DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Curs 10 (Serbanescu)
Protectia minoritatilor nationale

Protectia minoritarilor:
- exista drepturile generale privind protectia omului
- exista o serie de drepturi speciale
In dreptul international nu exista o definitie unanim acceptata.
- Avis Consultativ, 1930, Comunitatile greco-bulgare, CPIJ a stabilit ca o minoritate
internationala este reprezinta de “un grup de persoane ce traiesc intr-o anumita tara sau localitate,
avand o rasa, religie, limba si traditii proprii, unite prin identitatea acestora intr-un sentiment de
solidaritate, in scopul pastrarii traditiilor, formelor religioase si asigurand invatamantul si cresterea
copiilor in conformitate cu spiritul si traditiile rasei lor si ajutandu-se reciproc.”
- Capotorti, 1978: “un grup numeric inferior restului populatiei, aflat intr-o pozitie non-
dominanta, ai carui membrii - cetateni ai statului respectiv - poseda caracteristici etnice, religioase sau
lingvistice diferite de ale restului populatiei si arata, chiar si implicit, un sentiment de solidaritate,
indreptata spre prezervarea culturii, traditiilor, religiei sau limbii.”
=> Se disting 2 laturi:
- latura obiectiva: este vorba despre un grup de persoane, unite prin legaturi etnice, culturale,
religioase, istorice, distinct de restul populatiei
- latura subiectiva: rezulta din sentimentul de solidaritate al acestora
Protectia minoritatilor nationale:
Documente multilaterale
- Declaratia ONU 1992 privind protectia minoritatilor nationale - are valoare
recomandativa pentru ca a fost adoptata in cadrul Adunarii Generale. In esenta, declaratia afirma
principiul nediscriminarii, se cere un tratament egal intre persoanele apartinand populatiei si
persoanele care apartin minritatilor nationale.
- Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale, 1 feb 1995 (la nivel
european) - este un tratat international, dar se aplica numai la nivel european => are valoare
obligatorie pentru statlee membre.
Conventia nu prevede o definitie a minoritatiilor, dar prevede ca drepturile incluse in conventie
apartin individului (art. 3 din Conventie) si ca orice persoana dintr-un stat poate decide daca apartine
unei minoritati nationale sau nu. Ideea care rezulta este ca drepturile nu apartin colectivului, grupul
minorita etnic sau religios. Totusi, Conventia prevede ca aceste drepturi pot fi exercitate individual sau
colectiv, chiar daca ele nu apartin comunitatii, ci individului.
In art. 10 din Conventie se prevede ca indivizii au oricand dreptul de a folosi limba materna in
public sau privat. In ceea ce priveste obligatia corelativa a statului, se disting 2 laturi:
- cadrul penal: Conventia obliga statele membre sa asigure persoanelor apartinand minoritatilor
nationale posibilitatea de a folosi limba materna in cadrul procesului penal.
- cadrul administrativ: in ariile locuite traditional sau in numar substantial de persoane
apartinand minoritatilor nationala, daca acestea solicita acest lucru, partile se vor stradui pe masura
posibilului sa asigure in masura posibilului folosirea limbii materne (vezi carte). => spre deosebire de
cadrul penal, in cadrul administrativ nu este vorba de o obligatie de rezultat, ci de mijloace.
Consiliul de Ministrii al Consiliului Europei a creat un comitet consultativ in baza acestei
conventii care verifica situatia protectiei minoritatilor nationale din diferite state membre si elaboreaza
rapotate. Scopul este de a asigura respectarea tratatului de catre state, constrangerea de a respecta
raportul fiind una politica si nu juridica.
Documente bilaterale
Romania a incheiat conventii privind protectia minoritatilor nationale cu Bulgaria, Ungaria,
Serbia, Germania si Ucraina.
In aceste tratate bilaterale se pot include drepturi suplimentare fata de Conventia cadru care
stabileste niste reguli generale, un minim de obligatii, dar acest lucru nu impiedica stabilirea de
obligatii suplimentare.
 Aceste conventii bilaterale prevad posibilitatea interventia statului inrudit, statul de etnie al
minoritatii (caz real - Ungaria). Problema care se pune este modul in care poate interveni statul inrudit
care doreste sa promoeze legaturile traditionale, lingvistice si religioase.
Spre sf. anului 2000, Ungaria a adoptat o lege privind protectia maghiarilor din statele
invecinate. Se pune problema daca acest lucru este conform cu dreptul international. Ungaria a invocat
discriminarea pozitiva, in timp ce Romania a invocat incalcarea suveranitatii. Comisia de la Venetia
a adoptat un raport in care se prevedea ca:
- responsabilitatea primara de protectie a minoritatilor nationale apartine statului de cetatenie;
- statul inrudit poate juca un rol in asigurarea legaturilor de tip cultural si lingvistic => statul
inrudit poate avea un rol secundar, strict pentru aceste legaturi culturale si lingvistice;
- totusi, chiar si in aceste domenii, tratamentul preferential (discriminarea pozitiva) trebuie sa
fie proportional cu scopul urmarit;
- interventia statului inrudit trebuie sa se faca cu acordul statului de cetatenie, altfel s-ar ajunge
la o incalcare a suveranitatii a statului de cetatenie (tratate bilaterale);
Comisia de la Venetia a mai stabilit ca masurile unilaterale (cum era acea lege a Statului
Ungar) nu au suficienta diuturnitas (elementul subiectiv) pentru a deveni cutuma internationala. De
aceea, trebuie retinute primele 4 elemente ca avand valoare cutumiara.
Urmare a acestui raport, s-a incheiat in 2001 un Memorandum de intelegere intre Ungaria si
Romania pentru interventia Ungariei in vederea protectiei minoritatilor nationale magiare din
Romania. Tratatul produce efecte pe baza de reciprocitate, in sensul ca si Romania ar putea interveni
in Ungaria pentru protectia minoritatilor etnice.