UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” TARGU MUREȘ

ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR

TÂRGU MUREȘ
ECOTURISM ȘI TURISM RURAL

ECOTURISMUL ÎN
ISLANDA

DIANA LUMINIȚA BLEAHU

AN III

1
CUPRINS
I. Ecoturismul
1.1. Concept și definiții
1.2. Perspectiva dezvoltării durabile a ecoturismului în România
1.3. Regimul ariilor naturale protejate din România
1.4. Analiza situației naționale a ecoturismului
II. Ecotursimul în Islanda
2.1. Prezentare generală
2.2. Turismul
2.3. Ecoturismul
2.4. Ce e de văzut?
2.5. Arta culinară
III. Bibliografie

2
 I. ECOTURISMUL
1.1. Concept și definiții
Ecoturismul este o formă de turism desfășurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă
cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care presupune măsuri de conservare și asigură
o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală.
Ecoturismul are la bază următoarele condiții:

 contribuie la conservarea biodiversității;

 pune accentul pe proprietatea locală și pe spiritul local de inițiativă;
 contribuie la bunăstarea populației locale din zona rurală în (vecinătatea de) arii
naturale (protejate);
 caracter educaţional, respect pentru natură prin conştientizarea turiştilor şi a
comunităţilor locale;
 conservarea si protejarea naturii
 folosirea resurselor umane locale
 respect pentru natura
 impactul negativ minim asupra mediului natural si socio-cultural1

Exemple de activități ecoturistice:

 drumeții;
 observarea faunei (inclusiv observarea urmelor de animale);
 observarea florei;
 observarea păsărilor (această activitate este tratată separat de observarea faunei din cauza
specificului diferit al acestei activități);
 cicloturism (cu toate variațiile sale);
 turism ecvestru;
 tururi culturale;
 activități pe apă;
 activități de iarnă (schi de tură, drumeție cu rachete de zăpadă, plimbări cu sania);
 tururi foto;
 turism gastronomic și oenologic.
Aceasta nu este o listă exhaustivă, dar regula de bază este că pot fi incluse și alte activități atât
timp cât impactul negativ asupra mediului natural sau cultural este minim. Din sfera
ecoturismului sunt excluse activitățile de vânătoare sau activități off-road motorizate.2

1.2. Perspectiva dezvoltării durabile a ecoturismului în România

Turismul in ariile protejate (ecoturismul) are in ultimii ani un trend ascendent. El trebuie apreciat
si cantitativ, ca volum, dar trebuie luata in considerare si influenta sa efectiva asupra acestor arii

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ecoturism
2
http://www.asociatiaaer.ro/despre-ecoturism/

3
legal protejate, putand sa aiba un impact negativ asupra mediului. De aceea planul de
management trebuie sa tina cont de absolut toate aspectele posibile.

Intr-o arie protejata care include printre activitati permise si ecoturismul, acesta trebuie apreciat
din punct de vedere strict managerial, prin capacitatea sa de protejare a resurselor naturale, prin
posibilitatea de sustinere a unor operatiuni de intretinere precum si posibilitatea de creare a unor
servicii de calitate si in armonie cu mediul, destinate vizitatorilor.

La nivel mondial, tendintele generale ale turismului sunt influentate de contextele sociale,
politice si economice, tendinte care influenteaza si ecoturismul.

Piata de turism creste si devine tot mai diversa, iar ariile naturale protejate devin tot mai
atragatoare odata cu ,,banalizarea” destinatiilor ,,clasice” sau a serviciilor de acest gen. Turismul
individual in grupuri mici are o preponderenta tot mai mare comparativ cu acela organizat in
grupuri mari care urmeaza trasee bine stabilite, cu concentrare intensa pana la inflatie de
obiective ce trebuiesc vizitate intr-un timp relativ scurt, fiind o forma de turism de consum. Tot
mai mult, turistii sunt interesati de trasee si obiective neconventionale, originale, tipice pentru
natura si traditiile culturale ale locului vizitat (agroturism, turism cultural, ecoturism).

Orice arie protejata care doreste sa promoveze turismul trebuie sa tinteasca un anumit tip
de vizitatori ale caror atribute bio-fizice si culturale se potrivesc cu un anumit tip de arie
protejata (marina, jungla, arctica, stepa, montana etc.).

Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului, cu deosebire in zonele

protejate si a principiilor sale are o dubla tinta: pe de o parte valorificarea integrata a resurselor
naturale si culturale de exceptie, cu imbunatatirea calitatii vietii in comunitatile locale, iar pe de
alta parte satisfacerea motivatiilor si cerintelor turistilor in concordanta cu conservarea mediului
pentru generatiile viitoare.

Va fi nevoie de o permanenta monitorizare a activitatii ecoturistice globale in care sa se

ia in seama toate elementele implicate, tocmai pentru a se putea evita din timp posibilele impacte
negative care ar putea fi foarte greu de remediat ulterior.

1.3. Regimul ariilor naturale protejate din România

Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Romane a stabilit categoriile de zone
protejate existente in tara noastra, tinand cont de clasificarea IUCN (International Union for
Conservation of Nature - Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) si luand in
considerare si reglementarile UNESCO si FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură):

ü Rezervatiile stiintifice sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor habitate naturale terestre si/sau acvatice, cuprinzand elemente reprezentative de
interes stiintific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau
de alta natura. Marimea rezervatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru
asigurarea integritatii zonei protejate.

4
Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un regim strict de protectie prin care habitatele
sunt pastrate intr-o stare pe cat posibil neperturbata. In perimetrul lor se pot desfasura numai
activitati

ü Parcurile nationale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzand
elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic,
geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii in
scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.

Managementul parcurilor nationale asigura mentinerea cadrului fizicogeografic in stare naturala,

protectia ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice in conditii de
stabilitate ecologica, excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si a
folosintelor terenurilor incompatibila scopului atribuit.

ü Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor elemente naturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica
deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate
cu disparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri,
martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni geologice,
depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin
unicitatea sau raritatea lor. Daca monumentele naturii nu sunt cuprinse in perimetrul altor zone
aflate sub regim de protectie, pentru asigurarea integritatii lor se vor stabili zone de protectie
obligatorie, indiferent de destinatia si de detinatorul terenului.

Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectie care

asigura pastrarea trasaturilor naturale specifice. In functie de gradul lor de vulnerabilitate,
accesul populatiei poate fi limitat sau interzis.

ü Rezervatiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier,
hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de
arealul necesar asigurarii integritatii elementelor protejate.

Managementul rezervatiilor naturale se face diferentiat, in functie de caracteristicile

acestora, prin masuri active de gospodarire pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau in
vederea protejarii anumitor specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe langa activitatile
stiintifice, dupa caz, pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele
activitati de valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise folosinte ale terenurilor
sau exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care au
fost desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic, zoologic, forestier,
geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda, marina, de resurse genetice si
altele.

ü Parcurile Naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a

5
lungul timpului a creat o zona distincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala,
deseori cu o mare diversitate biologica.

Managementul parcurilor naturale urmareste mentinerea interactiunii armonioase a

omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajului, promovand pastrarea
folosintelor traditionale ale terenurilor, incurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si
culturii traditionale ale populatiei locale.

De asemenea, se ofera publicului posibilitati de recreere si turism si se incurajeaza

activitatile stiintifice si educationale.

Parcurile naturale corespund categoriei V IUCN - 'Peisaj protejat: arie protejata

administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere'.

ü Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si
conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile
biosferei se intind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice,
lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu
peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme
modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a
caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si
armonioase. Marimea rezervatiilor biosferei este determinata de cerintele de protectie si
conservare eficienta a mediului natural si a diversitatii biologice specifice.

Managementul rezervatiilor biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri

de protectie si conservare proprii, in conformitate cu recomandarile Programului Om si Biosfera
de sub egida UNESCO. Daca in perimetrul rezervatiilor biosferei sunt cuprinse si situri naturale
ale patrimoniului universal, managementul rezervatiei se realizeaza cu respectarea prevederilor
Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida UNESCO.

In cuprinsul rezervatiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferentiat de protectie

ecologica, de conservare si de valorificare a resurselor, dupa cum urmeaza:

§ zone strict protejate, avand regimul de protectie si conservare al rezervatiilor

stiintifice;

§ zone tampon, cu rol de protectie a zonelor strict protejate si in care sunt

admise activitati limitate de valorificare a resurselor disponibile, in conformitate cu
autorizatiile date de administratia rezervatiei;

§ zone de reconstructie ecologica, in care se realizeaza masuri de refacere a

mediului deteriorat;

§ zone valorificabile ecologic prin practici traditionale sau noi, ecologic

admise, in limitele capacitatii de regenerare a resurselor.

6
 Rezervatiile biosferei cu asezari umane sunt astfel gestionate incat sa constituie modele
de dezvoltare a comunitatilor umane in armonie cu mediul natural.

ü Zonele umede de importanta internationala sunt acele arii naturale protejate al caror
scop este de a se asigura protectia si conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica
specifica zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizeaza in scopul conservarii lor si al utilizarii durabile

a resurselor biologice pe care le genereaza, in conformitate cu prevederile Conventiei privind
conservarea zonelor umede de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor
acvatice.

ü Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al
caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de habitat natural in cuprinsul carora exista
elemente naturale a caror valoare este recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea
arealului lor este determinata de cerintele pentru asigurarea integritatii si conservarii elementelor
supuse acestui regim de protectie. In cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale
caror activitati sunt orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si
conservare a sitului natural.

Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizeaza in

conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare, cu respectarea
prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de sub egida
UNESCO.

ü Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a
conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce intr-o stare de conservare
favorabila habitatele naturale si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat.

Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de management adecvate

specifice siturilor desemnate sau integrate in alte planuri de management si masuri legale,
administrative sau contractuale in scopul evitarii deteriorarii habitatelor naturale si a habitatelor
speciilor, precum si a perturbarii speciilor pentru care zonele au fost desemnate. Orice plan sau
proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului, dar susceptibil de a-l afecta intr-un
mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, tinandu-se seama de
obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte in ariile respective care
afecteaza aria, orice activitate in aceste zone facandu-se cu consultarea publicului. Ariile speciale
de conservare sunt desemnate de stat in conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21
mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice si vor face parte din
reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de catre Comisia Europeana.

ü Ariile de protectie speciala avifaunistica sunt acele arii naturale protejate al caror scop
este de a conserva, de a mentine si, acolo unde este cazul, de a readuce intr-o stare de conservare
favorabila habitatele specifice, desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare
salbatice.

7
 Managementul ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile speciale de
conservare. Ariile speciale de protectie sunt desemnate de stat in conformitate cu prevederile
Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea pasarilor salbatice si vor face parte
din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor.

Acest sistem de clasificari are la baza o serie de obiective de management: cercetare

stiintifica, protectia salbaticiei, protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice, mentinerea
serviciilor, protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice, turism si recreere, educatie,
utilizarea durabila a resurselor ecosistemelor naturale, mentinerea caracteristicilor culturale si
traditionale.

1.4. Analiza situației naționale a ecoturismului

In Romania, primele programe de ecoturism au inceput sa apara in jurul anului 2000, initiate de
catre cateva Parcuri Nationale si Naturale (Retezat, Piatra Craiului, Vanatori Neamt), beneficiare
a unui grant GEF, cat si de catre proiecte de conservare a naturii care aveau si o componenta de
ecoturism.

Majoritatea ofertantilor de programe de ecoturism se regasesc in Asociatia de Ecoturism din

Romania (AER). AER este un parteneriat pentru conservarea naturii si turism in Romania intre
asociatii de turism, organizatii neguvernamentale de dezvoltare locala si conservarea naturii,
proiecte de conservarea naturii si agentii de turism. In acest moment AER are peste 20 de
membri. Misiunea AER este promovarea conceptului de ecoturism si a dezvoltarii
ecoturismului in vederea sprijinirii conservarii naturii, a dezvoltarii durabile a comunitatilor
locale din zonele cu valori naturale si pentru cresterea calitatii serviciilor legate de ecoturism, cat
si promovarea naturii ca element esential al imaginii turistice a Romaniei.

8
 Fig.1

II. Ecoturismul în Islanda

2.1. Prezentare generală
Islanda este o tara din Europa de Nord, care cuprinde insula Islanda si insulitele sale
periferice pe partea nordica a Oceanului Atlantic intre restul Europei si Groenlanda. Este cea mai
mica tara nordica dupa populatie si penultima dupa suprafata - are aproximativ 313.000 de
locuitori si 103.000 km2. Capitala Islandei si cel mai mare oras al sau este Reykjavik.

Aproape 15% din suprafata insulei este formata din ghetari si lacuri glaciare. Cel mai mare
ghetar este Vatnajokull, cu o suprafata de 8.456 km2. Tarmurile cunoscute sunt Faxafloi,

9
Breiđafjorđur si Hunafloi.
Vegetatia este una de tundra, cu plantatii de conifere iar fauna abunda in diversee specii de
pasari, pesti si balene.

2.2. Turismul

Turismul este o parte importanta a economiei islandeze, generand circa o treime din PIB. Cei
mai multi turisti provin din Marea Britanie si Germania, dar si din tarile scandinave si S.U.A.
Turistii sunt atrasi de atractiile naturale ale Islandei (ghetari, gheizere, ape geotermale), dar si de
activitatile pe care cei ce activeaza in domeniul turismului le pun la dispozitia turistilor: petreceri
tematice, excursii asistate pe ghetari sau in zonele salbatice din interiorul tarii,precum si de
diferitele festivaluri,cum ar fi "zilele noptilor albe" (in luna iulie) , cand soarele nu apune deloc ,
sau zilele noptilor arctice , cand soarele nu rasare deloc (in luna februarie). Printr-un sistem
foarte bine pus la punct, Islanda ajunge sa atraga anual un numar de turisti de doua ori mai mare
decat propria populatie.
Numarul turistiilor in Islanda a crescut rapid in ultimii zece ani, avand o rata anuala de 11%. In
2004 peste 360,000 de turisti au vizitat Islanda. Companiile de turism se pregatesc pentru viitor
la un număr foarte mare de turiști.

2.3.Ecoturismul

In apele limpezi care inconjoara Islanda si-au gasit casa aproximativ un sfert dintre speciile
de balene existente pe glob. Zeci de mii de temerari cutreiera in fiecare an la bordul unei
ambarcatiuni apele din jurul localitatii Husavik, supranumita "Capitala mondiala a observarii
balenelor". Lumea subacvatica a Islandei iese la suprafata si la Muzeul Maritim Viking, care insa
pune accent pe viata navigatorilor scandinavi ce au transformat economia tarii.

Cu cateva sute de ani in urma, s-a intamplat ca Ingolfur Arnarson, intemeietorul Islandei, sa
treaca prin apropierea unui golf inconjurat de munti. Impresionat de aburii care se ridicau in
atmosfera, a decis sa boteze locul Reykjavik sau "Golful care fumega". De altfel, vaporii si
muntii din apropiere, au asezat localitatea in centrul multor povesti si legende, explicate pe
indelete la Muzeul Saga, care prezinta insula dintr-o perspectiva istorica. Reykjavik a devenit, in
ultimul secol, o parte vitala a Islandei, la fel ca soarele care uita sa apuna sau peisajele care par
desprinse dintr-o alta lume.
Zilele aproape fara soare ale iernilor islandeze, cand oamenii se strangeau in jurul focului si
depanau amintiri sau spuneau povesti, au intarit credinta in creaturi supranaturale. Chiar si in
Islanda secolului XXI, obsedata de tehnologie, drumurile sunt proiectate in asa fel incat sa nu
treaca prin zone in care se spune ca ar trai elfii. Un studiu realizat de profesorul Terry Gunnell de
la Universitatea Islandeza arata ca 80% din localnici, printre care si Bjork, fie cred de existenta

10
acestor creaturi, fie nu sunt dispusi sa o nege. Elfii, fiinte binevoitoare care fac legatura intre Rai
si Pamant se bucura de o atentie ceva mai mare decat trolii, entitati hidoase si lacome, care se
transforma in stane piatra daca sunt surprinse de lumina soarelui. S-a infiintat chiar si o academie,
Scoala Islandeza de Elfi, unde se fac studii riguroase in domeniul acestor creaturi de poveste, iar
profesori de specialitate țin cursuri pentru turiștii care doresc să cunoască partea nevăzută a
acestor locuri.
2.4. Ce e de văzut?
 Grimsey - insulita ce contine stânci, de pana la 100 de m, unde se adună specii rare de
pasari.

Fig.2
 Myvatn - contine unele dintre cele mai miraculoase peisaje din lume datorita vulcanilor.

Fig.3

11
 Blue Lagoon - piscina geotermica unicata in lume; o atractie turistica principal; este
alimentată de izvoare calde.

Fig.4
 Gullfoss - cea mai spectaculoasa cascada din Islanda.

Fig.5
 Skaftafell - cel mai mare parc national din Europa

12
 Fig.6
 Cascada Dettifoss – cea mai mare cascadă din Europa, cu apa coborand pe un perete de
stanca in forma de potcoava, care arunca in fiecare secunda 500 de metri cubi de apa de la
o inaltime de 44 metri.

Fig.7
 Muntii Sulur
 Muntele Blafell, unde locuieste trolul Bergthor.
 Se poate face schi pe Tindur sau baie in cratere vulcanice pline cu ape termale, precum
Viti sau daca aveti sange de viking, in Askja, cel mai adanc lac (vulcanic).

13
 Fig.8

Fig.9

Islandezii au constiinta valorii tarii lor. Ei se mandresc cu acele saga, povestile medievale
captivante si sofisticate ale societatilor primitive scandinave si islandeze, care sunt in general
considerate printre cele mai minunate mostre de literatura medievala; cu un laureat al Premiului
Nobel pentru literatura (Halldr Laxness, in 1955); trei Miss Univers; patru alpinisti care au
ajuns pe Everest; cel mai vechi parlament; si prima femeie-presedinte din lume aleasa in mod
democratic, Vigdis Finnbogadottir, care a detinut functia timp de 16 ani.

2.5. Arta culinară

In ceea ce priveste arta culinara, sarbatoarea Thorri de la mijlocul iernii ofera o multime de
delicatese neobisnuite:
- slatur, un fel de mancare traditională, echivalent cu sangeretele nostru
-hangikjot-miel afumat
-skyr-zer

14
-cap de oaie
- piesa de rezistenta: kastur hakarl, rechin partial in putrefactie, uscat.
Baza bucătăriei islandeze o reprezintă multitudinea de tradiții și
obiceiuri scandinave aduse pe insulă în secolul al IX-lea de către coloniștii stabiliți aici. Tot
printre vechile obiceiuri aduse pe insulă se numără și metodele folosite pentru a putea conserva
carnea și diferitele alimente din alimentația locuitorilor.
Islanda a fost desemnata in 2007 de catre ONU drept tara cea mai dezirabila pentru trai. S-au luat
in considerare nivelul de trai, calitatea aerului sau siguranta cetateanului. Islanda este cea mai
dezvoltata tara din lume, daca e sa ne luam dupa indexul de dezvoltare umana, care cuprinde
nivelul de viata, longevitatea si educatia.In prezent insa este tara europeana in care recesiunea
economica se resimte cel mai puternic.
Majoritatea islandezilor încă mai cred în elfi și troli, ceea ce duce la dificultăți în
construirea unei case sau a unui drum. Înainte de a începe construcția consultă imediat o
“vrăjitoare”, pentru a află dacă este posibil de a muta o piatra sau alta, sau sub ea locuiește un elf.
Astfel pentru a nu supăra elfii, islandezii recurg la ritualuri magice , uneorii ung pietrele cu miere.

15
 III. BIBLIOGRAFIE

http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Ecoturismul-si-perspectiva-dez148.php

https://lumeamare.ro/2014/11/12/proiectul-pi-fotografiind-islanda-pe-biciclete/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Islanda

https://www.google.com/search?biw=1242&bih=535&tbm=isch&sa=1&ei=mKgoWu3dCoXCw
QKz3Ii4Cg&q=askja&oq=askja&gs_l=psy-
ab.3..0i19k1l10.51172.53232.0.53445.5.5.0.0.0.0.112.486.4j1.5.0....0...1c.1.64.psy-
ab..0.5.482...0j0i67k1j0i13k1.0.pG-6udt0wog#imgrc=hJxocDWrPt7mmM:

16