DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Curs 1 - 07.10.2014

Dreptul international public

ion.galea@drept.unibuc.ro
Examen:
- 80% examen: intrebari grila + 1 sb teorie + 1 speta (este necesara jurisprudenta Curtii
internationale de justitie)
- 20% seminar: 1 punct - prezenta 50% +1, 0,5 puncte - test >7, 0,5 - activitate
Bibliografie:
1. Drept international public, Adrian Nastasa, Bodgan Auresc
2. Notite

Definitie
Dreptul international public = ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile din
cadrul societatii internationale
Societatea internationala este formata in principal din state si organizatii internationale .
Distinctia dintre dreptul international public si dreptul international privat
Dreptul international privat cuprinde normele care guverneaza modul in care se stabileste
legea nationala aplicabila raporturilor dintre persoanele fizice si juridice cu un element de extraneitate.
Dreptul international privat nu contine raspunsuri materiale, ci determina o lege aplicabila, nu
da un raspuns pe fond ci trimite la o lege nationala care sa reglementeze acel raport juridic.
I. Principalele trasaturi
1. Interactiunea dintre dreptul international si politica internationala
a. Politica internationala detrmina interpretarea unor norme sau crearea de noi norme de drept
international. Politica internationala influenteaza prin:
- negociere
- interpretare (de foarte multe ori influenta pe care o exercita statele puternice are loc prin
interpretare)
Exemplu de interpretare: interventia umanitara
Art. 2 din Carta Natiunilor Unite
“Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale, de a recurge la
amenintarea cu forta sau la folosirea ei, fie impotriva integritatii teritoriale ori independentei politice a
vreunui stat, fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile Natiunilor Unite.”
Exceptie:
- legitima aparare in cazul unui atac armat
- aprobarea Consiliului
b. Dreptul international influenteaza si determina rezultatul unor actiuni sau evenimente din
politica internationala
Exemplu: Delimitarea in Marea Neagra
2. Caracterul consensual al normelor
Dreptul international este un drept orizontal (are la baza vointa partilor), spre deosebire de
dreptul intern care este un drept vertical.
Nu exsita organe legislative.
Autorii normelor (statele) sunt si destinatarii normelor.
* inchisoarea Guatanamo
3. Lipsa unei forte de constrangere
Nu exista o autoritate care sa asigure respectarea normelor.
Exceptie: actele Consiliului de Securitate in probleme privind pacea si securitatea
Aducerea la indeplinire a normelor se realizeaza prin buna-credinta a partilor (statelor).
4. Caracterul facultativ al jurisdictiei
O instanta internationala este competenta sa judece un caz numai daca toate partile (atat statul
reclamant, cat si cel parat) isi exprima acordul.
O instanta poate fi sesizata prin:
- compromis (litigiu existent) = un tratat prin care doua state supun Curtii un litigiu existent;
- clauza compromisorie (litigiu potential) = o clauza dintr-un tratat prin care doua state supun
Curtii un litigiu viitor referitor la acel tratat;
Competenta Curtii este limitata rationae materiae atat in cazul compromisului cat si in cazul
clauzei compromisorii.
- declaratie unilaterala (numai in cazul Curtii Internationale de Justitie);
Exista statutul Curtii internationale de Justitie care este anexat Cartei Natiunilor Unite. Simplul
fapt ca un stat este membru ONU nu inseamna ca el recunoaste competenta Curtii Internationale de
Justitie, ci el trebuie sa-si exprime separat aceasta vointa (69 au aderat pana acum din cele 193). Prin
urmare, numai intre statele care au recunoscut competenta Curtii se pot judeca procese de drept
international de catre Curte. Romania nu a recunoscut competenta Curtii Internationale de Justitie, insa
exista un proiect de lege pentru acceptarea competentei obligatorii a Curtii.
5. Caracterul specific al sanctiunii
Regula este ca respectarea normelor se fundamenteaza pe buna-credinta.
Existasanctiuni specifice:
* Sanctiuni directe:
- retrosiunea = acte inamicale, dar neinterzise de dreptul international/ legale (Ex: statele
membre in U.E. au interzis accesul pe teritoriul lor al cetatenilor rusi si ucrainieni)
- contramasurile (represaliile) = acte care, daca ar fi privite izolat, ar reprezenta violari ale
drpetului international, dar care sunt justificate de faptul ca scopul lor este determinarea statului
partener sa revina la respectarea obligatiilor de drept international
Eficacitatea retorsiunilor si a contramasurilor depinde de raportul de putere dintre cele doua
parti (state).
* Sanctiunile aplicabile prin intermediul organizatiilor internationale.
II. Evolutie istorica
1. Antichitatea
Inexistenţa statului în sensul modern al termenului
Colectivităţi politice – imperii, cetăţi
Primele tratate:
- 1292 î.Hr. Ramses II şi regele hitiţilor
Cetăţile greceşti – arbitraj (418 î.Hr.- Sparta-Atena)
Roma antică:
Iniţial – foedus aequum (pe picior de egalitate) – Roma – Cartagina, 306 î.Hr
Foedus iniquum (pe picior de inegalitate) – regatele clientelare
Jus gentium
2. Evul Mediu
Perioadă de stagnare
Eşecul monarhiei universale - Carol cel Mare (800 – 843)
Primele ambasade (Italia, sec. XV)
Distincţia război just/război injust
Spre sfârşitul Evului Mediu, se conturează un sistem internaţional interstatal
3. Perioada 1648-1918
1648 – Tratatele Westphalice (Münster şi Osnabrück) – “cartă constituţională a Europei”
Principii:
- suveranitatea
- egalitatea între monarhi
- soluţionarea problemelor comune prin tratate
- principiul echilibrului
1815 – Congresul de la Viena (4 puteri iniţial, 5 din 1818)
- Principiul concertului european (congrese periodice)
1899, 1907 - primele conferinte la Haga privind dezarmarea si solutionarea pasnica a
diferendelor (au fost stabilite limitari instrumentale, reguli privind purtarea razboiului, de exemplu
faptul ca razboiul se duce numai impotriva combatantilor si a obiectivelor militare, faptul ca
initialdiferentul trebuie incercat a se solutiona pe cale pasnica)
1907 - crearea Curtii Permanente de Arbitraj (are sediul in actualui sediul al Curtii
Internationale a Justitiei)
4. Perioada interbelica
Societatea Natiunilor Unite
Prima organizaţie internaţională universală
- sistem decizional dificil (unanimitate)
Pactul Societăţii Naţiunilor reglementează:
- obligativitatea soluţionării paşnice a diferendelor
- limitări ale dreptului de a recurge la forţă
Crearea Curţii Permanente de Justiţie Internaţională
1928 – Pactul Briand – Kellog – renunţarea la război ca mijloc de soluţionare a diferendelor
5. Doctrina
Francisco de Vittoria (1480 – 1546), Francisco Suarez (1548 – 1617)
Hugo Grotius (1583 – 1645)
1625 – „De jure belli ac pacis”
- suveranitatea
- dreptul natural (principii ale raţiunii), distinct de dreptul voluntar
- război just/injust
- „Mare liberum” – principiul libertăţii mărilor
Selden (1548 – 1654) – „Mare clausum”
Puffendorf (1632 – 1694), Vattel (1714 – 1768)
- precursori ai pozitivismului
- statele decid care trebuie să fie conduita lor, în temeiul dreptului natural
Teorii contemporane
Dreptul natural
- James Brown Scott, Bruno Simma

Pozitivismul
- Anzilotti, Jellinek, Ian Brownlie
- normativismul (Kelsen)

Realismul juridic
- G. Schwarzenberger, Mc Dougal, M. Reisman - dreptul international nu este un
sistem de norme (ca la pozitivisti), ci este o insiruire de fapte, de decizii ale statului, cu alte cuvinte
dreptul nu constrange un stat, ci il elibereaza pentru a-si putea justifica anumite actiuni externe si a-si
putea atinge interesele.
Cea mai importanta componenta a dreptului international este interpretarea , intrucat, pe cale
de interpretare, dreptul international public se poate dezvolta, pornind de la reglementarile in viguare.
Interpretarea dreptului international depinde de teoria juridica adoptata.
III. Relatia dintre dreptul international si dreptul intern