a ceraturi nationale — italiana (DANTE, PETRARCA, BOCCACCIO), franceza (RABELAIS, CORNEILLE, RACINE, MOLIERE), engleza (SHAKESPEARE, MILTON) etc. a creat conditii pentru utilizarea elementelor concrete, a exemplelor chiar in predarea limbii, a gramaticii. Trecerea spre un invayamint realist s-a desfasurat treptat si printr-o lupta cu tendinga clasicist-umanista care, exprimind interese conservatoare, si-a_pastrat in unele sari mult timp un loc mai de cinste decit scoala realista. Noile vremuri cereau nu numai organizarea invayamintului realist, instruirea intr-un ritm mai sustinut a tinerelor generatii, ci si extinderea institugiilor scolare, cuprinderea unui numar mai mare de copii in pro- cesul instructiv organizat. Toate acestea — continut realist, numar mai mare de elevi, nevoia accelerarii ritmuluj lor de instruire — au facut sa apara intense preocupari pentru problemele de metodg si de organi- zare a procesului instructiv. Cuceririle dobindite in domeniul cunoasterii naturii i-au conyins pe oamenii de stiinya ca ei pot interveni eficient in desfasurarea fenome- nelor lumii fizice numai daca actioneaza in conformitate cu legile ei. Este reluata astfel ideea necesitayii respectarii naturii si in activitatea educativa — idee exprimata ‘inca din antichitate de catre Aristotel. Unul din reprezentangii gindirii pedagogice ai acestei epoci este WOLFGANG RATICH (Ratke, Ratichius) (1571—1635). El este primul care a incercat sa aplice in domeniul pedagogiei tezele principale ale filosofiei lui Fr. Bacon. ,Totul, spunea Ratich, trebuie si se invete dupa ordinea naturii* ; mai intfi si se inveye limba materna si apoi limba latina ; instructia sa se realizeze prin inductie si experienta, neacceptin- du-se nici o regula daca nu izvoragte din fapte; intli sa se prezinte elevilor obiectul in general si numai dupa aceea detaliile ; ceea ce se invaya sa fie mai inti priceput, ingeles s1 dupa aceea sa se memoreze ; in procesul instructiei sa nu se foloseasca constringerea. Nu tot ceea ce sustinea Ratich era nou; el considera insi ci toate aceste teze pedagogice sint expresia noului, a noului care trebuie sa in- ving’ ideile si practicile invechite. ,,Vetustas cessit, ratio vicit*® era deviza care ]-a condus in elaborarea lucrarii sale cu un titlu semnificativ — Noul metod de predare (Die neue Lehrart). Cel care a reusit sa exprime pe plan pedagogic in cel mai inalt grad cerinyele de dezvoltare ale societayii din prima jumatate a secolului al XVII-lea a fost pedagogul ceh JAN AMOS KOMENSKY (cu numele latinizat COMENIUS). Acesta s-a niscut in 1592 Ja Niwnice, in Moravia. Tatil siu fusese morar in satul Komne si ficea parte din secta .frajilor boemieni* — rimisiti a taboritilor — adepti ai Ini Hus, Aceasti sect’, alcituiti mai ales din mestegugari, a dus mulyi ani 120 o inveryunati lupti impotriva papei si a feudalilor, pentru dobindirea de drepturi economice si sociale. Preyuind cultura, ei au organizat numeroase scoli fa limba ma- tern’, inlesnind acumularea unei bogate experienje organizatorice si didactice. Dupi terminarea coli latine, Comenius isi continua studiile in Germania, la universitatea protestant din Herborn (1610—1612) si apoi la Heidelberg, unde audiazi cursurile de teologie si filosofie. Inc din anii de studii se resimte in formasia sa influenja umanismului, a Re- nayterii sia unor elemente de filosofie materialist. Intors in Moravia (1614), este numit director al scolii ,fratilor boemieni“ de la Prerau. La putin timp dupa aceea devine preot si conducitor al scolii din Fulnek (unde era sediul principal al sectei sale), Dup ce in timpul studensiei cunoscuse ideile pedagogice ale lui W. Ratich, acum studiazi pe Vives si incepe sX-gi exprixe in scris propriile pireri cu privire la educayie si instrucyie, Curlnd insk incepe rizboiul inte cehi si germani, rézboi care a durat 30 de ani (1618—1648) si care a adus cu sine mari nenorociti pentru cebi in general si pentru Comenius in special. In 1621, cind orasul Fulnek a fost ars, peda- gogul ceh si-a pierdut sotia si doi copii, impreuna cu numeroase lucriri in manuscris. In acei ani plini de suferingi, el gseste rigazul pentru a scrie o lucrare cu caracter social-filosofic — Labirintul lumii si paradisul inimii (Labyrint svtta a lusthaus srdce) — in care supune unei aspre critici relayiile sociale din vremea sa, abuzurile nobilimii si bisericii in raporturile lor cu poporul. Refuzind si treaci la catolicism, Comenius si multi alti cehi din secta fratilor boemieni sint obligati sa paraseasca patria si sa se adapos- teasca in oraselul polonez Leszno (1628). Aici continua sa fie profesor si director al gimnaziului sectei ; tot aici scrie unele din cele mai impor- tante lucrari ale sale, cum este, de pilda, Informatorul scolii materne — Informatorium skoly matefské in care trateaza, pentru prima data, pro- blemele educatiei in familie a copilului de virsta prescolara. Scoala materna (educatia in familie a copilului ping la virsta de 6 ani) este considerata de pedagogul ceh ca fiind factorul de baza pentru dezvoltarea omului. El stabileste un adevarat plan de instruire a copi- lului de aceasta virsta, menit sa-i asigure dezvoltarea armonioasa (cunos- tinge din diverse domenii ale naturii — astronomie, geografie, optica etc. —, deprinderi morale, precum si jocuri specifice copiilor pina la 6 ani). In 1631 pedagogul ceh publica o noua lucrare, care il face repede cunoscut aproape in intreaga Europa, si dincolo de hotarele acesteia. Este vorba de Janua linguarum reserata (Poarta deschisa a limbilor) — o metodica a predarii limbii latine, tradusa foarte curind in 16 limbi, 12 — europene si 4 — asiatice. Autorul acestei lucrari a cautat sa inlesneascd copiilor invayarea limbii latine in strinsa legatura cu cu- noasterea lucrurilor si cu ajutorul limbii materne. ,Ianua* poate fi socotita ca o adevarata enciclopedie, care oferea copiilor posibilitatea de 121a cunoaste cele mai variate aspecte ale naturii si vieyii sociale, Noutatea unei astfel de lucrari consta nu numai fin metoda de invagare a limbii pe care 0 preconiza, ci si in conyinutul ei bogat, legat de realitazile vietii imediate a | copilului, Mai tirziu Comenius a scris 0 introducere la ,,Janua...“ (Vestibulum) si o continuare (Atrium), Opera cea mai important a marelui pedagog ceh, aceea care |-a impus peste veacuri, ramine ins’ Didactica magna, scrisa in 1632 si tipa- rita in latineste in 1657 in Opera didactica omnia, Aici Comenius {si prezinva conceptia sa asupra scopului si puterii educagiei, asupra instruc- fiei si organizarii invayamintului, asupra educatiei morale. Didactica magna oferea cititorilor arta de a invaya pe tofi totul* (,ars omnes omnia docendi*), In 1641 Comenius este chemat in Anglia si organizeze invayamintul gi si-si dezvolte ideile cu privire la »pansofie*, In unele din lucrarile sale, pedagogul ceh exprimase ideea necesitatii unificarii tuturor cunos- tinyelor, a constituirii unei enciclopedii a stiingelor si artelor fn care sa fie cuprins intr-un tot organic ceea ce este util, adevirat si placut. Cunoasterea_,intelepciunii universale* (pansofia), aprecia marele peda- gog, ar oferi oamenilor posibilitatea instaurarii ordinii_ si pacii in lume. In Anglia, pedagogul ceh n-a putut ramine mult timp, intrucit bur- ghezia si nobilimea de aici aveau de rezolvat mai intii problema puterii politice, lasind organizarea scolilor pentru vremuri mai linistite. In acelasi an in care incepea revolutia burgheza in Anglia (1642), Come- nius s-a instalat pentru o perioady de timp in Suedia, la invitatia guver- nului acesteia. Aici a scris o noua lucrare pedagogica — Novissima lin- guarum methodus (Cea mai noua metoda a limbilor) — care propunea ca in predarea gramaticii s& se porneascd de la exemple, nu de la-reguli. In 1648, fiind ales episcop al sectei frajilor boemieni, Comenius se intoarce la Leszno. Curind insi primeste repetate invitayii din Transilvania, Aici, ca si in Anglia, Tirile de Jos si Suedia se manifesta o puternick migcare in spiritul reformei calvine, cu un evident caracter antihabsburgic. Insusi principele Transilvaniei — G, Rkécei — era protestant, La Alba Tulia se afla un colegiu protestant unde predau fosti profesori si colegi de-ai pedagogului ceh de la Herborn, In Transilvania se aflau, refugiati, numerosi membri aj sectei fratilor boemieni, iar Comenius, in calitatea sa de episcop, avea da- toria si se ingrijeasct de situayia lor. Toate aceste imprejuriri lau determinat pe autorul ,Marei didactici” si primeascS invitajia, Deoarece intre timp G. Rakéczi I miurise, iar fiul su — G. Rékéezi If — era catolic, marele pedagog rispunde invitayiei Zsuzsanei Lordntffy, viduva fostului principe, ‘dea veni la Sérospatak, o localitate it nord-estul Ungariei, unde se afla un colegiu protestant’. La Sérdspatak, Comenius a stat din 1650 pind in-1654. 122 Aniipetrecuyi aici au fost deosebit de rodnici pentru marele pedagog. A or- ganizat colectivul de profesori, a reorganizat scoala, a elaborat manuale ia scris 0 serie de lucriri cu caracter teoretic: Legile unei scoli bine organizate (Leges scholae bene ordinatae), in care sint tratate probleme de organizare a gcolii; Reguli morale in folosul tinerimii (Praecepta morum in usum juventutis collecta), care se ocupi de unéle aspecte ale educafiei morale; Scoala sub forma de joc (Schola ludus), in care sint prezentate fragmente dramatizate din [anva. Comenius acorda multi atentie teatrului scolar, considerind ci acesta contribuie 1a dezvoltarea memoriei, a vorbirii, fi fnvayi pe elevi si foloseasci mimica, gesturile si tonul, Cea mai ‘importanta dintre lucrarile elaborate la Sdrospatak este Lumea sensibila in imagini (Orbis sensualium pictus), primul manual de citire ilustrat, Aici, reluind continutul din Janua, Comenius ofera co- piilor posibilitatea de a veni in contact cu obiectele si fenomenele din natura, cu mestesugurile si artele si cu aspectele principale din viata oamenilor. Pe drept cuvint Orbis sensualium pictus poate fi socotita o enciclopedie ilustratz pentru copii. In elaborarea ei, autorul a tinut sa aplice atit concepyia sa pansofica, eft si principiul intuitici. Orientarea »pansofica* a manualului rezult4 si din subtitlul dat de autor : ,Prezen- tarea si denumirea tuturor lucrurilor fundamentale din lume si a tuturor actiunilor din viata‘. »Orbis sensualium pictus‘ a fost folosit’ ca manual (in editii apa- tute in diverse sari) timp de aproape doua sute de ani, Ea a cunoscut © larga raspindire si in Transilvania, unde ca si alte carti ale lui Comenius, a fost de multe ori tiparita 8. In 1654 pedagogul ceh se reintoarce la Leszno, unde sade puyia timp pentru ci, in rSzboiul care are loc intre polonezi si suedezi, frayii boemieni trec de partea suede- zilér, iar polonezii, pentru a-i pedepsi, distrug oragul care-i adipostise pind atunci (1656). Comenius ia din nou drumul pribegiei. G&seste adipost la Amsterdam, unde isi revede lucritile si le publick in 1657 sub titlul Opera didactica ommia, Continui si fie preocupat de constituirea pansofiei, de unificarea confesiunilor protestante si de asigurarea. picii. Conceptia pansofick si-0 dezvolt® in Iucrarea sa De rerum bumanarum emenda- tone consuleatio catholica (Consfituire general privind imbunititirea lucrurilor omenesti), alcituitk din sapte ciryi, cea mai important fiind Pampaedia, Pacea — credea Comenius — se va intiri printr-o educatie pansoficd. sDorinja noastri este ca tofi oamenii si fie pansofi, adic: si inqeleagi dispo- zitia lucrurilor, ideilor si limbii; sk inyeleagi scopurile, mijloacele si. modurile de executare a faptelor (ale lor si ale altora); si stie si deosebeasc esentialul de accidental... jo Dac, tofivor invafa toate acestea in mod universal, tofi vor deveni inelepti si Jumea va fi plind de ordine, de lumini si pace” 8, 123De problema picii se ocupi pedagogul ceh si in scrierea sa Angelus pacis (1667). Sfirsitul viewii a gisit departe de sara sa, la a carei cunoastere si inalyare a contribuit prin intreaga sa activitate, A murit la Naarden, Jingd Amsterdam, in 1670. Pentru a inyelege mai bine concepyia pedagogicd a lui J. A. Co- menius, este necesar sa cunoastem influentele care s-au exercitat asupra formagiei sale, indeosebi asupra aceleia filosofice si social-politice. a) Inca din anii studengiei, pedagogul ceh a venit in contact cu filosofia materialist?, de nuanya empiristé, promovata indeosebi de Fr. Bacon. Sub influenya acestei filosofii s-au conturat unele din principalele aspecte pozitive ale conceptiei pedagogice comeniene: 1) orientarea realista a conginutului procesului de invaydmint, 2) principiul intui si 3) principiul educagiei in conformitate cu natura. Comenius a pus bazele unei conceptii pedagogice ,moderne“, devenind, asa cum arata pedagogul francez G. Compayré, un ,,Bacon al educatiei*. b) © influenya pozitiva asupra formatiei sale a avut-o conceptia social-politica a sectelor din Boemia. Pe plan social-politic aceste secte se ridicau impotriva feudalismului, a catolicismului si dominatiei habs- burgice. Fiind in contact permanent cu o organizatie religioasa, persecu- tata de oficialitagi si care-si exprima opozitia fata de asupritori, pe- dagogul ceh a devenit in bund masura un exponent al revoltei poporului sau impotriva asupririi sociale si nationale. La Comenius intilnim o profund3 prequire pentru oamenii muncii, preyuire care a generat atitudinea sa democraticd in problema orga- nizarii invayamintului. c) Alaturi de influenga filosofiei materialiste si a pozitiei social- politice a maselor nemulgumite de asuprirea feudala, asupra conceptiei acestui mare pedagog o deosebita inriurire a avut-o umanismul Re- nasterii, care vedea in om fiinya cea mai perfecté de pe pamint, capabila sa se transforme pe sine si, odata cu aceasta, si transforme si societatea. Pe acest umanism renascentist se intemeiazi optimismul pedagogic al lui Comenius. d) Conceptia pedagogica a celui care a fost considerat un Galilei al educatie} s-a putut constitui datorita nivelului la care se ridicase insasi practica $i teoria asupra educatiei in acea epoca. Secta din care facea parte Comenius avea gcoli bine organizate. Si in celelalte yiri vecine cu patria sa era tot mai puternica tendinta de a se depasi technica di- dactica a evului mediu. Se cduta o noua organizare a scolii, a procesului de invasdmint, care s4 asigure instruirea intr-un timp mai scurt a unui numar mai mare de elevi. Aceasta preocupare era prezenta chiar gi in scolile pe care pedagogul ceh insusi le-a condus. Pe de alti parte, ideile noi asupra educatiei, exprimate de oamenii de cultura ai Renasterii, fi 124 otereau lui Comenius un punct de pornire cu mult superior aceluia pe care l-au avut ci la vremea lor. Marele pedagog s-a sprijinit, asadar, $n elaborarea concepyiei sale asupra educatiei nu numai pe umanismul renascentist, ci si pe pfactica si teoria pedagogica elaboratg in numele acestui umanism . Teoria pedagogic’ a lui J. A. Comenius a aparut nu numai ca o expresie a cerintelor societayii din prima jumatate a secolului al XVII-lea, ci si ca o consecinya a dezvoltarii teoriilor anterioare asupra educatiei. El a putut oferi solutii eficiente scolii din epoca sa si datorita faptului ci teoriile predecesorilor sai — Vives, Ratichius 5.a. — oferiser’ valoroase puncte de pornire pentru realizarea marii sale sinteze. J. A. Comenius a trait intr-o epoca de tranzitie — intre evul mediu si epoca moderna — epoca ravasita de contradicyii ascuyite. Concepyia sa despre lume, ca si cea pedagogica, este si ea plina de contradictii. Pe de o parte, convingerea ca lumea are o existenta obiectiva, iar pe de alta, credinya cd lumea este o creatie a lui Dumnezeu; de o parte pozitia materialisté, conform carcia lumea trebuie si, poate fi cunoscut4 prin simquri, iar pe de alta, admiterea tezei idealiste a cu- noasterii prin revelatie. Desi conceptia sa filosofic’ in ansamblu este una idealista, intr-o serie de domenii el a adoptat un punct de vedere materialist. Elementele materialiste, indeosebi cele din teoria cunoasterii, ca si ideile sale social-politice, expresie a protestantismului si patriotismului sau, constituie temelia pe care si-a construit partea viabilé a nemuri- toarei sale conceptii pedagogice. 1) Intemeindu-se pe constatarea cd societatea contemporana lui se baza pe nedreptate gi inegalitate, marele pedagog aprecia ca din aceasta situatie a decurs si coruperea oamenilor. ,Initial, natura omului a fost buna si trebuie si ne intoarcem la ea (dupa corupere*) 1°, Este necesara deci 0 schimbare a societaii si o transformare a omului. Aceasta se poate realiza.prin educatie, ,..nu exist o cale mai eficace pentru inla- turarea coruperii umane decit justa invatare a tineretului< 4, Educagia tinerei_generafii, mai ales aceea realizata in spirit pansofic, cultivind individului fntelepciunea, transforma insasi societatea in care aceasta ingelepciune se va instaura. Pornind de la o astfel de ingelegere a rolului educagiei, Comenius se adreseazi conducdtorilor de state si ai bisericii, indemnindu-i sa acorde toata atentia organizarii invayamintului — ,,...daca dorim sé avem biserici, state si gospodarii bine asezate si infloritoare, atunci trebuie — fnainte de orice — sa punem in ordine scolile noastre si sa le facem sa infloreascd“ 12, E] era profund nemulyumit de scoala epocii sale, care nu corespundea nici pe departe menirii ei. Datorita numarului 125redus de scoli si taxelor foarte mari, numai un cere restrins de copii gi_tineri se putea instrui; accentul se punea insa pe invayarea cuvin- telor, nu a lucrurilor; acest conyinut, ca si caracterul greoi al me- todelor de invayamint, determina un progres extrem de lent in in- struirea elevilor. Era dificil mai ales studiul limbii latine, a - carei insusire cerea un timp foarte indelungat. »De unde poate proveni o astfel de pierdere de timp si de muncd daca nu dintr-o metoda defectuoasa“ ? se intreaba pe buna dreptate Comenius, Intr-o astfel de scoala — precizeaza el — cu un continut si metode necorespunzatoare, nu ‘se pot pregati tineri folositori societapii, cu atit mai mult cu cit accentul se pune pe instructie, neglijindu-se educatia. Acestei scoli, cu trasaturi specifice epocii feudale, pedagogul ceh fi opune o alta scoala, menita sa raspunda cerintelor unei noi societati. 2) Orientindu-ne dupa modul in care acest pedagog intelegea scopul. educatiei am putea crede cA el este un continuator al conceptici feudale. Ca un adevarat teolog, Comenius considera ca ,,viaya aceasta nu este decit o pregatire pentru cea eterna“ 13, Din acest scop al vieyii este dedus scopul educatiei: pregatirea oamenilor pentru viata viitoare. La rindul sau, formarea omului pentru ,,fericirea eterna“ presupune atingerea a trei scopuri secundare, care servesc vietii acesteia: a) cu- noasterea de sine si a vietii inconjuratoare ; b) stapinirea de sine: si c) nazuinza spre Dumnezeu. Primul scop sau primul aspect al formirii omuluj implick dobin- direa de cunostinge, cdci numai daca el cunoaste rayiunea tuturor lucru- tilor i se poate acorda pe drept titlul de fiinya rayionala. Pentru denu- mirea acestui prim scop secundar al educatiei este folosit termenul de eruditie (cultura). Atingerea celui de-al doilea scop — virtutea (morali- tatea) — fi oferé omului posibilitatea de a-si conduce propriile sale acyiuni. In sfirsit, cel de-al treilea scop presupune cultivarea sentimen- tului de religiozitate, de pietate. Aceste trei parti ale educatiei — eru- ditia, virtutea si pietatea — constituie, in conceptia lui Comenius — temelia viepii acesteia si »a celei viitoare“. Celelalte — sdnatatea, frumuseyea, bogatia sint adause secundare, podoabe exterioare. Desi printre aspectele educatiei nu figureaz& si educazia fizic’, marele pe- dagog a acordat acesteia toata importanya, considerind ca de starea corpului depinde activitatea spiritului uman. Deosebirea dintre pozitia sa si cea traditionala rezulta si din locul pe care-l ocupa cultura in ierarhia ,scopurilor secundare* ale educagiei. Pe primul plan nu se afli cultivarea religiozitayii, ci cunoasterea lucrurilor. De aici si locul pe care fl ocupa in lucrarile sale — mai ales in ,,Didactica magna“ si Orbis sensualium pictus“ — preocupirile pentru educagia intelectuala, Astfel, desi Comenius incepe abordarea problemei scopului educayiei de pe pozitii de teolog, soluyia la care ajunge este corespunzitoare ce- 126 rinyelor epocii moderne in care traieste — ancorarea omului in realitatea pe care i-o oferea natura si societatea. 3) Concepyia sa inaintata asupra educagiei este pusd in evidenyad side modul in care rezolva problema puterii educatiei. Nu numai ca se situeaza pe pozisiile optimismului pedagogic, dar el cautg si si argumen- teze acest optimism. Am vazut ca formarea omului presupune, dupa parerea sa, do- bindirea culturii, a virtutii si a pietatii. La nastere, copilul nu poseda decit ,,semintele*, aptitudinile pentru stiinya, moralitate si religie. Ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie. ,Omul dacd vrea sa fie om, trebuie si se cultive* 14, Lipsit de contactul cu societatea, lipsit de educatie, omul ramine o fiinya salbatica. Tntrucit aspectul principal al formarii omului il constituie cultura, dobindirea cunostintelor, atenyia lui Comenius se indreapta spre de- monstrarea capacitatii omului de a-si asimila cunostinyele, Spre deosebire de corp, care este marginit, spiritul uman este fara margini, un microcosmos, care cuprinde tot ceea ce exista in lume, in macrocosmos. Spiritul uman este comparat cu o siminfi in care, desi nu existi forma plantei, se afla in realitate planta, care, in anumite conditii prinde ridacini, creste si isi formeazd ramuri, cu frunze, flori si fructe. Spiritul uman cuprinde lumea — macrocosmosul — tot asa dupa cum saminya cuprinde in sine planta. Mai precis, saminta conyine in sine numai posibilitatea dezvoltarii unei plante, iar spiritul numai putinga cunoasterii de sine si a lumii inconjuratoare. Dobindirea acestei cunoasteri implica interventia educagi i jn afara de aceasta, omul este inzestrat cu simfuri, prin mijlocirea carora .,,sufletul ragional* obtine cunostintele (,,.nu exista nimic in lume pe care omul {nzestrat cu simyuri si ragiune n-ar fi in stare sé le in- qeleaga“, Cap. V, 6) #. Pe linga fapwl ca are aptitudinea de a cunoaste, ca poseda simturi cu ajutorul carora dobindeste cunostinge despre tot ce exista in afara lui, omului fi este data si dorinya de a sti, tendinya spre activitate. Tocmai pentru c4 poseda aptitudini pentru cultura, simguri cu care dobindeste cunostinte si doringa de a sti, omul fntruneste toate calita pentru a putea fi educat. Mai mult, la nastere, spiritul copilului este o tabula rasa“, o tabla pe care nu s-a scris inca nimic, dar pe care se poate scrie totul. Teza aceasta cu caracter empirist constituie pentru Co- menius un argument puternic in sprijinul optimismului séu pedagogic. Dezvoltarea omului depinde deci de influenya ce se exercit%. asupra sa. Spiritul uman este comparat si cu ceara fn care se imprima un sigiliu. Ceara poate lua orice forma si se poate preface oricum ; tot asa si cteierul — ,laboratorul cugetarilor* — primeste imaginile tuturor 127obiectelor cuprinse in intreaga lume, Obiectele departate de organele de simy, ca si sigiliile, las& pe creier imaginile lor. _ lata deci o serie de argumente prin care se sustine puterea edu- catiel si se combate maxima — atribuita lui Pythagora — dupa care »nu din orice lemn se poate face statuia lui Mercur“. ,Din orice om (se poate face) un om — replici Comenius — daci nu intervine coru- perea“ (Cap. XII, 13). Ca o consecinya a concepriei cu privire la puterea educagiei si a convingerilor sale social-politice avansate, pedagogul ceh s-a situat pe © pozitie democratic’ in ceea ce priveste organizarea invayamintului. EI cere si se creeze scoli pentru tofi: si pentru bogagi, si pentru saraci ; $i pentru cirmuitori, si pentru supusi; si pentru baieti, si pentru fete. Cirmuitorii au nevoie de instructie pentru a deveni capabili si conduca cu inelepciune ; supusii, si inveye si asculte cu bunavoinyi, cei talentagi, pentru a fi cit mai folositori societiti. ; - _opte deosebire de pozitia predecesorilor sai, Comenius consider’ a fetele Sint tot atit de capabile ca si baietii de a-si insusi stiingele, intrucit sint inzestrate cu un spirit vioi si cu pricepere (,,de multe ori mai mult ca barbagii*) si pot ajunge si ele la ,ranguri inalte* sau la indeletnic iri cafe presupun un grad mai inalt de instructie, Pozitia aceasta democratica fl ridici pe marele pedagog cu mult deasupra ginditorilor din epoca Renasterii — Erasm, L. B. Alberti, M. de Montaigne .a. — care, desi sustineau necesitatea instruirii femeii, nu considerau necesar ca aceasta si fack studii stiingifice. : Intreaga opera a lui Comenius este patrunsa de incredere in pu- terea educagici, dar in mod deosebit aceasta idee este prezenta fn prin- cipala sa opera ,Didactica magna“: togi pot invata toate. Increderea in perfectibilitatea genului uman, in puterea educagiei asupra individului $i societaqii este mereu prezenta 16, 4) J. A. Comenius a trait intr-o epocd in care s-au facut numeroase descoperiri in domeniul stiingelor naturii si s-au formulat o serie de legi ale acestora. Dac’ inainte, in epoca dominat de scolastic’, pentru sustinerea unor teze se foloseau ca argumente citate din Biblie, acum, in secolul al XVIlI-lea, se foloseste un nou procedeu — referirea la naturi, Ia legile acesteia, Dacd in primele capitole ale Marii didactici, unde se trateaza problema scopului educatiei, Comenius foloseste sistemul de argumentare specific scolasticii, in celelalte capitole — in special XVI—XVIII — tezele pedagogice sint fundamentate pe referiri la na- turd si legile ei. Arta de a invata trebuie si imite natura, si se conducd dupa legile proprii ale acesteia, Desi omul este conceput de el ca fiind © creayie a lui Dumnezeu, el nu se poate sustrage legilor naturii, ci dim, otriva, trebuie sd acyioneze sinind seama de ele, imitind natura. Evident, acest mod de gindire are o tenta materialist-mecanicista, dar 128 | este expresia unei concepfii deterministe care.se extinde si asupra feno- menului educatiel. Pentru a demonstra justetea tezelor sale. pedagogice, Comenius foloseste urmatorul sistem de argumentare : mai fntfi “for- muleaz% legea — sau cum fi spunea el ,principiul“ ; ia apoi ca model de manifestare, potrivit legilor naturii, pasarea, pentru ca, qn-continuare, si prezinte activitatea desfasurati de gradinar, pictor. si afhitect in spi- ritul aceleiasi legi. Pedagogul ceh tine astfel si releve in permanent paralelismul dintre om si natura. Evidenyiind variate aspecte ale con- formitapi cu natura, autorul. Marii didactici voia sa scoata mai puternic jn relief abaterile scolii de la legile naturii, In concluzia argumentarit sale stabileste modul in care activitatea educativa se poate indrepta, pentru ca si devina conforma cu natura. Procedind astfel, adica de- ducind regulile si principiile educaziei din ,legile* naturii, Comenius avea convingerea ca a dat mai mult& greutate argumentarii sale, cd a dat un temei stiintific tezelor sale pedagogice. Una din numeroasele sale legi, din care se deduc reguli si principii.asupra educagiei, este formulatd jn acesti termeni: natura asteapta timpul potrivit“. Pasdrea isi scoate puii la timp potrivit — primavara, cind nu este nici prea frig, nici prea cald. La fel procedeaz’ si gradinarul care planteazi pomii, tot la timp potrivit — primavara. De aceeasi lege cauta si sina seama si arhi- tectul in activitatea sa de constructie. Scoala ins’ se abate de la acest principiu; nu alege timpul potrivit pentru exersarea iritelor, nu asiguré un progres treptat, Cum se poate asigura imbunatafirea activi- tapi scolare ? Instructia s4 se inceapa de la o etate frageda, in prima- vara vietii; si se aleag’ orele cele mai potrivite pentru studiu, si anume cele de dimineata etc. Din analiza acestor ,principii« rezulté ci ele nu sint adevarate legi ale naturii, ci teze, formulate arbitrar, in urma unor observatii empirice ; pe baza acestora, Comenius stabileste concluzii pedagogice, care in realitate nu sint decit’generalizari ale practicii inaintate din scolile epocii sale. Ceea ce este demn de’ reginut din sistemul de argumentare al lui Comenius nu este faptul c4 n-a reusit sa puna Ia baza teoriei sale legi autentice, ale naturii si educatici, ci ci a introdus ideea deosebit de pretioas’ a existenfei unor legitapi ale fenomenului educativ. Ca orice alt fenomen al lumii acesteia — al naturii, cum ar spune’ pedagogul ceh — educaria isi are legile sale — care imit& legile naturii — gia ciror cunoastere si respectare asigura eficacitatea activitayii educatorilor. Daca predecesorii lui Comenius s-au limitat sé formilleze unele idet cu privire la educagie, el face un, mare pas inainte, vrind sa constituie ©, stiinga a educatiei ; iar aceasta isi aducea temeiurile din legile natu Ea se construia deductiv. O astfel de metoda de constructie prezenta 129mai multa garantie. Aderind la tezele lui Bacon, Comenius nu parasise complet terenul metafizicii. ‘Principiul conformitayii educatiei cu natura inseamn’ — in con- ceptia lui Comenius — mai ales desfasurarea actiunii educative pe baza respectarii legilor specifice naturii exterioare omului, La pedagogul ceh insd, conformitatea cu natura are si o alta ac- ceptie — educatia si se faci sinindu-se seama de treptele de dezvoltare ale individului, de particularitatile de virstd 17, Pornind de la principiul natura actioneazé la timpul sin“ Co- menius formuleaza urmatoarea concluzie: ,,Tot ce trebuie invafat tre- buie si fie distribuit corespunzator treptelor de virsta, astfel incit si nu se predea nimic ce ar depasi capacitatea de inyelegere respectiva* (Cap. XVI, 10). Sa se respecte deci legile dezvoltarii naturii umane. Locul principal in argumentarea pedagogului ceh il ocupa primul aspect al conformitayii cu natura — adicd respectarea legitagii natu in genere. Cel de-al doilea aspect 1-a condus pe Comenius la alcituirea unei periodizari a viepii omului in crestere, care cuprinde 4 perioade a cite 6 ani: prima copilarie (0—6 ani), a doua copilarie (6—12 ani), pubertatea si adolescenga (12—18 ani) si tinereyea (18—24 ani). In Pampaedia, cum se va vedea, periodizarea cuptinde fntreaga viaji a omului. Acestei_periodizari fi corespunde un anumit sistem de instructie, anumite institugii de educagie. Pind la 6 ani copilul isi primeste educagia in familie. De la 6 ani educaria se face in scoli, in colegii si academii. Familia insd nu va astepta perioada de scolaritate, ci va incepe actiunea ei educativa de la cea mai fragedi virsti, pentru a se asigura dezvol- tarea normala a copilului. In perioada celei_de-a doua copilarii — 6—12 ani — este de preferat ca educaria sé se realizeze in scoala. Si in aceasta privingd natura oferd un exemplu ce trebuie imitat. Dupa cum mediul cel mai prielnic pentru pesti il constituie helesteiele, iar pentru pomi — livada, tot asa, pentru copii, locul cel mai potrivit pentru dezvoltare il ofera scoala, ,Scoala este atelierul umanitatii*, aici se formeazi omul ca om, Pregatindu-se pentru viata sociali, 5) S-a aratat mai sus ca domeniul pedagogiei caruia ‘Comenius {i acorda o deosebité importanya si in care el isi aduce o contributie de prim ordin este didactica — in sensul in care o ingelegem noi astazi — a teorie a procesului de invayamint. Comenius este un’ mare pedagog mai ales prin contributia sa — esentialé — la constituirea didacticii moderne, care a scos invasamintul din practica traditionali a evului mediu. Sesizind ceringele secolului sau, el a demonstrat necesitatea unui nou continut al invazamintului ; inyelegind importanya desfasurarii pro- 130 cesului de invayimint in conformitate cu anumite norme didactice a elaborat un sistem de principii, care — dupa ‘parerea sa — decurgeau din insesi ,legile“ naturii ; cerinya epocii de a se asigura instruirea unui numir mai mare de copii, intr-un ritm mai rapid, dar mai usor si mai temeinic, i] indemna sa se ocupe de problema metodelor de invayamint ca si de forma de organizare a procesului instructiv. _ ae Timp de aproape trei secole cei mai multi teoreticieni ai instrucyiet au pornit de la ceea ce a elaborat Comenius, continuind si dezvolte didactica sa prin generalizarea unei practici instructive mai avansate si folosind noile cuceriri ale stiinyelor, mai ales ale psihologiei. Desi. Comenius este creatorul didacticii moderne, el nu s-a desprins definitiv de tradipia evului mediu. Cum vom vedea, unele elemente specifice acestei epoci continug sa‘fie prezente si in teoria sa. Domi- nante sint insa elementele noi. : Teoria sa asupra continutului invayimintului este o expresie a con- cepfiei pansofice. Atunci cind exprima cerinya ca ,tofi sa inveye toate“, Comenius avea in vedere necesitatea asigurarii unui cerc larg de cu- nostinge, din care si se selecteze ceea ce este principal, esential si fo- lositor (,bazele, cauzele si telurile a tot ceea ce este principal, din tot ce exista si se intimpla*)., Prin aceasta precizare se facea un pas im- portant spre delimitarea ,obiectului de invipamint*, de stiinya. In scoalX — preciza Comenius — se vor invata numai ,bazele“, ceea ce este ,principal*, mai ales acele cunostinye care pot fi folosite in viaya. Fiind un autentic reprezentant al epocii sale, pedagogul ceh acorda — in comparatie cu predecesorii s4i — o mai mare insemnatate disci- plinelor realiste. Aceasta pentru ca, pe de o parte, ele erau folositoare pentru viata, iar, pe de alt parte — argumenta el — asa cerea ,ordinea naturii* - intii lucrurile si apoi cuvintele. Insusirea acestui continut realist al invayamintului urma sé se facd. in mod treptat, printr-o continud Jargire a volumului de cunostinye- Intrucit prezentarea cunostintelor, printr-o largire treptata a volumului lor, aminteste de niste cercuri concentrice, conceptia aceasta a lui Co- menius referitoare la conyinutul invayamintului a fost denumita mai tirziu teoria cercurilor concentrice 8, Pe baza ei a elaborat un plan de invapimint si programe scolare, E] fixeaza un astfel de plan si o programa chiar pentru copiti de virsté prescolara. In scoala primara urma sa se reia aceleasi cunostinte, in fiecare din cei 6 ani, totul capatind numai o limurire mai complet’, o explicate maj detaliara. Meritul lui Comenius const nu numai in faptul cd s-a orientat mai ales spre un conginut legat in mai mare masura de cerinyele vietii, transmis prin mijlocirea limbii materne, ci si pentru ca a introdus o anumita ordine in prezentarea acestuia in faya elevilor: treptat, gradat, concentric. 131Preocuparea’ de a asigura conditiile: pentru insusirea acestui con- finut cu usurinté; in mod temeinic, scurt si repede, in conformitate cu natura, \-a condus pe marele pedagog la stabilirea unui sistem de principii didactice: Este adevarat, in realitate acestea sint, de cele mai multe ori, simple reguli sau procedee didactice, dar Comenius se inte- meiaz’, in formularea lor, pe existenta a ceea ce el considera legi ale naturii: Teza didacticii stiingifice contemporane, conform Careia principiile se bazeazi pe legile care guverneazt procesul de invatamint, o intilnim inca in Didactica magna. Pentru exemplificare prezentam citeva’ din principiile dupa care se poate preda si invaya cu ,usuringa*: daca’ invayatura se va incepe de timpuriu si inainte de a sé corupe spiritele; daca se’ pleacd de la general la particular, dac&d se pleaci de la ce ¢ mai usor la ce mai greu; daca nu se procedeaza cu grab’; dac4 toate se predau cu ajutorul intuigiei etc. Observm c& intre toate aceste principii exista o strinsa legdturd, cd toate sint.grupate in jurul unei ‘anumite ide’ gurarea unui invayamint accesibil. Chiar daca J. A: Comenius n-a reusit si formuleze citeva teze ge- nerale intemeiate: pe autentice legi ale procesului de invayamint, el are totusi meritul de a fi introdus categoria de principii in pedagogie si de a fi incercat s4 fntemeieze principiile didactice pe legi ale fenomenului educativ. Desi din numirul mare de principii pe care le stabileste (28), numai unul este formulat ca atare pind azi (principiul intuitiei), din capitolele care trateazd aceasta chestiune (XVI, XVII si XVIII dia Didactica magna) se desprind numeroase elemente pertinente care consti- tie aspecte “principale ale unora din canseeaice principii didactice. Urmiarind realizarea unui invayamint usor si temeinic, J: A. Co- menius insista in mod special asupra necesitagil unui invdpamint constient. Gregese acei invaydtori care se limiteazi la dictare si invatare pe de rost, fara explicarea lucrurilor, Nu trebuie si se invete ceea ce spun altii despre lucruri, ci‘ s% se ‘asigure cunoasterea lor de catre fiecare elev. Dupa parerea sa, scoala nu trebuie sa pund accentul pe eruditie, ¢i si deschida elevului mintea pentru priceperea si inyelegerea lucrurilor. Un invayamint rational se poate infaptui, dupa parerea sa, pe baza cultivarii interesulii pentru studii, prin precizarea importantei, ‘a folo- sului cunostingelor respective ; printr-o expunere cit mai clara $i prin folosirea argumentérii (,a sti inseamna ‘a cunoaste un lucru cu argu- mente“), Cunoasterea prin argumente presupune, in conceptia pedago- gului ceh, indicarea canzelor. Un invaydmint razional este o baza. sigura pentru un invatémint temeinic. Intr-o formula concisa, Comenius prezinta aspectele esentiale ale insusirij temeinice a cunostinyelor: se va intipari temeinic in minte numai ceea ce s-a inteles just si s-a refinut corect de catre memorie* asi- 132 (Cap. XVIII, 33). Un alt element al unei instructii temeinice il con- stituie legarea strinsd a cunostinyelor sau, cum .spunem noi astazi,, or- ganizarea lor intr-un sistem. Dacd la toate acestea se adauga exer- citiile si repetarea, se creeazi condigiile fundamentale pentru asigurarea unui invayamint temeinic. i Un invayamint rayional (constient) si temeinic se asigurd printr-un invayamint intuitiv. ; Atengia deosebita pe care Comenius o acorda contactului nemijlocit cu lucrurile constituie 0 reacyie fay de invayamintul medieval, dar, in parte, si faz de cel umanist, in care cuvintul era totul, cea mai mare parte din timp acordindu-se studiului limbilor, neglijindu-se ‘cunoasterea lucrurilor. ,$i totusi, spune pedagogul ceh in Didactica magna, lucrurile constituie esensialul; iar cuvintele ceva intimplator ; lucrurile. —. corpul, jar cuvintele — imbracamintea ; lucrurile — nucleul, iar cuvintele — coaja si invelis. Ambele, asadar, trebuie oferite simultan intelectului ia care totusi lucrurile constituie atit obiectul cunoasterii. cit si al vorbirii* (Cap. XVI, 15). Orientarea spre un nou. coninut al procesului de, inva- yamint presupune utilizarea altor mijloace de instruire. Rolul. important pe care-l are intuitia in didactica lui Comenius este o consecinta.:a,con- ceptiei sale gnoseologice empiriste: ,...dnceputul cunoasterii trebuie in- totdeauna sa plece de la simyuri, pentru cd nimic nu se. gaseste in inte- lectul nostru, care si nu fi fost. mai inti fn simyuri* (Cap. XX, 7). Formula ,,nihil est in intelectu quod non prius fuerit in, sensu“ era de- mult cunoscuta. Comenius este ins primul care a aplicat-o in pedagogie. Necesitatea perceperii nemijlocite a obiectelor. si fenomenelor este de~ monstrata astfel prin argumente de natura gnoseologica. Dac ceea ce este in intelect a fost mai inainte in simguri, adevarul si precizia cunos- tingelor nu depind de altceva decit de marturia simyurilor* (Cap. XX, 8). Marele pedagog prequieste. asa de. mult perceperea nemijlocita incit, pentru a aceasta ofera garanyia unor, cunostinje adevarate — ,,stiinga este cu atit mai sigura cu cit se bazeaza pe simyuri* (Cap. XX, 8). Poate fi constatata, desigur, la el o supraapreciere.a momentului senzorial si a caii. inductive in procesul cunoasterii, care, cum vom vedea, are anu- mite.consecinte asupra rolului pe care Comenius il acord’ intuitiel io procesul de invayamint. Un alt argument pe care autorul Marii didactici 11 aduce in spri- jinul necesitayii de a da prioritate perceperii senzoriale in inviyimint il constituie faptul cd aceasta favorizeaza insusirea temeinicd a cunostin- gelor (.simgul e cel mai fidel alimentator al memoriei” —- Cap. XX.°9) 3 cel care a vazut ceva rejine mai mult si mai bine. decit. cel care a. auzit numai sau a citit despre-un fapt sau altul. . ‘ : Intuitia,. in conceptia lui Comenius, nu este o simpla percepere, ci © -percepere atenté, 0 percepere intentionatd. La actul intuitiei participa 133abiectul (realitatea care se semnaleazi pe calea simturilor), ochiul (apa- ratul senzorial prin care omul ja cunostinga de realitate) si lumina“, adicd atentia care face ca ochiul 's& se indrepte in-mod constant, cu in- tentie, asupra obiectului. Comenius nu reduce intuitia la perceperea vizual%, ci. insist’. asupra perceperii prin cit mai multe simguri. »Totul, cit posibil, sa se prezinte simmurilor. $i anume, ceea ce se vede, vazu- i ceea ce se aude, auzului, ceea ce se miroase, msrosului, ceea ce s¢ gusta, gustului, ceea.ce se pipaie, pipaitului si daca ceva poate fi perceput prin diferite simguri, sa li se ptezinte acestora simultan...“ (Cap. XX, 6). Perceptia prin mai multe simturi, care asigura o cunoastere mai com- pleta a obiectelor, este numit’ de marele pedagog sregula de aur a cunoasterii. Intr-o astfel de percepere auzul se wneste cu vederea, iar vorbirea elevului cu activitatea miinii (Cap. XVII, 42). In_momentul in care aude un cuvint nou, elevul sd poata percepe si obiectul care este denumit prin acel cuvint sau, atunci cind pronunya cuvintul res- pectiv, si poatd arta cu mina obiectul. Vorbind de necesitatea perceperii nemijlocite a obiectelor, Comenius are in vedere nu-numai prezenta lor in stare naturala, ci si sub forma unor imagini, sau a modelelor confectionate special pentru nvaymint. El cere ca astfel de materiale intuitive sk se gaseasca in fiecare scoala, Desi Comenius vedea in jntuitie mai ales un mijloc prin care se oferea elevului posibilitatea de a lega de fiecare cuvint reprezentarea ‘unui anumit obiect sau fenomen, el face totusi din aceasta o treapta a cunoasterii rationale. Pe baza datelor obtinute prin simguri, prin inductie, elevul se ridicS la generalizari : ,,...pentru ca orisice cunostinya. provine de la simfuri, de unde prin imaginagie se transmite memoriei, apoi, prin inductie, din ceea ce e particular se formeazi intelegerea notiunii gene- rale (gaiverralum). si, in sfirsit, din cunostinga avansata — judecata. care da certitudine stiinyei* (Cap. XVII, 28). Raportul dintre cunoasterea senzoriala si cea logic, rayionala nu apare pe deplin precizat in conceptia lui Comenius. Dealtfel nici cerce- tarile de sihologie nu erau prea avansate in acea epoca. Lui-Comenius nu-i era destul de clar procesul trecerii de la concret Ja abstract, nu avea, cum arata J. Piaget — 0 intelegere precisa a operatiilor intelectuale, Neingelegerea raporturilor dintre cunoasterea senzoriala si cea rationala l-a dus la supraaprecierea intuifiel. Pentru el totyl este sd se intuiasca, jnteresind mai putin modul in care se parcutge drumul de la concret la abstract, de Ja individual Ja general. “Vrei deci ca un om sit stie ceva? “Arata-i clar prin. simturi si va sti. Vrei sa stie mult ? Arata-i mult, Vrei si stie tot? Arata-i totul” *. Cu toate acestea, Comenius apreciaza cd exista si lucruri ce nu pot fi cunoscute:pe aceasta. cale. In astfel de cazuri este nnecesar, considera el, si se faca apel la credinja — (prin simyuri se cunosc obiectele 134 individuale, prin rayiune tot ce este general, iar prin credinya tot ce este revelatie). __,, Idei valoroase a emis pedagogul ceh in legatura cu necesitatea asigu- rari unui invitamint sistematic. Astfel, fiecare.cunostinya care se preda, aprecia el, urebuie si fie o temelie pentru ceea ce urmeaza s4 se insu- seasca ; totodara, noile cunostinte contribuie la consolidarea celor insu~ site anterior. Observam astfel prezenja la Comenius a ideii legaturilor reciproce dintre cunostingele vechi si cele noi in asimilarea cunostingelor. Pornind de la ingelegerea acestui raport, el insist asupra necesitatii pre- gatirii elevilor pentru a le face accesibila orice cunostinya. Tocmai aceasta pregatire presupune asigurarea unui invafimint sistematic, in care fie- care cunostinga constituie o treapta spre atingerea alteia mai complexe, mai greu de asimilat, Pe lingd sistematizarea cunostingelor, Comenius are in vedere si o ,sistematizare a procesului de dezvoltare psihicd a elevi- lor. Mai fntii se vor dezvolta simyurile, dupa aceea memoria, apoi gin- direa si, in sfirsit, vorbirea gi mina, : Pentru ca invapimintul si devind ,usor* si_,rapid“, se propunea. luarea in considerare a puterti de munca si de asimilare a elevilor. in concepyia marelui pedagog, puterea de intelegere a elevilor creste nu numai prin inaintarea in virsta, ci si odata cu progresul studiilor. Se prefigureaza astfel ideea existengei unei legaturi intre educagie si dez- voltare : instructia sa find seama de nivelul de dezvoltare a elevului, dar acest nivel este conditionat si de gradul siu de instruire. : _ Marea contributie a lui Comenius ramine fnsa dezvoltarea teoriei privind metoda didacticé. Problema metodei in tnvayamint fusese pusa de catre Vives si Ratichius ; Comenius 0 reia, acordindu-i o insemnatate comparabila cu aceea pe care Descartes o dadea metodei in filosofie. ‘Caliuzit de viziunea sa pansofica, J. A. Comenius abordeazi feno- menul educatiei — dup& cum am vazut — in toaté complexivatea sa ciutind sf puna in lumina cauzele starii necorespunzatoare a scolilor ‘i sa ofere solutii pentru imbundtayirea ei. De aceea problema metodei revine de nenumiarate ori in Didactica magna, si fi dedica gi studii spe- ciale : Despre lauda adevairatei metode, 1651 ; Iesirea Ia loc deschis din labirinturile scolastice (E scholasticis labyrinthis exitus in planum), 1656 ; Capitolul X din Cea mai noué metoda a limbilor, intitulat Arta didac- tic (Ars didactica) ; Spicuiri didactice (Spicileginm didacticum) sctise spre sfirsitul vieti ' Inc din primele paragrafe ale Marii didactici, Comenius sine si precizeze cA isi propune sd gaseascd o metoda noua care s-o inlocuiasca pe cea veche — »incilcita", ,aspra*, convins fiind. ca. ,,inspaimintatoarea,: pierdere de timp si munca“ din scoala vremii lui nu putea 3% provin’ decit dintr-o metoda defectuoasi. Prin schimbarea metodei, ‘considera el, ane 135activitatéa scolilor se va ‘imbunatazi, acestea putind deveni ,locuinge de plicere si atracyie“ pentru elevi, iar studiul va prospera. Desi‘ recunostea ca aptitudinile elevilor sint diferite, Comenius cre- dea ci intreg tineretul poate fi educat si instruit dupa aceeasi metoda“ (XII, 26), pentrii'és togi trebuie sa fie condusi spre acelasi scop (cultura, virtute, pirate)’ jf pentru c& topi au aceeasi natura. Lavthtrebarea : ,cum se poaté ajunge la stapinirea unei astfel de metode ?"Cométius raspunde : sprin imitarea naturii“. Metoda — fiind © arti’2“trebuie ‘triodelatd dupa natura, si anume dupa ,arta plantarii spitityake’.° ' : “Tit capitol XIX dim Didactica magna, Comenius declara categoric : uéxigil’ nittial 0° singur’ metod3 naturali* ; schimbarea metodei, ca $i utiliZarea mai miulrora’— spune el in alta parte — incurca tineretul gi Face’ ca studiile s& fie foarte incilcite. Prin »metoda naturala“ trebuie jnsd si‘dnyelegem intregul sau sistem de organizare a procesului instructiv si intregul sau complex de metode, Tot jn Didactica magna Come- nius distinge o metodd pentru stiinye; una pentru arte gi alta pentru Iimbi. Cate siit metodele pentru predarea celor trei categorii de disci- pline ? Acestea sint : intuifia si exercitinl. Intuitia — este ceruta mai ales de stiinye. Exercitiul — mai ales de arte. Intuigia {mpreuna cu exercigiul — pentru invayarea limbilor. In Lesirea la loc deschis din labirinturile scolastice, Comenius cere ca metoda si posede insusirea unui adevarat mecanism : q..intreaga arta de a inv3ja va fi ceva mecanic, ...astfel incit toate paryile sd fie bine fmbinate, bine orinduite gi strins legate unele de altele..., Modelul de mecanism pe care-l apreciaza indeosebi marele pedagog este ceasul, ale carui paryi se {mbin’ perfect si-i asigura functionarea riguroasa.. Aceasta ordine, specific’ mecanismelor, vrea_ s-o introduck maréle pedagog in viata scolii, prin intermediul metodei. Asadar, el incearca sa elaboreze © teorie asupra educatiei dupa modelul stiinyei cu-cele mai spectaculoase realizri in vtemea sa — mecanica, Iesirea din labirinturile scolastice este © expresie a efortului de a corela toate elementele teoriei sale,.ca intr-un. mecanism, si de a da acestei teorii precizia ce caracterizeaza fenomenele mecanice. Cu toate acestea, el nu renunta la ideea unei metode naturale. Na- tura uman este totusi aceea care ofera firul pentru iesirea din labirint, atit pentru precizarea scopului, cit si pentru gasirea mijloacelor si a nor- melor pentru intrebuinyarea acestor mijloace. $i de data aceasta nogiunea de metod% are o acceptiune larga: iesirea din situatia §ncilcita in care se afla scoala la mijlocul secolului al XVil-lea era cu putinya — in con- ceptia lui Comenius — riumai prin gasirea unei metode drepte si simple, care si functioneze ca un mecanism, in care »totul sa porneasca dintr-o singurd miscare*. 136 Care sint elementele, .pargile. acestei. metode concepute ca un ceas ? Acestea, sint trei: scopul scolii, mijloacele pentru atingerea scopului, normele de folosire a mijloacelor pentru ca acestea sa ducg la scop. Cind vorbeste de scop,,,autorul. Marii didactic: are in vedere aici_un singur aspect al educagiei — cultura, care se asigura prin instfuire. Dobindirea culturii presupune : a) cumoasterea (teoria) — adic insusirea stiinyei b) practica — adicd pregatirea in domeniul artei, cultivarea posibilitayii de a executa lucrul perceput — priceperea, deprinderea ;_c) folosivea artei si stiingei — capacitatea de a sti cind gi cum sa fie folosite cunos- tingele, priceperile si deprinderile, aplicarea stiinyei si artei in viata practica, Fiecdruia dintre aceste aspecte ale scopului ii corespunde un anumit mod de a actiona: ' — intuitia — pentru cunoastere ; ie exercitiul — ait pentru practica, cit si pentru cultivarea capa- citayli de a gti si se foloseascd cunostingele si deprinderile. Intuitia presupune efectuarea analizei, dupd.cum exercitiul, execu- tarea practica a lucrului, implicd sinteza ; utilizarea cunostingelor si de- prinderilor cere judecarea situagiilor prin comparatie (sincriza) *°, Asadar, acestui sistem. corelat, in care intr scopul gcolii si, mijloacele’ potri- vite pentru atingerea. lui, Comenius fi spune metoda. ,Metoda noastra = precizeaza el — elibereazi deci spiritele complet de labirinturi si le ofera Jucruri purine, insa necesare pentru viata (de aici si de dincolo), lucruri pugine ins bine fixate prin exercitiu ; lucruri putine insi de care stim sa ne folosim* 21, Este evident3 preocuparea lui de a asigura — prin metoda propusa — legarea teoriei de practicé, cultivarea capacitatii elevilor de a sti sd se foloseasc’ de cunostintele insusite. , i Spicuiri didactice 2, Comenius revine asupra metodei, insistind jn partea a Il-a asupra momentului predarii, ceea ce-i permite sa faca izari, si-si completeze astfel intr-un mod fericit teoria, Pro- cesul predarii are trei ,,instrumente“ : exemplele — care se prezinta sub forma intuitic: ; regulile — care presupun explicarea lucrului prezentat ca exemplu ; imitatia — executarea a ceea ce s-a aratat si explicat, ceea ce’ presupune exercitiul. Comenius cere astfel antrenarea — in procesul predairii — a vazului, auzului si a mifinii elevului. , Prin urmare, aici apare inca o metoda — explicayia — cu functia de a determina notiunea, de a descrie lucrul prin trasaturile sale esen- tiale; de a aduce. precizie, claritate noyiunii, prin diferensierea, distin- gerea lucrurilor si paryilor acestora, prin efectuarea comparatiei, in scopul unei depline inelegeri. 137In Spicuiri didactice, Comenius da acestor trei mijloace de instruire — intuigia, explicatia si exercitiul — denumirea de ,instrumente", toate constituind metoda care — precizeaza el — are avantajul de a putea fi utilizat’ pentru un mare numar de elevi — (100—1 000). : oe Daca in Didactica magna, Comenius sustinuse ideea unei separari tigide a metodelor, insistind asupra pericolulu utilizarii concomitente a mai multora, in Spicuiri didactice se opreste tocmai asupra intrebuingarii variate a acestora, ,Caci — arata el — nici exemplul singur fara. lamu- rire, nici formularea regulilor fara exemplu nu vor putea fi insusite destul de temeinic, numai dac4 au fost intarite prin practicare si exer- cigin“ 8, In teoria didacticd a lui Comenius distingem, de fapt, wei metode principale de predare — intuigia, explicatia si exercitiul — pe care le considera instrumente ale unei singure metode. ,Tripla metoda* este folosita si pentru a desemna corelayia — in procesul instructiv — dintre analizi, sintez’ si sincriz’ (comparatie). Si acestea fac parte din »metoda naturalx“ sau din ,mecanismul“ metodei comeniene, Daca insd primele sint metode didactice propriu-zise, celelalte sint operagii logice. Metoda explicatiei face apel la comparatie ajutindu-] pe elev sa ingeleag’ situagiile in care va trebui si foloseascd cunostingele si price- perile sale — moment care presupune, de asemenea, efectuarea sincrizei. J. A. Comenius a reusit si pund in evidentd corelarea celor trei operatii logice in procesul de instructie pentru cd a avut in vedere core- larea unor sarcini didactice ; elevul si perceapa prin cit mai multe sim- quri lucrurile, si stie si aplice cunostintele invayate, si se foloseascy deci de miini si s gtie s& se exprime — sa foloseasca limba. Marele pedagog ceh n-a avut in vedere numai functia informativa a metodej didactice ; el a inyeles si valoarea educativa a acesteia. Un singur exemplu — in Didactica magna el avea in vedere o wipla functie a exercitiului: dezvolt’ ,mintea* (judecata), dezvolté capacitatea de exprimare (verbali sau manuala), dezvolté atentia. Jn condigiile in care nu tofi cei care predau in scoli aveau califica- zea corespunzatoare activitayii didactice, Comenius considera cd elemen- tul hotaritor care poate asigura progresul in scoala este metoda. ,Fiindca _ nu e dat fiecdrui invayator sa-si indeplineascd cu dexteritate sarcinile functiei sale, de aceea este necesar ca toate obiectele de invayamint din scoalZ sa fie coordonate dupa aceste prescripyii metodice...“ (Cap. XX, 24). In epoca in care a trait Comenius, activitatea didactica se afla la fnceputul unor mari transformari, provocate nu numai.de noul continut al procesului de invayimint, ci si de numarul tot mai mare de copii $i tineri cuprinsi tn scoal. Sistemul de lucru al invazatorului cu fiecare 138 elev in parte se dovedise a fi ineficient. Aparuse, cu citeva decenii mai inainte, necesitatea gruparii elevilor, dupa virsta si pregatire intelectuala, in clase, cdrora invayatorul le preda acelasi volum de cunostinge. Asa a luat nastere sistemul de instruire pe clase si lectii, J. A. Comenius este primul mare teoretician al acestui sistem, care — aprecia el — asigura un invaamint ,scurt si repede“. Entuziasmul pedagogului ceh fad de instruirea pe clase mergea atit de departe incit el credea ci un {nvaydtor va putea preda, concomitent, la citeva sute. de elevi, Pentru controlul temelor si disciplina, propunea utilizarea monitorilor. In entuziasmul sau pentru. acest sistem de instruire, Comenius fi ptezenta cu precadere avantajele : pentru invagdtor este mai placut, in- trucit lucreaza cu mai mulfi scolari ; acestia, la rindul lor, se vor stimula Teciproc si vor profita de momentul in care se vor repeta cunostintele predate de profesor. Vrind s4 arate cum este cu putingd ca un invafator si se ocupe de un numar mare de scolari, Comenius prezintd, de fapt, momentele unei ore de curs. | La inceput se vor verifica temele de cdtre invayator sau monitori ; inainte de a trece Ja predarea noilor cunostinge, invayatorul va purta cu elevii o discutie asupra temelor predate anterior ; va prezenta apoi noul material, pe cit posibil prin intuizie ; pentru a stimula atentia, invafa- torul isi va intrerupe expunerea si va pune intrebari ; la sfirsitul lectiei se va oferi si elevilor prilejul s& puna intrebari ; apoi unii dintre ei vor explica, in faya colegilor lor, cunostinyele abia expuse de catre invatator (Cap. XIX, 20). Cum se vede, gasim, concentrate intr-o paging din Didactica magna, principalele momente ale structurii lecyiei, propuse si teoretizate stiintific — doua sute de ani mai tirziu — de J. Fr. Herbart. Organizarea invayamintului pe clase si lectii a impus reglementarea cunostingelor de predat prin planuri si programe scolare, precum si insti- tuirea unor date precise de inceput si incheiere a anului scolar. Desi prequia atit de mult metoda, in sistemul siu de instruire, J, A. Comenius punea pe primul plan activitatea invatatorului, Studiul elevu- lui devine usor si da rezultate in masura-in care invayatorul ii pregateste intreaga munca. El trebuie sd pregateasci materia de tnvatimint, si conducd procesul de percepere prin simyuri a lucturilor, si dirijeze efectuarea exercigiilor etc. Elevii actioneazi numai la indicatia lui. Preocupat sa asigure introducerea ordinii in intreaga activitate didactica, J. A. Comenius a pus bazele unui sistem de instruire cu un randament mult superior celui existent pind atunci. Acest sistem a facut practic posibil’ trecerea la invayimintul de masa, dar i-a trebuit mai bine de un secol pentru a patrunde in practica 139seolara. Prinzind apoi rddacini adinci, a devenit — la rindul lui — nucleul a ceea ce, de pe la 1900, a inceput a se numi scoala traditio- nalg* cdreia nu putem si nu-i recunoastem caracterul peren -rezultat din multe idei didactice comeniene : scoala unica, de stat, pentru tofi copiii 5 cu un conginut legat de nevoile vietii, un invayamint intemeiat pe inqe- legerea cunostingelor, sintetic, accesibil, temeinic. Comparind distanya intre didactica comeniana si didactica din se- colul al XX-lea ne dim seama cit de urias a fost Comenius, pentru ca sistemul sau pedagogic si-a pastrat valabilitatea pina astazi. Tot el ne sugereaza si una din conditiile dezvoltarii pedagogiei : si se ia ca model gtiinga cea mai evoluata a epocii. 6) Teoria educatiei morale a lui Comenius se afla in intregime dominata de conceptia sa teologic. ‘Scopul educatiei morale il constituie dobindirea virtutilor ,cardinale* : intelepciunea, cumpatarea, curajul si dreptatea, toate avind in conginutul lor 0 bogata incarcatura teligioasa. Cu toate acestea, contributia sa la precizarea continutului a doua metode de educatie morala — exemplul si exercitiul, precum si in elabo- rarea unei teorii a disciplinei (Cap. XXIII) ramine inca pe deplin vala- bili. Puterea exemplului este explicatk prin tendinya coptilor de a imita tot ceea ce vad; de aci ceringa de‘ a li se oferi numai exemple bune si de a-i feri de cele negative. Exemplelor li se vor adduga preceptele si regulile de viaya. Pentru formarea deprinderilor morale se recomanda folosirea exercitiului (,,Virtutea se cultiva prin fapte, si nu prin vorbe“ — XXII, 9). Problema disciplinei este abordatz de Comenius intr-un capitol se- parat din Didactica magna (Cap. XXVI). Pentru el,-disciplina inseamna dojana si pedeapsa ce se aplici celor ce comit fapte rele (nu ins& si pen- tru insuccesele la invagatura !). Disciplina este inyeleasa deci ca un mijloc de educatie. In alegerea modului de disciplinare sa se ia ca model soarele weare oferd la tot ce creste: 1. totdeauna lumina si caldura, 2. adesea ploi si vinturi, 3, rar fulgere si uasnete, degi si cele din urma sint folosi- toare* (Cap. XXVI, 8). Chiar daca pentru cazuri de incaparinare, .in- gimfare si aroganya, Comenius admite si o. »disciplina“ mai severa, el prefuieste cu precadere exemplul bun, cuvintele blinde si afecyiunea sin- cera si fara rezerve a educatorului. : Desi trateaza problemele educagiei morale in numai doud capitole din Didactica magna, J. A, Comenius a introdus, pentru prima data, un spirit stiingific si in abordarea acestui important domeniu al pedagogiei. Lui ii revine meritul de a fi tratat, pentru. prima data intr-un capitol special, problema metodelor de educatie, morali si de.a fi elaborat o- teorie a disciplinei. 140, 7) La un pedagog ca J. A. Comenius, care si-a dedicat activitatea Teoreticd si practica educatiei maselor, este firesc s{ ne asteptim la o teorie privind pregdtirea pentru munca a tinerei generatii, In concepyia sa, munca manuald este un mijloc de formare a omului ca om, Munca este ingeleasd ca o scoala de educatie morala, ca modalitate de dezvaluire a inclinagiilor, de formare a‘deprinderilor de muncd gi de pregitire profesionala. Prin angajarea clevilor intr-o activitate fizica, se inlitura posibili- tatea aparifiei trindaviei, socotita ca sursd principala a unor wasaturi morale negative. Ca o modalitate de pregatire a tinerei generayii pentru® activitatea practica, pedagogul ceh proptinea ca, incd din clasele primare, elevii sa vind in contact cu’ diverse meserii, atit prin vizitarea unor atelieré de lucru, cit si prin efectuarea unor lucrari accesibile dcestei virste. In’ Pampaedia se reia ideea, propunindu-se ca munca fizicd desfa- surata la virsta copilariei sa fie un preludiu al muncii adultilor. 8) Desi preocuparea pentru ‘dezvoltarea fizicé nu a fost considerata de el ca un aspect fundamental al educatiei — alaturi de culturd, mora- litate si pietate — Comenius s-a oprit deseori, in scrierile sale, asupra acestei probleme. In conceptia sa, educatia fizica are doud obiective : a) dezvoltarea organismului in crestere si b) refacerea forgei fizice. Pentru realizarea lor sé-propun trei mijloace : a) hrana — simpla si cu cumpatare’; b) miscare (ocupatie si exercitii), ,fié in form’ de joc, fie in, sérios“; ¢) repaus. Trebuie sk recunoastem ci pedagogul ceh a surprins modilitigile principale prin care se poate asigura mentinerea sinatazii si dezvoltarea fortelor fizice. Un rol important a acordat jocului, care — aprecia el — da corpului miscdre, iar spiritului recreare si agerime. Pentru Comenius, mobilitatea fizic’ era o nota caracteristic3 virstei copilariei si, totodata, o marturié a unor potenye intelectuale: ,..nu e un semn bun dac& copilul std tor timpul linistit ; faptul ci alearga si in permanenta este preocupat de ceva este un semn sigur al unui trup Sinatos si al unei minqi vioaie" 24, Ideea utilizirii jocului fn procesul educagiei era veche, cel putin de Ja Platon ; in Taformatorul scolii materne, Comenius expune insi o adevarat’ teorie a jocului, relevindu-i principalele virtuyi_ educative. Astfel, jocul satisface nevoia de miscare, recrecaza si di agerime spiritu- lui, stimuleaza nevoia de viata in colectivitate, dezvolta inigiativa, per- severenta. Eficienya:sa este relevata nu numai in planul dezvoltarii-fizice, ci si al dezvoltarii intelectuale si morale. “1i 3 ae . . Opera lui Comenius ramine uimitoare prin bogatia, profunzimea si varietatea ei; viziunea sa ,pansoficd“ J-a stimulat s4 priveascd feno- menul educagiei in toate articulagiile sale, si sa pund in evidenta un nu- mar impresionant de aspecte. Cititorul contemporan nu poate sd nu observe ca el este precursorul a. nenumarate concepyii si curente peda- gogice din secolul nostru. J. Piaget, in studiul introductiv la un volum de pagini alese ®, il considera precursor pina si_al psihologiei genetice si ca fondator al unei didactici progresiv diferentiate in.functie de nive- lurile dezvoltarii copilului. Comenius, spune J. Piaget, a fost interpretat cind ca un reprezentant al facultatilor innascute, care atribuie evolutia mintala unei simple maturitati a structurilor existente la nagtere (dezvol- _-tarea spontana), cind ca un empirist care considera spiritul ca un recep- tacul care se umple putin cite putin cu cunostinge provenite din senzagii. J. Piaget aduce in sprijinul tezei sale un paragraf semnificativ din Didactica magna (Cap. XVII, Principiul VI): ,totul in functie de pu- terea de inyelegere care creste odata cu virsta si cu avansarea in studii*. Este admisa deci atit ideea dezvoltarii spontane cit si aceea a unei dez- voltari stimulat’ prin instructie. Tot J. Piaget considera c& se gasesc in opera comeniana idei proprii »pedagogiei active“. Aya sint: sustinerea primatului acgiunii in procesul de invayamint, precum si ideea cd instructia presupune redescoperirea sau reconstructia adevarului prin actiuni materiale sau interiorizate 2°, In sprijinul acestei afirmati el aduce un fragment din Didactica magna (Cap. Metoda artelor). ,Meseriasii — spune Comenius — nu retin pe ucenicii lor prin considerayii speculative, ci fi pun de indatd la treaba, ca potcoving & fave porcovatia, gravind —- gravura, pictind — pie’ tura, dansind — dansul etc. De aceea, gi in gcoli, scrisul sa se invete scriind, vorbirea vorbind, cintarea cintind, calculul calculind ete. Scolile sa nu fie altceva decit ateliere in care sa se lucreze serios“, Numai astfel vor putea tofi sa verifice adevarul ,prin propria lor activitate (fabri- cando fabricamur), si anume: munca ne creeazi pe noi“. (in ceea ce priveste ordinea activitazilor in procesul de instruire, Comenius preci- zeazi: ,Ordinea celor trei e foarte naturala: la inceput exemplele, la sfirsit aplicatia, iar preceptele intre acestea, fiindcd exemplele au putere de a stimula, preceptele de a informa, aplicatia de a consolida...“ 2) Daca in Didactica magna, ca si in celelalte lucrari analizate aici, Comenius s-a ocupat de problemele educatiei din perioada de crestere a virstei umane, in Pampaedia — una din cele sapte lucrari cuprinse in De rerum humanarum emendatione consultatio catholica — adopta o perspectiva mult mai larga, cuprinzind fntreaga viaja a omului. Pam- paedia, scria Comenius, ,,este arta de a transplanta adevarata ingelep- 142 ciune in mintea, fn vorbirea, in inima si fn mfinile tuturor oamenilor® %. Sau, cu alte cuvinte, arta de a instrui pe tofi — omnes — in toate — omnia — cu tot! — omnino — (cu totul — in sensul de instruire de- pling, pentru ca nimic sa nu-l poata impiedica pe om sa acyioneze po- trivit adevarului si dreptatii). © cultura atit de cuprinzdtoare nu se poate asigura decit printr-o instructie care sd aibaé durata intregii view. Asa precum pentru tot neamul omenesc lumea este o scoala, de la inceputul veacurilor pind la sfirsit, tot astfel pentru fiecare om viata sa este o scoala de la leaggn pina la mormint*%%, ,Tota vita schola est‘, scrie lapidar Comenius. Daca in Didactica magna fusesera stabilite etapele virstei de cres- tere, in. Pampaedia se periodizeaza intreaga viata a omului. Se stabilesc astfel opt etape pe care Comenius le compara cu partile unei zile, cu anotimpurile, precum gi cu evolutia plantelor si fiintelor. Care sint aceste etape ? Prima cuprinde conceperea si gestatia in pintecele mamei ; a doua — nasterea si prima copilarie (comparabila cu incoltirea semin- yei); a treia — copilaria (aparisia florilor); a patra — adolescenya (formarea fructelor) ; a cincea — tinereyea (aparitia roadelor timpurii) ; a sasea — barbayia (culegerea fructelor) ; a saptea — batrinetea ; a opta — moartea. Fiecareia dintre aceste etape fi corespunde o scoala : — schola geniturae (scoala prenatala) ; — schola infantiae (numita de autor, in alte lucrari, scoala materna, de la nagtere pind la 6 ani) ; — schola pueritiae (a copilariei, de la 6 pind la 12 ani — schola adolescentiae (scoala adolescenyei, de la 12 pind la 18 ani) 5 — schola juventutis (scoala tinereyii, de la 18 la 24 de ani) ; — schola virilitatis (a maturitagii, f4r3 delimitare in ani) ; — schola senii (a batrineyii) ; — schola mortis (scoala de pregatire in vederea mortii). Comenius reia astfel unele probleme de didacticd tratate in lucrarile sale anterioare, dar abordeaza si probleme noi. Scoala virstei adulte este negresit mai libera, ea nu este legata de carti si profesori. Totusi, fiindca pentru fiecare profesia lui va fi 0 scoala, va fi necesar ca fiecare si fie — pentru el insusi si pentru ai si — profesor, carte si scoall, furnizind, pentru el ca si pentru ai lui, exemple, precepte si exercifii continue* 30, Ideea ,scolii batrinegii*, cu conyinutul si scopul propus de Come- nius este cu totul noua. El arat& ci omul trebuie sd stie, la virsta senec- tugii, cum sa foloseasca experienya dobindita si cum sa-si incheie in, mod ingelept viaga, 143Pampaedia ramine in istoria pedagogiei ca prima lucrare ampla care sustine in mod argumentat ideea educagiei permanente — idee care si-a gasit conditii obiective de aplicare abia in secolul al XX-lea, Din aceasta succinta prezentare rezult4 ca J. A. Comenius a abordat aproape toate marile probleme ale pedagogiei: scopul educagiei, educa- bilitatea, etapele de virsta, conyinutul, invayamintului, ,Ptincipiile si me- todele didactice, forma de organizare a procesului de fi invayamint, meto- dele educatiei morale, educatia fizicd, sistemul de organizare a invaya- mintului 5.a. El este astfel primul creator al unui amplu sistem de educa- fie; in acelasi timp intilnim la el si preocuparea pentru constituirea unei stiinye care sa acopere intregul fenomen al educatiei. Didactica magna. — ca $i Pampaedia dealtfel — era o astfel | de § incercare, Ea isi prgpunes ca, intemeindu-se pe legile naturii, sd puna in evidenya tocmai legitazile fenomenului educatiei. Meritul lui Comenius este de a fi sesizat marea cerere de instrucgie a secolului al XVII -lea si de a fi creat © teorie care si ofere soluyii pentru instruirea, intr-un ritm mai rapid, a unor mari grupuri de copii si tineri, 3. Pentru prima data un sistem de educatie pentru fete : Frangois de Salignac de la Mothe-Fénelon Cum este usor de inteles, ideea Iui J. A. Comenius, de a se realiza 0 educatie egala pentru baieti si fete, nu a fost de indata pusa in aplicare. Prejudecayile, care veacuri de-a rindul puseserd instructia fetelor pe un plan inferior celei pentru biieti, erau inca foarte puternice, Este adevarat, existau demult, pe Iingd unele manastiri, scoli speciale pentru educaria fetelor. Diverse congregatii religioase s-au dedicat special acestei activi- tazi. Asa a fost, de pilda, congregatia ursulinelor, creata in 1537. Pretu- tindeni insa, educatia era unilaterala, avind aproape in exclusivitate un caracter religios, © atentie speciald se acorda educagiei fetelor provenite din fami protestante si recistigate pentru catolicism. Intr-o astfel de scoala si-a facut ucenicia pedagogic’ insusi FRANCOIS DE SALIGNAC DE LA MOTHE- FENELON (1651—1715) ; aici si-a format el convingerea ca pnimic nu este mai neglijat decit educatia fetelor* gi tot aici i-a incolsit gindul de-a pune la dispoziyia mamelor o scriere speciali despre educatia acestora. O dovada a prestigiului de educator de care se bucura Fénelon o constituie si numirea, de cdtre Ludovic al XIV-lea, ca preceptor al nepotului sau, ducele de Bourgogne (1689). Pentru educarea acestuia a elaborat mai multe lucrari, printre care si Aventurile lui Telemac (Les 144 aventures de Télémaque), 1699 — devenita ulterior una din cele mai raspindite,caryi pentru tineret, Opera fundamental. a lui Fénelon rimine totusi Traité de Péduca- tion des filles, scrisa in 1680 — la rugamintea ducelui si ducesei, de Beauvilliers, pentru educatia propriilor Jor fiice. Ea a fost tiparita insa mai tirziu, In 1687. Prin multe din paginile sale, lucrarea abordeaza problemele educa- yiei in general. Pe buna dreptate, Gabriel Compayré considera scrierea lui Fénelon ca prima opera clasic’ a pedagogiei franceze ; si se poate spune, adauga el, vazind marele numar de autori care s-au inspirat din gindirea sa, cd, pentru pedagogie, el este sef de scoala #1. Fénelon atrage atengia adulyilor asupra copilariei, asupra necesitayii de a se respecta natura copilului. »Trebuie — seria el — s4 ne mulyumim a urma gia ajuta natura“ 32, fn consecinga, instinctele nu vor fi comba- tute, ci numai bine indrumate, De aci decurg alte idei : sa se ofere copi- lului cit maj multg libertate de manifestare, jar procesul | educatiei sd ina seama de nivelul de dezvoltare al acestuia. Astfel, la virsta cea mai frageda, cind influenga ce se exercita, asupra_copilului este deosebit de puternica, si se facd apel mai puin la atentie si, judecata inca ne- dezvoltate — si mai mult la curiozitate — insugire caracteristicd copila- tiei. Cunostingele ce se dobindesc vor satisface si stimula totodata curio- zitatea. De aci cerinja lui Fénelon, exprimata intr-o maniera pe care o vom refntilni la J.-J. Rousseau: ,,Intreginegi-i numai curiozitatea...“ 33. La aceast§ virsté se aduni faptele ; rationamentele devin posibile mai tirziu. Pornind de Ja aceste date ale naturii copilului, Fénelon. propune un sistem de instructie care sa-i ofere acestuia posibilitatea de a cunoaste lucrurile {ntr-un mod cit mai agreabil. ,Bagati de seama la un mare cusur al educatiei obisnuite : de o parte se pune numai placere si de alta numai urit ; tot uritul in studiu s1 toata placerea in recreagii. Ce poate face un copil, dacd nu sa indure cu nerabdare aceasta regula si sa alerge cu mare bucurie dupa jocuri 2 Copilul sa nu traiascd sub apdsarea grijii ca trebuie sd inveye ; pen- tru aceasta, educatorul fi va crea situagii care sa-i provoace curiozitatea i dorinya dea sti. Copilul va invaya jucindu- Se. pLasati deci pe copil sa se joace — scria Fénelon — si amestecati fnvayatura cu jocul G. Compayré apreciaza cai autorul Educatiei fetelor abuzeaza ia instructia atragatoare, care nu face apel la efort. intr- adevar, ngelegind bine natura copilului, Fénelon a intuit relagia dintre joc si interes ; n-a prins insi cealaltd relatie, dintre interes i efort, pusa in evidenga la inceputul, secoluluj nostra. de reprezentantii educatiei noi, si in special de Sohn Dewey. 145