ALFIE KOHN Parenting neconditionat Cele mai multe ghiduri pentru parinti pornesc de la intrebarea ,Cum Hi convingem pe copii si fie ascultStori?” si continu cu propunerea unor varii tehnici pentru exercitarea controlului asupra lor. Specialistul in educatie recunoscut la nivel international, Alfie Kohn, igi incepe aceasté carte realmente inovatoare cu o alt8 intrebare: ,De ce au nevoie copii - si cum putem noi s8 le satisfacem aceste nevoi?” Aceasti intrebare duce la formularea unor idei despre cum actionsm laolaltS cu cei mic in loc $8 actionam asupra lor. * ' Una din nevoile de baz a oricarui copil, conform argumentsrii lui Kohn, este cea de iubire neconditionats, de a sti ¢3 va fi acceptat, thiar dacé 0 8 in bard sau nu se ridicé la tndltimea asteptirilor. Cu toate acestea, abordafile conventionale in materie de crestere a copiilor, ca pedepsdte (inclusiv ,time - ‘out"= urile), recompensele (inclusiv stimularea pozitiva) sau alte forme de control, fi nvafé pe copii cd sunt iubiti doar cnd ne fac pe plac saune impresioneaz3. Kohn face referingé la 0 sumé de studii solide, dar in mare parte putin cunoscute, care detaliaza c&t de diunator este sé le dim copiilor de Inteles c& trebuie s8 ne castige aprobarea. Acesta este mesajul pe care il primesc copiti de pe urma tehnicilor de disciplinare clasice, desi nu este cel pe care majoritatea parintilor doresc s8 il transmit8. Fiind ins mai presus decét doar o alt carte despre discipling, Parenting necondifionat aduce in discutie modurile in care parintii se comport cu copii lor. Acest volum le propune parintilor 58 puna sub semnul intrebarit chiar $i premisele fundamentale la care se raporteazs in cresterea copiilor, oferindu-Le in acelasi timp o gam8 vastd de strategii practice pentru a schimba macazul de la educarea prin. actionare asupra’ la cea prin ,actionare laolalts", inclusiv pentru a intocui lauda cu sprifinul neconditionat de care copiii au nevoie ca s8 devind persoane séndtoase, afectuoase si responsabile. de la recompense $i pedepse la iubire si intelegere . _Scoate la lumind dezavantajele practicilor disciplinare larg acceptate oferd ovarietate mare de alternative eficiente care le permit copiilor sa devind profunzi in gandire, afectuosi siresponsabiti." ‘Adele Faber, autoare a cértii ,Comunicarea eficient& cu copii”PARENTING NECONDITIONAT DE LA RECOMPENSE $1 PEDEPSE LA IUBIRE $I INTELEGERE ‘Traducere din limba engleat de MONICA LOSONTT Cat de pretios este un gram de umanitate in comparatie cu toate legile lumii. JEAN PIAGETCopert: Denisa Nistase CCorector: Daniela Mihaleea Sorin Petrescu “Tehnoredactare: Dani Iancu “Maltumiri: Monica Rea, Despina Bideseu © MULTI MEDIA EST PUBLISHING, 2013 ‘Toate drepturileasupra conceptului eit de fp sunt revervate exchusivedtuit ‘MULT! MEDIA EST PUBLISHING. "Repreducere parfai sau integral prezentel les, fr acordul edu este sre inert (Comenzi on-line: [Link] CComenzi prin e-mail: contact@totuldespremameso Alfie Kohn, Unconditional Parenting Copyright © Alfie Kohn, 2006 EEcifia in limba romani a fost publicata cu acordul Agentiei Ross Yoon sict intermedierea Agenfiei Literare Livia Stoia Descrierea CL? a Bibliotecii Nationale a Romaniei KOHN, ALFIE Parenting neconditionat: de la recompense si pedepse la iubie si infelegere / Ale Koln: td: Logon Cristina Monica, - Bucur: Muli Media Hs Publishing Bibliogs. Index ISBN 978-606-93563-0-2 | Loyoni Cristina Monica (rad) Aprecieri la adresa lui Alfie Kohn Parenting neconditionat a cartil »Parenting neconditionat vi va indemna si relectai indclung ls gen relay pe are dorft si aveli cu copii vost, la priorityile pe care le aveft ca piinte gi la cum si evitaji multe dintre greslilecelor dinaintea voastri. Ne-am obignuit sit primim astel de provociri dela Alfie Kohn. Este, fra indoiala, una dintre cele mai convingitoare si mai importante lucrir. Ciifi-o! Spre binele vostr gi al copiilor vostrit” Ross W. Greene, autor al earti The Explosive Child 0 lucrare injesati cu vorbe de dub, ce vi va pune pe gindui. Aceasti carte an~ {renanti va enerva, cu sigarangS, pScin{i care vor s fie sef in familie, Ins paint care cauti metode alternative pentru acreste copii increzitori in sine si populari vor {mbratiga cu inima deschisi mesajul lui Alfie Kohn” Publishers Weekly .Cartea subliniazi un principin important in parenting: disciplina se refer mai Segraba la o relate corecti eu copihul ti, decit la dtinerea unor tehnici corecte” William Sears, autor al cirfilor The Baby Book si The Discipline Book Jimi venea si subliniez fecare a doua propozitie din care, Nu aye au stat Iucrarile a majoritateacarlor de crestere a copiilor pe care le-am mai citi; ese o provocare bine-veniti, Carta este indeajuns de antrenanti ca s& se pot cit repede, dar invita sila rellectie, agadar, acordati-va timp pentru citirea el” Barbara Coloroso, autoarea cirti Kids Are Worth It Un dar pentru paringi Inarmat serios cu cercetri de specialitate, Alfie Kohn scoate ia luming dezavantajele practicilor disciplinare larg acceptate si oferd 0 varietate sate de alternative eficente care le permit copilor si devina profundl in gandire, afectuog si responsabili ‘Adele Faber, autoare a cirfii Conunicareeficienta cu copii: acas sila scone wAlfie Kohn dejine 0 p dezbaterile legate de parenting din ‘America, Parenting neconditionat este o carte de mare valoare, care ne poate provo- ‘a, susjine gi chiar schimba perspectiva legata de ceea ce ar trebui si facd paringii” ‘Michael Gurian, autor al carfilor The Wonder of Boys sé The Wonder of Girls Alfie Kohn m1 se dezminte alege un subiect (parenting) care se studiazi si despre ‘Care se serie de ani de zile,oferindu-ne un mod infelept de ajustare a lentilelor astfel incit vederea noasra sa fie clara. Ofera parinilor nu nisteregull simple, elo injele- gere profunda gi un fundament solid” JoAnn Deak, autoaree citi Girls Will Be GirlsALTE CARTI DE ALFIE KOH NO CONTEST; ‘THE CASE AGAINST COMPETITION THE BRIGHTER SIDE OF HUMAN NATURE: ALTRUISM AND EMPATHY IN EVERYDAY LIFE YOU KNOW WHAT THEY SAY... ‘THE TRUTH ABOUT POPULAR BELIEFS PUNISHED BY REWARDS: ‘THE TROUBLE WITH GOLD STARS, INCENTIVE PLANS, A'S, PRAISE, AND OTHER BRIBES BEYOND DISCIPLINE: FROM COMPLIANCE TO COMMUNITY EDUCATION, INC: ‘TURNING LEARNING INTO A BUSINESS (EDITOR) WHAT TO LOOK FOR IN A CLASSROOM... AND OTHER ESSAYS THE SCHOOLS OUR CHILDREN DESERVE: MOVING BEYOND TRADITIONAL CLASSROOMS, AND “TOUGHER STANDARDS" THE CASE AGAINST STANDARDIZED TESTING: RAISING THE SCORES, RUINING THE SCHOOLS WHAT DOES IT MEAN TO BE WELL EDUCATED? AND MORE ESSAYS ON STANDARDS, GRADING, AND OTHER FOLLIES INTRODUCERE Inca dinainte de a avea copii, am stiut ci a fi parinte va fi atat 0 provocare, cat $i o imensa bucurie, Dar, de fapt, habar nu aveam ce mi asteapta! ‘Nu stiam la ce grad de epuizare pofi sé ajungi uneori, cit de dezo- rientat te poi simi sau faptul ci, de fiecare dati cind te fli la capatul puterilor, trebuie cumva si-ti gisesti resurse si mergi mai departe. Nu infelegeam ci, uneori, atunci cind copii jip& atit de tare incat vecinii sunt gata si sune la Serviciul de Asistenta Socialé, protestele Jor sunt cauzate de modul in care ai pregatit pastele de la cin’ Nu realizam ci exerciiile de respiratie pe care mamele le invafi la cursurile de pregatire pentru nastere incep si fie cu adevirat utile abia dupa ce copilul a venit pe lume. ‘Nu puteam si banuiesc cat de usurat aveam si ma simt la aflarea vestii c& si copiii altora au aceleasi probleme si se comporta similar cu ai mei, (O ugurare si mai mare a fost si realizez cA si alfi parini au momente cand se surprind ci-si displac propriul copil, cind se intreaba daca merit sa-si dea osteneala sau cand le trec prin cap tot felul de ganduri.) Concluzia este c& a cregte copii nu reprezint’ nicidecum o sar- cin pentru cei nechemati. Sofia mea spune ci a fi parinte este un test in care ifi este evaluat’ capacitatea de a face fat dezordinii si imprevizibilului, un test pentru care nu pofi invaja inainte, iar re- zultatele nu sunt intotdeauna incurajatoare. Lasa{i-mi cu ,ingine- ria aerospatiala” sau ,neurochirurgia’; atunci cand vrem si dim de infeles ci ceva nu e chiar atat de greu, ar trebui si spunem: Ei, hai, doar nu-i parenting!” O consecinfa a dificultstii de a fi parinte este ci am putea fi ten- tafi sa ne directiondm energia spre inabusirea rezistenfei pe care © opun copii la cererile noastre, obligindu-i si facd ce vrem noi. Daci nu suntem atenti, acesta ar putea deveni scopul nostru prin- cipal. Ne putem trezi aléturandu-ne tuturor celor ce pun mare pret pe docilitate si prefuiese obedienta pe termen scurt mai presus de orice,Acum cafiva ani, in drum spre o conferinfa, ma aflam in avionul care tocmai aterizase si rula pe pista. Imediat ce s-a auzit ding-ul ce ne ingiduia si ne ridicim gi si ne lum bagajele de mand, unul dintre pasagerii de lang’ mine s-a aplecat peste randul de scaune din fai si i-a felicitat pe parintii unui biiefel:,.A fost un copil tare bun in timpul zborului’, a exclamat colegul meu de cilitorie. Gindifi-va pentra un moment la cuvantul-cheie din aceasta propozitie. Bun” este adesea un adjectiv cu incirc3tur’ moral. Poate fi sinonim cu ,moral’, ,onorabil” sau .plin de compasiune’ ‘Totusi, cand este vorba despre copii, cuvantul ,,bun” nu inseamn’ de obicei nimic mai mult decat ,,tacut” sau poate ,nu a fost o pacoste pentru mine’ Auzind acel comentariu in avion, am avut propriul meu ding! Am realizat c& acesta este lucrul pe care multi oameni din societatea noastra par si-I doreasca cel mai mult din partea copiilor: nu ca ei si fie ingiduitori, creativi sau curiosi, ci doar s& se poarte cuviincios. Un copil ,bun’” ~ din pruncie pind in adolescent ~ este unul care nu ne di prea multe batti de cap nou’, adullilos De-a lungul ultimelor dou generafii, este foarte posibil ca strate- giile de objinere a acestui rezultat si se fi schimbat. Daca inainte copii erau supusi in mod curent unor pedepse corporale, acum pot si fie trimisi in alta camerd sau si primeasc recompense daci ni se supun, Dar nu confunda{i mijloacele noi cu obiectivele noi. Scopul continua si fie acela de a controla, chiar daca il obfinem cu mijloace mai moderne. $i asta nu pentru ci nu finem la copiti nostri. Are mai mult de-a face cu faptul c& suntem coplesiti de nenumaratele presi- uni ale viefii de familie, iar cerinta de a-i baga sau scoate pe copii din pat, din cada sau din magind face si ne fie greu si reflectim o clipa la ceea ce facem. Simpla incercare de a-i determina pe copii si faci ce spunem noi tidied 0 problema: acest lucru poate intra in conflict cu alte planuri, mai mirefe, pe care le avem pentru ei, In aceast dupii-amiaza, grija noastra principal poate fi ca ful nostru si nu mai faci timbaldu in supermar- keet ssi accepte ci nt-i vom cumpéra o cutie imenst gi colorati de bom- boane deghizate in cereale pentru micul dejun. Insi, merité si sipim mai adinc. in atelierele pentru paringi pe care le conduc, imi place si incep cu intrebarea: Care sunt obiectivele pe termen lung pe care le avefi pentru copiii vostri? Ce cuvant sau fraza va vine in minte pentru a descrie cum vi dorii si evolueze? Cum afi vrea sii fe ca adulti?” Acordaji-va un rigaz pentru a rispunde la aceasta intrebare. Cand invit grupurile de parinfi si prezinte cele mai importante Introducere obiective pe termen lung pe care le au pentru copiii lor, aud rispun- suri extrem de asemiinsitoare, oriunde m-as duce. Lista intocmiti de un grup a devenit tipici: acesti parinji au spus ca igi doresc si aiba copii fericiti, echilibrafi, independenti, impliniti, productivi, des- curcirefi, responsabili, sinatosi, amabili, sufletisti, iubitori, curiosi si increzatori, Interesant la enumerarea adjectivelor de mai sus - gi mai ales util in procesul de meditatie asupra acestei intrebari — este faptul c& ne ptovoaca si reflectim daci ceea ce facem este in concordanta cu ceea ce ne dorim cu adevarat. Are comportamentul meu zilnic me- nirea si-i ajute pe copiii mei si evolueze asa cum mi-ag dori? Oare ceea ce tocmai i-am spus la supermarket il va ajuta catusi de putin si devind un om fericit, echilibrat, independent, implinit $1 aga mai departe, sau este posibil ca modul in care tind si gestionez astfel de sittatii si faci acele obiective mai putin realizabile? Daca lucrurile stau aga, ce ar trebui si fac? ‘Dac va este prea dificil si va imaginafi cum vor fi copii pes- te ani, gandifi-va la ce conteazi pentru voi acum, Imaginafi-va ci. suntefi la o petrecere aniversard sau pe holul gcolii copilului vostru. Dupa colt, sunt alti doi parinti care nu stiu c sunteti acolo. fi auziti vorbind despre... odrasla voastri, Ce v-ar face cea mai mare plicere si auzifi, din multitudinea de lucruri pe care le pot spune?! Din now, acordafi-va timp pentru a va gindi la un cuvant sau o fraza care v-ar incanta, Presupunerea si speran{a mea sunt ci nu va ganditi la: ,Co- pilul asta face tot ce i se spune si nici nu cracneste’. Agadar, intr barea esenfialé este daci nu cumva ne comportim uneori ca si cum taman acest lucru este cel mai important pentru noi. ‘Acum aproape 25 de ani, psihologul social Elizabeth Cagan a evaluat un maldr de cirfi contemporane de crestere a copiilor si a concluzionat ci ele reflect in mare parte ,o acceptare deplina a prerogativelor parentale’, cu minima ,aplecare asupra nevoilor, sen- timentelor gi dezvoltirii copilulu‘”, Ipoteza dominanta, a adaugat ea, pirea sf fie aceea ci dorintele parintilor ,sunt in mod automat le~ gitime” §i, astfel, singura problema ce mai rimanea de discutat era cum anume si-i determiniim pe copii si faci ce li se cere? Din picate, nu s-au schimbat prea multe de atunci. In Statele Unite ale Americii se public’ anual? mai bine de o suta de carti de parenting, pe ling’ nenumératele articole din reviste pentru pirinti, iar majoritatea sunt pline de sfaturi referitoare la cum si-i facem pe copii si se supuna asteptirilor noastre, cum si-i facem si se poartefrumos, cum si-i dresim, ca si cum ar fi animale de companie. Multe dintre aceste ghiduri pentru parinfi vorbesc cu infocare despre ne- voia de a tine piept copiilor si de a ne afirma puterea, unele chiar asigurindu-ne, fird urma de indoiali, ca o astfel de atitudine este sutd la sutd justficata. Aceasta viziune se reflectd pind si in titlurile unor carfi publicate recent: Nu vd fie teamd sd disciplinafi; Pari tele la putere; Pétrintele la pupitrul de comand; Luai frdiele in pro- prile mdini; Preluafi controlul; Cum sa-fi disciplinezi prescolarul si sd fii mandru de asta; Fiindcd asa spune mamil; Parintele face legea; Parenting fara vinovaie; Raspunstd este .Nu” si aga mai departe. Unii dintre acesti autori se erijeazd in aparitori ai unor valori si metode de moda veche (,Va fi vai de fundul tau cand s-o intoarce taicd-tau acasdl”); in timp ce altii susjin tehnici mai noi (,Bravo! Ai facut pipi la olita, dulceata! Acum primesti abfibildul,”). Dar nici unul dintre ei nu ne indeamna si ne gindim daci ceea ce le cerem copiilor este infelept sau in beneficiul lor. Mai mult, asa cum probabil ati observat, multe dintre aceste cirti oferd sugestii care se dovedesc a fi nu din cale-afara de utile, desi sunt urmate uneori de dialoguri parinte~copil hilar de nerealiste, menite si ne arate cat de bine functioneazi.' Dar daca poate fi enervant si citesti despre tehnici care se dovedesc ineficiente, mult mai periculos este faptul cé autorii nici macar nu isi pun intrebarea ,Ce infelegem prin eficient?”. Cand nu ne analizim serios obiectivele, rimanem prada unor practici care au drept unic scop s4 ti determine pe copii si faci ce lise spune. Acest lucru inseamna si ne concentrim numai pe ce este cel mai convenabil pentru noi, si nu pe ce au ei nevoie, Un alt aspect legat de ghidurile pentru paring: multe dintre aces- tea oferd sfaturi bazate in exclusivitate pe ce se intampla si gandeasca autorul, insofite de relatari atent alese pentru a-si sustine punctul de vedere. Rareori se menfioneaza ce spun cercetirile despre respectiva idee, Intr-adevar, este posibil s parcurgi intreaga secfiune de cérti pentru parinfi din orice librarie, titlu dupé titlu, fiird si ai habar ca existé numeroase cercetiri stiinfifice intreprinse asupra diferitelor abordari ale cresterii copilului. Imi dau seama cd unii dintre voi sunt sceptici atunci cand citesc: »studiile arata” ci un Iucru sau altul este adevarat, si pe buna drep- tate. In primul rand, pentru ci cei care iti aruncé in fayd aceste cuvinte adesea nu spun nici la ce studii se referi, darimite cum au fost conduse sau cat de edificatoare sunt rezultatele. $i mai este $i acea intrebare cicélitoare... Daca un cercetitor ar pretinde ci a Introducere demonstrat c& a intreprinde actiumea X cu copiii este mai eficient decat a intreprinde acfiunea Y, am dori si-l intrebim imediat: ,Ce anume injelegeti prin eficient? Sugerati c8, din punct de vedere psi- hologic, copiii vor fi mai avantajafi ca urmare a acfiunii X? Vor de- yeni mai preocupati de impactul actiunilor lor asupra altor oameni? Sau X fi va face doar si se supuni orbeste?” Anumifi experfi, precum si anumifi parinfi par si fie interesati doar de ultima intrebare de mai sus. Ei consideri strategie de succes orice fi determina pe copii si urmeze instructiunile primite, Punctul de interes, cu alte cuvinte, este limitat la cum se comport copii, indiferent de ce simt ei in legiturd cu supunerea sau de cum privesc persoana care a reusit si-i constring’. Este o modalitate foarte in- dojelnica de a misura valoarea interventiilor parentale, Dovezile arati ci gi tehnicile de disciplinare care par ,s8 funcioneze” se dovedesc a avea mai pufin succes atunci cand sunt evaluate dupa criterii mai importante. Angajamentul copilului fat de un anumit comportament este superficial, drept care comportamentul nu are viaya lung’.$ Dar nu acesta este finalul povestii, Problema nu este doar cd ratim foarte mult evaluandu-ne strategiile in functie de gradul de supunere al copilului, ci cd supunerea in sine nu este intotdeauna de dorit. Exista si nofiunea de ,prea cuminte’. De exemplu, un studiu a urméarit un numér de copii mici din Washington D.C. pana la varsta de cinci ani, iar una dintre concluzii a fost aceea ci ,supunerea frecventa este uneori asociaté cu neadaptarea’. In consecinta, un anumit grad de rezistenfé la autoritatea parentala” poate fi ,un semn bun’. Alft doi psihologi au descris in Journal of Abnormal Child Psy- chology (,Lnsemanari despre psihologia anormal a copilului”) un fenomen ingrijorator pe care I-au numit ,supunere compulsiva’, in care frica celor mici fafi de p&rinti ii determina s& facd orice li se spune, imediat si fara si se gindeasci. Nu putini au fost terapeutii care au vorbit despre consecinfele emofionale ale nevoii exagerate de a face pe plac adulfilor $i a li se supune. Ei evidentiaz faptul ci acesti copii uimitor de cuminti fac ce le spun parintii si devin ceca ce doresc parin{ii, insa preyul este adesea faptul ci se pierd pe sine’ Putem spune ci disciplina nu-i ajuti intotdeauna pe copii si devin auto-disciplinati. Dar chiar gi acest al doilea obiectiv nu este ceea ce se sper a fi, Nu este neaparat mai bine si-i determinm pe copii sa ne interiorizeze dorintele gi valorile, astfel incit si faci ce vrem, chiar si atunci cdnd nu suntem in preajma, Incercarea de acultiva acest tip de interiorizare sau auto-disciplinarea poate fi tra- dusi drept o tentativa dea ghida comportamentul copiilor prin tele- comandi. Este doar o versiune mai puternici a supunerii. In fond sila urma urmei, este o mare diferenfa intre un copil care face ceva deoarece crede ca este un lucru benefic si altul care se comport identic, manat ins de constringere. Grija ca micufi si interiorizeze valorile noastre nu este sinonima cu a-i ajuta sd aiba propriile valori” Sise situeaza la extrema cealalti fafé de scopul de a avea copii care si gindeasci independent, Sunt convins ci cei mai multi dintre noi igi doresc cu adevarat si aiba copii care si gandeasci pentru sine, fermi si curajosi din punct de vedere moral... cind sunt in compania prietenilor. Sperim s8 {ind piept batausilor si sa reziste presiunii anturajului, mai ales cdnd este vorba despre sex si droguri. Dar daca ni se pare atat de important ca ei si nut devind ,victime ale ideilor altora’, trebuie si-i educim »si puna la indoiala toate ideile, inclusiv pe ale noastre"* Cu alte cuvinte, cind punem mare pref pe supunere acasi, putem sfargi prin a avea copii care se supun gi celor din afara casei. Autoarea Barbara Coloroso relateazi ci i-a auzit adesea pe parinfii unor adolesceni plingandu-se: ,,A fost un copil asa de bun, de cuminte, de manierat. Se imbrica frumos... $i uite cum a ajuns!” La acestea, raspunsul ei este urmitorul: »C&ta fost mic, s-a imbriicat cum i-afi spus si se imbrace, s-a pur- tat cum i-afi spus si se poarte sia vorbit cum i-afi cerut si vorbeasci. A ascultat de cineva care ti spunea ce si faci... El nu s-a schimbat. Inca asculta de cineva care fi spune ce sa faci. Problema este ci nu ‘mai sunteti dumneavoastri acea persoani, ci prietenii lui’ Cu cat meditim mai mult asupra obiectivelor pe termen lung pe care le avem pentru copiii nostri, cu atat mai complicate devin lucru- rile. Oricescop se poate dovedi inderirabil daca il privim izolat. Pujine calitafi sunt atat de importante, incat sa fim dispugi si sacrificim orice altceva pentru ele, Poate mai infelept ar fi si-i ajutim pe copii si realizeze un echilibru intre perechile opuse de calitati, astfel incat si devina autonomi, dar gi iubitori; increzitori, dar si dispusi si-si accepte limitele. In aceeagi not, unii parinfi ar putea insista cA cel mai important lucru pentru ei este sé-gi ajute copii sa isi stabileasc& si si-gi implineasca propriile lor obiective, Daci asta este ceea ce ne -10- Introducere dorim, atunci trebuie si fim pregatifi si pentru posibilitatea ca ei si facd alegeri sau si adopte valori care diferd de ale noastre. Cand ne gindim la obiectivele noastre pe termen lung, este posibil ca acest proces s& ne poarte in nenumirate directii, ins& ce vreau eu si subliniez este faptul ci trebuie si chibzuim mult asupra lor. Ele trebuie si reprezinte piatra noastra de temelie, miacar pentru a nu ne permite si ne lisim inghitifi de nisipurile miscitoare ale viefii de 2i cu zi si de constanta tentatie de a face orice ca si objinem supunere. Ca pirinte a doi copii, sunt fa- miliarizat cu frustratile si provocarile acestei »meserii”, Sunt mo- mente cand cele mai bune strategii ale mele nu duc nicaieri, cand sunt la capatul ribdarii, cand vreau ca fiul gi fiica mea sa faca ce le spun, Mi-e greu si mai gandesc in perspectiva, atunci cind unul dintre copiii mei url intr-un restaurant, Sincer si fiu, uneori este greu si si ne reamintim ce fel de oameni vrem noi sa fim, cand avem 0 2i haoticd sau ne simfim stipanifi de impulsuri mai putin nobile. Este greu, dar totusi merita! Unii parinji justificd ceea ce fac calificdnd obiective importante ~ precum acela dea fi sau a-ti creste copilul sa fe un om bun ~ drept »idealiste”. Dar acest lucru inseamna tocmai c& avem idealuri, fara de care nu valoram cine tie ce, Nu inseamna ca nu suntem persoane practice. Intr-adevar, exist motive practice si morale deopotriva ca sine concentrim mai mult asupra obiectivelor pe termen lung decat asupra obedientel, si ne gandim mai degraba la nevoile copiilor nostri decat la pretentiile noastre, si si hrdm in considerare mai de- ‘graba copilul ca intreg, nu doar comportamentul lui. in aceasta carte voi explica de ce este de preferat si trecem de la strategiile uzuale de a le face anumite lucruri copiilor la strategii in care s& putem face lucruri impreund cu ei, Este adevarat ci nenumérate persoane, atat adulfi, cat si copii, sunt supuse tacticilor coercitive. Dar nu este suficient si ridicim din umeri si si spunem: ‘Pai asta-i lumea in care traim’, cind avem dovezi clare ca este cit se poate de nociv si folosim pedepsele sau recompensele pentru a-i determina pe oameni si se conformeze. Intrebarea esentiala este: Ce fel de persoane ne dorim si fie copiii nostri? Vrem sa fie genul de ‘cameni care accept lucrurile asa cum sunt, sau genul de oameni care incearca si le imbunatateasci Asta este cu adevirat o chestiune subversiva! Submineaza sfatu- tile conventionale pe care le primim in legatura cu cresterea copiilor si pune sub semnul intrebarii nazuina limitata de a-i determina pe atecopii si joace dup’ cum cantim noi, Unora dintre noi este posibil si ne ridice intrebari cu privire la multe dintre strategiile pe care Je-am aplicat pana in prezent - si poate cu privire la strategiile folo- site asupra noastra in copilixie, Subiectul acestei car{i nu este numai disciplina, ci gi, in sens mai Jarg, modul cum ne comportiim cu copiii nostri, cum Si percepem gi ce simtim pentru ei, Scopul ei este acela de a va ajuta si va recipitati intuitiile voastre de mare valoare si de a sublinia ceea ce conteaza cu adevarat, dupa ce pijamalele sunt imbricate, temele sunt ficute, iar certurile dintre frafi s-au potolit. Va invit si vi reconsiderafi convin- gerile legate de relajia parinte-copil. Si cel mai important: cartea va ofer alternative practice la tacti- cile pe care suntem uneori tentafi si le folosim ca si-i determinim pe copii si se comporte frumos sau si-i impingem spre succes. Cred cAaceste alternative au sanse reale si-i ajute pe copiii nostri si devin cameni ,bun’’, in adevaratul sens al cuvantului, Capitolul 7 PARENTING CONDITIONAT Uneori, am gisit consolare in idea ci, in ciuda tuturor grese- lilor pe care le-am facut (si pe care voi continua sa le fac) ca pirinte, copii mei se vor dezvolta bine pentru simplul motiv c& ii iubesc cu adevarat, In fond, iubirea vindeca toate rinile. Nu avem nevoie decat de iubire. Iubirea inseamni ci nu trebuie si-ti ceri scuize ci fi-ai pier- dut cumpitul in bucititie, azi-dimineats. Acest gind care ma linisteste se sprijind pe ideea c& exist un lu- cru numit Iubire Parinteasca, o substantia unicd pe care o poti oferi copiilor in cantiti,i mai mici sau mai mari. (Bineinfeles, in cantititi mai mari este mai bine.) Dar daca aceasta supozitie se dovedeste a fi fatal de simplisté? Daca exista moduri diferite de a iubi tn copil, si nu toate la fel de dezirabile? Psihanalistul Alice Miller a observat la un moment dat ca este posibil si iubesti un copil ,cu inflacirare, dar nu in modal in care are el nevoie si fie iubit’: Daca are dreptate, intrebarea esentiald nu este daca ~ nici macar cat ~ ne iubim copii, Conteazi la fel de mult cum ii iubim. ‘Odata ce infelegem acest aspect, putem si intocmim destul de re- pede o lista lungé cu diferite tipuri de iubire parinteasca gi cu sugestii referitoare la care este mai bun. Aceast carte analizeaza o astfel de distincfie~ si anume aceea intre a-i iubi pe copii pentru ceea ce fac gi acl iubi pentru ceea ce sunt, Primul tip de iubire este conditionata, gi anume copiii trebuie si o cistige comportindu-se aga cum credem noi de cuviin{& sau ridicdndu-se la inaljimea standardelor noastre. Al doilea tip de iubire este necondifionata: nu depinde de comporta- mentul copiilor, de succesul lor, de cit de cuviinciosi sunt sau orice altceva. ‘Ag dori sé susfin ideea de parenting neconditionat atit pe baza unei judecifi de valoare, cat si pe baza unei preziceri. Judecata de valoare este foarte simpli: copiii nu ar trebui si fie nevoifi si ne cistige aprobarea. Noi, pirinfi, ar trebui sii iubim ,pentru niciun motiv anume’, aga cum zice prietena mea, Deborah. Mai mult, nu conteazi doar ca noi si credem ci ii iubim neconditionat, ci gi ca et se simta iubiti in acest fel. “13-Cat despre prezicere, aceasta este ci iubirea necondifionata va avea un efect pozitiv. Nu numai ci este atitudinea corecti, moral vorbind, este gi atitudinea inteligent, Copiii au nevoie si fie iubiti asa cum sunt, pentru ceea ce sunt. Cand se intamplé asta, ei se accept pe ei ingisi drept oameni buni, chiar si in momentele cind o dau in bara, lar cand aceasta nevoie de bazi este impliniti, ei sunt mai liberi 8 accepte (i sa ajute) alfi oameni, Pe scurt, iubirea neconditionata este ceea ce ati nevoie copii pentru a se dezvolta armonios. Cu toate acestea, noi, parintii, suntem adesea tentati de a ne conditiona aprobarea, Suntem tentati si facem acest lucru nu doar din cauzaa cea ce am fost inviafi si credem, ci si din cauza modului in care am fost noi crescufi. Putem spune ca suntem conditionati si conditionam, Radacinile acestei atitudini sunt infipte adanc in solul constiintei americane. De fapt, acceptarea neconditionata pare ci este rara gi ca ideal. O cautare pe internet a cuvantului ,necondifio- nat” are ca rezultat in mare parte discutii legate de religie si de ani- male de companie. Se pare ci este dificil pentru multi oameni s4 igi imagineze cd iubirea dintre oameni poate fi fir condifion’ Cand ne referim Ia copii, unele dintre aceste condifionari sunt legate de cuminfenie, iar altele, de realizari, Acest capitol si ur- mitoarele trei vor explora aspectele comportamentale $i, mai ales, modul in care multe strategii de disciplinare cunoscute ii fac pe copii si simta ci sunt acceptati doar atunci cand fac ceea ce le cerem noi. Capitolul 5 va discuta modul in care unii copii trag concluzia ci iubi- rea parinteasca depinde de realizarile lor ~ sportive sau gcolare, de exemplu, In cea de-a doua parte a carfii, vi voi oferi sugestii concrete pen- tru a depasi aceasti abordare si a arta copiilor o iubire mai apro- piatd de ceea ce au nevoie. Dar, mai intai, as dori si analizez, ideea ‘mai generali de educatie conditionata: care sunt premisele de la care porneste (si care 0 diferenjiazd de educatia neconditionata) si care sunt de fapt efectele pe care le are asupra copiilor. Doua modal le a creste copili: premise de baz Fiica mea, Abigail, a strabatut o perioada grea la céteva luni dup’ implinirea varstei de patru ani, care poate avea legitur’ cu aparitia unui rival, A inceput si nu mai rispunda pozitiv la rugimingile noastre, si se risteasca gi si bat din picior. Ritualurile si tranzitiile a4. Capitolul 1 obignuite deveneau rapid o inclestare de forte. Imi aduc aminte ca, fntt-o sear’, a promis c& intra si faci baie imediat dupa cina. Nua Ricut-o, iar cind i-am reamintit de promisiunea ei, a inceput si fipe indeajuns de tare ct si-si trezeasca fritiorul. Cand i-am cerut si vorbeasca mai incet, a tipat din nou. Tat, asadar, intrebarea: Odata lucrurile revenite la calm, trebuia ca sofia si cu mine s& continuim cu rutina obignuitd seara de sear de ao fine in brafe si a-i citi o poveste? Parentingul bazat pe iubire condifionat spune cd nu: nu am face decat si-i rasplatim compor- tamentul inacceptabil, daci am continua si desfigurim activitajile plicute obignuite. Acele activitati ar trebui suspendate, iar ea ar tre- bui instiinjata, cu blandete dar ferm, de ce am impus aceast ,con- secin{a’ ‘Aceastii linie de conduita ne este foarte cunoscuta si o gasim re- comandati de foarte multe carji pentru pirinfi. Mai mult, trebuie si recunosc ci ar fi fost tare satisficitor pentru mine, Ja un anumit nivel, si dau militaria jos din pod, deoarece cram serios deranjat de atitudinea sfiditoare a lui Abigail. M-ar fi ficut sa simt c& eu, ca pirinte, puneam piciorul in prag, anuntand-o ci nu are voie si se comporte astfel. Ag fi revenit eu [a pupitrul de comanda. Abordarea necondifionata, pe de alta parte, spune ci este mai bine si rezistim acestei tentafii, si o lum in brafe gi si citim po- vestea, ca de obicei. Dar acest lucru nu inseamné sa ignor’im ce s-a intamplat. ,,Parenting neconditionat” nu este un termen simandicos, sinonim cu a-i lisa pe copii si faci ce vor ei. Este foarte important (odatd ce furtuna a trecut) si invafim si sa reflectm impreuna la cele intimplate ~ cea ce am $i ficut cu fiica noastra dupa ce i-am citit 0 poveste. Orice lectie am fi vrut si-i transmitem, probabilitatea [Link] si o invefe era mult mai mare daca stia cd iubirea noastra pen- tru ea nu s-a diminuat din cauza purtarii ei, Fie ci am reflectat sau nu la aceste dou’ abordari ale educatiei, fiecare dintre ele se bazeaza pe un set distinct de convingeri despre psihologie, despre copii si chiar despre natura umani, Abordarea condifionata este strans legati de curentul din psihologie ce poar- t& numele de behaviorism, cel mai adesea asociat cu B.E. Skinner. Caracteristica sa de baz este, aga cum indica si denumirea, axarea exclusivd pe comportament (behavior, in limba engleza - [Link].). Aceasti abordare considera ci tot ce conteazi la fiinta umani este cea ce vezi si poi masura. Nu poi vedea o dorinta, 0 fried, aga ci mai bine te concentrezi pe ceea ce fac oamenii. -15-‘Mai mult, se considera c& toate comportamentele incep si ince- teazi, se dezvoltd sau se diminueazd daci sunt sau mu ,consolidate’: Behavioristii pornesc de la premisa ci tot ceea ce facem poate fi ex- plicat prin prisma obtinerii unei anumite recompense fie una oferita in mod intenfionat, fie una care vine in mod natural. Dac un copil este afectuos cu parinfii sau isi imparte desertul cu un prieten, se spune ci acest lucru se datoreaza doar faptului cd in trecut actiunea aavut ca rezultat o consecinta placuta. Pe scurt: elementele externe, precum recompensele (sau pe- depsele) pentru ce am ficut, determin’ modul cum ne comportim, iar modul cum ne comportim reprezinta ceea ce suntem. Chiar si persoane care nu au citit niciodata cartile lui Skinner par si fi accep- tat aceste premise. Cand parintii si dascilii discuté neincetat despre ,comportamentul” unui copil, acfioneazi ca si cum nimic nu mai conteaza in afara lucrurilor care se vid. Nu mai conteaz cine sunt copiii, ce gindesc, ce simt, ce nevoi au, Nu se mai gindeste nimeni Ja motive sau valori: ideea este s& se schimbe cumwva cea ce fac. Prin urmare, o invitafie de a va baza in exclusivitate pe tehnici de disciplinare al ciror unic scop este si-i facd pe copii sa se poarte ~ sau si inceteze si se mai poarte ~ intr-un anumit fel. Tati un exemplu banal, tipic si mai explicit al abordarii behavio- riste: poate ci afi intalnit parinfi care ti forfeazi pe copii si-si ceard scuze dupa ce au ficut un lucru care a ranit pe cineva, (,Cere-ti ier- tare!") Ce se intampla aici? Parinii cred oare 8, daca ii fac pe copii si rosteasc aceste cuvinte, ca prin farmec, vor gi simfi parerea de ru, in ciuda tuturor dovezilor care arati contrariul? Sau, mai gresit, are nici nu le past dacé respectivul copil regreta ce a cut, pentru cA oricum sinceritatea n-are nicio valoare si tot ce conteazi este rostirea cuvintelor potrivite? Scuzele obligatorii ii invagi pe copii si spuné lucruri pe care nu le simt, agadar, si mint. Dar aici nu avem doar o practica parental izolata care ar tre- bui regandita. Este unul dintre multele exemple posibile ale mo- dului in care gindirea skinneriani - comportamentul este tot ceea ce conteazi ~ ne-a ingustat infelegerea copiilor si ne-a per- vertit modul in care ne raportim la ei. Intalnim aceast abordare si in cadrul programelor care au menirea sé-i instruiasci pe copii siise culce singuri sau s& foloseascé olija. Din perspectiva acestor programe, este irelevanta cauza pentru care copilul plinge in in- tuneric. Ar putea fi vorba despre groazA, plictiseald, singuritate, foame sau altceya, in mod similar, nu conteazi ce motiv are un -16- Capitolul 1 copil mic cand refuzit si faci pipi la toaleta cand fi cer parintii ‘Expertii care ofera refete pas cu pas pentru ,a-i invafa” pe copii si doarma singuri in camera lor sau care ne indeamni si le oferim stelufe aurii, bomboane M&M sau laude cand fac pipi la toaleta nu sunt preocupafi de gandurile, sentimentele si intentiile care genereazi un comportament, ci doar de comportamentul in sine. (Desi nu am efectuat un studiu suficient de riguros in privinta aceasta, intuiesc urmatoarea regula: valoarea unei carfi de paren- ting este invers proportional cu frecventa cuvantului ,,compor- tament”.) Dar sa ne intoarcem la Abigail. Educatia parental conditionata considera ci, daci-i citim din carte, exprimandu-ne astfel iubirea permanent pe care o simfim fata de ea, nu reusim decat si o in- curajim s& faci o noua criza, In acest mod, ea isi va insusi ideea cA este normal si-l trezeasca pe bebelus si si refuze sa faci baie, pentru cava interpreta afectiunea noastra drept o consolidare a comporta- mentului ei. Educatia bazat& pe iubire neconditionata priveste aceasta situ- afie si persoanele implicate foarte diferit. In primul rand, ne cere si constientizim ci motivele comportamentului lui Abigail sunt mai mult ,in interiorul ei” decat ,in exterior”. Actiunile ei nu pot fi ex- plicate neapirat in mod mecanic, uitindu-ne doar la fortele externe, precum reactiile pozitive la comportamentele ei anterioare. Poate ci este coplesiti de temeri pe care nu le poate numi sau de o frustrare pe cate nu stie si o exprime, In parentingul neconditionat, considerim ci un comportament este doar expresia externé a sentimentelor, gandurilor, nevoilor siin- tentiilor. Pe scurt, conteazil si copilul din spatele unui comportament, nu numai comportamentul. Copiii nu sunt animale de companie ce trebuie dresate, nici computere, programate s réspunda in mod pre- dictibil la un anumit input. Ei se,comporté tntr-un anumit fel, si nu in altul, din diverse motive, unele dintre ele dificil de identificat. Insi nu putem, pur gi simplu, si ignorim acele motive gi si reaction’im rnumai la rezultatul lor (si anume la comportament). Intr-adeva, fie- care dintre acele motive necesit’ probabil o alta atitudine din partea noastri. Daci, de exemplu, se dovedeste c& Abigail a fost de fapt re~ calcitranta deoarece era ingrijorati de implicafiile pe care le poate avea atentia att de mare pe care noi i-o acordam fratelui ei mai mic, atunci va trebui si gestiondm acest aspect, nu doar si smulgem din exprimi frica, warePe Kinga eforturile noastre de a injelege si a gestiona motivele specifice ale unei actiuni specifice, exist un imperativ mai important ca orice: ea are nevoie sa stie ca noi o iubim, indiferent ce se intim- pla, De fapt, este cu att mai important ca focmai in seara aceasta si © finem in brafe, determinind-o si vada din acfiunile noastre faptul ci dragostea pe care i-o purtim este de netagiduit. Acest lucru o va ajuta sa treacd cu bine prin aceasta perioada dificil. In orice caz, este foarte putin probabil ca impunerea unei pedepse si fie constructiva, Asta ar genera mai mult ca sigur o noua crizi de plans. $i chiar daci ar avea succes in a o reduce temporar la tacere ~ sau in a-i indbusi pornirea de a exprima ceea ce simte maine-seard, temandu-se si nu ne indepartim de ea -, impactul nu are cum si fie pozitiv. Un lucru adevarat, in primul rand, pentru ci nu se refer’ la ceca ce se petrece in mintea ei, siin al doilea rand, pentru ci ceea ce noi am percepe drept o lecfie, ea ar resimfi drept o privare de iubire. In sens larg, acest lucru o va face si mai nefericit3, simfindu-se probabil singura si lipsita de sprijin. In sens specific, 0 va invita cd este iubita - si demna de iubire — numai atunci cind se comporté cum ne dorim noi. Rezultatele cercetirilor pe care le voi trece ime- iat in revista sustin cu tirie cd lucrurile nu vor face decat si se in- riutijeasca, Pe mésurd ce am reflectat la aceste chestiuni de-a lungul anilor, am ajuns sa cred c& parentingul conditionat nu poate fi explicat pe deplin de behaviorism. Mai este ceva acolo, Inca o data, imaginafi-va situafia: o fetif’ urlé, in mod evident supiraté, iar cind se linisteste, taticul ei se agazd in pat langa ea si-i citeste povestea cu cele doud broscufe. Susfindtorul abordirii condifionate exclama: ,Nu, nu, nu! Nu faci decat sé fi intaresti comportamentul nedorit. O inveti ci este {in regula si fie obraznici, ‘Aceasti interpretare nu reflect doar presupunerea legata de ce invafa copiii intr-o situafie data sau de cium invafa. Reflect o per- spectiva sumbri asupra copiilor si, prin extensie, asupra intregii umanititi, Porneste de la ipoteza ci, daci li se permite citusi de ufin, copiti profita de noi. Di-le un deget, si-ti iau toati mana! Ei Vor trage cele mai proaste invatiminte dintr-o situafie ambigua (nu »Sunt iubit oricum!”, ci ,Super! E in reguli sa fac prostiil"), Accepta~ rea fir condifionare va fi interpretati drept o permisiune de a se purta egoist, lacom, capricios sau nepasator. Cel putin partial, asadar, parentingul conditionat se bazeaza pe concepfia cinicd la maximum Capitotul 1 cAacceptarea copiilor aga cum sunt le da unda verde si fie rai, pentru ci in fond si la urma urmei, chiar aga si sunt.’ La polul opus, in parentingul necondifionat, pornim de la con- stientizarea faptului ca scopul lui Abigail nu este si ma faci nefericit. Ea nu este o fiinfd afurisiti. Ea imi transmite, in singurul mod pe care il cu- noaste, ci ceva este in neregulé. Poate fi ceva ce tocmai s-a intamplat sau poate fi vorba despre probleme pe care le poarti in suflet de ceva vreme. ‘Aceasté abordare le oferd copiilor un vot de incredere gi infirma presu- punerea ci ei vor trage invataminte gresite din iubirea noastra sau ci se vor comporia intotdeauna urat, dacd vor crede cé pot scipa nepedepsiti. ‘Aceastii perspectiva nu este romantica sau nerealist, si nici o negare a faptului ca intr-adevar copiii (ca si adultii, de altfel) fac uneori chestii urate. Copii au nevoie si fie ghidati si ajutati, de acord, insi nu sunt mici monstri care trebuie imblinzifi sau strunifi, Ei au capacitatea de a fi plini de compasiune sau agresivi,altruisti sau egoisti, cooperanti sau competitivi. Depinde foarte mult de modul cum sunt crescuti~ printre altele, si de faptul de a se simti iubifi necondifionat. far cind un copil mic face o crizi de furie sau refuza si intre in cada aga cum a promis, acest lucru poate fi infeles si prin prisma varstei pe care o are ~ sianume, a incapacitiii de a infelege sursa nemulfumiri sale, de a-si exprima sen- timentele intr-un mod mai acceptabil, de a-si aduce aminte s se find de promisiune. In esenta, asadar, alegerea intre parenting conditionat si parenting neconditionat reprezinti de fapt o alegere intre dou’ moduri radical diferite de a vedea natura umana. . Dar mai exist un set de supozitii care ar trebui dezvaluite. In societatea noastra, suntem invafati ci lucrurile bune trebuie intot- deauna cistigate, si niciodata diruite. Intr-adevar, mulfi se infurie la gandul incalcarii acestei reguli. Observaji, de exemplu, ostilitatea manifestata de multe persoane fata de ajutorul social gi fata de cei care beneficiaza de acesta. Sau, in companii, folosirea la scar largiia schemei de plati in raport cu performanfa. Sau la numérul de profe~ sori care definesc orice este plicut (precum recreafia) drept un ris- faf, un fel de rasplata pentru ci te-ai ridicat la nivelul asteptarilor. In ultima instanfé, parentingul condifionat reflect tendinja de a vedea aproape orice interactiune umand, chiar si intre membrii unei familii, drept 0 tranzacfie economic’. Legile piefei ~ cerere gi oferta, dupa fapta si rasplata ~ au fost ridicate la rangul de principii universale si absolute, ca i cum totul din viala noastra, inclusiv ce facem cu copiii nostri, este similar cu achizifionarea unei masini sau inchirierea unui apartament. -18-Un autor de carti pentru copii ~ nu intamplator un sustinator al be- haviorismului zice in felul urmitor: Daca doresc sa imi scot copilul la plimbare sau chiar daca doresc si il imbratigez sau si il sirut, trebuie in. primul rand si ma asigur cd merita’? Inainte si concluzionafi ci aceasta perspectiva apartine unui extremist, gandiji-vi ci eminentul psiholog Diana Baumrinda ficut o remarci similara contrara educatiei parentale necondifionate, declarand ca ,regula reciprocitatii a platii in functie de valoarea primitd, este o regula a viepii care ni se aplic tuturor"? Chiar si multi autori si terapeufi care nu se refer in mod explicit Ja aceasta problema tind si se bazeze tot pe un soi de model econo- mic, Daci citim printre randuri, sfaturile lor par si-si aiba rédacina in convingerea ca, atunci cénd copii nu se comport cum ne dorim, tre- buie si-i privam de lucrurile la care fin. in fond, nimeni nu ar trebui si primeasca ceva pe nimic. Nici micar fericirea. Sau iubirea. De cite ori nu ati auzit spunandu-se ~ apasat, in mod sfidator ~ ci un lucru sau altul este ,un privilegiu, nu un drept”? Uneori, visez si fac un studiu pentru a determina ce insugiri de personalitate gi- sim in general la persoanele care sustin acest punct de vedere. Ima- ginafi-va un om care insist ca orice lucru, de la inghejata la atentia acordaté, ar trebui conditionat de modul in care se comport copiti si care spune cA aceste lucruri nu ar trebui si fie niciodatd oferite pur sisimplu. Va putefi imagina aceasta persoand? Ce expresie vedefi pe chipul ei? li place cu adevarat si se afle in preajma copiilor? V-ati dori si o aveti ca prieten? De asemenea, cind aud replica ,privilegiu, nu drept’, ma intreb intotdeauna oare ce injelege respectiva persoana prin drept. Exist vreun lucru la care oamenii au dreptul, pur si simplu? Nu existi relafii pe care am vrea si le scutim de legile economice? Este adevarat cf adultii se asteapta sa fie remunerafi pentru munca lor, dup cum se agteapta sa plateascA pentru méancare gi alte lucruri. Intrebarea este inst daca sau in ce condifii o ,reguld a reciprocititii” similara se aplica relafiilor noastre cu rudele si prietenii, Psihologii sociali au observat ci exist, intr-adevir, persoane cu care avem cea ce se poate numi o relajie de schimb: fac ceva pentru tine, daca gi tu faci ceva pentru mine (sau imi dai ceva). ins’ menfioneaza fara intai ziere c& acest ucru nu este valabil, si nici nu am dori si fie, pentru toate relatiile noastre, unele fiind bazate pe grija fata de cineva, nu pe reciprocitate. Mai mult, un studiu a demonstrat cd persoanele care percep relatia cu partenerul de viata ca pe un schimb, avand grija si primeascé atat cat ofera, tind sa aiba relatii mai putin satisfacitoare+ -20- Capitolul 1 Cand copiii nostri vor creste, li se vor ivi numeroase ocazii si-si ocupe locurile ca agen{i economici, consumatori si muncitori, roluri in care regulile interesului personal si termenii schimbului pot fi es- timate cu precizie. Dar in parenting neconditionat insistim ca fa- milia si fie 0 0a78, un refugiu, departe de astfel de tranzactii. lubirea pirinteascd, mai ales, nu trebuie rasplatité nicicum. Este, pur gi sim- plu, un dar. Tofi copiti au dreptul la ea. ‘Daci aceste lucruri au sens pentru voi si daca gi celelalte premise ale parentingului neconditionat vi par adevarate ~ anume, ci trebuie si privim copilul ca intreg, nu numai prin prisma comportamentu- lui siu, c& nu trebuie s& ne asteptim la ce-i mai rau de la copiii nostri si aga mai departe -, atunci este necesar s& contestim toate tehni- ile de disciplinare conventionale care se bazeazi pe opusul acestor premise. Practicile care definesc parentingul conditionat tind sé fie modalitati prin care impunem copiilor supunerea. Prin contrast, sugestiile oferite in a doua parte a cArtii, care decurg in mod firesc din ideea de parenting neconditionat, sunt vatiafiuni pe tema co- laborarii cu copiii pentru a-i ajuta si devind oameni buni, care si ia deciziile potrivite. Tati cum am putea rezuma diferentele dintre cele dou’ abordai PARENTING Se concentreaza pe con ca intog supra pata sa natu umane eet Perspectiva asupra cor pale care ‘bic prntegt de cdot Stratogit alueraimpreuna" | ,[Link] astare (Gisrea uncr soit) copia” (contra pia recompense $1 pedepse) -2t-Efectele parentingului conditionat Asa cum este posibil ca practicile noasire sii nu se potriveascd cu obiectivele pe termen lung pe care le avem pentru copii nostri (ase vedea Introducerea), tot astfel ar putea exista o neconcordanti intre metodele de parenting conditionat si convingerile noastre de baz. In ambele cazuri, poate fi util si reconsider ceea ce facem cu copii nostri, Insi pledoaria impotriva conditionarii iubirii nu se rezumé la legitura acestui stil de a fi parinte cu valori si premise tulburdtoare pentru mulfi dintre noi, Daci analizim consecinfele pe termen lung asupra copiilor, pledoaria este cu att mai puterni ‘Acum aproape jumitate de secol, psihologul deschizator de dru- muri Carl Rogers a oferit un rispuns la intrebarea ,Ce se intampla cind iubirea parinteasci depinde de ce face copilul?” El a explicat c cei care primesc o astfel de iubire ajung si renege acele parti din ei care nut sunt apreciate. In final, ei se considera demni de iubire nu- ‘mai atunci cand se comport (gindesc sau simt) in anumite moduri. Aceasta este, in fapt, o cale sigur de a ajunge la nevroza ~ sau si mai rau. O publicatie a Departamentului de Sindtate si Educatie din Ir- anda (care a circulat sia fost adoptatd si de alte organizatii din lume) oferi zece exemple pentru a ilustra conceptul de ,abuz emotional” La pozitia doi pe aceasta lista, imediat dupa ,critici frecventd, sar- casm, ostilitate si invinovitiri”, se afla ,,parentingul conditionat, in care grija ardtatd unui copil depinde de comportamentul si actiunile acestuia’® Daca sunt intrebati, majoritatea parintilor iti vor spune ca binefnfeles & igi fubesc copiii necondifionat si ci acest lucru este adevarat, chiar daca folosesc strategii pe care eu (si alti autor) le-am identificat ca fiind problematice. Este posibil ca unii parinfi si susfind cf igi disciplineaza copiii in acest fel tocmai pentru cA fi iubesc, Insi ag dori si revin la 0 observafie pe care am fiicut-o doar in treacit. Mai important decat ce simfin noi pentru copiti nostri este modu in care ei percep aceste senti- ‘mente si modul in care if tratdim, Dascilii ne amintesc cA ceea ce conteaz intr-o sali de clas nu este ceea ce pred profesorul, ci ceea ce invaté levul La fel este si in familie, Ceea ce conteazi este mesajul primit de copii, nu cel pe care credem noi cé il transmitem. Cercetitorii care au incercat si studieze consecintele diferitelor stiluri de disciplina nu au avut o sarcina usoara incercind si-si dea seama cum si identifice si si misoare ce se intimpli cu adevarat in casele oamenilor. Nu este intotdeauna posibil s8 observi -22- Capitolul 1 nteracjiunile relevante la prima mani (nici macar sii le inregistrezi), asa ci unele experimente au avut loc in laborator, unde unui parinte si unui copil li s-a cerut si faci ceva impreuni. Uneori, parinfii sunt intervievafi sau rugafi s& completeze un chestionar despre stilul lor de abordare a educatiei copilului, In functie de varsta copiilor, este posibil ca ei sa fie intrebati ce fac paringii ~ sau, dacd sunt deja mari, ce obignuiau sa facd parintii. Fiecare dintre aceste tehnici are neajunsurile ei, iar alegerea metodei poate afecta rezultatele studiului, De exemplu, cand parintii si copiii sunt rugafi si descrie separat ce se intimpla, relatrile lor pot fi foarte diferite.’ Foarte interesant este faptul cA, atunci cdnd se poate ajunge la adevar prin mijloace obiective, perceptia pe care 0 au copiii asupra comportamentului parinfilor se potriveste perfect cu relatarea périntilor despre propriul comportament.5 Insi intrebarea cea mai important nu este cine are dreptate, cici, atunci cind sunt implicate sentimentele, de obicei rispunsul nu este de gisit. Ceea ce conteaza de fapt este a cui perspectiva este legata de consecinfele variate avute asupra copiilor. Sa ne gindim la un studiu care a cercetat o versiuine de parenting condifionat. Copiii ai céror pirin{i afirmaserd c& folosesc aceasta abordare nu erau intr-o form’ mai proasti decat copiii ai ciror pirin{i afirmasera ci nu o folo- sesc. Dar cind cercetitorul i-a despirfit pe copii intrebandu-i dack simfeau ci pirinti lor foloseau aceasti tehnic’, diferenta a fost izbi- toare. in general, copiii care afirmasera ca simt afectiune conditio- nat din partea parintilor nu se simjeau la fel de bine precum cei care afirmasera ci nu primesc afectiune condifionati.? Detaliile acestui studiu vor fi discutate mai trziu. Ce vreau eu sa subliniez acum este ci, la nivelul impactului asupra copiilor, ceea ce credem noi c& facem (sau ceea ce jurim ci nu facem) nu conteaza la fel de mult cat con- teaza perceptia lor asupra realititii. In ultinaif cagiva ani, a existat un. val de cercetari asupra parentin- ‘gului conditionat, 5 unul dintre cele mai remarcabile exemple a fost publicat in anul 2004, Informatia pentru acel studiu a fost adunatd dela mai bine de o suti de studenfi, Fiecare a fost intrebat daca iubi- rea oferiti de parintii lui tindea si varieze in functie de vreuna din- tre urmitoarele patru condifii, respectiv daca studentul, in copilar 1) avea rezultate bune la scoala; 2) se antrena din greu la vreun sport; 3) se purta frumos cu ceilalti; 4) igi reprima emotille negative, pre- cum teama. Studentilor li s-au pus gi alte intrebari, printre care: dact se comportau in acele moduri (ii reprimau sentimente, invajau din -23-greu pentru lucrarile de control si aga mai departe) si cum se infele- geau cu paringii Concluzia a fost ci folosirea iubirii conditionate avusese oarece succes in generarea comportamentelor dorite. Copiii care primisera aprobarea parintilor doar daca se comportau intr-un anumit fel erau mai inclinafi si se comporte in acel mod ~ chiar $i in facultate. Ins prejul acestei strategii fusese foarte mare, Pentru inceput, studentii care credeau cé parinti fi iubesc conditionat se simfeau respingi si, rept urmare, erau mai inclinafi si manifeste resentimente si aversi- une fafi de pirinti. Va putefi imagina ci, daci ar fi fost intrebafi, fiecare dintre acei pirinfi ar i declarat: ,Habar n-am de unde i-a venit fiului meu ideea asta! Eu il iubesc orice ar fil” Doar pentru ci cercetatorii s-au gandit -i intervieveze direct pe copii mari de acum, pirinfii au auzit 0 poveste foarte diferitd i tulburdtoare, Multi dintre studenti simfiser’ ca primesc in mod sistematic considerabil mai putina afectiune, ori de cte ori nu-si impresionau sau nu-si ascultau parintii. $i tocmai acesti studenti aveau o relatie tensionata cu parinti lor. Pentru a demonstra ideea pani la capat, cercetatorii au rea- lizat un al doilea studiu, cu peste o suti de mame cu copii adult, $i in cazul acestei generatii s-a dovedit cA iubirea conditionati este dauntoare, Femeile care in copilarie se simtisera iubite doar cand se ridicau la nivelul asteptirilor pirinfilor se simfeau mai putin valo- roase ca adulti. $i, cu toate acestea, de remarcat ci aveau tendinfa st foloseasca aceeasi abordare odatd devenite mame. Mamele isi condifionasera iubirea ,in rela{ia cu proprii copii, in ciuda faptului ci aceast strategie avusese efecte negative asupra lor”” Degi acesta este singurul studiu (din cate stiu eu) care demon- streazi cd parentingul conditionat se transmite din generatie in ge- nerafie, si alfi psihologi au descoperit dovezi similare despre efectele lui. Unele dintre ele sunt discutate in urmitorul capitol, care descrie dou modalitafi specifice prin care este pus in practica parentin- gul conditionat. Chiar si in termeni generali, rezultatele sunt ingri- joratoare. De exemplu, un grup de cercetitori de la Universitatea din Denver a dovedit c& adolescengii care simt ca trebuie si indeplineas- 4 anumite condifii pentru a céstiga aprobarea paringilor pot ajunge siinu se mai placi pe sine. Acest lucru, la randul lui, il poate determi- na pe adolescent si-gi creeze un ,sine fals” ~ cu alte cuvinte, copilul se preface cd este acea persoani pe care pirinfii lui ar iubi-o. Aceasta strategie disperati de castigare a acceptirii este deseori asociati cu -28- Capitotut 1 depresia, cu un sentiment de neputin(a, cu o tendin{a de a pierde legitura cu sinele adevarat. La un moment dat, adolescentii in cauza pot si nici nu mai stie cine sunt in realitate, deoarece au fost nevoiti si depund un efort monumental ca si devin ceea ce nu sunt." De-alungul multor ani, cercetitorii au descoperit urmatorul fapt: Cu cat sprijinul primit de cineva este mai conditionat, cu atat stima desine este mai redusa”. Cand copii primesc afectiune conditionata, ai tind s& se accepte pe sine doar cu anumite conditii. In schimb, copiii care se simt acceptafi neconditionat ~ de printi sau, potrivit altor studii, chiar si de un cadru didactic ~ se simt mai bine in pro- pria piele,”” asa cum a prezis si Carl Rogers. $i astfel ajungem la scopul suprem al acestei cérfi, Ia intrebarea central la care va invit si reflectati. In chestionarele folosite pentru cercetarea parentingului conditionat, unui adolescent sau tanar i se cere, de obicei, si specifice prin indicatorii ,sutd la sut de acord’, de acord’, ,neutru’, ,in dezacord” sau ,suti la suti in dezacord” ce simt fa de afirmatii de tipul: , Mama pistra o legitur’ plina de iubi- re cut ming, chiar si in timpul celor mai dificile conflicte” sau ,Cand tata nu este de acord cu mine, stiu ci totusi ma iubeste’!" Asadar.. Cum y-afi dori si raspunda copiti dumneavoastra la o astfel de in- trebare peste cinci, zece sau cincisprezece ani? Si cum credefi ci vor rispunde?Capitolul 2 DARUIREA $I RETINEREA IUBIRII Cand cercetitorii au inceput sé studieze disciplina in anii 1950- 1960, aveau tendinfa sa clasifice in doua moduri actiunile parinjilor in raport cu copii lor: bazate pe putere sau bazate pe iubire. Disci- plina bazata pe putere includea bataia, tipetele si amenintarrile. Dis- ciplina bazati pe iubire includea cam toate celelalte strategii posible. Cand au fost objinute rezultatele, a devenit foarte rapid evident ca puterea determina rezultate mai slabe decat iubirea. Din pacate, 0 multitudine de strategii foarte diferite au fost in- griimadite in a doua categorie, Printre acestea, argumentele oferite Copiilor, instruirea lor, caldura sufleteasca si infelegerea. Insa alte tehnici erau mult mai putin ,,iubitoare”, De fapt, unele dintre ele se refereau la controlarea copiilor prin iubire ~ fie prin refinerea ei cand cei mici erau rai, fie prin oferirea din plin a atentiei gi afectiunii cind erau cuminfi, Acestea sunt, asadar, cele dou’ fafete ale parentingului condifionat: retragerea iubirii (pedeapsa) si intarirea pozitiva (re- compensa). In acest capitol va invit si explorm cum sunt puse in practici ambele tehnici, efectele lor si cauzele acestor efecte. Mai tar- iu, voi analiza mai in detaliu problematica pedepsei. Pauza de iubire Ca gi alte metode, retragerea iubirii poate fi aplicati in moduri diferite si cu niveluri diferite de intensitate. La o extrema, un parinte se poate retracta foarte subtil, ca reactie la 0 actiune a copilului, de- venind mai rece si mai pujin afectuos, poate chiar fird si-si dea sea- ma. La celalalt capit, un parinte poate anunta cit se poate de direct: ..Nu te mai inbesc cand te comporti asa” sau ,Cnd faci aga ceva, nici nu mai vreau sa te vad", P ‘etrag iubirea refuzand pur si simplu si raspunda copilului, ignorandu-l in mod evident, Poate ci nu o spun cu voce tare, dar mesajul transmis este destul de clar: ,Dacd faci lucruri care nnu-mi sunt pe plac, nu-ji mai acord atentie. Ma prefac cd nici nu esti aici. Daci vrei sa te bag din nou in seami, ai face bine s ma asculfi’ -26- Capitolul 2 Alfi parin{i se indeparteaza fizic de copil. Exista doud moduri in care se intdmpla asta: fie pleaci parintele (uneori lasandu-l pe copil in suspine, strigind panicat: , Mami, intoarce-te! Intoarce-te!”), fie co- pilul este trimis in camera lui sau fn alt loc, izolat de ceilalyi. Aceast tactic ar putea fi numita izolare forfata. Insa aceasta etichet ar face multi parinti sa se simt& prost, aga ca se foloseste un termen mai in. ofensiv, unul care ne da posibilitatea sa ignorim ceea ce se intampli de fapt. Eufemismul preferat, aga cum probabil afi ghicit, este patiza (time-out). in realitate, aceast’ metoda foarte popular’ de disciplinare este 0 versiune a retragerii iubirii, cel pufin atunci cand copiii sunt gonifi impotriva vointei lor. Nu este nimic in neregula cu a-i oferi copilului opfiunea de a merge in camera lui sau in alt loc prietenos cand este farios sau suparat, Daci el alege si petreaca o bucat de timp singur si daci define controlul asupra tuturor variabilelor (cind sa plece, unde, ce si facd, cind si revini), aceasta izolare nu este resimtita drept exilare sau pedeapsi si poate fi deseori utila, Dar nu la asta mi refer eu aici. Eu vorbesc despre tizte-out in sensul in care este folosit acest termen de obicei: 0 sentinta impusa de parinte ~ detentie in izolare. Un indiciu al naturii acestei tehinici este oferit de insisi originea termenului in limba englezd. Time-out reprezintd o prescurtare a ex- presiei time-out from positive reinforcement (pauza de la consolidarea pozitiva). Practica a fost introdusi acum aproape o jumatate de secol ca metoda de dresare a animalelor de laborator. B.F. Skinner si ur- ‘magi lui se chinuiau, de pilda, s8 invefe niste porumbei si ciuguleas- ci anumite butoane, ca rispuns la o lumina intermitent’. Bi jonglau cu diferite orare conform cArora hrana era oferiti ca recompensi cind porumbeii ficeau ce voiau cercetitorii, Uneori, chiar incercau si pedepseasci pasarile prin refuzul hranei si chiar prin stingerea tuturor luminilor, pentru a vedea daca acest lucru atrage dupa sine disparitia comportamentului de acfionare a butoanelor. Acest expe- riment a fost facut si pe alte animale. Ca urmare, un coleg al lui Skinner a publicat in 1958 un articol cu tithul Control of Behavior ir Chimpanzees and Pigeons by Time-out from Positive Reinforcement (Controlul comportamentului cimpanzeilor si porumbeilor prin pauzi de la consolidarea pozitiva’). In numai cAfiva ani, in aceleasi reviste de psihologie experimen- talé, au inceput si apari articole cu titluri precum ,,Durata pauzet disciplinare si suprimarea comportamentelor deviante la copii”. In -27-acest studiu, copiii supusi la time-out erau descrisi drept ,subiecti retarzi institutionalizafi’. Insa, curand, acest tip de interventie a in- ceput si fie prescrisé tuturor, si pana gi specialistii care ar fi fost in- groziti la ideea de a-i trata pe copii ca pe niste animale de laborator Je recomandau cu entuziasm parintilor si-i taxeze pe cei mici cu 0 pauza disciplinar’, atunci cind ficeau vreo nazbatie. La scurt timp, aceasta a devenit ,cea mai recomandat’ procedura de disciplinare din literatura de specialitate’! Prin urmare, vorbim despre o tehnica aparuta din dorinja de a controla comportamentul animalelor. Aceste ultime cuvinte pot si ne trezeasca intrebari suparatoare. Am mai intélnit cuvantul ,com- portament”: Oare ar trebui si ne concentrim doar asupra compor~ famentului? Pauza disciplinari, asemenea tuturor pedepsclor si recompenselor, ramane la suprafata lucrurilor. Are menirea si deter- mine un organism si actioneze sau si inceteze si acfioneze intr-un anumit fe. Cuvantul ,,animal” ne reaminteste de faptul ci behavioristii care au inventat pauza disciplinara credeat ci oamenii nu sunt foarte di- feriti de alte specii. Ca oameni, avem comportamente mai complexe, inclusiv vorbirea, dar se considera c& principiile invifarii sunt cam aceleagi. Aceia dintre noi care nu impartagim aceastd convingere ne vom gandi de doua ori inainte si ne supunem copiii la ceva ce a fost creat pentru dresarea pisirilor sia rozitoarelor. in final, rimanem cu intrebarea care traverseaz toatl aceasta carte: Oare are vreo noimé si ne crestem copiii pe baza unui model de control? Chiar daca istoria si baza teoreticd a pauzei isciplinare nu vi nelinistesc, analizafi din nou termenul initial de pauza de la con- solidarea pozitiva. Parinfii nu se aflé chiar in mijlocul procesului de inminare de abjibilduri sau acadele, atunci cdnd, dintr-odata, se opresc. Prin urmare, care este consolidarea pozitiva suspendata, cand unui copil i se impune o pauza disciplinar’? Uneori, face ceva Aistractiv gi este forjat si se opreasci, Dar nu intotdeauna se intim- pla acest lucru gi, chiar cdnd se intampla, cred ci nu este doar atit. Cand ifi alungi copilul, ceea ce ti refuzi sau ii retragi este prezenfa ta, atenfia ta, fubirea ta. Poate ci nu v-afi gindit niciodata la pauzele disciplinare in acest mod, Intr-adevar, puteti susfine in continuare ci jubirea pe care i-o purtafi copilului nu s-a diminuat din cauza com- portamentului lui neadecvat, ins, aga cum am vazut mai devreme, cea ce conteazai este perspectiva copilului. -28- Capitotul 2 Consecintele retragerii iubirii In capitolele din a doua parte a carfii voi spune mai multe despre al- ternativele la pauzele disciplinare. Dar hai acum s& facema un pas inapoi sisianalizim maiatent idea de retragere a iubirii, Pentru multi oameni, prima intrebare ar fi dacd aceasta abordare chiar functioneazi, MA vid nevoit si repet: este o problemi care se dovedeste mai complicata decit pare. Trebuie si ne intrebéim: Sa functioneze in ce scop?” si mai trebuie, de asemenea, si punem in balanfé atit schimbarea pe care o produce, cat si impactul negativ mai profund, pe termen lung. Cu alte cuvinte, trebuie sa privim dincolo de momentul prezent si dincolo de comporta- ‘mentul vizibil. Nu uitafi, studiul asupra studentilor, descris in capitolul anterior, a demonstrat cé iubirea conditionat’i poate duce la schimba- rea comportamentului copiilor, dar preful este imens. Se pare ci acelasi lucru este valabil mai ales in cazul retrageriiiubirii, Citi relatarea parintelui unui copil mic pe care il vom numi Lee: »Cu ceva timp in urma, am descoperit cé, ori de cate ori Lee se poarti aiurea, nu trebuie si il amening cu retragerea de privilegii gi nici macar si ridic vocea, Pot doar si-mi anunf intentia de a parisi camera. Uneori, tot ce trebuie si fac este s8 traversez camera, si mi indepartez de el si si spun cd astept pana cand este gata si se opreasca din tipat, din manifestarea revoltei sau din orice altceva, De cele mai multe ori, atitudinea asta a mea este uimitor de eficienta. El incepe si mi implore: «Nu, nu face astal», $i imediat se linisteste sau face ce fi cereu, La inceput, concluzia pe care am tras-oa fost ci nu este nevoie si acfionez in forfi. Puteam si obfin ce voiam, fari si recurg la pedepse. Insi nu incetam si ma gindesc la frica pe care o citeam in ochii lui. Mi-am dat seama ci ceea ce fiiceam era o pedeapsa pentru Lee ~ poate una simbolica, dar una cumplit de infricosatoare’, Un studiu important asupra eficientei retragerii iubirii sprijind con- cluzia parintelui de mai sus: uneori chiar pare ci functioneaz§, insa asta nu justifica utilizarea metodei. La inceputul anilor 1980, doi cercetitori de la Institutul National de Sandtate Mintalé au analizat ce ficeau ma- mele cu copiii lor de aproximativ un an. Se pare c& retragerea iubitii > prin ignorare inten{ionati sau impunerea nel separiri forfate ~ era in general insofita si de o até strategie. Indiferent care era aceasta alti strategie ~ explicafia sau palmuirea ~, retragerea iubirii fi ficea pe micati si'se supuni dorinfelor mamei, cel pufin pe moment. Ins cercetatorii au fost mai mult ingrijorati decat linistiti de -29-pENe: subliniind c& nu fi sfatuiesc pe parinti sa foloseasca retragerea iubirii. In primul rand, au scos in evident’ ca ,tehnicile disciplinare eficiente in obtinerea unei supuneri imediate nu sunt neapirat eficiente pe termen lung’ In al doilea rind, au observat ci la retragerea iubirii, copiii pot reactiona in moduri pe care pirintii le percep drept ocazii pentru si mai multa disciplinare’ Se poate crea tun cere vicios ~ copiii plingiind gi protestand, ceea ce determina gi mai multe cazuri de retragere a iubirii din partea pirinfilor, cea ce duce la si mai mult plns si aga mai departe. In final, chiar gi in situ- atiile in care aceasti tehnici da rezultate, cercetitorii s-au aratat in- grijorati in legitura cu motivul eficientei? Cu multi ani in urmi, psihologul Martin Hoffman s-a concentrat asupra diferenjei dintre disciplina bazata pe putere si cea bazati pe iubire, subliniind c& retragerea iubirii, un exemplu comun al celei din urmé, are de fapt multe in comun cu cele mai severe metode de pedeapsi. Ambele le transmit copiilor mesajul ci, daca ei fac ceva care nou’ nu ne convine, fi vom determina si sufere pentru a le schimba comportamentul. (Problema care riméne este in ce mod ti vom face si sufere: credndu-le durere fizicd, prin bataie, sau suferinta emotionala, prin izolare fortatd.) $i ambele se bazeazi pe directio- narea atentici copiilor citre consecinfele pe care actiunile lor le au asupra propriei personne ~ ceea ce este, bineinfeles, foarte diferit de idealul de a creste copii care si se gindeasca 1a consecintele actiuni- lor lor asupra altor persoane. Hoffman a continuat prin a face o sugestie si mai surprinztoare: retragerea iubirii poate fi chiar mai diunatoare decat alte pedepse, aparent mai dure. ,Desi nu reprezint’ nicio ameninfare de natura fizicd sau materiali pentru copil’ scria el, retragerea iubirii ,poate fi mai devastatoare emotional decit impunerea puterii, deoarece reprezinti cea mai mare ameninfare dintre toate, aceea a abandonu- lui sia separarii", Mai mult: ,,.Dacd pirintele poate sti cand se va tidi- ca embargoul, un copil mic nu stie, deoarece este total dependent de pirinte, fi lipseste experienta si nu are perspectiva timpului pentru a realiza natura temporard a atitudinii parintelui’* Dar chiar gi acei copii care stiu ci mama sau tata vor vorbi din nou cu ei (sau ii vor elibera curind din izolarea forfati) pot si nu igi revind complet in urma consecintelor acestei pedepse, Retragerea iubirii poate avea succes in a face comportamentele copiilor mai ac- ceptabile pentru adulti, dar motorul care determina succesul este profunda ,anxietate legata de posibilitatea pierderii iubirii parintesti’, -30- Capitolut 2 spune Hoffman. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetitorii de la Institutul Nafional de Sanatate Mintali care au descoperit & re- tragerea iubirii poate determina obedienfa temporara. intr-adevar, un alt grup de psihologi a observat ci aceasté forma de disciplina tinde si i lase pe copil ,intr-o stare de disconfort emotional pentru o perioada mai indelungata” decat o bataie la fund! Nu sunt disponibile multe cercetari stiinfifice asupra retragerii jubirii, ins cele citeva pe care le avem au scos la lumina coneluzii tulburatoare. Copiii supugi la aceasta metoda de retragere a iubi- i tind sa aiba stima de sine scazuta. Ei manifesta semne ale unei sinititi emofionale precare gi pot fi inclinafi citre delincvenja. Daca ne uitdm la categoria mai extinsa de control psihologic” din partea par intilor (a cdrei caracteristica definitorie este retragerea iubirii), copiii mai mari tratafi astfel au tendinfa sé fie depresivi.® Nu incape indoiala: un parinte are o putere considerabila de a-i manipula pe copii prin nevoia lor de iubire si aprobare, ca gi prin fri- cadea pierde sprijinul emotional oferit de pirinte”? Aceasté fricd nu seaman cu frica de intuneric, de exemplu, care este depisita odata cu virsta. Este genul de frici ce poate fi la fel de indelungata, pe cat este de distrugitoare. Cand suntem mici, nimic nu este mai impor- tant decat ceea ce simt parintii nostri pentru noi. Incertitudinea sau groaza ci am putea fi abandonati pot kisa urme care si se faci simfite ‘mult timp dupa ce am devenit adulfi. Este logic atunci ca frica este cea mai importanta consecinfi pe termen lung a retragerii iubirii, Chiar si ajunse la varsta maturitatii, persoanele care au fost tratate in acest mod de propriii pirinti au tendinta de a fi neobignuit de anxioase. Ele resimt inci friea de a-si exprima furia, Au, totodati, o imensi frici de esec. Relatiile lor ca adulfi pot fi afectate de o nevoie de a evita atagamentul, poate pentru cA traiesc intr-o permanent team cA vor fi din non abandonate, (Adulfii care au fost supusi in copilarie la retragerea iubirii parentale pot decide ci aceasti intelegere are condifii imposibil de implinit, Dat fiind ca ajunseseré si nu se mai astepte si primeasc’ aprobarea si sprijinul de care aveau nevoie din partea pirinfilor, acum incearca si-gi structureze viata in aga fel incat si nu mai depinda de protectie confort emotional din partea celorlalti")® ‘Nu vreau si insinuez ci v-afi distrus copilul pe viaji doar pen- tru cé afi trimis in camera lui o data, cind avea patru ani, Pe de alta parte, lista efectelor negative nu am intocmit-o eu la dus, in dimineafa asta. Aici nu vorbim despre speculatii sau despre poves- 231.tiri ale unor psihoterapeufi. Studiile verificate au facut clar legitura intre aceste frici si folosirea timpurie a retragerii iubirii din partea parintilor. Cértile pentru parinfi nu amintesc aproape niciodata aceste informatii, ins efectul lor cumulativ trebuie luat in serios. {mi doresc si mai menfionez o descoperire, de data aceasta legati de consecinfele asupra dezvoltirii morale a copiilor. Hoffman a co- ordonat tin studiu asupra unor copii de clasa a VII-a, demonstrind ci folosirea tehnicii de retragere a iubirii era asociata cu 0 forma de scidere a moralitatii. Cand era vorba si decid cum sa se poarte cu alti oameni, acesti copii nu fineau cont de circumstanfe si nici nu se gindeau la nevoile celorlalfi, In schimb, fiindea fusesera invatafi si faci ce li se spune pentru a nu pierde iubirea parinteascd, aveau tendinja si aplice regulile intr-o manier& rigida, unilateralé.? Dac& dorim cu adevarat si ne ajutim copiii si ajungi oameni sanatosi din punt de vedere psihologic si plini de compasiune, trebuie si consti- entizim ca acest obiectiv devine o sarcina aproape imposibila, daci hhrinim copilul cu retragerea iubirii sau, asa cum vom vedea mai tar- ziu, cu orice alt tip de consecinje punitive, Neajunsurile recompenselor Va tulbura si auzifi cd pauzele disciplinare gi alte forme ,ugoare” de pedeapsi pot de fapt si nu fie att de benigne? ‘Tinefi-vi bine! Reversul medaliei, in cazul retragerit iubirii — adic& cealalta tehnicd asociatd cu itibirea conditionati ~, este insisi consolidarea pozitiva, abordare extrem de popular printre parinti, dascali gi alte per- soane care petrec timp cu copiti, Pana si cei care ne atrag atentia asupra consecinjelor disciplinei punitive nu stau si se gandeasci de dowd oti cind este sa ne sfituiascd si ne ltudim copii atunci cand sunt cumin - ‘Ar fi util si vedem un pic cadral general." fn cultura noas- tri, la serviciu, in scoli, in familie, existi doud strategii de bazi prin care oamenii cu mai mult putere incearci si-i faci pe cel cu mai pufind s& li se supund, O modalitate este pedepsirea nesupu- netii, Cealaltd este recompensarea supunerii. Recompensarea poate fi ‘0 sumi de bani sau un privilegiu, o steluta sau o acadea, un abjibild sau 0 medalie, Insi poate fi gio laud’. Astfel, pentru a infelege semni- ficatia cuvintelor Buna treabit,trebuie si infelegeti intreaga filosofie a sistemului pedeapsi/recompensi din care face parte. -32- Capitolul 2 Cel mai important lucru de menfionat este cd recompensele sunt cat se poate de ineficiente in imbundtijirea calitatii muncii sau a procesului de invajare. Un numar impresionant de studii a scos la Jumini faptul cd atat copiii, cat si adulfii sunt mai puin eficienti in indeplinirea mai multor sarcini cénd li se ofera o recompensi pentru acest lucru sau pentru calitatea prestiril, De fapt, primii cercetitori care au descoperit asta au fost luafi pe nepregitite, Bi se asteptau [Link] anumit stimulent oferit in schimbul unor rezultate superioate si-i motiveze pe oameni si munceasci mai bine, dar au descoperit taman opusul. Studiile au arditat in mod repetat cd elevii tind si in- vvefe mai bine, sau cel putin la fel de bine, cand nu se folosegte nota 10 pentru a-i recompensa ~ adici in acele clase in care descrierile performantelor elevilor nu includ un sistem de evaluare printr-o notd sau litera. Cum ar fi dacd ne-am ardita mai interesafi de comportamente si valori, decat de performanya? Desigur, ar trebui si recunoastem ci recompensele, ca si pedepsele, pot cumpira supunere temporari, Daca v-a§ oferi acum 0 mie de dolar si vi scoateti pantofii, proba- bil cA afi face-o, dupa care ag putea s4 anunt triumfitor cd ,,recom- pensele functioneaza ” Insi, ca si in cazul pedepselor, ele nu ajuti o persona sa isi dezvolte un angajament fafé de o sarcina sau 0 acti- une, o motivatie pentru a continua sa o fact si dupa ce nu mai exist’ recompensa, De fapt, cu fiecare experiment, s-a demonstrat cA recompensele nu sunt numai ineficiente, ci chiar contraproductive. De exemphi, cercetitorii au descoperit ci acei copii recompensafi pentru cd au ficut o fapta bund au tendinfa si nu se considere pe ei insisi oameni buni. In schimb, tind si atribuie propriul comportament recompen- Apoi, cand nu mai este rost de vreo recompensa, sansele ca ei si mai ajute sunt mult mai mici in comparafie cu copiii cirora nu li s-a oferit nicio recompensa. Ba chiar-sunt mai putin dispusi sa ajute decit erau inainte. In fond, au invitat ci scopul oferirii ajutorului este primirea unel recompense. Pe scurt, lucrurile se intorc impotriva noastra cind oferim copiilor echivalentul unui biscuit de dresaj pentru c& se poarta aga cum ne dorim, $i asta nu pentru ca le-am da biscuitul nepotrivit sau '2 ora nepotrivita, Ci pentru ci intreaga idee de a incerca si schim- bim oamenii prin recompensare (sau pedepsire) are deficiente, Nu este intotdeauna usor pentru parinji si identifice care sunt aceste deficiente, si in consecint aud adesea despre oameni care se simt =33-oarecum jenati cAnd igi recompenseazai copiii, fir’ si stie exact de ce. Tati o cale de a vi da seama ce este gresit. Cei mai multi dintre noi considera ca exist un lucru numit ,,motivatie’, iar o fiinta uma- ni poate avea motivafie din belgug, pufina sau deloc. Bineinfeles ci ne dorim cantitaji uriase la copii nostri, adic ne dorim ca ei si fie puternic motivati si-si faci temele, s& actioneze responsabil si aga mai departe. Problema este ins ci existi mai multe tipuri de motivatie. Ma- joritatea psihologilor fac distinctia intrinsec ~ extrinsec. Motivatia intrinsecd inseamnna ci ifi place ceea ce faci de dragul lucrului re- spectiv, in timp ce motivatia extrinseci inseamné ci faci ceva pen- tra un anumit scop ~ pentru a primi o recompensé sau a evita 0 pedeapsd, Este diferenta dintre a citi o carte fiindcd vrei sa afli ce se intimpla in capitolul urmétor sau a o citi pentru ca {i s-a promis un abfibild sau o pizza, daci o termini. ‘Aspectul important aici nu se referd doar la faptul ci motivatia extrinseci este diferit@ de cea intrinseca sau ci este inferioart acesteia din urma, desi ambele afirmapii sunt adevarate, Ceea ce doresc eu sa subliniez este ci motivatia extrinseci 0 poate eroda pe cea intrin- sec, Pe masurii ce motivafia extrinseca creste, scade cea intrinseca, Si cu cét oamenti sunt mai recompensafi pentru a face ceva, cut atat scade interesul lor pentru activitatea pe care o intreprind. Bineinte- les c& exist intotdeauna intexpretiri gi excepfii in orice concluzie a unei descoperiri psihologice, ins concluzia de mai sus a fost extras in urma unui numar impresionant de studii pe oameni de diferite varste, sexe gi provenienje culturale ~ si cu o varietate de sarcini gi recompense.!" Nu este de mirare atunci cA acei copii recompensafi pentru ca se fac utili sfargesc prin a nu mai migca un deget cind nu mai pic 0 recompensa. Existi si alte doveai. Dati-le copiilor o bautura necu- noscuta gi vefi vedea ca cei carora lise va oferi o recompensa pentru 2.0 bea vor sfarsi prin a o indragi mai pufin siptimana viitoare decit cei clrora nu lise oferi nimic. Sau platii-i ca sd faci un puzzle, si veti vedea ci nu se vor mai juca cu el dupa incheierea experimentului, in timp ce copiii cérora nu le oferifi nimic vor continua s& lucreze la el. © morali a intregii povesti ar fi cd nu conteazi cit de ,motivat” este un copil s faca ceva (58 foloseasca olita, sii exerseze la pian, si mearga la scoali etc.). Intrebarea este, mai degraba, cum este motivat. Cu alte cuvinte, nu conteaz cantitatea, ci calitatea mo- tivatiei, de ce tip este. Jar tipul de motivatie generat de recompense Capitotul 2 are ca efect reducerea motivatiei pe care ne dorim sa o aiba copiti: un interes real, care si continue si dupa ce nu mai exist’ recompense. Consolidarea mai putin pozitiva Si acum, vestea cu adevarat proasti: ceea ce este valabil pentru recompensele concrete (bani, méncare) si pentru cele simbolice {note, medalii) poate fi valabil si pentru cele verbale. in multe ca- zuri, consecintele laudirii copiilor pot fi Ia fel de negative ca si cele provenite din recompensarea prin diverse bunatifi Pentru inceput, ,.Bravo! Bund treaba!” se poate referi, de fapt, la cit de bine este executat un lucru. Cercetitorii continua si descopere ci persoanele liudate pentru cat de bine se descurci cu o sarcini creativa adesea se impotmolesc la urmatoarea. De ce? In parte, deoa- rece lauda genereazii o presiune pentru ,a 0 fine tot asa’ care sta de fapt in calea reusitei. In parte, deoarece interesul persoanelor pentru ceea ce fac s-a diminuat (intrucét acum principalul scop este si obfind si mai multe laude)." In parte, pentru ci nu mai sunt dispuse si igi asume riscuri ~ 0 conditie necesard creativitifii -, odata ce incep sd se gandeasca la cum si primeasca in continuare comentarii pozitive. Consolidarea poritiva tinde si nu funcfioneze nici in cazul unor reaultate care nu au legatur’ cu performanta, Ca si in cazul altor recompense si pedepse, cel mai bun lucru pe care il poate genera este oschimbare temporaria comportamentului copilului, De exemplu, copiii care au fost ldudati pentru ci au consumat o biutura necu- noscut au sfarsit prin ao indrgi cu mult mai putin ca urmare a laudei, ca si copiii care au primit recompense tangibile. (Cerceté- torul respectiv nu a previzut acest rezultat, el presupundnd ca lau- da nu este atat de distructiva precum celelalte mijloace de motivare extrinseci.) ‘Mai ingrijordtor a fost un studiu in care copiti adesea léudati de paringi pentru acte de generozitate erau cu fiecare zi inclinafi si fie mai pufin generogi in comparatie cu alti copii - din now, ca si micufii care primiseri recompense concrete. De fiecare data cind auzeau: »Frumoasi fapti de caritate” sau ,Sunt foarte mandra ci ai ajutat pe alfii ei deveneau mai putin interesati si ajute sau si imparta lucruri, Acele actiuni ajunseserd si fie vizute nu ca pe ceva valoros in sine, ci ca pe ceva ce copiii trebuiau si faci pentru a primi din nou aceeasi 235-reactie din partea adultului, In acest caz, generozitatea a devenit doar un mijloc de a atinge un scop. In alte cazuri, poate fi vorba despre pictura, inot, tabla inmulfirii sau orice alt Iucru pentru care oferim consolidare pozitiva Lauda, ca si alte recompense, reflect de obicei o preocupare fafa de comportament, ficand parte din acea mostenire behaviorist’ despre care am discutat mai devreme. Odati ce incepem si ne gindim la mo- tivele din spatele actiunilor celorlalti, ne dim seama ci aceasta conso- lidare povitiva poate avea efecte nedorite, In definitiv, dacd ne dorim ca tun copil si devin’ o persoana cu adevirat plina de compasiuine, nu este suficient si stim cé a facut o fapti bund. Am vrea, de asemenea, si stim decea ficut-o. Si-I luim ca exemaplu pe Jack: el isi impartea juciriile cu un pri- eten, in speranfa ck mama sa il va observa gi il va acoperi cu laude (olmi place cum I-ai lasat si pe Gregory s& se joace cu jucaria tal”). Taté-I si pe Zack: el isi imparjea juciriile fara sf stie sau si-i pese daci ‘mama lui observa sau nu acest lucru. O ficea pur si simplu pentru ci nu voia ca prietenul lui si se simta prost. Cnd liudm faptul ca un copil imparte ceva, nu finem cont de aceste doud motivatii foarte diferite, Mai riu, e posibil ca pe viitor copilul sé faca fapte bune doar de dragul laudelor. Pana in acest moment, argumentul meu principal a fost cA lauda tinde si fie contraproductiva deoarece este o forma de motivare ex- trinsec, Ins, acum, vreau si privim aceasta idee dintr-o alta perspec- tiva, Problema nu const doar in faptul ci lauda este o recompensé. Problema este ci 0 consolidare pozitiva este o forma de parenting conditionat. Gandifi-va: care este imaginea in oglind’ a retragerii iubirii ~ adici a refinerii afectiunii atunci cind copiii fac lucruri care nu ne plac? In mod cert, rsplitirea lor cu afectiune atunci cand fac lueruri care ne plac: oferirea afectiunii in mod selectiv in functie de compor- tament, deseori cu speranfa explicité dea consolida comportamentul respectiv. Lauda nu este doar diferiti de iubirea neconditionata, este opusul ei. Reprezinta o modalitate de a spune copiilor: ,Trebuie si te dai peste cap pentru ca eu si imi exprim sprijinul sau incdntarea’. Parinfii afectuosi sunt atenti gi adesea (desi nu intotdeauna) de- scriu ce observa ci a ficut copilul, invitindu-l sa reflecteze asupra -36- Capitolul 2 implicatiilor, ,Bravo!” insi nu este o descriere, este 0 judecata. Acest Jucru are implicatii ingrijoratoare asupra modului in care copiii vor percepe ce simfim noi pentru ei, In loc de Te tubesc!” lauda comu- nic: ,Te iubesc pentru ci te-ai descurcat bine” Nu este necesar sine exprimam fix in aceste cuvinte, probabil ci nimeni nu vorbeste asa. Dar asta facem ~ si anume ne exprimam iubirea si ne artim afecti- unea doar in anumite conditii, (in acelasi mod, retragerea iubirii este resimfita, chiar daca parintele nu spune de fapt: ,Nu te iubese pentru cinu te-ai descurcat bine’: Dar in ambele cazuri, mesajul ajunge cat se poate de limpede la destinatie.) ‘Acum céfiva ani, pe cind eu si sofia mea ciutam si angajim o bon’, am intainit 0 tanara care ne-a rezumat foarte clar filosofia ei de crestere a copiilor, spundnd: ,O purtare frumoasa imi atrage in- totdeauna atentia’” Probabil ci dorea si compare aceasti abordare cu cea care se concentreazi pe mustrarea copiilor pentru o purtare urdt3. Am stiut ins imediat ca nu o dorim Kinga copii nostri, Nuam vrut niciodata ca ei si creadai ci atenfia persoanei care ii are in grija depinde de modul in care se comport ~ cu alte cuvinte, ea si se uite Jaei gi sd-i asculte doar cand decide ci ei merita acest lucru. Sunt insi recunoscitor acestei femei ci m-a ajutat si-mi clarific Ja ce anume obiectam gi de ce. Totodati, sunt recunoscator pentru simanfa plantati de altcineva, 0 participanta la una dintre prele- gerile mele de acum ceva timp. Nu imi mai aduc aminte numele ei si nici macar in ce oras mi aflam. Tot ce imi amintesc este ci a venit Ja mine gi mi-a spus ci tocmai primise din partea scolii pe care 0 frecventa fiul ei un autocolant pentru masini pe care scriaz ‘SUNT MANDRA DE FIUL MEU CARE A FOST ELEVUL LUNII Mi-a povestt ci, imediat ce a ajuns acasi, a luat o foarfecd, a taiat al doilea rind al autocolantului gia lipit pe masina doar randul de sus. Cu pofina ingeniozitate, nu doar ci a rezistat invitatiei de a fi un sustinator al parentingului conditionat, dar a si transformat-o intr-o ocazie de a afirma caracterul neconditionat al mandriei pentru propriul copil. Vreau si subliniez din nou ci nu exist valori absolute ale com- portamentului uman, Probabilitatea ca o consolidare pozitiva si Aiba efecte negative (si, in acest caz, cat de negative) depinde de cati- va factori, Conteazi modul cum este pusi in practicd: cum este ex- -37-primati, tonul vocii, daci este adresati intre patru ochi sau in fata altora. Conteaza cui este adresati lauda: varsta copilului si tempera- mentul siu, ca gi alte variabile. Conteaza, de asemenea, motivul: care este actiunea Kiudata gi care este scopul consolidirii pozitive ~ sau, mai degraba, care este scopul pe care il banuieste copilul. Existi o diferent intre a-l felicita pe copil ca s-a comportat intr-un mod care doar vi face viata voastré mai usoari (de exemplu, si manance fira si faci mizerie) si a-l felicita pentru ceva ce este cu adevirat remar- cabil. De asemenea, existi o diferent intre a va exprima incéntarea ca reacfie la obedienta (de exemplu, cand copilul se supune uneia dintre regulile dumneavoastra) si a va exprima incintarea ca reactie Jao intrebare iesiti din comun. Este, agadar, posibil si gisim modalitati de reducere a efectelor negative ale laudei, Dar hucrul gi mai important este ci pan’ gi versi- unile mai bune sunt departe de a fi ideale. (De aceea, in Capitolul 8, vi voi oferi alternative la laude, si nu doar variajiuni mai putin no- cive.) Este cu siguranta adevarat, de pilda, ci exprimarea entuzias- mului spontan in legaturi cu o actiune a copilului este mai pufin de condamnat decat folosirea consolidarii pozitive cu scopul de a-1 determina si-si schimbe comportamentul. Doar varianta din urmi intra la categoria manipulare skinneriana. [ns acest lucru nu ga- ranteazi ci cea dintai va fi inofensiva. in unele cazuri, ,Foarte bine ci ai colorat incadrandu-te in contur” saui, in cazul unui adolescent, ,Foarte bine ci ai rimas pe banda ta de circulatie” pot fi o modalitate de comunicare a unor informatii, si nu un stimulent pentru repetarea actiunii. Care este ins informafia care se transmite? Nu ii transmitem copilului doar ce a ficut, ci si faptul c& suntem de acord cu ce a facut. Oare el va deduce c& ne bucurim pentru el, sau ci ne aliturim lui in celebrarea reusitei? Acesta este scenariul cel mai bun. Totodat3, este foarte ugor ca un copil si deduc’, in urma unui tipar de consolidiri selectionate, ci il acceptim numai atunci cind face lucrurile care ne sunt pe plac. (Uite ce se buicura tata cind nimeresc mingea... i numai atunci cind o nimeresc.) Efectul este, adesea, o aprobare de sine condifionata. Lucrurile pot evolua in felul urmator: (1) ,lmi place cum ai ficut cutare sau cutare lucru” poate suna copilului asemanator cu (2) Imi placi pen- tru ci ai facut cutare sau cutare lucru’, iar asta, la randul ei, poate presupune (3) ,Nu te plac cand nu faci cutare sau cutare Iucru’ Ultimul pas este cel la care copilul simte: (4) ,Nu sunt demn de iubire cind mu fac cutare sau cutare lucru”, Dac se dovedeste un 38 Capitotul 2 exemplu de parenting condifionat, atunci lauda poate fi periculoasa, indiferent de motivele celui care 0 oferi, $i chiar gi in cazul in care nu exist incercarea intentionata de a controla. Acest Iucru este va- labil indeosebi cand comentariile pozitive gi alte expresii ale iubirii noastre sunt rezervate acelor ocazii in care copilul face ceva ce ne este pe plac. Poate ca ati intalnit oameni ce pareatt si impartiseasci ingrijorarile privind laudele exprimate aici, dar este posibil ca singural luera Ia care si obiecteze si fie frecvenfa laudelor sau faptul c€, in ziua de azi, copii nu trebuie sa faci mare lucru pentru a primi un ,Bravo!” Cu sigurant’, aceasta observatie confine un simbure de adevar. Chiar am auzitlalocul de joaca pirinfi care le spun copiilor: ,Ce bine stii si te dai in leagin’ (Pentru Dumnezeu, este vorba despre forta de gravitatie!) Totusi, ma ingrijoreaza aceasti obiectie. Pe de-o parte, pierde din vedere esentialul: consolidarea pozitiva nu este nocivi pentru ci este oferit prea des sau prea usor. Problemele sunt mult mai adanci Pe de alta parte, aceasta critic’ poate inrautati situafia. O persoana care este de pirere ci nu are rost si-i batem pe copii pe umir pentru orice fleac va adauga probabil ci ar trebui si fim mai selectivi, mai atenfi lace anume liudim, ceea ce inseamné si-i punem pe cei mici si mun- ceasci si mai mult pentru a primi acceptarea noastri. Desigur, acest lucru inseamna ci vom practica o educatie si mai conditionati decat este deja, Acesti critici au probabil dreptate cand observii ci, atunci cind copiti sunt lindati in mod constant, laudele devin zgomot de fond gi abia daci mai sunt auzite, La aceasta observatie noi putem rispunde: Bun! ‘Trebuie si ne ingrijorim doar atunci cind lauda este oferita calculat $1 pusa in cuvinte pentru un impact maxim. Acestea sunt cazurile in care Jatura necondifionata a iubirii noastre este pusi la indoialé (cel putin din punctul de vedere al unui copii. In anii'70, o cercetdtoare din Florida, pe nume Mary Budd Rowe, a urmérit stilurile de predare din scoli $1 a descoperit un Iucru inte- resant. Copii frecvent liudaji de profesori govaiau mai adesea cand trebuiau si rispunda, Ei aveau tendinga, mai mult decat alti copii, si rispunda pe un ton intrebitor: Ada... Fotosinteza?” Erau mai putin inclinafi si-si impartageasca ideile cu colegii sau sa se fini de o ac- tivitate, odata inceputi. $i renunau imediat la un punct de vedere, daci profesorul nu era de acord cu ei." Acest studiu a confirmat un adevir pe care il observim in ciminele noastre: sentimentul copiilor cA sunt competenti sau valo- -38-rogi se poate dezvolta sau diminua in funcfie de reactiile noastre. Bi privesc spre noi, in sens figurat, dar uneori si la propriu, pentru a vyedea daca le aprobim actiunile. (Intr-un fel, este ca atunci cind un copil mic se viti la tine dupa ce a cizut, analizndu-fi chipul si vada daca s-a lovit sau nu. Daci pari ingrijorat - ,O, Doamne! Scumpete, esti bine?” -, probabilitatea sa izbucneasca in lacrimi este mai mare.) Ca urmare a laude, copii sunt mai putin capabili sau dornici sa se mandreasca cu propriile realiziri ~ sau chiar si decida ce anume este o realizare. In cazuri extreme, ei se pot transforma in ,,depen- denti de lauda” continuand, si ca adulli, si se bazeze pe validarea pe care o primesc de la ceilalti si ajungind sf se simti in al noualea cer sau demoralizati ack sojul, geful sau altd persoana c&reia i-au incre- dinfat ei puterea fi felicita sau fi critic’. Tofi copiii mici au o nevoie acuta de aprobarea pirintilor. De aceea, lauda ,funiclioneazi” pe termen scurt pentru a-i determina si fac ce vrem noi. Dar responsabilitatea noastr const’ in a evita si le exploatim dependenta dupa bunul nostra plac, pentru ca exact asta facem cand le zimbim larg si le spunem: ,Sunt incdntat de cit de repede ai fost gata pentru scoala in dimineata asta’. Copiti ajung si se simti manipulati de acest control glazurat”’, chiar dac& nu pot explica clar de ce. Fie ci la un moment dat igi vor da seama gi se vor Rizvriti, fie c& nu, cu siguranf’, practica este neplicut’. Ea nu este foarte diferita de cazul in care ai astepta si-i fie sete copilului pentru a-ida apa doar dupa ce intreprinde 0 actiune ce-i face fie viata mai | ugoara. i $i mai grav, consolidarea pozitiva di deseori nastere unui cerc vicios care ne amintegte de descoperirile legate de retragerea _ iubirii: cu cat oferim mai multe laude, cu atét nevoia copiilor de a fi laudafi va fi mai mare. Par nesiguri, tanjesc dupa inci 0 bataie pe umar; le-o oferim, si tanjesc dupa ea si mai mult. Carol Dweck, psiholog la Universitatea Columbia, a efectuat cateva cer- cetari preliminare care par sa explice ce se intampla aici. Cind fa- cem comentarii care ,presupun respect conditionat (gi dim astfel de infeles ci evaluém condifionat)”, copii mici incep si dea semne de neputinfa. Consolidarea pozitiva este o forma de iubire | condifionat’, iar Dweck sustine ci ceea ce acceptiim condifio- nat nu este doar o trasitura caracteristicd sau un comportament. | De fapt, copilul ajunge sa se perceapi ,pe sine ca intreg” drept | bun doar atunci cand isi muljumeste parintele, Este o modalitate foarte eficienta de a submina stima de sine. Cu cat ti spunem mai -40- | Capitolul 2 des: »Bravo! Bund treabat”, cu atat copilul se simte mai prost in propria piele si are nevoie de mai multe laude.’ mod cert, acest lucru ar trebui si ne faci sceptici in legatura cu orice pretentie c& lauda este buna, deoarece copiii par si si-o doreasca. Daci aveti nevoie si cistigati bani sisingurul post disponibil presupune o munci repetitiva, care vi amorfeste creierul, poate ci o acceptati, Dar asta nu spune nimic de bine despre munca respectiva. Inseamni doar c& accept ce este disponibil. Copii au nevoie de iubire fra conditii, Dar daca tot ce li se ofera ~ ca unicé alternativa la criticd gi neglijare ~ este o acceptare bazati pe merit’, o vor devora gi pe aceasta, dupa care, poate usor nesatisficu, revin si li se ofere mai mult. Din picate, unii piringi, care au primit ei insisi prea pufind iubire necondifionata in copilarie, sfargesc prin a diagnostica gresit problema si a considera c’, de fapt, Je-au lipsit laudele. Asa ci igi coplesesc copiii cu Bravo!” si contribuie lacrearea unei noi generatii care nut primeste ce are cu adevirat nevoie. ‘Multi pdingi mi-au mérturisit ci este dificil si accept aceste idei, mai ales pentru prima dati, Este destul de neplacut cind cineva sugereaza ci ai face ceva gresitin raport cu copii ti, dar esi mai riu cénd fi se spune cilucrul cu care te mandreai ~ Jauda lor pentru a-i face si se simti bine in propria piele ~ poate si faci mai mult riu decat bine. ‘Am vizut ci unele persoane reactioneaz intrebind: ,Care este alternativa?” Este o intrebare pertinent, atat timp cat explorim al- ternative la intreaga filosofie de parenting conditionat (asa cum voi face mai tarziu), si nu doar ciutdim schimbari superficiale ale mesa- jelor pe care le transmitem copiilor ~ o versiune nous, imbun&tatit’, alaudei. Am intalnit si persoane care, simfindu-se vizibil incomodate, au dat-o pe glum: He, he! Presupun ci nu pot si va spun ci mi-a plicut cartea dumneavoastri. Asta ar insemina si vi laud! He, he!" Este de infeles, Este nevoie de timp ca 0 noua idee si fie acceptatd, mai ales una care ne propune si ne regandim cam toate actiunile si premisele. Trebuie si ne obignuim cu aceasti noua idee, so testéim, arin perioada de tranzitieeste posibil ca starea noastri de disconfort si se manifeste in moduri variate. Unii paringi se intreaba daci nu cumva au esuat lamentabil bazindu-se de atata vreme pe retragerea iubirii si pe consolidare Pozitiva (chiar dacd nu le-au numit aga). In majoritatea cazurilor, ‘ealitatea este ci nimeni nu le-a propus si priveasca lucrurile astfel pind acum si nici nu Ii s-au adus dovezi care si puna la indoiala sfa- turile pe care le auzim constant dea ne Kiuda mai mult copiii sau de atea-i supune unui time-out, Dar mai sunt gi alfii care nu cer recomandari, nu incearca si fie amuzanfi si nici nu se ingrijoreaza. Ei ignora criticile, subliniind (in- tr-o oarecare masura justificat) ci, daca privim in perspectiva, le-am putea face copiilor nostri lucruri mult mai ingrozitoare decat si ne exprimim entuziasmul in legitura cu acfiunile lor. Intr-adevar, se fac lucruri mai rele copiilor, 2i de zi. Aceasta nu este ins& o bazi de comparatie potriviti, cel putin nu pentru cineva care-si doreste si fie cit poate el de bun ca parinte. Ideea este ci putem mai mult. Controversa stimei de sine Retragerea iubirii si consolidarea pozitiva pot avea mai multe con- secine negative asupra copiilor, de la sentimente de neputin{a la refuz de a-i ajuta pe ceilalfi si, odati deveniti adulti, de la fricd de abandon la resentimente fafa de parinti. Insi o consecinfii pe care o regisim in toate cercetatile prezentate in capitolul de fafa gi in cel anterior are legatura cu modul in care se privesc pe ei ingigi cei care au avut parte de iubire conditionata. Termenul cel mai utilizat este, desigur, stimia de sine, care a devenit o sintagmé foarte la modi in ultimele dlecenii. Inainte de a finaliza acest capitol, ag dori sé aloc céteva pagini analizivii acestui concept, deoarece este foarte relevant cind vorbim despre parenting condifionat. Nu- | merogi specialisti din domentile psihologiei si educatiei, cu precidere ej care s-au aldturat migcarii de ,dezvoltare personala’, par si creada ci un nivel ridicat al stimei de sine este benefic, un nivel sciaut este nociv, iar prin ridicarea nivelului stimei de sine a unei persoane putem deter- mina o intreagi gama de efecte pozitive: performante academice, alegeri constructive de via si aga mai departe. Pe de alta parte, stima de sine a devenit un paratrasnet pentru conservatorii sociali, un simbol pentru tot ce consider’ a fi nepotrivit in societatea noastra, si mai ales in gcoali. P&rerea mea este ci ambele pozitii prezinta deficiente serioase, Acum cafiva ani, am intreprins o ampla trecere in revisti a studiilor existente” si am descoperit, spre surprinderea mea, ci un nivel ridi- cat al stimei de sine nu este insotit intotdeauna de rezultate benefice: _ si chiar atunci cénd este nu inseamna cd acele rezultate sunt deternsi- nate de nivelul ridicat al stimei de sine. ‘Totusi, o astfel de descoperire nu ma pozitioneaza in tabara celor | santi-stima de sine? care disprefuiesc intreg conceptul. Unii au luat i f 42. Capitolul 2 aceasti pozitie deoarece cred ci un copil multumit de sine nu va fi mo- tivat si realizeze nimic niciodata, Daca atenfia le va fi concentrata pe valoarea propriei persoane, si nu pe ceea ce fac, atunci probabil ca nu vor face prea multe, Trebuie si produci. Succesul ceve sacifiii ‘Aceasti pozitie se bazeazi pe citeva premise false, pe care le voi menfiona in Capitolul 5. Pentru moment, a5 dori totusi si va atrag atentia asupra faptului cd, in timp ce mulfi dintre acest critici sustin ci un nivel ridicat al stimei de sine nu aduce beneficii, miezul argumentarii lor este, de fapt, ci stima de sine reprezinta un lucru rau, indiferent de efecte, Pentru ei, cel mai odios verb este ,a te sini bine”, sugerand cé, din principiu, este ceva suspect si fii multumit de tine insufi. In spatele polemicilor de suprafafa sti ascunsa frica de posibilitatea dea avea copii multumifi, fird si-si fi cAstigat dreptul de a se simti aga. Aici am parasit lumea dovezilor stiinfifice gi am intrat (pe usa din spate) in lumea prin- cpiilor moralizatoare. Este un local fervorit puritane, in care oamenilor war trebut si lise permit si manance decat din roadele sudorii frunti, iar copiilor si lise interzica si gindeascd de bine despre sine pina cind nu pot prezenta o realizare concreta. Cu alte cuvinte, ceea ce ataci conservatorii este insagi stima de sine necondifionatd, Cercetitorii au ajuns totugi la concluzia c& tocmai aceasti dimensiune este ctitici in prognozarea calitajii vieli fiinfelor umane. Dac& suntem interesafi de simitatea mental a unei persoane, intrebarea relevant poate si nu fie care este nivelul stimei sale de sine. In- trebarea relevant’ ar fi mai degraba cit variazd stima de sine in functie de ce se intampld in viata ei ~ de exemplu, gradul de succes sau parerile celorlalti. Problema reali poate si nu fie legata de un nivel scizut al sti- mei de sine (,,Nu ma simt foarte bine in pielea mea”), cide existenfa une stime de sine care este prea conditionat’ de alti factori (,.Ma simt bine in pielea mea doar cind..")."" Edward Deci si Richard Ryan, doi cercetitori intr-ale psiholo- giei care au subliniat importanta acestei diferente, recunosc ci si per- soanele cu stimi de sine .reala” ~ sau neconditionaté ~ ,.s-ar simfi probabil mulfumite sau incdntate daca ar inregistra un succes, si de- ramagite daci ar esua. Insi perceptia asupra valorii lor ca oameni nu ar fluctua in functie de acele realizéri, prin urmare, ei nu s-ar simfi importanti si superiori cind au succes, sau deprimati si de doi bani cind equeaza’.” ‘Aceasta pendulare extrema este doar o prima consecinfi ce rezult din fundamentarea simfului valorii unei persoane pe un set de asteptairi ~ te simti nemulfumit ca si invefi ori si -43-fie din partea altor persoane, fie din partea propriei persoane. Un studi recent a cos a lumina ci stima de sine conditionata este asociatd cu. 0 probabilitate mai mare de a bea, ca un mijloc de obtinere a acceptitii sociale sau de evitare a respingeri sociale’, in randul studentilor. Alte studii leagi stima de sine condifionati de anxietate, ostilitate $i com- portament defensiv. Astfel de oameni pot si atace verbal pe ali cind isi simt ameninfata stima de sine, ceea ce se poate intimpla in mod regulat, Sau pot ajunge si sufere de depresie gsi igi giseascd refugiul in compor- tamente autodistructive. Daci se simt bine in propria piele doar atunci cand cred ci dau bine, pot fi predispusi unor tulburai de alimentatie>” Prin contrast, stima de sine neconditionati, tocmai aceea care este foarte posibil sa fie ridiculizati de anumite cercuri, se dovedeste a fi scopul cel mai dezirabil de urmat. Oamenii care, prin definitie, nu cred ca valoarea lor depinde de realiziri tind sii vada egecul drept un obstacol temporar, o problema care se cere rezolvata. Ei au ganse mai mici s& devina anxiosi si depresivi inca un lucru: ei sunt cel mai putini preocupati de intreaga chestiune a stimei de sine! A-fi petrece timpul evaluand cit de bun esti, sau incercand si te sim{i mai bine in propria piele, nu doar ci nu are multe sanse de reusité, dar poate fi chiar un semn riu, Este un indicator al altor probleme ~ mai precis, al faptului ci stima de sine este vulnerabil si condifionata. ,,Astel, apare paradoxul stimel de sine: daca ai nevoie de ea inseamni ci nu 0 ai; daci 0 ai, nu ai nevoie de ea ‘Cum ajung oamenii si dezvolte aceasti nefericita boali a unei stime de sine condifionate? In ce conditiiajung s8 creada ci sunt buni numai daci..? © posibila cauzi este competitia: a pune pe cineva intr-o situatie {incare o persoani poate reusi doar daci ali pierd, gloria fiind rezervati ‘numai invingitorilor, Aceasta este o modalitate excelenta de a submina increderea oamenilor in ei insigi gi de a-i inva{a cd o persoand are valoare doar daca triumfi. Avem, totodati, motive si credem ci stima de sine condifionata poate rezulta dintr-un stil de parenting in care copifi sunt controlati excesiv, asa cum voi explica in capitolul urmator. Darin cea mai mare misurd, stima de sine conditionats pare si rezul- te din faptul c4 o persoand este respectata conditionat de ceilalti. $i astfel ajungem inapoi de unde am plecat. Atunci cind copiii simt cf sunt iubifi de parinti doar in anumite conditii - un sentiment adesea produs prin folosirea tacticilor de retragere a iubiri si de consolidare pozitiva ~, este foarte dificil si se accepte pe sine. $i, de aici incolo, totul se duce la vale. Capitolul 3 PREA MULT CONTROL. Cu putin timp in urmé, intr-o dupa-amiaza, sofia mea a intrat pe usd cu copili, dupa o plimbare prin pare, Scutura capul si bilmijea: Na pot sa cred cum vorbesc acei parinti cu copii lor ~ atat de i jositor si de ostil. De ce se mai deranjeazi si mai facci copii?” Cum gi eu am reactionat asa in repetate randuri, am decis sa incep si-mi notez intr-un caiet o parte dintre lucrurile pe care le auzeam sau le vedeam prin oras. Dupa citeva zile, aveam trecuite in caiet, printre altele, urmitoarele incidente: + Un copil mic era certat c a aruncat un ursulet de plus in zona pentru copii a bibliotecii publice, desi nu era nimeni altcineva prin preajimi. + Un copil care ceruse un fursec intr-un supermarket a observat un alt baiefel mancand unul. Cand i l-a aratat mamei sale, aceasta i-a raspuns: ,Ei bine, probabil ci el foloseste olifa, deci meriti’. + Un biiefel a scos un strigit de incintare cind a sarit din Jeaginul de la locul de joac’, Mama i-a spus printre dinti: .Inceteazd cu prosteala asta imediat! Gata cu leaginul pe ziua de azi! Daca mai reactionezi asa o data, acasi cu tine!” «+ In preajma unei suprafefe de api dintr-un muzeu pentru copii, mami incerca si-si impiedice ful si faci anumite lucruri, mintindu-l ci pe panouri scria c sunt interzise lucrurile respective. De exem- plu: ,Semnut acela zice cd nu e voie sa stropim cu ap2”. Cand copilul aintrebat de ce, ea a rispuns: Pentru ci aga scrie!” Am renunfat foarte curdnd la proiectul meu de luat notife. Pe lang numéral covarsitor de astfel de incidente, cam toate semanau intre ele, aga cd inregistrarea lor a inceput si-mi paré redundant, ca sina mai spun deprimanta, De céte ori n-am vizut la locul de joact pirinfi care isi anunfau ca din senin copilul ci este timpul si plece, uneori chiar apucindu-l de braf! (In cazul in care copilul plingea, plinsul era pus pe seama faptului ca era ,obosit) Am vazut parinti care imitau un sergent de armat ce-si intimida trupele ~ drepti in -48-fafa copilului, cu degetul aritétor strapungind aerul la doar cativa centimetri de chipul lui, urland cat ii fineau plimanii. $i de cite ori nu am vaizut in restaurant parinti agitindu-se in jurul copiilor, corectindu-le fiecare gest, certindu-i in legiturd cu postura la masa, ficdnd comentarii legate de ce (si cit) mndnci gi transformand, in general, cina intr-un eveniment de care copiii abia asteptau si scape. (Nu-i de mirare ci atator copii nu le este foame in timpul cinelor in familie, dar le revine apetitul foarte curind dupa.) ‘Vi asigur ci eram gi mai critic inainte s am eu copii. Pan’ cind nu impingi tu ciruciorul, n-ai cum sa infelegi cu adevirat cum re- tugesc acesti omusori si-fi apese toate butoanele gi sa te stoarci de rabdare. (In mod cert, nu ai cum sa anticipezi nici momentele su- blime de incAntare pe care {i le pot oferi.) Incerc din rasputeri si nu uit acest lucru cand ma incrunt la comportamentul unui alt parinte, Si imi repet cd nu cunosc nimic din istoricul unei familii pe care am uurmarit-o timp de cdteva minute ~ prin ce a trecut poate parintele in acea dimineaji, ce a facut copilul inainte si apar eu in peisaj. Si totusi... In ciuda tuturor concesiilor pe care le-am putea face sia tuturor circumstantelor atenuante pe care le-am putea acorda, existi un adevar general valabil aici: pentru fiecare copil ciruia i se permite si alerge liber intr-un spajiu public, exista sute de copit care sunt restricfionafi fird noimd, umilifi, ameninjati, bruscati de parinji; copii ale ciror proteste sunt ignorate cu consecvenfi gi ale ciror intrebiri sunt trecute cu vederea; copii care s-au obignuit si | aud’ un ,Nu!” automat ca rispuns la cererile lor si un ,Fiindcd aga am zis eu!”, daca intreaba de ce. Nu luati de bun ceea ce zic eu. Imaginaji-va c& suntefi antropo- ogi si, data viitoare cind va vei afla in apropierea unui loc de joact, intr-un centru comercial sau la o petrecere aniversara, fiti atenti la ce se intimpla. Nu veti vedea nimic din ce n-afi vizut pan’ acum, dar poate ci vefi observa detalii pe care le-afi omis inainte. Este posibil sd faceti anumite generalizari legate de ceea ce vedeti. Insd aveti grija: nu este intotdeauna foarte plicut si devii mai sensibil la ce se intim- pla in jur, Daca te wifi cu prea mare atentie, 0 zi in parc nu mai este deloc o incéntare, Asa cum mi-a scris o mama din California: »Afi fost la magazinul alimentar in ultima vreme? A devenit ‘mai dureros ca oricind! Este aproape de nesuportat sa ii privesti pe pirinti folosind mita, umilirea, pedeapsa, recompensa gi tot felul de practici abuzive. Ce s-a intimplat cu capacitatea mea de a inchide -48-- Capitotut 3 ochii la toate astea? La fiecare «Dac nu te potolesti, nu te mai iau cu mine niciodata!» si «Daca incetezi cu urlatul, ii iau o inghejata, jubito!», simt ci mi sufoc. Ma intreb cum am reusit si le trec cu vederea pana acum’, 4 din nou la diferitele tehnici de parenting conditionat descrise in ultimele doua capitole. Unul dintre motivele pentru care sunt atat de daunatoare se afla in legiturd cu sentimentul pe care-1 are copilul de a fi controlat. $i este valabil si invers: cand folosim pedepse, recompense gi alte strategii pentru a manipula compor- tamentul copiilor, ei se pot simi inbiti doar cnd se conformeazi pretentiilor noastre. Educatia conditionati poate fi consecinfa con- trolului, chiar si cind nu a existat aceasta intentie, si invers, con- trolul poate ajuta la explicarea efectelor distructive ale parentingului condifionat. Controlul excesiv este o problema in sine, drept care merit un capitol aparte. Nu se limiteaza la o anumit& forma de disciplina ~ la o pauza disciplinara sau la un set de note bune, la o bitaie la fund sau la un ,,Bravo!”, la un privilegiu promis sau refuzat. Inlocuirea unei metode cu alta nu va avea cine stie ce efect, daca nu reugim si injelegem urmatorul fapt: problema dominanta a parentingului in societatea noastrit nu este ingaduinta, ci frica de ingéduingd. Sunter atat de ingrijorati si nu ne rasféfdim copiii, incat sfarsim prin a-i con- trola excesiv. De acord, unii copii sunt rasfijati.. $i unii copii sunt neglijati. Ins o chestiune mult mai putin discutata este obsesiva supraveghere 2 fiecrei migc3ri a copilului, ca si cum ar fi o unitate subordonata care ne apartine, Astfel, o intrebare criticd la care ma voi intoarce mai incolo este cum putem oferi indrumare gi stabili limite (ambele necesare), fSrd si exagerim cu controlul. In primul rand, trebuie si ne devind clar gradul in care exagersim intr-adevar cu controlul si de ce reprezint’ o tentatie cireia trebuie si-i rezistim. Felul in care sunt tratafi multi copii denoté o lips& de respect fat de nevoile si preferinele lor, de fapt, o lipsi de respect fata de ei in general. Mulfi pirinfi se poarti ca si cum ar crede c& cei mici nu merit respect, aga cum merit un adult. Acum multi ani, psihologul Haim Ginott ne-a invitat si ne gindim cum am reactiona daca fiul sau fica noastra si-ar uita acasi un obiect, dupa care si comparam -4T-reactia cu cea pe care am avea-o in cazul in care un prieten uituc ar face acelasi lucru, Putini dintre noi s-ar gindi si ocirasca un alt | adult cu tonul care este de obicei folosit cu copii: ,Ce este in nere- gul cu tine? De cate ori si-i spun si te uifi in jur dupa lucrurile tale inainte sa pleci? Crezi ci n-am altceva mai bun de ficut?" si asa mai departe. in cazul unui adult, probabil am zice ceva de genul: ,Poftim umbrela’! Unii parinti intervin din obignuinta, latrand la copil: ,Inceteazi cu alergatul!”, chiar si cind riscul de a produce vreo paguba este aproape inexistent. Altii se poarti ca si cum ar vrea si accentueze neputinfa copilului si si-i arate cine-i seful (,,Flinded asa spun eu, de-aia!”, In casa mea eu fac regulile!”). Unii incearca si-i controleze pe copii prin forfa fizicd, pe cand alfii prefera invinovatirile (,Dup’ tot ce-am facut pentru tine! Imi frangi inima!"). Sunt parinti care-gi cicdlesc copii neincetat, generand un flux continua de aduceri- aminte si critici. Alfii par ci nu au nicio obiectie in legitura cu ce fac copiti lor, pana cind explodeaza, aparent din nimic. S-a depisit 0 limita invizibil& - care are mai degraba de-a face cu dispozitia pirin- telui, si nu cu purtarea copilului ~, si, fara veste, adultul devine furios si tnfricositor. Evident, nu tofi paringi fac toate aceste lucruri, ba unii chiar deloc. Studiile arata cum ctedinjele si comportamentele legate de cresterea copiilor tind s& varieze in functie de culturs,clasa socialé, rasa si de pre- siunea a care sunt supusi print ingisi, printre altele. (A se vedlea Anexa pentru mai multe detali,) Cercetatorii ne asigur’, de asemenea, ci ma- joritatea parinjilor nu folosesc tot timpul un singur stil de disciplinare, i tind sa rispund in mod diferit, in funcjie de comportamentul nea- decvat? Poate ci intrebarea cea mai interesanti este cum ajung parinfii si_| decida ce constituie comportament ,neadecvat”. Unii aplica aceast eticheté in mod frecvent gi in cazul unor actiuni pe mine le-am considera inofensive, dup care dau militéria jos din pod.’ Acest mod de a actiona face parte din ceea ce intilnim uneori sub denumirea de stil ,autoritar” de crestere a copiilor. Acesti pavinfi sunt mai stricti si mai pretentiogi si nu ofera cu ugurinfi acceptarea sau incurajarea, Bi prezinta rar explicafi gi justificari pentru regulile pe care Je impun, Nu numai ci asteapti supunere total gi folosesc nestingherifi pedeapsa pentru a 0 obtine, dar cred, d c& este mai important pentru copii si se supund autorit Sindeasca singuri sau si-si exprime opiniile, Parinfii autoritari in- 48 Capitolul 3 sist asupra faptului c& cei mici trebuie monitorizati permanent, iar cand incalca o regulé ~ lucru care le confirma sumbrele suspiciuni in legatura cu cat de afurisiji sunt copiii -, tind si creada ci a fost 0 alegere facuta cu buni-stiinta, indiferent de varsta copilului. in con- secinfa, el trebuie tras la raspundere. In mod tulburator, aceleasi teme ale ,,supunerii la pretentiile parinilor si... o reprimare de timpuriu a impulsurilor inacceptabile pentru acestia” apar intr-un proiect de cercetare de dupa cel de-Al Doilea Rizboi Mondial. Cercetitorii incercau si exploreze efecte- le psihologice ale fascismului, mai precis copilaria indivizilor care ajung 4 urasc grupuri intregi de oameni si par obsedati de putere.’ Desigur, aici vorbim despre extremele spectrului de control. Este normal ca, atunci cénd auziti asemenea exemple, si spunefi: ,Eu nu intru in categoria asta, Nu sunt autoritar si nici nu as tipa la copil in parc doar pentru ca se distreaza’: Insi aproape oricine cedeazi impulsului de a controla in exces, cel putin in anumite momente. Unii o fac din convingerea ci un copil trebuie si invefe si facd ce i se spune (in definitiy, adulfii gtiu mai bine decat copiti, nu?). Ali au personalitati autoritare si si-au dezvoltat obiceiul de a-si impune voinfa asupra copiilor de la bun inceput Alfii ajung uneori la dis- perare, in special ca reactie la un act de sfidare din partea copilului. lar mulfi périnfi sunt sincer preocupati de binele copiilor lor si nu s-au gandit c& lucrul pe care-| fac ei ar constitui un control in exces, contraproductiv. Celor mai multi dintre noi ne este usor si urmirim ,parada parintilor care las de dorit’, si privim la cei care controleazi mult mai mult decat noi gi sa ne simtim mai bine la gindul c& ,micar eu n-as face niciodat& asta’. Insi adevarata provocare este si reflectam la lucrurile pe care le-am facut gi si ne intrebim dac& sunt cu adevirat {in interesul copiilor nostri. Cine sunt copili care fac ce li se spune? ‘Va propun si kisim deoparte pentru moment scopurile mireje pe care le avem pentru copiii nostri gi si me concentrim doar pe ce anume fi determina pe ei si execute ce le cerem. Daci nu ne-ar interesa decit si faci un anumit lucru sau si inceteze si-1 faci chiar in acel moment, de fata cu noi, trebuie si recunoagtem cA, uneori, este foarte eficient si ne folosim puterea pentru a-i constrange ~ de -49-exemplu, prin ameninfare, pedeapsi sau un ordin emis pe un ton rispicat.* Doar uneori. In schimb, copii care fac ce li se spune sunt mai degrabi aceia ai ciror parinti mu se bazeaza pe fort, ci au dez~ voltat in schimb 0 relajie calda si sigurd cu ei. Sunt copii ai ciror parin fi trateaza cu respect, reduc la minimum folosirea controlului si au grija sa le ofere motive i explicatii pentru ceea ce solicit Cercetatorii implicafi intr-un studiu clasic au inceput prin a imparji mamele in doua categorii: mame sensibile la nevoile copilu- Jui, tolerante si cooperante, pe de o parte, si mame care consider ci au tot dreptul si fac ce doresc cu propriul copil, si-si impund pro- pria vointi asupra copilului, si-1 modeleze dupa propriile standarde, si-l intrerupa in mod arbitrar fara a {ine cont de nevoile copilului, de dorinjele lui sau de activitatea pe care el o desfigoara’ pe de alti parte, Nu mic le-a fost mirarea si descopere ci micutii mamelor din prima categorie ~ adic& cele care exercitau mai puin control ~ ficeau mult mai adesea ce li se cerea.? Intr-un al doilea studi tendinfa si rispunda pozitiv la cerinfe s-au dovedit a fi cei ai cdror parinfi ,exprimau foarte clar ce igi doreau si, pe lang’ faptul ci as- cultau obiectiile copiilor, aveau grija sa le respecte autonomia gi in- dividualitatea’* Un al treilea studiu a ridicat un pie stacheta, concentrindu-se pe prescolarii care fusesera etichetati drept neobignuit de sfidatori, Cateva dintre mamele lor au fost rugate si se joace cu ei aga cum 0 ficeau de obicei, iar celelalte au fost instruite SA ,se implice in orice activitate pe care o alege copilul sisi fi permit acestuia si aib& con- trol asupra naturii si regulilor interacjiunii”, Mamele au fost rugate si nu foloseasca ordine, critici sau laude. (Observati c& Jauda a fost enumerata alaturi de alte forme de manipulare.) Dupi sesiunea de joacd, la cererea cercetitorilor, mamele au cerut copiilor si pun’ la loc juciriile, Rezultatul: copiii care au fost supusi unui grad mai re- dus de control ~ si anume cei cirora li s-a permis s8 ia decizii asupra jocului ~ au indeplinit in numar mai mare cerinja mamelot’ Oricat ar fi de gocante aceste rezultate, problemele pe care le ri- dic’ disciplina traditionala bazat pe control devin si mai clare cand ne uitam la ce fac copiii dupa ce adulfit pleacd din camerd. Un cer- cetitor s-a intrebat nu doar care copii vor da curs cerinfei de a face ceva (de exemplu, si stranga juciriile), ci si care copii vor da curs cerinjei de a nu face un anumit lucru (si nu se joace cu anumite jucirii, de pilda), odatd lsati singuri. Ambele intrebari au relevat -50- , copiii in varsta de doi ani care aveau Capitolul 3 acelosi rispuns: copiii care au rispuns pozitiv la cerinfe au fost cei ale ciror mame erau incurajatoare si calde gi care evitau si foloseasca controlul."” Dovezile nu se mai sfargesc. O alta echip’ de psihologi a cercetat ce determina cooperarea ,angajata” din tot sufletul a copiilor, spre deosebite de cooperarea govaielnicd ,conjuncturala’. Alji doi cerce- titori au vrut sf afle ce anume determina un copil si faci ce fi spune un adult, altul decét mama sau tata."' In ambele cazuri, rezultatele au fost mai bune la copiii — crescuti de parinti respectuogi si saritori, in comparatie cu cei care puneau pref pe control. Unul dintre motivele pentru care abordarea ,,mani de fier” tinde si nu funcfioneze este faptul ci, in definitiv, chiar nu ne putem controla copii ~ cel putin nu pe directiile care conteaza. Este foarte dificil sa convingi un copil si consume o mancare, i nu alta, si faci pipi aici, si nu acolo, gi este practic imposibil si obligi un copil si doarmi, si se opreasci din plans, s& asculte sau site respecte. Acestea sunt problemele care-i frimanta cel mai mult pe parinti, tocmai pentru cd aici ne confruntam cu limitarile inerente impunerii forfei noastre asupra fortei lor. In special in cazul copiilor mici, si apoi in cazul adolescentilor, scopul de a controla se dovedeste, in ultima instant’, o iluzie.” Din pacate acest lucru nu ne impiedica si incercim strategii noi, mai istete, mai impunitoare, pentru a-i determina pe copii si ni se supund. lar cind aceste tehnici esueaza, se trage adesea concluzia ca este nevoie... de gi mai multe tehnici similare. Extreme care se opun Este paradoxal faptul ci tocmai acei pirinfi preocupati si-si con- troleze copii ajung s aiba mai putin control asupra lor. Povestea ins nu se sférseste aici, Mult mai important este faptul cd aceasti abordare bazati pe control nu este doar ineficienti, ci si foarte diundtoare, chiar gi atunci cand pare si functioneze. Asa cum mi-a spus odata Thomas Gordon, creatorul Training-ului Périnjilor Efi- cienti: ,Mediile despotice ti imbolnavesc pe oameni”. Fireste, oamenii nu se imbolnavesc cu tofii in acelasi mod. Psi hoterapeutii si-au dat seama, cu mult timp in urma, cd aceeasi cauzi poate determina rezultate foarte diferite de la caz la caz, De exemplu, unele persoane care se indoiesc de valoarea lor se demoralizeaza sin- gure si au un grad mare de insecuritate. Altele ins’, avand aceleagi -5t-indoieli, pot parea arogante si infumurate, dnd impresia ci ar com- pensa stima de sine scizuti prin grandoare. Astfel, dou persona- [itati aparent opuse pot avea in comun aceeasi ridiicin’, Se intimpla acelagi lucru cand pirinfi insista pe un control ab- solut. Unii copii devin excesiv de supusi, iar alfii excesiv de sfidatori. ‘Vom lua fiecare dintre aceste reacfii pe rand. ‘Multi paringi viseazi si aibi copii care fac intotdeauna ce li se spune, dar, aga cum am subliniat si in Introducere, nu este un sernn bun atunci cdnd copiii sunt intimidagi pentru a se supune. Ne dis- trim pe seama acelor ,yesmeni” de la slujbi, acea categorie de an- gejati care nu fl contrazic niciodata pe gef. $i atunci ce ne face si credem ci ar fi ideal si avem copii slugarnici? In 1948, in revista Child Development (,,Dezvoltarea copilului”), 5-a publicat unul dintre primele studi de cercetare pe acest subiect, care prezenta ca rezultat faptul c& prescolarii care proveneau din fa- milii care-i controlaui aveau tendinfa sa fie ,linistiti, bine-crescuti, supusi’, Totodata, ei nici nu interactionau prea mult cu colegii lor si parea ca le lipseste curiozitatea si originalitatea. ,Controlul autoritar determina conformism, prin pierderea libertatii personale”, conclu- ziona cercetatorul.!* ‘Mai bine de patru decenii mai tarziu, in 1991, aceeagi revista pu- blica un studiu efectuat pe 4.100 de adolescenti. Ideea era, din nou, si se observe cit de bine le merge acestor copii din punct de vedere psihologic gi social, si apoi si se compare rezultatele cu modul in care au fost ei crescufi, S-a concluzionat ca acei adolescenti care avusesera p&rinfi autoritari au obfinut punctaje mari la ,gradul de supunere § conformare la standardele aduljilor”, Cercetétorii au adaugat insi ci »tinerii pareau sé fi plitit cu increderea in sine ~ avind un grad de autonomic scizut si o perceptie negativa asupra propriilor abilitayi sociale i conventionale, Tiparul general sugereazi ci acesti adoles- engi au fost supusi prin forja Supunerea excesiva este, prin urmare, un rezultat al controlului excesiv. Aceeasi manier’ de parenting ii impinge ins pe copii si spre cealalta extrema: de a se rézvrati impotriva tuturor. Voinfa lor, gin- direa lor, nevoia de a avea un cuvant de spus in legiturd cu propria viafi au fost nimicite, si singurul mod in care mai pot capata putina autonomie este sfidarea. Cand ti facem pe copii si se simt& neputinciogi, forjandu-i si se supuna voinfei noastre, generim adesea o manie puternica, si, doar pentru cd aceasta manie nu poate fi exprimati pe moment, nu in- -52- Capitolul 3 seamnii ci ea dispare, Ce se intimpla cu ea depinde de personalitatea copilului si de specificul situafiei. Uneori, rezultatul este un numir mai mare de conflicte cu parintele. Asa cum observa si Nancy Sa- malin, chiar si ,atunci cind castigim, pierdem, de fapt. Cand fi de- termindm pe copii si ne asculte prin fora, amenin{iiri sau pedepse, ii facem si se simt neputinciosi. Cum nu suport si se simti ne- putinciogi, vor provoca o noui confruntare pentru a ariita ci mai au inci oarece putere’!® De unde invafa si-gi foloseasc aceasté putere? De la noi! Tacticile de parenting autoritar nu doar fi infurie, ci ti si indruma totodata cum sa-gi directioneze mania spre alt persoani." Unii copii pot creste cu o nevoie constant de a da cu tifla at- torit3fii, Uneori, ei aduc toati aceasta ostilitate la scoala sau la locul de joaca. (Studiile arati ci acei copii crescufi de pirinfi autoritari, chiar gi la trei ani, au tendinfa si-i deranjeze sau si-i agreseze pe tovardgii lor de joacé, rezultatul fiind c& acestia din urma nu mai vor si aiba de-a face cu ci.”” Evident cé aceasta izolare forjati nu este in beneficiul dezvoltarii lor.) Uneori, dac& unui copil fi este fica sa fie sfid&tor pe fafa, va gist ocale si o facd pe la spate. Stilul dictatorial de parenting poate ge- nera copii atat de cumingi, incat si vecinii plesnese de invidie. To- tusi, de cele mai multe ori, ei doar au invafat cum sa fie mai sireti in privinta nizdravaniilor lor care céteodati iau forma unor riutifi ingrijoratoare, Par a fi copii perfecti, dar de fapt duc o wviafa dubli’, dupa cum dezvaluia un terapeut: ,Deoarece pirinfii nostri au in- sistat in a-gi exercita controlul asupra viefii noastre, ne-am creat 0 via de care ci stiau, si una despre care habar nu aveau’.! Astfel de copii risca, in timp, sa se confrunte cu diferite probleme psihologice. Totodata, ei pot si fie ingrozii gi, ca urmare, complet deconectati de coamenii care se poarta cu ei in acest fel. In consecinfa, ca gi in ca- zal iubirii conditionate, un control prea rigid d& rezultate pe termen scurt, insé efectele asupra relatiei pe care o avem cu copii nostri sunt devastatoare. O mama a oferit o marturie interesanti intr-un mesaj postat pe un forum de discufii, Ea descria un Criciun petrecut cu rudele sofu- lui ei, care fuseser crescute ~ si acum igi cresteau co} ciplina stricta. In timpul vacantei, ei au povestit diferite escapade din tinerefe. ,Copiii aia cuminti, disciplinafi, politicosi se transformau in haimanale de fiecare dati cind nu erau pe faz piringii”, povestea ea. Paceau lucruri la care eu nici nu m-as fi gindit vreodati” In schimb, in familia ei, ,nu existase niciodata vreun set de note bune, “53vreun program de recompensare, scheme de pedepsire, batai la fund sau retragerea privilegiilor”, Dar femeia jura cd nici nu existase vreo- data vreun comportament inadecvat grav. ‘Nu doresc si afirm ca sfidarea este intotdeauna ceva ingrijorator. O dozi de razveitire este perfect normali si sinitoas’, mai ales in jurul varstei de doi-trei ani, si apoi, din now, Ia inceputul adoles- cenfei. Aici ins eu ma refer la un anumit tip de sfidare, exacerbata gi de reactie, care dureaz mai mult gi are ridacini mai adanci. Acesti copii sunt dovada vie ca un stil de parenting care vizeazi mai ales obfinerea supunerii esueazi din cauza unor cauze interne, pe lang faptul ci aduce cu sine gi multe alte probleme. Care este alternativa la a fi excesiv de supus sau excesiv de sfiditor? Cum arata astfel de copii? Bi bine, ca reactie la cererile parinfilor ~ si mai tirziu, din partea altor persoane -, ei vor alege sa spuna uneori da” si alteori ,nu”, fird sd se simta manati si se su- puna sau s& sfideze. Pot face deseori ceea ce li se cere, mai ales cind considera ca este just gi important pentru persoana care emite rugi- mintea, Parintii acestor copii le-au umplut rezervoarele cu incredere tratandu-i cu respect, explicind motivele pentru care cer un anumit lucru, eviténd asteptirile nerealiste de supunere. Acesti paringi s-au impicat cu ideea ci uneori cei mici igi vor manifesta autonomia prin sfidare, si mu au reactii exagerate cand se intdmpla asta. Mancatul in exces, lipsa bucuriei si alte efecte ale controlului In Capitolul 2, am descris efectele stimei de sine conditionate, citind din studiul psihologilor Richard Ryan si Edward Deci, de la Univer- sitatea din Rochester, (Edward Deci a participat si la studiul asupra studenfilor care a scos Ja lumina diferitele consecinte nefericite ale pa- rentingului conditionat.) Acesti doi cercetitori, alaturi de colaborato lor gi de fosti studenti, au petrecut ultimele decenii adunand dovezi ci nimic bun nu se intimpli atunci cind oameni de diferite varste se simt controlaji, indiferent de modul cum este exercitat controlul: pedepse, recompense, iubire conditionat®, constrangere pe fafé sau alte mijloace. In ceea ce priveste cregterea copiilor, ei au concluzionat ur- miatoarele: cu cit copiii se simt mai constransi si mai controlafi, cu att mai mari sunt sansele de ,,razvratire impotriva valorilor impuse” si cu atit mai instabila le va fi identitatea sau imaginea de sine.” Si he intoarcem la studiul cu studenii. De ce fusese atat de nociv si -84- Capitolut 3 anda ,Te iubesc doar atunci cénd tu..” din partea périntilor? Pentru ci ace] mesaj i-a facut si se simt controlati din interior, Au crescut cu sentimentul ca trebuie si se comporte sau si aibi succes tn anu- mite moduri pentru a-i mulfumi pe parinti si, in fond, pentru a se simfi bine in propria piele. Elementul-cheie in fraza este ,trebuie si” Psihologic vorbind, nu se simfeau liberi s& fac altfel Interiorizarea unei dorinfe puternice de ya fi bun’, dea munci din sgreu sau orice altceva se cere spre a-i mulfumi pe mama $i pe tata nu este 0 veste buna daca rezultatul nu e resimfit drept 0 decizie reali. Ceea ce a demonstrat si cercetarea, Studentii care credeau ca parin| {i iubesc conditionat sustineau ci actiunile lor se datorau mai mult unei »presiuni interioare puternice’ si nu ,sentimentului cé au facut o alegere’. Bi au recunoscut c& bucuria lor in urma unui succes era de scurti durati, ci modul cum se priveau pe ei insisi se schimba constant gi cd se simfeau deseori vinovati gi rusinati2” Ryan gi Deci cred c& un copil se naste nu doar cu anumite nevoi de baz, inclusiv nevoia de a avea un cuvant de spus in privinfa pro- priei vieti, dar si cu abilitatea de a lua decizii pentru a-si implini nevoile, Ei sunt echipati cu un ,giroscop de autoreglare naturalA’, Cand fi controlim in mod excesiv ~ de exemplu prin oferirea de recompense si laude, daci ne fac pe plac ~, ei incep s& devina de- pendenfi de surse externe de control. Giroscopul o ia razna, iar ei igi pierd abilitatea de autoreglar MANCAREA Consumul de alimente este un bun exemplu in acest context. Este adeviirat ci alegerile pe care le fac copiti in ceea ce priveste hrana nu sunt intotdeauna cele mai sinatoase. (De aceea, este nevoie si-i invatim ce este gi ce nu este benefic pentru corpul lor gi si-iKisim sé aleagé dintr-un numir limitat de alimente, astfel incat indiferent ce aleg sa fie acceptabil din punct de vedere al siniitati.) Pe de alta parte, chiar i fird interventii, copiii mici consumé, de obicei, atatea calorii cit le cere corpul, Uneori, timp de zile intregi mndncd atat de pufin, incdt ne ingrijorim, dup’ care, dintr-odaté, devoreazi porfii uriase, Daci minanca un aliment gras, dupa el au tendinfa si reduc consumul sau si consume alimente cu mai pufine calorii, In ceea ce priveste cantitatea de mncate, copiii au Oo capacitate remarcabila de autoreglare. Asta in cazul in care nu incercim sa controlim noi corpurile, Doi nutrifionisti din Iinois au realizat un experiment acum cafiva ani. Ei au supus observatiei un numar de 77 de copii cu varste cuprinse -55-intre doi si patru ani si au aflat cat de mult incearci parinfii si le controleze obiceiurile alimentare. Au descoperit ci acei pirini care insistau si m&nance numai la orele de masa stabilite (si nu atunci cand le era foame copiilor), care isi incurajau copiii si termine tot din farfurie (chiar dacé era evident ci acestora nu le mai era foame) sau care foloseau mancarea (mai ales dulciurile) drept recompensi sfarseau prin a avea copii care isi pierduserd abilitatea de a-si regla consumul caloric, Unii parinji pireau ci au propriile probleme de alimentatie, fiind pe cale si le transmit si copiilor. Indiferent care era cauza controlului excesiy, la unii dintre acesti copii el incepea si fac ravagii inca dinainte de renunjarea la scutece. Copii dispuneau de ,pufine oportunitafi si invete si-si controleze necesarul de hrana” simu mai aveau inctedere in semnalele date de corpurile lor in cea ce privea foamea. O consecinfé: multi dintre ei incepeau si se ingrage MORALITATEA Aceste descoperiri legate de alimentatie sunt interesante, ba chiar alarmante, in sine, ins sunt doar citeva ilustriri ale unui pericol mai mare. Reglarea din exterior poate si diuneze grav reglarii din interior nu numai in privinja alimentatiel, ci sia mo- ralitatil. Un stil de parenting mana de fier” au promoveazi, ci submineazi dezvoltarea morala a copiilor. Cei asupra cirora se aplica o presiune pentru a face ce li se cere nu vor putea rezolva singuri dilemele etice. Se poate crea foarte ugor un cere vicio: cu c&t copiii au mai pufine sanse si decida in legitura cu modul adecvat de a actiona, cu atat vor actiona mai mult in moduri care le vor confirma parinjilor ci sunt iresponsabili, ceea ce va face ca adulfii sa le nege si mai mult dreptul de a alege. Un bilant al unor cercetiri asupra dezvoltarii copilului a conclu- zionat: copii cu parinfi autoritari nu ies in evidenfa in niciun fel. ‘Totusi, ,cind este vorba despre masuri fortate de a rezista tentatiei’, dovezi mai semnificative sugereazi ca ,ci au un grad mai scizut de «constiinfi» si 0 orientare morala mai degrabi orientat& spre exterior decit spre interior, atunci cind decid comportamentul «potrivit» in situafii de conflict moral” -58- Capitotut 3 INTERESUL alti consecinfi a controlului in exces: atunci cind copii se simt forati si faci anumite lucruri sau sunt mult prea constrani si le facd in- te-un anume fel, este foarte probabil si devind mai putin interesati de ceea ce fac si sd renunfe usor cind apar provociti, In cadrul unui experiment interesant, piringilor li s-a propus si stea pe podea lings copiii lor ~ mai mict de dot ani ~ care se jucau cu juciii. Cafiva dintre paringi au preluat imediat controlul jocului sau au inceput si emitd instruc{iuni (,Bagk cu- bul induntru, Nu, nuacolo. Acolo!”), Altis-au mulfumit si-silase copili st exploreze, incurajandu-i si oferindu-le ajutorul doar cénd era necesar, Mai tru, copitlor lis-au oferitalte jocuri, fad ca ptrinfi si mai fie de fat. S-a dovedit ci, odati singuri, cei cu pirinfi axafi pe control renunfau foarte ugor la o anumita jucirie, in loc si incerce si vada cum functioneazi. ‘Un deceniu mai tarziu, un alt studiu a scos la lumina rezultate simi- lare in cazul unui grup de copii de sase-sapte ani: cei ai c&ror parinfi se jucaserd cu ei detinand controlul (spunandu-le ce si faci, criticind sau laudand) isi pierdeau repede interesul in ceea ce ficeau, Petreceatt ‘mai putin timp jucndu-se cu juciiile cind erau singuri si recunosteau ci nu Ii se parea distractiv si se joace, spre deosebire de copiii ai ciror parinti fusesera mai relaxafi?* ABILITATILE Primul dintre studiile care au demonstrat o diminuare a interesului copiilor a fost intreprins, in ani ’80, de Wendy Grolnick, o fosti stu- dent’ a psihologilor Deci si Ryan, impreund cu citiva colegi ai ei. (Al doilea studiu a fost realizat de Deci insusi, printre alti.) Dupa aproape doui decenii, Grolnick a descoperit c& parinii axati pe control nu scad doar interesul copiilor pentru activititile in care se implic8. Ei pot, de asemenea, si afecteze negativ abilititile copiilor. De data aceasta, ea a cercetat modul in care copiti de clasa a Ill-a si parintii lor lucrau im- preund in cadrul a dou proiecte similare temelor (intr-unul se lucra cu har{i, iar in celalalt, cu rime poetice). Urmitorul pas a fost si li se dea copiilor sarcini similare, dar si lucreze singuri. Cei ai ciror parinti exer- ita: mai mult control nu s-au descurcat atat de bine pe cont propriv.* Foarte interesant, parinfii care exercitaseri: mai mult control (cel Ppujin la proiectul poetic) se simfeau ei ingisi controlati, deoarece au- tiserd de la cercetdtor ci urma o testare a aptitudinilor copiilor lor: Acelasi Ilucru se intimpla in cazul profesorilor: spune-le si ridice stan- dardul” si ei se transforma in sergenti de armata, Ironia este ci elevii lor sfargesc prin a avea rezultate mai slabe decat colegii lor din clase in care na se pune atita pret pe performanfi” 57+Jn lucrarea sa foarte utild si concisi The Psychology of Parental Control (,Psihologia controlului parental”), Grolnick prezinté pe scurt mult mai multe cercetari care arati ci ,parentingul autoritar a fost asociat cu un nivel scdzut de motivatie interioara, mai putin’ interiorizare a valorilor gia eticii, o autoreglare mai slaba gi cu senti ‘mente negative fata de propria persoana, ca si nu mai vorbim despre sefectele secundare nedorite care afecteaza relatia parinte-copil”. Ea adauga cd ,aceste elemente nu aut legituri doar cu dezvoltarea bunistarea copilului, dar gi cu gansele lui de a deveni un adult fericit sipractic’ In concluzie, ea subliniaza ci, desi copii au nevoi diferite in functie de varst’, efectele unui control excesiv sunt daunitoare in- diferent de varsta. Degi stilul de parenting difera in functie de etnie, clasa sociala si culturd, prea mult control are efecte negative indife- rent de aceste diferente. ‘Termenii ,excesiv” gi »prea mult” ridicd intrebarea dacd exist cum- vao doz ideala de control. Raspunsul meu este cd incercarea de a-ti da sseama ce este benefic copilului reprezinté mai mult o investigatie calita- tiv decat una cantitativa, In fanctie de modul cum definim ,controlul, poate fi mai potrivit sk gisim alternative la el, nu doar si-! exercitém intr-o doz redusi. Copiii au nevoie, de pilda, de structuré in viata lor ~ tunii mai mult ca alti ~, dar nu este acelagi lucru cu a spune c& au nevoie de control intr-un grad moderat:” Cum putem face diferenja? Cu sigu- rant’, chestiunea este discutabili, ins’, ca o regula, structurile rezona- bile sunt impuse cind nevoia o cere, in mod flexibil, fara restrictii de prisos gi, acolo unde se poate, cu participarea copilului. Rezultatul este total diferit fafé de cazul in care folosesti constrangerea sau faci presiuni pentru a-ti impune propria voinfi ~ ceea ce consideram, de obicei, a fi control. Ca pirinti este nevoie si fim implicati si constienti de detaliile viefii copiilor nostri. Nimic din aceasti carte nu ar trebui interpretat drept 0 invitatie de a ne relaxa total gi a-i lisa pe copii si se creasc’ ei singuri. ‘Am putea spune ci este de datoria noastra si ,,detinem controlul’ anume si cream un mediu sinitos gi sigur, si oferim indramare gi si stabilim limite; dar nu este nicidecum datoria noastr si controlém, adici si solicitim obedienfi absolutd, si ne bazim pe exercitarea unei presiuni sau si reglim toate detaliile viefii copiilor. De fapt, desi pare paradoxal, datoria noastri este si controkim modul in care ii ajutim pe copii si preia ei insisi controlul asupra propriei vieti. Scopul este si-iin- zestréim cu abilititi, nu si-i determindm si se conformeze, iar metodele sunt bazate mai degrabi pe respect decatt pe constrangere. sa. | Capitotul 3 Exist momente cénd nu se poate evita o oarecare doz de con- trol si aici cheia este si nu exageram. Insa, in general, este de dorit si ‘manier§ care nu are de-a face cu controlul, \cercim si gasim fericita cale de mijloc dintre ,prea mult control” si ,control insuficient’. In Capitolul 9 voi face cateva reco- mandari practice.Capitolul 4 DAUNELE PEDEPSEI Pedeapst, control, autoritate parinteasc4, condifionarea iubirii si a afectiunii, toate aceste concepte se suprapun. Cel mai cunoscut si mai usor de infeles este primul dintre ele. Simplu spus, a pedepsi copiii inseamn, de obicei, ale face ceva neplacut - sau a-i impiedica si aiba parte de ceva plicut ~ cu scopul de a le modifica compo mentul viitor. Cu alte cuvinte, cel care pedepseste ii face pe copii si sufere, pentru a-i invaa o lectie.' ; ‘Apar intrebari fundamentale despre in{elepciunea acestei abor- dri, chiar gi inainte de a analiza rezultatele cercetirilor stiinfifice, De exempl, ne putem intreba: Ce beneficii reale poate avea, pe tei men lung, o abordare care ii face in mod deliberat nefericiti pe copii? Daca pedeapsa este atat de eficienta, de ce mai trebuie sa o apliciar $i iar asupra copilului meu? . Studiile disponibile pe aceasta tema nu inlatura aceste indoieli. Rezultatele unui studiu clasic de parenting, publicatin 1957, pare si-1 fi surprins pand gi pe cercetatori. Dupa ce au analizat toate informa- fille in urma cercetirilor intreprinse asupra unor copii de gradinija sia mamelor acestora, cercetitorii au raportat cA ,efectele negative ale pedepselor au iesit in evident pe tot parcursul studiilor noastre’. Pedeapsa s-a dovedit a fi ineficienta, indiferent daca parintii 0 apli- cau pentru a opri agresivitatea, dependenfa excesiva, udatul patulut sau altceva. Cercetitorii au ajuns mereu la concluzia cd pedeapsa era sineficienté pe termen lung, dacé era aplicata drept tehnicé pentru climinarea unui comportament’? Studii mai noi si mai bine stractu- rate au susfinut gi ele aceasta concluzie, descoperind, de exemplu, ci pirintii care ,pedepseau comportamentele de incilcare a regulilor acasi determinau niveluri superioare de incdlcare a regulilor de cdtre aceeasi copii in afara casei”? . Existi deja o serie important de studii care demonstreaz mai ales efectele distructive ale pedepselor corporale, si anume practicile care cuprind bitaia la fand, palmuirea sau alte modalitifi prin care se provoaci durere fizic’, drept forma de disciplina. Informatiile arata cut preponderenti ci pedeapsa corporal fi face pe copii mai agresivi si conduce la multe alte consecinfe daunatoare. (Nici macar 60+ Capitotul 4 nu este clar daca pedeapsa corporala duce la o supunere de moment)* ‘Atunci cind copiii sunt lovii, ei ,primesc evident o lecfie”, anume cise pot impune in fafa celor mai slabi ca ei, ficindu-le rau fizic, Consider ci cercetirile implici zero tolerant pentru bitaie, avind in vedere ci aceasta nu este necesari, nu este eficienta si po- sibil foarte diunitoare, Dar acest lucru ar putea fi un subiect care si nu aibi nevoie de informatii oferite de studii. Valorile fundamen- tal umane sunt suficiente pentru a ne justifica impotrivires fafii de aceasta practicd. Este revoltitor ci unii barbati isi lovesc sofille sau prietenele, dar poate cu mult mai gravi este problema adulilor care bat copii, indiferent de forma si de motiy, ‘Totusi, dupa cum problema controlului nu poate fi limitata la pe- deapsi, la fel si problema pedepsei nu poate fi limitatd la cea fizic’, Dupa cum bine spunea regretata expert in sociologie Joan McCord: »Dac parinfii si profesorii ar inlocui pedeapsa corporala cu una non-corporalé, atunci ar putea evita sd-i invefe pe copii sa lo- veasca, sit traga pumni, sit pocneascés; si totusi, ar perpetua ideea cit a cauza durere este un mod legitim de exercitare a puterit. In consecinfé, compasiunea si spiritul social sunt erodate”’ Cu alte cuvinte, problema consti in ideea de a-i forta pe copii si treacd printr-o experienfa neplicutd. Aceasta poate insemna abuz fi- zic, privare de afectitune sau atentie, umilire, izolare sau orice altceva. ‘Merita subliniat acest lucru, pentru cé pana si unii autori care se opun ferm pedepsei corporale par si considere ca alte forme de pedeapsa sunt inofensive sau chiar necesare. (Exist si trei excepfii remarcabile ~ Thomas Gordon, Haim Ginott si William Glasser ~ care au fost foarte elocven{i in scrierile lor in legatur§ cu problemele pe care le ridica insti ideea de pedeapsi.) Intre timp, unii specialisti au rispuns ezitirilor firesti ale pirinfilor de a folosi tehnici punitive redenumindu-le ,consecinje”. In unele cazuri, schimbarea este pur semanticd, sugerandu-se ci un. fermen mai prietenos ar face aceleasi practici mai putin agresive, Uneori ins, ni se spune ci, daci pedepsele sunt mai pufin severe sau sunt logic” legate de comportamentul neadecvat sau declarate clar dinainte, atunci este in ordine sa fie folosite si, intr-adevar, nu ar trebui considerate drept pedepse. Eu nu cred aga ceva. Mai mult, nu cred ci sunt crezute nici de copii. Degi este adevirat ci un lucru negativ se poate inriutafi, prin -6t-adaugarea elementelor de imprevizibil sau de lipsd de claritate, sau prin intrecerea masurii, sau printr-un comportament de o rautate excesiva, acestea nui sunt motivele principale pentru care pedeapsa are efectele pe care le are. Faptul ci anuunfim cum planificim si-i pedepsim pe copii (Tine minte, daca faci x lucru, ifi voi face y lucru,’) poate si vi linisteasca propria consti, deoarece dati un avertisment pe fafa, dar de fapt feste o ameninfare. Prin aceasta, le spunem copiilor dinainte cum anume fi vom face si sufere, daci ei nu se supun. Se comunicé un rmesaj de neincredere (Nu cred cA vei proceda cum trebuie Fira frica de pedeapsa.”), ducand copiii la concluzia ci se supun datoriti unor motive externe si subliniind neputinja lor. Indiferent de modificirt minore gi indiferent de numele dat, pedeapsd sau altceva, apar toate cefectele distructive anunfate de logic’, experienta si cercetiri.® ‘Uneori, pirin{ii sunt sfituifi si foloseasca tehnica time-out in locul bataii, ca si cum acestea ar fi singurele variante disponibile, Dup’ cum am vizut, ambele variante sunt in realitate modalitafi de pedeapsa, Singura diferenja consti numai in natura suferingel: emo- tional, respectiy fizica. Daci am fi fortafi si alegem una dintre cele doua, evident ca un time-out este de preferat bataii. In aceeasi logic’, este de preferat si-i bati pe copii in loc si-i impusti, dar acest luca ‘nu reprezinti un motiv de susfinere a bataii. | O alt versiune a cea ce poate fi numita ,pedepsire usoar’” este | cunoscuti drept .consecinfe naturale’, care le propune pirintilor | sisi disciplineze pe copii prin inactiune, si anume refuaull de a ajuta Daci un copil intarzie la cind, parinjii ar trebui si-I lase nemancat Daca un copil igi uité pelerina de ploaie la scoal’, a doua 2i ar trebui | si lisim si se ude, Aceste masuri ar trebui si-t invefe pe copii si fie mai punctuali, mai putin uituci si aga mai departe, Dar adevarata | lectie pe care copilul o va invaja va fi ci noi, ca parinti, am fi putut | sii ajutim, dar nu am ficut-o, Dupa cum observau doi autori in discutia lor asupra metodei: ,Atunci cand stati deoparte si Hisafi si) se intimple lucruri rele, copilul traieste 0 dubla dezamagire: ceva 8 | mers rit gi voud nu v-a pisat indeajuns de el, ca si migcafi macar | tun deget pentru a preintimpina pericolul. «Abordarea consecin{elor | naturale» este de fapt 0 forma de pedeapsi’?” Una dintre caracteristicile cele mai frapante ale pedepselor de orice fel este ci se creeazi un cerc vicios pentru toti cei implica | Hae escanintor cu ceea ce am constatat in cazul retrageri ubit | si consolidarii poritive. In ciuda nenumératelor diji cénd, in urms , | i | ' i | ' | \ i | | | | -62- Capitotul 4 pedepsiri, copilul se dealinfuie din nou cu furie si durere, degi de atatea ori pedeapsa noastra a esuat i nui au aparut ‘imbundtatin (de fapt,lucruriles-au inrdutafit), singural raspuns posibil este de a pe- depsi din nou, poate chiar mirind miza, Este foarte interesant etm cercetarile au demonstrat c& efectele negative nu sunt datorate in- terventiei inifiale a pirintilor, ci utilizar pedepsei dupa ce copilul nse conformeaza primei cerinje. Mai ingrijoritoare este wilizarea pedepsei ca reactie, alegerea de a 0 folosi din nou dupa ce deja s-a jenerat un conflict. De aceea, cel mai insemnat aspect este dea ne infrina si pedepsim tocmai in momentele de mare manie si frus- trae’ Cel mai important cere vicios nu se creeaza in momentul cind ne confruntim deschis cu copilul, ci in timp, sianume in timpul derulari evenimentelor, pe parcursul mai multor ani. Pedepsirea repetatda unui copil mic poate determina transformarea lui intr-un adolescent sid- to; totusi, noi suntem sf&tuifi si continuiim cu pedepsele, chiar si le intensificim: Inchideti-l in casi, reducet-ibanii de buzunar folositi-v’ puterea pentru a-l face si se comporte responsabill Cur cit ested ai rdstindtor aceasta strategie, cu atat mai mult noi tragem concluzia cd de vin este copiul, si nu strategia, Dar daca ne optim totusi si re- consderiim ceea ce facem, vom presupune ci am implementat-o noi inmod ineficient, in loc si realizam ca problema o reprezinti ideea de ai fae pe copii sé sufere pentru a le da o lect. Ginott avea perfect’ spate: {Comportamentl neadceaespedpsle nu sunt extreme ce inuleaza una pe alta, it i i ces an pe alta, dimpotriva, ele se genereaza gi se susfin De ce nu dau roade pedepsele Ar fi greu si se nege ineficienfa pedepselor, mai ales in lumina tutu- ‘oe marturor existente, De ce anume ma funetioneaa este mi dif stabilit cu exactitate, Cu toate acestea, putem face cateva pronosticuri: © Cauzeazit furie, Ca si alte forme de control, utili- zarea consecinfelor punitive asupra cuiva il infurie, expe- rienfa fiind cu atat mai dureroasi cu cat acea persoant este neputincioasa. Ce ne invafa istoria despre nafiuni, ne inva psihologia despre persoane: daci li se ofer& sansa, cei care se simt vietime vor deveni in final agresori. ~83- | |© Oferit un model de utilizare a puterii. Exemplul pe care il oferi pedeapsa corporala copiilor este violenta, si izarea forfei in scopul rezolvarii problemelor. De fapt, toate pedepsele au invajaturi similare. Copii pot sau nu s& invefe lectia la care ne gindim noi atunci cand ii pe- depsim (,.Nu mai face niciodata cutare lucru!”), dar cu sigu- ran vor invafa ci, atunci cind cei mai importani oameni din viafa lor, modelele lor in viafi, au o problem’, incearci si o rezolve exercitindu-si forfa pentru a-l face pe celilalt | nefericit si a-l determina si capituleze, Pedepsele nu numai | ci infurie copilul, dar ii ,oferd in acelasi timp un model de | exprimare fifiga a ostilitii’, observa un cercetitor.”° Cusalte | cuvinte, ii invata pe copii cf forfa pune lucrurile la punct. © isi pierd in timp eficienfa. Pe masura ce copiii cresc, | devine tot mai dificil si se giseasci modalititi prin care actiu- | nile asupra lor si fie suficient de neplacute. (In acelagi fel, de- | vine extrem de dificil si gisim recompense din ce in ce mai | atrigitoare.) La un moment dat, ameningirile vor filipsite de | fond, si copiii vor ridica din umeri la ,Esti pedepsit!” sau ,Fir3 | bani de buzunar saptimana asta!, Acest lucru nu denoté ct | sunt de incdpapinali ¢idificili copii, ¢i nici cd trebuie si gisii | metode mai diabolice pentru a-i face si sufere. Ceea ce se suge- «reaza de fapt este ci, de la bun inceput, incercarea de a-i ajuta pe copii si devind oameni buni folosind pedepsele atunci cand se comporté tat poate si fi fost o strategie nepotrivita, 1 Privitilucrurile in modul urmator: atunci cfind tinerii se intreaba de ce si fie drut sau de ce si reviste unor tentafi, print au de ales. i potapelala respect siincrederea pe care le-au cultvat iubindu-si copii in mod neconditionat,folosind ratiunea si puterea de convingere pen- trualeexplica cum i poate afecta peal oameni cutare sau cutare crt, Sau pot sé apeleve la puterea bruti: ,Daci nu incetezi, vei fi pedepsit’ Problema abordarii din urmé este c8, odaté ce puterea pe careo folositi se va diminua, cici aga se va intimpla, nu va va mai rimane rnimic, Dupi cum sublinia Thomas Gordon: ,Rezultatul inevitabil a folositii puterii in mod sistematic pentru a va controla copiii atunc! | cand sunt mici este cd nu invijafi niciodata cum si inflienfaj’ Ca cat va bazati mai mult pe pedeapsd, ,cu stat influenga asupra viel | copiilor dumneavoastra va fi mai mici’."' _ Capitolul 4 ___ 2 Brodeazti relatia cu copiii. Atunci cand pedepsim, de- vvine mai dificil pentru copii nostri si ne priveasc& drept aliati afectuosi, ceea ce este vital pentru o dezvoltare sanitoasi. D. vyenim insé (in ochii lor) legiuitori care trebuie evitati. Copi foarte mici incep si infeleagi faptul ci paringii lor, acele persoa- ne mirefe, atotputernice, de care ei sunt total dependent, ii fac uneori si sufere intenfionat; acei uriasi care ma fin in brafe, mi Jeagand, ma hrénesc si imi alunga lacrimile, uneori se stradu- iesc si imi ia lucrurile dragi sau ma fac si ma simt fird valoare sau ma lovesc la fund (chiar daci imi zic in continuu c& eu tre- buie sa ,folosese cuvintele”). Imi spun ci reactioneazi aga din cauza unor lucruri pe care le-am ficut eu, dar tot ce pricep este cc de acum inainte nu stiu daci pot si mai am incredere in ei sau daci o si ma mai pot simi in siguranga cu ei. Ar fi prostese si recunosc fafa de ei c& sunt furios sau ci am ficut ceva ri, Geoarece am invafat ci ma pot trimite la colf, cA mi se poate vorbi pe un ton lipsit complet de orice urmi de iubire sau pot fi chiar lovit. Aga ci cel mai bine ar fi si pastrez distanfa. * Distrage copiti de la tucrurile cu adevarat impor- tante, Si ne imaginim ci unui copil i s-a spus ci, din cauzi ci tocmai |-a lovit pe fratele stu, trebuie sé meargi in ca- mera lui si va rata programul preferat la TV. Haidefi si ne furigim langg el, in timp ce sta in pat. Ce credeti ci-i trece prin cap? Daca va gindifi ci reflecteaza la acfiunile Ini, zi- candu-si in sine: , Acum infeleg cd e ru si-i faci pe oameni si sufere’, atunci chiar trebuie si continuafi si-i trimitefi pe copii in camera lor oricind se comport inadecvat. Daca totusi, ca orice om care a petrecut catva timp cu un copil real (sau a fost un asemenea copil), considerafi scenariul de mai sus Tidicol de indoielnic, atunci de ce afi recurge la aceasti pedeapsa sau ln oricare alta? Ideea c& time-out reprezinta o forma acceptabili de «dsciplinare pentru ci ofera copiilor timp de reflectie se bazeazi pe absurd de nerealisa In general, pedepsele nti determina pe copii sa reflecteze asupra lucrurilor intamplate, si chiar mai pufin asupra motivelor pentru care au fcut anumite Iucruri sila ce ar fi trebuit si faci in schimb, Pauzele fi determina pe copii sa se gin- deasci mai degrabit cit de rai sunt parinfi lor si poate la cum se vor razbuna (pe copilul care i-a bagat in bucluc). -65-Mai presus de toate, este foarte probabil si-si concentreze atenfia asupra pedepsei in sine: cit este de nedreapta si cum ar putea si 0 evite data viitoare. Pedepsirea copiilor ~ si ameninjarea cd o veti face din now in viitor daci nu va fac pe plac ~ reprezinti o modalitate excelent pentru ei de a-si perfectiona aptitudinile de a nu fi pring Daca fi spunefi unui copil: ,Nu vreau si te mai prind ficdnd cutare lucru din nov’, atunci copilul va gandi: ,,in regula! Data viitoare nu ma vei mai prinde!” fi impulsioneaza totodata puternic si mint. (In contrast, copiii care nu sunt pedepsiti sunt mai putin infricosafi s& recunoasca ceva ce au ficut.) Cand parinfii care aplica pedepse sunt pusi in fafa nesinceritiii predictibile de care dau dovadii copiti cres- cufi in disciplina tradifionala — Nu am fost eu! Era deja spart!” -, nu pun la indoiala folosirea pedepsei, ci pedepsesc copilul din nou, de aceasta dati pentru ci a minfit. « fifac pe copii sd fie mai egocentrici. Cuvantal ,con- secinge” este folosit foarte des, nu doar drept un eufemism pentru pedeapsi, dar si drept o justificare a ei, ca in: ,Copiti trebuie si invefe cf acfiunile lor au consecinte’: Consecin- fe pentru cine? Raspunsul este: pentru sine insusi. Atenia ‘unui copil este concentrat& puternic asupra moduli in care va fiel insusi afectat de incalcarea unei reguli sau de sfidarea ‘unui adult, si anume ce consecinfe va avea de infruntat daci este prins. | i | Cu alte cuvinte, atunci cind pedepsim copii i determinim sise | intrebe: ,Ce doresc acesti adulti, care au in mainile lor puterea, s& fac sice mi se va intampla daca nu indeplinesc acest lucrué” Observati Ci este o reflexie in oglinda a intrebarii puse acasa sau in clas cAnd copiilor li se promit recompense daca sunt buni: ,Ce-si doresc ef st | fac si ce voi primi in schimb?” Ambele intrebiri sunt legate de inte- | resul personal si ambele sunt foarte diferite de ceea ce am dori noi si | se intrebe ei: ,Ce fel de persoand ag vrea sit fiu2” | Nucide mirare cd un grup de cercetatori, descoperind c& pedep- | sirea copiilor impiedics dezvoltarea lor morala, au folosit aceasta Gescoperire subliniind ci pedepsele ,,il directioneaza pe copil spre consecintele pe care le are comportamentul sau asupra Lui insusi" Gu cit ne concentrim mai mult asupra unor consecinje punitive, | ineluzind time-out, sau asupra recompenselor, incluzdnd laudele, cu | atit mai putin copiti vor lua in calcul modul in care actiunile lor ft | Capitolul 4 afecteaza pe alti. (Este posibil insi si analizeze costurile si beneficit- Je, si anume sd cdntareasca riscul de a fi prins si pedepsit din nou ver- sus placerea de a face lucrul respectiv pe care nu ar trebui si-l fac Aceste rspunsuri ~ calcularea riscurilor, gisirea unor solutii pentru a nu fi prins, minciuna pentru a se proteja ~ au sens pentru copil. Sunt perfect rafionale, Ele nu sunt ins morale, datorité faptu- Jui cl pedeapsa ~ de foate tipurile, prin insisi natura ei - impiedica gindirea eticd. Astfel, cind sustinatorii disciplinei traditionale in- sistd ci, atunci cand copiii vor fi in ,lumea reals’, vor trebui sa facd fafi consecinfelor propriilor actiuni, intrebarea ar fi: Care adult din lumea reali este descurajat si aiba un comportament imoral doar atunci cind el insugi va plati pretul (daca este prins)? Rispunsul nos- truar fi: Acel adult despre care cei mai multi dintre noi sperm si. nu fie copilul nostru de azi in devenire. ‘Cea ceam vruteu si demonstrez are valoare practic’, Dupa orice criteria logic, pedeapsa pur gi simplu nu funcfioneaza foarte bine si nu este realist si sperdim cA mai mult pedeapsé (sau de natura di- ferita) va schimba lucrurile, Cum si le rispundem in schimb parin- jilor care sustin c& explicatille, argumentirile, empatia gi alte solutii nuwau decat un impact restrans gi de aceea ei cred ci este nevoie si fie mai eficienti in ceea ce le spun copiilor si ,si le atragi atentia” prin impunerea unor consecin{e? ‘in primul rand, observafi cA aceasta afirmatie se bazeaz pe premisa c&, fir adiugarea unor mecanisme de constrangere, copiii Je vor ignora pe cele mai importante persoane din lumea lor. Este greu de crezut. Este adevarat, uneori copiii ignori anumite lucruri spuse de noi, demonstrind cat de selectivi pot fi in ceea ce aleg si auda, atunci cdnd {i chemim la cina sau le spunem si facd curat, dar nu inseamna ca sunt orbi si surzi la cuvintele gi actiunile noastre. Dimpotriva, chiar si cuvintele celui mai atent parinte - sau mai bine 2is, mai ales ale lui - au o greutate nemaipomeniti, tocmai pentru cé sunt spuse de parinte. Poate cineva totusi sa sustina ci ameninfirile i pedepsele solicit’ atentia copiilor intr-un mod diferit? Este adevarat, dar felul in care ate loc acest lucru este foarte neproductiv. Aceleasi caracteristici ale pedepselor care le fac imposibil de ignorat asiguré totodata valen- fa negativa pe care o au. Atenfia copiilor este in acest caz atrasi de -67-