DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

Curs 7

Recunoasterea unui stat

Discutia referitoarea la recunoasterea unui stat trebuie privita prin raportare la elementele
statalitatii:
- populatie
- teritoriu
- guvern
- capacitatea de a avea relatii cu celelalte state
Recunoasterea statelor = actul unilateral prin care un stat admite ca o anumita entitate
indeplineste conditiile de statalitate si isi exprima vointa de a-l considera membru al comunitatii
internationale
Caracterul discrtionar al recunoasterii :
- o prima ipoteza este ca recunoasterea este un element de fapt, prin care statele se pronunta cu
privire la recunoastere, aceasta avand caracter discretionar (politic).
- singura obligatie: doctrina Stimson: Exista obligatia de a nu recunoaste acele modificari
teritoriale sua acele state care s-au creat cu incalcarea principiului interzicerii folosirii fortei sau a
amenintarii cu forta.
Crearea statelor este legata de dreptul international, cele 4 criterii fiind criterii juridice, iar
atunci cand s-a incalcat o regula de drept international referitoare la crearea statelor, acestea au
obligatia de a nu recunoaste noua entitate.
Efectele recunoasterii
In doctrina este prevazut un efect dublu:
- Declarativ in ceea ce priveste existenta statului (statul exista independent de recunoastere sau
nerecunoastere).
Chiar daca un stat are Guvern, insa el nu este recunoscut la nivel international, nu se poate
afirma ca acel stat exista.
- Constitutiv in ceea ce priveste opozabilitatea existentei statului fata de statul care face
recunoasterea
Chiar daca nu toate statele au recunoscut o anumita entitate, statul respectiv exista in mod
indubitabil daca numarul de recunoasteri este unul semnificativ (Kosovo, Palestina, cu totate ca in
cazul Palestinei se pune problema in privinta controlului asupra teritoriului).
In realitate, recunoasterea reprezinta un element de configurare al elementului
statalitatii - capacitatea de a intretine relatii cu alte state.
Palestina a dorit sa adere la Conventia de la Geneva referitoare la dreptul international
umanitar, caz in care s-ar fi putut justifica actiunile impotriva Israelului, insa nu a fost acceptata.
In doctrina ONU, se aplica Conventia de la Viena, potrivit careia Palestina este considerata
stat, ea a fost acceptata ca stat observator la ONU din 2013.
Forme de recunoastere:
- de iure / de facto
- expresa/ implicita
Constituie recunoastere implicita: incheierea unui tratat, stabilirea relatiilor diplomatice, votul
afirmativ pentru admiterea intr-o organizatie internationala.
Slovacia si Grecia au votat pentru aderarea Kosovo la Banca Europeana pentru Investitii, iar
alte state au votat pentru aderarea Palestinei la UNESCO, fara a recunoaste ulterior existenta statelor.
Negarea explicita a unui act de recunoastere implicita - practicaa recenta confirma
nerecunoasterea.
Nu constituie recunoastere implicita: participarea la organizatii internationale, participarea la o
conferitna internationala sau tratat mutual.
Consecintele recunoasterii:
- Stabilirea relatiilor diplomatice si a relatiilor oficiale
- Posibilitatea incheierii de tratate
 - Posibilitatea acordarii de efecte juridice actelor autoritatilor statului recunoscut (ex:
pasapoarte, hotarari judecatoresti, acte administrative, legi, documente vamale)
Consecintele nerecunoasterii:
- Avizul consultativ Consecintele juridice ale prezentei continue a Africii de Sud in Namibia
(1971), para 125 - s-a pus problema daca actele Republicii Africa de Sud produc efecte care trebuie
respectate. CIJ a admis ca:
- drepturile particularilor nu trebuie afectate
- recunoasterea actelor de stare civila, diplomelor
Acceptarea “de facto” a pasapoartelor: spre deosebire de practica anterioara cand Romania
acorda viza nu pe pasaportul din Kosovo, ci pe o foaie alba care se capsa in pasaport, in prezent viza
se acorda pe pasaport. Totusi, in cazul unui pasaport transnistrian, niciodata nu se va aplica viza.
Recunoasterea guvernelor
Actul unilateral prin care un stat considera un guvern al altui stat ca organ capabil sa
intermediere relatiile dintre doua state. Nu se ocntesta existenta statelor, ci doar legitimitatea
guvernului.
Doctrine:
- Jefferson: un Guvern poate fi recunoscut numai daca el este constituit potrivit vointei
poporului
- Tobar (ministru de externe columbian): un Guvern poate fi recunoscut daca a avut loc o
revolutie, doar dupa ce a reasezat tara pe baze constitutionale
- Estrada (general aplicabila astazi):
In anii ‘30 Estrada, ministrul de externe mexican, a propus urmatoarea teorie: guvernele nu
trebuie recunoscute pentru ca recunoasterea sau nerecunoasterea guvernelor reprezinte imixtiune in
treburile interne ale statelor.
Elemente noi:
* talibanii -Guvernul taliban din Afghanistan nu era recunoscut de state datorita unei rezolutii a
SUA
* Honduras - o rezolutie a ONU le cere statelorsa nu recunoasca guvernul pentru ca nu a fost
ocnstituit in mod democratic. Carta americana impune obligatia statelor de a avea un guvern
democratic. In Europa, statutul Consiliului Europei prevede de asemenea aceasta obligatie.
* Libia - in conditiile conflictului dintre regimul lui Gaddafi si fortele rebele cand statele au
decis sa acorde legitimitatea unui alt Guvern - Consiliul National Libian. Opozitia fata de Guvenrul lui
Gaddafi a fost manifestata prin neprimirea la Conferinta ONU din 2011 si primirea reprezentantilor
Consiliului National Libian
* Siria - nici Guvernul Bashar-ad-Hassad nu a fost recunoscut ca unul legitim, insa nu a putut fi
recunoscut altul in loc din cauza opozitiei divizate
Neutralitatea
1. Neutralitatea ocazionala = pozitia unui stat in cazul unui conflict armat de a nu interveni
in aceasta. Obligatii cutumiare:
- abtinere
- prevenire (obligatia de a nu permite folosirea teritoriului de catre unul dintre combatanti -
daca aceasta obligatie nu este respectata, statul respectiv nu poate invoca neutralitatea pentru a se
opune unui atac venit din partea celuilalt combatant atata timp cat atacul are ca scop inlaturarea
fortelor armate ale statului care foloseste teritoriul).
- impartialitate
In cazul scutului antiracheta de pe teritoriul Romaniei, in cazul caderii resturilor de la rachete
pe teritoriul unui stat tert, se aplica unrmatoarea teorie: Legitima aparare reprezinta o cauza care
inalatura caracterul ilicit al faptei nu numai in raport cu agresorul, ci si cu celelalte state.
2. Neutralitatea permanenta
Optiune politica si juridica de durata: aumarea de drepturi si obligatii suplimentare
Modalitatea juridica de consacrare:
- act juridic intern
- act de drept international
 State care si-au proclamat neutralitatea:
Elvetia: 1648, Actul final al Conferintei de Pace de la Viena 1815, reconfirmat prin Tratatele
de pace din 1919
Austria: Tratatul de stat 1955 (SUA, Marea Britanie, Franta, URSS)
Laos: Declaratia de la Geneva 1962
Malta: Actul final al Conferintei CSCE 1983
Turkmenistan: Rezolutia AG ONU 50/80 (1995)
Neutralitate permanenta, doar prin Constitutie, nerecunoscuta printr-un act de drept
international, a fost proclamata de Republica Moldova.
Exista opinii cu privire la faptul ca neutralitatea permanenta nu se opune doar aderarii la
organizatii internationale militare, ci si aderarii la orice organizatie internationala (ex: UE).
Succesiunea statelor
Succesiunea statelor = inlocuirea unui stat cu altul cu privire la relatiiile internationale ale
unui teritoriu.
Avem de a face cu succesiune atunci cand avem de a face cu modificari teritoriale :
- unificare (fuziune, absorbtie)
- disolutiunea unui stat
- separarea unui teritoriu si constituirea unui stat independent
- transferul de teritorii
Statul predecesor = statul care detinea acel teritoriu inaintea modificarii teritoriale
Statul continuator = statul care a suferit o modificare teritoriala, dar care are aceeasi
personalitate juridica precum statul predecesor
Statul succesor - statul care a rezultat in urma unui proces de modificare teritoriala si are o
personalitate distincta
Cazuri concrete:
Cehoslovacia : Cehia si Slovacia - ambele state sunt noi
Iugoslavia - in 1992 au aparut 5 sate noi: Republica Federala Iugoslavia, Bosnia si
Hertegovina, Slovenia, Croatia si Macedonia - primul nu a fost recunoscut de comunitatea
internationala ca un stat continuator
In 2000, Republica Federala Iugoslavia si-a schimbat denumirea in Uniunea statala Serbia si
Muntenegru. - nu este un caz de succesiune a statelor pentru ca este necesara schimbarea frontiereleor
statelor.
In urma unui referendum, acceptat de Serbia in 2006, Muntenegru s-a separat, iar Serbia a fost
considerata continuator a Uniunii statale Serbia si Muntenegru.
URSS - Federatia Rusa este considerata continuatorul URSS si are aceeasi personalitate
Dreptul aplicabil - fiecare caz de succesiune este o situatie speciala
Principiu : statul succesor are o personalitate juridica distincta in dreptul international, este
titularul unei suvernaitati distincte => se aplica regula tabula rasa, statul succesor nu va fi obligat sa
respecte tratatele la care este parte statul predecesor, decat daca si-a asumat acest lucru sau daca o
regula cutumiara il obliga la acest lucru.
Per a contrario, statul continuator se prezuma ca respecta toate angajamentele, cu exceptia
cazurilor in cazre printr-un acord sau printr-o regula speciala este suctit de aceasta obligatie.
Reglementari conventionale:
- Conventia de la Viena cu privire la succesiunea statelor la tratare (1978)
- Conventia de la Viena cu privire la succesiunea statelor la bunuri, ahive si datorii
(1983)
Totusi, Conventiile sunt importante doar pentru a ghida care este dreptul cutumiar, deoarece in
cazul primei conventii nr de state participante este foarte mic, sub 30 de state, iar in cazul celei dea
doua Conventii aceasta nu este nici macar i vigoare pentru ca nu a intrunit numarul minim de state
care sa adere
Probleme care intereseaza succesiunea statelor
Prelatiile dintre statul predecesor si statul succesor:
- tratate
 - bunuri, arhive si datorii
Relatiile dintre statul succesor si ordinea internationala - statul nu se va considera ca face parte
din organizatiile internationale daca el nu este stat succesor
Relatiile dintre statul succesor si cetateni
I. Succesiunea statelor la tratate
Conventia de la Viena cu privire la succesiunea statelor la tratare (1978)
1. Cazul unui nou stat = statul format pe un teritoriu care era dependent de statul predecesor
si acesta era raspunzator de relatiile lui internationale. Este cazul unui stat format prin secesiune, in
procesul de decolonizare, fara acordul metropolei.
a). Tratatele multilaterale - notificare (art. 17-22)
Statele succesoare nu se prezuma a fi parte la tratatele internationale, dar ele pot sa comunice
dorinta de aderare printr-o notificare.
b). Tratatele bilaterale - principiul relativitatii actelor juridice (art. 24)
- statele convin asupra mentinerii tratatelor (acord expres)
- pe baza comportamentului lor se poare stabili ca s-au inteles in acest sens (acord tacit)
In practica, se incheie asa-numitele protocoale privind inventarierea actelor juridice intre statul
succesor si statul partener, pentru a se stabili care raman in vigoare.
2. Cazul unificaii sau separarii de teritorii
- tratatele se mentin cu exceptia situatiei and statele nu convin altfel (art. 31, 43).
!!!Nu reprezinta norme cutumiare.
Cel mai recent caz: unificarea Germaniei a fost o unificare prin absorbtie, de aceea prezumtia
privind mentinerea tuturor tratatelor RFG a rezistat.
3. Cazul transferului de teritorii
- tratatele statului predecesor isi inceteaza aplicarea pe teritoriul in cauza si primesc aplicarea
tratatelor statului succesor
Tratatele obiective:
a) Nu sunt afectate de succesiune (regula cutumiara)
- tratatele care stabilesc o frontiera sau un regim de frontiera
- tratatele care stabilesc un alt regim teritorial: obligatiile referitoare la folosirea unui teritoriu
sau restrictii in folosirea acestui teritoriu in beneficiul unor state terte, legate de teritoriile in cauza (art.
12)
ex: tratate privind navigatia pe fluvii internationale
tratate privind teritoriul unor insule
tratate privind libera trecere prin stramtori
II. Succesiunea la organizatii internationale
De regula, statul succesor nu devine embru la organizatii internationale decat dupa parcurgerea
procedurii prevazute in actul constitutiv pentru primirea de noi membri.
III. Succesiunea la bunuri, arhive si datorii
- Conventia de la Viena cu privire la succesiunea statelor la bunuri, ahive si datorii (1983) -
preia regulile cutumiare
- Bunurile imobile si mobile afectate teritoriului se transmit statului pe teritoriul caruia se afla/
in raport cu teritoriul caruia sunt folosite.
- Bunurile mobile (altele decat cele afectate teritoriului - cele mai importante sunt creantele),
imobilele din stainatate si datoriile se impart potrivit principiului repatitiei echitabile.
ex: Cazul URSS care detinea o serie de imobile pe teritoriul Romaniei - aceste bunuri trebuiau
impartite in mod echitabil cu celelalte state care au rezultat in urma destramarii URSS. Totusi
impartirea presupunea distribuirea atat a drepturilor cat si a obligatiilor, astfel ca s-a propus inchierea
acrodurilor varianta 0. Ucraina este singurul stat (detinand 16% din proportie) care nu a aceeptat
incheierea acordului varianta 0.
Cetatenia:
- drept de optiune
- aparitia apatridiei