Pinas mtn oe 0 uve Bape re) Bem ie Ua ISTORIA PEDAGOGIEI MANUAL PENTRU CLASA A pS a SCOL! NORMALEVil SECOLUL AL XIX-LEA — AFIRMAREA PEDAGOGIET CA DISCIPLINA STIINTIFICA A. INVATAMINTUL IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XIX-LEA Desi burghezia nu dobindise in toate {arile puterea politic’, ideile care ii animasera pe revolutionarii de la 1789 se extindeau in intreaga Earopa si dincolo de ocean. O deosebita receptivitate se manifesta fata de cerinta instruirii unor categorii largi ale populatiei. Inca din primele decenii ale secolului al XIX-lea se constatd un ritm cu totul neobisnuit de crestere a numérului de scoli. Sistemul de instruire Bell—Lancaster — putin costisitor — se extindea in aproape toate In acest sistem, propus cam in aceeasi- perioad’, de doi invafatori englezi — Andrew Beil si John Lancaster — un singur educator putea instrui aproximativ 200—300 elevi, cu ajutorul unor monitori ei insist elevi, dar selectati si pregatiti in prealabil pentru a participa la instr rea colegilor lor. Monitorii verificau temele, ii puneau pe clevi si citeasca, SA scrie, si memoreze anumite texte etc. Tot ei raspundeau de disciplina grupului de elevi de a cdror instruire se ocupau, In loc de manuale: se utilizau planse (tabele lancasteriene), care se agaftau pe peretii salii de clas si in jurul cdrora se grupau elevii, sub conducerea monitorului. Tot acesta evalua si cunostintele elevilor sai. Evident, sistemul era economic, , dar, desi asigura un minimum de instruire pentru multi copii, intr-o pe- rioada in care era o mare lipsd de invatatori, era putin eficient. Inc din primele decenii ale secolului al XIX-lea au cistigat teren citeva idei care au dominat in tot cursul secolului: a) indatorirea statu- lui de a se ingriji de instruirea tinerelor generatii; b) obligativitatea si gratuitatea scolii primare. Aspiratiile lui Comenius incepeau si devina realitate: 0 scoala elementara in fiecare sat, gimnazii si licee in fiecare asezare urbana, universitati in marile centre nationale. Tot acum se des- chid scoli cu caracter profesional — de agricultura, meserii, comert, arte, Prind radécini scolile de pregatire a cadrelor didactice, a invata- torilor indeosebi. In invafimintul universitar — la inceput in statele germane — se introduc cursuri de pedagogie in vederea pregitirii pro- fesorilor pentru invatamintul secundar. In practica scolaré se constaté un inceput de schimbare a atitu- dinii educatorului faté de elevi; disciplina scolara devine mai blinda, iar procesul instructiv, facind apel la intuitie, devine mai accesibil si mai deschis memorérii logice. Astfel de imprejurari au favorizat procesul de 60constituire a pedagogiei ca disciplina stiintifici. Tot acum, ca 0 conse- cint& ‘atit a interesului manifestat pentru copil, cit si a antrendrii femeii in productia industrial’, au fost create atit o institutie de educatie, cit si o teorie pedagogicd adecvate particularitatilor virstei prescolare. Un rol cu totul deosebit la dezvoltarea teoriei pedagogice si perfec- tionarea invatamintului pentru intregul secol al XIX-lea au avut Johann Heinrich Pestalozzi, Johann Friedrich Herbart, Adolph Wilhelm Diester- Friedrich Froebel. B. SISTEMUL DE EDUCATIE SI INSTRUCTIB DESTINAT MASELOR IN CONCEPJIA LUI J. H. PESTALOZZI JOHANN HEINRICH PESTALOZZI (1746—1827) a fost si este unul din marile modele de educator. In intreaga sa viata a manifestat un devotament rar intilnit pentru copii, pentru ‘copiii napastuiti de viata; educatiei lor le-a inchinat putina sa avere si imerisa forfé a geniului sau. Destinul lui Pestalozzi poate fi comparat numai cu acela al lui Comenius: fiecare treapt a vietii a insemnat un nou moment spre im- bogitirea teoriei pedagogice. Tinar find, si-a propus si vind in sprijinul t&ranilor, oferindu-le un model de lucrare rational a pamintului. Lipsit de orice sim} prac- tic, tentativa de a deveni fermier a’ esuat. Dupa alte incerc&ri, care i-au permis cunoasterea vietii nefericite ‘a celor lipsiti de ocrotirea familiei, lui Pestalozzi i-a venit ideea de a aduna la ferma ‘sa — Neuhof — un numéar de copii pe care s&-i invefe si munceasca si si-si cistige in mod onest existenfa. Din 1776 pind in 1780, la Neuhof s-a realizat pentru prima data in istoria omenirii, imbi- narea organizaté a muncii produc- tive cu instrudtia. Solicitind si primind ajutoare, a adus alti copii, a deschis noi. ate- liere de tes&torie si vopsitorie; pro- dusele muncii ins’, foarte modeste, nu puteau acoperi intretinerea celor 60—80 de pensionari. Treptat age- zmintul de educatie de la Neuhof se destrama. Nu s-a destramat ins’ visul lui Pestalozzi de a se ocupa de educatia copiilor sdraci, In: 1780 pu- blicd o culegere de cugetari — Orele de seart ale unui sihatru —in care & demonstra necesitatea respectarii le- J. Hi, Pestalozzi 61gilor naturii in procesul educatici, ca o condifie a dezvoltarii- fortelor interne ale copilului, Este enuntaté aici teza unei educatii in, confor- mitate cu natura si anurne, in mediul familial, unde mama este edu- catorul natural. In urma publicdrii romanului social Leonard si Gertruda (1781— 1787) numele lui Pestalozzi devine cunoscut in intreaga Europa. Dupa opinia sa, imbunattirea viefii tAranilor depindea de nobilul pe mosia c&ruia trdiau acestia, si care avea datoria si se apropie sufleteste de séraci gi si le ofere de lucru; viata fAranilor mai depindea de pastorul care ii indruma si fi educa sub aspect religios si moral; in sfirsit, un al treilea factor era mama care se ingrijea de bund cresterea copiilor. In paginile operei Leonard si Gertruda este reluatd ideea imbindrii muncii cu instructia. _ io. 7 Cu toata admiratia manifestaté fati de J.J. Rousseau, pedagogul elvetian nu impartisea opiniile acestuia de a situa ,veacul de auré al omenirii in trecut, si de a acorda deplina libertate de manifestare co- pilului ca 6 conditie a dezvoltarii lui, J. H. Pestalozzi credea in progresul moral al societatii si in necesitatea stimularii insusirilor native ale fiintei umane, Lisate in voia lor, fortele naturii omenesti, fie c& se dezvolta prea incet, fie cA nu se dezvolta deloc. Timp de aproape dou decenii, Pestalozzi a asteptat prilejul de a-si relua activitatea educativi. Abia in 1797 oficialitatile unui canton ape- leaz la el pentru a se ocupa de educatia unor copii orfani (in urma unor incidente intre armata francezi si locuitorii oragului Stanz). Incepe astfel cel de-al doilea mare moment in activitatea de educator a lui Pestalozzi. Desi a durat mai putin de un an, activitatea de la Stanz i-a permis atit verificarea unor idei (crearea unui mediu familial si imbinarea muncii cu instructia), cit si formularea altora noi, indeosebi separarea orelor de instructie de cele de muncé, intemeierea activitatii de invitare pe in- tuirea obiectelor si fenomenelor. Tot aici a constatat progresele inregis- trate in dezvoltarea intelectuala a copiilor prin intemeierea activitatii de invafare pe cele mai elementare cunostinte si pe gradarea sistematic’ a eforturilor elevilor. La Stanz, Pestalozzi si-a intarit convingerea c& toti oamenii pot fi instruiti, cA aceast& instructie se poate realiza de cdtre fiecare mama, cu ajutorul unei metode simple. Intrucit clidirea care adpostea orfelinatul a primit alta destinatie, Pestalozzi a fost obligat s4-si inceteze activitatea la orfelinat si si caute © scoali in care s&-si poatd continua cdutarile si preciza metoda. Catre sfirsitul anului 1799 este angajat intr-o localitate numité Burgdorf. Aici urméreste dezvaluirea celor mai simple elemente ale instructiei pe care 62s& se poatd intemeia — potrivit ,,mer- sului naturii* — cunostintele cu un grad de complexitate mai ridicat. Incurajat de progresele cu totul neobignuite ale copiilor, Pestalozzi, ajutat de trei colaboratori, deschide o scoala a sa. Realizirile sint impre- sionante; admiratorii infiinteazd ,,So- cietatea amicilor educatiei* (1800) cu scopul de a-i face cunoscuta ,,meto- da, care de fapt abia acum cpata contur. Numérul copiilor crescind, Jui Pestalozzi i se oferd ca local de scoala un castel din Burgdorf. Se deschide aici si o ,sectie“ pentra pregatirea invat&torilor. . In 1801 la Burgdorf functiona un 4 Sey institut de educatie, frecventat de . copii ai caror eee instarifi, puteau opcoPEME ial Save Gortreda topti plati_taxe de scolarizare si intre- tinere la internat. Pestalozzi traia momente de mare. febrilitate; cduta o metoda pe care si o poata utiliza toti edacatorii, pentru toti copii din lume. In acelasi an, fi apare si lucrarea fundamental Cum. ‘si invatd Gertruda copiii, in care trateaz’ despre: conformitatea cu natura, prin- cipiul intuifiei, predarea unor obiecte de invatimint, educatia morala si religioasa. Acesti ani de inceput ta Burgdorf au fost cei mai creativi pentru entuziastul educator. Acum, cind avea 55 de ani, lumea recu- noaste in barbatul ciudat, obsedat de problemele educatiei copiilor siraci, pe marele pedagog. é Instabilitatea politic’ din Elvetia acelor ani il determina si-si mute institatul intr-o alt& localitate, Miinchenbuchsee (1804). Data fiind faima scolii ‘sale, numeroase orage fi ofereau conditii dintre cele mai bune. In 1805 se muta la Yverdon. tn scurt timp acest oras devine capi- tala pedagogicda-Europei. Pestalozzi se afld la apogeul viefii si reali- zarilor sale. La Yverdon functiona un institut pentra baiefi, altul pen- tru fete si o scoalA de pregitire a invattorilor. Vin elevi din aproape intreaga Europa; numeroase personalitafi atrase de renumele scolii ra- min impresionate de performantele neobignuite ale elevilor. In 1825 Pestalozzi se retrage la Neuhof unde scrie Cintecul lebedei — exprimindu-si increderea in valoarea operei sale. Moare la 17 febru- arie 1827. Cu prilejul aniversarii unui secol de la nastere, pe mormin- 63tul sau din, satul Birr, de ling’ Newhof, a fost asezati o placi cu‘o inscriptie impresionant& care sintetiza intreaga sa viata. AICI ZACE HEINRICH PESTALOZZI MINTUITORUL SARACILOR LA NEUHOF INVATATORUL POPORULUI IN ,,LEONARD SI GERTRUDA“ LA'STANZ, TATAL ORFANILOR LA BURGDORF $I MUNCHENBUCHSEE, INTEMEIETORUL SCOLII POPORANE LA YVERDON, EDUCATORUL OMENIRII; OM, CRESTIN, CETATEAN;—. —— TOTUb PENTRU ALTI, PENTRU SINE NIMIC BINECUVINTAT NUMELE LUI. Dupa aceasté sumara prezentare a celor mai semnificative momente din viata marelui pedagog elvetian se cuvine si fie subliniate citeva din ideile sale fandamentale. La Pestalozzi devine mai evidenta decit la predecesorii sdi tendinta de a construi o teorie $tiinfifici asupra educatiei, intemeiatd pe legile naturii, indeosebi pe legile cunoasterii umane, ale modului in care ,,spi- ritul nostru se ridicd de la intuitii confuze, la nofiuni clare“. Pornind de aici, marele pedagog stabileste scopul educafiei: dezvoltarea fortelor interne specifice naturii umane — forte fizice, intelectuale si morale. Pentru a nu se manifesta impotriva umanitatii, dezvoltarea celor trei forte se va intemeia pe iubire si credinfé. ,,Indltarea naturii omenesti Ja umanitate prin iubire si credinta e scopul suprem al educatiei“. In scrierea Cum tsi invafaé Gertruda copiii si-a expus teoria asupra inva{dmintului elementar, in sensul intemeierii instructiei pe elementele cele mai simple, capabile si stimuleze dezvoltarea fortelor interne. Teo- tia invatémintului elementar cuprinde cele trei aspecte ale educafiei in concepfia pestalozziana: educatia fizici, educatia morald, educatia in- telectuala, precum si teoria educafiei prin munca. In ceea ce priveste educatia fizici se recomanda valorificarea ten- dinfei firesti a copilului spre miscare (mers, apucare, ridicare etc.). Ast- fel de exercifii, intemeiate pe miscirile naturale ale organismului, au fost denumite gimnastica naturalé sau elementard. In domeniul educatiei intelectuale, dupa ce precizeazd functiile in- structiei — a informa si forma elevii —, J. H. Pestalozzi insisté asupra accentuarii celei de a doua functii. ,,Noi credem inainte de toate ci in- vafmintul ‘tineretului trebuie si fie, in Intregimea sa, mai mult formativ al puterilor, decit datator de cunostinte. 64Referindu-se la modalitatea de instruire, pedagogul elvetian are in vedere ,.metoda prin care genul nostru se ridicd de la intuitii confuze Ja notiuni clare* — adicd metoda intuifiei. El vede in intuitie — in or- ganizarea perceperii nemijlocite a obiectelor si fenomenelor — funda- mentul absolut al oricdrei cunostinte. In conceptia lui Pestalozzi elementul esential al invafémintului, cel care asigura realizarea functiei informative, este metoda; esenta metodei este intuifia. Dacd pentru J. A. Comenius intuitia inseamna stabilirea ‘unei relatii corecte intre un cuvint si reprezentarea obiectelor denumite, la J. H. Pestalozzi intuitia se afla la baza procesului de dobindire a not unilor clare. Intuitia asigura atit informarea, cit si formarea (dezvol- tarea organelor de simt, gindirea si vorbirea). Consecvent teoriei sale (de a-si intemeia instructia pe elementele ei cele mai simple), Pestalozzi considera ca intuitia insisi are propriile sale elemente, si anume: nu- mérul, forma si numele. Fiecare obiect este perceput ca o unitate, dife- rentiat de celelalte; fiecare are 0 forma (anumite dimensiuni si proportii) si un nume. Natura umana insdsi posed, dupa aprecierea sa, trei fa- cultati: una de a percepe unitati, alta de percepere a formelor si o a treia — de a pronunta sunetele. Desigur, teoria elementelor intuitiei nu a fost retinuta de pedagogie, dar ea isi are semnificatia sa: este pusd ined o data in evidenta necesitatea unei educatii conforme naturii (na- turii lucrurilor si naturii umane), a unei educatii intemeiate pe anumite legitati. Metoda intuitiei corespunde legilor specifice naturii umane. Intemeindu-se pe cele trei elemente ale intui i pe cele trei forte elementare ale fiintei umane, Pestalozzi stabileste continutul instructiei; — aritmetica (numarul); — geometria, desenul, scrisul, lucrul manual (forma); — limba materna, cititul, geografia, istoria, stiintele naturale (nu- mele). La aceasta se adauga gimnastica, Si astfel, ficind apel la cerintele naturii (ale lucrurilor si ale omului), pedagogul elvetian stabileste pentru invatémintul primar un continut mult mai cuprinz&tor decit acela exis- tent in scoala vremii sale, si care satisfacea in mare masur& exigen- tele sociale de la inceputul secolului al XIX-lea. Sub influenta lui Pestalozzi, in planurile de invatimint ale claselor I si a I-a, din multe {&ri, pind in primele decenii ale acestui secol, ,,in- tuitia* a figurat ca disciplind scolara. Intuirea lucrurilor si fenome- nelor era corelati, in conceptia acestui pedagog, cu dezvoltarea gindi- tii sia vorbirii, Observareq/Unui obiect era urmata de descrierea sa, pen- tru ca apoi si se ajungi ‘la formularea definitiel. Preocupat sa stabileascd elementele pe care urma sa se construiascd sistemul de cunostinte apaftinind unuia sau altuia dintre obiectele de invatamint. Pestalozzi a adus o mare contributie in dezvoltarea metodi- 5 — ‘storia pedagogiel. cl. a XtLa 65cilor aferente obiectelor de invatmint din scoala primar. De Ia el a ra- mas practica de a se incepe invatarea scrierii cu ,elementele grafice“; in- troducind ,,metoda intuitiei* in invatarea matematicii a facut accesible copiilor de 9--10 ani numeroase notiuni de geometrie, precum si noti- unile de fractie zecimala si fractie ordinara. In condifiile in care putini invatdtori avéau calificarea necesara, Pestalozzi, ca si Comenius, aprecia ci metoda este hotaritoare pentru asigurarea succesului in invatémint. Cautind si indrumeze procesul in- structiv pas cu pas, Pestalozzi a ajuns la procedee proprii unui invati- mint formal, prin excelenté verbal — ca acela al reglarii ritmului de repetare prin batai din palme — care favorizau inv&tarea mecanica (,,pe de rost"). Elementul cel mai simplu pe care se intemeiazi educatia moral — in conceptia acestui pedagog — este sentimentul de dragoste al copilu- lui pentru mama sa, sentiment care isi are originea in favorizarea de catre mam a Satisfacerii nevoilor sale zilnice. O data cu sentimentul de dragoste crese increderea, recunostinta si supunerea fat de mama. Toate acestea se constituie in temelie a procesului de formare — prin exer- — a deprinderilor morale, a intelegerii normelor de comportare si a exprimarii lor sub forma unor mazime cu caracter etic. Ulterior, pe masura ce aria contactelor sociale se lirgeste, se va extinde si sentimen- tul de dragoste care, impreuna cu credinfa, va stimula constientizarea apartenentei la unanimitate. De retinut succesiunea utilizirii mijloacelor propuse de Pestalozzi in educatia morali: maximele morale succed pro- cesului de formare a deprinderilor. Exercitiul are in educatia moralé valoarea pe care intuitia o are in educatia intelectuala. S& retinem aceasta frazi din Cum tsi invatié Gertruda copiii: ,Dup& cum intrebuintarea de- finitiilor inainte de intuitia obiectelor face din scolari niste prosti, care se cred prea mult, tot astfel discursurile asupra virtutii, inaintea prac- tic&rii acesteia, fac din scolari niste stricati*. Daca J. Locke si J.-J. Rousseau se ocupaserii de educatia unor co- pii proveniti dintr-un mediu aristocrat, J. H. Pestalozzi a elaborat 0 teo~ Tie pedagogici adecvata instruirii si educirii copiilor ce apartineau unor oameni care isi cigtigau existenta prin munca fizicd. Sistemul de edu- catie elaborat de acest pedagog avea in vedere pregatirea copilului pen- tru viata de familie gi pentru -o meserie care s&-i asigure o viat’ s& toasi sub aspect fizic si moral. De aici preocuparea lui Ja Newhof si Stanz, in Leonard si Gertruda, ca si in alte scrieri, pentru gisirea celei mai eficiente modalitéti de corelare a instruirii cu munca fizicd. La Inceputul sccolului al XIX-lea intr-o perioadd in care abia se pregitea revolutia industrialé de la mijlocul secolului, Pestalozzi propunea efec~ tuarea unor experiente pentru a se dezvalui cel mai potrivit sistem de educatie pentru industrie. Imprejurarile i-au fost potrivnice: faima 66sa I-a indepartat in mod fatal de educatia copiilor saraci si de pregiti- rea lor pentru o meserie. La baza educatiei religioase, Pestalozzi asazi sentimentul de dragoste al copilului pentru mama si ,dispozitia spiritului care, spune el, ne face SA iubim pe creatorul nostru. Recomanda ca prin educatie si nu piardi acest germene al simtimintelor inalte, mai ales la virsta la care — incetind motivele fizice ale dragostei dintre mama si copil (preadoles- centa) — slabesc legaturile afective dintre ei. Lumea si fie prezentata copilului ,asa precum a iesit din miinile lui Dumnezeu* — cu frumu- setile, armonia si maretia ei — nu numai asa cum poate apiirea ea (,,pl de ‘minciuna si ingelciune“). Pretutindeni copilul s& vad& un somn al divinitatii. Se realizeazi astfel si o corelafie intre educatia inteligen- tei si aceea a ,instinctelor noastre religioase“. Copilul ajunge si imbra- tiseze ,,pe Dumnezeu, lumea si pe mama sa intr-un singur si acelasi sen- timent. Cele trei aspecte fundamentale ale educatiei — intelectuala, morala si religioas — se desfiisoara intr-o strinsii corelatie, in care mama — educatorul natural —- are rolul esential. Educafia religioas’ ins& se intemeiazi pe afectivitate (,nu cunose alt Dumnezeu decit pe Dumnezeul inimii mele“). C. J. FR. HERBART — INTEMEIEREA PEDAGOGIEI CA DISCIPLINA STIINTIFICA JOHANN FRIEDRICH HERBART (1776—1841) a trait intr-o epoca si intr-o tari in care dezvoltarea invatémintului a impus organizarea unor institutii speciale pentru pregatirea invatatorilor gi introducerea in aceste scoli si chiar in universitati a pedagogiei ca disciplina de invatamint. Herbart a fost el insusi profesor de pedagogie, se poate afirma ca si aceas- t& imprejurare l-a determinat si caute un temei stiintific disciplinei pe care 0 slujea. = : . ~~" Evident, in incercarea sa, nu lip- sité de cutezanta, el se sprijinea pe unele din valoroasele idei ale marilor predecesori — Comenius, Locke, Pesta- Jozzi — precum si pe efortul unora dintre contemporani -~ de pildi Nie- meyer — de-a aduna intr-un sistem toate aceste idei, Herbart era stimulat in incerearea sa si de marile construc- tii filosofice ale celor doi titani ai filo- sofiei clasice germane: Kant si Hegel. Johann Friedrich Herbart 67