SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL

„COMUNIUNE ȘI COMUNITĂȚI:
JERTFĂ, SLUJIRE,
SPIRITUALITATE”
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI
Caransebeş 6-7 mai 2019

EDITURA EPISCOPIEI CARANSEBEȘULUI

EDITURA MONTEFANO
2020
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Episcopia Caransebeşului
Comuniune şi comunităţi : jertfă, slujire, spiritualitate : lucrările
Simpozionului internaţional „Comuniune şi comunităţi - jertfă,slujire,
spiritualitate” : Caransebeş 6-7 mai 2019 / Episcopia Caransebeşului. -
Fabriano : Montefano ; Caransebeş : Editura Episcopiei Caransebeşului,
2020
ISBN 978-88-87151-56-5
ISBN 978-606-8458-31-1

Episcopia Ortodoxă a Caransebeșului Editura Montefano

Editura Episcopiei Caransebeșului
Consilier cultural:
Arhim. dr. Casian Rușeț
Str. Nicolae Corneanu, nr. 5
325400 Caransebeș
Județul Caraș-Severin, România
Tel.: (+40)-255-516.412
E-mail: cultural.epcaransebes@gmail.com
http://www.episcopiacaransebesului.ro
Monastero San Silvestro Abate
Via San Silvestro, 66
60044 Fabriano, Italia
Tel. (+ 39) 0732-21631
Fax (+ 39) 0732-21633
c/c postale 16134603
E-mail: sansilvestro@silvestrini.org
http: //www.monasterosansilvestro.org
 DOUĂ CĂRȚI PATRISTICE TRADUSE ȘI PUBLICATE
ÎN 1865 DIN ÎNDEMNUL ȘI CU PREFAȚA
MITROPOLITULUI ANDREI ȘAGUNA

TWO PATRISTIC BOOKS TRANSLATED AND PUBLISHED

IN 1865 IN THE REACH AND WITH THE PREFACE OF
MITROPOLIT ANDREI ȘAGUNA

CȘ III, dr. Mircea-Gheorghe ABRUDAN

Abstract
From the exhortation and with the preface of the metropolitan
Andrei Șaguna, two important works from classical patristic
literature were published in Sibiu in 1865. The first was the
important treatise „On the Priesthood”, written by St. John the
Chrysostom, translated into Romanian by the priest Iosif Barac
from the church of St. Nicholas of Brașov, and the second one,
the „Life of Saint Macrina” by St. Gregory of Nyssa, translated
from German by Professor Gavriil Munteanu, director of the
Romanian gymnasium in Brașov. The publishing in Romanian
was done for the purpose of cultural edification and spiritual
growth of Romanian priests and believers in Transylvania,
Banat and Hungary. The two works complement the Romanian
patristic literature and highlight the pastoral, theological
and spiritual profile of the holy hierarch Andrei Șaguna.The
present study brings to the attention of today’s Romanian
priests, theologians and believers, in this year 2019, declared
by the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church as the
commemorative year of the church translators, the two works
unfairly forgotten, by presenting them and restoring in the
annexes, the content of the two prefaces. Therefore, the research
also had a recuperative and restitutionary dimension, with the
hope that it will contribute to the awareness of the ever-present
perennial value of both patristic literature and the work of Saint
427
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

Andrei Șaguna, the metropolitan of Transylvania.

Keywords: St. John the Chrysostom, On the Priesthood,

St. Gregory of Nyssa, Biography of St. Macrina, Romanian
translation, Transylvania.

Sfântul mitropolit Andrei Șaguna este fără-ndoială unul

dintre cei mai cunoscuți slujitori ai Bisericii noastre din
toate timpurile. Vieții și activității sale i-au fost dedicate
cinci monografii, sute de studii de specialitate și o serie
documentară, însumând zece volume, care-i restituie o
parte a corespondenței1. Cu toate acestea, arhivele străine și
românești conțin încă multe izvoare inedite care vor arunca
noi lumini asupra activității lui polivalente. De pildă, în vastele
fonduri ale Arhivelor Statului din Viena am descoperit memorii,
petiții și scrisori ale lui Andrei Șaguna către diferiți miniștri și
consilieri aulici în unități arhivistice unde nu mă așteptam să-i
întâlnesc numele2. Oricât de fascinante și necunoscute ar fi
acestea, studiul de față nu le cartografiază, ci are în vedere o
tematică care se încadrează în ansamblul anului comemorativ
2019, dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
comemorării patriarhilor Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu
1
VOICHIȚA BIȚU, BOGDAN ANDRIESCU, Andrei Șaguna (1808-1873). Biobibliografie,
ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Andreiana/Ed. Armanis, Sibiu, 2012.
2
Doar parțial fructificate până acum, vezi: MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, „Andrei
Șaguna și Alexander Bach”, în IOSIF MARIN BALOG, IOAN LUMPERDEAN, LORÁND
MÁDLY, DUMITRU ȚEICU (coord.), Multiculturalism, identitate și diversitate. Perspective
istorice. In honorem prof. univ. dr. Rudolf Gräf la împlinirea vârstei de 60 de ani, Editura Mega,
Cluj-Napoca, 2015, pp. 261-296; IDEM, „Ioan Popasu și Andrei Șaguna, contracandidați în
cursa pentru scaunul episcopal al Ardealului, aspecte inedite din anii 1845-1848”, în DANIEL
ARON ALIC, LUCIAN ZENOVIU BOT (coord.), Misiune și propovăduire: anul omagial
al misiunii parohiei și mănăstirii azi; anul comemorativ al sfântului Ioan Gură de Aur și
al marilor păstori de suflete din eparhii; 150 de ani de la întemeierea Episcopiei Ortodoxe
Române a Caransebeșului, Presa Universitară Clujeană/Ed. Episcopiei Caransebeșului, Cluj-
Napoca/Caraș-Severin, 2015, pp. 490-503; IDEM, „Ierarhul şi Împăratul: O scrisoare inedită
a lui Andrei Şaguna către Franz Joseph”, în DANIEL ALIC (coord.), Taină şi Mărturisire.
Lucrările Simpozionului Internaţional Taină şi mărturisire, Caransebeş, 13-14 mai 2013,
Editura Episcopiei Caransebeşului, Editura Artpress, Timişoara/Caransebeş, 2014, pp. 451-
465; IDEM, „Andrei Șaguna în rapoartele secrete ale Ministerului de Interne de la Viena”, în
Telegraful Român, Anul 165, Sibiu, Nr. 41-44,/1 și 15 noiembrie 2017, p. 5, 10.
428
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

și tuturor traducătorilor de cărți bisericești. De altfel, trebuie

subliniat că tocmai această dimensiune a activității culturale,
publicistice și tipografice, a mitropolitului Șaguna a fost mai
puțin frecventată de istoriografie. Cu toate că există o serie
de studii dedicate unor radiografii generale ale activității
editoriale și tipografice șaguniene, precum cele semnate de
părintele academician Mircea Păcurariu3 și de profesorul
Ciprian Streza4, pentru a le numi doar pe cele mai recente,
până astăzi lipsesc abordări profesioniste punctuale care să
analizeze în detaliu prefețele șaguniene ale cărților de cult, ale
manualelor și diferitelor opuri teologice și istorice tipărite la
Sibiu în epoca sa. Din nefericire, nici după trecerea sa în ceata
sfinților nu s-a inițiat un program coerent de editare critică
a operei șaguniene complete care să le permită clericilor și
credincioșilor de astăzi să-l cunoască pe omul și ierarhul
Andrei Șaguna în intimitatea cugetării sale.
Orice abordare a operei lui Andrei Șaguna ar trebui să
pornească de la prefața Compendiului de Drept Canonic,
publicat la Sibiu în anul 1868, unde autorul a enumerat pe trei
clase diferite titlurile cărților „bisericești, școlare și științifice”
pe care „le-am compus eu și altele le-am încredințat unor
bărbați scientifici spre compunere ori spre traducere și așa
le-am tipărit”5. Lista realizată de mitropolitul Șaguna cuprinde
37 de cărți retipărite, majoritatea de cult, dar și câteva de
teologie, urmate de 19 „compuse și traduse de mine”, la care se
adaugă un număr de 19 titluri „compuse și traduse prin alții la
îndemnul meu”6.
Din această a treia categorie fac parte și cele două
lucrări care constituie subiectul acestei expuneri. Ambele se
3
MIRCEA PĂCURARIU, O viață dăruită Bisericii și Neamului. Sfântul Ierarh Andrei Șaguna,
Mitropolitul Transilvaniei, Editura Andreiana, Sibiu, 2012, pp. 210-260.
4
CIPRIAN STREZA, „Importanța cărților de cult tipărite în timpul păstoririi lui Andrei
Șaguna”, în MIRCEA PĂCURARIU (coord.), Mitropolitul Andrei Șaguna. Creator de epocă
în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Editura Andreiana, Sibiu, 2008, pp. 328-338.
5
ANDREI BARON DE ȘAGUNA, Compendiu de dreptul canonic al unei sântei sobornicesci
și apostolesci Biserici, Sibiu, Tipografia arhidiecezană, 1868, p. XII.
6
Ibidem, pp. XII-XVI.
429
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

singularizează în lista șaguniană prin tematica lor patristică,

celelalte 17 fiind manuale școlare (abecedare și aritmetici),
vocabulare, cuvântări, volume de documente, istorie, pedagogie
și agricultură. De asemenea, cele două lucrări sunt traduceri
în limba română din germană aparținându-le unor cărturari
brașoveni celebri în epocă, dar mai puțin cunoscuți astăzi, și
anume protopopul Iosif Barac (1813-1884), parohul bisericii Sf.
Nicolae din Șcheii Brașovului, și profesorul Gavriil Munteanu
(1812-1869), primul director al gimnaziului românesc din
Brașov7. Mitropolitul Andrei Șaguna nu a apelat întâmplător la
cei doi – în fapt socru și ginere, Gavriil Munteanu fiind căsătorit
cu Maria, întâia născută a părintelui Barac –, deoarece erau
buni cunoscători ai limbii germane, acumulaseră o experiență
didactică însemnată, dobândiseră o notorietate în sânul
comunității românești transilvănene și, nu în ultimul rând, erau
doi oameni de încredere ai ierarhului, pe care-l cunoscuseră
în timpul revoluției pașoptiste. Așadar, Șaguna se considerase
îndreptățit să apeleze la cei doi, socru și ginere, pentru a le
încredința traducerea celor două lucrări patristice dedicate
deopotrivă clericilor și mirenilor.
Desigur, ne-am putea întreba de ce Andrei Șaguna nu a
realizat el însuși aceste traduceri și a fost nevoit să apeleze la
alți cărturari pentru ducerea la îndeplinire a marelui său proiect
de edificare cultural-eclesială a păstoriților săi? Răspunsul
este unul simplu: avea o agendă mult prea încărcată din cauza
faptului că își asumase conducerea bisericească, educațională
și politică a națiunii române din Transilvania. Or, dacă în
perioada neoabsolutismului datorită regimului politic autoritar
se putuse concentra mai mult asupra activității ecleziastice,
trudind din greu la diortosirea și publicarea tuturor cărților
necesare desfășurării cultului liturgic, apoi a noii ediții a Bibliei,
precum și la întocmirea unor lucrări omiletice, catehetice, de
7
Amănunte biografice despre cei doi vezi la: VASILE OLTEAN, Configurația istorică și
bisericească a Brașovului (sec. XIII-XX), Editura Andreiana, Sibiu, 2010, pp. 376-381,
479-480; MIRCEA PĂCURARIU, Dicționarul teologilor români, ediția a III-a revăzută și
adăugită, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, pp. 430-432.
430
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

drept canonic și de istorie bisericească, schimbarea politică

survenită în 1859 prin introducerea liberalismului și a vieții
constituționale l-au obligat să se dedice mai mult chestiunilor
naționale și politice participând la lucrările Reichsratului
(Senatului imperial) de la Viena și ale dietei Transilvaniei de la
Sibiu și Cluj8. Implicit a fost constrâns să-și restrângă activitatea
bisericească acționând cu precădere într-o singură direcție:
restaurarea și organizarea mitropoliei ortodoxe9. Prin urmare,
a apelat la diverși profesori ai Institutului teologic-pedagogic
și la alți cărturari pentru a continua proiectele sale editoriale.
În ceea ce privește scrierile Sfinților Părinți, Andrei Șaguna
era convins că Ortodoxia românească din toate regiunile are
nevoie „spre înaintarea intereselor clerului și a creștinilor”
de traduceri „din originalele eline bisericești în limba noastră
română”, cum îi scria, în 13 mai 1863, episcopului Neofit Scriban
al Argeșului mulțumindu-i pentru „opul vostru despre studiul
limbii eline care mi l-ai trimis”10. Totodată, Șaguna ținea să
precizeze că deși „avem traduceri române din scrierile clasice
ale mai multor Sfinți Părinți”, acestea nu mai pot fi utilizate cu
folos pe scară largă, deoarece „au trebuință de o prelucrare”
lingvistică și de noi traduceri de calitate. Spre exemplu, dădea
volumul „Puțul Sfântului Crisostom”, tradus în limba română de
mitropolitul Grigorie Dascălul (1765-1834, mitropolit între 1823-
1834) și publicat în anul 183311, subliniind că o altă carte a Sfântului
Ioan Gură de Aur „despre preoție ar fi o baie de aur pentru
clerici și profesori, dar și pentru toți membrii clerului superior
8
Cea mai bună sinteză referitoare la implicarea lui în viața politică, socială și națională vezi la:
KEITH HITCHINS, Ortodoxie și Naționalitate. Andrei Șaguna și românii din Transilvania:
1846-1873, traducere de Aurel Jivi, Editura Enciclopedică, București, 2016.
9
MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, „Restaurarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei în
lumina Arhivelor de la Viena”, în Telegraful Român, Anul 162, Sibiu, Nr. 45-46/1 decembrie
2014, p. 8.
10
Este vorba despre Metoda pentru studiul limbii elenice, după J.L. Burnouff, 2 volume, Iași,
1861-1862.
11
Cartea ce să numește Puțul Sf. Ioan Gură de Aur, București, 1833, reeditată la editura
Anastasia sub titlul: Sf. Ioan Gură de Aur, Puțul care s-a tălmăcit din limba elinească de
arhiepiscopul și mitropolitul a toată Ungrovlahia KIR GRIGORIE DASCĂLUL pentru folosul
neamului nostru, Predoslovie de IPS Nicolae Corneanu, Editura Anastasia, București, 2001,
ediție electronică: https://dardindarblog.files.wordpress.com/2017/11/sfantul-ioan-gura-de-
aur-putul.pdf, accesat la data de 30 august 2019.
431
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

și inferior”12. În catalogul bibliotecii mitropolitului Andrei

Șaguna, întocmit de arhimandritul Ilarion Pușcariu (1842-1922)
în 1872, se găsesc mai multe lucrări patristice în limbile greacă,
latină, slavonă, rusă, maghiară, germană și română, majoritatea
aparținându-le părinților capadocieni și Sfântului Ioan Gură de
Aur13, ceea ce confirmă interesul său pentru literatura patristică.
Convins de necesitatea accesibilizării acestei literaturi într-o
limbă română adusă la zi, Andrei Șaguna a apelat la Iosif Barac
și la Gavriil Munteanu de la Brașov. Pe primul l-a însărcinat cu
traducerea lucrării Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoție,
iar pe cel de-al doilea cu textul hagiografic al Sfântului Grigorie
de Nissa despre „Viața Sfintei Macrina”. Având în vedere că din
biografia celor doi nu reiese că știau limba greacă, ci erau buni
cunoscători ai latinei și germanei, pe care și le însușiseră în
școlile ardelene, volumele au fost tălmăcite din limba germană14
probabil după originalele din biblioteca mitropolitului ori după
cele aflate în vastul patrimoniu bibliofil al bisericii Sf. Nicolae
din Șcheii Brașovului.
Catalogul cărților lui Andrei Șaguna ne arată că acesta
deținea în biblioteca sa o ediție în limba germană, publicată la
Tübingen în 1860 de Carl Haas, a celor șase cărți hrisostomice
despre preoție15, precum și o ediție bilingvă, greacă-germană,
a lucrărilor Sfântului Grigorie de Nissa, între care se număra
și viața sfintei Macrina, apărute în seria mai amplă intitulată
„Biblioteca Părinților Bisericii. O selecție din operele acestora”
întocmită de Franz Oehler și tipărită la Leipzig în 1858, din care
mitropolitul ardelean deținea șase tomuri16. O comparație a celor
12
„Andrei Șaguna către Neofit Scriban”, Sibiu, 13 mai 1863, în Andrei Șaguna, Corespondența
I/1, ediție, studiu introductiv și note de Nicolae Bocșan, Ioan-Vasile Leb, Gabriel Gârdan,
Pavel Vesa, Bogdan Ivanov, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005, p. 278.
13
„Catalogul cărților Escellenției Sele Domnuliu AEppu și Metropolitu Andreiu”, în Arhiva
Bibliotecii Mitropoliei Ardealului, ms. 261, filele 1-23.
14
De această părere este și pr. M. Păcurariu, vezi: MIRCEA PĂCURARIU, O viață dăruită
Bisericii și Neamului..., p. 239.
15
Des heiligen Johannes Chrysostomus sechs Bücher vom Priesterthume ins Deutsche übersetzt
von Dr. Carl Haas, Verlag der H. Hauppschen Buchhandlung, Tübingen, 1860. Apare notată în
Catalogul cărților Escellenției Sele Domnuliu AEppu și Metropolitu Andreiu, la fila 10, nr. 305.
16
Bibliothek der Kirchenväter. Eine Auswahl aus deren Werken. Urschrift mit deutscher
Uebersetzung, begründet und unter Mitwirkung Anderer herausgegeben von Dr. Franz Oehler,
432
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

două lucrări menționate cu edițiile românești ne descoperă că

Iosif Barac a utilizat altă ediție decât cea a lui Carl Haas din
1860, a cărei structură nu o urmează, iar Gavriil Munteanu a
folosit exact ediția lui Franz Oehler din 1858, cuprinsul și chiar
topica textului german fiind reproduse identic în românește.
În timp ce în lista șaguniană din prefața Compendiului de
drept canonic „Biografia fericitei Macrine” în traducerea lui
Gavriil Munteanu apare la poziția 15, iar „Scrierea Sfântului
Chrisostom despre preoție” în tălmăcirea lui Iosif Barac la
numărul 17, data semnării prefețelor celor două lucrări indică
de fapt apariția lor în ordine inversă la o distanță temporală de
cinci luni, „precuvântarea” lucrării hrisostomice despre preoție
fiind isprăvită la 1 ianuarie 1865, iar prefața broșurii Sfântului
Grigorie al Nissei la 1 iunie 1865. Nu știm dacă traducerile au
fost finalizate și înaintate mitropolitului spre „cenzurare”
împreună sau mai degrabă separat, ceea ce ar explica redactarea
prefețelor la o distanță de cinci luni, cert este că ierarhul a
avut un program foarte încărcat și solicitant în prima jumătate
a anului 1865, lipsind de la Sibiu între 8 ianuarie și 5 aprilie
1865, deoarece călătorise mai întâi la Viena, cu scopul de a-i
mulțumi personal împăratului Franz Joseph pentru restaurarea
mitropoliei ortodoxe prin autograful din 24 decembrie 1864,
și apoi la Carloviț pentru a participa la Sinodul, prezidat de
patriarhul Samuil Masirevic – primatul Bisericii Ortodoxe din
Imperiul austriac –, care a discutat detaliile administrative,
economice, fundaționale și parohiale ale separației ierarhice
dintre sârbi și români prin înființarea mitropoliei românești și a
episcopiei Caransebeșului17.
Cele două titluri apărute în teascurile tipografiei
arhidiecezane au fost semnalate în „Telegraful Român” de unde
I. Theil. Gregor von Nyssa, Erster Band, Leipzig, Verlag von Wilhelm Engelmann, 1858.
Apare notată în Catalogul cărților Escellenției Sele Domnuliu AEppu și Metropolitu Andreiu,
la fila 12, nr. 362.
17
Despre sinodul de la Carloviț și despărțirea ierarhică vezi: LUCIAN MIC, Relațiile Bisericii
Ortodoxe Române din Banat cu Biserica Ortodoxă Sârbă în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, Presa Universitară Clujeană/Editura Episcopiei Caransebeșului, Cluj-Napoca/
Caransebeș, 2013, pp. 139-166.
433
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

putem deduce atât data publicării lor în luna mai, respectiv iulie
1865, cât și prețul acestora de 50, respectiv 20 crăițari valută
austriacă. În rubrica „Bibliografia” a „Telegrafului Român”,
din 11/23 mai 1865, lucrarea hrisostomică era prezentată în
felul următor: „Tocmai a ieșit de sub tipar o broșură intitulată
«Scrierea S. Ioan Gură de Aur despre Preoția”» [subliniat în
original n.n.] tradusă de Ioan Barac, paroh la Biserica sfântului
Nicolae în Brașov. Față cu împrejurările noastre pe câmpul
bisericesc menționata scriere se ivește la timpul său, pentru că
ea dacă-și are originea în secolele cele dintâi ale creștinătății,
spiritul care predomnește într-însa este oglinda vieții noastre
bisericești. Preotul cu toate datoriile sale înlăuntrul bisericii și
afară de biserică este descris într-însa de ajuns și din cuprinsul
scrierii vor putea cunoaște și cei ce vor să fie preoți ce sarcină
iau asupră-și, dar vor înțelege și cei ce au să aleagă preoți că nu
e lucru mic a-și încredința păstorirea sufletească ori și cui. Va
fi dar deslucitoare [explicativă n.n.] în multe privințe și în cele
ce se atinge de alegerile fețelor bisericești. Pentru ca această
carte să poată străbate în toate clasele creștinilor noștri
s-au aflat de bine a se tipări de astădată cu litere bisericești,
iar când va avea să devină op [carte, volum n.n.] în literatura
română, atunci prelucrându-se se va tipări cu litere străbune
ca să cuprindă locul cel meritat în literatura română și după
forma ei cea exterioară, căci despre cuprinsul ei clasic, după ce
și-au dat atâți învățați bisericești vechi și noi părerea, nu mai
poate fi nici o îndoială. Recomandăm dar acest op cu deosebire
P[reacucernicilor] P[ărinți] Protopopi și Preoți care credem că
vor dirige atențiunea tuturor spre a deveni cunoscuți cu dânsul.
Prețul unei broșuri este 50 cr[ăițari] v[alută] a[ustriacă] și se
află de vânzare în Tipografia arhidiecezană de aici.”18
Importanța pe care mitropolitul Șaguna a conferit-o acestei
lucrări reiese mai ales din precuvântarea semnată la 1 ianuarie
1865 în care spunea, între altele, „Scrierile Sfântului Ioan Gură
de Aur (Hrisostom), care a devenit până în ziua de astăzi ca o
18
Telegraful Român, Anul XIII, Nr. 20, 11/23 mai 1865, p. 80.
434
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

vistierie neprețuită pentru preoți și lumeni, cu deosebire cartea

lui Ioan Gură de Aur intitulată «despre preoție», fu declarată de
cea mai clasică dintre toate scrierile lui, ca una ce cuprinde o
cuvântare însuflețită de Dumnezeu despre demnitatea și sarcina
Preoției și cu deosebire a Episcopului. Nu numai o mulțime
de martori de pe timpul antichității creștine o mărturisesc
aceasta, ci însuși scriitorii de astăzi de alte religii laudă această
scriere a Sfântului Hrisostom cum așa dară noi românii creștini
de religia greco-orientală19 să nu o îmbrățisăm? Mai cu seamă
aflându-se întrânsa cele mai folositoare învățături pentru
alegeri de preoți și episcopi; prin urmare din această scriere a
Sfântului Hrisostom vor putea înțelege toți creștini noștri în ce
chip să aleagă ei pre preoții și episcopii săi, ca să nu se rușineze
de faptele lor cele mai însemnate, care le fac în biserică. Scrierea
aceasta umple de binecuvântare pe lumean [mirean, laic n.n.]
ca și pe preot, pe junele care se pregătește pentru preoție ca și
pe preotul încărunțit în preoție. (...) Astfel de carte ne-a lipsit
nouă românilor de religia ortodoxă orientală; cel puțin eu nu
știu ca scrierea aceasta a lui Ioan Hrisostomul ar exista la noi
tradusă. De aceea (...) m-am hotărât a o da la lumină adică a da
preoților, diaconilor, clericilor și tuturor cărturarilor noștri ca
o făclie luminătoare spre a o întrebuința de un izvor nescăpat
de învățătură la alegeri de fețe bisericești și la împlinirea grelei
chemări a preoților și episcopilor”20.
Sincer, Andrei Șaguna ne arată că oricât de bine informat era
și chiar dacă acumulase o bibliotecă ce depășea 6000 de tomuri,
nu pretindea că ar fi infailibil sau le-ar fi știut pe toate, astfel îi
scăpase prima ediție românească a acestei lucrări hrisostomice,
care fusese tălmăcită și publicată pentru întâia-și dată în limba
19
Biserica sau religia „greco-orientală” a fost denumirea oficială a creștinilor ortodocși și a
Bisericii Ortodoxe din Imperiul austriac și austro-ungar între anii 1865-1918. Amănunte la:
MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, De la „Biserica grecească neunită” la „Biserica greco-
orientală” - itinerarul redenumirii Bisericii Ortodoxe din Austria între pașoptism și dualism,
în Academica. Revistă editată de Academia Română, Anul XXV, Nr. 8-9 (august-septembrie),
București, 2015, pp. 43-48.
20
Scrierea Sf. Ioan Gură de Aur despre preoție, tradusă în limba română de Iosif Barac, paroh
la biserica Sfântului Nicolae în Brașov, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1865, pp. III-V.
435
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

română de episcopul Iosif al Argeșului în 1820 la București sub

titlul: „Ioan Gură de Aur, Cuvinte șase pentru preoție și ale
altor trei Sfinți părinți trei canonicești epistolii”21. Așadar, ediția
sibiană, datorată lui Andrei Șaguna și Iosif Barac, este cea de
a doua în literatura teologică românească, urmată, patru ani
mai târziu, de o a treia, în traducerea preotului greco-catolic
Ioan Papiu din Gherla (1869), o a patra în 1882 la București în
traducerea preotului St. Călinescu, o a cincea în 1941 la Craiova
în tălmăcirea preotului Aristide N. Geamănul și în cele din urmă
o a șasea în 1957, reluată în alte ediții succesive până astăzi, în
traducerea cunoscutului patrolog Dumitru Fecioru. Cel din
urmă a sesizat că dacă teologii din Muntenia au lucrat edițiile
românești după variantele originale ale textului grecesc, cei
doi sacerdoți ardeleni au făcut apel mai ales la variantele din
limbile moderne, germană și italiană, urmărind în mod explicit
accesibilizarea textului pentru cititorul român și nu acribia
traducerii după textul primar22.
Mitropolitul Andrei Șaguna nu s-a mulțumit cu finalizarea
travaliului editorial, ci a dorit difuzarea lucrării în întreaga eparhie
pentru a ajunge să fie citită de către preoți și cărturarii mireni în
scopul conștientizării tuturor cu privire la „demnitatea și sarcina”
tainei preoției pe care cei hirotoniți o primeau în urma alegerii
lor directe de către poporul dreptcredincios al unei parohii, în
lumina tradiției vechi bisericești și a celei ardelene consfințite
de Statutul Organic23. În acest scop, Șaguna a trimis, în 22 aprilie
1865, tuturor celor 44 de protopopi o scrisoare informându-i,
pentru fiecare protopopiat în parte, care sunt preoții ce se vor
21
Bibliografia românească veche, vol. III (1809-1830), pp. 330-331, varianta electronică: https://
biblacad.ro/bnr/images/BRV/tomul3/mari/brv_Bianu%20Hodos%20Simionescu_tom%20
30389.jpg, https://biblacad.ro/bnr/images/BRV/tomul3/mari/brv_Bianu%20Hodos%20
Simionescu_tom%2030390.jpg, accesat la data de 2 mai 2019.
22
Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz, Sfântul Efrem Sirul, Despre preoție,
traducere, introducere și note de pr. Dumitru Fecioru, Editura Sophia, București, 2004, pp.
27-28.
23
Detalii despre candidare și alegerea clerului în Biserica Ortodoxă din Transilvania vezi la:
MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, Ortodoxie și Luteranism în Transilvania între Revoluția
pașoptistă și Marea Unire. Evoluție istorică și relații confesionale, Editura Andreiana/Presa
Universitară Clujeană, Sibiu/Cluj-Napoca, 2015, pp. 736-748.
436
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

bucura în anul respectiv de un sprijin financiar în valoare de 70

florini din partea centrului eparhial, precizând că li se va reține
din sumă 10% „spre formarea unui fond de protopopi și parohi
arhidiecezani, precum și 50 cr[ăițari] v[alută] a[ustriacă] pentru
scrierea Sf. Ioan Gură de Aur despre preoție”, explicându-le
tuturor că „eu sum dator a înainta nu numai starea materială,
ci și cea sufletească a preoțimei noastre” povățuindu-i totodată
pe protopresbiteri să facă bine să recomande „cărturarilor
noștri cartea aceasta, ca să vadă cum să se poarte la alegerea
de paroh, diacon și arhiereu”24. Ierarhul procedase la fel în anul
1858, în cazul Bibliei ilustrate, pe care și-a dorit-o ajunsă în casa
fiecărui preot al eparhiei sale, și a repetat procedura cu lucrarea
sa „Compendiu de drept canonic” din 1868, de unde reiese că
a elaborat o veritabilă strategie de difuzare a operelor pe care
le considera indispensabile activității fiecărui preot din eparhia
sa25. De reținut că în implementarea acestei măsuri de ridicare a
nivelului cultural-teologic al preoțimii ortodoxe transilvănene,
Andrei Șaguna nu a recurs la taxarea nemiloasă a clerului său,
ci s-a folosit de sprijinul financiar oferit anual de stat centrului
eparhial pentru nevoile arhidiecezei, reținând din ajutorul
destinat fiecărui preot contravaloarea exactă, fără niciun ban
(crăițar) în plus, a costurilor de tipar26. Cu alte cuvinte, nu le lua
preoților din avutul lor, ci le reținea din suma cu care îi miluia!
24
Andrei Șaguna către Partenie Trombițaș, Sibiu, 22 aprilie 1865, în ANDREI ȘAGUNA,
Corespondența II, ediție, studiu introductiv și note de Nicolae Bocșan, Gabriel-Viorel
Gârdan, Ioan-Vasile Leb, Beatrice Dobozi, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008,
p. 445; Andrei Șaguna către Teodor Buzdug, Sibiu, 22 aprilie 1865, în ANDREI ȘAGUNA,
Corespondența IV, ediție, studiu introductiv și note de Nicolae Bocșan, Gabriel-Viorel Gârdan,
Ioan-Vasile Leb, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2011, p. 195; Andrei Șaguna
către Vasile Cozma, Sibiu, 22 aprilie 1865, în ANDREI ȘAGUNA, Corespondența V, ediție,
studiu introductiv și note de Nicolae Bocșan, Gabriel-Viorel Gârdan, Ioan-Vasile Leb, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2011, p. 187; Andrei Șaguna către Ioan Mețianu, Sibiu,
22 aprilie 1865, în TEODOR V. PĂCĂȚIAN, Mitropolitul Ioan Mețianu (1828-1916), ediție
îngrijită și adăugită de Vasile Oltean și Nicolae Blaj, Editura Andreiana, Sibiu, 2015, p. 379;
Andrei Șaguna către Ioan Panoviciu, Sibiu, 22 aprilie 1865, în IPS LAURENȚIU STREZA,
VASILE OLTEAN, Mitropolitul Andrei Șaguna în documentele din Șcheii Brașovului vol. IV,
Editura Andreiana, Sibiu, 2010, p. 358.
25
MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN, Ortodoxie și Luteranism în Transilvania..., pp. 245-246.
26
Detalii în IBIDEM, pp. 242-268.
437
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

Altfel spus mijloacele financiare puține avute la dispoziție erau

puse în lucrare pentru împlinirea scopului pastoral! Iată o
modalitate de pastorație care rămâne în continuare un model
vrednic de urmat!
Cea de a doua carte, tradusă de Gavriil Munteanu, a fost
semnalată în numărul „Telegrafului Român”, din 22 iulie (3
august) 1865, prin următorul anunț: „Sibiu 19 iulie. Biografia
fericitei Macrine, a cărei sărbătoare ținem în tot anul în ziua de
astăzi, a ieșit de sub tipar în tipografia noastră arhidiecezană și
este menită a fi o carte populară pentru familiile noastre care
vreau să aibă bucuria de copiii și fiicele sale. Prețul cărticelei
acesteia legate frumos este 20 cruceri val[ută] austr[iacă], iar
cuprinsul ei este mai presus de orice preț de aur și de diamant;
de aceea și se zice în precuvântare: că Sfântul Grigoriu de la
Nissa povestește Monahului Olimpiu tinerețele, procopseala, și
virtuțile, care le posedea sorusa Macrina, precum și jertfirea
ei din iubirea, ce au avut ea către Maica sa văduva, către patru
frați ai săi și către patru surorile sale în privința creșterii lor
religioase, morale și științifice. Prețul cel dinlăuntru, ce este
această scriere, din destul documentează acel adevăr, ca în
Germania cultă și civilizată, și de aceea interesată pentru
creșterea adevărat creștinească a fiilor și a fiicelor germane,
dar totodată interesată și pentru mângâierea părinților, pe
care purtarea cea bună le poate da lor mai sigur, decât orice
altă împrejurare, zic, Germania aceasta civilizată a întâmpinat
edarea acestei scrieri în limba germană ca o visterie și
pedagogia practică și exemplară pentru familii și membrii
lor și se citește cu o predilecțiune nespus de mare. De aceea
ar fi fost paguba și disprețul către vistieriile noastre proprii
religioase când scrierea aceasta ar fi rămas necunoscută și
neîmpărtășită familiilor și tinerilor noștri de ambele sexe. Din
care cauză nu putem recomanda din destul această cărticică
care în toate privințele se potrivește atât pentru palate, cât și
pentru căscioarele orășenești și sătești.”27
27
Telegraful Român, Anul XIII, Nr. 57, Sibiu, 22 iulie (3 august) 1865, p. 226.
438
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

În prefața semnată la 1 iunie 1865, arhiepiscopul și mitropolitul

Andrei preciza că această „cărticică plină de povești frumoase”
era destinată „tătânilor, maicelor, preoților, învățătorilor și
tuturor cărturarilor bătrâni și tineri, carii doresc să înainteze
binele particular și comun al copiilor și naționaliștilor săi în
înțelesul cel neînșelătoriu al interesului particular și comun”.
Citind cartea toți vor putea afla „tinerețele, procopseala și
virtuțile care le posedea Macrina, precum și jertfirea sa din
iubirea, ce au avut ea către Maica sa văduvă, și cătră patru frați
ai săi și patru surorile și îngrijirea ei pentru creșterea fraților
săi”. Cartea avea așadar un scop deopotrivă moral și pedagogic
de unde și îndemnul ierarhului adresat cititorilor de a o
parcurge „cu băgare de seamă” și de a o „recomanda și altora
dără deosebire de rang și stare, dar cu deosebire maicelor și
fiicelor”, pentru că va fi „o vistierie de moralitate în familiile
lor”. Publicul țintă al cărții era constituit, în principal, din „micii
cărturari” sau din toți cei ce învățaseră să scrie și să citească
în școlile confesionale, motiv pentru care Șaguna explica că a
tipărit-o cu litere bisericești, nu cu cele străbune sau civile, pe
care marea masă încă nu le cunoaște, ceea ce a dus la umplerea
magazinelor și nevinderea cărților pe care „cărturarii cei mai
mici nu le cumpără căci nu le știu ceti”. Șaguna atrage atenția
asupra unei realități istorice, de care noi astăzi suntem complet
străini, arătând că trecerea la alfabetul latin prin decizia
unilaterală, impusă autoritar de sus în jos, prin Alexandru
Ioan Cuza în Principatele Unite și prin Asociațiunea ASTRA în
Transilvania28, nu produsese pe termen scurt efectele scontate.
Sesizăm încă o dată spiritul echilibrat, extrem de bine informat
și de realist al lui Andrei Șaguna. Pentru el imboldul tipăririi
acestei cărțulii fusese zidirea binelui comun, prefațatorul
mărturisind că văzându-i pe germani că studiază „viața sfinților
noștri și multe de acolo scot și le tipăresc ca nește pilde clasice
28
ANA BACIU, „Mitropolitul Andrei Șaguna și disputele filologice privind introducerea
alfabetului latin în scrierea limbii române”, în vol. In Memoriam: Mitropolitul Andrei Șaguna
1873-2003, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 206-217.
439
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

pentru creștere și evlavie atunci eu aș fi greșit când n-aș fi dat

la lumină această cărticică pe seama creștinilor noștri!”29
Fără a o impune precum a făcut-o în cazul lucrării Sfântului
Ioan Gură de Aur, Șaguna a atras atenția asupra importanței
cărții prin anunțul publicat în paginile Telegrafului Român și prin
epistolele trimise protopopilor mai ales cu ocazia hirotonirii
unor noi preoți, precum a fost cazul lui Ioan Prodan, hirotonit în
3 noiembrie 1865 pentru parohia Someșeni de lângă Cluj, prilej
cu care îl îndemna pe protopopul Vasile Roșescu al Clujului să
vegheze asupra tânărului cleric și să-l îndatoreze „a se purta
întru toate conform tagmei preoțești și jurământului depus la
primirea acestei S[finte] Taine a preoției și să se deprindă cu
cetirea S[fintei] Scripturi și a altor cărți ale S[finților] Părinți, cu
deosebire a S[fântului] Ioan Gură de Aur, despre Preoție (...) și
„Viața Fericitei Maicii noastre Macrina”30.
Din nefericire, această cărticică menită să stimuleze evlavia
și moralitatea familiilor ortodoșilor transilvăneni a fost uitată
de patrologii români, textul nefiind inclus în volumele 29-30 ale
colecției „Părinți și Scriitori Bisericești”, care cuprinde o parte
a lucrărilor Sfântului Grigore de Nyssa. De asemenea, nici în
ediția publicată de Ion Pătrulescu în 199831, dar nici în cea mai
pretențioasă de la editura Anastasia din anul 2004, „Viața Sfintei
Macrina”, Cristian Bădiliță nu face referire la ea nici în note și
comentarii, nici în postfață și nici în bibliografia finală dedicată
edițiilor, traducerilor și exegezei operei Sfântului Grigorie de
Nyssa32. Prin urmare, contribuția noastră are și o dimensiune
recuperatorie și restitutivă, având menirea de a readuce în
atenția contemporanilor această primă ediție în limba română
29
GRIGORIU, EPISCOPUL DE LA NISA, Biografia fericitei Macrine, tradusă din limba
germană de Gavriil Muntean, director al Gimnaziului greco-oriental român din Brașov, Sibiu,
tipografia arhidiecezană, 1865, pp. 3-7.
30
„Andrei Șaguna către Vasile Roșescu”, Sibiu, 3 noiembrie 1865, în FLOREA MUREȘANU,
Biserica din deal și vechea biserică ortodoxă română din Cluj și slujitorii ei, Cluj, Tipografia
Națională Kolozsvár-Cluj, 1942, pp. 186-187.
31
GRIGORIE DE NYSSA, Viața Sfintei Macrina, traducere din limba greacă și cuvânt înainte
de Ion Pătrulescu, postfață de Robert Lazu, Editura Amarcord, Timișoara, 1998.
32
SFÂNTUL GRIGORE DE NYSSA, Viața Sfintei Macrina, traducere din limba greacă de Ion
Pătrulescu, note, postfață și bibliografie de Cristian Bădiliță, Editura Anastasia, București, 2004.
440
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

a biografiei Sfintei Macrina, realizată și publicată în Transilvania

la Sibiu, în vara anului 1865, de cărturarul Gavriil Munteanu la
îndemnul Sfântului mitropolit Andrei Șaguna.
Cele două lucrări patristice, publicate de mitropolitul Șaguna
la Sibiu în anul 1865 în scopul edificării culturale, a creșterii
morale și a zidirii duhovnicești a preoților și credincioșilor
români din Transilvania, Banat și Ungaria, întregesc literatura
patristică românească și reliefează profilul pastoral, teologic
și duhovnicesc al sfântului ierarh Andrei Șaguna. Readucerea
acestora în atenția preoților, teologilor și oamenilor de
cultură români din ziua de astăzi, în acest an comemorativ
al traducătorilor bisericești, sperăm că va contribui la
conștientizarea valorii perene, mereu actuale, atât a literaturii
patristice, cât și a operei șaguniene.

441
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

Fig. 1. Andrei baron de Șaguna, desen de P. Mateescu, 1860

442
Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

Fig. 2. Ioan Gură de Aur, Liturghier, Sibiu, 1856

443
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

Anexe
Nr. 1: Prefața mitropolitului Andrei Șaguna la cartea
Sfântului Ioan Gură de Aur despre preoție,
Sibiu, 1 ianuarie 1865.

Precuvântare33
Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur (Hrisostom)34, care a
devenit până în ziua de astăzi ca o vistierie neprețuită pentru
preoți și lumeni, cu deosebire cartea lui Ioan Gură de Aur
intitulată „despre preoție”, fu declarată de cea mai clasică dintre
toate scrierile lui, ca una ce cuprinde o cuvântare însuflețită de
Dumnezeu despre demnitatea și sarcina Preoției și cu deosebire
a Episcopului. Nu numai o mulțime de martori de pe timpul
antichității creștine o mărturisesc aceasta, ci însuși scriitorii de
astăzi de alte religii laudă această scriere a Sfântului Hrisostom
cum așa dară noi românii creștini de religia greco-orientală să
nu o îmbrățisăm? Mai cu seamă aflându-se întrânsa cele mai
folositoare învățături pentru alegeri de preoți și episcopi; prin
urmare din această scriere a Sfântului Hrisostom vor putea
înțelege toți creștini noștri în ce chip să aleagă ei pre preoții
și episcopii săi, ca să nu se rușineze de faptele lor cele mai
însemnate, care le fac în biserică.
Scrierea aceasta umple de binecuvântare pe lumeanu ca și
pe preot, pe junele care se pregătește pentru preoție ca și pe
preotul încărunțit în preoție.
Sfântul Ioan Gură de Aur s-a temut de mărimea și greutatea
episcopatului și a temândat hirotonirea sa. El a fost cel mai
bun prieten cu Sfântul Vasile, carele după ce fuse ales a primit
hirotonirea de preot, iar sfântul Hrisostom s-a retras fără să
33
Scrierea SF. IOAN GURĂ DE AUR despre preoție, tradusă în limba română de Iosif Barac,
Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1865, pp. III-V.
34
Ioan Gură de Aur sau Hrisostom (347-407), arhiepiscop al Constantinopolului, una din cele
mai importante figuri ale patrologiei creștine, mare predicator, comentator și exeget prolific al
cărților Sfintei Scripturi, opera sa este cuprinsă în 18 volume masive din ediția Migne. Detalii
biobibliografice la: STYLIANOS PAPADOPOULOS, Viața, activitatea și opera Sfântului
Ioan Hrisostom, traducere Octavian Gordon, Ed. Bizantină, București, 2014; CONSTANTIN
CORNIȚESCU (ed.), Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatările istoricilor bisericești:
Paladie, Teodor al Trimitundei, Sorates, Sozomen și fericitul Teodoret al Cirului, ediția a II-a,
Ed. Basilica, București, 2016.
444
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

fie încunoștințat despre aceasta pre Vasile; această împrejurare

a dat lui Vasile anză de a zice lui Ioan că l-a amăgit și nu-i
este prieten sincer. Ioan deslușește purtarea sa și demustră lui
Vasile că dânsul nu l-a amăgit și îi este prieten sincer. De aici
apoi pornește Sfântul Ioan și descrie cu amănuntul dignitatea
și mărimea preoției cu greutățile ei.
Astfel de carte ne-a lipsit nouă românilor de religia ortodoxă
orientală; cel puțin eu nu știu ca scrierea aceasta a lui Ioan
Hrisostomul ar exista la noi tradusă. De aceea neajungându-mi
timpul spre a o traduce singur am poftit pe parohul nostru
din Brașov Iosif Barac ca să o traducă, ceea ce a și făcut și eu
censurându-o și aflându-o de bună m-am hotărât a o da la
lumină adică a da preoților, diaconilor, clericilor și tuturor
cărturarilor noștri ca o făclie luminătoare spre a o întrebuința
de un izvor nescăpat de învățătură la alegeri de fețe bisericești
și la împlinirea grelei chemări a preoților și episcopilor.
Sibiu 1 ianuarie 1865.
Andrei m.p.
Arhiepiscop și Mitropolit

Nr. 2: Prefața mitropolitului Andrei Șaguna la lucrarea

Sfântului Grigorie de Nyssa despre biografia fericitei
Macrina, Sibiu, 1 iunie 186535.

Andreiu, din mila lui D(umne)zeu Arhiepiscop și Mitropolit

al Românilor de relegea greco-orientală din Ardeal și Ungaria
pace și dar cetitorilor acestei scrieri.
Fiind frica lui D(umne)zeu începutul înțelepciunii, iar
înțelepciunea fiind temelia a tot lucrului bun și folositor pentru
ori și cine, și pentru ori și care nație și societate, m-am simțit
îndemnat a ruga pre mult onoratul domn Gavriil Munteanu,
director al Gimnaziului în Brașov36, ca să aibă bunătate a
35
GRIGORIE DE LA NISA, Biografia fericitei Macrine, tradusă din limba germană de Gavriil
Muntean, Tipografia arhidiecezană, Sibiu, 1865, pp. 3-7.
36
Primul gimnaziu confesional ortodox din Transilvania, înființat în anul 1850, devenit una
din școlile de elită ale regiunii, unde au studiat nume sonore ale culturii române. Din anul
1922 a primit denumirea marelui său fondator: Andrei Șaguna. Detalii la VASILE OLTEAN,
Configurația istorică și bisericească..., pp. 524-528; ANDREI BÂRSEANU, Istoria Școalelor
445
EPISCOPIA CARANSEBEȘULUI

traduce cărticica aceasta în limba noastră română, carele a și

urmat voii mele arhierești și iată acum sunt în stare a da și (37)
această cărticică plină de povești frumoase în mâinile tătânilor,
maicelor, preoților, învățătorilor și tuturor cărturarilor bătrâni
și tineri, carii doresc să înainteze binele particular și comun
al copiilor și naționaliștilor săi în înțelesul cel neînșelătoriu al
interesului particulariu și comun.
De mă vei întreba iubite cetitoriu despre cuprinsul acestei
scrieri, atunci sincer îți zic că nu este ușor lucru, săți spui pe scurt
cuprinsul acestei scrieri, căci deși este ea mică constătătoare
din 3-4 coale, încă cuprinsul ei este foarte mare, va să zică:
foarte bogat, dar totuși mă încumet ați și spune pe scurt despre
cele ce cuprinde, ca să ai o icoană sinoptică despre cuprinsul
ei și adecă: Sfântul Grigoriu38 povestește Monahului Olimpiu
tinerețele, procopseala, și virtuțile, care le posedea sorusa
Macrina, precum și jertfirea sa din iubirea, ce au avut ea către
Maica sa văduvă, și cătră patru frați ai săi și patru surorile și
îngrijirea ei pentru creșterea fraților săi. Deci acestea știind tu
iubite cetitoriu fii bun și procetește o dată cu băgare de seamă
această cărticică și crez tare cânu numai singur o vei lua iarăși
și vei proceti a doua oară, ci o vei recomanda și altora dără
deosebire de rang și stare, dar cu deosebire Maicelor și fiicelor,
ca cărticica aceasta să o cetească și să o aibă ca o vistierie de
moralitate în familiile lor; și tocma din cauza aceasta o am și
tipărit cu litere bisericești, căci una știu, și aceasta cu părere de
rău o mărturisesc, că cărturarii noștri mai mici cetesc mai mult
în limba noastră, decât cărturarii cei mari, care carii cred că
toate cărțile noastre să se tipărească astăzi cu litere străbune,
deși acele zac nevândute în pulberea magazinelor, căci domnia
lor nu le cumpără deși ar sti să le cetească, iar cărturarii cei mai
mici nu le cumpărăr căci nu le știu ceti. – Eu nici cu litere civile
n-am vrut cu deadinsul să tipăresc cărticica aceasta, căci una
Centrale Române Gr. Or. din Brașov: scrisă din incidentul jubileului de 50 ani al gimnasiului,
Tipografia Ciurcu & Comp., Brașov, 1902.
37
„Și” se reduce la scrierea Sf. Ioan Gură de Aur „despre preoție”.
38
Sfântul Grigorie de Nyssa (330/335-394), fratele Sfântului Vasile cel Mare, arhiepiscopul
Cezareei Capadociei, și al Sfintei Macrina, autor al unor importante tratate ascetico-mistice,
dogmatice și de exegeză biblică. Detalii despre viața și opera sa: ANTHONY MEREDITH SJ,
Capadocienii, traducere de Constantin Jinga, Editura Sophia, București, 2008, pp. 107-197.
446
 Simpozionul internaţional „Comuniune și comunităţi: jertfă, slujire, spiritualitate”

nu le mai întrebuințăm în scrierile noastre, iar alta, căci mai

ușor vom trece de la litere cirile la întrebuințarea obștească a
literelor străbune39, dacă nu vom avea a trece încă și prin litere
civile.
Încă mă mai simt îndemnat a aduce mulțumirea mea
sinceră domnului director gimnazial Gavriil Munteanu pentru
osteneala cu care a avut bunătate a traduce cărticica aceasta
și prin aceea a da dovadă despre însuflețirea sa, carea iau fost
îndemnul cel mai învederat moral la traducerea acestei scrieri
de a promova cultura națională în modul cel mai sigur al unei
propășiri fericitoare, a cărei fântână nesecată este frica lui
D(umne)zeu și înțelepciunea cea de aici purcezătoare.
Când așa dară am văzut că bărbații învățați germani
studiază viața sfinților noștri și multe deacolo scot și le tipăresc
ca nește pilde clasice pentru creștere și evlavie: atunci eu aș
fi greșit când n-aș fi dat la lumină această cărticică pe seama
creștinilor noștri!
Sibiu, 1 iunie 1865.

39
Este vorba despre literele alfabetului latin, adoptat și impus tuturor autorităților românești în
1861 printr-o decizie a ASTREI, care stipula renunțarea la alfabetul chirilic sau grafia chirilică
și trecerea la cel latin, străbun.
447