Unitatea nationala sau faurirea Rom§aniei moderne Dupa 1848, obiectivul fundamental al rom&nilor, care formau, inca din secolele al XVil-lea si mai ales al XVIlF-lea, o nagiune moderna, s-a dovedit a fi unitatea politica narionali. Orice nagiune merita si aiba — dupa cum cerea migcarea de idei avansate de-atunci — propriul sau stat unitar, privit drept cadru de pistrare, de organizare si de dezvoltare a corpului nagional in ansamblu si al fiecarui individ care compunea acest corp. Imperiile si regatele multinationale dadeau semne de oboseali, nu se mai puteau men- fine prin randuielile lor medievale depasite, prin absolutism si neoabsolutism, prin solugii pariale, care nemuljumeau grav popoarele asuprite. Trecuse vremea popoarelor cw istorie sia celor find istorie, a celor superioare si a celor inferioare, a unora cu misiune istorica domina- toare, fara de altele, nascute sd trdiasca supuse. in jurul anului 1848 s-a afirmat din plin doringa de unire a romanilor intr-un stat nagional. Aceasta doriny’, care exista in multe suflete luminate, a fost cultivata intens si constient de o elita intelectuala instruita si activa, de acei oameni invigati si inimogi care stiau atdtea despre unitatea romanilor. Ei au explicat poporului cum unitatea romaneasci de limba, de origine, de credinga, de tradi si obiceiuri trebuia si duci in chip firesc la sta- tul unitar, la scutul politic la care avea dreptul orice popor. Aceasté doringa interna de unire a majoritigii romanilor s-a potrivit cumva cu anumite imprejurari pe plan internagional, imprejuriti care au trebuit folosite de romani pentru obginerea sprijinului marilor puteri. Roménii stiau ca, fara sprijinul unora dintre marile puteri, efortul lor intern de unire nu putea avea succes. Pe vremea aceea, popoarele nu erau Lisate si faci ceea ce credeau ci era spre binele lor, dacd acest bine nu se pottivea si cu interesele celor puternici. $i mai stiau condu- citorii romanilor c& unirea nu se putea face dintr-odati, ca ea trebuia ficuti pe rind, in etape, aga cum incepusera si procedeze gi itali- enii, germanii sau alti. Era clar c&, inainte de unirea provinciilor ocupate efectiv de strani, trebuia format un nucleu de stat nafional din ‘Moldova si Tara Roméneasca, pe acunci state aproape independente, cu clase politice si cu insticugii romanesti. Unirea romanilor intr-un stat nagional a cuprins urmétoarele etape: 1] 1848-1859-1866: unirea Moldovei si TSrii Ro- manesti intr-un stat, numit oficial Romania si recunoscut ca atare de marile uteri; 2) 1877-1878-1881: rzboiul pentru indepen- denta Romaniei si recunoasterea oficial’ a independentei absolute a {Sri pe plan in- ternational; unirea Dobrogei cu RomSnia proclamarea {Sri drept regat; 3) 1916-1918-1920: participarea Romaniei la Primut R8zboi Mondial; unirea cu Romania a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatu- lui, Crisanei si Maramuresului; recunoaste- rea pe plan international a statului national unitar roman. Jumitatea secolului al XIX-lea si deceniile care au urmat au insemnat pentru mai multe nagiuni o epoca de formare sau de consolidare a unitigii lor politice. Aga a fost cazul germani- lor, italienilor, romanilor, dar ial americanilos, care, in urma Razboiului Civil (1861-1865), au putut scipa de secesiune (impartire intre Nord si Sud) gi au intésit forfa nagiunii lor.ISTORIA ILUSTRATA A ROMAN DR PENTRU TINERI LUNIREA CEA MICA Tn acest fel este numit uneori unirea T& i Moldovei, care, in 1859, la rii Romanesti intinderea lor de atunci, reprezentau cam 0 treime din teritoriul locuit de romani, Cele- Jalte doua treimi se vor adauga ulterior Ro- miniei, mai ales in 1918. Dar, prin urmarile sale, gestul de unire de la 1859 a fost o mare actiune de voingd romaneasca si o implinire de exceptional importanga, daticoare de ton pentru cea ce avea si vind. Locuitorii celor dou’ rari stiau ~ unii inc’ din Eval Mediu — ca alcituiau unul si acelasi popor, cu origine, limbi, religie, tradigii si culturi comune, gi ca ei erau despartigi doar prin granige politice . Mai stiau c& si roma- pe care nu eile fixase! nii din Transilvania ficeau parte din acelasi acestia erau dominati de o ci popor, numa minoritate si nu puteau participa la conduce- rea proprici tari. De accea, conducitorii ro- manilor au decis c& primul pas trebuia facut i din afara arcului prin unirea celor dou Carparilor, in care romanii erau stapani, in intetior nu trebuia depus un efort prea mare, pentru ci voinga de unire era clara gi se expri ma rispicat prin partida nagionald. Doar un grup de oameni puternici se temeau ca unirea, prin schimbarile organizatorice si democratice pe care avea si le aduci, le-ar fi pus in peticol functiile de conducere, averile, privilegiile. ¥ ei Ceea ce era perfect adevarat, finde unire: p avea si aduca si reforme democratice. Se mai inregistrau desigur si unele pareri de rau si mandrii ranite, care insi nu alc&tuiau adevi- rate curente de opinie. Se stia, de exemplu, c& una din capitale urma si devina provincie si, poate, si-gi piarda din stralucire, c& insticutiile centrale ale statului aveau si fie concentrate numai intr-un loc etc, Mai dificila era convin- gerea marilor puteri in legitura cu nevoia de dum CAA, Rosett unire. Sarcina aceasta si-au luat-o in primul rand fostii revolutionati de la 1848, exilagi in Occident de regimurile vechi revenite la putete, mai ales de cel de la Bucuresti. Ei au format adevarate /obby-uri roménesti (gruputi de susfinere) in statele italiene, in Anglia, Pru- sia, dar mai ales in Franga, la Paris. Nicolae Balcescu, C.A. Rosetti, Dumitru Bratianu si algii rau membri in comitete democra- tice europene, alaturi de figuri democratice marcante, ca Giuseppe Mazzini, si gandeau lao soarta mai bun’ a tuturor natiunilor eu- ropene. Pe masura ce ingelegeau ci 0 noua revolugie general europeand nu era posibila, liderii romani isi daideau seama ci se putea totusi infiptui treptat obiectivele potrivite ale fiecirei natiuni. Actiunea romaneasca in exterior s-a concentrat la Paris, din mai multe motive: cei mai multi tineri romani studia- cultura romana sera sau studiau in Frang: moderna se dezvoltase sub influenga celei franceze; francezii erau un popor neolatin, ca i romanii, iar Franga era o mare putere, cu tun cuvant important in chestiunile europenes in Franga exista un curent de opinie favorabil cauzei romane; imparatul Napoleon al IlT-lea sicconsilierii s4i erau interesati si-i sprijine pe mai ales fiinded aveau interese eco- politice la Dunirea de Jos. romani, nomice ¢Deschiderea Adun&rii ad De aceea, actiunea de propagandi roma- neasca, avind centrul in Franta, a cuprins aproape intreaga Europ. Astfel, Ia sfarsitul Razboiului Crimeii (1853-1856) — cdnd marile puteri curopene ajutaseri Turcia si invinga Rusia -, in timpul tratativelor de pace purtate la Paris, Franta a cerut unirea farilor romane sub un principe strain, Pro- blema romaneasca devenise in acest fel o problema international. S-au opus cu tirie ‘Turcia ~ puterea suzerana ~ si Austria — care stépdnea multe provincii cu majoritate roma- . jar Anglia nu s-a pronungat. Unele neas voci, interesate, au spus ci nici moldovenii si valahii nu doreau unirea. S-au decis atunci, prin traracul de pace din 1856, consultarea locuitorilor celor doua fari, trecerea Mol- dovei si Tari Romanesti (de sub asculta- rea Turciei si Rusiei) sub garangia colectiva UREL POP a celor sapte mari puteri (cele doua de mai sus, plus Franga, Anglia, Sardinia sau nucleul viitoarei Italii, Prusia sau nucleul viitoarei Germanii, Austria) si intoarcerea citre Mol- dova a trei sinuturi din sudul Basarabiei (r+ pite, impreuna cu toati provincia, in 1812). Faptul acesta facea ca Rusia si nu mai fie, pentru moment, o putere dunareana, ceea ce imperiul vecin nu a uitat, La scurté vreme, Rusia avea sa se rizbune lovind in Romania si reluand sudul Basarabiei. Consultarea locuitorilor celor dou gari urma si se faci prin dow aduniri alese ale tu- turor categoriilor sociale din Moldova si Tara Romaneasca. In ciuda incercirii Austriei si Turciei de a falsifica rezultacul alegerilor, pana la urma cele doua adunari (numite ad-hoc, semn ci erau conyocate numai pentru acel scop anume) au vorat in 1857 rezoluii_ISTORIA ILUSTRATA A ROMANILOR PENTRU T identice, care exprimau cele mai generale doringi ale rominilor: Unirea Principatelor intr-un singur stat cu numele de Romania: + print strain ereditar (cu mostenirea tronului din tat& in fiu) dintr-o dinastie domnitoare a Europei, al cdrui urmasi s3 fie crescutiin religia 18rii lortodox’); « respectarea drepturilor sia autonomiei noului stat, pe baza vechilor tratate romano-otomane; neutralitatea pamantului Principatelor; ‘+ 0 adunare obsteasca, detinatoare a puterii legislative si in care s8 fie reprezentate toate interesele natiunil La luarea acestor hovarari au avut pentra supusi (clacasii), prima oard un rol si fran intre care legendarul Mos Ion Roata. fn 1858, cele sapte mari puteri s-au intru- nit iaragi la Paris, iner-o conferingé care a luat in discutie doringa de unire a romanilor expri- mati prin adunirile ad-hoc, dar nu a pus-o in practic’ datorit’ concurentei dintre ele si inte- reselor lor diferite. Torusi, puterile au adoptat un act numit conventie, in care se exprimau formarea din cele doua urmatoarele decizi fari a unei uniuni numite Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Roménesti, cu autonomic garantata (asigurati) in mod colectiv de cele sapte mari puteri, suzeranitatea tured rama- nand doar formalis principatele urmau si aiba fiecare cate un domn (roman, nu strain), cate o adunare legislativa, cate un guvern gi cate 0 capitalas doud institugii centrale, una cu rolul de a alcatui proiecte de legi comune gi alta ca for judecitoresc suprem al ambelor gari, luau fiinga la Focsani, oras situat pe raul Milcov, care separa din vechime cele dou’ giri; se ac- ceptatt unele elemente de unitate, se stabileau egalitatea tuturor moldovenilor si muntenilor in fata legilor si posibilicatea de a fi alegi in functii publice in oricare din cele doua rari, se desfiingau monopolurile gi privilegiile feuda- le, se introduceau noi reglementiri electorale (bazate pe cens, adicd pe venit), se prevedea imbunatagirea situatiei faranilor etc. Acest act nici nu infiptuia unirea, dar nici nu 0 impie- dica in mod direct. Noii domni urmau sa fie alesi de adu- nari elective, intrunite la Iasi si fa Bucuresti in ianuarie 1859. Dupa o bine organizata propaganda si dupa o pregitire intensi prin adunari, mesageri (soli), presa, alte publicatii etc., partida nagionala a stabilit o strategie (un plan bine gindit) de unire si a trecut la alegerea domnului. Primii au ales moldoveni la lagi, la 5 ianuarie 1859, anume pe colonelul Alexandru loan Cuza, fruntas de la 1848, un om nou, fard singe domnesc, dar dornic de progres si democragie. Partida nagionala | | | |a stabilit ca, pentru infaptuirea unirii, la Bucuresti trebuia desemnat neapirat alesul Moldovei. La 24 ianuarie, dupa cateya sipti- méani dramatice si dupa zile in care poporul a inconjurat sala de sedinge, adunarea L-a ales domn al Tarii Romanesti, in unanimitate, cor pe Alexandru Ioan Cuza. Entuziasmul popular a fost deosebit, ve- nit din inima gi meritat, iar poporul roman in intregimea lui, chiar gi cel din provinciile ocupate inca de straini, a vazut in acest act inceputul formarii noii Romani, Ministrul de externe al Frangei admira voinga de unire aromanilor, iar Kossuth Lajos, fostul condu- ctor al revolugiei ungare, scria ca un astfel de spirit este necesar ca un popor si-si intemeieze 0 patrie sau, daca a pierdut-o, st si-o recastige. S-a vorbit si s-a scris mult — mai ales recent, in virtutea unor viziuni declarate novatoare in istoriografie — despre inventarea nagiunii si despre conseruirea constienti si delibera- ta unirii de catre un grup de intelectuali. Asefel de interpretari sunt posibile, dar ca iziuni metaforice. exercitii retorice ori ca N-AUREL POP Nu poate nega nimeni rolul elitelor, al inte- ii in geneza nafiunilor moderne si lectual in formarea statelor nationale, dar contributia comunitatilor umane, a marilor mase, a gru- purilor constiente devine esentiala. Intr-un discurs rostit de Mihail Kogalniceanu in 1863, in fata parlamentului, se subliniaza apasat aceasta contriburie: Unirea, domni lor, eu nu cunose nimanui dreptul st zicd cit Unirea este opera sa, Unirea este actul energic al intregii natiuni roméne, e marea noastra conquisti {eucerire — n.n.] si, de aceea, dom- nilor, nici chiar domnitorului, dar inca unui singur particular, nu-i recunosc $i nici nu-i voi da vreodatit dreptul acesta de a zice ciel a facut singur Unirea. Nu, domnilor, Unirea nafiunea a fiicut-o, natinnea care a ales un domn pentru ambele tari, cu misiunea de a realiza Unirea, Prin urmare, din moment ce chiar in epoca exista constiinga rolului mari comunitagi na- tionale in realizarea actului unirii din 1859, se cuvine pastrata o dreapté cumpanire intre toti factorii care au concurat la implinirea unui asemenea act.ISTORIA ILUSTRATA A ROMANILOR PENTRU TINERI DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN | [1859-1866] Cuza a domnit sub numele de Alexandru Joan I si a avut doua perioade bine conturate de domnie: prima, intre 1859-1862, a avut in atengie lupta pentru recunoasterea interna- sional a dublei sale alegeri si pentru infapeu- irea si acceptarea unirii depline; a doua, intre 1863-1865, a insemnat modernizarea Ro- maniei prin infiptuirea unor reforme adanci in intreaga societate. Pana la urma, inc’ din 1859, datorita unor eforcuri diplomatice spe- ciale, prin trimiterea unor soli in capiralele europene, marile puteri -au recunoscut pe Cuza domn gi la Tasi, si la Bucuresti, fara sa primeasca insi in mod clar unirea deplin’s pana la urmé, s-a acceptat si acest Iucru, iar in ianuarie 1862 se intruneau la Bucuresti primul guvern unic al Romaniei si prima adunare unicé a Romaniei. Un sprijin pu- ternic in acest sens, pe plan international, avenit din partea Frantei, apoia Italiei, Prusiei si Rusiei, Domnul si colaboratorii sai au trecut Ja unificarea completa a tuturor institutiilor, de la armata pana la biseric’, a legislatiei, a cursului monetar, a simbolurilor nationale ete. De-acum se impune tot mai mult, si pentru striini, numele de Romania, aparent nou, dar in fapt un nume vechi (sub forma de Tara Romineasca), de cind exista poporul roman. Toate acestea se petreceau cam in perioada in care Abraham Lincoln era ales pregedinte al SUA gi cand unele state din sud pariseau Uniunea. In Europa, tot atunci, italienii si germanii desfasurau, prin sefii lor politici si militari, o intensa activitate de unire in ve- derea fiutirii Italiei si, respectiv, a Germaniei, in Romania, domnul si colaboratorul sau cel mai apropiat, prim-ministrul Mihail Kogilniceanu, erau adepyii unor transformari structurale (adanci) in societatea romaneasca, dup’ programul adoptat in 1848, dar nu prin revolutie, ci pe calea reformelor. Adunarea Sedinta de deschidere a Camerei Romaniel in prezenta domnitorutui Alexandru loan Cuza - 167I 168 ————— legiuitoare, formata in majoritate din conser- vatori (mai ales mari proprietari de pimand), nu voia aceste transformari si se opunea prin vot oricarei reforme propuse, care-i lovea inte- resele. Totusi, guvernul Kogilniceanu a reusit si impuna secularizarea averilor manastiresti, adica trecerea in proprietatea statului a circa un sfert din pamantul agricol al firii sia altor bunuri care se aflau in stapanirea manastirilor. Sicuagia aceasta venea din Evul Mediu, cand domnii si boierii, pentru iertarea picatelor, dadeau in dar manistirilor adevarate mosii, cu farani supusi cu tor si cu robi, mai ales romi (figani). Aceasti lege avea si implicagii in exterior, intrucit jumatate din aceste bunuti si averi erau ale unor manstiri romanesti ce fusesera puse din Evul Mediu sub ascultarea Locurilor Sfinte, a patriathiilor orientale sia Muntelui Athos. Daniile de manistiri roma- negti (dar si ale altor ari ortodoxe libere) citre Locurile Sfinte se Ricusera pentru supravie- guirea acestor lacasuri crestine ajunse, cum se spunea atunci, in méinile pagdnilor. Or, din Eval Mediu pana in secolul al XIX-lea situagia se schimbase, Grecia era acum independent sinu era firesc ca un sfert din pamantul arabil al sarii si apargina clerului gi si serveasca unor Tarani colorats _IOAN-AUR) EL POP interese straine, Cu alte cuvinte, o parte din avugia farii se scurgea in exterior, cu precidere spre un stat european liber, care nu mai era asuprit de pagéi. Guvernul roman a oferit o seama de despagubiri cilugirilor greci si, in ciuda opozigiei unora dintre marile puteri (Turcia, Rusia si Austria), a vorat legea prin care toate averile manastiresti din Romania erau si rimaneau ale statului roman (decem- brie 1863). Alte state ficusera acelasi lucru cu mult inaintea Romaniei. Piatra de incercare a guvernului Kogilni- ceanu era insa reforma agrara, ceruta de fortele democratice, cum s-a vazut, inci din 1848, ‘Toate proiectele propuse erau ins in chip re- gulat respinse de adunare. Aceasta nu dorea nici o lege electoral noua. fn fata unui now vot de blam (de neincredere) dat de adunare guvernului, prim-ministrul si-a prezentar de- misia. Domnul insi a refuzat demisia prim- ministrului sia dizolvat adunarea, infaptuind © lovitura de stat, in mai 1864. Se trecea in acel moment la faza autoritara (de impune- re a voingei proprii) a domniei lui Cuza. Au fost supuse aprobarii poporului prin plebis- cit (consultare a poporului prin vot) o noua constitugie (Statutul dezvoltitor al Convengiei de la Paris) $i 0 nous lege electoral. Cresteau puterile domnului, se crea 0 noua adunare legislativa (Senatul), se micsorau atribusiile Camerei, intra in activitate Consiliul de Stat, iar dreptul de vor era largit, desi rimanea cen- sitar si, pentru multi cetareni, indirect (cei mai séraci nu votau ei ingisi, ci prin reprezentantii lor). in fine, noua adunare a votat legea runa- J4, prin care se inféptuia reforma agrara mult agteptata: cam cinci sute de mii de familii de yarani primeau circa doua milioane de hectare de pimant, cu plata catre vechii proprietari a unei despagubiri iner-un interval de timp de cincisprezece ani.ISTORIA IL Proclamatia domnitorului Alexandru loan Cuza, cu prilejul promulgairii legit rurale tn vederea aplicarii reformei agrare (1864) ‘S&tenilor, [1 Claca (boierescull este desfiintat& [..] de-a pururea si ast8zi voi suntefi proprietari liberi pe locurile supuse st3panirii voastre, in {ntinderea hot&rat8 prin tegile in fiintS. Claca si toate celetalte legaturi silite intre voi si intre stp8nii vostri de mosii sunt destiin- fate, prin plata unei drepte despSgubiri. [..]Uitati dar zilele grele prin care ati trecut; uitati toat& ura si toat3 vrajba; fit surzi la glasul acelora care v8 vor intSrata in contra st&pSnilor de mosii, sith tegiturile de bunsvoie ce veti mai avea de aici incolo cu proprietarii, nu vedeti in ei decat pe vechii vostri sprijinitori si pe vitorii vostri amici si buni vecini. Au nu suntem toli fit aiaceleiasi tSri? Au pmantul Roméniei nu este mura care v3 hr8neste pe toli? St&pani liberi pe brafele si pe ogoarele voastre, nu uitali mai inainte de toate c& sun- teti plugari, c3 sunteti muncitori de p&mént. Nu p&rsiti aceast frumoasé meserie, care face bogitia f8rii, si dovediti si in Romania, ca pretutindeni, c& munca libera produce indoit decat munca silit’. Departe de a v8 deda tran- daviei, sporiti inca harnicia voastrii si ogoarele voastre indoit s8 fie mai bine lucrate, c&ci de acum aceste ogoare sunt averea voastré si a copiilor vostri ‘ingrijiti-va asemenea de vetrele satelor voastre, care de ast8zi devin comune neatar- nate si locasuri statornicite ale voastre, din care rnimeni nu v mai poate izgoni. Siliti-v8 a le im- bundtati sia le infrumuseta, faceti case bune si ‘ndestutéitoare, inconjurafi-te cu gradini si pomi roditori. [..]. Statorniciti mai ales si pretutin- deni scoli, unde copili vostri s& dob&ndeasc’S cunostintele trebuitoare, pentru a fi buni plugari si buni cetateni. Actul din 2 mai v-a dat la toti Grepturi; invatafi pe copii vostri a le pretui si a le bine intrebuinja. Simai presus de toate, fiti siinviltor cea ce ati fost si pn acum, si chiar in timpurile cele mai rele, fiti bSrbati de pace si de bun’ randu- ial8, aveti incredere tn Domnut vostru, care v8 doreste tot binele; dati ca si pan’ acum pilda supunerii c&tre legile {arii voastre (..);(ubiti Romania care, de astazi, este dreapt’ pentru tofi fit si, (Bogdan Murgescu, coord, Istoria Roménietin texte, Bucuresti, 2001, pp. 216-217) STRATA A ROMANILOR PENTRU TINERI — 169 Reforma agrara, desi a avut multe lipsuri, a dat pentru prima oara pamantul celor care il lucrau de secole, a deschis drum moder- nizarii agriculturii, dar si unor transformari contradictorii care, in deceniile viitoare, aveau s zguduie puternic lumea rurala si societatea romaneasca in ansamblu. Tn timpul lui Cuza au mai fost reformate justitia, finangele, armata, invirimantul. Legea invatimantului, numita a instrucpiunii publice, stabilea organizarea temeinica a scolii, pe trei cicluri (primar, secundar si superior), Invara mancul primar de patru ani era obligatoriu si gratuit (in sensul ci elevii nu pliteau taxe scolare), Romania find printre primele fri din lume cu o astfel de prevedere legals crestea numirul de licee gi se infiingau universitigile moderne de la Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Se introduceau codurile civil, penal si comer- cial, dupa model francez $i italian. S-a adoptat sistemul metric modern (misuratorile cu me- trul, kilogramul, cu multiplii si submuleip! lor), s-a dat 0 noua impargire administraciva a farii gi s-a adoptat o lege a concabilitigii etc, Cuza a avut i proiecte pe care nu a pu- tur sau nu a apucat si le infiptuiasci: crearea bancii nationale, a monedei nationale numite romanat (leul avea doar valoate de calcul), a distincyiilor si decoragiilor nagionale etc. Regi- mul siu a cultivat intens legiturile cu romani din provinciile aflate sub ocupatie strain, a acordat venituri unor scoli si altor institusii romanesti din strainacate, a sprijinit integrarea in viaga statului roman a acelor romani care, nscuti in provincii aflate sub ocupatie strain’, se stabileau in Romania, Politica externa a tari a fost activa si demna in raporcurile cu marile puteri si mai ales cu Imperiul Otoman, urma- rind cultivarea bunei vecinititi. Romania a sprijinit migcarile de emancipare a popoarelor din Balcani, din Polonia si Ungaria.170 IOAN-AUREL POP. Cuza a vrut sa infaptuiasca mult in timp scurt, cu metode rapide, cu oameni noi si nu intotdeauna cinstiti cu tofii. Fireste, de tim- puriu a starnit opozitii, mai ales din partea liberalilor radicali si a conservatorilor (doua grupiri politice opuse, dar care, din motive diferite, nu-l iubeau pe principe). A comis si elo seama de greseli, publice si personale, mai ales in timpul regimului autoritar, care au dus la stricarea relagiilor cu marile puteri si la condamnari severe din partea opoziti- ei interne. La finele anului 1865, domnul si-a dezamagit numerogii susfinatori cand a scris imparatului Frangei si a anungat in parlament ca este gata de a parasi tronul sia face loc unui pring strain, asa cum cerusera adunarile ad-hoc. De aceea, la 11 februarie 1866, in urma unui complot (ingelegere tai- nica), domnitorul a parasit tronul si fara, cu urarea: Sa dea Dumnezeu si-i meargéa tari mai bine fara mine decat cu mine! Sa tritiasca Roménia! A murit in 1873, in Germania, si a fost inmormantat in fara, insogit de miile de sarani pentru a ciror soarté mai buna se zbatuse in viara. Azi rupul siu odihneste in biserica Trei lerarhi, din Iasii sai iubigi, A ra- mas in istorie ca unul din fauritorii Romaniei moderne, care a aplicat in sapte ani o mare parte din programul progresist adoptat de romani in 1848. DOMNIA LUI CAROL | ~ RECUNOASTEREA INDEPENDENTEI ABSOLUTE SI UNIREA DOBROGE! CU ROMANIA; TRANSFORMAREA ROMANIE| iN REGAT Dupi ink locotenengi domneasca avand rolul de a rezol- va repede problemele tronului vacant (ramas gol), cdci unele dintre puteri puneau unirea in pericol. Se vorbea clar in unele cercuri eu- ropene despre revenirea la situagia de dinainte de 1859, Aducerea unui principe strain, cu aturarea lui Cuza se formeazi o