunoaștere, pe performanță, activitățile desfășurate în toate domeniile de
activitate, nu vor putea să-și atingă obiectivele fără a avea angajată o forță de muncă înalt calificată,
permanent ancorată în prezent și pregătită pentru a face față provocărilor viitorului. Pentru instruirea
diferitelor categorii a populației, societatea și-a creat un sistem de învățământ adecvat. Sistemul de
învățământ trebuie să ofere individului o diversitate de programe de pregătire, în concordanță cu aptitudinile
sale dar și cu cerințele sociale, cât și programe destinate instruirii diferitelor categorii de indivizi.
Fiecare individ parcurge pe durata vieții sale mai multe etape, mai mult sau mai puțin comune cu ale
celorlalți indivizi. Într-o primă etapă a vieții, denumită vârsta formării inițiale, fiecare își desăvârșește
225
instruirea de bază și pe cea profesională. În următoarea perioadă a vieții, individul, în calitate de adult, își
desăvârșește cariera profesională, își întemeiază o familie și își pune în aplicare o serie de alte proiecte.
Sistemul de învățământ trebuie să fie prezent în viața fiecărui cetățean pe toată durata vieții sale active. Să-l
sprijine în intențiile lui de a se perfecționa, de a-și ridica nivelul de pregătire, sau de a se reorienta
profesional. Nu toți membrii unei societăți parcurg identic aceste etape, o parte dintre ei, din diferite motive,
amână, întârzie momentul parcurgerii lor. Acestei categorii de oameni, sistemul de învățământ trebuie să fie
pregătit să le ofere „cea de-a doua șansă”.
Pentru cei care au depășit vârsta formării inițiale, dar și pentru a asigura pregătirea pe toată durata
vieții a celor implicați în activități profesionale din diferite sectoare de activitate, aflate în continuu progres,
sistemul de învățământ de diferite grade, trebuie să ofere programe de pregătire specifice pregătirii adulților,
dar și implementarea unui management al activităților de instruire adaptat particularităților specializării, dar
și ale cursanților. Asemenea programe, adresate adulților, se pot derula și prin alte forme de învățământ, ca
alternative la forma de zi, cum ar fi: învățământul la distanță și cel cu frecvență redusă (ID, IFR), forme care
au ca aspect comun o anumită flexibilitate în desfășurarea programului de instruire, dar nu indulgență [2, 5].
Un astfel de program de pregătire academică în specializarea „educație fizică și sportivă”, a fost
implementat în FEFS Iași. Acest program de licență s-a derulat o perioadă (1998-2005) prin forma la
distanță, apoi (2005-2012) prin forma cu frecvență redusă. În toată această perioadă, procesul didactic s-a
derulat într-un mod adaptat, având ca punct de plecare stabilirea unei structuri adaptate a anului universitar,
fără a ieși din reperele temporale ale structurii anului universitar de la forma de zi.
Argumentarea teoretică
Anul universitar reprezintă perioada calendaristică de 12 luni de activitate universitară în cadrul
instituţiilor de învăţământ superior, perioadă în care se derulează un ciclu complet al procesului didactic.
Este structurat pe baza unui program elaborat în conformitate cu planul de învăţământ specific tipului de
instituţie de învăţământ [9].
Anul universitar de la forma de învăţământ de zi, este împărţit în două semestre a câte 14 săptămâni
fiecare. În cadrul fiecărui semestru sunt programate perioade de activitate didactică, care ocupă cea mai mare parte
din durata unui semestru, sesiune de examene, sesiune de restanţe şi alte activităţi cu caracter practic. Între
semestre şi la finele anului universitar se programează vacanţe. De asemenea, mai există şi o vacanţă spre finele
semestrului I, prilejuită de sărbătorile de iarnă de la sfârşitul anului calendaristic. Pe parcursul derulării activităţilor
didactice se mai acordă zile libere cu diferite prilejuri. De toate aceste aspecte trebuie să se ţină seama, atunci când
se face programarea în vederea parcurgerii tuturor formelor de activităţi didactice, cuprinse în planul de
învăţământ al fiecărui semestru.
Unitatea didactică în cadrul fiecărui an universitar este semestrul. În fiecare semestru sunt programate
parcurgerea diferitelor tipuri de activități didactice pentru un grup de discipline, conform planului de învățământ.
Programarea acestor activităţi se face prin orar. Orarul este instrumentul de alocare a timpului de instruire
prin care spaţiul universitar este pus la dispoziţia studenţilor şi cadrelor didactice pentru a desfăşura activităţi
de predare/învăţare repartizate pe lecţii (cursuri) [1]. Prin numărul de ore pe care-l precizează pe săptămâni,
semestre şi ani de studiu, planul de învăţământ stă la baza planificării zilnice şi săptămânale a activităţilor
didactice a studenţilor dintr-un an de studiu în forma orarului. În alcătuirea orarului pentru studenţii unui an
de studiu mai este necesar a se cunoaşte numărul de grupe în care este împărţit anul de studiu pentru
desfăşurarea diferitelor forme de activitate didactică specifice facultăţilor de educație fizică și sport: cursuri,
seminarii, laboratoare, lucrări practice, activităţi de practică.
Ipoteza
În situaţia derulării procesului de învăţământ specific formei de învăţământ la distanţă şi a celui cu
frecvenţă redusă, s-a constatat că structura clasică a anului universitar de la zi, nu corespunde
particularităţilor acestor forme de învăţământ, dar și particularităților cursanților și ale specializării.
Analizând cu atenție fiecare categorie de particularități, am considerat necesar ca structura anului universitar
pentru programul de licență în specializarea „educație fizică și sport/sportivă”, derulat prin învățământ la
distanță și cu frecvență redusă, dar nu numai aceasta, să sufere unele adaptări.
În acest fel, am plecat de la ipoteza că: împărțirea fiecărui semestru a anului universitar în două
etape, cu desfășurarea tuturor activităților didactice programate în prima etapă sub formă modulară, cu
programarea la finalul fiecărui modul a unei minisesiuni de evaluare la disciplinele parcurse, reluarea
evaluărilor la toate disciplinele din semestrul respectiv sub forma unei sesiuni de examene și programarea a
două sesiuni de restanțe la toate disciplinele anului universitar, una înainte de vacanța de vară și cea de-a
două în toamnă, corespund posibilităților studenților de la ID/IFR de a participa la activitățile programate,
226
permițându-le să obțină rezulate la evaluări, comparabile cu ale studenților de la forma de zi de la aceeași

specializare.
Metode
În studiul nostru, derulat în perioada 2009-2010, am utilizat, pentru a confirma valabilitatea celor
afirmate în ipoteză, un complex de metode de cercetare, şi anume:
1. Analiza, sinteza şi generalizarea datelor literaturii de specialitate.
2. Examinarea documentaţiei de lucru (de planificare, de evidenţă, de evaluare şi de totalizare) din
cadrul procesului de învăţământ derulat cu studenţii în facultăţile de educaţie fizică şi sport.
3. Ancheta sociologică.
Elementele particulare care stau la baza conceperii și implementării unui model adaptat al
managementului activităților de instruire
Pentru structurarea unui model al managementului activităților de instruire, adaptat unui program de
licență în specializarea „educație fizică și sportivă”, derulat prin formele alternative de învățământ ID/IFR, a
fost necesară cunoașterea tuturor elementelor particulare ale componentelor unui astfel de program. Astfel,
din studierea literaturii de specialitate, s-a desprins concluzia că cea mai evidentă particularitate a formelor
ID/IFR, constă în flexibilitatea acestora privind modul de organizare a procesului didactic, fără a face rabat
de la calitatea acestuia. De asemenea, elementul de particularitate cel mai important al unui program de
licență în specializarea „educație fizică și sportivă”, este cel al prezenței unui volum consistent de ore alocat
activităților practice, necesare formării deprinderilor motrice specializate. Acest tip de activități nu poate fi
parcurs decât prin relaționarea directă între cursant și cadrul didactic tutore.
Particularitățile cursanților care parcurg programe de studiu prin forme alternative de învățământ
O altă componentă implicată în procesul instructiv-educativ, în jurul căreia gravitează toate celelalte
componente ale unui astfel de program, o reprezintă studenții. Aceștia formează o categorie aparte de
cursanți, cu unele particularități ce îi diferențiază de cei de la forma de zi.
Deşi există oferte educaţionale la distanţă și cu frecvență redusă şi pentru cei aflaţi la vârsta formării
iniţiale (copii de vârstă şcolară), din statistici [7] rezultă că peste 80% dintre cursanţii care sunt cuprinşi în
sistemul formării prin forme alternative de învățământ, sunt adulţi. Cele mai multe cerinţe de formare sunt
cele pentru nivel superior, dar şi pentru educaţia continuă, mai ales cea profesională.
Cursanţii, în majoritate adulţi [7], trebuie să fie capabili de autoînvăţare, aceştia trebuie să-şi
cunoască foarte bine nevoile şi posibilităţile individuale. Un astfel de cursant trebuie să-şi analizeze foarte
bine bugetul de timp pe care-l are şi a nivelului diferitelor tipuri de resurse care vor fi angajate în parcurgerea
programelor de formare prin forme alternative de învățământ.
Adulţii cuprinşi în programe de educaţie derulate prin forme alternative de învățământ, sunt angajaţi
deja în viaţa profesională, au familii şi alte responsabilităţi sociale care le ocupă timpul. Aceştia au un timp
redus pentru a învăţa. De asemenea, prin faptul că au terminat relativ de mult timp şcoala, şi-au pierdut
deprinderea de a învăţa sistematic, numai o motivaţie puternică îi poate mobiliza în angajarea unui efort
sistematic de învăţare [7].
Alte particularităţi de învăţare ale cursanţilor adulţi întâlnite în literatura de specialitate, pot fi
sintetizate astfel:
- au o experienţă de viaţă bogată prin care filtrează şi raportează cele învăţate. Această învăţare
este definită de P. Jarvis (1993) ca find: „procesul de transformare a experienţei în cunoştinţe,
deprinderi, atitudini, sentimente şi emoţii” în [2, p. 18];
- scopul şi obiectivele învăţării le sunt mult mai clar formulate decât cele ale tinerilor;
- au stimă de sine şi vor ca opinia să le fie luată în considerare;
- unii dintre ei pot avea amintiri şi experienţe neplăcute din şcoală, ceea ce poate face mai dificil
procesul de învăţare;
- cei mai mulţi sunt interesaţi de utilitatea practică a celor învăţate şi de modul în care pot fi
folosite;
- deoarece sunt preocupaţi de timpul lor şi de banii cheltuiţi sunt mai critici faţă de calitatea
pregătirii oferite [5, pp. 37-40];
- motivaţia internă pentru a obţine performanţe şi a reuşi cu forţele proprii este puternică, urmăresc
succesul din nevoia de a-şi îmbunătăţii calitatea vieţii şi stima de sine;
- eforturile lor sunt orientate spre rezolvarea de probleme, utilizează informaţiile pentru a
îmbunătăţi situaţiile de muncă sau de viaţă; integrează noile informaţii mai eficient atunci când
sunt prezentate în contextul unor situaţii reale (Simpson O., 2002) [8, p. 149].
227
Caracteristicile personale ale cursanţilor, cum ar fi: nivelul de şcolarizare, abilităţile intelectuale şi
experienţele anterioare, caracteristicile afective şi de personalitate şi unele caracteristici personale (vârstă,
sex, sănătate etc.), influenţează eficienţa în procesul de învăţare. Un cursant cu un bagaj de cunoştinţe bogat
în domeniul pe care-l studiază va fi avantajat în acumularea rapidă şi uşoară de noi cunoştinţe [6].
Pentru a cunoaşte cel puţin o parte dintre particularităţile ce se manifestă la grupele de studenţi
cuprinse în programele de licență prin ID/IFR ale FEFS Iași, am aplicat direct, la începutul anului universitar
2009-2010, chestionarul nr. 1 cu 8 întrebări, unui număr de 93 de studenţi. Din răspunsurile formulate de
respondenți, am dorit să desprindem cele mai importante caracteristici, specifice cursanţilor cuprinşi în
formarea la distanţă și cu frecvență redusă în specializarea „educaţie fizică şi sport”.
Întrebările din chestionarul nr. 1 au vizat câteva aspecte principale, cum ar fi: dacă studenții au
practicat sau mai practică sport de performanță (1); dacă ei au acces la Internet (2); dacă au un loc de muncă
și în prezent (3); locul de muncă este stabil sau temporar (4); în ce domeniu de activitate (5). De asemenea, s-
a avut în vedere categoria de vârstă în care se încadrează (6); de ce au preferat o formă alternativă de
pregătire (7) și motivul pentru care doresc să se specializeze în „educație fizică” (8).
În graficul din Figura 1 este redată sugestiv ponderea răspunsurilor studenților la fiecare din
întrebările cuprinse în chestionarul nr. 1.
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Întrebarea Întrebarea Întrebarea Întrebarea Întrebarea Întrebarea Întrebarea Întrebarea
1 2 3 4 5 6 7 8
Răspuns a Răspuns b Răspuns c Răspuns d Răspuns e
Figura 1. Ponderea răspunsurilor studenților la întrebările din chestionarul nr. 1
Scopul urmărit, aplicând acest chestionar, a fost acela de a adapta, pe baza unor elemente obiective,
demersul nostru managerial privind activitățile de instruire, încât el să se muleze pe cele trei tipuri de
particularități avute în vedere: ale specializării, ale cursanților și cele ale formelor alternative de învățământ.
La întrebările din chestionarul 1 cei mai mulți dintre cei chestionați, 81,7%, declară că practică
(23,7%) sau au practicat sport de performanță (58%), 74% au diferite posibilități de acces la un calculator,
79,5% au un loc de muncă, 67% au contract de muncă pe perioadă nedeterminată, 30,1% sunt angajați pe
catedre de educație fizică ca suplinitori necalificați, 34,4% lucrează în industrie, 74% au vârsta peste 31 de
ani, 75,3% au ales forma ID pentru că au un loc de muncă, 61,3% se specializează în educație fizică pentru
carieră didactică.
Timpul – resursă importantă pentru cursanți și pentru instituțiile de învățământ
În sistemul de învăţământ timpul şcolar este o resursă pedagogică de natură materială: anul
şcolar/universitar, săptămâna şcolară/universitară, ziua şcolară/universitară. În interiorul acestei complexe
resurse se petrec interacţiuni de natură pedagogică, psihologică, economică, medicală, socială.
Timpul şcolar este o resursă importantă şi el: „Reprezintă ansamblul de măsuri bine structurate şi
coordonate, puse în practică de instanţe formale, dar care îngăduie şi suficiente dispozitive autoreglatoare, ce
vizează eficientizarea utilizării unei resurse inepuizabile care este timpul actorilor sociali” [1, p. 105].
Alocarea şi manipularea temporalităţii şcolare se realizează cel mai pregnant prin orarele şcolare.
Folosirea deficitară a timpului duce la pierderi importante, se produc dereglări ale acţiunilor, supraîncărcări
ale fluxurilor şcolare normale. Supraîncărcarea elevilor/studenţilor este consecinţa măririi activităţilor pe
unitatea de timp dar şi de plasarea nepotrivită a unor sarcini la nivelul timpului şcolar (zi, săptămână), în
contradicţie cu curbele de efort ale cursanţilor [4, p. 158].
Cursanții formelor alternative de educație, trebuie să aibă formate deprinderi de a-şi gestiona eficient
timpul, timp care este împărţit pentru a face faţă obligaţiilor de natură profesională, familială, socială şi de
228
studiu. Pentru a nu perturba primele trei priorităţi din viaţa fiecărui cursant, s-a hotărât ca activităţile faţă în
faţă să fie programate, după un orar riguros, în zilele de sâmbătă şi duminică, rămânând la latitudinea
fiecărui student să-şi managerieze, în funcţie de timpul personal, studiul individual în celelalte zile ale
săptămânii, sau în perioadele în care nu se organizează activităţi directe la sediul instituţiei de resurse.
În România după 1990 s-a trecut la săptămâna de lucru de 5 zile. Fără această modificare a raportului
dintre timpul de muncă şi timpul liber, în favoarea celui din urmă, participarea adulţilor interesaţi la procesul
de formare continuă prin învăţământ la distanţă și cu frecvență redusă, ar fi fost mult mai dificilă. Cele două
zile libere ale săptămânii, sâmbăta şi duminica, ne-au permis să punem la punct un sistem care să răspundă
atât nevoilor cursanţilor, cât şi exigenţelor pedagogice pentru o învăţare eficientă.
Cursanţi adulţi cuprinşi în sistemul de învăţare prin forme alternative, în marea lor majoritate, sunt
familişti şi răspund de gestionarea timpului propriei familii. Deoarece aceşti cursanţi nu mai sunt la vârsta
formării iniţiale, hotărârea de a urma un curs prin forme alternative de învățământ pentru a-şi completa
studiile, se ia de către toată familia, a cărui rol în acest caz este decisiv. Dacă în familie timpul acesteia se
poate negocia, un membru al familiei care intră în şcoală trebuie să se supună timpului şcolar, care este mai
strict şi mai puţin negociabil. Şcoala şi-a construit un arsenal de procedee de gestionare a timpului: anul
şcolar, care are ca subdiviziuni semestrele, dispune de o anumită structură; activităţile didactice sunt atent
planificate şi proiectate; actorii se supun unor durate numite orar şcolar; secvenţele educaţionale sunt
structurate pe ore de predare etc. Încadrarea în orarul şcolii presupune o adaptare a ritmurilor fiziologice şi
psihologice proprii fiecărui cursant, fapt ce, nu de puţine ori, nu este lipsit de consecinţe.
Adaptarea structurii anului universitar pentru programele de studii derulate prin învățământ la
distanță și cu frecvență redusă
În demersul nostru privind realizarea adaptată a principalelor documente curriculare, am avut ca
reper Standardele ARACIS și tipurile de particularităţi desprinse în urma analizei efectuate. Punerea în
practică, cu un randament crescut, a prevederilor acestor documente, s-a făcut prin implementarea unui
management educaţional adecvat. La baza costrucției acestuia a stat structura anului universitar, apoi orarul
activităților tutoriale asistate și de evaluare etc.
Ca elemente de noutate ale structurii anului universitar pentru formele ID/IFR, pot fi considerate
următoarele: împărțirea fiecărui semestru în două etape; programarea desfășurării activităților didactice sub
formă modulară; introducerea de minisesiuni de examene în finalul fiecărui modul de pregătire; programarea
a două sesiuni de restanțe la începutul și sfârșitul vacanței de vară; programarea unor module de pregătire în
vacanța de vară pentru studenții sportivi de performanță, la care pot participa și ceilalți studenți [3].
Aceste adaptări ale structurii anului universitar pentru formele ID/IFR, au fost făcute având la bază
structura anului universitar de la forma de învăţământ de zi, dar, în aceeaşi măsură, s-a ţinut cont şi de
particularităţile derulării procesului de învăţământ în cadrul acestor două forme alternative de învăţămînt, cât
şi de particularităţile studenţilor cuprinşi într-un astfel de program de pregătire universitară.
Rezultate și discuții
Tot acest demers managerial a avut ca principal scop, realizarea unui nivel de pregătire a acestei
categorii de studenţi, asemănător cu cel realizat de studenţii de la forma de zi care se pregătesc, în manieră
tradițională, în aceeaşi specializare. Astfel, după un an de experimentare a acestui model de management al
instruirii (2009-2010), grupele de studenți supuse experimentului, una martor de la zi și cealaltă de
experiment de la ID, au obținut medii generale ale notelor la evaluările finale foarte apropiate ca valoare:
7,75 la grupa de la zi și 7,45 la grupa de experiment, diferență nesemnificativă t=0,77, P<0,05-0,01 [3].
Pentru a afla opinia studenților privind eficacitatea structurii anului universitar adaptată programului de
studii în specializarea „educație fizică și sportivă”, derulat prin forma la distanță, dar și eficacitatea întregului
demers managerial privind desfășurarea adaptată a activităților de instruire, am aplicat chetionarul nr. 2 (Tabel 1),
unei grupe de studenți care au parcurs programul de pregătire în maniera propusă de noi.
Tabel 1. Chestionarul nr. 2 aplicat studenților de la ID/IFR și ponderea răspunsurilor acestora

Respondenți Respondenți
Întrebarea Variante răspuns Întrebarea Variante răspuns
Nr. % Nr. %
1. Aţi mai susţinut a. Da, o dată 42 35,9 7. Organizarea tutoriale- a. Da, foarte mult 85 72,7
concurs de admitere la b. Da, de două ori 18 15,4 lor de pregătire sub for- b. Nu în totalitate 19 16,2
altă facultate? De câte c. Da, de > ori 8 6,8 mă modulară corespun- c. Nu corespunde 9 7,7
ori? d. Nu, niciodată 49 41,9 de cu așteptările Dvs.? d. Nu m-am gândit 4 3,4
2. Ca student la ID, spe- a. Da, o dată 31 26,5 8. În ce proprție credeți a. 100% 66 56,4
229
Respondenți Respondenți
Întrebarea Variante răspuns Întrebarea Variante răspuns
Nr. % Nr. %
cializarea ed. fizică și b. Da, de două ori 28 23,9 că vă îndepliniți b. 75% 19 16,2
sport ați susținut admi- c. Da, de > ori 12 10,3 obligațiile didactice ca c. 50% 23 19,7
tere la zi? De câte ori? d. Nu, niciodată 46 39,3 student la ID? d. Sub 50% 9 7,7
3. Ce tip de liceu ați a. Teoretic 17 14,5 9. Credeți că prin ID a. Da, la fel de bine 99 84,6
absolvit? b. Industrial 23 19,7 sunteți la fel de pregătiți b. Nu 11 9,4
c. Pedagogic 4 3,4 ca studenții de la zi? c. Nu știu 7 6
d. Sportiv 61 52,1 10. Care dintre a. Studiul individ. 61 52,1
e. Alt tip de liceu 12 10,3 activitățile didactice b. Activit. tutoriale 15 12,9
4. După absolvire, inten- a. Da, intenționez 82 70 specifice ID sunt mai c. Activit. practice 41 35
ționați să urmați cariera b. Nu m-am gândit 8 7 importante pentru d. Toate 0 0
didactică? c. Nu 27 23 pregătirea Dvs.? e. Nu știu 0 0
5. Înainte de admitere a. Da, complete 56 47,9 11. Dacă îndepliniți con- a. Da 27 23
ați avut informații în b. Da, parțiale 38 32,4 dițiile, vreți să continuați b. Nu m-am gândit 13 11,1
legătură cu particulari- c. Nicio informație 16 13,7 studiile la forma de zi? c. Nu 77 65,9
tățile programului? d. Nu pot răspunde 7 6 12. Dacă ar fi să a. Greu achitat taxa 92 78,6
6. Structura anului de renunțați la continuarea Obligațiile
a. Da, în totalitate 98 83,7 b. 3 2,6
învățământ, corespunde studiilor la ID, care ar fi muncă
cu posibilitățile Dvs.? b. Da, parțial 8 6,9 motivele? c. Probleme familie 17 14,5
c. Nu corespunde 9 7,7 d. Reorientare 4 3,4
d. Nu știu 2 1,7 e. Alte motive 1 0,9
13. Este necesară edita- a. Da 108 92,3
rea unui ghid pentru ori- b. Nu știu 7 6
entarea Dvs. în studiu? c. Nu 2 1,7
Graficul ponderii variantelor de răspuns pentru care au optat studenții de la ID/IFR la întrebările din
chestionarul nr. 2, este redat în Figura 2 de mai jos.
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Răspuns a Răspuns b Răspuns c Răspuns d Răspuns e
Figura 2. Ponderea răspunsurilor studenților de la ID/IFR la întrebările din chestionarul nr. 2
Din răspunsurile la întrebarea nr. 5, am aflat că doar un procent de 47,9%, au fost bine informaţi
atunci când s-au hotărât să susţină concurs de admitere la această specializare. În continuare, studenții afirmă
că structura anului universitar adaptată, pe baza căreia am conceput un model de pregătire adaptat și
implementat de noi, corespunde în proporție de 83,7% cu posibilitățile lor de a participa la activitățile
didactice programate în orar prin întâlniri directe (6). De asemenea, programarea modulară a desfășurării
activităților didactice, ca element central al modelului de management al instruirii, corespunde în proporție
de 72,7% cu așteptările cursanților (7). Cei mai mulți dintre studenți declară, în proporție de 56,4%, că
reușesc să-și îndeplinească obligațiile didactice în totalitate, iar 16,2% și le pot îndeplini în proporție de 75%
(8). În legătură cu nivelul lor de pregătire, un procent de 84,6% dintre respondenți consideră că sunt la fel de
bine pregătiți ca studenții de la zi (9).
Parcurgerea integrală a tuturor tipurilor de activități didactice, programate în cadul unui program
universitar derulat prin forme alternative de învățământ, este strict necesară. Studenții tratează diferit acest
aspect: 52,1% consideră că studiul individual este cel mai important, pentru 12,9% activitățile tutoriale sunt
mai importante, iar pentru 35% activitățile practice (10). Majoritatea celor chestionați, în proporție de 65,9%,
nu doresc să-și continue studiile la forma de zi, dacă ar îndeplini condițiile necesare, totuși 23% dintre ei ar
230
prefera să continue studiile la zi (11). Dacă s-ar pune problema retragerii de la cursuri, 78,6% dintre cursanți,
declară că principalul motiv ar fi cel care vizează dificultățile întâmpinate în privința achitării taxei de
școlarizare (12). În privința orientării studenților pe parcursul traseului universitar, editarea unui ghid este
considerată ca fiind necesară de către 92,3% dintre cei cuprinși în anchetă (13).
Concluzii
1. Într-o lume din ce în ce mai complexă, formele alternative de învățământ, prin flexibilitatea și centrarea
pe student, constituie și vor constitui soluții pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de sistemul de
învățământ.
2. Formele alternative de învățământ sunt recomandate pentru pregătirea de nivel universitar, pentru
programe de conversie și perfecționare, în special a adulților care au depășit vârsta formării inițiale.
3. Pentru realizarea unui nivel de pregătire apropiat de cel obținut de cursanții de la zi, se impune
implementarea unui management al instruirii, adaptat particularităților studenților și cele ale
specializării.
4. Modelul de management al instruirii implementat cu următoarele adaptări: structurarea anului universitar
pe etape, desfășurarea activităților didactice sub formă modulară și programarea de minisesiuni de
evaluare la finalul fiecărui modul de pregătire, fixarea sesiunilor de restanțe la începutul și sfârșitul
vacanței de vară, și-a dovedit eficiența experimental și prin opiniile exprimate de studenți. Prin
implementarea modelului de instruire adaptat de noi, s-a urmărit utilizarea cât mai eficientă a timpului
cursanților dar și cel al instituției.
5. Un astfel de model de management al activităților de instruire, este recomandat a fi implementat în
situația existenței, la aceeași instituție de învățământ superior, a mai multor centre teritoriale de
pregătire. Această variantă, permite deplasarea în teritoriu a cadrelor didactice titulare ale instituției
coordonatoare, pentru susținerea tutorialelor de pregătire și evaluare.
Bibliografie
[1] Cucoş C, Timp şi temporalitate în educaţie. Elemente pentru un management al timpului şcolar. Iași:
Polirom, 2002: 166
[2] Holmberg B, Theory and Practice of Distance Education, (second edition). London: Routledge, 1994: 264
[3] Fetescu S, Implementarea formelor alternative de învățământ în pregătirea specialiștilor din domeniul
educației fizice și sportului. În: Sport şi Societate, 2014, volum 14, nr.2: 72-85
[4] Iucu RB, Instruire şcolară. Perspective teoretice și aplicative. Iaşi: Polirom, 2001:182.
[5] Rowntree D, Exploring Open and Distance Learning. The Open University. London: Kogan Page, 1992:
299.
[6] Sava S, Suportul acordat în învăţare cursanţilor care învaţă la distanţă, adecvat particularităţilor lor de
învăţare. In: Revista de Ştiinţele educaţiei, issue 2, Timişoara: Universităţii de Vest, 2001: 29-40.
[7] Sava S, Teorie şi practică în educaţia la distanţă. București: Didactică şi Pedagogică, R.A., 2003.
[8] Simpson O, Supporting students in open and distance learning. Open and Distance Learning Series.
London: Kogan Page, 2002: 237.
[9] http://www.utcluj.ro/media/page_document/157/Regulament__ECTS.pdf
231
SCIENTIFIC SUBSTANTIATION OF STANDARDS RELATED TO MOTOR

TRAINING OF PRIMARY GRADES STUDENTS
GHETIU A.1
1
State University of Physical Education and Sport, Chisinau, Republic of Moldova
E-mail: ghetiu.adelina@mail.ru
Abstract
This article contains scientific information on the research of motor condition of primary grades students under
the example of educational institutions in rural areas of Ialoveni district, Republic of Moldova. For the first time in the
last 37 years (since 1978), according to mass research of motor condition of students of primary grades, it was founded
a model of tests corresponding to their motor manifestation and the control of their fulfillment will contribute to the
successful development of children.
Keywords: scientific approach; motor tests; physical development; physical education.
Introduction
The primary level is an important age step in child development. On the one hand, it is known and
understood a long time ago that optimum motor activity according to age of children in primary grades
contributes to their functional, mental and motor development at the appropriate time, providing them the
necessary health condition and success in the educational process. It also forms stable motivation for
independent and lasting practice of physical exercise [1]. On the other hand, in practice, in most different
ways, we try to reduce the importance of physical education for children, thus showing that, "physical
education" is a secondary subject matter for them and it is not so important in the educational process [1, 2].
It should be noted that for many years it is successful in our country.
At the same time, failure to ensure appropriate motor development of children according to their age
leads to serious functional motive disorders of the body, leaving a significant negative imprint on their life.
To this also contributes such negative factors of timeliness, such as: the motor training of students from
Moldova, including primary grades students, especially of educational institutions in rural areas, is now
extremely low and does not correspond to standards according to age; excessive progress of negative factors
of child development - scoliosis, flatfoot and obesity (approximately up to 50-70%); most teachers
conducting physical education classes in primary grades (teachers of such classes) are not specialists in this
area and can not provide professionally physical development of children; available material and financial
conditions (including gyms) for physical education classes with primary grades students is poor in most of
the educational institutions of the Republic of Moldova [5].
Moreover, it is well known that one of the factors retaining the progressive development of physical
education system of students is also the excessive centralization and sometimes even decentralization of
directing motor activity of children generally and physical education of students in particular. Excessive
detailing, standardization and unification of programs and directives "coming from up" does not stimulate
creative activity in search of new solutions, innovative in a certain school. The content of the programs is
sometimes in contradiction with age peculiarities of the development of children living in different districts
of the Republic of Moldova with different local climatic conditions, customs and traditions of the population,
with various material resources available [1,2,5].
More than twenty years in the past, standards and unified indicators of physical condition necessary for
children were also required. In case of failure to perform them for various reasons, negative consequences
were progressing, namely exaggerations and falsification of reports and indices (GMA, CMS etc.).
It should also be noted that currently some attempts to impose "from up" unified standards of motor
training for children in educational institutions of the Republic of Moldova do not have any scientific
justification and are a bureaucratic formal process of officers in this field. Such approaches do not contribute
to the appropriate development of children, both physical as well as intellectual.
In our opinion, a similar situation exists in general in the entire educational system and "in the most
significant" (as often wrongly considered) subject matters: mathematics, physics, chemistry, history and
others.
That is why at this stage the reform of educational system in Moldova is relevant and including
physical education, as the most universal means of improving integrated educational development of
students.
We believe that at the current stage of development of pre-university education in Moldova, it is
necessary to develop and use innovative ideas and scientific approaches for improving educational process in
232
physical education for students through its proper organization, objective assessment and estimation of motor
development of children especially in primary grades, at the age of which the motor necessity and
intellectual activity shall form the basis for a period of greater duration of their perfection.
Research objectives
1. To develop scientific and validate an optimal number of motor tests according to age in order to
identify the physical training of primary grades students in rural areas.
2. To study the motor condition of primary grades students in educational institutions of Ialoveni
district based on scientifically validated tests.
3. To scientifically develop appropriate and credible sample standards of motor training for primary
grades students of educational institutions in Ialoveni district.
Research organization
By studying accessible bibliographic sources and using pedagogical experience of physical education
specialists, including their experience, we have scientifically developed an optimal complex of motor tests,
which have a sufficient level of validity, reliability and informational content. Based on scientific tests there
have been examined in total 1547 boys (68%) and 1358 girls (65%) of primary grades of educational
institutions in Ialoveni district. The results obtained formed the basis for developing appropriate regulations
according to age of children of primary grades.
Research results
To achieve the first objective it was necessary to determine the optimal number of motor reliable tests,
reflecting development of speed skills of motion and coordination, force, and the static, force - speed,
strength, elasticity of primary grade students in rural areas and allowing to determine the real motor
condition of the children.
Table 1 shows a set of tests known to everyone in the special literature [2, 3], which characterizes by
their results to a certain degree, the development of physical qualities indicated by us, specific to the
development according to the age of primary grades students. Furthermore, the results obtained from these
tests have been processed mathematically and statistically to calculate the main statistical characteristics, on
the basis of which the correlation analysis of their mutual influence has been performed. Such
interconnection of tests set, allowed us to determine the optimal group of tests proposed, which according to
their results can truthfully reflect the specific motor skills of primary grades students. The results of the
correlation analysis are also presented in Table 1 and have an ordinary presentation and are highlighted
(bold). Moreover, the highlighted correlation coefficients reflect the true interconnection of tests marked
with a significant level Р - 0.05; 0.01; and 0.001.
Therefore, we selected motor tests namely those who had the greatest number of significant levels of
correlation coefficients. Along with others, exception was the test ,, Running, 30m ", which, having like the
test ,,Shuttle Run" the same number of reliable interconnections, however we were not satisfied for the
reason that the first test, along with movement speed is showing in higher degree coordination skills than the
second test.
In this context, from the twelve tests proposed it has been selected an optimal number (5) motor
tests, relatively simple by the methods of their performance but reliably reflecting the physical qualities
studied. These tests (highlighted in green in the table) are as follows:
- shuttle run, 3x10m;
- standing long jump;
- pushups;
- lying torso lift in 30 s;
- forward bends (straight legs).
Table 1. Statistical matrix of correlation coefficients (r), which reflect according to the results obtained at
tests their interacting, studying the motor skills of primary school students in rural areas.
Tests 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 Shuttle run 3x10m 0,42 0,51 0,36 0,53 0,35 0,62 0,40 0,37 0,50 0,29 0,27
7 0 8 6 0 5 0 5 1 0 8
2 Running 30m 0,42 0,409 0,31 0,47 0,31 0,58 0,37 0,38 0,46 0,28 0,310
7 1 8 5 7 0 3 8 5
233
3 Laying torso lift in 30 0,51 0,40 0,38 0,42 0,36 0,41 0,40 0,37 0,59 0,25 0,27
sec. 0 9 3 7 6 1 3 5 6 0 1
4 Med. ball throw 0,36 0,31 0,38 0,35 0,38 0,38 0,37 0,40 0,35 0,284 0,31
8 1 3 1 1 9 5 0 5 0
5 Forward bends 0,53 0,47 0,42 0,35 0,37 0,480 0,40 0,38 0,41 0,40 0,32
(straight legs ) 6 8 7 1 7 4 8 2 9 1
6 Chin-ups 0,35 0,31 0,36 0,38 0,37 0,36 0,40 0,36 0,51 0,34 0,39
0 5 6 1 7 5 6 0 0 4 6
7 Standing long jump 0,62 0,58 0,41 0,38 0,48 0,36 0,34 0,400 0,453 0,38 0,29
5 7 1 9 0 5 5 3 6
8 Square hanging, 0,40 0,37 0,40 0,37 0,40 0,40 0,34 0,28 0,241 0,36 0,39
feet under < 90º 0 0 3 5 4 6 5 4 6 2
9 Standing high jump 0,37 0,38 0,37 0,40 0,38 0,36 0,40 0,28 0,260 0,38 0,28
5 3 5 0 8 0 0 4 5 0
10 Pushups 0,50 0,46 0,596 0,35 0,41 0,51 0,45 0,24 0,26 0,30 0,27
1 8 5 2 0 3 1 0 0 8
11 «Flamingo» test 0,29 0,28 0,25 0,28 0,40 0,34 0,38 0,36 0,38 0,30 0,24
0 5 0 4 9 4 3 6 5 0 1
12 Hanging to a fixed bar 0,27 0,31 0,27 0,31 0,32 0,39 0,29 0,39 0,28 0,27 0,24
8 0 1 0 1 6 6 2 0 8 1
Remark: n-12; Р - 0,05; 0,01; 0,001. To simplify Table 1, negative signs of the correlation
coefficients are omitted.
f=22; r = 0,404; 0,515; 0,629.
By achieving the second objective, based on scientifically developed tests, we conducted a study of
motor skills of primary grades students of the educational institutions in rural areas of Ialoveni district.
Thus, in Table 2.2., are shown average and integrated statistical indicators of testing motor skills of
students from rural areas for each class of primary education in Ialoveni district, Republic of Moldova.
Moreover, using the results obtained through testing, we also performed the calculation of the main
statistical characteristics of variation series and on their basis, using appropriate statistical method for
calculating the credible intervals, we have determined the sample standards corresponding to motor
manifestation of primary grades students in educational institutions of rural areas in Ialoveni district,
Republic of Moldova.
In this context, as can be seen from Table 2.2. for each class studied there were assigned two rows:
the top row reflects the average statistical results of testing; the lower row specifies (highlighted in green)
corresponding sample standards calculated, serving as a transition threshold of motor state according to
successful age for physical qualities studied.
Table 2. Average statistical indicators of testing primary grades students of rural areas in Ialoveni district,
Republic of Moldova, according to motor skills and model of normative criteria
(with Р <0.05).
234
Conclusions
In this context, we tried for the first time in the last 37 years, to examine the motor condition of
primary grades students in rural areas on the example of Ialoveni district, Republic of Moldova. The
statistical data obtained on the motor conditions of primary grades students in rural areas have allowed us,
also for the first time, at this stage, to develop scientifically credible samples of appropriate standards that
will serve them as milestones for progressive motor development according to age. For the successful
fulfillment of the motor regulations proposed it is necessary to significantly increase the motor activity of
primary grades students in school time regime (in our opinion, within 4-5 hours weekly for each class).
Teachers conducting physical education classes in primary school should be university graduates in the field
of pedagogy. Criteria developed to evaluate motor activity success of primary grades students in Ialoveni
district were tested in the pedagogical experiment. The results of students in the primary stage showed their
merits. This is confirmed by the Certificate of registration of objects of copyright and related rights on
invention, Series OȘ, no.5186 of September 4, 2015 issued by the State Agency for Intellectual Property of
the Republic of Moldova.
References
[1] Волков ЛВ, Физические способности детей и подростков , Киев, Издатеьство Здоровье,1981:120.
[2]Демченко ПП, Математико-аналитические методы в структуре педагогических
физической культуры, Кишинев, Издатеьство USEFS,2009: 518.
[3]Ланда БХ, Методика комплексной оценки физического развития и физической подготовленности,
Москва, Издатеьство Советский спорт, 2005: 192.
[4]Лях ВИ, Тесты в физическом воспитании школьников, Москва, Издатеьство АСТ, 1998: 285.
[5] Zavalișca A, Demcenco P, Proiect Instituțional:Monitorizarea dezvoltării fizice și pregătirii motrice a
elevilor din școlile Republicii Moldova la etapa actuală. Manual științifico-metodic, Chișinău, Editura
USEFS, 2014: 129.
FUNDAMENTARE ȘTIINȚIFICĂ A NORMATIVELOR PREGĂTIRII

MOTRICE A ELEVILOR DIN CLASELE PRIMARE
GHEȚIU A.1
1
Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, Chișinău, Republica Moldova
E-mail: ghetiu.adelina@mail.ru
Rezumat
În articol este prezentată informația științifică referitor la cercetarea stării motrice a elevilor din clasele
primare în baza exemplului instituțiilor de învățămînt din localitățile rurale ale raionului Ialoveni din Republica
Moldova. Pentru prima dată, în ultimii 37 de ani (din anul 1978) , conform cercetării în masă a stării motrice a copiilor
din clasele primare, a fost fundamentat un model de normative corespunzătoare manifestării lor motrice, controlul
asupra îndeplinirii cărora, va contribui la dezvoltarea cu succes a copiilor.
Cuvinte - cheie: abordare științifică, teste motrice, dezvoltare fizică, educație fizică.
235
Introducere
O etapă de vîrstă importantă în dezvoltarea copilului este treapta primară. Pe de o parte, de mult timp
este cunoscut și înțeles că activitatea motrică optimă conform vîrstei a copiilor în perioada claselor primare
contribuie la dezvoltarea lor funcțională, mentală și motrică la momentul oportun, care le asigură starea
sănătății necesară și succesul în procesul educațional . De asemenea formează motivația stabilă pentru
practicarea independentă și de durată a exercițiilor fizice [1]. Pe de altă parte, în practică, prin cele mai
diferite moduri, încercăm să reducem importanța educației fizice pentru copii, arătînd astfel că ,,educația
fizică” este o disciplină secundară pentru ei și nu este atît de importantă în cadrul procesului educațional
[1,2]. Trebuie remarcat faptul că acest lucru în țara noastră de mai mulți ani reușește cu succes.
În același timp, neasigurarea dezvoltării motrice corespunzătoare conform vîrstei a copiilor duce la
tulburări funcțional - motrice grave ale corpului, lasînd o amprentă negativă semnificativă pentru viața sa de
mai departe. La aceasta de asemenea contribuie și astfel de factori negativi ai actualității, cum ar fi:
pregătirea motrică a elevilor din Republica Moldova, inclusiv a elevilor claselor primare, în special din
instituțiile de învățămînt ale localităților rurale, în prezent este extrem de scăzută și care nu corespunde
normelor conform vîrstei; progresul excesiv al factorilor negativi ai dezvoltării copiilor – scolioza, platipodia
și obezitatea (aproximativ pînă la 50-70%); majoritatea învățătorilor care desfășoară orele de educație fizică
în clasele primare (diriginții acestor clase) nu sunt specialiști în acest domeniu și nu pot profesional asigura
dezvoltarea fizică a copiilor; condițiile materiale și financiare disponibile (inclusiv și sălile de sport) pentru
orele de educație fizică cu elevii din clasele primare lasă de dorit în marea majoritate a instituțiilor de
învățămînt din Republica Moldova [5].
Mai mult decît atît, este binecunoscut faptul că unul dintre factorii care rețin dezvoltarea progresivă a
sistemului educației fizice a elevilor este de asemenea și centralizarea excesivă, iar uneori chiar și
descentralizarea dirijării activității motrice a copiilor în general și a educației fizice a elevilor în special.
Detalierea, standartizarea și unificarea exagerată a programelor și directivelor ,,venite de sus”, nu stimulează
activitatea creativă în căutare de soluții noi, inovatoare într-o anumită școală. Conținutul programelor este
uneori în contradicție cu particularitățile de vîrstă ale dezvoltării copiilor, care locuiesc în diferite raioane ale
Republicii Moldova, cu diferite condiții climaterice locale, obiceiuri și tradiții ale populației, cu diverse
resurse materiale disponibile [1,2,5].
Mai mult de douăzeci de ani în trecut, de asemenea se impuneau normative și indicatori unificați ai stării
fizice necesare a copiilor, la imposibilitatea îndeplinirii cărora, din diferite motive, progresau consecințele
negative –exagerări și falsificări ale rapoartelor și indicilor(GMA,CMS etc.).
Trebuie de asemenea de remarcat, că actualmente unele încercări de a impune de sus ,,normative”
unificate ale pregătirii motrice pentru copiii din instituțiile de învățămînt ale Republicii Moldova nu au
justificare științifică și sunt un proces birocratic formal al lucrătorilor din acest domeniu. Astfel de abordări
nu contribuie la dezvoltarea corespunzătoare a copiilor, atît fizică, cît și intelectuală.
În opinia noastră, o situație similară există, în general, în întregul sistem educațional și la ,,cele mai
semnificative” (cum frecvent greșit se consideră ) discipline: matematica, fizica, chimia, istoria și altele.
Anume din acest motiv reforma sistemului educațional la această etapa în Republica Moldova este
relevantă și inclusiv cea a educației fizice, ca cel mai universal mijloc de îmbunătățire a dezvoltării
educaționale integre a elevilor.
Credem , că la etapa actuală de dezvoltare a învățămîntului preuniversitar din Republica Moldova,
este necesar de a elabora și utiliza idei inovatoare și abordări științifice pentru îmbunătățirea procesului
educațional la educația fizică pentru elevi prin organizarea corespunzătoare a acestuia, evaluarea obiectivă și
estimarea dezvoltării motrice a copiilor, în special în clasele primare, la vîrsta cărora se fundamentează
necesitatea motrică și activitatea intelectuală pentru o perioadă de durată mare a perfecțiunii sale.
Obiectivele cercetării
1. A elabora științific și valida un număr optim de teste motrice conform vîrstei pentru identificarea
nivelul pregătirii fizice a elevilor claselor primare din localitățile rurale.
2. A studia starea motrică a elevilor claselor primare din instituțiile de învățămînt ale raionului Ialoveni
în baza testelor științific validate.
3. A elabora științific normative-model corespunzătoare și credibile ale pregătirii motrice pentru elevii
claselor primare din instituțiile de învățămînt ale raionului Ialoveni.
Organizarea cercetării
Prin studierea surselor bibliografice accesibile, precum și utilizarea experienței pedagogice a
specialiștilor de educație fizică, inclusiv și a experienței proprii, am elaborat științific un complex optimal de
teste motrice, care dispun de un nivel suficient de validitate, fiabilitate și conținut informațional. În baza
testelor științific elaborate au fost examinați în total 1547 de băieți (68%) și 1358 de fete (65%) din clasele
236
primare ale instituțiilor de învățămînt din raionul Ialoveni. Rezultatele obținute au constituit baza pentru
elaborarea normativelor corespunzătoare conform vîrstei a copiilor din clasele primare.
Rezultatele cercetării
Pentru realizarea primului obiectiv a fost necesar să determinăm numărul optim de teste motrice fiabile,
care reflectă dezvoltarea abilităților de viteză a mișcării și coordonare, de forță, inclusiv și a celei statice, de
forță – viteză, de rezistență, de elasticitate la elevii claselor primare din localitățile rurale și care permit
determinarea stării motrice reale a copiilor.
În Tabelul 1 este prezentat un set de teste cunoscute de către toți din literatura de specialitate [2,3], care
caracterizează prin rezultatele lor, într-o anumită măsură, nivelul dezvoltării calităților fizice indicate de
către noi, specifice pentru dezvoltarea conform vîrstei a elevilor din clasele primare. Totodată, rezultatele
obținute la aceste teste au fost supuse prelucrării matematico – statistice pentru calcularea caracteristicilor
statistice principale, în baza cărora s-a efectuat analiza corelațională a influenței lor reciproce. Astfel de
interconexiune a testelor prezentate ne-a permis să determinăm acel grup optim dintre testele propuse, care
conform rezultatelor sale poate reflecta mai veridic abilitățile motrice specifice elevilor din clasele primare.
Rezultatele analizei corelaționale sunt de asemenea prezentate în Tabelul 1 și au o prezentare ordinară și
evidențiată prin caractere (cu bold). Mai mult decît atît, coeficienții evidențiați ai corelației reflectă
interconexiunea veridică a testelor marcate cu nivelul semnificativ Р – 0,05; 0,01; și 0,001.
Prin urmare, am selectat anume acele teste motrice care au avut cel mai mare număr de niveluri
semnificative ai coeficienților de corelație. Paralel cu celelalte, excepție a fost testul ,, Alergare,
30m”, care, avînd la fel ca și testul ,,Alergare de suveică” același număr de interconexiuni fiabile, cu toate
acestea nu ne-a satisfăcut din acel motiv că primul test,deopotrivă cu viteza mișcării, are manifestare în
grad mai mare a abilităților de coordonare, decît al doilea test.
În această ordine de idei, din douăsprezece teste propuse a fost selectat un număr optim (5) de teste
motrice, relativ simple prin metodica efectuării lor, dar care fiabil reflectă calitățile fizice studiate. Aceste
teste (evidențiate cu culoare verde în tabel) sunt:
- alergare de suveică, 3x10m;
- săritura în lungime de pe loc;
- flotări;
- ridicarea trunchiului din poziția culcat în 30 s;
- aplecarea înainte (picioarele drepte).
Tabelul 1. Matricea statistică a coeficienților de corelație (r), care reflectă conform rezultatelor obținute la
teste intercondiționarea lor, la studierea abilităților motrice ale elevilor claselor primare din localitățile
rurale.
Тeste 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 Alergare de suveică 0,42 0,51 0,36 0,53 0,35 0,62 0,40 0,37 0,50 0,29 0,27
3x10m 7 0 8 6 0 5 0 5 1 0 8
2 Аlergare 30m 0,42 0,40 0,31 0,47 0,31 0,58 0,37 0,38 0,46 0,28 0,31
7 9 1 8 5 7 0 3 8 5 0
3 Ridic. trunchiului din 0,51 0,40 0,38 0,42 0,36 0,41 0,40 0,37 0,59 0,25 0,27
poz. culcat în 30 sec. 0 9 3 7 6 1 3 5 6 0 1
4 Aruncarea mingii 0,36 0,31 0,38 0,35 0,38 0,38 0,37 0,40 0,35 0,28 0,31
med. de după cap 8 1 3 1 1 9 5 0 5 4 0
5 Aplecarea înainte 0,53 0,47 0,42 0,35 0,37 0,48 0,40 0,38 0,41 0,40 0,32
(picioarele drepte) 6 8 7 1 7 0 4 8 2 9 1
6 Tracțiuni la bară 0,35 0,31 0,36 0,38 0,37 0,36 0,40 0,36 0,51 0,34 0,39
0 5 6 1 7 5 6 0 0 4 6
7 Săritura în lungime 0,62 0,58 0,41 0,38 0,48 0,36 0,34 0,40 0,45 0,38 0,29
de pe loc 5 7 1 9 0 5 5 0 3 3 6
8 Atîrnat în echer, 0,40 0,37 0,40 0,37 0,40 0,40 0,34 0,28 0,24 0,36 0,39
picioarele sub < 90º 0 0 3 5 4 6 5 4 1 6 2
9 Săritura în înălțime 0,37 0,38 0,37 0,40 0,38 0,36 0,40 0,28 0,26 0,38 0,28
de pe loc 5 3 5 0 8 0 0 4 0 5 0
10 Flotări 0,50 0,46 0,59 0,35 0,41 0,51 0,45 0,24 0,26 0,30 0,27
1 8 6 5 2 0 3 1 0 0 8
237
1 Proba«Flamingo» 0,29 0,28 0,25 0,28 0,40 0,34 0,38 0,36 0,38 0,30 0,24
1 0 5 0 4 9 4 3 6 5 0 1
12 Atîrnare la bara fixă 0,27 0,31 0,27 0,31 0,32 0,39 0,29 0,39 0,28 0,27 0,24
8 0 1 0 1 6 6 2 0 8 1
Notă: n-12; Р - 0,05; 0,01; 0,001. Pentru a simplifica Tabelul 1, semnele negative ale
coeficienților de corelație sunt omise. f=22; r = 0,404; 0,515; 0,629.
Realizînd al doilea obiectiv, în baza testelor științific elaborate, am efectuat un studiu al abilităților
motrice ale elevilor claselor primare din instituțiile de învățămînt ale localităților rurale din raionul Ialoveni.
Astfel, în Tabelul 2.2., sunt prezentați indicatorii statistici medii, integrali ai testării abilităților motrice
ale elevilor din localitățile rurale pentru fiecare clasă din învățămîntul primar din raionul Ialoveni,
Republica Moldova.
Mai mult decît atît, utilizînd rezultatele obținute prin intermediul testării, deasemenea am efectuat
calcularea principalelor caracteristici statistice ale șirurilor variaționale și în baza lor, utilizînd metoda
statistică corespunzătoare de calculare a intervalelor credibile, am determinat normativele-model
corespunzătoare ale manifestării motrice a elevilor din clasele primare ale instituțiilor de învățămînt din
localitățile rurale ale raionului Ialoveni.
În această ordine de idei, după cum se poate observa din Tabelul 2.2., pentru fiecare clasă studiată au
fost repartizate cîte două rînduri: pe rîndul de sus sunt reflectate rezultatele statistice medii ale testării; pe
rîndul de jos se indică (evidențiate cu culoare verde ) normativele-model corespunzătoare calculate, servind
drept prag de tranziție a stării motrice conform vîrstei de succes pentru calitățile fizice studiate.
Tabelul 2. Indicatorii statistici medii ai testării elevilor din clasele primare ale localităților rurale din
raionul Ialoveni, Republica Moldova, conform abilităților motrice și a modelului de criterii normative (cu
Р< 0,05).
Concluzii
În această ordine de idei, noi am încercat pentru prima dată, în ultimii 37 de ani, să cercetăm starea
motrică a elevilor din clasele primare ale localităților rurale pe exemplul raionului Ialoveni din Republica
Moldova. Datele statistice obținute ale stării motrice a elevilor claselor primare din localitățile rurale ne-au
permis, de asemenea pentru prima dată, la etapa actuală, să elaborăm științific modele credibile de norme
238
corespunzătoare, care vor servi pentru ei repere pentru dezvoltarea motrică progresivă conform vîrstei.
Pentru îndeplinirea cu succes a normativelor motrice propuse este necesar de a mări considerabil activitatea
motrică a elevilor din clasele primare în regimul timpului școlar (în opinia noastră, în limita de 4-5 ore
săptămînal pentru fiecare clasă). Cadrele didactice care desfășoară orele de educație fizică în clasele primare
trebuie să fie specialiști cu studii superioare în acest domeniu al pedagogiei. Criteriile elaborate ale evaluării
succesului activității motrice a elevilor claselor primare din raionul Ialoveni au fost testate în cadrul
experimentului pedagogic. Rezultatele elevilor din treapta primară au demonstrat temeinicia lor. Acest fapt
este confirmat și prin Certificatul de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturile conexe despre
invenție, seria OȘ, nr.5186 din 04.09.2015, eliberat de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
din Republica Moldova.
Bibliografie
[1] Волков ЛВ, Физические способности детей и подростков, Киев, Издатеьство Здоровье,1981:120.
[2]Демченко ПП, Математико-аналитические методы в структуре педагогических
физической культуры , Кишинев, Издатеьство USEFS,2009: 518.
[3]Ланда БХ, Методика комплексной оценки физического развития и физической подготовленности,
Москва, Издатеьство Советский спорт, 2005: 192.
[4]Лях ВИ, Тесты в физическом воспитании школьников, Москва, Издатеьство АСТ, 1998: 285.
[5] Zavalișca A, Demcenco P, Proiect Instituțional:Monitorizarea dezvoltării fizice și pregătirii motrice a
elevilor din școlile Republicii Moldova la etapa actuală. Manual științifico-metodic, Chișinău, Editura
USEFS, 2014: 129.
239
THE INFLUENCE OF ALTITUDE ON THE LIMIT TIME OF

MAINTAINING THE SPEED OF RUNNING AT VO2MAX (TLIMVO2MAX),
FOR FOOTBALLERS
HONCERIU C. 1,A*, TROFIN P.F. 2,A
“AlexandruIoanCuza” of Iasi, Faculty Physical Education and Sports,
Str. Toma Cozma, nr. 3, Iasi, 700554, Romania
Centrul de Cercetări Interdisciplinare în Știința Motricității Umane
a
chonceri@yahoo.fr , bflorintrofin@gmail.com
Abstract
TlimVO2max is the time running during which an athlete can maintain at MAS. This study aimed to identify the manner
in which changes in altitude can affect T limVO2max. 22 professional football players conducted tests for MAS and
TlimVO2max assessment. TlimVO2max assessment was carried out at different altitudes: first, 140 m height and the
second at 1300 m, with a period of 56 hours between the two ratings. MAS assessment was made using the VAMEVAL
test. TlimVO2max evaluation was made using the soft of VAMEVAL. The results of the study indicate a vVO2max
maintenance period of 368.6 ± 70.87 seconds for an altitude of 140 m and 316.8 ± 63.80 seconds for the 1300 m
altitude. The difference between the series of data from field research is statistically significant (p <0.0001), which
demonstrates that altitude affects the time limit for maintaining vVO 2max.
Keywords: maximum consumption of oxygen.
Introduction
Atmospheric air is a gas mixture consisting of nitrogen, oxygen, carbon dioxide and other gases
(argon, xenon, neon, radon, thoron, nitrogen), with an addition of water vapors, dust and bacteria. Oxygen
(O2) is used at mitochondria level in processes of oxidation and energy production. In the process of
breathing, oxygen reaches the lungs by breathing in and diffuses into blood at alveoli level due to pressure
difference. The lack of O2 in lungs and implicitly in the blood causes blood conditions of hypoxia, anoxemia,
anoxia. O2 concentration in air can vary from values of 20.9% at sea level up to 9% at altitudes of over 6000
meters. Atmospheric pressure decreases proportionally with altitude approximately 1mmHg / 10,5-11m.
Thus, at 5000 m altitude, the pressure is 1/2 atmosphere while the oxygen partial pressure is 50 mmHg, a
phenomenon called hypoxia. 18 million people live above 3,000 m and in Tibet, the Himalayas and the
Andes, at 5,000 m altitude. The adaptations that allow overcoming of hypoxia conditions are: greater vital
capacity, increased frequency and amplitude of respiratory movements, increased number of blood red cells
(7-8millions / mm3), significant circulating blood volume growth and greater capillary permeability. In the
case of untrained people, there are some disorders that begin at an altitude of 2,500-3,000 m, known as
“altitude sickness”, manifested as headaches, tremors, dyspnea, tachycardia, nausea, nose bleeding, and
finally a state of euphoria followed by loss of consciousness. Some competitions or training sessions are
conducted in areas with different degrees of altitude which renders knowing the exercise-induced acute
physiological changes with a certain degree of hypoxia interesting. Maximum oxygen consumption
(VO2max), considered as an important indicator of cardio-respiratory fitness in an endurance effort or, in
other words, of the aerobic capacity [1,8,11] is influenced by altitude, therefore by lowering the
concentration of the O2 in the inhaled air. Training sessions at an altitude of over 1500 m, conducted in a
time span of at least 21 days, leads to a VO2max increase by polycythemia or, in other words, by increasing
the number of red cells (hemoglobin, myoglobin). Besides polycythemia, this VO 2max increasing must be
associated to all other alterations of the circulatory, respiratory and cardio-vascular systems [4, 10.13].
If in repose,VO2 is almost equal for trained and untrained individuals (250-300 ml / min), it tends to
decrease in the case of the latter, in submaximal effort, for the same level of effort. This indicates an
improvement in metabolic efficiency and, perhaps, especially biomechanical efficiency as the training
athletes perform the same movement with greater ease and thus less energy consumption. Also, body weight
may play an important role in improving movements and achieving a more efficient effort metabolism. [14]
The maximum effort is about maximum oxygen consumption (VO2max). The increase of VO2max is
considered a metabolic adaptation because it involves the adaptation of both respiratory and cardiovascular
and blood system. [2, 13]
The increase of VO2max is obvious in nine to ten weeks of training and then continues to grow, but
at a slower pace, until reaching the biological-hereditary limit. [10] The maximum aerobic speed (MAS or
vVO2max) is the running speed at which the athlete reaches VO2max and is measured in m / s, or km / h.
240
This was scientifically proven by Leger and Mercier (1983) [6], the following formula showing the
correlation between MAS and VO2max
VO2max ( ml.kg-1.min-1) = MAS ( km/h ) × 3,5
or,
MAS (km/h ) = VO2max (ml.km.min-1 )
3.5
The intensity and volume of the training effort are very important in regard to increasing VO2max as
these two parameters must be judiciously correlated in the planning based on the vVO 2max assessment or of
the workload, in watts, at which the athlete reaches the aerobic or anaerobic effort limit. (14) Thus, the
training intensity, gradually planned in the training program, should be between 90 - 130% of vVO2max. [7,
9]
Referring to the volume of the effort, the importance of knowing T limVO2max value (time limit of
maintaining the effort at vVO2max) is already acknowledged by specialists. Some studies indicate that
TlimVO2max is between 5-8 minutes. [5, 15]
The thesis of the research study
A large part of the sports teams go to competitions or training sessions in the mountains for physical
accumulation, among which VO2max increase is a priority. As we have previously highlighted, the late body
changes in increasing the maximum oxygen consumption occur if the effort is made at altitudes of more than
1500 meters, the duration of the training period being also important. However, some teams go through these
sessions or competitions at lower altitudes. This research study seeks to determine whether T limVO2max is
influenced by a 1300 meters altitude or not.
The study involved, in the first stage, the MAS evaluation of a number of 22 male athletes,
professional football players, at an altitude of 140 meters. The T limVO2max of the 22 subjects was also
assessed in this stage.
MAS assessment was performed using the VAMEVAL test [5], while the distance and running time
for the TlimVO2max evaluation was calculated using the VAMEVAL sofft. [5]
The second stage consisted in TlimVO2max evaluation, at a difference of 56 hours, for an altitude of
1300 meters. The third stage of the research consisted in analysing and interpreting the results.
Research subjects
22 professional football players with the average age of 28.7 years ± 7.6 years voluntarily
participated in this study, being in the training period between the home and away tournaments (in the round-
robin format) of the 2013 – 2014 championship. All players had been declared capable for physical effort.
Protocol for the evaluation of VAM through field tests

The VAMEVAL test, designed in 1983 by Professor Luc Leger, the University of Montreal and Professor
Georges Cazorla, University of Bordeaux, is a field test that evaluates VO2max and the maximum aerobic
speed and (MAS). [5]
The field test consists in progressive continuous running around a track of 200 meters, traced
through 10 cones, placed at a distance of 20 meters from each other. The pace of running is provided by a
CD player that beeps sounds while the player must cover the distance between two cones in the interval
between beeps. The player will try to move at a running speed so as to reach the next cone at the moment
when the beep sounds. At first glance, it may seem hard, but it is very simple.
The athletes quickly understand what the test consists in and easily adapt to its requirements. The
running speed starts at 8 km / h and increases with every minute (level) by 0.5 km / h . The athletes will
adapt their running speed according to the frequency of the beeps, will run increasingly faster trying to keep
as much as possible the required running speed. When the player no longer manages to keep up with the pace
of the beeping noise, he stops and the coach writes down the level, that is announced every time by the audio
recording. Level 1 corresponds to the speed of 8.5 kilometers, level 2 corresponds to the speed of 9 km / h,
level 3 corresponds to velocity of 9.5 km / h, and so on.
TlimVO2max assessment protocol
Based on MAS values (km / h), by using the VAMEVAL sofft, individual running times are
calculated at a percentage of 100% of MAS. The athlete must maintain the exercise intensity and the running
speed as much as he can. The maximum running time at 100% of MAS is written down.
Results and discussions

The following table shows the results and data obtained in the two tests.
241
Table 1 – The results of the initial and final assessment of MAS and TlimVO2max
MAS VO2max TlimVO2max at TlimVO2max at
Subject (km/h) ml.min-1kg-1 140 m altitude 1300 m altitude
Subject 1 16.5 57.8 5’30” 4’45”
Subject 2 16.3 56.9 5’ 4’30’
Subject 3 18.1 63.4 8’15” 7’
Subject 4 17.3 60.4 6’30” 5’40”
Subject 5 18.6 65.2 7’ 6’15”
Subject 6 17.8 62.1 7’ 6’
Subject 7 16.4 57.3 5’20” 4’30”
Subject 8 19 66.5 8’15” 7’
Subject 9 17.6 61.7 6’15” 5’
Subject 10 18.3 63.9 6’50” 6’10”
Subject 11 16.1 56.4 4’30” 3’10”
Subject 12 17.3 60.4 6’ 5’10”
Subject 13 17.8 62.1 6’50” 6’
Subject 14 17.1 59.9 6’40” 6’10”
Subject 15 17.6 61.7 7’ 6’
Subject 16 18.8 65.6 8’ 6’40”
Subject 17 16.9 59.1 4’20” 4’
Subject 18 17.4 60.8 5’10” 4’45”
Subject 19 17.1 59.9 5’30” 4’20”
Subject 20 16.8 58.6 4’45” 4’
Subject 21 17.8 62.1 5’ 4’20”
Subject 22 17.6 61.7 5’30” 4’45”
The results of the tests were centralized and processed using the Graph Pad Prism 6 software. The
first step in the statistical processing of the data was the determination of statistical parameters (minimum,
maximum, mean, standard deviation, standard error of the mean, the thresholds of confidence interval and
variation coefficient) that were necessary in the assessment of the central tendency of the obtained series.
Table 2 presents the parameter values we have mentioned.
Table 2 – Statistical data of tlimVO2max, 140 m & 1300 m

tlimVO2max 140m tlimVO2max 1300m
Number of values 22 22
Minimum (s) 260,0 190,0
Maximum (s) 495,0 420,0
Mean (s) 368,6 316,8
Std. Deviation (s) 70,87 63,80
Std. Error of Mean (s) 15,11 13,60
Lower 95% CI of mean (s) 337,2 288,5
Upper 95% CI of mean (s) 400,1 345,1
Coefficient of variation (%) 19,22% 20,14%
In table 2 we may notice that the number of players was the same in the two evaluations, each
capable of sustained effort.
We may also notice that the minimum and maximum values of vVO2max maintaining time are
lower in the evaluation of the high altitude.
The mean and the standard deviation for the two situations change: for 140 m we have a
maintenance time of vVO2max of 368.6 ± 70.87 seconds, while for 1300 m – it is 316.8 ± 63.80 seconds.
242
The confidence interval indicates that an athlete with the same characteristics of the evaluated
players would have a maintenance time of vVO2max between 337.2 and 400.1 seconds, 140 m altitude, and
one between 288.5 and 345.1 seconds to 1300 m altitude. The coefficient of variation, with values close to
20%, indicates a relative homogeneity of the results of the two evaluations.
Through this hypothesis we set out to analyse the effect that the altitude has on the time limit of
vVO2max maintaining, and thus to analyse the differences between the results at the two altitudes: 140 m and
1300 m. We have chosen for this analysis to use student’s t test with which we can statistically ascertain
whether the differences between the data series are significant or not. Student’s t test results are shown in
Table 3 and Figure 1.
Table 3 – The results of Student’s t test applied to TlimVO2max data
Paired t test
P value < 0,0001
P value summary ****
Significantly different? (P < 0.05) Yes
One- or two-tailed P value? Two-tailed
t, df t=13,48 df=21
Number of pairs 22
p < 0 ,0 0 0 1
500
t_ lim _ V O 2 m a x (s e c )
400
300
200
100
0m m
14 00
13
ax ax
2m 2m
VO VO
lim lim
T_ T_
Figure 1 – The graphic representation of the TlimVO2max statistical data (media ± standard deviation)
Table 3 and Figure 1 show that the difference between the series of data from field research is
statistically significant (p <0.0001), which demonstrates that altitude influences the time limit for
maintaining vVO2max.
We were also interested in the degree of the correlation between the results of the two evaluations,
the result of the statistical analysis is shown in Table 4.
Table 4 – The results of Pearson correlation test applied to TlimVO2max data

Pearson r
r 0,9696
95% confidence interval 0,9268 to 0,9875
R square 0,9401
P value
P (two-tailed) < 0,0001
Significant? (alpha = 0.05) Yes
Number of XY Pairs 22
The results of Pearson correlation test shows close correlation of the data series (p < 0,0001), which
indicates the fidelity of the research field data. Other studies [16, 17] show similar results of VO2max
243
difference depending on altitude. These studies, which are interesting and should be further developed, even
suggest a new way of training VO2max by combining altitude efforts with hypoxia induced by different
means from the return to a lower altitude.
Conclusions
The results show a statistically significant difference (p <0.0001) between the T limVO2max obtained
at an altitude of 140 m (368.6 seconds) and the one obtained at an altitude of 1300 m (316.8 seconds), which
confirms the hypothesis of the study and proves that an altitude of 1300 m influences TlimVO2max.
Bibliography:
[1] Albu S, Îndrumar de lucrări practice de fiziologie. Aparatul cardiovascular. Editura University Press,
Târgu Mureş, 2010.
[2] Honceriu C, Studiu asupra influenţei antrenamentului de tip aerob asupra unor indicatori fiziologici,
la jucătorii de fotbal. Sport şi Societate, 1, Alttius Academy, Iaşi, 2010.
[3] Muşat C, Modificări ale unor indici fiziologici la sportivii de performanţă, Editura Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi. 2004.
[4] Apostol I, Ergofiziologie. Editura Univ. „Al.I.Cuza”, Iaşi. 1998.
[5] Tarabas C, Modificări acute şi cronice ale unor indici fiziologici la sportivii de performanţă. Editura
Universităţii ˝Alexandru Ioan Cuza˝, Iaşi, 2004.
[6] Şalgău S, Performanţa sportivă. Particularităţi biochimice şi fiziologice în antrenamentul sportiv.
Editura PIM, Iaşi, 2007.
[7] Bangsbo J, Lindquist F, Comparison of various exercise tests with endurance performance during
soccer professional players. International Journal of Sport Medicine, 13, 1992.
[8] Billat V, Calibration de la duree des repetitions dùne seance dìnterval training a la vitesse associe a
VO2max en reference au temps limite continu. Science et Motricite, 1996: 28.
[9] Wilmore JH, David L, Costill DL, Physiologie du sport et de lèxercise, De Boeck Universite, Paris.
2002.
[10] Millet G, Perrey S, Physiologie de lèxercice musculaire. Edition Ellipses, Paris, 2005.
[11] Cazorla col. Les epreuves dèfort en physiologie. Epreuves et mesures du potentiel aerobie dans les
epreuves de la valeur physique. INSEP Editions, Travaux et Recherche en EPS, 7. 1984.
[12] Coyle EF, Integration of the physiological factors determining endurance performance ability.
Exercise and Sport Sciences Reviews, 23. 1995.
[13] Honceriu C, Fiziologia şi ergofiziologia activităţilor fizice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.
2014.
[14] Billat V, Interval training for performance: a scientific and empirical practice. Sports Medicine,
2001: 31.
[15] Ward MP, Milledge JS, West JB, High altitude medicine and physiology. Philadelphia: University
of Pennsylvania Press, 1989.
[16] Terrados N, Altitude training and muscular metabolism. International Journal Sports Medicine, 13,
Suplim.1: S206-209, 1992.
[17] Hoppeler H, Desplanches D, Muscle structural modifications in hypoxia. International Journal
Sports Medicine, 1, Supl.1, 1992: 166-168.
244
INFLUENȚA ALTITUDINII ASUPRA TIMPUL LIMITĂ DE MENŢINERE A

VITEZEI DE ALERGARE LA VO2MAX (TLIMVO2MAX), LA FOTBALIȘTI
HONCERIU C. 1,A*, TROFIN P. F. 2,A
“Alexandru Ioan Cuza” of Iasi, Faculty Physical Education and Sports,
Str. Toma Cozma, nr. 3, Iasi, 700554, Romania
Centrul de Cercetări Interdisciplinare în Știința Motricității Umane
a
chonceri@yahoo.fr , bflorintrofin@gmail.com
Rezumat
TlimVO2max reprezintă timpul de alergare pe care un sportiv îl poate menţine la viteza aerobă maximală (VAM).
Lucrarea a urmărit realizarea unui studiu în vederea identificării modului în care schimbarea de altitudine poate afecta
TlimVO2max. 22 de jucători profesioniști de fotbal au efectuat probe pentru evaluarea VAM și a T limVO2max. Evaluarea
TlimVO2max a fost realizată la altitudini diferite: prima, la 140 m iar a două la 1300 m, cu o perioadă de 56 de ore între
cele două evaluări. Evaluarea VAM a fost realizată cu ajutorul testului VAMEVAL. Evaluarea T limVO2max a fost
realizată cu ajutorul sofft-ului VAMEVAL. Rezultatele studiului indică un timp de menținere a vVO2max de 368,6 ±
70,87 secunde, pentru 140 m, iar pentru 1300 m 316,8 ± 63,80 secunde. Diferența dintre seriile de date obținute în urma
cercetării de teren este semnificativă statistic (p < 0,0001), lucru ce demonstrează că altitudinea influențează timpul
limită de menținere a vVO2max.
Cuvinte cheie: Consum maxim de oxigen.
Introducere
Aerul atmosferic este un amestec de gaze, format din azot, oxigen, bioxid de carbon și alte gaze
(argon, xenon, neon, radon, toron, azot), la care se adaugă vapori de apă, pulberi și bacterii. Oxigenul (O 2)
este utilizat la nivel mitocondrial în cadrul proceselor de oxidare și producere de energie. În cadrul
procesului de respirație, oxigenul ajunge prin inspir în plămâni și difuzează în sânge la nivel alveolar datorită
diferenței de presiune. Insuficiența de O2 la nivel pulmonar și implicit sangvin produce stări de hipoxie,
anoxemie, anoxie. Concentrația în O2 a aerului poate varia de la valori de 20,9% la nivelul mării, până la
concentrații de 9% la altitudini de peste 6000 metri. Presiunea atmosferică scade proporţional cu altitudinea
aproximativ cu 1mmHg / 10,5-11m. Astfel la 5.000 m altitudine, presiunea este de 1/2 atmosferă, iar
presiunea parţială a oxigenului de 50 mmHg, fenomen numit hipoxie. 18 milioane de oameni locuiesc la
peste 3.000 m, iar în Tibet, Himalaya şi Anzi, la 5.000 m altitudine. Adaptările ce permit depăşirea
condiţiilor de hipoxie sunt: capacitate vitală mai mare, creşterea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor
respiratorii, număr mai mare de hematii (7-8milioane / mm3), creşterea volumului sangvin circulant şi o
permeabilitate mai mare a capilarelor. La persoanele neantrenate, apar o serie de tulburări care încep la
altitudinea de 2.500-3.000 m, cunoscute sub numele de “rău de altitudine”, manifestate prin cefalee,
tremurături, dispnee, tahicardie, greaţă, hemoragie nazală, iar în final o stare de euforie urmată de pierderea
conştienţei. Unele competiții sau stagii de pregătire se desfășoară în zone cu diferite grade de altitudine ceea
ce face interesantă cunoașterea modificărilor fiziologice acute induse de efortul cu un anumit grad de
hipoxie. Consumul maxim de oxigen (VO2max), considerat ca fiind un indicator important al aptitudinii
cardiorespiratorii în efortul de anduranţă sau, cu alte cuvinte, al capacităţii aerobe de efort [1,8,11], este
influențat de altitudine deci de scăderea concentrației de O2 din aerul inspirat.
Antrenamentul la altitudine de peste 1500 metri, realizat pe o perioadă de minim 21 de zile, conduce
la creşterea VO2max prin poliglobulie sau, altfel spus, prin creşterea numărului de globule roşii din sânge
(hemoglobină, mioglobină). Pe lângă poliglobulie, această creșterea a VO2max trebuie asociată tuturor
celorlalte modificări tardive ale sistemelor circulator, respirator și cardio-vascular [4, 10,13].
Dacă în repaus VO2 este aproape egal la antrenaţi şi neantrenaţi (250 – 300 ml/min), el are tendinţa
să scadă la antrenaţi, în efort submaximal, pentru acelaşi nivel al efortului. Acest lucru indică o îmbunătăţire
a eficienţei metabolice dar și biomecanice, sportivii antrenaţi realizează aceeaşi mişcare cu o mai mare
uşurinţă şi deci, cu mai puţin consum energetic.[2] De asemenea, greutatea corporală poate juca un rol
important în ameliorarea realizării mişcărilor şi a unui metabolism de efort mai eficient.[14] În efort maximal
este vorba despre consum maxim de oxigen (VO2max). Creşterea VO2max este considerată o adaptare
metabolică deoarece implică atât adaptarea aparatului respirator cât şi a celui cardiovascular şi a sângelui.[2,
13]
Creşterea VO2max este evidentă la nouă - zece săptămâni de antrenament după care continuă să
crească însă într-un ritm mai lent până la atingerea plafonului biologic-ereditar. [10] Viteza aerobă maximală
(VAM sau vVO2max) reprezintă viteza de alergare la care sportivul atinge VO2max., şi se măsoară în m/s
245
sau km/h. Acest lucru a fost demonstrat ştiinţific de către Leger şi Mercier [6], formula următoare ilustrând
corelaţia dintre VAM şi VO2max:
VO2max ( ml.kg-1.min-1) = VAM ( km/h ) × 3,5
sau,
VAM (km/h ) = VO2max (ml.km.min-1 )
3.5
Intensitatea şi volumul efortului de antrenament sunt foarte importante în vederea creşterii VO 2max,
aceşti doi parametri trebuind judicios corelaţi în cadrul planificării pe baza evaluării vVO 2max sau a
încărcăturii de lucru, în waţi, la care sportivul atinge pragul aerob sau anaerob de efort.[14] Astfel,
intensitatea efortului, gradual planificată în programul de antrenament, trebuie să fie cuprinsă între 90 – 130
% din vVO2max.[7, 9]
Referindu-ne la volumul eforturilor, este deja recunoscută de către specialiști importanţa cunoaşterii
valorii TlimVO2max (timpului limită de menţinere a efortului la vVO2max). Unele studii indică faptul că
TlimVO2max este cuprins între 5 – 8 minute.[5, 15]
Ipoteza lucrării
O foarte mare parte a echipelor din aria jocurilor sportive realizează competiții sau stagii de pregătire
la munte în vederea acumulărilor fizice, între care, creșterea VO2max reprezentând o prioritate. Așa cum am
evidențiat anterior, modificările tardive ale organismului în vederea creșterii consumului maxim de oxigen
au loc dacă efortul este realizat la altitudini superioare nivelului de 1500 metri, durata stagiului de pregătire
fiind și ea importantă. Totuși, unele echipe realizează aceste stagii, sau competiții, la altitudini mai mici.
Cercetarea de față urmărește realizarea unui studiu care să stabilească dacă T limVO2max este influențat de o
altitudine de 1300 metri.
Material şi metode
Studiul a implicat într-o primă etapă evaluarea VAM a unui număr de 22 de sportivi de gen
masculin, jucători profesioniști de fotbal, la atitudinea de 140 metri. Tot în acestă etapă a studiului a fost
realizată evaluarea TlimVO2max a celor 22 subiecţi.
Evaluarea VAM a fost efectuată cu ajutorul testului VAMEVAL [5], iar calcularea distanţelor şi
timpilor de alergare pentru evaluarea TlimVO2max a fost realizată cu ajutorul sofft-ului VAMEVAL.[5]
Etapa a două a constat în evaluarea TlimVO2max, la o diferență de 56 ore, la o altitudine de 1300
metri.
Etapa a treia a cercetării a constat în analiza şi interpretarea rezultatelor obţinute.
Subiecţii cercetării
22 de jucători profesioniști de fotbal cu media vârstei de 28,7 ani ± 7,6 ani au participat benevol la
acest studiu, ei fiind în perioada de pregătire dintre turul și returul campionatului 2013-2014. Toți jucătorii
aveau viza apt pentru efort fizic.
Protocolul de evaluare a VAM prin test de teren
Testul VAMEVAL, conceput în anul 1983 de profesorul Luc Leger de la Universitatea din Montreal
şi profesorul Georges Cazorla, Universitatea din Bordeaux este un test de teren care evaluează VO2max şi
viteza aerobă maximală (VAM sau VMA).[5]
Testul de teren constă într-o alergare continuă progresivă în jurul unei piste de 200 metri, trasată prin
10 jaloane aşezate la o distanţă de 20 metri unul de altul. Ritmul alergării este impus de un CD-player care
emite bipuri sonore, jucătorul trebuind să parcurgă distanţa dintre două jaloane în intervalul dintre bipuri.
Jucătorul va căuta sa se deplaseze cu o viteză de alergare astfel încât să ajungă în dreptul următorului jalon în
momentul bipului sonor. La o primă vedere poate părea greu, însă e foarte simplu. Sportivii înţeleg repede în
ce constă testul şi se adaptează uşor la cerinţele acestuia. Viteza de alergare porneşte de la 8 km/h şi creşte la
fiecare minut (palier) cu 0,5 km/h.. Sportivii îşi vor adapta viteza de alergare în funcţie de frecvenţa bipurilor
sonore, vor alerga din ce în ce mai repede, încercând să ţină cât de mult pot viteza de alergare impusă. În
momentul în care jucătorul nu mai reuşeşte să ţină ritmul impus de bipurile sonore, se opreşte iar antrenorul
notează palierul la care acesta s-a oprit, palier care este anunţat de fiecare dată de înregistrarea audio. Palierul
1 corespunde vitezei de 8,5 km, palierul 2 corespunde vitezei de 9 km/h, palierul 3 corespunde vitezei de 9,5
km/h, şamd.
Protocolul de evaluare a TlimVO2max
Pe baza valorilor VAM (km/h) se calculează, cu ajutorul sofft- ului VAMEVAL, timpii individuali
de alergare la procentajul de 100% din VAM. Sportivul trebuie să mențină intensitatea efortului și viteza de
alergare cât reușește de mult. Se notează timpul maxim de alergare la 100% din VAM.
Rezultate şi discuţii
În tabelul următor se regăsesc rezultatele și datele obținute la cele două testări.
246
Tabel 1 – Rezultatele înregistrate în urma evaluării inițiale și finale a VAM și TlimVO2max

VAM VO2max TlimVO2max la TlimVO2max la
-1 -1
Subiect (km/h) ml.min kg 140 m altitudine 1300 m altitudine
Subiect 1 16,5 57,8 5’30” 4’45”
Subiect 2 16,3 56,9 5’ 4’30’
Subiect 3 18,1 63,4 8’15” 7’
Subiect 4 17,3 60,4 6’30” 5’40”
Subiect 5 18,6 65,2 7’ 6’15”
Subiect 6 17,8 62,1 7’ 6’
Subiect 7 16,4 57,3 5’20” 4’30”
Subiect 8 19 66,5 8’15” 7’
Subiect 9 17,6 61,7 6’15” 5’
Subiect 10 18,3 63,9 6’50” 6’10”
Subiect 11 16,1 56,4 4’30” 3’10”
Subiect 12 17,3 60,4 6’ 5’10”
Subiect 13 17,8 62,1 6’50” 6’
Subiect 14 17,1 59,9 6’40” 6’10”
Subiect 15 17,6 61,7 7’ 6’
Subiect 16 18,8 65,6 8’ 6’40”
Subiect 17 16,9 59,1 4’20” 4’
Subiect 18 17,4 60,8 5’10” 4’45”
Subiect 19 17,1 59,9 5’30” 4’20”
Subiect 20 16,8 58,6 4’45” 4’
Subiect 21 17,8 62,1 5’ 4’20”
Subiect 22 17,6 61,7 5’30” 4’45”
Rezultatele înregistrate în urma testărilor efectuate au fost centralizate și procesate cu ajutorul

softului GraphPad Prism 6.
Primul pas în procesarea statistică a datelor a fost determinarea unor parametri statistici (minim,
maxim, medie, deviația standard, eroarea standard a mediei, pragurile intervalului de confidență și
coeficientul de variație) necesari în aprecierea tendinței centrale a seriilor obținute. În tabelul 2 sunt
prezentate valorile parametrilor amintiți.
Tabel 2 - Datele statistice ale tlimVO2max, 140 m & 1300 m

tlimVO2max 140m tlimVO2max 1300m
Number of values 22 22
Minimum (s) 260,0 190,0
Maximum (s) 495,0 420,0
Mean (s) 368,6 316,8
Std. Deviation (s) 70,87 63,80
Std. Error of Mean (s) 15,11 13,60
Lower 95% CI of mean (s) 337,2 288,5
Upper 95% CI of mean (s) 400,1 345,1
Coefficient of variation (%) 19,22% 20,14%
În tabelul 2 se observă că numărul jucătorilor a fost același în cadrul celor două evaluări, fiecare
fiind apt pentru efortul susținut.
Se constată și faptul că valorile minime și maxime ale timpului de menținere a vVO 2max sunt mai
mici în cadrul evaluării de la altitudinea superioară.
247
Media și deviația standard pentru cele două situații se modifică: pentru 140 m avem un timp de
menținere a vVO2max de 368,6 ± 70,87 secunde, iar pentru 1300 m 316,8 ± 63,80 secunde.
Intervalul de confidență ne arată că un sportiv cu aceleași caracteristici ale jucătorilor evaluați ar
avea un timp de menținere a vVO2max cuprins între 337,2 și 400,1 secunde, la 140 m altitudine, și unul între
288,5 și 345,1 secunde la 1300 m altitudine. Coeficientul de variație, cu valori apropiate de 20%, indică o
omogenitate relativă a rezultatelor în cele două evaluări efectuate.
Prin intermediul ipotezei ne-am propus să urmărim efectul pe care îl are altitudinea asupra timpului
limită de menținere a vVO2max, implicit să analizăm diferențele dintre rezultatele obținute la cele două
altitudini urmărite: 140 m și 1300 m. Am ales pentru această analiză utilizarea testului t Student cu ajutorul
căruia putem constata statistic dacă diferențele dintre seriile de date sunt semnificative sau nu. Rezultatele
testului t Student sunt prezentate în tabelul 3 și figura 1.
Tabel 3 – Rezultatele testului T Student aplicat datelor TlimVO2max
Paired t test
P value < 0,0001
Significantly different? (P < 0.05) Yes
One- or two-tailed P value? Two-tailed
t, df t=13,48 df=21
Number of pairs 22
p < 0 ,0 0 0 1
500
t_ lim _ V O 2 m a x (s e c )
400
300
200
100
0m m
14 00
13
ax ax
2m 2m
VO VO
lim lim
T_ T_
Figura 1 - Reprezentarea grafică a datelor statistice ale TlimVO2max (media ± deviația standard)
Tabelul 3, precum și figura 1 demonstrează că diferența dintre seriile de date obținute în urma
cercetării de teren este semnificativă statistic (p < 0,0001), lucru ce demonstrează că altitudinea influențează
timpul limită de menținere a vVO2max.
Ne-am manifestat interesul și pentru gradul de corelare al rezultatelor celor două evaluări,
rezultatul analizei statistice fiind expus în Tabelul 4.
Tabel 4 – Rezultatele testului de corelație Pearson aplicat datelor TlimVO2max

Pearson r
r 0,9696
95% confidence interval 0,9268 to 0,9875
R square 0,9401
P value
P (two-tailed) < 0,0001
Significant? (alpha = 0.05) Yes
Number of XY Pairs 22
248
Rezultatele testului de corelație Pearson indică o corelație puternică a seriilor de date (p < 0,0001),
lucru ce indică fidelitatea datelor culese din teren.
Alte studii [16, 17] indică rezultate asemănătoare asupra diferenței VO2max în funcție de altitudine.
Aceste studii care sunt interesante și ar trebui aprofundate sugerează chiar o nouă modalitate de antrenare a
VO2max, prin combinarea eforturilor la altitudine cu hipoxia indusă prin diferite metode la revenirea la o
altitudine mai mică.
Concluzii
Rezultatele indică o diferență semnificativă din punct de vedere statistic (p < 0,0001) între
TlimVO2max obținut la o altitudine de 140 m (368,6 secunde) și cel obținut la o altitudine de 1300 m (316,8
secunde), fapt care confirmă ipoteza lucrării și demonstrază faptul că altitudinea de 1300 m influențează
TlimVO2max.
Bibliografie
[1] Albu S, Îndrumar de lucrări practice de fiziologie. Aparatul cardiovascular. Editura University Press,
Târgu Mureş, 2010.
[2] Honceriu C, Studiu asupra influenţei antrenamentului de tip aerob asupra unor indicatori fiziologici,
la jucătorii de fotbal. Sport şi Societate, 1, Alttius Academy, Iaşi, 2010.
[3] Muşat C, Modificări ale unor indici fiziologici la sportivii de performanţă, Editura Fundaţiei
Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi. 2004.
[4] Apostol I, Ergofiziologie. Editura Univ. „Al.I.Cuza”, Iaşi. 1998.
[5] Tarabas C, Modificări acute şi cronice ale unor indici fiziologici la sportivii de performanţă. Editura
Universităţii ˝Alexandru Ioan Cuza˝, Iaşi, 2004.
[6] Şalgău S, Performanţa sportivă. Particularităţi biochimice şi fiziologice în antrenamentul sportiv.
Editura PIM, Iaşi, 2007.
[7] Bangsbo J, Lindquist F, Comparison of various exercise tests with endurance performance during
soccer professional players. International Journal of Sport Medicine, 13, 1992.
[8] Billat V, Calibration de la duree des repetitions dùne seance dìnterval training a la vitesse associe a
VO2max en reference au temps limite continu. Science et Motricite, 1996: 28.
[9] Wilmore JH, David L, Costill DL, Physiologie du sport et de lèxercise, De Boeck Universite, Paris.
2002.
[10] Millet G, Perrey S, Physiologie de lèxercice musculaire. Edition Ellipses, Paris, 2005.
[11] Cazorla col. Les epreuves dèfort en physiologie. Epreuves et mesures du potentiel aerobie dans les
epreuves de la valeur physique. INSEP Editions, Travaux et Recherche en EPS, 7. 1984.
[12] Coyle EF, Integration of the physiological factors determining endurance performance ability.
Exercise and Sport Sciences Reviews, 23. 1995.
[13] Honceriu C, Fiziologia şi ergofiziologia activităţilor fizice, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.
2014.
[14] Billat V, Interval training for performance: a scientific and empirical practice. Sports Medicine,
2001: 31.
[15] Ward MP, Milledge JS, West JB, High altitude medicine and physiology. Philadelphia: University
of Pennsylvania Press, 1989.
[16] Terrados N, Altitude training and muscular metabolism. International Journal Sports Medicine, 13,
Suplim.1: S206-209, 1992.
[17] Hoppeler H, Desplanches D, Muscle structural modifications in hypoxia. International Journal
Sports Medicine, 1, Supl.1, 1992: 166-168.
249
RESEARH REGARDING THE MOTRIC QUALITY ASSESSMENT OF

SPORT HORSES INFLUENCED BY TYPE OF TRAINNING DURING
PRE- COMPETITIVE PERIOD
MURARIU F. 1, MURARIU O.2
1
”Ion Ionescu de la Brad”University of Agricultural Science and Vveterinary Medicine Faculty of
Agriculture, Agroeconomy Department, tel. 0751198876, M. Sadoveanu Alley, no.6
Abstract
The main of current research is the implementation of new trainning techniques of romanian sport horses to
achieve sporting performance in order to highlight the improvment of motric quality defined by force, strength, speed
and skill of sports horses. The main premise of this research was to investigate the effect of three different methods of
training on improving physical fitness and sports performance horses participating in competitions jumping by applying
a standard test (TS1). The purpose of this research is oriented towards the improvement of physical, technical and
tactical training at jumping over obstacles discipline, by optimizing the means and methods used in training;
optimization is an accurate way to approach the structure of training process, based on the unity of training priciples, on
the particularities of the studied theme content, all forms and methods of training, as well as learning particularities of
the experimental group. The experiments were conducted on two groups of sport horses (Lexp and Lc) of the Dumbrava
Timişeşti stallions deposit. The horses were evaluated in T0 moments when it was applied a standard test (TS1) and
after two trainning patterns performed over a period of 8 weeks with a distribution in three different intervals: gallop,
sprint and jumping. The following parameters were analyzed: speed at [Lactate 2 and 4], heart rate maximum, medium
and after 2 minutes of exercise, the distance until the lactate concentration in blood is 2 and 4 mmol/l. Results from TS1
showed a significant improvement in horses performance in Lexp after the trainning period compared to Lc for which
there was no difference from the result at the time T0.
Keywords: sports Horse , heart rate , lactate concentration
Introduction
Because of its strenght and speed, in arenas, the horse it’s an absolute pleasure for human eye by its
beauty, posture and elegance, and achieving athletic performance with a high degree of difficulty is the
supreme observation of its genetic value and its bond with human.[1, 2]
In the art of performance horsemanship it’s all about a lot of training and perseverance, the
challenge in dressage being the ability of human to make himself understood by the horse, and then making
it to execute the understood command [3, 4, 5].
The purpose of this research is oriented towards the improvement of physical, technical and tactical
training at jumping over obstacles discipline, by optimizing the means and methods used in training;
optimization is an accurate way to approach the structure of training process, based on the unity of training
principles, on the particularities of the studied theme content, all forms and methods of training, as well as
learning particularities of the experimental group.
Thus, the current research proposed the implementation of new trainning techniques of romanian
sport horses to achieve sporting performance in order to highlight the improvment of motric quality defined
by force, strength, speed and skill of sports horses.
The main premise of this research was to investigate the effect of two different methods of training
on improving physical fitness and sports performance horses participating in competitions jumping by
applying a standard test (TS1).

To achieve the objective, the investigations were conducted on a total of 10 stallions, representatives
of Romanian sport horse, each of it having a specific background, both in terms of competitions and pre-
competitive training.
Prior to begining of initial evaluations, knowing the results from jumping competitions and coaches
indications, the horses were divided in two experimental groups (Control Group and Experimental Group),
constituted depending on age, performance and random selection. The horses are from Dumbrava stallions
warehouse, located in Dumbrava village, Timișești, Neamț county.
Until the begining of the researches in T0 moments (before the application of the two types of
trainning) all stallions were subjected on the same types of trainning under the Dumbrava Timișești Stallions
policy located in Târgu Neamț.
250
The two groups of equines were subjected into a different training method from the point of view of
the exercise intervals for 8 weeks, for a total of eight sessions of training (Fig. 2). After completing this
period of training program, equine will re-perform the standard test (TS1) (Fig. 1).
The studied horses have been conditioned 6 month before the beginning of research, as follows:
polling out 1 h/ day, riding trtaining exercises 50 min/ day 5 x / on week. The equtation include general
education 3 x weekly (10 minutes of heating, 25 minutes of trot and slowly gallop, 10 minutes of slow down)
and jumping practice 2 x week. The jumping exercises takes 30 minutes and those includes jumping over
some fences with moderate speed, with walking exercise between.
During training interval and testing period each groups will conduct its training program of each 5
days for 8 weeks. Between the intervals sessions, horses will exercises 30 minutes on day of submaximal
level (HR ˂ 150 bpm). In addition, the horses conducted exercises in stalliation 45 minutes / day and they
were driven out 1 hour on day.
Apllying the standard test on track it was evaluated the gallop exercisses by the following
physiological parameters: HRmaximum, medium and after 2 minutes of exercisses, lactate acid
concentration before each round at V2 and V4 and after 2 minutes of effort and the technical parameters:
speed (V2 at lactate concentraation of 2 mmol/l and V4 at lactate concentration of 4 mmol/l.
STANDARD TEST I
GALLOP
(N=10)
STANDARD TRACK
 Track leight: 850 m

 Total leight: 4250 m
 Natural condition
 Sand surface
 5 tracks
 240 m/min
 320 m/min
 400 m/min
 480 m/min
 560 m/min
MONITORING
 scroll times/ round (seconds)

 HR max, HR medium (Polar 8000)
 Lactate concentration: after each round/
of each speed and after 2 minutes of
finished exercisses
 V2, V4, HR2, HR4 parameters
calculation
Fig. 1 - The standard test (TS1) applicated on equines before and after trainning
The standard sets on TS1:

 Heating 10 minutes followed by 10 minutes of trot and gallop exercises;
 Between blood sampling for lactate measuring test at the end of exercises and after two minutes of
effort, the horses were ridden in the ride.
251
Fig. 2 – Schematic represantation of the 3 types of training proposed methos by current research
The methods proposed by the current training intervals research are showed in fig. 2.
The determination of lactic acid method
The blood was taken from the jugular vein with a needle of 23 g for the lactate acid concentration
determination. In laboratory it was chosed a specific intrumental methos for lactic acid concentration, based
on enzymatic reaction. The principle of the method consist in the tansformation of the lactic acid into
pyruvic acid by the action of lactoperoxidase (LOD), process witch arises an equivalent amount of oxygenate
water. The oxygenate water formed is coupled with 4 – aminoantipyrine (in the presence of peroxidase) to
form a colored quinone compound.
Blood samples were collected in vacutainers, on lithium heparin with fluoride added. The hardest
part of this analysis is to stabilize the level of lactic acid coresponding into in vivo concentration. The
increase in lactate concentration in vitro is prevented by reducing of the glycolytic activity, for which the
blood is collected in sodium fluoride (or immediately separeted by centrifugation).
Heart rate determination
Heart rate was monitored with a Polar RS8000. The data from the Polar clock was analyzed on
computer. The hoses was equipped with a Polar clock on saddle. The device is removed at 15 minutes after
the finish test.
Results and disscution

By applying the standard test (TS1) before the training period is highlighted the lower speed values
(Vla2 and Vla4) for Lc equines in comparison with Lexp respectively (5.4 m/s and 8.1 m/s vs. 5.42 m/s and
8,18 m/s) and superior values for maximum heart rate for the same group (Lc).
252
Table 1The statistical estimators of the indicators followed by applyind standard test 1 in T0 moment
(before training) on the two studied groups
Lc Lexp
Specification
n v% Min Max n v% Min Max
VLA2 (m/s) 5 5,4±0,14 5,7 5,1 5,9 5 5,42±0,15 6,31 5 5,9
VLA4 (m/s) 5 8,16±0,07 1,9 7,9 8,3 5 8,188±0,08 2,30 7,88 8,35
HR2max (bpm) 5 175±1,00 1,3 172 178 5 173,8±1,07 1,37 171 177
HR4max(bpm) 5 195,4±0,75 0,9 194 198 5 192,6±1,50 1,75 189 197
HR2med(bpm) 5 172,6±0,93 1,2 170 175 5 170±0,71 0,93 168 172
HR4med(bpm) 5 182,4±0,93 1,1 180 185 5 183±0,84 1,02 181 185
HR2minaftereffort(bpm) 5 166±0,71 0,9 164 168 5 166,5±0,55 0,74 165 168
[Lactate]V2700m 5 2,13±0,05 4,9 2,03 2,25
5 2,12±0,03 2,69 2,05 2,2
(mmol/l)
[Lactate]2400m 5 3,206±0,05 3,7 3,05 3,37
5 3,34±0,04 2,50 3,25 3,47
(mmol/l)
[Lactate]V43400m 5 4,062±0,01 0,7 4,03 4,1
5 4,08±0,02 1,15 4,03 4,15
(mmol/l)
[Lactate] 2 minafterefort 5 1,49±0,01 1,8 1,47 1,5
5 1,47±0,01 1,4 1,44 1,49
(mmol/l)
VLA2- speed on 2 mmol/l lactate concentration; VLA4- speed on 4 mmol/l lactate concentration; HR – heart
rate; FC2 – heart rate on 2 mmol/l lactate concentration ; FC4 – heart rate on 4 mmol/l lactate concentration.
At the average speed of 8.16 m/s in T0 moments (before application of training sessions) horses from
Lc recorded an average lactate concentration of 4.062 ± 0.01 mmol/l, reaching the VLA4, while horses from
Lexp have reached this limit at a rate slightly higher (4.08 ± 0.02 mmol / l). It is noted that the values of
heart rate in direct proportion to the increase in plasma lactate during three measuring intervals (Table 1).
After completing the gallop track, 2 minutes after the effort there is a downward trend of both values if the
heart rate and lactate concentration in both studied groups.
Regarding lactate concentration reached during the TS1, the first aspect to consider is the intensity of
effort during TS1. The lactate concentration is 4 mmol / l at a rate of 8.16 - 8.18 m / s. In the moment of
those measurements, the horses have already run 3400 m with an average of 195.4 bpm for FCmax and
FCmed of 182.4 bpm, values that are in accordance with those obtained by Rikke Munk (2010).
By apllying the standard test TS1 after the training period it releaved that the mean values of speed
(VLA2 and VLA4) were within the range of variation between 5.51 m/s to 6.5 m/s and 8.26 to 8. m/s,
acknowleged superior values forn VLA2 and VLA4 during the gallop track Lexp horses, which shows that
the pattern of training proposed by current research shown a significant impact on the physical condition of
this group of horses (table 2).
Considering that it wasn’t performed detailed research regarding the correlation between the level of
exercise, average heart rate (HR avg) and maximum heart rate values (HRmax), as confirmed by authors
such as Foreman et al. (1990) and Evans and Rose (1988) is considered relevant to conduct research to
highlight if the HRmax is a useful parameter in determining the physical condition on horses.
Regarding the lactate concentration reached during TS1 after training period, the first aspect to
consider is the intensity of effort during TS1 exercises. Thus, the lactate concentration is 4 mmol/l at 8.26 –
8.6 m/s speed. At this measurement moment, the horses have already running 3600 m with an average value
for HRmax of 188 bpm (Lexp) – 194 bpm (Lc) and for HRavg of 179 bpm (Lexp) to 181 bpm (Lc).
During this research, HR it isn’t used like a directly parameter during TS1, but it used by HR2 and
HR4 at 2 and 4 mmol/l blood lactate concentration. These parameters are addicted to speed, being used only
for this type of exercises.
Table 2 The statistical estimators of the indicators followed by applying standard test 1 in Tf moment
(after training sesions) on the studied two groups
Lc Lexp
Specification
VLA2 (m/s) 5 5,51±0,11 4,6 5,3 5,6 5 6,5±0,20 6,8 6,1 7,1
VLA4 (m/s) 5 8,26±0,06 1,6 8,0 8,4 5 8,6±0,13 3,3 8,2 9
253
HR2max (bpm) 5 173,8±1,1 1,5 170 177 5 171,6±1,08 1,4 169 175
HR4max(bpm) 5 194±0,55 0,6 193 196 5 188,2±1,7 2,0 185 194
HR2avg(bpm) 5 171±0,71 0,92 169 173 5 166,2±1,2 1,6 163 170
FC4avg(bpm) 5 181±1,05 1,30 179 184 5 179±0,55 0,7 177 180
FC2minaftereffort(bpm) 5 165±0,45 0,61 164 166 5 164,8±0,3 0,5 164 166
[Lactate]V2755m
5 2,07±0,03 3,13 2,0 2,15 5 2,09±0,02 2,4 2,03 2,1
(mmol/l)
[Lactate]2500m
5 3,158±0,04 2,84 3,0 3,3 5 3,29±0,03 1,8 3,21 3,4
(mmol/l)
[Lactate]V43600m
5 4,056±0,01 0,48 4,0 4,1 5 4,004±0,007 0,4 3,98 4,03
(mmol/l)
[Lactate]in
5 1,464±0,02 2,35 1,4 1,5 5 1,44±0,01 0,8 1,4 1,5
rest(mmol/l)
rate; FC2 – heart rate on 2 mmol/l lactate concentration ; FC4 – heart rate on 4 mmol/l lactate concentration.
Table 3 Statistical significance of differences between the TS1 main parameters depending on training type conducted
Parameters
[Lactate
Specificati [Lactat
HR HR4m HR2av HR4av HR2minafte [Lactate] [Lactate] ]
on V2 V4 e]V4360
2max ax g g reffort V2755m 2500m 2minaftereff
0m
ort
Lc i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s.
T0
Lex
/ Tf ** i.s. i.s. * i.s. * i.s. i.s. i.s. ** *
p
Lc T0 i.s. i.s. i.s. * * i.s. i.s. i.s. i.s. i.s. i.s.
/
Le Tf ** i.s. i.s. *** * i.s. i.s. i.s. * ** i.s.
xp
rate; FC2 – heart rate on 2 mmol/l lactate concentration ; FC4 – heart rate on 4 mmol/l lactate concentration<
i.s. – insignificantly differences; * - significantly differences (p˃0,05); ** - distinct significantly differences
(p˃0,01); *** - very significantly differences (p˃0,001).
During this study HRmax parameter refer to the maximum heart rate achieved during standardized
tests of each horse and its value has been used to determine the intensity of the effort of each horse. It
releaved that Lc equines filed a greater intensity of effort during TS1 application for the lactate concentration
2 and 4, and the heart rate values are higher than those recorded of Lexp equine (173.8 vs. 171.6 bpm) and
(194 vs. 188.2 bpm). To noteworthy is the superior adaptability of Lexp horses that follows special training
intervals proposede by current research.
The statistical differences between the obtain results for the monitored parameters of Lc before the
specific training period likeused that practiced in Dumbrava deposit and after the training period of the same
programme it was estimated using Anova analyzing tests, looming so 100% insignificantly statistically
differences of total 11 tests (table 3). For the Lexp horses, differences between the results obtain in T0
moments and after the proposed training period from statistical point of view were insignificant for 54.54%,
27.3% semnificative differences and distinct semnificative 18.18% from the total of 11 tests (table 3).
Conclusion
The equine speed corresponding to a lactate concentration of 4 mmol/l increases with the exercise
level and the value of heart rate frequency depends on the intensity, duration and its programme frequency. It
point out that before applying the two types of training all horses (Lc and Lexp) showed values for all
parameters were within the ranges of uniform variation, instead after applying the 8 training session, Lexp
horses stands with higher values for Vla2 and Vla4, concluding that it is releaved the positive impact of this
type of training proposed on physical condition for sport horses.
Given the fact that till now there have been no research in terms of corelation between effort,
medium heart rate and maximum heart rate, it was considered that it was necessary to contuct the research of
254
which has been highlighted that the maximum heart rate is an useful parameter in determination the sport
horse physical condition.
By applying this standardized tests, it has been showed that Lexp obtained significant better result
than Lc, which have shown no improvement.
Approaching the biochemical physiological processes was dictated by the need of identification of
practical methods of objective evaluate the sport horse energetical capacity, which can help to specifically
measure the duration and intensity of trainings, as well as to apreciate the effects of these processes on the
level of physical condition.
Bibliography
[1] Evans D, Training and fitness in athletic horses - A report for the rural industries research and
development corporation, RIRDC Publication, 2000.
[2] Murariu F, Cercetări privind dezvoltarea calităților motrice ale cailor în perioada precompetițională la
disciplina sărituri peste obstacole, Teză de doctorat, 2014.
[3] Murariu F, Murariu OC, Gîlcă I, Effects of 3 different interval training programs on horses used
for obstacle courses. Evaluation based on blood lactate concentration, heart rate, obstacle faults,
technique and energy level while jumping, Journal of Biotechnology, vol. 185S, 2014: 47.
[4] Murariu F, Murariu OC, Gîlcă I, Postolache N,– A biochemical study of a oxer jumping approach and
technique esused by sport horses within Dumbrava, Timisesti stallion storage, Romania, Current Opinion in
Biotechnology, Elsevier, vol. 24 (6), ISSN: 0958-1669, 2013.
[5] Munk R, Effects of 3 different interval trainning programs on horses used for show jumping. Evaluation
based on blood lactate concentration, heart rate, obstacle faults, technique and energy level while jumping,
2010.
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA CALITĂȚILOR MOTRICE ALE

CAILOR DE SPORT ÎN FUNCȚIE DE TIPUL DE ANTRENAMENT DIN
PERIOADA PRECOMPETIȚIONALĂ
MURARIU F.1, MURARIU O.2
1
Universitatea de științe agricole și medicină veterinară Iași, Facultatea de Agricultură, Departamentul
Agroeconomie, tel. 0751198876, Aleea M. Sadoveanu, nr.6
E-mail: fmurariu@yahoo.com
Rezumat
Scopul principal al cercetărilor actuale constă în implementarea unor noi tehnici de pregătire şi dresaj a calului
de sport românesc în vederea atingerii performanţelor sportive cu scopul de a evidenția îmbunătățirea calităților
motrice definite prin forță, rezistență, viteză și îndemânare a cailor de sport. Principala premisă a acestor cercetări a fost
investigarea efectului a trei metode diferite de antrenament asupra îmbunătăţirii condiţiei fizice şi performanţelor cailor
de sport ce participă la concursurile de sărituri peste obstacole prin aplicarea unui test standard (TS 1). S-a urmărit
perfecționarea pregătirii fizice, tehnice și tactice la disciplina sărituri peste obstacole, prin optimizarea mijloacelor și
metodelor folosite în antrenament; optimizarea reprezentând un mod precis de abordare a structurii procesului de
antrenament, fundamentat pe unitatea principiilor de instruire, ansamblului formelor și metodelor posibile de
antrenament, precum și a particularităților reale de învățare a grupei experimentale cu care se lucrează. Experimentele
au fost efectuate pe două loturi de cai de sport (Lexp și Lc) din cadrul Depozitului de armăsari Dumbrava Timișești. Caii
au fost evaluați în momentul T 0 prin aplicarea testului standard TS1 și după efectuarea a două tipare de antrenament pe o
durată de 8 săptămâni cu o distribuție în trei intervale diferite: galop, sprint și sărituri peste obstacole. Lc a urmat
antrenamentul comun iar Lexp a urmat antrenamentul propus. Au fost analizați următorii parametrii: viteză la [Lactat 2 și
4] frecvență cariacă maximă, medie și la 2 minute după efort și distanța parcursă până la atingerea pragului
concentrației de lactat 2 și 4 din sânge. Rezultatele din TS1 au arătat o îmbunătățire semnificativă a performanței cailor
din Lexp după perioada de antrenament comparativ cu Lc pentru care nu s-a înregistrat nici o diferență față de rezultatele
din momentul T0.
Cuvinte cheie: cai de sport, frecvență cardiacă, concentrație de lactat
255
Introducere
Datorită forței și vitezei sale, în arene, calul produce o reală încântare ochiului prin frumusețea,
ținuta și eleganța sa, iar realizarea performanțelor sportive cu înalt grad de dificultate reprezintă verificarea
supremă a valorii sale genetice și legăturii dintre acesta și om. [1, 2]
Arta călăriei de performanță presupune multă instruire și perseverență, provocarea în dresaj
reprezentând abilitatea omului de a se face înțeles de către cal, iar mai apoi determinarea executării comenzii
înțelese [3, 4, 5].
Scopul acestor cercetări este orientat spre perfecționarea pregătirii fizice, tehnice și tactice prin
optimizarea mijloacelor și metodelor folosite în antrenament; optimizarea reprezentând un mod precis de
abordare a structurii procesului de antrenament, fundamentat pe unitatea principiilor de instruire, a
particularităților conținutului temei studiate, ansamblului formelor și metodelor posibile de antrenament,
precum și a particularităților reale de învățare a grupei experimentale cu care se lucrează.
Astfel prin cercetările actuale s-a propus implementarea unor noi tehnici de pregătire şi dresaj a
calului de sport românesc în vederea atingerii performanţelor sportive cu scopul de a evidenția îmbunătățirea
calitățile motrice definite prin forță, rezistență, viteză și îndemânare a cailor de sport.
Principala premisă a acestor cercetări a fost investigarea efectului a trei două metode diferite de
antrenament asupra îmbunătăţirii condiţiei fizice şi performanţelor cailor de sport ce participă la concursuri.
Material și metodă
Acest studiu amplu se bazează pe date colectate de la un număr total de 10 ecvine, reprezentanţi ai
calului de sport românesc, fiecare dintre aceştia având un back-ground specific, atât din punctul de vedere al
competiţiilor cât şi al antrenamentului precompetiţional.
Premergător începerii evaluărilor iniţiale, pe baza cunoaşterii rezultatelor obţinute la competiţiile de
sărituri şi a indicaţiilor antrenorilor, cabalinele au fost repartizate în două loturi experimentale (Lc și Lexp),
constituite în funcție de vârstă, performanţe şi prin selecţie aleatorie.
Până în momentul T0 (înainte de aplicarea celor două tipuri de antrenament) toţi armăsarii au fost
supuşi aceleiaşi tipologii de antrenament conform politicii Depozitului de Armăsari Dumbrava Timișești
localizată în Târgu Neamț.
Cele două loturi de ecvine au fost supuse unei metode diferite de antrenament din punctul de vedere
al intervalelor exerciţiilor, timp de 8 săptămâni, cu un total de 8 sesiuni de antrenament (fig. 2). După
finalizarea programului de antrenament de opt săptămâni, toate ecvinele au reefectuat testul standard (fig. 1).
Caii luați în studiu cu 6 luni înaintea începerii cercetărilor au fost condiționați după cum urmează:
ture afară 1 oră/zi, 50 min/zi în manej exerciții de echitație 5 x săptămână. Echitația include școlarizare
generală 3 x săptămână (10 minute încălzire, 25 minute trap și galop lent, 10 minute coborâre lentă) și
antrenament de sărituri 2 x săptămână. Exercițiile de sărituri durează 30 minute și includ sărituri peste câteva
garduri cu viteză moderată, cu exerciții de mers între.
Pe parcursul intervalului de antrenament și a perioadei de testare fiecare dintre cele două grupuri a
efectuat programul său de antrenament la fiecare 5 zile pentru un timp de 8 săptămâni. Între intervalele de
sesiune caii au exercitat 30 min/zi la un nivel submaximal (HR sub 150 bpm). În plus, caii au efectuat curse
în manej 45 min/zi și au fost scoși afară 1 oră/zi.
Prin aplicarea testului standard pe pistă s-a evaluat exercițiul de galop determinându-se următorii
parametrii fiziologici: frecvența cardiacă maximă, medie și în repaus și concentrația de acid lactic după
fiecare rundă, la V2 și V4 și la două minute după terminarea efortului precum și parametrii parametrii
tehnici: viteză (V2 la concentrația lactatului de 2 mmol/l și V4 la concentrația lactatului de 4 mmol/l).
TEST STANDARD I
GALOP
(N=10)
PISTĂ STANDARD
 Lungimea pistei: 850 m

 Lungime totală: 4250 m
 Condiții naturale
 Suprafața nisipoasă
 5 RUNDE
 240 m/min
256
 320 m/min
 400 m/min
 480 m/min
 560 m/min
MONITORIZARE
 timpul de parcurgere / tură (secunde)

 FC max, FC medie (Polar 8000)
 Concentrație de lactat: după fiecare
rundă/ la fiecare viteză și la 2 minutre
după terminarea efortului
 Calcularea parametrilor V2, V4, FC2,
FC4
Fig. 1 - Testul standard (TS1) aplicat ecvinelor înainte și după antrenament
Setările standard pentru TS1:

 Încălzirea 10 minute de mers, urmată de 10 minute de exerciții de trap și galop.
 În perioada dintre prelevarea probelor de sânge pentru măsurarea lactatului la finalul
testului și două min după, caii au fost călăriți în plimbare.
Fig. 2 - Reprezentarea schematică a celor 3 tipuri de antrenament propuse prin cercetările actuale
Metodele intervalelor de antrenament propus prin cercetările actuale sunt prezentate în fig. 2.
257
Metoda de determinare a acidului lactic

Sângele a fost recoltat din vena jugulară cu un ac de 23 g pentru determinarea concentrației de lactat.
La realizarea determinărilor de acid lactic în laborator s-a ales o metodă specifică, instrumentală, bazată pe
reacții enzimatice. Principiul metodei constă în transformarea acidului lactic în acid piruvic sub acțiunea
lactatoxidazei (LOD), proces la care ia naștere și o cantitate echivalentă de apă oxigenată. Apa oxigenată
formată se cuplează cu 4-aminoantipirină (în prezența peroxidazelor), formând un compus chinonic colorat.
Probele de sânge au fost recoltate în vacutainere, pe litiu-heparină cu un adaos de fluorură. Partea
cea mai dificilă la această analiză este stabilizarea nivelului de acid lactic la conecntrația corespunzătoare
celei in vivo. Creșterea concentrației de lactat in vitro se împiedică prin reducerea activității glicolitice, fapt
pentru care sângele se recoltează pe fluorură de sodiu (sau se deproteinizează și se separă precipitatul imediat
prin centrifugare).
Aprecierea frecvenței cardiace
Frecvența cardiacă a fost monitorizată cu ajutorul unui ceas Polar RS800CX. Datele de pe ceasul
Polar RS800CX au fost analizate pe computer. Calul a fost echipat cu ceas Polar la șa. Dispozitivul este
îndepărtat la 15 min după terminarea testului.
Prin aplicarea testului standard 1 (TS1) înainte de efectuarea perioadei de antrenament se
evidenţiază valorile ale vitezei uşor mai scăzute obţinute de ecvinele din Lc comparativ cu cele din Lexp, (5,4
m/s și 8,16 m/s vs. 5,42 m/s și 8,18 m/s) pentru parametrii vitezei (V LA2 și VLA4) și superioare pentru
parametrii frecvenței cardiace maxime și medii în cazul aceluiași grup (Lc).
Tabel 1 Estimatorii statistici ai indicatorilor urmăriți prin aplicarea testului standard 1 în momentul T0
(înaintea sesiunilor de antrenament) asupra celor două loturi de cai luați în studiu
Specificare Lc Lexp
VLA2 (m/s) 5 5,4±0,14 5,7 5,1 5,9 5 5,42±0,15 6,31 5 5,9
VLA4 (m/s) 5 8,16±0,07 1,9 7,9 8,3 5 8,188±0,08 2,30 7,88 8,35
FC2max (bpm) 5 175±1,00 1,3 172 178 5 173,8±1,07 1,37 171 177
FC4max(bpm) 5 195,4±0,75 0,9 194 198 5 192,6±1,50 1,75 189 197
FC2med(bpm) 5 172,6±0,93 1,2 170 175 5 170±0,71 0,93 168 172
FC4med(bpm) 5 182,4±0,93 1,1 180 185 5 183±0,84 1,02 181 185
FC2mindupăefort(bpm) 5 166±0,71 0,9 164 168 5 166,5±0,55 0,74 165 168
[Lactat]V2700m 5 2,13±0,05 4,9 2,03 2,25 5 2,12±0,03 2,69 2,05 2,2
(mmol/l)
[Lactat]2400m 5 3,206±0,05 3,7 3,05 3,37 5 3,34±0,04 2,50 3,25 3,47
(mmol/l)
[Lactat]V43400m 5 4,062±0,01 0,7 4,03 4,1 5 4,08±0,02 1,15 4,03 4,15
(mmol/l)
[Lactat] 2 min după 5 1,49±0,01 1,8 1,47 1,5 5 1,47±0,01 1,4 1,44 1,49
efort (mmol/l)
VLA2- viteza la concentratia lactatului de 2 mmol/l; VLA4- viteza la concentratia lactatului de 4 mmol/l; FC –
frecventa cardiaca; FC2 – frecventa cardiaca la concentratia lactatului de 2 mmol/l; FC4 – frecventa cardiaca
la concentratia lactatului de 4 mmol/l;
La viteza medie de 8,16 m/s, în momentul T0 (înaintea aplicării sesiunilor de antrenament) ecvinele
din Lc au înregistrat o valoare medie a concentrației de lactat din sânge de 4,062±0,01 mmol/l, atingând
practic VLA4, în timp ce caii din Lexp au atins acest prag la o viteză ușor superioară (4,08±0,02 mmol/l). Se
constată că valorile frecvenței cardiace cresc direct proporțional cu cele ale lactatului plasmatic pe parcursul
celor trei intervale de măsurare (tabelul 1). După finalizarea cursei de galop, la 2 minute după efectuarea
efortului se constată un trend descendent al valorilor atât în cazul frecvenței cardiace cât și pentru
concentrația de lactat în cadrul ambelor loturi studiate.
În ceea ce privește concentrația de lactat atinsă în timpul desfășurării TS 1, primul aspect ce trebuie
luat în considerare este intensitatea efortului depus în timpul TS-ului. Astfel, concentrația de lactat este de 4
mmol/l la o viteză de 8,16 – 8,18 m/s. La momentul acestor măsurători, caii au alergat deja 3400 m cu o
258
valoare medie pentru FCmax de 195,4 bpm și FCmed de 182,4 bpm, valori ce sunt în concordanță cu cele
obținute de Munk Rikke (2010).
Prin aplicarea testului standard 1 (TS1) după efectuarea perioadei de antrenament se constată că
valorile medii ale vitezei (VLA2 și VLA4) s-au încadrat în domeniile de variație 5,51-6,5 m/s și 8,26-8,6 m/s,
constatându-se superioritatea valorică pentru VLA2 și VLA4 pe parcursul cursei galop la ecvinele din Lexp,
ceea ce evidențiază că tiparul de antrenament propus prin cercetările curente a prezentat un impact
semnificativ asupra condiției fizice al acestui grup de cai (tabelul 2).
Având în vedere că nu au fost efectuate cercetări până în prezent în ceea ce privește o corelație între
nivelul efortului fizic, frecvența cardiacă medie (FCmed) și frecvența cardiacă maximă (FCmax), după cum au
afirmat autori precum Foreman și colab., (1990) și Evans și Rose, (1988) se consideră oportun a efectua
cercetări pentru a evidenția dacă FCmax este un parametru util în determinarea condiției fizice la cai.
În ceea ce privește concentrația de lactat atinsă în timpul desfășurării TS1 după cele 8 săptămâni de
antrenament, primul aspect ce trebuie luat în considerare este intensitatea efortului depus în timpul TS-ului.
Astfel, concentrația de lactat este de 4 mmol/l la o viteză de 8,26 – 8,6 m/s. La momentul acestor măsurători,
caii au alergat deja 3600 m cu o valoare medie pentru FC max de 188(Lexp)-194 (Lotc) bpm și FCmed de 179
(Lexp)- 181 (Lc) bpm.
Pe parcursul acestor cercetări, FC nu este folosită ca un parametru direct în timpul testului standard
1, ci este folosită prin FC2 și FC4. Acești parametrii sunt dependenți de viteză, fiind astfel utilizați doar în
cadrul TS1.
Tabel 2 Estimatorii statistici ai indicatorilor urmăriți prin aplicarea testului standard 1 în momentul Tf (după
aplicarea sesiunilor de antrenament) asupra celor două loturi de cai luați în studiu
Lc Lexp
Specificare
VLA2 (m/s) 5 5,51±0,11 4,6 5,3 5,6 5 6,5±0,20 6,8 6,1 7,1
VLA4 (m/s) 5 8,26±0,06 1,6 8,0 8,4 5 8,6±0,13 3,3 8,2 9
FC2max (bpm) 5 173,8±1,1 1,5 170 177 5 171,6±1,08 1,4 169 175
FC4max(bpm) 5 194±0,55 0,6 193 196 5 188,2±1,7 2,0 185 194
FC2med(bpm) 5 171±0,71 0,92 169 173 5 166,2±1,2 1,6 163 170
FC4med(bpm) 5 181±1,05 1,30 179 184 5 179±0,55 0,7 177 180
FC2mindupăefort(bpm) 5 165±0,45 0,61 164 166 5 164,8±0,3 0,5 164 166
[Lactat]V2755m
5 2,07±0,03 3,13 2,0 2,15 5 2,09±0,02 2,4 2,03 2,1
(mmol/l)
[Lactat]2500m
5 3,158±0,04 2,84 3,0 3,3 5 3,29±0,03 1,8 3,21 3,4
(mmol/l)
[Lactat]V43600m
5 4,056±0,01 0,48 4,0 4,1 5 4,004±0,007 0,4 3,98 4,03
(mmol/l)
[Lactat]repaus
5 1,464±0,02 2,35 1,4 1,5 5 1,44±0,01 0,8 1,4 1,5
(mmol/l)
Tabelul 3 Semnificaţia statistică a diferenţelor dintre valorile principalilor parametrii ai TS1 în funcţie de tipul
de antrenament practicat
Parametri
[Lactat [Lactat]
1 FC2 FC4ma FC2me FC4me FC2mindup [Lactat] [Lactat]2
V2 V4 ]V43600 2mindupăefo
max x d d ăefort V2755m 500m
m rt
Lc n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s.
T0 /
Lex
Tf ** n.s. n.s. * n.s. * n.s. n.s. n.s. ** *
p
Lc / T0 n.s. n.s. n.s. * * n.s. n.s. n.s. n.s. n.s. n.s.
Lex
Tf ** n.s. n.s. *** * n.s. n.s. n.s. * ** n.s.
p
259
Pe parcursul acestui studiu parametrul FCmax face referire la ritmul cardiac maxim atins de fiecare cal
în timpul testelui standard iar valoarea sa a fost utilizată pentru a determina intensitatea efortului depusă de
fiecare cal. Se constată că ecvinele din Lc au depus o intensitate mai mare de efort în timpul aplicării TS1 atât
la concentrația de lactat 2 cât și la 4, valorile frecvenței cardiace fiind superioare comparativ cu cele
înregistrate de ecvinele din Lexp (173,8 vs. 171,6 bpm) și (194 vs. 188,2 bpm). De remarcat ar fi
adaptabilitatea superioară la efort a ecvinelor din Lexp ce au urmat intervalele de antrenamet speciale propuse
prin cercetările curente.
Semnificația statistică a diferențelor dintre rezultatele obținute pentru parametrii urmăriți pentru
ecvinele din Lc înainte de aplicarea antrenamentului specific ce se practică în depozitul Dumbrava și după 8
săptămâni de aplicare a aceluiași tipar de antrenament a fost estimată prin analiza disperionată și unifactorială
Anova, profilându-se astfel statistic 100% diferențe nesemnificative din totalul celor 11 testări (tabelul 3).
Pentru ecvinele din Lexp, diferențele dintre rezultatele obținute în momentul T 0 și cele de după
aplicarea unui antrenament special propus prin cercetările actuale timp de 8 săptămâni, s-au profilat statistic
54,54% diferențe nesemnificative din totalul celor 11 testări efectuate, 27,3% diferențe semnificative și
18,18% diferențe distinct semnificative (tabelul 3).
Concluzii
Viteza ecvinelor la o concentrație a lactatului de 4 mmol/l crește odată cu nivelul antrenamentului și
valoarea frecvenței cardiace depinzând de intensitatea, durata și frecvența programului acestuia. Se
evidențiază faptul că înainte de aplicarea celor două tipuri de antrenament cele două loturi de ecvine au
prezentat valori ce s-au încadrat în domenii de variație uniforme, în schimb după aplicarea celor opt sesiuni
de antrenament special, Lexp se remarcă cu valori superioare atât în VLA2 cât și în VLA4, concluzionând că se
relevă impactul pozitiv al acestui tip de antrenament propus asupra condiției fizice a cailor de sport.
Având în vedere că nu au fost efectuate cercetări până în prezent în ceea ce privește o corelație între
nivelul efortului fizic, frecvența cardiacă medie și frecvența cardiacă maximă, s-a constatat a fi oportună
efectuarea acestor cercetări din care s-a evidențiat că frecvența cardiacă maximă este un parametru util în
determinarea condiției fizice la caii de sport.
Prin aplicarea testului standard, s-a evidențiat că Lexp a obținut rezultate semnificativ mai bune decât
Lc care nu au prezentat nici o îmbunătățire.
Abordarea proceselor biochimice și fiziologice a fost dictată de necesitatea identificării unor
modalități practice de evaluare obiectivă a capacității energetice la calul de sport, care să servească atât
dimensionării precise a duratei și intensității antrenamentelor, cât și aprecierii efectelor acestora, asupra
nivelului de pregătire fizică.
Bibliografie
[1] Evans D, Training and fitness in athletic horses - A report for the rural industries research and
development corporation, RIRDC Publication, 2000.
[2] Murariu F, Cercetări privind dezvoltarea calităților motrice ale cailor în perioada precompetițională la
disciplina sărituri peste obstacole, Teză de doctorat, 2014.
[3] Murariu F, Murariu OC, Gîlcă I, Effects of 3 different interval training programs on horses used
for obstacle courses. Evaluation based on blood lactate concentration, heart rate, obstacle faults,
technique and energy level while jumping, Journal of Biotechnology, vol. 185S, 2014: 47.
[4] Murariu F, Murariu OC, Gîlcă I, Postolache N,– A biochemical study of a oxer jumping approach and
technique esused by sport horses within Dumbrava, Timisesti stallion storage, Romania, Current Opinion in
Biotechnology, Elsevier, vol. 24 (6), ISSN: 0958-1669, 2013.
[5] Munk R, Effects of 3 different interval trainning programs on horses used for show jumping. Evaluation
based on blood lactate concentration, heart rate, obstacle faults, technique and energy level while jumping,
2010.
260
EFFICIENCY OF SENSORY-MOTOR REHABILITATION OF ANKLE

SPRAIN IN FEMALE HANDBALL PLAYERS
RAŢĂ M.1, ANTOHE B.2

1
„Vasile Alecsandri” University of Bacau, Marasesti no. 157, Bacau – 600115, Romania
2
Master student „Vasile Alecsandri” University of Bacau, Marasesti no. 157, Bacau – 600115, Romania
e-mail: marinela_rata@hotmail.com, tel.: 0234517715
Abstract:
This paper presents the concept of sensory-motor rehabilitation, the scientific fundamentation of the method
and the results of its application on female handball players suffering from an ankle sprain. Being one of the most
frequently encountered injuries in handball, the sprained ankle is often treated superficially and can have multiple
consequences for the athlete reaching up to serious functional deficits that lead to a decreased efficiency of the player
and even to seizing the sports activity. Due to the need to treat and prevent ankle sprain consequences, we assumed that
the intervention on the sensory-motor system can have beneficial effects on the functionality of the ankle. After
applying the specific assessment tests, as well as the rehabilitation exercises, we have managed to identify sensory-
motor problems and intervene objectively by chiropractic means.
Key words: ankle, ankle sprain, handball, sensory-motricity
Introduction
It has been said about the ankle and foot that they represent a ‘wonder of nature’ because of the
extraordinary ability both for support and movement and for body propulsion and lift [9]. Although the
talocrural joint does not benefit from muscle insertion, due to its anatomical properties and to a ligament
support, it manages to cope with all the solicitations to which it is subjected daily, but also in sports activity.
This perfect congruence between the contact surfaces can be interrupted by an ankle sprain which,
depending on the extent of ligament damage, can also affect joint stability. The most common mechanism to
cause a sprain is by inversion, 85% of sprains affecting the outer ligaments of the ankle. The most injured
ligaments are the front talofibular ligament and the calcaneofibular ligament. People who have suffered an
ankle sprain have 30% chance to get another one in the next three years, whereas performance athletes have
74% chance of recurrence [3].
Following the above-mentioned statistical data, we can observe an increased incidence of recurrences
and, due to multiple sprains, athletes can develop chronic instability at the ankle level, therefore, affecting
the sensory-motor system.
The sensory-motor is as important as strength or flexibility on human physical activity [2]. Hettich G.
[5] demonstrates that patients who had one or more ankle sprains have developed chronic ankle instability,
the pressure centre inside the joint changed towards the front and sideways during the unipodal support. The
same study states that after four weeks of training, the pressure centre changed backwards and sideways.
Due to the wish to improve and speed up the healing process, specialists in the field have tried to find
ways to increase the sensory-motor input. Among these, we can mention the kinesiological tapes which, if
applied on athletes before training, have proprioception effects (8). In addition, other authors claim the fact
that ankle supports/braces prove to be also useful both in preventing sprains and in their recovery.
Physical therapy is one of the most effective methods of recovery both during the acute phase and
during the chronic phase [7]. Toni G and all. [10] demonstrate that early intervention reduces the treatment
duration, increasing joint mobility, speeding up the healing process and preventing the installation of post-
traumatic sequelae.

Research hypotheses imply that the sensory-motor rehabilitation of subjects with ankle sprains by
means of specific exercises will lead to a decrease until extinction of the chronic pain and joint instability
caused by a repeated number of sprains.
A continuous application of sensory-motor exercises will ensure normal functionality of the ankle and
will have an important role in preventing ankle sprains.
The number of subjects involved in the experiment was 13 with an average age of 21 years. Subjects
were divided into 2 groups. 11 of them were part of the prophylactic group, and the other two, of the
261
therapeutic group (with recent ankle sprains). The mean of the sprains suffered in the last three months was
1.54 sprains / sports player for the prophylactic group and 2.5 sprains / sports player for the therapeutic
group. The period of rest could not be set for the prophylactic group, but it was an average of 4.5 days /
sports player for the therapeutic group.
The research was conducted at the Bacau Sports Hall and lasted 3 months. This period was divided
into three phases, each lasting approximately 3 weeks, each stage having a number of about 10 sensory-
motor exercises specific to the training level at that time.
Intensity (quality)
Technique
Sensory-motor exercises
Volume/Quantity
Physical training stage Competitive stage Transition stage
Fig. no. 1 – Training Periodicity
The exercise programme took into account the competitive period and it had an inverse proportion to
the volume of the effort. During the experiment, the female athletes were tested in the initial, intermediate
and final stage of the experiment.
The athletes’ evaluation was made using a questionnaire adapted from “The Foot and Ankle Disability
Index (FADI) Score and Sports Module” Questionnaire. It dealt with aspects related to static stability,
dynamics, pain level, number of sprains in the last 3 months, position in the field, and activities performed
on a daily basis.
The physical therapy program included exercises performed on the balance board and bosu ball,
jumping on and over obstacles, balance and proprioception training with eyes closed, etc. The exercises were
held before every workout, their duration was approximately 10-15 minutes and were carried out 5 times a
week. The teaching aids used were balance boards, gymnastics beams, bosu ball, etc.
Results and discussions

Both the prophylactic and therapeutic groups had rising evolutions. They appeared immediately after
the beginning of the rehabilitation program and were maintained long after the exercises finished. In the
prophylactic group where there were no special pathologies, all subjects were able to bring their values close
to the maximum level. An increase in these parameters is also found in the injured athletes, but, due to the
acute symptoms, progress was visible after a longer period of time.
The graphs below show the results of the two groups, the prophylactic and the therapeutic. These will
be analyzed in more detail to better render the subjects’ evolution.
Results of the research for the prophylactic group

5
4
3 Initial
2 Intermediate
1 Final
0
A. C P. A A. C E. P O. D A. M C. T A. D C. C D. M A. B
Graph no. 1 – Graphical representation of the pain level for the therapeutic group
262
5
4
3 Initial
2 Intermediate
1 Final
0
Graph no. 2 – Graphical representation of the level of dynamic stability
4 Final
2 Intermediate
Initial
0
Graph no. 3 – Graphical representation of the level of static stability
4
Initial
2
Final
0
Graph no. 4 – Number of sprains in the last 3 months
Results of the research for the therapeutic group

4
3.8
3.6 Initial
3.4
3.2 Intermediate
3 Final
2.8
D.V D.M
Graph no. 5 – Graphical representation of the pain level
4
3 Inițial
2 Intermediar
1
Final
0
D.V D.M
Graph no. 6 – Graphical representation of the level of dynamic stability
263
8
6
Final
4
Intermediate
2
Initial
0
D.V D.M
Graph no. 7 – Graphical representation of the level of static stability
4
3
Initial
2
Final
1
0
D.V D.M
Graph no. 8 – Number of sprains in the last 3 months
The analysis of the graphs 1 and 4 shows a decrease in the level of pain in both groups. Regarding the
pain in patients who had mild symptoms, the latter disappeared; in time the medium pains which athletes
manifested turned into very slight and isolated pains. Isolated pains occurred when athletes were very tired,
the sensory-motor system having a lower response capacity, thus leading to the previous pathological
situations which caused pain. As a result of the decrease of the level of pain, the training capacity reached the
maximum, which led to an increased efficiency both during training and during matches.
According to the graphs no. 4 and 8, we can notice a decrease of the number of sprains. From an
average initial value of 1.54 sprains / sports player, in the last 3 months we reached the final value of 0.36
sprains / sports player. This is one of the most important aspects in the prevention of ankle sprains. After
applying the sensory-motor exercise program, we had an increase of the initial values by 400%. The same
aspect can be seen in the therapeutic group. The sprain average was 2.5, and after the program, it was 0.5.
Thus, the chances to have an ankle sprain were reduced by 5 times. This progress is the result of the
improvement of the functions performed by the sensory-motor system (the speed to transmit the afferent and
efferent nerve fibers by the CNS, sensitivity improvement of the neuromuscular spindles, improvement of
visual-motor coordination, etc).
After analyzing graphs 1, 2 and 3, we can see a direct link between the levels of pain, the level of
static and dynamic stability (graphs no. 2 and 3). Five out of the sports players in the prophylactic group of
athletes manifest pain at the level of the ankle and have low levels of the static and dynamic stability. The
same aspect can be noticed at the athletes in the therapeutic group by analyzing the graphs 6 and 7. A low
level of static and dynamic stability means a joint incongruence which leads to an increase of the contact
surface between the talus and tibia, which favours the development of early osteoarthritis and pain by
default.
In the case of the female athletes in the therapeutic group, we can observe a connection between the
level of dynamic stability and the period of rest. The 4.5 days of rest period is insufficient for an athlete’s
recovery. As a result, we can conclude that the stability of the ankle joint is directly proportional with the
patients’ period of rest. This is because the 4.5 days of rest are insufficient to reduce the inflammatory
process. The joint stability during the inflammatory stage is very low because the body activates by reflex
the periarticular muscles responsible for stability of the affected area. Thus, the sympathetic relief
contractures are a obstacle in terms of afferents to the central nervous system. Even during the sub-acute
post-ankle sprain, this mechanism will be active and can be maintained until the chronic period. If this
mechanism is not inhibited or retrained, the joint stability shall be permanently impaired.
No links have been found between the position in the field and the level of pain (graphs no. 4 and 8) or
instability, and there was no connections found between the position in the field and the number of sprains
either (graphs no. 1 and 5).
264
Conclusions
The sensory-motor rehabilitation program which was followed has led to a decrease of the level of
pain, but also to a regain of the static stability in sportswomen.
The continuous repetition of the sensory-motor exercises for 3 months led to disciplining and
educating the female athletes in order to understand the importance of prevention and treatment of injuries,
but also the importance of the presence of a physical therapist in the team.
The efficiency of the sensory-motor recovery program has exceeded by far all the expectations,
proving its efficiency by reducing the number of sprains to 4 until the end of the competitive season. Two of
the 4 sprains were caused by the sportswomen’s landing on the opponent’s foot and the other two sprains
(occurred when the sportswomen were very tired) were comparatively much softer than the sprains recorded
before applying the sensory-motor exercises.
The integration of the sensory-motor exercises in the competitive training program according to the
training periodicity has enabled the sensory-motor exercises to prepare athletes for the next stage from the
training calendar.
Bibliography
[1] Cailbhe D, et al, The incidence and prevalence of ankel sprain injury: A Systematic review and Meta-Analysis of
Prospective Epidemiological studies, Sports Med DOI 10.1007/s40279-013-0102-5, 2014,
[2] Craig L, Sensory-motor training; Dynamic Chiropractic, June 18, 2001, Vol. 19, Issue 13;
[3] Chung-Wei C, et al., Evidence based treatment for ankel injuries : a clinical perspective, J Man Manip Ther. 2010
Mar; 18(1): 22–28;
[4] Hauser RA, et all, Ligament injury and healing : A review of current clinical diagnostics and therapeutics, The
Open Rehabilitation Journal ISSN: 1874-9437, Volume 8, 2015,;
[5] Hettich G, et all, Human hip –ankel coordination emerging from multisensory feedback control, Hum Mov Sci.,Oct;
2014, 37:123-46;
[6] Hintermann B, et al., The effect of osseous ankel configuration on chronic ankel instability, Br J Sports Med. 2007
Jul; 41(7): 420–424;
[7] Phill Page, Clare C. Frank, Robert Lardner Assessment and treatment of muscle imbalance-The Janda approach,
Editura Human Kinetics,
[8] Robbins S, et al, 1995 – Ankel taping improves proprioception before and after exercise in young me, Br J Sports
Med 1995; 2010-29:242-247 doi:10.1136/bjsm.29.4.242;
[9] Sbenghe T, Kinesiologie, știința mișcării, Editura Medicală, București, 2008;
[10] Tony Green și colab, A randomized controlled trial of a passive accesory joint mobilization on acute ankel
inversion sprains, Physical Therapy April 2001 vol. 81 no. 4 984-994.
265
EFICIENȚA REEDUCĂRII SENZORIO-MOTRICE ÎN ENTORSA DE

GLEZNĂ LA HANDBALISTE
RAŢĂ M.1, ANTOHE B.2
1
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Mărășești nr. 157, Bacău – 600115, România
2
Masterand Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Mărășești nr. 157, Bacău – 600115, România
e-mail: marinela_rata@hotmail.com, tel.: 0234517715
Rezumat
Lucrarea de față prezintă conceptul de reeducare senzorio-motrică, fundamentarea științifică a metodei precum
și rezultatele aplicării acestuia asupra sportivelor handbaliste cu entorsă de glenză. Fiind una din cele mai dese
accidentări întâlnite în jocul de handball, entorsa de gleznă, deseori tratată cu superficialitate, poate avea consecinte
multiple asupra sportivului ajungându-se până la deficite funcționale grave care duc la scăderea randamentului
jucătorului sau chiar la încetarea activității sportive. Din necesitatea de a trata și preveni consecințele entorselor de
gleznă am presupus că intervenția asupra sistemul senzorio-motor poate avea efecte benefice asupra funcționalității
gleznei. În urma aplicării testelor specifice de evaluare, precum și a exercițiilor de reeducare am reușit să identificăm
problemele senzorio-motrice și să intervenim obiectiv prin mijloace kinetoterapeutice.
Cuvinte cheie gleznă, entorsă, handball, senzorio-motricitate
Introducere
S-a spus despre gleznă şi picior că reprezintă „o minune a naturii" datorită capacităţii extraordinare
atât de susţinere cât şi de mişcare, propulsie şi ridicare a corpului [9]. Deși articulația talo-crurală nu
beneficiază de nicio inserție musculară, ca urmare a proprietăților sale anatomice și cu ajutorul suportului
ligamentar aceasta reușește să facă față tuturor solicitărilor la care este supusă în viața de zi cu zi dar și în
activitatea sportivă.
Această congruența perfectă dintre suprafețele de contact poate fi întreruptă de o entorsă de gleznă
care în funcție de gradul de afectare al ligamentelor va avea de suferit și stabilitatea articulară. Cel mai
comun mecanism de producere al entorsei este prin inversie, 85 % din entorse afectând ligamentele părții
exterioare a gleznei. Cele mai lezate ligamente sunt ligamentul talo-fibular anterior și cel calcaneo-fibular.
Persoanele care au suferit o entorsă de glenză au șanse de 30% ca în următorii 3 ani să mai facă încă una, în
timp ce sportivii de performanță au 74% șanse de reaccidentare [3].
În urma datelor statistice prezentate mai sus observăm o incidență crescută a reaccidentărior iar ca
urmare a multiplelor entorse, sportivele pot dezvolta instabilitate cronică la nivelulul gleznei, în consecință
avem și o afectare a sistemului senzorio-motor.
Sistemul senzorio-motor are o importanță la fel de mare precum forța sau flexibilitatea asupra
activității fizice umane [2]. Hettich G. [5] demonstrează că pacienții care au avut una sau mai multe entorse
de gleznă au dezvolat o instabilitate cronică a gleznei, centrul de presiune în interiorul articulației s-a
modificat spre anterior și lateral în timpul sprijinului unipodal. Același studiu afirmă faptul că după patru
săptămâni de antrenare a echilibrului centrul de presiune s-a schimbat devenind astfel posterior și lateral.
Din dorința de a îmbunătăți și grăbi procesul de vindecare specialiștii domeniului au încercat să
găsească metode de a crește imputul senzorio-motor. Dintre acestea amintim benzile kinesiologice care dacă
sunt aplicate sportivilor înainte de antrenament au efecte asupra propriocepției [8]. De asemenea unii
specialiști afirmă faptul că gleznierele se dovedesc și ele a fi de folos atât în prevenirea entorselor cât și în
recuperarea lor.
Kinetoterapia este una din cele mai eficiente metode de recuperare atât în timpul fazei acute cât și în
timpul fazei cronice [7]. Toni G și colab. [10] demonstrează că intervenția precoce kinetoterapie reduce
durata de tratament, crește mobilitatea articulară, grăbește procesul de vindecare și previne instalarea
sechelelor posttraumatice.
Material și metodă
Ipotezele cercetării presupun că reeducarea senzorio-motrică prin exerciții specifice, a subiecților cu
entorse de gleznă, va avea ca efect diminuarea până la dispariție a durerii cronice și a instabilității articulare
existente ca urmare a numărului repetat de entorse. Aplicarea continua a exercițiilor senzorio-motrice va
asigura o funcționalitate normală a gleznei și va avea un rol important în profilaxia entorselor de gleznă.
266
Numărul de subiecți cuprinsi în experiment a fost de 13 cu o medie de vârstă de 21 de ani. Subiecții au

fost împărțiți în 2 loturi. 11 dintre ei au făcut parte din grupul profilactic, iar ceilalți 2 din grupul terapeutic
(având entorse de gleznă recente). Media entorselor suferite în ultimimele 3 luni a fost de 1,54
entorse/sportiv pentru grupul profilactic și de 2,5 entorse/sportiv pentru grupul terapeutic. Perioada de repaus
nu a putut fi stabilită pentru grupul profilactic, iar pentru grupul terapeutic a avut o medie de 4,5 zile/sportiv.
Cercetarea s-a desfășurat la Sala Sporturilor din Bacău și a avut o durată de 3 luni. Aceasta perioadă a
fost împărțită în 4 etape a câte aproximativ 3 săptămâni, fiecărei etape fiindu-i destinate un număr de
aproximativ 10 exerciții senzorio-motrice specifice nivelului de pregătire din acel moment. Programul de
exerciții a ținut cont de perioada competițională și a avut un raport invers proporțional cu volumul efortului.
Pe parcurusl experimentului sportivele au fost testate în perioada inițială, intermediară și finală a
experimentului.
Fig. Nr. 1 – Periodizarea antrenamentului
Evaluarea sportivelor s-a făcut cu ajutorul unui chestionar adaptat după chestionarul ”The Foot and
Ankle Disability Index (FADI) Score and Sports Module”. Acesta a urmărit aspecte legate de stabilitatea
statică, dinamică, nivelul de durere, numărul de entorse din ultimele 3 luni, poziția ocupată în teren, dar și
activități efectuate în viața de zi cu zi.
Programul de kinetoterapie a cuprins exerciții efectuate pe placa de echilibru și bosu ball, sărituri de pe
și peste obstacole, antrenarea echilibrului și a propriocepției cu ochii închiși, etc. Exercițiile se desfășurau
înainte de fiecare antrenament, durata acestora a fost de aproximativ 10-15 minute și s-au efectuat de 5 ori pe
săptămână. Materialele ajutătoare folosite au fost : plăci de echilibru, banca de gimnastică, bosu ball, etc.
Ambele grupuri atât cel profilactic cât și cel terapeutic au avut evoluții ascendente. Acestea au apărut
imediat după începerea programului de recuperare și s-au menținut mult timp după terminarea exercițiilor. În
cazul grupului profilactic unde nu au existat patologii speciale toți subiecții au reușit să-și aducă valorile
înregistrate aproape de nivelul maximal. O crestere a acestor parametri este întâlnită și la sportivele
accidentate însă datorită simptomatologiei acute progresele au fost vizibile într-o perioadă mai lungă de timp.
În graficele de mai jos sunt prezentate rezultatele celor 2 grupuri, profilactic și terapeutic. Acestea vor
fi analizate mai amănunțit pentru a reda cât mai bine evoluția subiecților.
Rezultatele cercetării pentru grupul profilactic

5
4
3 Inițial
2 Intermediar
1 Final
0
Graficul nr. 1 – Reprezentarea grafică a nivelului de durere pentru grupul terapeutic
267
5
4
3 Inițial
2 Intermediar
1 Final
0
Graficul nr. 2 – Reprezentarea grafică a nivelului de stabilitate dinamică
4 Final
2 Intermediar
Inițial
0
Graficul nr. 3 – Reprezentarea grafică a nivelului de stabilitate statică
4
Inițial
2
Final
0
Graficul nr. 4 - Nr. de entorse în ultimele 3 luni
Rezultatele cercetării pentru grupul terapeutic

4
3.8
3.6 Inițial
3.4
3.2 Intermediar
3 Final
2.8
D.V D.M
Graficul nr. 5 – Reprezentarea grafică a nivelului de durere
4
3 Inițial
2 Intermediar
1
Final
0
D.V D.M
Graficul nr. 6 – Reprezentarea grafică a nivelului de stabilitate dinamică

268
8
6
Final
4
Intermediar
2
Inițial
0
D.V D.M
Graficul nr. 7 – Reprezentarea grafică a nivelului de stabilitate statică
4
3
Inițial
2
Final
1
0
D.V D.M
Graficul nr. 8 – Reprezentarea grafică a numărului de entorse din ultimele 3 luni
Din analiza graficelor 1 și 4 reiese o diminuare a nivelului de durere la ambele grupuri. În ceea ce
privește durearea, la pacienții care aveau simptome ușoare, acestea au dispărut, în timp sportivii care
prezentau dureri medii acestea s-au transformat în dureri foarte ușoare, răzlețe. Durerile răzlețe apăreau în
momentul în care sportivele erau foarte obosite, sistemul senzorio-motor având o capacitate de răspuns mai
scăzută astfel ajungându-se la situațiile patologice anterioare care provocau durere. Ca urmare a diminuării
nivelului de durere, capacitatea de antrenament a ajuns la maxim, aspect ce a dus la creșterea randamentului
atât în timpul antrenamentelor cât și în timpul meciurilor.
Conform graficelor nr. 4 și 8 putem observa diminuarea numărului de entorse. De la o valoare inițială
medie de 1,54 entorse/sportiv în ultimele 3 luni am ajuns la valoarea finală de 0,36 entorse/sportiv. Acest
aspect este unul din cele mai importante în ceea ce privește profilaxia entorselor de gleznă. În urma aplicării
programului de exerciții senzorio-motrice am avut o creștere a valorilor inițiale cu 400%. Același aspect este
observat și pentru grupul terapeutic. Media entorselor a fost de 2,5, iar după aplicarea programului aceasta a
fost de 0,5. Astfel s-au redus șansele de a face o entorsă de 5 ori. Aceste îmubunățiri sunt consecința
îmbunătățirii funcțiilor îndeplinite de sistemul senorio-motor (viteza de transmitere a aferențelor și
eferențelor de către SNC, îmbunătățirea sensibilității fusurilor neuro-musculare, îmbunătățirea coordonării
vizualo-motrice, etc).
În urma analizei graficelor 1,2 și 3 observăm o legătură directă între nivelul durerii, nivelul de
stabilitate dinamică și statică (graf. nr. 2 și 3). 5 dintre sportivii din grupul profilactic care prezintă durere la
nivelul gleznei au și valori scăzute ale stabilității statice și dinamice. Același aspect poate fi sesizat și la
sportivii din grupul terapeutic analizând graficele 6 și 7. Un nivel de stabilitate statică și dinamică scăzut
înseamnă o ingcongruență articulară care duce la creșterea suprafeței de contact dintre talus și tibie, aspect ce
favorizează dezvoltarea osteoartritei precoce și implicit a durerii.
În cazul sportivelor din grupul terapeutic observăm o legătură între nivelul de stabilitate dinamică și
perioada de repaus. Perioada de 4,5 zile de repaus este insuficientă recuperării unui sportiv. Ca urmare a
acestui aspect putem concluziona că stabilitatea articulară a gleznei este direct proprorțională cu perioada de
repaus a pacienților. Explicația este aceea că 4,5 zile de repaus sunt insuficiente diminuării procesului
inflamator. Din punct de vedere al stabilității articulare în perioada inflamatorie aceasta este foarte scăzută
deoarece organismul activează reflex musculatura periarticulară responsabilă de stabilitatea zonei afectate.
Astfel contracturile reflex-antalgice sunt un impediment în ceea ce privește aferențele către sistemul nervos
central.Chiar și în perioada subacută post entorsă de gleznă acest mecanism va fi activ și se poate menține
până în perioada cronică. Dacă acest mecanism nu este inhibat sau reantrenat stabilitatea articulară va fi
deficitară permanent.
Nu au fost găsite legături între poziția ocupată în teren și nivelul de durere (graf. 4 și 8) sau
instabilitate cum nu s-au găsit legături nici între poziția ocupată în teren și numărul de entorse (graf. 1 și 5).
269
Concluzii
Efectuarea programului de reeducare senzorio-motrică a dus la reducerea nivelului de durere dar și la
redobândirea stabilității statice a sportivelor.
Repetarea continuă timp de 3 luni a exercițiilor senzorio-motrice a dus la disciplinarea sportivelor și la
educarea lor în sensul întelegerii importanței profilaxiei și tratării accidentărilor, dar și a importanței
prezenței unui kinetoterapeut în cadrul echipei.
Eficiența programului de recuperare senzorio-motrică a depășit cu mult propriile așteptări, acesta
dovedindu-și eficiența prin reducerea numărului de entorse la 4 până la finalul sezonului competițional. Din
cele 4 entorse 2 au fost provocate de aterizarea sportivelor pe piciorul adversarului, iar celelalte 2 entorse
(făcute în momente în care sportivele erau foarte obosite) au fost mult mai ușoare comparativ cu entorsele
întâlnite înainte de aplicarea exercițiilor senzorio-motrice
Integrarea programului de exerciții senzorio-motrice în cadrul programului de pregatire competițional
conform periodizării antrenamentului a făcut ca exercițiile senzorio-motrice să pregătească sportivele pentru
etapa următoare din calendarul de antrenament.
Bibliografie
[1] Cailbhe D, et al, The incidence and prevalence of ankel sprain injury: A Systematic review and Meta-Analysis of
Prospective Epidemiological studies, Sports Med DOI 10.1007/s40279-013-0102-5, 2014,
[2] Craig L, Sensory-motor training; Dynamic Chiropractic, June 18, 2001, Vol. 19, Issue 13;
[3] Chung-Wei C, et al., Evidence based treatment for ankel injuries : a clinical perspective, J Man Manip Ther. 2010
Mar; 18(1): 22–28;
[4] Hauser RA, et all, Ligament injury and healing : A review of current clinical diagnostics and therapeutics, The
Open Rehabilitation Journal ISSN: 1874-9437, Volume 8, 2015,;
[5] Hettich G, et all, Human hip –ankel coordination emerging from multisensory feedback control, Hum Mov Sci.,Oct;
2014, 37:123-46;
[6] Hintermann B, et al., The effect of osseous ankel configuration on chronic ankel instability, Br J Sports Med. 2007
Jul; 41(7): 420–424;
[7] Phill Page, Clare C. Frank, Robert Lardner Assessment and treatment of muscle imbalance-The Janda approach,
Editura Human Kinetics,
[8] Robbins S, et al, 1995 – Ankel taping improves proprioception before and after exercise in young me, Br J Sports
Med 1995; 2010-29:242-247 doi:10.1136/bjsm.29.4.242;
[9] Sbenghe T, Kinesiologie, știința mișcării, Editura Medicală, București, 2008;
[10] Tony Green și colab, A randomized controlled trial of a passive accesory joint mobilization on acute ankel
inversion sprains, Physical Therapy April 2001 vol. 81 no. 4 984-994.
270
BONE MINERAL DENSITY DETERMINATION BY SKELETAL

MATURITY OF YOUNG ATHLETES
ŠELINGEROVÁ M. 1, DOLEŽAJOVÁ L.1, ŠELINGER P1, SEDLÁČEK J. 2
1
Faculty of Physical Education and Sports, Comenius University, Bratislava, Slovakia
e-mail: selinger@fsport.uniba.sk
2
Faculty of Education, Catholic University, Ruzomberok, Slovakia
contact: email: jaromir.sedlacek47@gmail.com, tel: 00421 903 177 259, postal address: Jaromir Sedlacek,
Veternicova 15, 841 05 Bratislava, Slovakia
Abstract
The article is focused on level determination of skeletal maturity and bone density mineralization of pubescent
and adolescent athletes. Bone mineral content and density (BMC, BMD) at the left hip (LH) and lumbar spine (LS) we
found by dual x-ray absorptiometry and skeletal maturity according TW3 method (Tanner et al., 2001) in 99 young
athletes (49 boys aged 14.2 ± 1.42 and 50 girls aged 13.7 ± 1.06). Results were compared to reference values of
ordinary population (z-score). The relation between the bone indicators and the bone age, taking into account the
physical growth of athletes, was analyzed with the help of correlation coefficients. The average BMC, BMD values
were higher in athletes than in ordinary population. In boys, higher degree of mineralization was found in left hip area
(LH total) than in lumbar spine (LS total). In girls, the z-score results of the both monitored parameters were nearly the
same. In group of boys there was found significant relationship between the bone age and bone mass parameters, LS
and LH (p < 0.05 to p < 0.01); but lower values were found in group of girls. Similar differences between boys and
girls were confirmed also in correlation coefficients between the body weight and z-scores in both lumbar (LS) and left
hip (LH) areas. Trends of bone mineralization indicators, assessed in dependence on the bone age, unanimously indicate
differences between the boys and girls. Also the curve trends indicate that the dynamism of the total mineralization
growth, and strength of bones is higher in boys, and this process runs linearly until the adulthood. The dynamism of
mineralization processes in girls culminates after the 14 th year of age.
Key words: bone mineral density, DXA method, bone age, athletes, puberty
Introduction
Maturation of children and youth has specific character that’s why prevention and health care at
period of growth and development is generally known. Well known is also fact that higher physical activity
stimulates developing processes of organism and evokes positive adaptive responses in skeletal structures.
Relationships between physical exercises and biological factors are at present explicitly oriented in the way
of health strengthening and health problems elimination in all age population categories [1].
In this contribution are involved groups of children and youth where can be seen higher occurrence
of injuries and accidents coursed by excessive physical load. Traumatic injuries during various physical
activities performance were manifested also among not sport practising population. At near 22% of school
pupils on physical education lessons (or during not organized sport activity out of school) comes accidents
and injuries and in certain and relatively often cases also with permanent consequences [2].
One of possibility for injuries can be mismatch between biological development, physical growth
and bone mineral density (BMD). Some research works were finding influence of physical activity on BMD
and distribution of bone mass among sport practising individuals (basketball, volleyball, football and
running). They confirmed significantly higher values of bone mass comparing control groups of not sport
practising population. Studies show that higher movement activity influences bone mineral content, but
distribution of bone mass and bone density is not equally spread in all parts of the body [3]. Influence of
physical load on bone density in places of exercising is positive but it can even temporary decrease density
on places that are under threshold of load. That means that skeletal cells react on load in youth organism
differently on various places of the skeleton. If the creation of bone mass increases in exerted places, the
bone resorption can on certain time course relatively lower mineralization in places that are not physically
loaded [4, 5].
Densitometry bone measurements show also osteoporosis occurrence among young people in age of
puberty. The degree of osteoporosis depends mostly on genetic predisposition. Maximal value of bones
mineralisation is reached approximately generally at age of 25 years. Condition for reaching this maximal
level is also right nutrition and physical activity [6].
271
Objectives
The aim of this contribution is to study relationship between bone maturity and bone mineralization
level among healthy population in puberty and adolescent age.

Characteristics of group
There are involved 99 healthy individuals that practice regularly sports (volleyball and basketball). Average
age of boys is 14,2 years and of girls 13,7 years. In tab 1 can be seen fundamental statistical characteristics.
Method of measurements
Criteria for evaluation of biometric data were primary:
1. Level of biology – skeleton age according Tanner et al (2001) method. We were evaluating
ossification level of the distal radius and ulna epiphysis bones of the left hand phalanges.
2. Mineralization of bone tissue in place of spinal vertebras (lumbar spine, LS1 / LS4) and the proximal
region of the left femur (left hip, LH). Densitometry measurements were done by method DXA with
apparatus HOLOGIC QDR DISCOVERY, 2005. The apparatus offers type of exam that is not
invasive and therefore is suitable for adult as well as for children and youth. Calibration of this
apparatus is done regularly under license TBAR2487- NHANES BCA.
Medical arbitration did specialists from institutions according rules and laws in Slovakia. This research
was approved by Scientific grant agency of Slovak Ministry of Education, Science, Research and Sport in
Bratislava (project č. 1/0194/15).
Statistic data processing were performed with program QC.EXPERT 2.5 (2002). After primary data
processing there were eliminated individuals with remote values. On the basis of degrees characteristics of
position, variability and shape we found both groups of boys as well as girls that were acceptably normal and
homogeneous. Correlative analyse were done with Pearson coefficients. Level of significance is p<0.01.
Regressive curves were interpreted in relationship of bone age. Pedagogical interpretation is based on
fundamental logical methods.
Results and discussion

In fundamental somatic parameters were boys and girls taller than population that responses to their
sport specializations. Body weight was adequate (tab 1). We found that both boys and girls in bone age were
backward their chronological age; differences at both sexes were approximately the same (boys 0.41 and
girls 0.54 year). In the group of girls it means that in spite of assumption about earlier biological maturation
of sport practising girls, their puberty was not yet finished as well as growth of body height (except girls
older than 15 years). Results of DXA show on higher values in both parameters of bone tissue - BMC (total
content of minerals, [g]) and also BMD (bone mineral density, [g/cm2]). Comparing with population norms
there were these values in the group of boys in place of lest hip (LH total) higher like in lumbar spine (LS
total). In the group of girls these results were practically the same (tab 1).
Table. 1 Statistical biological parameters characteristics

LS z - LH z -
Bone LS BMD LH BMD
Stature Weight Chronol. BMC Score BMC Score
Age Total Total
(cm) (kg) Age (Yrs) Total LS Total LH
(Yrs) (g/cm2) (g/cm2)
(g) Total (g) Total
Boys, N
= 49
Average 178.1 61.5 14.2 13.8 58.6 0.9 0.22 41.8 1.0 0.80
SD 12.13 13.35 1.42 1.75 18.22 0.16 1.320 10.93 0.14 0.932
Min. 145 32 10.7 8.9 26.2 0.6 -2.2 16.6 0.7 -1.0
Max. 200 90 16.9 16.5 98.2 1.3 3.6 63.0 1.4 3.0
Girls, N
= 50
Average 170.0 55.2 13.7 13.2 55.0 0.9 0.53 34.4 1.0 0.68
SD 6.36 9.73 1.06 1.34 11.79 0.14 1.129 6.02 0.13 1.130
Min. 152 30 10.8 9.8 24.8 0.5 -2.7 16.5 0.6 -1.8
Max. 183 79 15.7 16.0 83.0 1.2 3.9 45.9 1.2 3.1
272
By correlation coefficients we found that relationships between bone age and bone mineralization is
significant (tab 2). Among girls were these coefficients according assumption lower like among boys for
earlier finishing of girls growth (higher data homogeneity was manifested in both parameters). Significance
level was on p < 0.01.
Tab 2 Correlative relationships between bone age and bone mineralization (BMC and BMD)
Bone Age
Boys Girls
LS BMC Total 0.825 0.676
LH BMC Total 0.821 0.561
LS BMD Total 0.793 0.741
LF BMD Total 0.720 0.554
Trends in parameters of bone mineralization that were appreciated with relationship of bone age,
show on differences between boys and girls (fig 1, 2, 3, 4). Regressive coefficients R 2 are with the exception
of LF BMD higher among boys like among girls. Also trends of curves manifest that dynamism of total
mineralization growth and bone solidity is higher among boys and process linearly goes on in adolescence,
too. Increase of bone mass (BMD) is place of spine vertebra in boys group more dynamic like in place of
femur (LH). Among girls is dynamism in growth mineralization process lower and trends curves manifest
stagnation with relationship to bone maturation after 14th year of their age.
Fig 1 LH (left hip) BMC in dependent on bone age (skeletal maturity)
Fig 2 LS (lumbar spine) BMC in dependent on bone age (skeletal maturity)
273
Fig 3 LH (left hip) BMD in dependent on bone age (skeletal maturity)
Fig 4 LS (lumbar spine) BMD in dependent on bone age (skeletal maturity)
About health risks from excessive load of young organism there are long-term discussions. It is
stimulated by general knowledge that children are more sensitive and less resisting to physical overloading.
Concrete results regarding injuries coursed by training were published only minimally and ambiguously. But
unambiguously were confirmed research works that evaluated BMC, BMD in relationship of absorption of
calcium in diet regime and growth increase of body height in puberty and adolescence. Maximal growth
increase in puberty corresponded with bone density [7]. To similar conclusions came also other authors who
found that predictor of general bone mineralization of children and youth can be calcium supply [8, 9].
Therefore the level of quality and quantity of bone mass acquired in young age is considered to be an
indispensable component of bone solidity and strength.
Conclusions
1. Average values of bone characteristics are at our sport practising groups both boys and girls higher
like it is at population. This confirms that sport practising positively influence bone mineralization of
maturation youth.
2. Boys have higher level of mineralization in place left hip like in spine vertebra; in the group of girls
there were found practically none difference.
3. There was found significant relationships between bone age as well as body weight and parameters
of bone mass in place of femur and backbone; coefficients of boys were higher, though all of them
(boys and girls) were on 1% significance level.
4. Trends in parameters of bone mineralisation unambiguously show on differences between both
sexes; dynamism of bone mineralization is higher among boys and that this process goes on till
period of adulthood, while among girls stops in 14th year of age.
274
References
[1] CACEK, J. – GRASGRUBER, P. – HLAVONOVA, D., (2014). Vybrane aspekty zdatnosti dospele
populace Ceske republiky (Selected aspects of fitness of adult Czech republic population). Masarykova
univerzita, Brno, 130p. ISBN 978-80-210-6852-0.
[2] EL HAGE, R., ZAKHEM, E., ZUNQUIN, G., MOUSSA, E., THEUNYNCK.: Regional distribution of
bone mass in adult athletes and sedentary men. Science & Sports, 2013.
http://dg.doi.org/10.1016/j.scispo.2013.05.002
[3] MAFFULLI, N., BAXTER-JONES, A. D.: Common skeletal injuries in young athletes. Sports. Med.
2005, 19, 2, pp. 137-149.
[4] COURTEIX, D., LESPESSAILLES, E., OBERT, P., BENHAMOU, C.L.: Skull bone mass deficit in
prepubertal highly-trained gymnast girls. Journal Sport. Med. 1999, 20:328-33.
[5] MAGNUSSON, H., LINDÉN, C., KARLSSON, C., OBRANT, K.J., KARLSON, M.K.: Exercise may
induce reversible low bone mass in unloaded and high bone mass in weight-loadet skeletal regions.
Osteoporos Int. 2001, 12, 9850-5.
[6] WENDL, J., WENDLOVÁ, J.: Súčasné poznatky o klinickom využití kalcia (Present knowledge about
calcium use). Slovakofarma revue VII, 3, 1997, s. 82-87.
[7] MARTIN, A.D. , BAYLEY, D.A., McKAY, H.A., WHITING, S. Bone mineral and calcium acceretion
durin puberty. Am. J. Sport. Med. 66, 2007, 3, 611.
[8] BOOT, A. M. - de RIDDER, M. A. J. - POLS, H. A. P. - KRENNING, E. P. - de MUINCK KEIZER-
SCHRAMA, S. M. P. F.: Bone Mineral density in Children and Adolescents: Relation to Puberty, Calcium
Intake, and Physical activity. J.Clin.Endocrin. & Metab., 82, 1997, 1: 57-62.
[9] CARTER, L. M., WHITING, S, J., DRINKWATER, D. T. , ZELLO, G. A. , FAULKNER, R.A.,
BAYLEY, D.A.: Self-Reported Calcium Intake and Bone Mineral Content in Children and Adolescent. J.
Am. College of Nutrition, Vol. 20, 2001, No. 5, p. 502-509.
275
THE EFFICIENCY OF COMPLEX PROGRAMS, SUPERVISED USING A

COGNITIVE AND MOTOR METHOD IN ALZHEIMER DEMETIA
PATIENTS
ZIPPENFENING H.1,2, ALMĂJAN GUȚĂ B.3, GAIȚĂ D.1

1
University of Medicine and Pharmacy "Victor Babes", Eftimie Murgu Square 2, Timis, Timisoara 300041
2
The day center for people in distress within the Department of Community Welfare Timisoara.
3
West University, Boulevard Vasile Parvan 4 PO 300223 Timisoara, Romania
Mobile: 0762275948, e-mail z.himena@yahoo.com, The day center for people in distress Timișoara, Ioan
Plavoșin Street 21
Abstact
Dementia is one of the most feared and devastating disease for the old aged, because of the sufferings it
creates. It is estimated that their prevalence will soon reach epidemic proportions due to the population aging.[1] The
goal of this study is to demonstrate the benefits of the involvement of the patients with Alzheimer's in cognitive and
physical exercise training sessions, associated with multidisciplinary and complementary therapies, because they help
delaying social exclusion and slow down the degradation of cognitive functions and their functional status. Material
and methods. The research was done over a period of 8 months, involving two groups of patients, total of 52, of both
sexes, with ages between 62-89 years old. All participants are already diagnosed and they are following a
pharmacological treatment, depending on the disease stage. Group 1 is made of the institutionalized patients, benefiting
from cognitive and motor multidisciplinary activities in a day center, and group 2 are non-participating patients, only
following the drug therapy. During the study, the subjects participated in physical and cognitive training sessions, 2-3
times per week, which were combined with other therapies. We established the degree of disability and dependency, of
mobility, the level of relating and participation - all by using the WHODAS,[2] questionnaire, then we studied the
cognitive level by using the MMSE, [3] method, and we also tested the motor ability. Results. It has been proven that a
high level of physical activity associated with cognitive training and supervised activities determine interest and
creativity, slowing down physical and mental degradation. The group 1 has shown highly significant results (p =
0.0001) for both instruments for evaluation applied (WHODAS 2, MMES 1). The confidence interval is 95% in both
tests, t = 6.0551, dt = 5 for WHODAS. With MMSE, the standard deviation is 4.48 for group 1 compared to 2.47 for
group 2. Significant differences also appear in WHODAS, where t = 4.1477, dt = 50 and standard deviation for group 1
is 26.66 against 21.25 in group 2. Conclusion. Following complex therapies, the patients have improved their cognitive
function, attention and concentration, and due to physical training, it was observed an increase in mobility and motor
skills.
Keywords: Physical therapy, complementary therapies, quality of life
Material and Methods

During the 8 months of resarch the patients of Group I have attended a supervised programme twice
or three times a week.
The sessions took place at the Day Center for People in Need with Alzheimer`s. The patients
attended physical and cognitive training; complementary therapies (e.g music, art and psycho therapies and
also ocupational therapy).
The structure of a physical and cognitive training is:
- The preparation, grounding period (15 min), consisting in executing of free movements in the joints
and respiratory exercises.[4]
- The physical and cognitive training period (45 min), which represents the practice of memory and
attention stimulating techniques on the background of performing some physical exercises (aerobic
type).[4]
- Recovery and relaxation period in which the patients do simple stretching movements.
We established the degree of disability and dependency, of mobility, the level by using the
WHODAS questionnaire, then we studied the cognitive level by using MMSE method, and we also tested
the motor ability.
MMSE (Mini Mental State Examination) is a clinical standardized evaluation examination of
cognitive deterioration.
This instrument is used in the screening of the cognitive degradation of the patients in order to
evaluate the stage of the disease to decide the efficiency of the medication.
It is also used in activities of periodical control and check of diagnosed patients.
276
WHODAS (Disability Assessment Schedule) is an instrument that is used in disability clasification

and also that of the health by evaluationg the mobility, selfcare, cognitive and thinking, and also relationship,
participation, intercommunication and ADL.
This research has been done on the base of inclusion and exclusion criteria regarding the participants
choice.
Inclusion criteria
1. Definite diagnosis of Alzheimer Dementia,[5].
2. Deficit in 2 or more cognitive areas,
3. Progressive character of memory affectation and also of other cognitive functions,
4. Unaltered state of consciousness,
5. Absence of systemic or other neuropsychiatric diseases that can be responsible for cognitive
deficiencies,
6. Independents
Exclusion criteria
1. MMSE scare - serious form (3-10),[3]
2. Severe heart disease
3. Family dependents or caregivers,
4. Affective disorders,
5. Mental rigidity, inflexibility.
Result interpretations
After comparing the results of the two groups, extremely significant differences were distinguished
with the physical and cognitive training for instrument I MMSE, p=0,0001. The confidence interval is 95%,
t= 6.0551, dt= 5
Table 1. The comparative results of the two groups (MMSE)

Group I Group II
Mean 21.88 15.81
SD 4.48 2.47
SEM 0.88 0.48
N 26 26
The results of the two group, are presented in table 1 and represent the cognitive level.
Group I is part of the institutionalized patients, benefiting of complex therapies adapted to the
degree of their disease and also of identified needs compared with group II whose pacients only take their
prescribed specific medication.
Differences between media groups can be observed standard deviation of media.
The superior results of group I prove the efficiency of the adapted therapies and the importance of
the integration of the pacients for the improvement of their life quality and also of their caregivers.
Fig 1. Graphic interpretation of the results of the correlation of the two groups.
277
Regarding the graphic interpretation at figure 1, one can notice the differences that appeared between
the two groups, media being the most noticeable, prominent followed by standard deviation. The number of
participants in the two groups was equal.
Table 2. Classification according to the degree of the disease and dividing of the patients according to the
stage of their disease.
MMSE Group I Group II
Incipient (20-26) 16 1
Mediu (11-19) 10 25
Serious (3-10) 0 0
Fig 2. The percentage representation of the disease stage for group I patients.
According to the score obtained at the cognitive evaluation instrument: patients in an incipient stage
attended the research in a 62% followed by medium stage 38%.
In the experimental group we didn’t have any patients with a severe form of the disease. The reason
is the fact that they cannot be integrated in the Centre because their physical and cognitive function are
irreversibly altered and they are dependent on their caregivers.
Fig 3. Percentage representation of the disease stage of group II.
96% of the participants of this group are in a medium stage and only 4% are in an incipient stage.
There are no severe staged patients in either of the groups. And here are their results:
278
Fig 4. Graphic interpretation of the two groups according to the disease stage.
Regarding the disability evaluation, we achieved a correlation between the two groups involved in
the research, showing significant differences.
WHODAS p=0,0001, and the confidence intervals is 95%, and the difference between group I -41.16
and group II -14.30. Also t= 4.1477, dt=50 and Standard error of difference = 6.686
Table 3. The comparativ results of the two groups (WHODAS)

Group I Group II
Mean 106.23 133.96
SD 26.66 21.25
SEM 5.23 4.17
N 26 26
The correlation data from table 3, obtained after the disability evaluation by the help of EHODAS
instrument, are illustrative as the disability degree of group II having a mean of 133.96 compared with
106,23 of group I.
Fig 5. Percentage of disability degree a minimum scale obtained
The results of the disability evaluation instrument is represented in figure 5 by a low score meaning a
low degree of disability for group I compared to group II which obtained 73% , this being a relatively high
result.
The result of the control group is with 2,70 higher than the experimental group.
The comparative statistical results illustrates in figure 6 the difference between the two groups in the
disability perspective.
279
Fig 6. Graphic interpretation of the two groups at disability
Conclusions
We have started this research thinking to prove the benefits of Alzheimer`s Dementia patients
integration in complex therapies for developing the driving cognitive areas and both of delaying the social
exclusion and of physical and psychiatric degradation process.
Due to physical and cognitive training adapted to the disease stage, we can slow down the physical –
psychiatric decline and keep the specific physiotherapy, we can improve the mobility, the muscle tone and
motricity and a regular participation in the training sessions will eventually increase the effort capacity of the
patients.
Physiotherapy prevents the complications connected especially with age (breathing, circulatory and
locomotor).
In the initial stage of the disease, the great majority of the patients show depression and by the help
of physical exercises, the intensity of the specific pathologic state is diminished.
Alternative therapies, such as: Music therapy, Art therapy, Ocupational therapy turn out to be
efficient in order to improve the psychiatric state and also the fine motricity.
None of the pacients of group I presented a degradation of cognitive function during the period of
research (8 months), all of them continuing the same initially prescribed medication without enlarging the
dose.
As far as the locomotion part is concerned, the patients made progress by easily achieving the
previous learned exercises.
References
[1]Alzheimer Society of Romania– The identification and management of behavioral disorders of people
with Alzheimer`s Disease, Guideline for general practitioner, Bucharest, 2003.
[2] Disability Assessement Schedule 2.0 (WHODAS) - Whold Healt Organization, Netherland
Sellar F.et al - Maladie d’Alzheimer, Ed. Doin, 1988.
[3] Folstein - Mini- Mental State Examination MMSE, et al, 1975.
[4] Nemeș D, Amăricăi E, - Physical therapy in neurological disorders, LITO U.M.F.T. Publishing House,
Timișoara, 2010.
[5] Băjenaru O. Et.al – Guideline for diagnosis and treatment in dementia (different forms of dementia) ,
Romanian Journal of Neurology, Fifth Volume, Amalteea Medical Publishing House, 2005.
Date despre autori.

Zippenfening H 1 - DrD 1Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, P-ța Murgu
Eftimie, 2, Timiș, Timișoara 300041
Kinetoterapeut. - 2Centrul de zi pentru persoane aflate în dificultate din cadrul Direcției de Asistență
Socială Comunitară Timișoara
Almăjan Guță B.3 - Lector.Univ.Dr - 3Universitatea de Vest, B-dul Vasile Parvan nr. 4, 300223 Timisoara,
România
Gaiță D.1 - Prof.Univ.Dr - 1Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, P-ța Murgu
Eftimie, 2, Timiș, Timișoara 300041
Presedintele fundatiei CardioPrevent Timisoara
280
EFICIENȚA PROGRAMELOR COMPLEXE, SUPERVIZATE COGNITIVO

MOTRICE LA PACIENȚII CU DEMENȚĂ ALZHEIMER
ZIPPENFENING H.1,2, ALMĂJAN GUȚĂ B.3, GAIȚĂ D.1

1
Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara, P-ța Murgu Eftimie, 2, Timiș, Timișoara
300041
2
Centrul de zi pentru persoane aflate în dificultate din cadrul Direcției de Asistență Socială Comunitară
Timișoara
3
Universitatea de Vest, B-dul Vasile Parvan nr. 4, 300223 Timisoara, România
tel. 0762275948, e-mail z.himena@yahoo.com , Centrul de zi pentru persoane aflate în dificultate
Timișoara, str. Ioan Plavoșin , nr.21
Rezumat
Demențele reprezintă unele dintre cele mai de temut și devastatoare afecțiuni ale vârstei a treia datorită
suferințelor create. Se estimează că prevalența lor va atinge curând proporții epidemice datorită îmbătrânirii populației
[1]. Scopul acestui studiu este să demonstreze beneficiile implicării pacienților cu Alzheimer în ședințe de antrenament
fizic și cognitiv, asociat cu terapii complementare multidisciplinare, deoarece ajută la întărzierea excluziuni sociale și
încetinește degradarea funcțiilor cognitive și a statusului funcțional. Matrial și metode. Cercetarea a fost facută pe o
perioadă de 8 luni, au fost implicate două loturi de pacienți, în total 52, din ambele sexe, cu vârste cuprinse între 62-89
de ani. Toți participanții sunt diagnosticați și urmează tratament farmacologic specific stadiului bolii. Lotul I reprezintă
pacienții instituționalizați care beneficiază de activități multidiciplinare cognitivo motrice în cadrul unui centru de zi și
lotul II neparticipativ acesta urmând doar tratamentul medicamentos. În cadrul studiului subiecții au participat la
sedințe de antrenament fizic și cognitiv de 2-3 ori pe săptămână, care a fost asociat cu alte terapii. Am determinat
gradul de dizabilitate și dependență, mobilitatea, relaționarea și participarea cu ajutorul chestionarului WHODAS, [2]
dar și nivelul cognitiv cu MMSE,[3] plus testarea capacității motrice. Rezultate. S-a demonstrat că un nivel ridicat de
activitate fizică asociată cu antrenament cognitiv și activități supervizate determină interes și creativitate, încetinind
degradarea fizică și psihică. Lotul I a avut un rezultat extrem de semnificativ (P=0,0001) pentru ambele instrumente de
evaluare aplicate (WHODAS 2, MMES 1). Intervalul de confidență este de 95% la ambele testări, t= 6.0551, dt= 5, iar
deviația standard este de 4.48 la lotul I comparativ cu 2.47 la lotul II la MMSE. Diferențe semnificative sunt și la
WHODAS unde t= 4.1477, dt=50 și deviația standard la Lotul I este 26.66 compataiv cu 21.25 la Lotul II. Concluzii. În
urma terapiilor complexe s-au îmbunătățit funcțiile cognitive, atenția și concentrarea, iar datorită antrenamentului fizic
s-a observat creșterea mobilității și a motricității.
Cuvinte cheie: kinetoterapie, terapii complementare, calitatea vieții
Material și metode
În cele 8 luni de studiu pacienții din lotul I au urmat un program supervizat de 2-3 ori pe săptămână.
Ședințele s-au desfașurat în cadrul unui centru de zi pentru persoane aflate în dificultate cu specific
Alzheimer. Pacienții au participant la antrenament fizic și cognitiv; terapii complementare (meloterapie, art
terapie, psihoterapie) dar și terapie ocupatională.
Structura sedinței de antrenament fizic și cognitiv este:
- perioada de pregătire (15 min) constă în executarea unor mișcări libere la nivelul articulațiilor și
gimanstică respiratorie;[4]
- perioada de antrenement fizic și cognitiv (45 de min), care reprezintă aplicarea unor tehnici de
stimulare a memoriei și atenției pe fondul executării unor exerciții fizice (de tip aerob), [4]
- perioada de revenire sau relaxare, în care pacienții realizează mișcări simple de stretching.
Am determinat gradul de dizabilitate și dependență, mobilitatea, relaționarea și participarea cu
ajutorul chestionarului WHODAS,[4] dar și nivelul cognitiv cu MMSE,[3] plus testarea capacității motrice.
MMSE (Mini Mental State Examnination) este un examen clinic standardizat de evaluare a
deteriorării cognitive. Acest instrument este utilizat în screening-ul pacienților cu degradare cognitivă pentru
a evalua stadiului bolii și pentru a determina eficiența tratamentelor medicamentoase. De asemenea, se
utilizează și în activități de verificare periodică a paciențiilor diagnosticați.[3]
WHODAS (Disability Assessment Schedule 2.0) este un instrument care se folosește pentru clasarea
dizabilității și a stării de sănătate prin evaluarea mobilității, autoîngrijirii, cogniției și gândirii, de asemenea și
partea de relaționare, participare, comunicare și ADL-urile.[4]
Acest studiu a fost făcut pe baza unor criterii de includere și excludere în ceea ce privește alegerea
participanților.
281
Criterii de includere
1. Diagnostic cert de Demență Alzheimer,[5]
2. Deficite în 2 sau mai multe arii cognitive,
3. Caracter progresiv al afectării memoriei și a altor funcții cognitive,
4. Stare de conștiență nealterată,
5. Absența bolilor sistemice sau altor boli neuropsihice care să fie responsabile pentru deficite
cognitive,
6. Independenți.
Criterii de excludere
1. Scor MMSE formă gravă (3-10),[3]
2. Afecțuni cardiace severe,
3. Dependenți de familie sau îngrijitori,
4. Tulburării afective,
5. Rigiditate mentală, inflexibilitate.
Interpretarea rezultatelor
În urma rezultatelor comparative ale celor două loturi s-au evidențiat diferențe extrem de
semnificative în ceea ce privește antrenamentul fizic și cognitiv (la instrumentul I - MMES), P=0,0001.
Intervalul de confidență este de 95%, T= 6.0551, dt= 5.
Tabel 1. Rezultate comparative ale celor două loturi (MMSE)

Lotul I Lotul II
Mean 21.88 15.81
SD 4.48 2.47
SEM 0.88 0.48
N 26 26
Rezultatele cele două loturi se regăsesc în tabelul 1 și reprezintă nivelul cognitiv. Lotul I face parte
din categoria pacienților integrații intr-un centru specializat care beneficiază de terapii complexe adaptate
gradului bolii dar și nevoilor identificate comparativ cu lotul II care urmează decat tratement medicamentos
specific. Se observă diferențe intre media loturilor, abaterea standard a mediei și deviația
standard.Rezultatele superioare fiind în cadrul lotului I demonstrând eficiența terapiilor adaptate și
importanța intergrării pacienții pentru îmbunătățirea calității vieții acestora dar și a aparținătorilor.
Figura 1. Interpretarea grafică a rezultatelor corelației celor două loturi.
În ceea ce privește interpretarea grafică la figura 1 se observă diferențele apărute între cele două
loturi, media fiind cea mai vizibilă urmată mai apoi de deviația standard. Numarul de participanții este egal
între cele două loturi.
282
Tabel 2. Clasificarea în funcție de gradul bolii și încadrarea paciențiilor în funcție de stadii

MMSE Lotul I Lotul II
Incipient (20-26) 16 1
Mediu (11-19) 10 25
Grav (3-10) 0 0
Figura 2. Reprezentarea procentuală a stadiului bolii pentru pacienții lotului I
În funcție de scorul obținut la instrumentul de evaluare cognitiv . Au participat la studiu pacineții

încadrați în forma ușoară sau stadiul incipient al bolii cu un procent de 62 % urmat de stadiul mediu 38%
vizibile la figura 2. In cadrul lotulu experimantal nu am avut forma severă a afecțiunii, deoarece acești
pacienții nu put fii integrați în centru datorită alterării funcțiilor fizice și cognitive ireversibile fiind
dependenți de aparținători.
Figura 3. Reprezentarea procentuală a stadiului bolii pentru pacienții lotului II
Rezultatele lotului II cea mai mare parte este alcătuită de pacienți in stadiul mediu un procent de
96% iar în forma incipientă doar 4% vizibile la figura 3 . La fel ca si in cazul lotului I nu avem pacinenți în
forma gravă.
Figura 4. Interpretarea grafică a lotutilor în funcție de stadiul bolii.
283
Rezultatele evaluării dizabilității.

În ceea ce privește evaluarea dizabilității am realizat o corelație intre cele două loturi implicate în
studiu, demonstrând diferente semnificative: (WHODAS) P=0.0001, Intrevalul de confidență este de 95% iar
diferența intre Lotul I cu -41.16 comparativ cu Lotul II -14.30, unde t= 4.1477și dt=50
Tabelul 3. Rezultate comparative ale celor două loturi (WHODAS)

Lotul I Lotul II
Mean 106.23 133.96
SD 26.66 21.25
SEM 5.23 4.17
N 26 26
Corelația datelor din tabelul 3 au fost obținute în urma evaluării dizabilității cu ajutorul
instrumentului WHODAS sunt ilustrative deoarece gradul de dizabilitate se evidențiază la lotul II cu media
de 133.96 compartaiv cu 106.23 rezultat obțiunut de lotul I.
Figura 5.Procentul gradului de dizabilitate, scorul minim obținut
Rezultatele intrumentului de evaluare a dizabilității este reprezentat în figura 5 de un scor mic

însemnând un grad de dizabilitate redus al lotului I comparativ cu Lotul II care a obținut 73 % un rezultat
destul de mare, rezultatul grupului martor. Diferența in ceea ce privește dizabilitatea este de 2,70 mai mare
decat a grupului experimental.
Figura 6. Interpretarea grafică a gradului de dizabilitate între cele două loturi
Rezultatele statistice comparative ilustrează în figura 6 diferența între cele două loturi în perspectiva
dizabilității.
Concluzii
Acest studiu a fost gândit în scopul demonstrării beneficiilor intergrării pacineților cu demenă
Alzheimer în terapii complexe pentru dezolvarea ariilor cognitivo motrice și pentru a întârzia excluziunea
socială dar și procesul de degradare fizică sî psihică
284
Datorită antrenamentului fizic și cognitiv adaptat stadiului bolii putem încetinii declinul fizico-
psihic iar cu kinetoterapia specifică patologiei îmbunătățim mobilitatea, tonusul și motricitatea, iar
participarea cu regularitate la sedințele de antrenament în timp marește capacitatea de efort a pacienților.
Kinetoterapia previne complicațiile legate mai ales de vârstă (respiratorii, circulatorii, locomotorii).
În stadiul inițial al bolii majoritatea pacienților prezintă depresie iar cu ajutorul exercițiilor fizice
intensitatea starilor specifice patologiei se diminuează.
Terapiile alternative: Meloterapie, Art terapie, terapie ocupațională se dovedesc a fi eficiente în
scopul îmbunătățirii starea psihică dar și motricității fine.
Pe tot parcursul studiului nici unul din pacienții lotului I nu prezintă degradare a funcției cognitive
aceștea rămânănd la acelas tratament medicamentos prescris inițial fară a suplimenta doza. În ceea ce
privește partea locumotorie pacienții au facut progrese realizând cu ușurință exercițiile învățate.
Bibliografie
[1] Societatea Română de Alzheimer – Identificarea și managementul tulburărilor de comportament la
persoanele cu Demență Alzheimer, Ghid pentru medicii de familie, București, 2003.
[2] Disability Assessement Schedule 2.0 (WHODAS) - Whold Healt Organization, Netherland
Sellar F.et al - Maladie d’Alzheimer, Ed. Doin, 1988.
[3] Folstein - Mini- Mental State Examination, (MMSE) al et, 1975.
[4] Nemeș D, Amăricăi E, - Fizioterapia în afecțiuni neurologice, Editura LITO U.M.F.T, Timișoara, 2010.
[5] Băjenaru O. Et.al - Ghid de diagnostic și tratament în demențe , Revista Română de Neurologie,
Volumul. V, Ed. Med. Amalteea. 2005.
285
REVIEW ARTICLES / ARTICOLE DE ANALIZĂ

ECONOMIC OUTLOOK OF YOUTH AND SPORTS ACTIVITIES IN
TURKISH UNIVERSITIES
DEVECIOGLU SEBAHATTIN1, EKENCİ GÜNER2, MUSTAFA YILDIZ3

1
Firat University, Faculty of Sport Sciences, 23119,Elazig Turkey, +90 532341628, sdevecioglu@firat.edu.tr
2
İstanbul Gelişim University, Department of Sport Management, Avcılar / İstanbul/Turkey, +902124227000,
gekenci@gelisim.edu.tr
3
Akdeniz University, Department of Recreation, Antalya/Turkey, +902423106814,
tr.mustafayildiz@gmail.com
Abstract
The young population is the most dynamic and sensitive group in Turkey. The number of youth in the 12-24
age group constitutes 31 percent of the population in Turkey, which has a rather young population. Today, problems
related to youth are among the important subjects dwelled upon on the agenda of Turkey. The expectations for the
future of youth has been increasing gradually. The State engages in activities with the cooperation of national and
international institutions, organizations and universities in order to determine the problems of the youth and to find
solutions to these problems, within the framework of the economic, social and cultural structure. Significant progress
has started to be made in recent years on the subject of the organization of youth by means of foundations, associations
and youth organizations in the social and cultural fields. Social, cultural and sports activities aim to utilize Turkish
University students time outside of class, to be interested in sports, to encourage sports doing, to organize sports
activities in order to protect physical and mental health and to enable academic and administrative staff to benefit from
sports services and facilities. Also, it is aimed to improve studies in sports by cooperation with domestic and
international sports organizations and enable students to represent the university in sports events organized by the
Turkey University Sports Federation. Moreover, it is aimed to operate facilities in a planned way and manage them
from a single center for students, academic and administrative staff to benefit from all the sports facilities and materials
of the university effectively. This research is done to determine Economic Outlook of youth and sports activities in
Turkish Universities in a descriptive way. To proceed statistics of sport economy are used and economic structure of
organizations related to and sports activities in World Universities as well as the financial movements of Turkish
Universities are examined.
Keywords: Activities, University, Youth, Sports
Introduction
Physical activity is a broad term used to describe any movement of the body that uses energy, and
can refer to anything from doing the housework, walking or cycling to work, taking part in dance classes or
kicking a ball around the park, to engaging in a formally organised competitive sport. These different
activities can be plotted along a spectrum of motivation ranging from the physical activities undertaken as
part of active living (such as the housework) to those we do for fun (such as the recreational activities and
sports) Increasing activity at any point of this spectrum is desirable as research shows that the more active a
population is, the healthier and happier it tends to be. Different ends of the spectrum, however, require
different approaches, include different stakeholders and involve different motivations [10].
Much of the research evidence relates to the health benefits of physical activity, rather than sport per
se. Among the least active and least healthy groups, the promotion of an ‘active lifestyle’ may be a more
useful strategy than the promotion of sport and ‘fitness’. For example, research on physical activity
promotion schemes indicates that sports/leisure centres may not be the most suitable venues, at least in the
early stages of such programmes [8,13].
Education, which is the basic component of social life, is a complement including social activities.
Especially, the contribution of higher education to human capital formation can not be ignored. Since
university education is parallel to social, cultural and sport activies, it is obvious that this phenomenon has
influence on achieving and sustaining the economic development as well as regional development. Inter-
regional differences in terms of development may decrease, whereupon fair income distribution may be
maintained as a consequence of prevalenting university education [12].
The importance of sport in many young people’s lives can be used to attract educationally
underachieving young people to educational programmes (although outcomes will depend on the nature and
quality of the learning environment).
286
According to the report on “Turkey 2008 – Youth in Turkey” 8 developed under Human
Development Reports of United Nations Development Programme (UNDP), youth in Turkey is confronted
with significant problems. Particularly the situation of “invisible” youth is highlighted in the report. Youth
presented by the media as “single, healthy, dynamic and usually middle-class students” actually comprises
only one third of the age group 15–24. Outside this category, the “invisible youth”, mostly comprising young
women, (women who are neither in education nor at work, physically disabled people, young people having
given up all hope and stopped seeking jobs, juvenile delinquents, street children and youth living on the
streets, internally displaced and victims of human trafficking) are usually neglected [16].
The young population is the most dynamic and sensitive group in Turkey. The number of youth in
the 12-24 age group constitutes 31 percent of the population in Turkey, which has a rather young population.
Today, problems related to youth are among the important subjects dwelled upon on the agenda of Turkey.
The expectations for the future of youth has been increasing gradually. The State engages in activities with
the cooperation of national and international institutions, organizations and universities in order to determine
the problems of the youth and to find solutions to these problems, within the framework of the economic,
social and cultural structure. Significant progress has started to be made in recent years on the subject of the
organization of youth by means of foundations, associations and youth organizations in the social and
cultural fields [24].
Social, cultural and sports activities aim to utilize Turkish University students time outside of class,
to be interested in sports, to encourage sports doing, to organize sports activities in order to protect physical
and mental health and to enable academic and administrative staff to benefit from sports services and
facilities. Also, it is aimed to improve studies in sports by cooperation with domestic and international sports
organizations and enable students to represent the university in sports events organized by the Turkey
University Sports Federation. Moreover, it is aimed to operate facilities in a planned way and manage them
from a single center for students, academic and administrative staff to benefit from all the sports facilities
and materials of the university effectively [2].
Sports and various entertainment facilities have integration role to receive public support in the
world. From its nature, via sport activitie people and communities get together. As an active leisure pass time
sport has social and economic influences in contemporary societies Especially, sport programs promote
social integration and generat dialogue between cultures. From professional leagues to colleges, from
national to international organizations, constructing new sport facilities appears as an increasing trend. With
popular and continuous organizations, sport has reached a multibillion dollar industry and the constructions
become highly visible [9].
Today discussed the contribution sport (and physical activity more broadly) can make to individuals’
improved fitness and health. However, these impacts also have an economic dimension. In addition to the
sports-related employment provided by the commercial, public and voluntary sectors, sporting events can
provide substantial short-term economic impacts [3].
Turkey in which the youth population is increasing day by day, it is significant that young university
students and staff should be directed to sport either as a pastime activity or as a life style [24].
This research is done to determine Economic Outlook of youth and sports activities in Turkish
Universities in a descriptive way. To proceed statistics of sport economy are used and economic structure of
organizations related to and sports activities in World Universities as well as the financial movements of
Turkish Universities are examined.
Structure of Turkish Higher Education

In 1981, in accordance with the new Higher Education Law (No. 2547), the administration of higher
education in Turkey was comprehensively restructured. The system thereby became centralized, with all
higher education institutions tied to the Council of Higher Education (Yükseköğretim Kurulu, or YÖK).
After this restructuring, all higher education institutions were designed as universities. Expansion of higher
education throughout the country was achieved, application to higher education was centralized, and a
central university exam and placement were introduced. In addition to state universities, non-profit
foundation universities started to be established since 1984. The Council of Higher Education (CoHE) has
twenty-one members: one third of its members are directly appointed by the President of the Republic of
Turkey by giving priority to the former rectors and successful professors; one third are selected by the
Council of Ministers (Cabinet) from among distinguished, high ranking civil servants; one third are selected
by the Inter-University Council from among professors who are not members of that Council. The selections
of members by the Council of Ministers and the Inter-University Council are subject to approval by the
President of the Turkish Republic. Each member is appointed for a renewable term of four years. The
287
President of the Council is appointed by the President of the Republic of Turkey from among the Council
members. Nine members of the Council are elected to an Executive Board to carry out day-to-day functions
of the Council. Members of the Executive Board are appointed on a full-time basis. The Inter-University
Council is composed of two persons from each university, the rector and one member elected by the Senate
of the university. The main duties are to co-ordinate and evaluate teaching, research and publication
activities; to propose measures concerning academic staff; and to establish rules and regulations regarding
doctoral work and granting of academic titles and degrees.
Higher education institutions can be classified as follows: Universities, Institutes of High
Technology, Post Secondary Vocational Schools, Other Higher Education Institutions (Military and Police
Academies). There are two types of universities in Turkey, namely State and Non-profit Foundation
Universities.
The number of universities has dramatically increased during the last decade. Around 100 new
universities have been established since 2006. As of September 2014, there are 176 universities in Turkey
(see Table 1). There are also eight independent post-secondary vocational schools not attached to any
university and six other higher education institutes. All of these higher education institutions are recognized
and accredited by the CoHE.
Table.1. The Number of Higher Education Institutions in Turkey
With the dramatic increase in the number of higher education institutions in the last decade, the
higher education has become more accessible in Turkey. As of, 2013-2014 academic year there were
approximately 5.5 million higher education students in Turkey (see Table 2). About 39 % of these students
were undertaking their studies via distance education, mostly in Open Education Faculties, and 61% via face-
to-face education. With recent developments, the higher education gross enrolment rate in Turkey for the
relevant age group has passed the 70%. The number of incoming international students is around 55.000.
Besides, with over 80.000 outgoing international students, Turkey is one of the top sending countries in the
World [18].
Table.2. Total Number of Students in Higher Education Institutions ( 2013-2014)
Youth And Sports Activities In Turkish Universities

Sports, which is often correlated with health policies in Turkey in recent years, is laid down as a
condition by the government and concerned government entities for prevention and treatment of several
288
diseases. In this direction, thanks to the collaboration established between the Ministry of Health and GSGM,
DPT, RTÜK, TRT, STK, MEB, TSK, YÖK, universities and private sector institutions etc.,[21].
In universities, besides the sport facilities allocated to the Departments of Physical Education and
Sport, there are other sport facilities which are allocated to the Directorate of Health, Culture and Sports. The
students of the Departments of Physical Education and Sport and some departments of the Faculties of
Education use these facilities for education. Furthermore, the sport clubs of the universities and university
teams can also benefit for these facilities. There sport activities which do not include competition whose
motto are “compete with neither yourself nor anyone else”, and philosophy are “exercise for health”. These
activities are placed out of performance sport branches. In these activities, recreational team sports are also
available for festivals in the philosophy of sport for health. Winning or defeating is not the initial aim in
these kinds of sports; instead the initial aims are to enjoy, to make new friends by means of the social
atmosphere and to stay physically and mentally healthy. It is quite possible to see this philosophy in the
Sport for All Federation. Universities aim to raise individuals who have such social and mental equipments
as knowledge, intellect as well as healthy minds and bodies (24).
Universities offer all sorts of sports and recreation facilities to their students. International students
may take part in sports activities on their own or can join any one of the student group events (17). In
Medico-Social Center under the Directorate of Health Department, health services are provided to students
studying in the faculties and academies affiliated to Turkish university.
Graphic 1. Sports Structure of Turkish Higher Education
Sports Faculty
Turkish physical education and sports offer service in different institutes and departments of higher
education. For example, while physical education and sports are associated to health sciences in some
universities, they are associated to institutes of social sciences and educational sciences in others. This
condition is caused by the lack of academicians in the field, and by rapid and unplanned growth. It’s seen
that this condition is insufficient for meeting social and sportive needs of students. Physical education and
sports schools were rapidly increased in number in an unplanned way with incomplete infrastructures within
the last 15 years.
Distribution of these schools in terms of universities and the number of the academicians in these
schools are as follows As is seen in table 1, there are 58 Physical Education and Sports Schools in total [4,5].
Table.3. Sports Educator Academics at Turkish Universities5

Academics (2009-2010) Number of Academics
Faculty of Education 10
Faculty of Health Sciences 3
High school of Physical Education and Sports 42
Sport Sciences and Technology School 2
School of Applied Sciences 1
total 58
289
The number of sections of the academic units by the end of 2009 and the 1st and 2nd of education
they received at school level the number of students in the 2009-2010 academic year are given in Table 4.
Table .4. Number of Sports Students and Staff at Turkish Universities

Programs / Departments 1. Education 2. Education
2009-2010 Departments Students Departments Students
Physical Education and Sports 50 2 238 2 80
Teacher
Department of Coaching Education 35 1 530 17 750
Department of Sports Management 28 1 110 13 610
Department of Recreation 11 430 3 150
Department of Sport Sciences 5 178 1 40
total 129 5486 36 1630
Directorate of Health, Culture and Sports ( Medico-Social)

All turkish universities, government or private, are controled by Commission of Higher Education
which is founded by the Law 2547. In this Law, Article 46 states that Liquids at the universities are used for
the food, health, sport, culture and social needs of the students. And the Article 47 states that, for the
students’ needs, universities organizes all kind of recreational events, obtain health, culture and sport
facilities, theaters, camp grounds and cafeterias. To realize the jobs stated by the Law 2547, at every Turkish
universities, an office called “Directorate of Health, Culture and Sports” is established. This Office is runned
by its special code of orders.
At these code of orders, it is stated that one of the 5 services runned by this office is Sport Services
and for this service the office aimes:
1. to protect and develope the students’ physical health,
2. to help students to develope abilities for cooperative work,
3. to develope interests in sports,
4. to help students to canalize their energie towards positive things,
5. to help students to recreate thrue sports.
To reach these aims stated above, the Directorate of Health, Culture and Sports Office:
1. Organizes Competitions,
2. Establish a Body to Govern the Sport Events on Campus,
3. Collaborate with the other Bodies founded for the same purpose outside the Campus
and / or Country to expaned the Student Activities within Sports.
4. To help Students to represent their Universities thru Competitions,
5. To Administer the Universities Sport Facilities, Equipment and Staff (6).
University Sports Clubs and Studends Clubs

Turkish University gives importance to the development of student’s sport experiment. Sport and
entertainment centers situated in the campus are adding a different dimension to the campus life. University
students do sports such as; turf football field, basketball, volleyball, handball, football field, tennis,
athleticism, horse riding, fitness, step, aerobic, cycle, climbing, tennis table tennis. All Universities are
another sport opportunities like outdoor sports mountaineering, diving, paragliding, orienteering, and cross
out of the university but in striking distance
According to the Article 14 of the Association Law No: 5253 “the right to be registered as youth
club has been given to the associations founded with the aim of realizing activities in the youth field” [1].
Turkish University Students has participate sports activities in Amateur Spors Clubs and Student
Clubs, The substructures and possibilities on the field of sport medicine of Turkish university, Turkish
Universities has become one of the most preferred national and international athletes (14). Some Turkish
University have Amateur Sports Clubs they competitions such as Football, Basketball, Volleyball and
Handball in Turkish Amateur Sports Leauge. ; Some Turkish University have Sports Team; Basketball,
Volleyball, Handball, Table Tennis, Ragby, Ice Hockey Waterball, Tennis, Protection Baseball, Saloon
Football matches are performed in Turkish Interuniversity Displacement Spor League (Unileuge) also [22].
290
Student Clubs In terms of student clubs, many university in Turkey. The increasing number of
student clubs at University is also the indicator of the richness of social life. These clubs offer wide range of
hobby to our students during their university education. It is possible to improve your human affairs, to have
new abilities and to spend students time with creating at Turkish University which has student clubs almost
in every branch of science, culture, art and sports [14].
Youth Week celebrations are organised between 15 – 21 May every year. During the week the
General Directorate and the Provincial Directorates of Youth and Sports organise various activities such as
conferences, panels and symposiums about youth issues, youth feasts, theatre shows, folk dances, concerts,
sports tournaments, exhibitions of works produced by young people [23].
Turkish University Sports Federation

( TUSF ) Before 2004, TUSF was a typical sports federation that was affiliated with GDYS. TUSF,
that was founded in 1997, had been performing its duties under the rule of this governmental organization.
Following the “sport act” in 2004, bylaws of TUSF had been prepared accordingto the modified Act 3289
(GDYS) and the Frame Regulation of Autonomous Sport Federations of General Directorate of Youth and
Sport. In June 2006, the prime ministry granted the federation the right to be autonomous in terms of
administration and finance (Turkish University Sports Federation, 2010c).
According to Turkish University Leauge; the bylaws, the official name of the federation is “Turkey
University Sports Federation,” and the head office is located in Ankara (Art. 5). As it is stated in Code of
Competition Instructions Art. 1, the aim of TUSF is “to present sports well - rounded in every level in
universities, to do background work to encourage sports, to carry out local and international events among
universities and to coordinate these institutions.”
On the upper part of the pyramidal hierarchy, TUSF is first bounded to the European University
Sports Association (EUSA) and then the Federation Internationale du Sport Universitiare (FISU). Founded in
1949, FISU supervises the Summer and Winter Universiades, the world - wide university games, and the
World University Championships. (Federation Internationale du Sport Universitaire, n.d). FISU’s General
Assembly consists of 153 national university sports federations, including TUSF. TUSF comprises central
and provincial organizations as the two main governance parts. The Board of the federation determines the
assignments for provincial governance to support TUSF in local terms. The General Assembly is the top of
the organization and cannot have less than 120 or more than 250 members (Main Bylaw of TUSF). The
member universities must register with the federation every year. Once they meet the registration conditions
declared by the Board of the federation, universities may conduct events.
The Board consists of the president of the federation and 14 members, chosen by the General
Assembly. The term of the Board is 4 years. The Board fulfills executive duties such as choosing the
member universities, programming the competitions, preparing the budget, constructing the provincial
organization and regulating the legal procedures (Main Bylaw of TUSF). Each year, the Board prepares a
budget for TUSF that is then reviewed and approved by the General Assembly before being implemented.
With the Board’s oversight, the president is empowered to conduct the business of the organization, an
authority he or she can transfer to the vice - president when necessary. The federation’s primary sources of
income are allocations from the budget of GDYS; participation, application, and membership fees;
registration fees; revenue from competitions and sponsorships; revenue from advertisements, publications,
and other printed documents; revenue from penalties and protestations; donations and grants from
supporters; and revenue from rents and administration.
Participation in sport events among universities is becoming popular inTurkey each day. The number
of licensed athletes participated in TUSFevents. Operation of the TUSF depends on the participation of
member universitiesin sport events. The number of the universities that par ticipate in the events of the
TUSF. TUSF as the main promoter of the sporting events among universities hasvarious competitions in
different branches not only on the national level but al-so internationally through its affiliation to FISU and
EUSF [7].
Turkish University Sports Budgets

State higher education institutions are funded by the government budget, based on a detailed
itemizing of their expenditures, essentially prepared after consultations based on the previous year’s
allocations. Income is also received from institutions, fees, payments, publications and sales, movable and
immovable property, profits etc. Foundation Universities are funded by their foundations and students. The
budgets of governing bodies of higher education and higher education institutions are prepared, put into
effect and supervised in accordance with the provisions which apply to general and subsidiary budgets.
291
Presidents in governing bodies of higher education and rectors in universities are the ita Amiri(s). This
authority can, when deemed necessary and appropriate, be delegated to Vice-Presidents, Deans, Directors of
Graduate Schools and Schools of Higher Education, Chairperson of the units attached to governing bodies,
and to SecretariesGeneral of governing bodies and universities [18].
Each year, the Board prepares a budget for TUSF that is then reviewedand approved by the General
Assembly before being implemented. With theBoard’s oversight, the president is empowered to conduct the
business of theorganization, an authority he or she can transfer to the vice-president whennecessary. The
federation’s primary sources of income are allocations from the budget of GDYS; participation, application,
and membership fees; registration fees; revenue from competitions and sponsorships; revenue from ad-
vertisements, publications, and other printed documents; revenue from penal-ties and protestations;
donations and grants from supporters; and revenuefrom rents and administration
TUSF’s spending to operate its duties and expenditure of the federation(See Figure 2) may vary due
to the annual budget (Art 38). The federation hasthe right to buy, sell and rent the movable and immovable
properties accordingto its needs, or accept these properties as grants by the decision of the
Board.Fundamentals of the expenditures are defined in the instruction prepared bythe Board. (Bylaws of
Budget and Accountancy of TUSF, Item no. 10) [7].
Table.5.Turkish Youth And Sports Ministiry Budget 2012-2015

UNITS 2012 2013 2014
PRIVATE OFFICE 5.671.800 3.958.400 5.450.000
SUPPORT SERVICES DEPARTMENT 15.819.100 19.778.500 17.069.600
PERSONNEL DEPARTMENT 1.191.700 1.562.950 2.408.800
INFORMATION TECHNOLOGY 1.761.000 5.046.750 6.758.800
DEPARTMENT
EXTERNAL RELATIONS DEPARTMENT 997.700 1.568.250 2.168.800
SPORTS SERVICES DEPARTMENT 1.155.200 1.023.200 1.577.100
STRATEGY DEVELOPMENT 1.579.200 1.187.00 1.467.000
DEPARTMENT
LEGAL ADVISERS 1.179.800 833.850 1.212.850
PRESS AND PUBLIC RELATIONS 613.500 361.650 495.350
ADVISORY
GENERAL DIRECTORATE OF YOUTH 11.057.000 13.128.850 17.545.650
SERVICE,
GENERAL DIRECTORATE OF PROJECT 38.854.000 72.367.600 76.210.700
COORDINATION
EDUCATION GENERAL DIRECTORATE 6.020.000 6.621.000 10.326.350
OF CULTURE AND RESEARCH
TOTAL 85.900.000 127.438.00 142.780.000
Source : http://www.gsb.gov.tr/Public/Edit/files/verilerle-genclik-ve-spor.pdf
Table.6.Turkish University Sports Federation Draft Budget 2016

INCOME EXPENSES
SPORTS GOV SUPPORT 2.2500.000.00 DOMESTIC OPERATING 1.350.000.00
EXPENSES
SPORTS TOTO 5.4540.000.00 FOREIGN OPERATING 1.325.000.00
ADVERTISING REVENUES EXPENSES
CONTRIBUTION MARGIN. 0 DOMESTIC CAMP 100.000.00
MORTARS EXPENSES
LICENSE TRANSFER VISA 0 CAMP EXPENSES ABROAD 0
NATIONAL COMPETITION 0 EDUCATION EXPENSES 280.000.00
TRANSFER REVENUES 0 INFRASTRUCTURE WORK 0
EXPENSES
APPEAL INCOME 0 SPORTS MATERIAL COSTS 200.000.00
CRIMINAL INCOME 0 ASSET PURCHASE 50.000.00
BROADCAST REVENUE 0 PERSONNEL EXPENSES 200.000.00
292
SPONSORSHIP REVENUES 450.00.00 MEETING EXPENSES 90.000.00

ADVERTISING REVENUE 0 ORGANIZATION AND 90.000.00
OPERATING EXPENS
RENT AND OPERATING 0 DOPING CONTROL AND 80.000.00
INCOME ANALYSIS OF EXP
SOUVENIR SALES 0 AWARD COSTS 85.000.00
REVENUE
DONATIONS 0 OTHER EXPENSES 90.000.00
CONTRIBUTION OF 0
NATIONAL INSTITUT
OTHER INCOME 90.000.00 UNİLEAGU 4.300.000.00
TOTAL REVENUE 8.240.000.00 TOTAL EXPENSES 8.240.000.00
Source: Turkish University Sports Federation 2015
Table.7. Turkish University Sports Federation 01.01.2014-30.09.2014 Budget

INCOME EXPENSES
SPORTS GOV. SUPPORT 1.2500.000.00 DOMESTIC 2.698.503.19
OPERATING
EXPENSES
SPORTS TOTO 2.600.00.00 FOREIGN OPERATING 426.164.23
ADVERTISING EXPENSES
REVENUES
APPEAL INCOME 800.00 DOMESTIC CAMP 100.000.00
EXPENSES
SPONSORSHIP 465.276.65 CAMP EXPENSES 76.525.75
REVENUES ABROAD
OTHER INCOME 196.609.56 EDUCATION 61.169.38
EXPENSES
SPORTS MATERIAL 107.454.31
COSTS
ASSET PURCHASE 63.738.49
PERSONNEL 169.948.97
EXPENSES
MEETING EXPENSES 169.452.66
ORGANIZATION AND 1.200.411.50
OPERATING
EXPENSES
AWARD COSTS 599.998.79
OTHER EXPENSES 2.633.75
OFFICE EXPENSES 79.428.12
TOTAL INCOME 4.487.686.21 TOTAL EXPENSES 5.655.429.14
COSTS MORE 1.167.742.93 MORE REVENUE
GRAND TOTAL 5.655.429.14 TOTAL EXPENSES 6.240.000.00
Source: Turkish University Sports Federation 2015
293
Graphic.2.Example Unıversıty Of Istanbul Directorate of Health, Culture and Sports ( Medico-

Social) TL ( 6 Month ) Culture and Sport Budget
Source: University Of Istanbul Directorate of Health, Culture and Sports Report 2012
Conclusions
According to study Esra’s about university sports “we identified three areas that could encourage the
growth of the TUSF and overall sport in Turkey. These areas were marketing, programming, and talent
identification. Implemented effectively, these focus areas could provide (a) increased financial independence,
(b) a network of programs that will encourage sport in Turkey and support athletes currently competing at
the collegiate level, and (c) additional opportunities for athletes to compete on the collegiate level and to
represent the country in international events such as the Olympic Games (7).
According to study Doğu’s, At first glance, this structure looks positive and it is harmonious with
the Turkish Constitution. Because our Constitution states that it is the job of the government to give
opportunity to do sports to all turkish people at all ages. Eventhough there is a legal base and enough Money
at our universities for the students to do sports, it is easy to say that the level of student sports is far away
from satisfaction.
Only 20 % approx of students are actively involved at the Campus Recreation and / or Sports.
• Limited amount of university liquids are used for Sport Services.
• At most universities no strong governing body of sports is established by Rectors ( because there is
no code of orders for tis issue ) and prefered to run the sports services thru staff without an education in the
field of sports (Sports Administration, Recreation Coaching and Physical Education ).
• There is no middle and / or long distance plans for Sports / Recreation Facilities at the universities
due to the turkish bureaucratic governing system.
• Due to the lack of Sports Culture, to some university administrators some basic sport facilities such
as Swimming Pools, are very expensive facilities to operate, so they keep them closed or use it for other
purpose such as voleyball court.
• Due to the lack of sports culture and/or expence, not enough students are using sport facilities such
as swimming pools at the campuses.
• In terms of University Sports in Turkey, one thing is going real well. That is the administration of
Athletics in Turkey. We have a well developed federation called “Turkish University Sports Federation”
• It is an independent one yet, can use the government funds. The organization of Izmir Summer
Universiade and Erzurum Winter Universiade are twoo important example of this relationship.
• All turkish universities are members to the federation with high collaboration. You can see that
collaboration at the federation’s year activity plan where most of them are shared by the universities thru
hosting activities in their campuses (6).
According to study Zorba’s, For his reason, activity programs of universities should provide
opportunities for recreation and rest, and should relieve the tiredness resulting from school studies and
modern life. University campuses should become liveable places; on the other hand, they should include
social activities as well. To achieve this aim, efforts, plans, and programs are required (25).
As a result; Although Turkey's have young population, universities, students the number of is more
than but budget not enough for sports and activities, university students inadequate participation in sports
activities because of insufficient resources.
294
References
[1] Association Law No: 5253, Article of the 14
[2] CBU,Social, Cultural and Sports Activities,
https://ebs.cbu.edu.tr/?CBU=socialculturalandsportsactivities( accessed 05.11.2015)
[3]Coalter F., The Social Benefits of Sport, An Overview to Inform the Community Planning
Process, sportscotland Research Report no. 98, January 2005
[4] Çalık, F. Sertbaş, K., Geri S., Sports Education in Turkish Higher Education within European
Qualifications Framework, Turkish Journal Of Sport And Exercise 2012; 14(3): 6–12
[5] Devecioğlu S., Çoban B., Karakaya, Y. E., Outlook of the Sport Education Sector in Turkey,
Journal of Turkis Education Sciences, Yaz 2011, 9(3), 627-654
[6] Doğu G., Administration of Sports in Turkish Universities
Intramurals – Athletics, 2011 Winter Universiade Conference January 24 -27 2011, Erzurum
[7] Erturan, E. E., Brison N., Allen T., Comparatıve Analysis Of University Sports In The U.S.
And Turkey, SMIJ – VOL. 8, Number 1, 2012, D.O.I: http:dx.doi.org/10.4127/ch.2012.0061
[8] Health Development Agency, Cancer Prevention: A resource to support local action in
delivering The NHS Cancer Plan. Chapter 4 - Increasing Physical Activity. London: HDA. 2002,
www.hda-online.org.uk/html/resources/cancer_prevention/chapter4.html , ( accessed 05.11.2015).
[9] Korkmaz, F., Tellan, D., Sport As A Tool For Regional Development: The Olympic
Organizations, 2011 Winter Universiade Conference January 24 -27 2011, Erzurum
[10] Lauren, K., & Norman,W., Increasing young people’s participation in sport, Young
Foundation,2012,http://youngfoundation.org/wpcontent/uploads/2012/10/YOF1716_Nike_report_0
8_12_web_1.pdf ( accessed 05.11.2015)
[11] Ministry of Youth and Sports, Statistics, April 2014, Ankara
http://www.gsb.gov.tr/Public/Edit/files/verilerle-genclik-ve-spor.pdf ( accessed 05.11.2015).
[12] Özçelebi O., Muğan E.,Suna., Hacıoğlu, M., Unıversity Education And Sustainable Economic
Development, 2011 Winter Universiade Conference January 24 -27 2011, Erzurum
[13] Riddoch et al, 1998). Riddoch, C, Puig-Pibera, A and Cooper, A Effectiveness of Physical
Activity Promotion Schemes in Primary Care: A Review, London, Health Education Authority,
1998,
[14] Study in Turkey, http://www.studyinturkey.gov.tr/profiles/info/346, ( accessed 05.11.2015).
[15] The Council of Higher Education (COHE), Higher Education System in Turkey, Ankara, 2014
[16] Turkey 2008, Youth Development Repor, Youth in Turkey, Ankara.
http://www.undp.org.tr/publicationsDocuments/NHDR_En.pdf, , ( accessed 05.11.2015).
[17] The Centre for UE Education and Youth Programmes (Turkish National Agency), Studying in
Turkey For Erasmus 4th Edition, 2010
[18] The Council of Higher Education, The Law On Higher Education, March 2000
[19] Turkish University Sports Federation, 2015
[20] University Of Istanbul, Directorate of Health, Culture and Sports (Medico-Social) Report,
2012http://strateji.istanbul.edu.tr/wp-content/uploads/2012/07/2012-KURUMSAL-MAL%C4%B0-
DURUM-BEKLENT%C4%B0LER-RAPORU.docx
[21] Yerlikaya, B. Tolga A. Ö., Sports as a Social Policy Tool in Turkey, British Journal of Arts and
Social Sciences ISSN: 2046-9578, Vol.20 No.I,2015
[22] YSGD, University Sports League General Principles,2013, 2014
http://universitelersporligi.org/bundles/atlcontent/default/documents/unilig_genel_esaslar_ve_statul
er.pdf (accessed 05.11.2015)
[23] Youth Partnership, Country Sheet On Youth Policy Turkey, 10/03/2010
[24] Youth And Sports,
http://www.uniropareisen.com/english/turkeyinfo/aboutturkey/youth_and_sports.htm,(accessed,
05.11.2015)
[25] Zorba E., The Importance of Sport for All and Wellness Programs in the Development of
Sports and Health in Universities, Universiade 2011 Kış Konferansı 24 -27 Ocak 2011, Erzurum
295
CONTENTS
Albu A., Onose I., Negrea M., Hodorcă R.M., Crăcană I.

RELATIVE STUDY OF FOOD HABITS ON A GROUP OF ATHLETIC AND NON-ATHLETIC
STUDENTS................................................................................................................................................ 202
Cătănescu A., Tomele S.
OPTIMIZATION OF THE PREPARATION PROCESS
IN MINIBASCHETBALL BY OPERATIONAL STRUCTURES OF COORDINATIVE TYPE............ 209
Fetescu S.
EFFICIENCY OF ACADEMIC YEAR STRUCTURE ADAPTED TO CURRICULA FOR
ALTERNATIVE FORMS OF EDUCATION............................................................................................ 219
Ghetiu A.
SCIENTIFIC SUBSTANTIATION OF STANDARDS RELATED TO MOTOR TRAINING OF
PRIMARY GRADES STUDENTS............................................................................................................ 232
Honceriu C., Trofin P.F.
THE INFLUENCE OF ALTITUDE ON THE LIMIT TIME OF MAINTAINING THE SPEED OF
RUNNING AT VO2MAX (TLIMVO2MAX), FOR FOOTBALLERS......................................................... 240
Murariu F., Murariu O.
RESEARH REGARDING THE MOTRIC QUALITY ASSESSMENT OF SPORT HORSES
INFLUENCED BY TYPE OF TRAINNING DURING PRE- COMPETITIVE PERIOD........................ 250
Raţă M., Antohe B.
EFFICIENCY OF SENSORY-MOTOR REHABILITATION OF ANKLE SPRAIN IN FEMALE
HANDBALL PLAYERS............................................................................................................................ 261
Šelingerová M. , Doležajová L., Šelinger P, Sedláček J.
BONE MINERAL DENSITY DETERMINATION BY SKELETAL MATURITY OF YOUNG
ATHLETES................................................................................................................................................. 271
Zippenfening H., Almăjan Guță B., Gaiță D.
THE EFFICIENCY OF COMPLEX PROGRAMS, SUPERVISED USING A COGNITIVE AND
MOTOR METHOD IN ALZHEIMER DEMETIA PATIENTS................................................................ 276
Devecioglu Sebahattin, Ekenci Güner, Mustafa Yildiz
ECONOMIC OUTLOOK OF YOUTH AND SPORTS ACTIVITIES IN TURKISH UNIVERSITIES.. 286
296
CUPRINS
Albu A., Onose I., Negrea M., Hodorcă R.M., Crăcană I.

STUDIUL COMPARATIV AL OBICEIURILOR ALIMENTARE LA UN LOT DE ELEVI
SPORTIVI ŞI NESPORTIVI..................................................................................................................... 205
Cătănescu A., Tomele S.
OPTIMIZAREA PROCESULUI DE PREGĂTIRE
ÎN MINIBASCHET PRIN STRUCTURI OPERAŢIONALE DE TIP COORDINATIV.......................... 214
Fetescu S.
EFICIENȚA STRUCTURII ANULUI UNIVERSITAR ADAPTATĂ PROGRAMELOR DE STUDII
DERULATE PRIN FORME ALTERNATIVE DE ÎNVĂȚĂMÂNT........................................................ 225
Ghetiu A.
FUNDAMENTARE ȘTIINȚIFICĂ A NORMATIVELOR PREGĂTIRII MOTRICE A
ELEVILOR DIN CLASELE PRIMARE................................................................................................. 235
Honceriu C., Trofin P.F.
INFLUENȚA ALTITUDINII ASUPRA TIMPUL LIMITĂ DE MENŢINERE A VITEZEI DE
ALERGARE LA VO2MAX (TLIMVO2MAX), LA FOTBALIȘTI........................................................... 245
Murariu F., Murariu O.
CERCETĂRI PRIVIND EVALUAREA CALITĂȚILOR MOTRICE ALE CAILOR DE SPORT ÎN
FUNCȚIE DE TIPUL DE ANTRENAMENT DIN PERIOADA PRECOMPETIȚIONALĂ................... 255
Raţă M., Antohe B.
EFICIENȚA REEDUCĂRII SENZORIO-MOTRICE ÎN ENTORSA DE GLEZNĂ LA
HANDBALISTE......................................................................................................................................... 266
Zippenfening H., Almăjan Guță B., Gaiță D.
EFICIENȚA PROGRAMELOR COMPLEXE, SUPERVIZATE COGNITIVO MOTRICE LA
PACIENȚII CU DEMENȚĂ ALZHEIMER ............................................................................................. 281
297

SP Soc Int J PH Ed SP 2015 - Volume 15 - Issue 2

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

SP Soc Int J PH Ed SP 2015 - Volume 15 - Issue 2

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Sp Soc Int J Ph Ed Sp 2015 - Volume 15 – Issue 2

“ALTIUS ACADEMY” FOUNDATION

ORIGINAL ARTICLES / ARTICOLE DE CERCETARE

RELATIVE STUDY OF FOOD HABITS ON A GROUP OF ATHLETIC AND

Figure 2 – Frequency of snacks in the questioned students’ menus

Group Zero Once 2-3 times 4-6 times Daily

Table II – Weekly consumption of vegetables

Table III – Frequency of pasta in students’ menus

STUDIUL COMPARATIV AL OBICEIURILOR ALIMENTARE LA UN LOT

Figura 1 – Frecvenţa cu care apare consumul de alimente la micul dejun

rareori 23 liceul G.Ibraileanu

Figura 2 – Frecvenţa cu care apare gustarea în meniurile elevilor chestionaţi

Tabelul I - Aportul săptămânal de ouă la elevii chestionaţi

Diferenţele calculate pe colectivităţi şcolare sunt nesemnificative statistic (χ²=3.683, Gl=4,p>0.05)

Tabelul II – Consumul săptămânal de legume

OPTIMIZATION OF THE PREPARATION PROCESS

CĂTĂNESCU A.1, TOMELE S.2

TECHNICAL 20 % ACTIONS WITH MORE

Fig.nr.1.Training stage of the fundamental abilities in mini basketball level(9-

Material and methods

Table 1.Means of actuation from the mini basketball training program

Results and Discussions

Test nr. 2. „Little marathon with two balls”

Test nr.3. „Free throws executed with self-tracking”

Test nr. 4. „Throws from 3 positions”

OPTIMIZAREA PROCESULUI DE PREGĂTIRE

CĂTĂNESCU A.1, TOMELE S.2

Fig.nr.1.Stadiu de antrenare a abilităţilor fundamentale la nivel de minibaschet (9-11 ani) [8]

Tabelul 1.Mijloacele de acţionare din programul de antrenament la minibaschet

Testul nr. 2. „Micul maraton cu două mingi”

Testul nr.3. „Aruncări libere executate cu urmărire proprie”

Testul nr. 4. „Aruncări din 3 poziţii”

să respingem ipoteza nulă şi să afirmăm că programele de pregătire utilizate de noi au îmbunătăţit

EFFICIENCY OF ACADEMIC YEAR STRUCTURE ADAPTED TO

Answer a Answer b Answer c Answer d Answer e

Figure 1 Percentage of students’ answers to questions of Questionnaire no. 1

Time – important resource for students and for educational establishments

Answer a Answer b Answer c Answer d Answer e

Figure 2 Answer percentage recorded by DL/PTL students for Questionnaire no. 2

EFICIENȚA STRUCTURII ANULUI UNIVERSITAR ADAPTATĂ

permițându-le să obțină rezulate la evaluări, comparabile cu ale studenților de la forma de zi de la aceeași

Răspuns a Răspuns b Răspuns c Răspuns d Răspuns e

Figura 1. Ponderea răspunsurilor studenților la întrebările din chestionarul nr. 1

Tabel 1. Chestionarul nr. 2 aplicat studenților de la ID/IFR și ponderea răspunsurilor acestora

Răspuns a Răspuns b Răspuns c Răspuns d Răspuns e

Figura 2. Ponderea răspunsurilor studenților de la ID/IFR la întrebările din chestionarul nr. 2

SCIENTIFIC SUBSTANTIATION OF STANDARDS RELATED TO MOTOR

FUNDAMENTARE ȘTIINȚIFICĂ A NORMATIVELOR PREGĂTIRII

THE INFLUENCE OF ALTITUDE ON THE LIMIT TIME OF

Protocol for the evaluation of VAM through field tests

Results and discussions

Table 2 – Statistical data of tlimVO2max, 140 m & 1300 m

Coefficient of variation (%) 19,22% 20,14%

Table 3 – The results of Student’s t test applied to TlimVO2max data

Table 4 – The results of Pearson correlation test applied to TlimVO2max data

INFLUENȚA ALTITUDINII ASUPRA TIMPUL LIMITĂ DE MENŢINERE A

Tabel 1 – Rezultatele înregistrate în urma evaluării inițiale și finale a VAM și TlimVO2max

Rezultatele înregistrate în urma testărilor efectuate au fost centralizate și procesate cu ajutorul

Tabel 2 - Datele statistice ale tlimVO2max, 140 m & 1300 m

Coefficient of variation (%) 19,22% 20,14%

Tabel 3 – Rezultatele testului T Student aplicat datelor TlimVO2max

Tabel 4 – Rezultatele testului de corelație Pearson aplicat datelor TlimVO2max

RESEARH REGARDING THE MOTRIC QUALITY ASSESSMENT OF