CAPITOLUL Vv AFIRMAREA STATULUI NATIONAL ROMAN PE PLANUL POLITICD EXTERNE (1859—1866) 1. Aspecte ale conjuncturii internationale ‘ In anul 1859 au aparut modificari pe harta Europei. Este anul $n care popoarele roman si italian si-au putut concretiza inceputurile proce- selor de formare a statelor lor nationale. Dubla alegere a ‘colonelului Cuza, materializand Solutia romaneasc4 a Primei etape de infaptuire a unitatii statale, a constituit pe plan european dacé nu un model, cel pu- fin un exemplu al posibilitatii ce 0 avea un popor, chiar supus unor di- ficile condifii internationale, sa-si realizeze obiectivele nationale. Cateva Juni mai tarziu, in urma razboiului franco-sardo-austriac, Peninsula Ita- liea 4 ounoscut si ea inceputurile procesului de unificare statal4, pro- wneiile din nord fiind eliberate de sub dominatia habsburgic4. Invinsa, are de la Viena a trebuit sa accepte unirea acestor teritorii cu Pic- montul Amandoua aceste procese de unificare national-statala s-au desfi- surat in cadru international si au implicat ‘concertul european. De altfel, direct si indirect, ele s-au vazut, obiectiv, corelate. In timpul razboiul din nordul Italiei, Alexandru Ioan Cuza a nadajduit intr-o eventuala rea- lizare, in coalitie cu Franta si Piemontul, a aspiratiilor de ind a si desavarsire a unitatii statale ale romanilor, iar ceea ce se intamplase in Principate a constituit un neindoielnic stimul pentru natiunea si, mai ales, barbatii de stat italieni. Constient de corelarile object , Cavour scria dupa dubla alegere din Printipate, considerata de el _un imens eve niment* si ,triumful politicii Frantei si Sat in Orient*, c4 din a- veste evenimente ,ar putea sa apara un motiv de rupturd care ar pune sfarsit tuturor dificultatilor noastre* 2, Procesul de unificare italicd s~a vazut temporar intrerupt prin in- lempestiva incheiere de catre Napoleon Ill a armistitiului de la Villa- franca, Acest eveniment a avut loc sub presiunea amenintarilor Prusici la Rin sia ingrijordrilor Rusiei fariste, care acceptase totusi realizarea unificarii peninsulei in beneficiul dinastiei de Savoia. Dar, in fapt, pro~ cesul n-a fost decat trecator sistat si curand cursul sdu a fost reluat. In primavara anului 1860, printr-o puternicd migcare de mase, Italia cen- iralé a decis unificarea ei cu Piemontul, punand Europa monarhica in fata unui fapt implinit. In luna mai, Garibaldi a initiat extraordinara sa campanie de eliberare ana sudului peninsulel si a reusit si asigure. pins in octombrie 1860, conditiile unificdrii acestor teritorii cu Piemontul. apul urmator, — cind, de asemenea, marile puteri garante au acceptat desavarsinea unificdri’politico-administrative a Principatelor Romine, Romdnia devenind o realitate europeand —, in urma proceselor de uni 127Regatul Italiei frangerea din Peningula Italied a reprezentat © lovituri data neo bsolutismulus habsburgic, Austria a fost forfaté si aleagd calea ,libera lismului*, coneretizat prin noul curs al politicli Inteme adoptat. Ih 1860 Napoleon TI, in acel moment ,superarbitru* al Europei, dar ciruia, 1 multe randurl, i-au scapat’yde sub control mutatiile ce aveau loc pe continent, a fost silit si el curdnd s8 instaureze ,imperiul liberal*, Ru ined veculegere’, a reusit, mai ales apropiindu-se de Franta, si Inceapa si-gl reocupe vechiul loc pe esichierul european, In urma intre vederij din 1858 dintre Alexandru II si Napoleon II apropierea celor dowd imperii a fost §1 mai vizibilé. Dacé insi Rusia a sustinut politica cezi in Prineipatele Romane gi in Italia, de la inceput, spectrul pro: blemei poloneze a grevat asupra unei intelegeri reale a ‘celor doi mo: narhi, Dupa intalnirea sa cu Napoleon III, {arul exclamase iritat: yA idraznit si-mi vorbeascd de Polonia !* 3 \propierea franco-rusi avand limite evidente, relatiile anglo-fr ©, tensionate ia um moment dat, in 1857 s-au Imbunatatit, continu ndu-se conlucrarea din timpul razboiului Crimeii gi aceasta’ concreti ndu-se, mai ales, in actiuni comune in diferite puncte ale globului ; in China (unde au avut loc aproape succesiv cel de-al doilea si cel de-al treilea rizboi al opiului), ori in Mexic, in cursul primei faze a inter ventiei puterilor europene, Dar cind in 1860 Fran{a a acordat sprijin mi Iitar in Siria maronitilor crestini, au urmat negocieri anglo-franceze si pind la urma, in 1861, forfele franceze au fost evacuate. In Italia, Anglia a sustinut tacit continuarea procesului de unificare, Ea si Franya se vor intalni apoi pe pozitii comune o data cu evenimentele din Polonia, desi relatiile lor vor continua sé fie dominate de o latent permunenta rivalitate. Intre timp, dincolo de Ocean, a crescut tensiunea dintre statele din sud si cele din nordul Statelor Unite si in 1861 a izbucnit razboiul civil intre cele 23 de siate nordice si cele 11 state ale ,Confederatiei*, a ciirei existent’ n-a fost acceptaté de Anglia si Franta. In 1862. statele din nord iu abolit sclavia si incepand din 1863 victoriile au indicat limpede ca raz- boiul urma sé se incheie in favoarea abolitionistilor, Intre timp, a fost inifiata interventia franco-anglo-spaniola °n Mexic, care, pand la urma, a fost stdruitor continuaté numai de Franta, Napoleon III vrand sa cre- eze un ,imperiu latin“ american, tronul atdt de subred al Mexicului ci- patindu-] Maximilian, fratele impératului Austriei Francisc Iosif ; aven- tura mexicana s-1 sfarsit prin executarea in 1867 a impiratului Maxi- milian. In timp -e Italia si Romania aparusera pe harta politicd a Buro- pei — denur,irea statului national roman fiind contestaté de unele mari puteri si mai ales Austria, ingrijoratd de functiile de magnet pe care urma sii le exercite statul modern yom4n asupra provinciilor ei roma- nesti — a fost initiat si procesul de unificare a Germaniei. Un rol im- portant in acest proces l-a avut Otto von Bismarck, cdruia, dupi o stri- lucitd carierd diplomatica, i s-a incredintat, in septembrie 1862, functia de presedinte al guvernului prusian. ,Germania, avea sé prezica Bis- marck, nu va fi unificatd prin vorbe, cl prin fier si sange* 4, Evenimen- tele din anii urmatori preluarii puterii de catre barbatul de stat german au confirmat adevarul spuselor sale, dezvaluind nu numai un indiscuta- bil patriotism, dar si cinismul sau politic, 128Evenimentele izbuenite in Polonia ocupata de Imperiul {arist in 1863, revolutia pe care armatele lui Alexandru II au inabusit-o cu greu au dus la o racire a relatiilor franco-ruse, cat si la posibilitaji ce s-au creat pentru Bismarck de a-si realiza dibacele sale manevre. Prin con- ventia de la Petersburg de la inceputul anului 1863 Prusia a autorizat urmérirea rasculatilor polonezi de catre trupele tariste pe teritoriul ei, fiind astfel insa indirect obtinut consimtamantul tacit al Rusiei pentru evenimentele urmatoare pe care le pregatea Bismarck. La randul lor, Franta si Anglia, ca si intr-o vreme Austria, au dat dovada de lipsd de fermitate, lasind in fapt Rusia faristé sa-si desavarseascd opera repre- siva. Inceputul unificarii germane l-a reprezentat raézboiul pe care Pru- sia La purtat cu Danemarca in 1864, Bismarck a reusit sa determine la © conlucrare militara Austria. Infranta in aceasta confruntare inegala, — chiar in anul in care in Principatele Unite Romane avea loc lovitura de stat de la 2/14 mai si se consemnau urmarile ei pe plan intern si ex- tern —, Danemarca a trebuit si cedeze invingatorilor ducatele Schles- wig, Lauenburg si Holstein, cel din urma supus administratiei austriece, ceea ce, evident, purta in sine germenul viitorului conflict austro-pru- sian, avand in vedere ca Austria nu avea frontiera cu noua sa achizitie teritoriala, invecinata ins direct teritoriilor prusiene. Conflictul din vara anul 1866 aparea in perspectiva. 2. Statutul international al Principateior Unite si trasaturile definitorii ale afirmarii lor externe Conventia de la Paris a reafirmat stipulatiile Tratatului de la Pa- ris referitoare la Principatele Romane, le-a detailat si completat. In an- samblu, a fost 0 opera de compromis diplomatic intre marile puteri cu interese divergente. Ea nu poate fi considerata decat ca o slaba reflectare a doleantelor atat de limpede exprimate de Adunérile ad-hoc, pe care insa, in acelasi timp, ea nu le-a putut ignora, Mai ales in ceea ce pri- veste procesul de modernizare, dezbaterile adunarilor de la Bucuresti si Tagi si mai ales ale celei din urma au fost oglindite in unele anticole ale actului international din 7/19 august 1858, Adundrile ad-hoc daduser3 un ultimatum indirect marilor puteri, Ele le pusesera m fata nu num a unor dorinte, dar si a unei vointe de realizare. Preavizul n-a fost in: receptionat deca in parte si cu atat mai putin n-a fost satisfacet in sura In care romani asteptau acest lucru. Replica insa n-a intarziat, desi premisele nu pareau a fi incurajatoare. Cesiunile pe care le facu. sera puterile ,unioniste* si mai ales stipulatiile electorale reactionare anexate Conventiei pareau a incetini pasii pe mai departe ai natiunii romane, cel putin pentru un timp. Romanii beneficiau totusi de acca pozifie ,exceptionala* evocata de comisarul francez Talleyrand in pri- mavara anului 18585, rezultand de fapt tocmai din divergentele pute- rilor garante si de conditionarea mésurilor coercitive la adresa celor doua {Ari de consensul lor, Dar mai importante au fost, pe plan interior, forta miscarii nationale, ca si evasiunanimitatea sustinerii programului unionist, neimportantele rezerve neindraznind a fi cel putin exprimate. 129, 5/17 ianuarie si 24 ianuarie/5 februarie 1859 ,nodul gordian* }-au tdiat romanii insisi prin reprezentantii lor, in spatele carora s-a gasit neincetat natiunea, sustinatoare, dar si amenintatoare faja de orice tentativa de iesire din fagasul national. O problema europeana a fost elucidata de romani. ,Unirea Principatelor si consultarea votului poporu- lui — avea si spun Cavour lui Alecsandri — este inceputul unei ere noua in sistemul politic al Europei* ®, barbatul de stat evidentiind nu nu- mai importanta evenimentului, dar si recunoscand faptuitorilor directi opera lor! ,O furtuna de vara iscata din senin“ n-a fost doar efectul pe mfit, In urma dublei alegeri din Principatele Romane, pu- ostile ei’, ci, trebuie marturisit, prin efectul surprizd, intreg con- certul puterilor. Solutia a putut fi obiectiv inlesnita din afara prin stipu- latii favorizante, dar faptul in sine ramane al romdnilor. Daca in 1857 ei ardtasera fara sé ezite ce voiau, acum trecusera mai departe, infé tuindu-si ndzuinfele intr-un mod ireversibil, cu destoinicie si inteligent politica, Conventia de la Paris n-a fost cdlcata, ci ocolita si, neindoielnic, actul istoric din 24 ianuarie/5 februarie 1859, natiunea romAna a aratat limpede Europei cA ,organizarea definitiva“ proclamata de puteri era susceptitila de schimbari menite, pind la urm4, a o face in multe privinte caduca. S-a remarcat indrituit ca ,ezitarile Frantei* si ,scepti- cismul cabinetului piemontez* au aparut ,mult reduse“ dupa dubla ale- gere*, Trecerea Angliei in tabara puterilor unioniste poate fi explicata, de asemenea, prin pragmatismul politicii britanice, decizia Londrei find insa determinatd de atat de categorica exprimare a unor pozitii politice de c&tre romani. Tratatul de la Paris din 1856 si Conventia au adus o consolidare evident a situatici politice a natiunii romane in statele ei, confirman- du-le categoric arestora autonomia sub garantia colectiva a puterilor eu- ropene. Intervenise, categoric, un nu statut international, dar tot atat de importen* fusese si faptul cA cei direct concernati demonstrasera ca- tegoric mai intelegeau sa ramAnd in postura unor pioni mane- vrati de altii. Dimpotriva, folosind cu abilitate situatia ce se crease, ro- manii au pus energic propria lor pecete pe cursul evenimentelor, Sfi- dénd, chier si atunci cAnd aparent pareau a se inclina, ei au impus in Europa existenta unui nou stat national si, totodaté, modern. Din pri- mele zile urmatoare dublei alegeri, ei s-au Situat pe pozitiile unui proces neincheiat. Un zagaz fusese inlaturat si cursul tumultuos al unei natiuni nu mai putea fi stavilit in drumul sau inainte. Inc numindu-se Princi- patele Unite, — denumire cu greu acceptata chiar si de unii dintre cei care o confirmasera prin semndtura lor in Conventia din 7/19 august 1858 —, dar fiind de fapt Romdnia, noua entitate europeand, statul na- tional roman, se indrepta in mod obiectiv spre desivarsirea sa nationala si spre neatarnare. Cat de limpede a fost sesizaté noua situatie de ba- ronul de Nothomb, diplomat belgian, care scria, la 5/17 februarie 1859 : »Dubla alevere echivaleaza cu Unirea Principatelor, iar Unirea Principa- telor Boseainnk spaenencen ys ion Aste evi it ca romanii ju implicat* in actiunea_ ,fortelor de disolutie* a ,ordinei conservi europene® ™, ci la Carpati si la Dundrea de Jos a apirut un ,focar* care a creat multé indojala cerou- rilor reactionare ale continentului, facdndu-le, uneori, paradoxal, sé a- atitudini mai concesive de teama izbucnirii unor complicatii si mai 4. ,Diso!utia* s-a putut constata, in rind, in ceea ce prive;te stuatia internationalé si comportarea stdtdtoare a noului stat. 130Intre Alexandru ivan Cuza si predecesorii sai saltul a fost uria3, Umi- lintele a sute de ani au fost terse in rodnica domnie a lui Alexandru Joan I si drepturile romanilor afirmate cu un energic patriotism. Este drept ca dupa 1821 aproape toti inaintasii sdi pe tronurilor celor doua ari, acum reunite sub unica sa autoritate, au cautat, de cate ori au avut Prilejul, s& apere drepturile si viitorul natiunii, dar cu multe sovaieli ; toni ny, 3 lor trebuie sa li se recunoasca a fi pregatit noile Pagini de js- torie pe care a putut sa le scrie Cuza. Dar, mai ales, in Privinta politicii din afard, el poate fi legat nemijlocit numat de actiunile de politica ex- Nina ale revoluticnarilor de 1a 1848, printre care 4a numérat el insusi, Nu trebuie uitat ca a fost considerat — si cA el insusi s-a considerat ca alare | — un ,purtator de cuvant', pastratorul unui depozit sacru“ al natiunii". Cu‘atat mai mult, aceasta situatie i-a impus sa adopte cea mai demna pozitie cu putinta in imprejurdrile date. Consulii straini s-au Basit confruntati cu o noua situatie, yEi gasira, scria Bolintineanu, o. frunte ridicata“ 2, Domnul Unirii® le” impus sa se comporte ca in- orien Stat de sine statator, respingandu-le cu demmnitate si autoritate crice imixtiuni. Timpurile’ Regulamentului organic se sfarsisera o data Pentru totdeauna, Statul cel now a adoptat, firesc, noi optiuni pe planul legaturilor externe. Politica din afara a Principatelor Unite a capatat un caracter comun, unitatea actiunii diplomatice a statului national, chiar in cursul Brimilor sai trei ani de existenté, cand pe plan administrativ-politic cele doud state componente au ‘continuat ‘ei fiinteze, a fost asigurai be heen domnitorului, ca si prin aparatul diplomatic creas dincolo de hotare. Actiunile de politics externa, avandu-si temeiurile in progra- ce ee nes O48 — ori desfiigurata in afara statului, umeori chiar diners de granite, de un grup de patrioti, ci ele erau intruchiparea continui, neintrerupti a organelor reprezentative ale statului national Diplomatia Statulia celui nou se intemeia — ca in 1648 — pe sprijinul natiunii, pe scurumiumea de feluri cu intreg poporul, fapt ce a conferit forta neeaare ek Politict externe deseori pline de indrizneali. Alexandra tore Cuza si-a dovedit patriotismul si energia. A condus cu fermitate, Sa ceviie, fara cea noug, in momente deseori de grea cumpand, Afra acest lucru cu detasarea celui ce se considera un ymandatar« a} natiunii, fore ambitii personale. A declarat-o la Inceputul, Ca si spre capdtal que niel sale. La 25 ianuarie/6 februarie 1859 Cuza ardta puteriion garante Sipat de wogupa decat indeplinirea obiectivelcr natiunii sale sees et sprit de,ambitie personala. era dispus oricand a se .intoarce la wiave Privatals Mil t0t el avea si repete acelagi lucru intr-o"scrisone fai Na- povcon Tir i Si, aves so declare in mesajul adresat Corpuriler legiu toare in decembrie 1865. ,Fie in capul Tarii, fie alatures os d-voastra, tinth deat yeunel — eu voi fi totdeauna cu fara pentru lard fara alia Hats Cecat voinja nationala si marile interese ‘ale Romani Aceusti Poritie confera personalitatii domnitorului dimensiuni morale Ac. in- talnite si, in acelasi ti i , la un moment crucial al existentei ei istorice. Aolitica extema a Principatelor Unite a fost orientata in directia Tealizarit felurilor nationale fundamental. Recunoasteccs dublej alegeri 131si, apoi, acceptarea de catre marile puteri a unirii politico-administra- tive, — ceea ce a ingaduit constituirea defi a Romi niei —, respectarea deplina a autonomiei, actiunile menite a aseza fun- damentele incependentei gi ale desavarsirii unificarii statale au stat, nei doielnic, in permanenta atentie a diriguitorilor politicii externe rom: nesti rinc u Bratianu declara lui Cavour, inc& spre sfa sunt gata de tul lui 1858, a se ridica in masa pentru a intinde mana ovina si din Transilvania‘, iar Vasile Alec- » 1859, o harta lui Napoleon IIL cuprinzind spatiile dacice si i-a sugerat ca cea mai buna solutie a chestiunii Orientu- lui constituirea unei ,adevarate Romanii# 110, Formarea statului national roman a contribuit la stimularea sim- tamintelor nationale pe tot intinsul teritoriilor rom4nesti. In primul an de domnie a lui Alexandru Ioan Cuza, Alexandru Papiu [larian ii sem- nala c& romanii din Transilvania erau ,gata de a muri* pentru el. In Principate, presa inaintata nu s-a sfiit de a pune fitis problema de varsirii unitatii nationale ; in 1861 a si fost publicat la Iasi un periodic intitulat semnificativ Dacia“. ,Noi nadajduim.,. — se scria in editorialul primului numir — cd foaia noastra va deveni campul rodnic de unde din toate partile Rominiei va cddea siménta sfintitd care va face sd creases marele arbore glorios si nepieritor al Daciei romane“ 11, Au fost acor- date subventii scolilor romanesti din Brasov si ,Gazetei Transilvaniejé 112, Personalitati transilvane s-au numirat printre’slujitorii noului stat na- tional ; este destul a aminti pe Simion Barnutiu, pe Ioan Maiorescu ori pe Alexandru Papiu Marian. ,Gandul ascuns* intra in ordinea lowica a lucrurilor ; orice roman stia ‘ca momentul deplinei unificari statale a natiunii_nu mai era indepartat si, neindoielnic, ca obiectiv de perspec- tiva, ereasta desivarsire de unificare nationala’s-a inscris in prooramul de actiune externa a statului national, ca si marele el al neatarnarii. Anilor din E sandri a aratat, in Principatele Unite, acceptate ca atare de concertul european, au aparut ca o entitate europeand, desi suzeranitatea Portii mai era inca mentinut4. Era evident a orice circumstanti favorizanté avea sa fie utilizaté pentru a se actiona in vederea schimbarii statutului internatio- nal creat prin Tratatul si Conventia de la Paris intr-un sens si mai fa- vorabil deplinei emancipari a romanilor. Saltul inregistrat in privinta comportamentului statului national fata de ceea ce fusese activitatea 146externii in perioadele anterioare a fost uriag, Totodata, noul stat national a dat dovada, in domeniul politicii externe, nu numai de demnitate, dar si de mult simy de echilibru gi de tact diplornatic, N-au fost fortate lucrurile, s-a mers pana in limitele posibilului, dar s-a actionat cu mé jotarata gi cu siguranja de sine si romani au procedat, cum bine s: ris, la ,ruperea cercului stramt in care erau incétugati, spargerea unor hi tipare politice si accesul pe calea implinirii emanciparii nationale, ca faurirli Romaniei moderne* 3 NOTE 1 A. Debidour, Histoire diplomatique de VEurope depuis Vouverture du Congrés ‘de Vienne, tomul II ; Paris, 1891; Emile Bourgeois, Ma- nuel historique de politique étrangere, tomul in, Paris, 1915; Pierre Renouvin, Histoire des relations internationales, vol. V, Paris, 1954 Istoria diplomatici, sub redactia lui V.A. Zorin si alti,’ vol. I, editia Il, Bucuresti, 1962; J.B, Duroselle, L’Europe de 1815 @ nos jours. Vie politigue et relations internationales, Paris, 1964; Nicolac Cia- chir si Gheorghe Bercan, Diplomatia europeand in perioada moder- na, Bucuresti, 1984, 2 Il Carteggio Cos Mare: BS a Bologna, 1927, p. 4. 3 Istoria diplomatici..., vol. 1, 4 Ibidem, p. 612. 5 D.A, Sturdza gi alfii, Acte si documente relative la istoria renasce- rei Romiiniei, vol. VII, Bucuresti, 1892, p. 169. 6 V. Alecsandri, Proza, editie ingrijita de G.C. Nicolescu, Bucuresti, 1966, p. 558—559. 7 ,Kolozsviri Kézlény*, nr, 17 din 27 februarie 1859, apud Stefan Pascu, Ecoul Unirii Tarii Romdnesti si Moldovei in Transilvania, In Studie privind Unirea Principatelor, Bucuresti, 1960, p. 463. 8 Gheorghe Cliveti, Romdnia si puterile garante, 1856—1878, Iasi, 1988, p. 55. 9 Independenta Romédnici. Documente, vol. Il, partea I, 1977, p. 16. 10 Gheorghe Cliveti, op. cit., p. 55. 11 Vezi mesajul domnitorului Cuza la deschiderea Corpurilor legiui- toare pentru sesiunea din 1865—1866, in Mesagii, proclamatii, ras- punsuri si scrisori oficiale ale lui Cuza-Voddi, Valenii de Munte, 1910, p. 197. 12 Dimite Bolintineanu, Viafa tui Cuza Voda, in Prozd, vol. 1, Iasi, Bucuresti, 13 ° ‘A Sturdea si altit, Acte si documente.., vol. VIII, Bucuresti, 1000, u Rye Secasy, Agentia diplomaticd a Romdniei in Paris si legdturile Politice franco-romdne sub Cuza Voda, Bucuresti, 1931, p. 385—386. 15 Mesagii, proclamatii, réspunsuri.,., p. 197. 16 Ibidem, p. 194—195. 147Dan Berindei, Lupta diplomatica a Principatelor Unite pentru a Unirit (24 iqnuarie 1859—24 ianuarie 1862), in Studi 0 Principatelor, Bucuresti, 1960, p. 413449 si alti, Acte si documente..., vol. VIII, p. 639. 640. ndru Ioan Cuza si Costache Negri, Corespondenfi, volum in- ijit de Emil Boldan, Bucuresti, 1980, p. 10. 20 Dan Berindei, op, cit., p. 416 21 RV. Bossy, op. cit. p. 163. 22 Ibiden >. 164—165. 23 Dan Berindei, op. cit., p. 419—420 24 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, dosar 233, he Cliveti 8 cit., p. 4 127; Idem, Din inceputurile Bucuresti, 1965, p.149 ; Idem, Din inceputurile diploma- op, cit., p. e privind Unirea Principatelor, vol. III, Bucuresti, 1963, ia Bodea, Corespondenti politica (1855—1859), p. 657 dei, diplomatica.... p. 427. nr. 134—135 din 13—14 mai 1860, p. 403 1 Berinde:, Puteri garante si actiune nationala in procesul de e @ Roméniei, in volumul miscelaneu Unirea Principatelor s rile europene, Bucuresti, 1984, p. 198. Alewandru Ioan Cuza si Costache Negri.., p. 83; Dan Berindei, Lupta diplomaticd... p. 429, 33 TW. Riker, Cum s-a injaptuit Romania, Studiul unei probleme in- ternationale, 1856—1866, Bucuresti [1944], p. 320. Dimitrie Bolintineanu, Calatoria domnitorului Principatelor Unite la Constantinopole, in Prozd, vol. I, Iasi, fa, p. 173-209 ; GG. Plorescu, La procédure de Vinvestiture et le cérémonial de la réception du prince régnant Cuza a Constantinople, in ,Studia et acta orientalia‘, II (1960), p. 7187. Dan Berindei, Lupta diplomatici..., p. 433 si urm. Vezi : Dan Berindei, Framéntari politice in Tara Roméneascii in pri- mavara si vara anului 1861. Petitia de la 11 iunie 1861, in ,Revista de Istorie“, 34 (1981), nr. 1, p. 75—109. 37 Victor Slavescu, Domnitorul Cuza si Victor Place, Bucuresti, 1942, P. 97—98, 99, 100—101, 293299, 303—313 ; Dan Berindei,’ Lupta diplomatica.... p. 436—437, 440441. 38 Ibidem, p. 441—442 ; Dan’ Berindei, Puteri garante si actiune natio- nali..., p. 199. 99 R.V. Bossy, L'Autriche et les Principautés Unies, Bucuresti, 1938, . 325. A ster pentio dirlomatiot a RomAntel tn Paris, 41 Idem, I’Autriche et les Principautés Unies. 42 Alexandru Ioan Cuza si Costache Negri... 43 Ibidem, p, 262 44 Ibidem, p. 266. 45 Ibidem. a opens Sedintelor Adunarii Legislative, 186118624, supli- ment la ,Monitorul, nr, 269, p. 1—2, 48 Ibidem, Supliment la ,Monitoral*, nr. 19, p. 2. 14849 Vezi: D. A Stundza si alti, Acte si docum resti, 1892, p, 313 50 CC. Giurescu, Viafa si opera lui Cuza Voda, editia Il-a, Bucuresti, 1970, p, 156. 51 Istoria Roméniei, v 52 CC vol. VII, Bucu- 1. IV, Bucuresti, 1964, p, 361—362 ; escu, Suprafata mosiilor mandstiresti secularizate in 1863, in .Si XII (1959), nr, 2, p, 148—1 53 TW. Riker, op .cit., p. 458. " 54 Vezi : Marin Popescu-Spineni, Procesul manistirilor inchinate, Con- tribusii ia istoria sociald romdneasca, Bucuresti, 1936. 95 Weri AC. Filitti, Un proiect de Constitutie inedit al lui Cuza Voda de la 1868, in ,Anuarul Institutului de Istorie National“, Cluj, V(2929), p. 354401 ; Ioan Hudita, Franta si Cuza Voda. Lovitura de stat proiectata in 1863, Bucuresti, 1941 Vezi : Dimitrie Bolintineanu, Viafa lui Cuza Vodd..., loc. cit., vol. I. p. 25-87. 97 Mihai Dimiv: Sturdza, La Russie et 1a désunion des Principautés Roumaines (1864—1866), in ,Cahiers du monde russe et soviétique%, Nol. XII (1971), nr. 3, p. 250; Gheorghe Cliveti, op. cit. p, 67. 58 T.W. Riker, op’ cit., p. 548. 59 Istoria Roméniei, vol. IV, p. 373. 69 Dan Berindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 161. 61 Ibidem, p. 162—163, Dan Berindei si I, Vlasiu, Documente privind politica exiernit a Prin= cipatelor in anii Unirii (1859—1861), in Studi“, XI1 (1959), nr. 1, Pp. 296. 63 R.V. Bossy, Politica externa, in volumul miscelaneu Alexandru Ioan Cuza, 18591866, Bucuresti, 1932, p. 41. 64 Paul Henry, Labdication du prince Couza et Vavenement de ta dy- nostic des Hohenzollern au trone de la Roumanie, Paris, 1930, p 3-4 65 Mesagii, proclamatii, raspunsuri,.., p. 180. 6 Vezi - RLV. Bossy, Agentia diplomatica a Romdéniei in Paris... p. 140; N_ Corivan, Principatele Unite in combinatiile _politice nationale ale lui Napoleon al II-lea din anul 1866, in ,St materiale. Istorie, Muzeul Suceava‘, III (1973). 67 R.V. Bossy, op. cit., p. 115—116 ; Marcel Emerit, Le dossier de la premitre mission militaire francaise en Roumanie, in .Revue Rou- maine d'Histoire, V (1966), nr. 4, p. 575586. 68 Alexandru Joan Cuza i Costache Negri..., p. 187; vezi si: R.V. Bos- sy, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris...: Marcel Emerit, Vie. tor Place et ta politique frangaise a V'époque de l'Union, Bucuresti, 1932; Joan Hudita, Franfa si Cuza Voda... ; Victor Slavescu, Dom- nitorul Cuza si Victor Place... Dan Berindei, Infiinfarea agentici Principatelor Unite la Paris (26 august/7 septembrie 1860), in ,Stu- ‘dii*, XIN (1960), nr. 6, p. 99—120; Idem, Paris, in Reprezentanjele diplomatice ale Roméniei, vol. 1, Bucuresti, 1967, p. 101—133. 69 Gh. Bratianu, Politica externa a lui Cuza Voda si dezvoltarea ideii de unitate nafionald, in ~Revista istories romana*, II (1932), p. 125 ; vezi si: Carlo Santonocico, Il contributo della diplomazia e del go- verno piemontese alla causa dell'Unita Romena, Napoli, 1964; Ion Dumitriu-Snagov, Le Saint-Siége et la Roumanie moderne 1850— 1866, Roma, 1982, i 14970 Die auswirtige Politik Preussens, 1858—1871, vol. IV, Oldenburg- Berlin, p. 700, cf. Gh, Cliveti, op. cit., p. 67. 71 T.W. Riker, op. cit., p. 550. 72 Paul Henry, op. cit., p. 153; vezi si: Beatrice Marinescu, Romanian- British Political Relations, 1848—1877, Bucuresti, 1983, p. 110—164 73 T.W. Riker, op. cit., p. 540, nota 207 ; vezi si: Gh. Duzinchievici, Contribution a Vhistoire des relations russo-roumaines du temps du prince Couza, Bucuresti, 1935; V. Vinogradov, Cu privire la rolul diplomatiei ruse in unirea tarilor romdne, in Studi, XII (1959), nr. 2, p. 35—52; Barbara Jelavich, Russia and the Rumanian Natio- nal Cause, 1858—1859, Bloomington, 1959 ; V. Vinogradov, Rossia i obdedinenie ruminskih Kniajestv, Moscova, 1961; EE. Certan, Re- latiile ruso-roméne in anii 1 1863, Chisindu, 1969 ; V.Ia, Grosul si E.E. Certan, Rossia i formirovanie ‘ruminskogo nezavisimogo go- sudarstva, Moscova, 1969 71. V. Bossy, L'Autriche et les Principautés Unies, p. 134 75 B. Boerescu, Memoriu asupra jurisdictiunei consulare in Principa- tele Unite Romane, Bucuresti, 1868, p. 49; vezi si Mircea Malita, A century of political and diplomatic action for the abolition of the consular jurisdiction in Romania, in Revue Roumaine d’ilis- toire“, VI (1967), p. 587—604, 76 Dan Berindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 169—170; vezi Stela Maries, Lupta pentru desfiinfarea privilegiilor economice ale supusilor straini in timpul domniei lui Al. I. Cuza, in ,Acta Molda- viae Meridionalis. Anuarul Muzeului judetean de istorie Vaslui‘, I (1979), p, 181—187 71 GG. Florescu, Unele aspecte ale po: mane in perioada Unirit, in Studi si urm. ; Dan Berindei, op. cit., p. 167. 78 Vezi : Dan Berindei, Mihail Kogilniceanu, prim-ministru al Mol- dovei si emigratia revolutionari maghiard '(1860—1861), in ,Studii si materiale de istorie moderna“, II (1960), p. 223244’; C.C. Giu- rescu, Tranzitul armelor sdrbesti prin Roménia sub Cuza Voda, in ~Romanoslavica%, XI (1965), p. 3365, 79 T.W, Riker, op. cit., p. 548 ; Gh. Cliveti, op. cit., p. 68. 80 Dan Berindei, Epoca Unirii, Bucuresti, 1979, p. 193, 81 CC. Giurescu, Viata si opera lui Cuza Voda... p. 340; Gh. Cliveti, op. cit., p. 68. 82 T.W. Riker, op. cit., p. 599600 ; Gh. Cliveti, op. cit., p. 70. 83 Vezi : C.C. Giurescu, op. cit., p. 339341 84 Cornelia Bodea, Din actiunea de pregatire a agentiei diplomatice de la Paris, Infiintarea biroului de corespondenta (1/13 ionuarie 1860), in ,,Studii“, XI (1960), nr. 6; Dan Berindei, Din inceputu- rile diplomatici..., ‘p. 143. 85 Ibidem, p. 185; R.V. Bossy, Agentia diplomatic’ a Roméniei in Pa- ris. 128—139, 86 Vezi : George Fotino, Un projet de traité ,d’amitié, de commerce et de navigation* entre les Principautés Unies et les Etats-Unis de VAmérique du Nord en 1859, in ,Revue Roumaine d'Histoire, IV (1964), nr. 2, p. 697—726. - 87 Vezi : Miodrag Milan, Relatiile politice romdno-sarbe in epoca mo- deri (secolul al XIX-lea) Bucuresti, 1992, 88 C.C. Gjuresou, Tranzitul armelor sarbesti..., p. 55. i internationale a farilor ro- cercetari juridice*, 1959, p. 169 15089 R.V. Bossy, Agentia diplomatica a Romdniei in Belgrad si legaturile politice romdno-sdrbe sub Cuza Voda, in ,Memoriile Sectiunii Isto- rice a Academiei Romane“, seria Il, XV (1934); GG. Florescu, Agentiile diplomatice de ia Bucuresti si Belgrad (1863—1866). Contributiuni la studiul retafiilor politice romano-sdrbe, in ,Roma- noslavica*, XI (1965), p. 125—136; Idem, Belgradul, in Reprezen- tantele diplomatice ale Roméniei, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 134— 54; Idem, Infiintarea agentiilor diplomatice de la Bucuresti si Bel- grad (1863), in ,Revista romana de studii internationale“, VII (1973), nr. 2, p, 61—69, 90 Dan Berindei, Les Principautés Unies et la lutte de libération natio- nale du Sud-Est de l'Europe, in Actes du Premier Congrés Inter- national des Etudes Balkaniques et Sud-Est Européennes, vol. I, Sofia, 1869, p. 325. 91 Vezi: Petre Constantinescu-lasi, Studii istorice romdno-bulgare, Bucuresti, 1956; Constantin Velichi, Romdnia si renasterea bulgara, Bucuresti, 1980, 92 Vezi : Gh. Duzinchievici, Cuza Voda si revolutia polond din 1863, Bucuresti, 1935 ; Idem, Contributii la istoria legdturilor polono-ro- médne in anii 1865—1866, Bucuresti, 1936; Idem, Quelques aspects des relations roumano-polonaises au XIX¢ siecle (interprétations, corrections, complements), in ,Revue Roumaine d'Histoire“, XII (1973), nr. 4, p. 731—755 ; Leonid Boicu, Cuza Voda fata de lupta ponourclor pentru emanciparea nationalé, in volumul miscelaneu Cuza Voda, in memoriam, Iasi, 1973, p. 252—259. 93 Vezi : Dan Berindei, Mihail Kogalniceanu, prim-ministru al Moldo- vei si emigratia maghiara..., p. 223241; V. Russu si V. Cristian, Date noi referitoare la relatitle Iui Al. I. Cuza cu emigratia ma- ghiara (1859), in Analele stiintifice ale Universitatii Al. I, Cuza»¢. Istorie. Filologie“, XV (1969), fasc. 1, p. 99—104; Leonid Boicu, op. cit. p. 247250; D. Karolyi, Razboiul franco-italo-austriac din anul 1859 si legdturile roméno-maghiare, in ,Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie“, Cluj-Napoca, XVII" (1975), p. 173—191. 94 Vezi: Arthur Baligot de 'Beyne. Corespondenta cu Alexandru Ioan Cuzu si Cosvache Negri, sub ingrijirea lui Emil Boldan, Iasi, 1986. 95 GG. Florescu, Rolul si activitatea agentiei Principatelor Unite la Constantinopol, in ,Studii si articole de istorie“, V (1963), p. 275— 290: GG, Plorescu si ME, Florescu, L’agence des Principautés Unies @ Constantinople (18591866). Transformation de sa nature 4 la suite des nouvelles relations turco-roumaines, in ,Studia et acta ori- entalia“, V—VI (1967), p. 221243 ; G.G. Floreseu, Constantinopol, in Reprezentantele diplomatice ale Romdniet, vol. 1, Bucuresti, 1967, p. 63—100 96 Dan Herindei, Din inceputurile diplomatiei..., p. 139. 97 Vezi: R.V. Bossy, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris..., pas- sim ; Dan Berindei, Infiintarea agentiei Principatelor Unite la’ Paris (26 augustl7 septembrie 1860), in. ,Studii, XIII (1960), nr. 6, p. 9— 100; Idem, Paris, in Reprezentantele diplomatice ale Roméniei, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 101—133. 98 Vezi nota 89. 99 Dan Berindei, Lupta diplomaticd a Principatelor Unite... p. 439, nota 5. 100 Idem, Din inceputurile diplomatic p. 140—141. 151101 Ibidem, p, 141142 102 Ibidem, p, 164—165 ; Idem, Epoca Unirii..., p. 194; vezi si G.G. Flo rescu, Unele aspecte ale pozitiei internationale... p. 170. 103 Dan Berindei, Un moment din legaturile romano-ruse in timpul tui Cuza Voda. ,,Aranjamentul telegrafic“ din 1860, in ,,Analele romano- sovietice. Isturie“, 1958, nr. 1—2, p. 76—81 104 Idem, Quelques aspects de la politique étrangére des Principautés Unies : le probléme de Vindépendance et de Vunité pleine et entiére du peuple roumain (1859-1861), in Nowvelles Etudes d'Histoire, vol. II, Bucarest, 1960, p. 394; R.V. Bossy, L’Autriche et les Prin- cipautés Unies... p. 208. 105 Idem, Agentia diplomaticd a Romdniei in Paris..., p. 166. 106 Victor Slavescu, Domnitorul Cuza gi Victor Place, p, 221 107 A.D. Xenopol, Domnia lui Cuza Voda, vol, II, Iasi, 1903, p, 289-294 106 R.V. Bossy, L’Autriche et les Principautés Unies... p. 317; vezi si Dan Berindei, Quelques aspects de la politique étrangére.... p. 329 405; Gheorghe Cristea, Independenfa farii si ideea unitatti natio- nale a poporului roman in obiectivul politicii externe a domnitorului Alexandru Joan Cuza, in ,Revista de Istorie“, 32 (1979), nr. 1, p, 31 —55; N. Adaniloaie, Independenta in gandirea $i actiunea faurito- rilor Unirii Principatelor, in volumul miscelaneu Unirea Principa- tclor si marile puteri, Bucuresti, 1984, p. 225247. 109 R.V. Bossy, op. cit., p. 164, 237-238 110 Idem, Agentia diplomatica a Romdniei in Paris... p. 45, nota 2: V. Alecsandri, Extras din istoria misiilor mele politice, Napoleon. Trei audiente in palatul Tuileriilor, in ,Convorbiri literare“, XII (1878), p. 47. 111 Dacia‘, Iasi, nr. 1 din 9 martie 1861, p. 2. 112 Dan Berindei, Quelques aspects de la politique étrangére..., p, 397. 113 Leonid Boicu, 1853—1866, in Romania in relafiile internationale. 16991939, Iasi, 1980, p. 184. 222CAPITOLUL VI ROMANIA PE DRUMUL SPRE INDEPENDENTA (1866—1878) oi elemente ale situafiei internationale ! Anul 1866 a fost bogat in evenimente in Europa, Prustrsssaetinnert categoric printre marile puteri, Neutralizand prin abile negocieri Rusia si Franta (lui Napoleon III ii oferea Marele Ducat al Luxemburgului, in timp ce acesta pretindea Regatul Belgiei), Bismarck si-a aliat Italia pen- tru razboiul care urma sa decida, in ceea ce 0 privea, suprematia ei in procesul vnificarii Germaniei. ria a 16 iunie 1866, nu mult dupa ce, in atmosfera tensionata dintre cele dou state germane, un principe de Hohenzollern, rudd mai indepartata a regelui Prusiej, a devenit domnitorul Romaniei, aceasta depasind astfel momen- tl dificil, creat de unele mari puteri ce puneau in discutie, in temeiul intelegerilor internationale din 1859 5i 1861, insusi procesuil ci de unifi- care?, Aliata cu Italia si impunand razboiul pe doua frontu:i adversarului si cu desfasurarea rapida a ostilitatilor, Prusia si-a demonstrat rolui de- cisiv in procesul de unificare germanica ,,prin fier si sanve“. Desi armata italiana a fost infranta la Custoza, iar flota italiana nimicita 1a Lissa, vic~ toria armatei prusiene la Sadova (Kéniggratz) a fost decisiva. La 14/26 iulie, dupa patruzeci de zile de razboi, Austria a trebu t si incheie armi- stitiul. La mai putin de o luna, 5 smaliai de a acceptat si pardseascd Confederatia german, se forma Unlunea”’Germaniei de Nord sub presedintia regelui Wilhelm I al Prusiei, iar statele din Sud, virtualele aliate pana atunci ale Austriei, — Bavaria, Wiirtemberg, Hessa si Baden —, incheiau aliante cu puternica invingatoare, care-si anexa, de asemenea, _teritorii, cel mai Intins fiind cel al regatului Hanovrei ; Austria ceda Venetia Frantei, care isi dddea acordul pentru unificarea acesteia cu Regatul Italiei. Bismarck n-a ex- ploatat insa pana la capat infrangerea Austriei, pentru a nu provoca in- terventiile altor puteri si pentru a menaja in viitor 0 posibila alianta Una din urmarile directe ale infrangerii sale a fost pentru Austria ac. ceptarea pactului dualist ; oT isi i i politicii nationale al noii monarhii dualiste s-a accentuat, Unitatea germana nu era inca desavarsita, dar in mod evident Pru- sia aparea ca statul unificator, cruia nu i se mai contesta in lumea cor manic acest rol. Urmatoarea manevra ce-i statea in fata pentru a des: Nasi ceea ce se incepuse si a se afirma forta noii Germanii consta in Anfrangerea Frantei. Politica expansionista a lui Napoleon III a fost abil folosité de Bismarck pentru a compromite si izola fata de celelalte pu- 153viitorul adversar al Prusiei pe campul de luptd. Aparent, cancela- rul s-a lsat antrenat in negocieri, dar in fapt, prin indiscretii voive, a impiedicat inca ,in fasi realizarea intentiilor lui Napoleon III, prega- tind, totodata, mari puteri ca Anglia si Rusia s4 nu sprijine Franta in momentele decisive ce se apropiau. Nici tentativele Frantei de a se apro- ustro-Ungaria n-au dat roade. La inceputul anului 1670, vizitand Parisul, arhiducele Albrecht a informat conducerea Franjei ca {arii sale ii trebuiau, in cazul unui nou conflict, 42 de zile pentru incheia op: ratiile de mobilizare. In mod concret, negocierile initiate la Salzburg in 1867 si continuate in anii urmatori intre Franta si Austro-Ungaria n-au dus la realizarea aliantei militare. In VERA T SONS proce cremrrenreecrermamr, prilejul linc oferit de desemnarea lui Leopold de Hohenzollern, fratele domnitorului Romaniei, la tronul Spaniei. In fata opunerii Frantei, tronul n-a fost ac- ceptat, dar tentativa Frantei napoleoniene de a obtine din partea rege- lui Prusiei angajamente umilitoare s-a soldat cu accentuarea crizei. In- temeiat pe certitudinea victoriei militare germane, Bismarck a atatat conflictul politic, mergand pana la falsificarea unor documente (vestita telegrama de la Ems) si astfel s-a ajuns la declaratia de razboi francezii din 7/19 iulie. In timp ce ofensiva german era inceputa, armata fran- cezii nu era inca pe deplin mobilizata. Au urmat apoi succesivele infran- geri ale armatelor lui Napoleon III, operatiile ofensive ale armatei ger- mane fiind incununate prin blocarea maresalului Bazaine in Metz si prin capitularea maresalului Mac-Mahon si a imparatului insusi in ziua de 21 august /2 septembrie 1870 ta Sedan. Doua zile mai tarziu era proclamata Ja Paris republica. Franta a continuat o lupta de rezistent& inegala, in timp ce, profitand de noua situatie internationala, Italia elibera Roma, iar Rusia denunta unilateral stipulatiile tratatului. de la Paris privind [Marea Neagra. pia de man vedea astfel incheiata prin fier si singe“"™a cum preconizase Bis- marck, Totodata, Franta a trebuit si cedeze Germaniei Alsacia si o parte din Lorena si sd se angajeze la plata a 5 miliarde de franci-aur despi- gubire de razboi. Tratatul preliminar, semnat la Versailles la 6/18 ianua- rie 1871, a c4palat apoi forma definitiva la Frankfurt, la 28 aprilie / 10 mai 1871 Infrangerea Frantei, ca si clauzele grele ce i-au fost impuse conti- neau unii din germenii mari conflagratii din 1914, ulterior ajungandu-se la unele aliante militare intre marile puteri. Ele si-au avut temeiul in si- tuatia ce se crease in Europa si in lume o data cu categorica biruinta a Germaniei din 1870—1871. Nu intamplator, in perioada imediat urma- toare tratatului de la Frankfurt, Bismarck, principalul fauritor al unitatii germane si autorul moral al infrangerii dezastruoase a Frantei, a trait cu ,cosmarul coalitiilor*. In mai multe randuri, el a incercat chiar si declanseze un nou razboi impotriva Franfei, atat timp cit 0 mai consi- dera inca slabita de infrangere, dar se va lovi de abilitatea diplomatiei franceze care va sti sd provoace ingrijorarea celorlalte puteri europene, — a Angliei si Rusiei in primul rand —, facdndu-le sA intervina modera- to Ia Berlin. De asemenea, Bismarck a mai cdutat si dea viata ,alianjei Germania, Austro-Ungaria celor trei imparati*, deci unei apropieri intre 154desi in indamen- SinBdisiaeincd din 1871, alianta realizandu-se efectiv in neprecise pe plan militar, fiind lipsita de o ,coerenta Dac& dupa tratatul de la Paris din 1856 Rusia fusese aceea care se sreculesese“, de data aceasta a venit randul Frantei de a evita sa se afi- seze pe primul plan al politicii europene. Cu toate acestea, curand dupa infrangere ea a inceput sd-si pregateasc’ revansa prin instituirea ser- viciului militar obligatoriu si prin ridicarea numarului batalioanelor, in fiecare regiment, de la trei la patru, Germania aparea in noua conjunc- turé arbitrul Europei, dar celelalte mari puteri — si inainte de toate Anglia, Rusia si Austro-Ungaria — cdutau si impicdice o radicala mo- cificare a jocului de forte pe continent. La inceputul anului 1866, existau in Europa patresimperii (in 1870 Franta va deveni, dupa infrangere, republic, dar locul ei in sirul impe- riilor 1 va lua Germania), momdeuegaie (in afara statelor care, in frunte cu Prusia, vor intra in componenta Imperiului german) si Republica con- federala a Elvetiei, care-si exercitau pe deplin suveranitatea de stat Lor li se adaugau in Europa de Sud-Est principatele supuse suzeranitatii otomane : Romania, Serbia si Muntenegru. Desi Statele Unite incepusera sa se afirme ca mare putere, centrul politic al lumii continua sa se afle in Europa. dmtre 1838 si 1913, dupa un calcul efectuat 95% dintre reu- niunile internationalgsau avut loc in patrulaterul marcat de Roma, Len- dra, Berlin si Stock! » In linii generale, dezvoltarea demografica a marilor state corespundea puterii lor politico-militare, exceptand, poate, intinsa. dar si atat de diversa Rusie a carei forté nu corespuniea numé- rului relativ ridicat al populatiei. Catre 1871 Rusia numara 86 de mili- oane de locuitori, Germania 42 de milioane, Franta (care perduse Alsa- cia si Lorena) 37 de milioane, Austro-Ungaria 36 de milioane (dar cat de diverse etnic !), Anglia 31 de milioane si Italia 27 de milioane. Cu excep- tia Spaniei, celelalte state suverane europene nu atingeal, fiecare, zece milioane de locuitori, iar majoritatea nici cinci milioane, Oricum, cele sase puteri care, in afara Imperiului otoman, fuseserd «»mnatarele Tra- tatului de la Paris Germania si Italia fiind urmasele ylegitime* ale Pru- siei si Piemontului) continuau sé domine Europa si spre sfarsitul dece- niului analizat in acest capitol. Redeschiderea problemei orientale in vara anu (Gra amin izbuc- nirea rascoalelor din Bosnia si Hertegovina a avut consedimt€ importante p» planul istoriei europene. Marile puteri n-au putut sta pasive fati de Fidicarea la lupta de eliberare, succesiva si, apoi, in bund masura conco- mitents, a popoarelor si statelor sud-dunarene, ca si a Romaniei, Datorita lipsei de flexibilitate a Imperiului otoman, Rusite=adispaepsealabila ef intelegere cu Austro-Ungaria, fiecare dintre cele doua puteri toleran- ducsi reciproc viitoare extensiuni teritoriale — a obfinut un mandat ta- cit din partea celorlalte puteri pentru injementiaeiamilitardieineBalcani In razboiul care s-a declansat si care a oferit Romventeveaniaennatters= —tanlaiiclenempromianag,independenga sia rupe legaturile cu Imperiul otoman, armatei romane in rol important, atat datorita valo- rii combative pe care a demonstrat-o, cat si departarii de bazele de apro- vizionare a armatei ruse si ineficientei initiale a operatiilor strategice ale comandamentului tarist confruntat, la un moment dat, in fata Plev- acheia rézboiului* — cu probleme militare de o extrema gravitate inceputul anului Imperiului otoman nu i-a ramas, sub _ 155amenintarea inaint ei ruse pand nu departe de Constantinopol decaf eeemene est 5 ‘apoi sa subscrie preliminariile de pace de la Sal Celelalte puteri europene, desi neparticipante la conflictul ce luase sfarsit, n-au acceptat incheierea lui printr-un tratat bilateral ruso-turc De altfel, neacceptarea de cdtre Imperiul farist a micilor sai aliafi la masa tratativelor produsese nemultumirea acestora si in primul rand a Roméaniei, Concertul puterilor a decis reuniunea Congresului de la Ber- lin, reeditare — prin insemn. si participanti — a celui din 1856 de la Paris, Desi statele si popoarele balcanice, ca si Romania, fusesera direct implicate in evenimentele politice si militare ce avusesera loc, pa ticiparea lor n-a fost acceptata in congres decat, in ceea ce-i privea pe unii, inclusiv reprezentantii rom4ni, pentru a fi ,auziti, dar nu ascu tali®, dupa cinica expresie a cancelarului german, care, totusi, se inti tulase ,un samsar cinstit*, mijlocirea lui referindu-se insa, probabil, la marile ‘puteri si nu la statele direct implicate in criza orientala, Pana la urmé, tratatul din 1/13 iulie 1878 a fost rezultatul intelegei m promisului marilor puteri. In buna masura, preliminariile de 1a Sag 3 fano au fost acceptat2 ca bazi a noului_ tratat, fiind doar are ceca ee aparuse celorlalte puteri neimplicate in conflict ca excesiy. D> asemenea, unele dintre aceste puteri au obtinut si satisfacerea unor ¢ ici_atribuindu-ise in administrare Bosnia si important era insa si fap- si con: Bulgesia, careia expansiunea otomand cu veacuri inainte fi intrerupsese existenta statala, ca si statului sarb. 2. Depisirea unui moment national dificil : 1866 Inlaturarea domnitorului Cuza si imediata desemnare a unui prin- cipe strain in locul lui a provocat iritarea puterii suzerane si a unci parti dintre puterile garante. S-a creat atunci, cum s-a remarcat,Qmsie B . sa ee la care se mai adaugau si planurile nebuloase de schi1 le lui Napoleon III ®, Hota rea Locotenentei domnesti, ratificata prin votul Adunarii Deputatilor si al Senatului, gai i i \ edeaea pus Europa in fata unui nou fapt implinit. Se dorea ca Romania ‘si devin, pe plan institutional si al nivelului de dezvoltare si mai ales prin obtinerea unui statut de neutralitate, 0, | pBelgie @: Onientatu®, De altfel, incd din 1855 fratii Hurmuzaki sugerasera, printr-un interpus, re- gelui Leopold I al Belgiei ocuparea tronului roman de catre contele de Flandra?. Dar, unsprezece ani mai tarziu, chiar a doua zi dup adopta- rea hotararii la Bucuresti “GMCOIERH era instiintat din Bucuresti, Ja 3/J5iupiewe’ ,zilele astes gata pentru orice eventualitate, armata romana a plecat de la Bucuresti Pentru a forma o linie defensiva‘**. Desi soldatii otomani, cum remarca candva N. lorga, sempeneeseescenrentsttey it yazan pret tee so Cidiccsimitie””, timp de cateva saptimani tensiunea a fost evident. Totusi, ymomentul critic a sfarsit prin a fi depasit. Puterile garante au inte: venit la Constantinopol pentru a evita izbucnirea unui focar de neli nite pe continent "Totottereacinnsiantinapelna fected ia Lan-Cibdos ti great interlocutor inca din 1848 Dar compromisul avea sd mai intarzie cateva luni pana a fi realizat, desi primejdia interventiei militare, prac- tic, a fost inlaturata. In linii generale, se repeta situatia din vé aflaté in conflict cu Prusia, s Hohenzollern. ,Contesa de Mensdorff — relata, la inceputul veri lui 1866, Dimitrie Ghica_trimis la Viena — mi-a spus c& ei au destul de multi Hohenzollerni in Nord pentru ca ‘a anului 1859. Ameteie, mai aiba si in Sud“. Dar, in franta, a trebuit sa accepte faptul implinit, ceea ce, incontestabil, a in- fluentat, ca si in 1859, si pozitia Imperiului otoman. Poarta a sfarsit prin a se obisnui cu gandul prezentei noului principe, dar pretindea instala- rea unui rezident ture la Bucuresti si refuza sA accepte ereditatea noului domnitor. Desi Napoleon II oferise, in mai multe randuri, Principatele Unite Austrici, in prima parte a anului 1866, vrand sd obtina in schimb cesiunea Venetici catre Italia, spre sfarsitul verii a intervenit eficient la Constantinopol in favoarea reglementarii problemei romanesti Rascoala din Creta si pretentia Iui Mihail Obrenovici ca Imperiul otoman s4 evacueze fortaretele sarbesti si in primul rand Belgradul aut contribuit si ele substantial ca, in sfarsit, Poarta si se arate mai conce. siva 5i sd se ajunga la o solutie acceptabila in tratativele dintre cele doua parsi*7. La sugestia ambasadorului francez Moustier a avut loc un schimb de scrisori 8, in care a putut fi utilizat — de fiecare parte — un limbaj propria si expuse anumite rezerve, iar la 11/23 octombrie 1866 firmanul de recunoastere a fost emis. Cum s-a remarcat, era vorba de un act »absurd si anacronic, prin care se recunostea domnia ereditara, dar erat! impuse un numar de obligafii (nu mai putin de noua) care, de aitiel, au devenit caduce, in majoritate, in cursul anilor urmatori 29. Partea ro. mand a contestat ulterior aceasta, scrisoarea domnitorului Carol fiind deciaraté, cum a facut-o in 1874 generalul Ioan Gr. Ghica ambasadorului britanic la Constantinopol, Elliot, .ca un act nul si neavenit, dat fiind os a fost scrisi in afara formelor cerute de Constitutie" si'cd ,nu era investita cu caracterul oficial si guvernamental, care singur putea i constituie un legamant pentru tara“, In aceste conditii, faptul ca dom. nitorul trebuise sa efectueze, ca si predecesorii sai, 0 vizita la Constanti nopol, in care programul vadise amestecul dintre ,finefea bizantina si grosolania turanica 1, dar in care el stiuse si se impuna ca un principe: european, n-a insemnat In realitate o cesiune facut Portii, ci un cap de pod pentru viitoare afirmari ale tari. Pe drept cuvant, \noua situs. tie de drept care ne scidea asa de mult trebui totusi si fie’primita, fie 158si cu ferma hotarare de a-i eluda in practic’ toate urmaril ceva ce s-a si facut #2, Prin recunoasterea principelui Carol se incheia prima etapa a pert oadei istorice inaugurate la 11/23 februarie 1866. De fapt, cu toate apa reatele pierderii anumitor pozitii de catre tindrui stat national romin acesta isi demonstrase din plin viabilitatea in cursuf a peste o jumatate de an, cand fusesera puse sub semnul intrebarii nu rasturnarea domni torului Cuza, fata de care marile puteri erau indiferente, ci mai ales mentinerea {ari in formele pe care le dobindise incepand din 1859 §i de asemenea, noul ,pas inainte“ in realizarea programului exprimuat cvasiunanim de Adunarile ad-hoc in 1857 reprezentat prix desemnarea unui principe strain in fruntea sa, Fata de puterea suzerand gi fata de puterile garante, desi uneori nuantat, se manifestase, in _ansamblu, coeziunea factorilcr politic’ romani ca si sprijinul natiunii, Stee ci titulatura fireasca de Ro de puterile straine) igimai®@@ihjablicteebibbless= Ji, fie si de-al ytreilea rang‘, si prin acceptarea noului fapt Implinit, avand in fruntea lor un principe apartinand unei case domnitoare europene, drumul spre independenta era mai larg deschis, iar Unirea din 1859, inca o dat& reconfirmata, devenea definitiva ch si in ochii celor mai rauvoitori oameni politici ori diplomati ai epocli. mania continua a fi ignorat: 2. Raporturiie cu puterea suzerana si cu puterile garante Ca ¢i in toamna anului 1859 si_ in toamna Iwi 1866 faptele impli- nite in primele luni ale anului respectiv s-au vazut legitimate’, demon- strandu-se pe drept cuvant, totodata, ,energia si dibacia tinerei diploma- tii romanesti**. S-a actionat mai departe de pe pozitiile unei situatii de neatarnare care nu fusese inca realizataé, dar spre care se tindea. De ‘asemenea, politica externa practicatd de statul roman, a cArui unitate fusese salvgardata si ratificata de concertul puterilor europene, a dezvi- Iuit, in paralel cu indrazneala si dibacia ei, prudenta si tact politic, ne depisindu-se masura posibilului. Orice prilej a fost utilizat pentru a se Sobisnui marile puteri cu realitatea existentei_ unci Romani, care .c in marea familie a statelor europene de sine sta tied externa au fost complexe si nu s-au marginit la cele patru ,mari* probleme cindva evocate de N, Torga, — relatiile cu fiecare on alge mari imperii invecinate si cele cu statele si popoarele sud-du —, deoarece, chiar daci nu fnc& pe deplin, statul roman s-a in¥egeat jocului diplomatic european, intretinand con- tacte si relatii cu toate puterile de pe continent si chiar cu unele de pe alte continente. Desi cu neplacere si conditionat, Pula easucetane, a. zceune adh, edt AdmAnilidindsGanoiaastareadeaieriitindinakemania. In cadrul relati ilor romano-otomane se apropia evident 0 scadenta; de aceea, ,conditi ile" cuprinse in firmanul de recunoastere a noului domnitor s-au vizut ocolite sau pur si simplu eludat>; s-a repetat ceea ce avusese loc dupa firmanul de acceptare a unificirii depline de la sfarsitul anului 1861 Pe teritoriul romanesc, balcanicii si mai ales bulgarii, care nu aveau sta- ® 159tul lor la sud de Dunare, au actionat in toata libertatea, cu toleranta si, nu rareori, cu sprijinul autoritatilor romane. Organizarea dem@etemiaiio cncteninmieminions reprezentat o constant primejdie pentru Imperiul otoman, care nu putea face mai mult decat a protesta ineficient. Asigu le repetate date de guvernul roman, pe canalele diplomatice, Portii si puterilor garante, care interveneau la solicitarea demnitarilor otomani, erau formale si faptele le desminteau necontenit api 2 jerenmataieainenninente-st-sa-nieacome sarin ceior ane, eOfriva faptului ca negustori politiei* in porturile romnesti dundrene de catre meseriasi bit! stabiliti acolo * ori chiar de a trebui sa reclame, in 1870, faptul In noiembrie 1868, pentru a mai atenua o stare de tensiune, dom nitorul a sosit la Rusciuc, unde a trecut in revisti trupele lui Sabri Pasa 7. Neindoielnic, era insé vorba doar de o slaba satisfactie acordata puterii suze teste staruitoare roménesti privind trimiterile de serisori ale marelui vizir catre domnitor si nu prin canalul agentului di- plomatic al {ari la Constantinopol si al guvernului, mergandu-se pana acolo incat s-a amenintat de a nu se mai primi documente de acest fel trimise direct capului statului®, ardtau cA se intrase, de fapt, in faza finala a unei aserviri. ,] 7 - i Zi,.principele tatalui sau, se racesc din zi in zi. Noi nu lisam lucrurile s-ajunge T . energie orice amestec neindreptatit al Portii. ,Un Stat care face imprumuturi cu 26 la suta — adauga sarcastic — n-ar trebui si mai aiba dreptul a ridica pretentiuni**’. Cand Lordul Loftus, ambasadorul britanic la Petersburg, a recomandat lui Gh. Filipescu, agentul diplomatic al Romaniei, ca tara sa sa pastreze ,firul care o lega de Imperiul otoman', acesta i-a replicat prompt: ,..de acord, dar firul sé nu devina lant *. ‘Consulului general al Rusiei “domnitorul ii facea, in vara anului 1874, declaratii ferme. Hospodarul (sic !) mi-a spus — relata diplomatul — ci era ferm ho- fart sa nu mai ingéduie in viitor incAleari ale Turciei asupra domeniu- lui drepturilor care fac parte din autonomia romaneasca 41, Cu celelalte doua imperii limitrofe relatiile n-au fost usoare, mai ales cu monarhie dualista, in deceniul anterior cuceririi_ i lentei Rominiei. Gacnimentolenieeldnusetonten-Rowtitttotte pre ea ann i jade mai ales cind tronul de la Bucuresti a fost ocupat de un principe prusian. emivetiindG6, spre a da asigurir) ‘vecinatate, el trebuind sit certifice cercurilor conducatoare ale imperiului ea Romania nu va pro- voca neplaceri puternicului sau veciné®. Dar Austria era obsedata de primejdiile latente care le infatisa pentru ea Rominia, ,Astazi — scria internuntiul Prokesch-Osten lui Mensdorff, ministrul de externe — mii tem ca trebuie sd ne asteptam la osRoméniesindependentatie O data cu dualismul, lucrurile s-au complicat si mai mult, pactul austro-ungar constituind o' grea lovitura data intereselor natiunii romaine in ansamblul ei. Primul-ministru Jon Ghica a trimis la Viena pe George Stirbei pentru a transmite felicitéri lui Andrdssy, pe care-1 cunostea 160 -din perioada emigratiei, si pentru a propune intensificarea legaturilor austro-romane #4, Aceast4 initiativa considerata deplasata in_momentul dualismului a constituit unul dintre motivelesd putere. Guvernele ulterioare dominate de liberalii-radicali, care i-au ‘SOMMEat, s-au situat din acest punct de vedere pe pozitii opuse. La 14/26 martie 1867, in calitatea sa de parlamentar, M a asi ini 2 vecing. El a invinuit chiar ,natiunea maghiara“ ci ,nu voieste s4 practice acele principie cari le apara in fata cu Austria; ea nu voieste si fie salvata de jugul Austriei pentru ca sd nu impuie altora jugul, ci din contra, voieste s& fie salvata, pentru ca ea sa se substituie Austriei spre a impune jugul asupra celorlalte nationalitati care traiesc pe teritoriul ce ea il crede atarnat de coroana Sf. Stefan. Austria dara este inlocuita de Ungaria cu toate maximele de jug’ si_impi cari le profesa aceea in ti i ritia la ii renta%, ituate pe categorice pozitii nationale, trecerea peste munti a unor oameni de cultura si publicisti din Romania‘, iar apoi inaugurarea in vara anului 1867 a Societatii Literare Romane intr-un cadru de festivi- tate nationala #7 au aratat mdsura implicarii Romdaniei intr-o actiune de rez iefata de Austro-Ui i Dar dualismul s-a co} felalte puteri s-au aratat potriv- nice pozitiei RomAniei fata de Viena si Pesta. Bismarck, ca si Napo- leon III au adresat critici la Bucuresti. La 5/17 septembrie 1867 impa- ratul francezilor scria domnitorului RomAniei ca existau ,griji¢ la Viena in legturA cu ,uneltirile unui anume partid care ar vrea si stabileasca legaturi ou coreligionari din Transilvania si sfatuia sé se evite aceasta primejdioasa propaganda‘ ‘®, Nu cu mult inainte, Napoleon III ii ofe- Tise din nou lui Francise Iosif anexarea Roméniei, atragindu-si raspun- sul ironic al contelui Andrdssy : ,Sire, ne oferiti ceva care nu va apar- fine si ceea ce noi n-am putea pastraY ®. In timpul guvernarilor liberal-radicale din_1867—1868 relatiile ro- méno-austro-ungare nu s-au imbunatatit. Desi Dumitru Brdtianu a fost trimis la Viena pentru a linisti aprehensiunile la adresa Roméniei, re zultatele sale au fost ,minime“® Intre timp, presa din monarhia dua- lista lansa repetate atacuri la adresa statului roman. Nici dupa ce, sub presiunea franco-prusiana, liberalii radicali au fost inliturati de la pu- tere in noiembrie 1868, atmosfera nu s-a ,inseninat® deodata. La ince- putul anului 1869, cancelarul Beust |-a primit pe Ludovie-Steege, ‘Trims , dar nu i-a adresat ,decat zece cuvinte“ gi l-a privit din Olimpul cancelariatului sau‘), “TFepeR au intervenit insé mutatii in relatiile cu monarhia inveci- nata. A fost creaté o agentie diplomaticd in capitala imperiului si in vara lui 1869 domnitorul a efectuat o vizita la Viena, find primit de Francisc Iosif, pentru ca apoi imparatul, in drum spre Constantinopol, sd se opreascd pentru scurté vreme pe teritoriul ene Desi Austro- Ungaria, mai mult in vorbe decat in fapte, se Ja si intervind pe linga Poarta otomana in favoarea Roméniei, presa vienezi isi continua ataourile considerate de Steege, in vara anului 1870, ,un adevarat val de aprecieri si de insinudri rauvoitoare“ ™, O data cu preluarea puterii de catre conservatori in Romania, relatiile sau mai imbundtatit, existand chiar nddejdi, in fapt, putin justificate, de partea romana, ca Austro- Ungaria avea sa sprijine statul roman si dobandeasca pe cai diplomatice recunoasterea unui statut de independenta. Existau insd si voci In presa 161romaneasc’ care sustineau ca sprijinul austro-un, era decat o in cercare de destabilizare a Imperiului otoman ©. Peepiggainomic, cop: cesionarii austrieci au realizat linia Lemberg-Cernauti i s-a infap tuit si pe teritoriul muntean jonctiunea cAilor ferate. De asemenea, cu \ustro-Ungaria s-a incheiat in 1875 prima conventie comerciali, ¢ jeza interesele economice ale Rominiei, dar care venea, totusi, in intim pinarea planurilor de dobindire a independ In orice caz, in momentul implicarii Romaniei in criza ori ,relatiile cu Austro aria apireau imbunatatite, desi nimic nu putea inlatura din conten 1 Romaniei cu monarhia’ dualista problema crucialé a provinciilor cio: romanestit subjugate si a statutului lor viitor. Rusia nu se aratase binevoitoare faja de Romfnia in prima juma. tate a anuiui 1866. Dimpotriva, ea pusese in discutie statornicia unificairii moldo-valahe si chiar, uneltind, provocase actiuni separatiste in Moldova, lipsite ins’ de o bazi de mase, ceea ce facuse ca lucrurile si poati fi finute stb control de Locotenenta domneascé si dg guvext : desemnarea noului domnitor, datorita si Runelor Gelatil Fuso-prusiene elatiile romino-ruse s-au an term Fhceputl a sheorghe Costaforu si Vasile BocPescu avfest trimisi intr-o misiune spe: ciala la Petersburg ®, pentru ca in toamna aceluiasjgan cancelarul Gor- ceakov sa recunoasca schimbirile survenite in Rofgamias’. La inceputul anului 1868, urmandu-se si un sfat al lui Bismarcl\\au fost trimisi_in Rusia Ioan Cantacuzino si episcopul Melchisedec, primiti de tarul Ale- xandru II, de Gorceakov si alti demnitari ai imperiului5®. Este adeva- rat ca discutiile ce au avut loc au fost dominate de ,sfaturi ortodoxe", cum remarca N, Iorga®, interlocutorii rusi pledind,cauza patriarhatului din Constantinopol, dar partea romana a obtinut de la guvernul rus an- gajamentul unei intensificari a platii datoriilor Rusiei citre Romania, ca si inifierea unor negocieri in vederea suprimarii sau cel putin limitarii jurisdictiei consulare . De altfel, in aceasta privinta s-a ajuns la o in- jelegere si baronul Offenberg, reprezentantul Rusiei la Bucuresti, a fost ridicat la rangul de agent diplomatic. [esvers=enuiviei@60mtarul l-a primit pe doctorul Ludovic Steege, acreditat, concomitent, agent diplomatic al guvernuluj roman in Prusia, Austro-Ungaria si Rusia ®, penitru ca, apoi, nu peste multa vreme, sa fie 53. Cu Gheor- \alic au-existat-ren— instituita functia de agent diplomatic al Roman! he Filipescu, acreditat 1a Petersburg ca agent ii i La manevrele militare ale armatei ruse au fost invitati si oliteri roméni, care au si fost decorati “, Nasintdmplitorn0ed=de=a=d0ta=a= a din 1875 incheiata cu ‘ustro-Ungari 59. Este neindoielnic ca in preajma izbucnini crizei orientale legaturile romano-ruse atinsesera un stadiu pozitiv de dezvoltare, ceea ce — cu toate rezervele pe care partea romani le pastra, temandu-se ci Rusia va exprima revendicari teritoriale privind judetele din sudul Basarabiei restituite Moldovei (respectiv Ro- mAaniei) prin tratatul de la Paris — reprezenta premisd favorabild con- lucrarii politico-militare din 1876—1878. Procesul de constituine a Romaniei beneficiase de sprijinul Frantei, dar in anii urmétori schimbarilor ce se petrecusera in Romania, al II-lea imperiu francez se afla intr-o fazi de declin, Napoleon III ,vedea pe Bismarck in toate colturile* ®, ceea ce era, desigur, departe de a favoriza relatiile dintre Franja si Romania, unde tronul fusese ocupat de un principe de Hohenzollern. Bste adevarat ci acesta se inrudea cu impi- 162ratul Napoleon Il si chiar a beneficiat de asentimentul si sprijinul acestuia la ocuparea domniei, dar in realitate despre o adevarata apro- Plere nu se putea vorbi. Intr-o tara in care curentul francofil era pu- ternic, noul domnitor a trebuit si se resemneze si poarte o uniforma care ii amintea pe cea a unui general francez 67, dar in ciuda sfaturilor primite de la tatal su care-i recomanda o politica prudenta fata de Franta‘, deoarece Romdnia avea ,nevoie de Franta mai mult decat de alte puteri* 6, iteca i ‘bnii 4 Franiecen i : una masura el a mentinut pe liberal! radicali la guvern, la inceputul dom nici, tocmai pentru cé Napoleon III ii pretindea eliminarea lor dif viata Politica. Dar si dupa ce domnitorul s-a intors spre elementele politice moderate ori conservatoare n-a avut loc o reala apropiere intre el si imparatul Napoleon III. Cand a izbuenit razboiul franco-german, tronul Printului Carol a fost in primejdie, incercandu-se si din partea Frantei dar si din interior rsturnarea sa In vara lui 1870, in timpul e@onilicitluinizaneomgesman, opinia Publica, ca si marea majoritate a cercurilor politice din Romania s-aul Pronunfat, in ciuda infrangerilor suferite, pentru yfrumoasa Franta‘, cum ii scria lui Edouard Grenier Vasile ‘Alecsandri ®. Chiar si Petre Carp, ministru conservator de externe, declarase in Parlament, fie si din motive tactice, ci acolo unde fluturd drapelele Frantei sunt jnteresele Noastre si simpatiile noastre* 70, F a volum ci franceze si unii dintre ei s-au gasit chiar si pe baricadele ‘omunei, Une ea sé marturiseasca, fic’nd un bilant, ca ,din toate tarile care au fost coplesite de binefaceri de catre Franta, Romania singura a aratat o gratitudine si o simpatie deschis pronuntata si adénc sim{:!a*. Dupa incheierea ostilitatilor ,fidelitatea* Romaniei nu si-a gasit o reala rasplata din partea Frantei. "Republica a IIl-a, si- tuatd pe o pozitie de ,onorabilitate’, ,prudenta gi rezervata" 7%, a dus in anii urmatori infrangerii franceze, cu’ toata dorinta de revansii, 0 poli- tied externa stears’, lipsité de o reala vivacitate, iar fata de Romania S-a aratat aproape nepasatoare. Sintetizand o situatie reala, Kogalniceanu scria in vara anului 1876 agentului diplomatic romén la Paris, expri- mandu-i_,y . nia_a avut totdeauna A i n SSR Ttmerthare puter ce anergra occidentulul Baropet sit ; una dintre principalele puteri garante, n-a. manifestat o atitudine de sprijin fata de principatul de la Dundre si Carpati. Ea a ramas, cum scria lorga, ,dusmana ireductibi 74, adver- sara oricarei tentative AMUMETEMEMER ore core or puiun hone interesele desuetului Imperiu otoman, Cu toate acestea, pozitia Anglici la inceputul anului 1866, cand ea n-a acceptat masurile coercitive la adresa Romaniei Propuse de alte puteri, a ajutat in mod obiectiv pe romani s4 iasd din impas. Au existat, de asemenea, unele tentative din Partea unor reprezentanti ai Marii Britanii de la Bucuresti de a determina 0 schimbare a politicii engleze fata de cauza romaneasci, La 10/22 octombrie 1874, consulul general H.C. Vivian, constatand ca ,cele doua principate (sic!) au inregistrat un mare progres in ultimul timp* si ci ,exista aici suficiente semne de stabilitate pentru a garanta pre- supunerea ca progresul si dezvoltarea farii vor continua“, se intreba daca era ,intelept pentru Anglia sa stea deoparte cand se infaptuieste 163acest lucru, abandonénd ,celor trei mari puteri continentale* (Germa niei, Austro-Ungarici si Rusiei, desigur) ,influenta si popularitatea* in Roménia “, In realitate, n-a intervenit insa nici o schimbare in actiunile si mai ales in atitudinea politic] Britanii fata de principatul rominesc in perioada data. Situatia Italiei_ se consolidase. In si pierduse rdzboiul, ea obtinuse unificarea Venetici la regat, iar’ amna lui 1870 imprejura rile ii ingaduisera sd elibereze si Roma. In afara unor teritorii de di mensiuni restranse in nordugpeninsulei, unitatea Ialiei putea fi consi derata desavarsité. TOO ul italian, ciruia nimeni nu-i mai con testa denumirea, a fost as€ptat printre marile puteri, chiar daca rama: nea_gemare putere de categoria a doua, confruntata in interior cu un X proces de organizare si unificare si cu o situatie economici de Bugetul Italiei s-a echilibrat pentru intéia oard in 18767". Un nat roman constata in toamna anului 1873 ca Italia era in. situatia i concentra eforturile numai ,pentru ameliorarea institufiilor sale economice* 7. Din cauza acestei jatii nici in aceasta a doua putere latina’ Romania n-a gasit in perioada cercetati un sprijin ficient, ci cel mult o bunavointa platonic, Semne de simpatie au fost manifestate de ambele parti, In 1870, cand Roma a fost eliberata sia intrat in com: ponenta Italiei celei noi, a avugJoc un schimb de adrese intre cele doua Camere de tati 78. dabOe, fost creata o agentie diplomatica a Ro- méniei la fem Cand Constantin Esarcu si-a prezentat, in toamna aceluiasi an, Ntrisorile de acreditare, secretarul general al Ministerului de Externe al Italiei ii spusese a ,dreptatea, cand cineva are prudentai si stie si astepte, triumfa intotdeauna‘, declaratie binevoitoare si, in. acelasi timp, prevazatoare. Mai pragmatic si mai concret, regele Victor Emma- nuel II il intrebase insa pe agentul diplomatic al RomAniei care era situ- atia armatei romane , ceea ce putea fi considerat si ca un indirect in- demn la o viitoare actiune de eliberare. Unul din motivele fundamentale pentru care se sustinuse si se realizase ideea printului strain fusese acela al sprijinului care se nadaj- duise cA va fi dat in procesul de eliberare national de catre puterea cAreia ii va fi apartinut noul ales pe tronul romanesc. Acest ajutor astep- tat n-a venit insa din partea lui Bismarck, definit de Iorga drept ,cel mai mester dintre oamenii care au stiut vreodata si tragi consecinte dintr-o mare viotorie*®! Nici Roméniei si nici macar domnitorului Carol, Prusia — si apoi puternica Germanie — nu le-a acordat sprijinul scontat. Este adevarat cd preocuparile prusiene se indreptau in 1866 spre razboiul cu Austria, iar apoi, dupa victorie, spre pregitirea conflictului cu Franta, care aven si fie decisiv pentru desavarsirea unificarii germane sub egida Prusiei si pentru afirmarea noului imperiu ca una din cele dintai forte militare ale lumii. Romania se afla la periferia gAndirii politice a lui Bismarck. Este adevarat ca barbatul politic german a cdutat si pastreze Romania jn orbita sa, dar att, mai ales cA stia cd noul principe, pre- ocupat, cu priontate, de consolidarea armatei cu gandul evident la vii toarea neatarnare, continua, totodatd, si fie devotat patriei sale de ori- gine si depunea silinte pentru apararea intereselor acesteia in Romania. qrefocurinstructorilor militari francezi in Rominia s-a instalat locote- nent-colonelul prusian Krenski, din Prusia au fost aduse arme, dar, pe de alta parte, Bismarck n-a acordat sprijin domnitorului de la Bucu- 164resti nici atunci cind acestgja incereat o modificare a Constitutiei in vederea cresterii autoritat In ianuarie 1870, cu mult cinism, dar cel putin ou deplina sinceriMe, cancelarul sfatuia pe regele Prusiei ca nici o revendicare a Romaniei sA nu fie sprijinita pe langé Imperiul otoman, ,deoarece, arata el, orice concesie obtinuta de noi va fi dupa aceea pusa la socoteali de Poarta Ja tratative privind interese mai impor- tante $i propriile noastre interese“®, Nu se putea exprima mai clar 0 pozitie. . Domnitorul si-a vazut pozitia foarte subrezitd in perioada razboiului franco-genman, legaturile sale cu i mari gre- utati, acestea fiind accentuate de falversatiunile concernului si ale diriguitorului sau" e Zsupra principelui si ele au avut consecinte de natura economica si politica de lunga durata asupra ansamblului relatiilor romano-germane. In mai multe randuri, domnitorul a fost pus in grele situatii de cancelarul Germaniei, care i-a impus atitudini si pretentii in favoarea capitalistilor germani, ceea ce evident a contribuit la criticarea sa indrituita de opimia publica roma- neascd. Germania a mers pana acolo, incat, in aprilie 1877, secretarul de stat Bulow reprosa agentului diplomatic al Romdniei faptul ca fusese platit un milion franci_,in Englitera* de cdtre statul romén, fiind lasate yin suferinta... pretentiile... creditorilor germani“®. In 1874, ofiteri ro- mani au fost invitati si asiste la manevrele de la Hanovra, ceea ce a starnit un protest al Portii*. Evident, Bismarck vroia ca Romania sa ramna in orbita sa, chiar daca nu intelegea sd-i dea un sprijin real in infaptuirea aspiratiilor ei fundamentale. Spre deosebire de situatia existentd in etapa imediat anterioara, Romania nu s-a putut bizui pe sprijinul nici uneia dintre puterile ga- rante. Dar romani au demonstrat insusirile lor de manevra in domeniul at&t de labil al politicii din afara, depagind ori strecurdndu-se printre meandrele create de politica marilor puteri. Trecerea la un nou stadiu in ceea ce privea statutul international al RomAniei, ascensiunea spre neat4rnare deplina se impunea ca o sarcina a viitorului imediat. Nu poate oare Anglia — in realitate, aluzia privea toate puterile — sa vada ‘A noi am crescut in mod firesc in hainele care ne-au fost facute in 1858, cA acestea necesita si fie lngite si ca ne este imposibil sa fim tot mereu inghesuiti in scutecele care ne-au fost facute in copilarie 2 Astfel sinte- tiza un agent diplomatic britanic Lordului Derby, in toamna anului 1874, pozitia interlocutorilor sii romani ®. Oricum, cu ‘toate conflictele politice interne, lumea politica romaneasca a gtiut sd creeze un climat necesar mult doritei modificéri fundamentale a statutului international al Ro- maniei si si-si asigure un nou loc in optica marilor puteri. ,Ati devenit 0 natiune, — fi va spune, in toamna anului 1876, ducele de De- GiteieaininisituldewcxiernenalErauiel luiton Ghica, trimis special al Roméniei —, afi stiut s4 va faceti necesari Europei si ea nu poate sa nu va mentie si si nu va garanteze existenta. Nu puteti peri decat cu distrugerea echilibrului european... De fapt, sunteti independenti, aveti toate prerogativele unui stat suveran ; induntru faceti cum vreti si ce vreti, in afara incheiati tratate cu puterile Europei... ®.<@atevestemi=mat== tarziu, Ja 9/21 mai 1877. independenta Romaniei_avea sa devina un fapt “STeversittt 1654. Romania in Sud-Estul Europei In vederea pregitirii modificarii statutului ei international si a des prinderii in consecinté de Imperiul otoman, Romania a trebuit sa se afirme fata de puterile garante, mari puteri ale continentului, dar io oat sa find seama de pozitia ei specialé in partea Europei careia ii aparjinea si care era totodata ,pulberaria principala* a continentului 7 Desi Grecia era un stat independent de aproape o jumatate de secol, focta ei umana si material era inferioara celei a Romaniei, si cu atat mai mult se aflau in aceasta situatie Serbia si micul Muntenegru. Prin mentinerea constanta a fiintei lor de stat si a autonomiei, in cluda mo- mentelor de lezare a acesteia, Principatele Romane ocupau o situatie care le singulariza, ceea ce facea pe principele Nichita al Muntenegrului si considere in 1872 cd statului roman i se cuvenea o pozitie aparte in cadrul unei reorganizari a spatiilor de la Dundrea de Jos si din Balcani el avand ,natiunea cea mai numeroasd, cea mai prosperd... cea mai avan- sata in Orient si tara cea mai bogata in resurse“ 8 niei erau convinsi de necesitatea conlucra- junilor comune cu natiunile din zona. In 1866, tti_scria cd ,poloni, bulgari, sarbi, eleni, toti au agi inte. ‘Boast el vedea, in acelasi an, in proiectul Goaligiei=Gaerexeu=— ‘0 simpla alianta bilaterala dintre doua natiuni, ci, asa cum luia articolul 4 al proiectului, o initiativ’ de dimensiuni balcanice, urmarindu-se ,o revolutiune general contra inamicului comun al popoa relor crestine din Orient“ ®, De altfel, chiar si moderatul Alexandru G. Golescu-Negru avea in vedere ,acordul ce trebuia realizat intre statele crestine din Orient, tributare sau independente“*!. Spre sfarsitul anului 1868, I. C. Bratianu proclama intr-o cuvantare ci ,Grecia, Serbia si ito- mania sunt chemate sa rezolve problema Orie ‘Trebuie insa remarcat cd 0 cale a aventurii politice si riscarea fiin- tei de stat a {ari au fost respinse chiar si de liberalii radicali situati pe pozitille cele mai inaintate, desi se pleda pentru conlucrare, alianta si actiune comund cu popoarele balcanice. Erau discutate si proiecte con- federale, dar in mod evident Romania a evitat si se angajeze prea de- parte in aceasta privinta. Reticente erau manifestate, mai ales, faté de planuri de acest fel provenite de la unele mari puteri si care erau con- siderate ca primejdioase pentru viitorul Romaniei. In 1872, Andrassy se gandea astfel la transformarea Imperiului otoman intr-o confederatie, ceea ce ar fi reprezentat ins4, cum remarca generalul Ioan Gr. Ghica, agentul diplomatic al tari la Constantinopol, ,a sterge Romania ca na- tiunes 3. ‘ins4 un sistem de aliante balcanice care ar fi trebuit sd presyy ‘deplina intelegere a tuturor!, deci ,o alianta a statelor crestine |. Tematoare totusi de planuri ‘panslaviste, Romania s-a ara udenta si reticenta. N-a fost incheiat decat un sin- gur tratat, cel cu Serbia din 1868 %, existand totusi, in vara anului 1867, un proiect de tratat romano-sarb si tot in 1867 Serbia si Grecia incheind o alianté la Voeslau, in prevederile careia figura si dorinta cuprinderii in intelegere a Roméniei si a Muntenegrului %. Datorité imprejurdrilor generale, pana la izbucnirea crizei orientale din 1875 n-au mai fost insa facuti in aceasta privinta alti pasi mai departe. 166turi confederale sau chiar a unor aliante nt prog Vit di dbadaddsdad ab Ald a ch 1 limpul domnitorulul ¢ Ovi anului 1866 printre voluntarii Inserigi in ‘a Jua armele impotriva Imperlu Daea in privinta unor | bilaterale n-au fost realizate m eg cum, in timpul erizei din va Romania s-au numarat si sarbi gata ¢ lui otoman ", De altfel, Dumitru Bratianu gi cApitanul Filitth au foot trl misi atunei in Serbia pentru strangerea relatiilor ", In primavara anulul 1867, dupa ce obtinuse la Constantinopol ,paza fortirefelor evarwate de otomani, principele Mihail Obrenovici a venit la Bucuregti 91 a fost pri mit cu multd cordialitate si prietenie atat de cercurile conduciitoare, vat si de opinia publici™, Tratatul cu Serbia din 1868 avea sa fle urmaen vuncreti, desi oarecum ,platonica* acestel vizite. Dupa asasinare principelui Mihail, bunele relatii nu s-au intrerupt nici in timpul regen- fei si nici dupa ce, in 1872, pikncipaleeMilas a preluat conducerea (irli sale. Prin mama sa (niscuti Catargiu), tAndrul psivetpexeresromen oie] S-a casiitorit, in 1875, cu o roménci, basarabeanca Natalia Chescu !. Un diplomat romn constata, spre sfarsitul anului 1871, ci cele doua {ari se indreptau impreund spre independenti* 11, Intre ostirile eelor doua state au avut loc schimburi de experienta si au fost efectuate vizite cu caracter militar dintr-o tar in alta, principelul Serbiei feria “ si comanda onorifica asupra unui regiment romanese. ind. vizite agentului diplomatic al Romaniei, Milan se imbracase in fniferma roma- ae a spusese citeva cuvinte in romineste ™*, Intre 1866 51 [#72 schimburile comergiale romdno-sirbe, expresie conereta a legaturilor dintre state, s-au wel 2 Cu relativ mai indepartatul Muwtenegru, mai ales avand in vedere dificilele conditii de cAlatoric de la Bucuresti la Cetinje, remmpnte=re=tre= =Gondiaiengimpnietenesti. In 1867 Stanko Radonici, var al principelui Ni- chita, a vizitat Bucuresti prezentind omagii domnitorulul Romdniei, {ur in 1872 si in 1874 agentii diplomatic! romani au fost primitl cu devse- bit& cordialitate de principele Nichita!, La bunchetul oferit diplomatu- lui Alexandru Sturdza s-a toastat ,pentru alianja frateasca intre Munte- negru ¢i RomAnia* , Prin 1875, se sugera de catre un diplomat romain sa se doneze micului stat balcanic o baterie de munte 10, Grecia era un stat independent, dar parte din teritoriile natiunil elene se giiseal mai departe sub stipanire otomand, In Creta, in Epir, in ‘Tesalia exista o stare tensionata si in mai multe rinduri, cu sprijinul au toritatilor grecesti, au izbucnit actiuni insurectionale, care n-ou ramus {4rd ecou, chiar s1 poefi romani cantandu-le in anii 1866—1868 7, ‘Tot i fe Roinauid-omak Lack subscriert de ban. si calecte im benefient-anstin Bess pracy geuccets inci supuse dominatlel nemijlocite ow- mane, In anil 1866—1869, au fost facute tentative, nefinalizate pind la urmé, pentru inchelerea unui tratat de alianté romano-elen, pentru accasta Grigore Ipsilanti deplasindu-se in RomAnia gi Ioan Baldceanu la Atena "5, Dos i cs bebmiilianta al psiti de stat, se giseau in situatia cea mai grea si Romi- peer fat, ca si in alapele anterioare, un sprijin concret in iupta de eliberare, care nu s-a marginit mumai la domeniul caltural, ci gi la cel Politico-raitiail”, ,Mii de revolutionari bulgari, arati un istorie bulgar, au activat ‘si pe taramurile romanesti* "°, Gheorghe Sava Rakovski son- 167jdera ci Roménia a reprezentat ,pentru nafiunea bulgara un azil libe si vaviolabil¢, iar Karavelov constata cé ,Rominia a fost pentru bulgari fh pamant sacru, unde gandirea si constiinta bulgara au gasit cimp i bert itt, Articolul 30 al Constitutiei Romaniei din 1866 statua : Extra darea refugiatilor politici este oprita“; el a constituit cea mai bund pa vaza pentru patriotii bulgari. In 1868, referindu-se la lupta pentru liber late a bulgarilor, IC, Bratianu spunea cu indrazneala cA romani refu zasera si se faca’ ,cAlaii statelor mari" Bulgarii refugiati si-au putut dezvolta nestingheriti activitati eco- nomice, si-si facé 0 stare materiala si, totodata, sa aiba o activitate cul turala complexd ™°. Numai ijpiie ebadnoimioeseuttinbuniebdhdheidtentitimabhebbithhiat nia 37 de periodice bulgaxg@i, Majoritatea dintre ele militand pentru liberarca najionata Merenvsbexistat proiectul incheierii_Coalitiei dacteaiamano-bulgare si Rape, ca si sarbii, numerosi bufgarr au inscris printre voluntari*S, In perioada urmatoare, au fost organizate in Romania, mai ales in centrele dundren? qm@lihGntGehidjaial@icbebilessbb, cum au fost cele din 1867 si 1868, iar mai apoi ceata 1 ey 76, care au beneficiat de sprijinul material al locuitorilor, dar si de cel a autoritatilor. Au primit chiar si arme si au fost ldsati si treaca in Bul- garia si aceasta cu tot riscul grav pe care astfel de actiuni il comp pentru Romania, Raspunzdnd evaziv la notele de protest ale puter’ zerane ori ale altor puteri, refuzdnd sa procedeze la extradarea frunta~ silor bulgari (cel mult invitandu-i pe acestia A paraseasca tempo tara) ori procedand 1a arestari formale de cel mult cateva zile, autorita- file romane au oferit un sprijin concret patriofilor sud-dunareni. E: evident ci in imprejurarile redeschiderii crizei orientale, activitatea pa- triotilor bulgari in Romania s-a intensificat, aici fiind principala bazi a actiunilor de eliberare pe care le vor intreprinde in 1876—1878. 5. Organizarea actiunilor diplomatice. Ministerul Afacerilor Striine gi agentiile diplomatice ale Romaniei. Conventiile In sistemul constitutional instaurat in 1866 "8, puterea executiva era ,incredintata domnului*, dar el nu putea emite acte decat contra- semnate de ministri, singurii raspunzatori, Prin articolul 93 se stabilea ca domnitorul ,incheie cu statele straine conventiunile necesarii pentru comert, navigatiune si alte asemenea ; ins4 ca pentru aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intai si fie supuse puterii legislative si aprobate de ea‘, Desi domnitorul a pastrat neindoielnic un rol impor- tant pe planul purtarii activitatilor externe, a crescut in mod evident rolul ministrului de externe. in comparatie mai ales cu ultima parte a domniei lui Alexandru Ioan 1 In 1873 o lege specialé ,pentru organizarea Ministerului Afacerilor Straine* a fost consacrat&é modalitatilor de desfasurare a politicii si ac- tiunilor externe ale statului roman #7, Era stabilit ci Ministerul de Ex- terne ,esersi directiunea superioara si controlul relatiunilor internatio- nale#,"itlul IT stabilea ,atributiunile principale“ ale Ministerului Afa- cerilor Straine. Acestuia fi revenea si dea ,directiunea tutulor afacerilor care fac objectul raporturilor internationale existente intre Romania si 168farile straine*; de asemenea, ministerul ytrateaza afacerile _politice“, combina masurile cari s satisfaci adevaratele interese ale tarii, apard Grepturile acestea in fata incalearilor ce li s-ar face, antameazA sau con duce negocieri de diferite naturi cu guvernele strdine“ si »intretine... co- respondinta cu agentii Romaniei in strainatate“ si ,se pune in raport in casuri determinate cu ministrii afacerilor straine ai diferitelor staturi*. Tot Ministerului Afacerilor Straine fi revenea sd pregateascd si si in- hele conventii si tratate, sa acorde recunoasterea personalului consular strain si sd intretina relafii cu el, si autorizeze Primirea si purtarea ordi- nelor (decoratiilor) straine, si apere interesele supusilor roméni in str: atate si sd se ocupe de ,reclamatiile romanilor contra guvernelor straine si reclamatiunile strainilor contra guyernului roman‘, sa rezolve conflic- tele de jurisdictiune intre autoritatile romane si consulate, s& elibereze Pasapoarte si si legalizeze actele traduse din limba romana intr-o alta limba straind sau invers Era evident ca activitatea Ministerului Aface rilor Straine crescuse si se diversificase, aliniindu-se celei a ministerelor similare din statele independente si suverane ; nu mai era decat un pas de efectuat spre desfisurarea unei activitati externe pe deplin neatar. nate. Administrafia central a ministerului se desfSsura sub indrumarea ministrului, asistat de un ,secretar general care este, totodata, si director al cancelariei*. Numérul personalului, desi ceva mai ridicat decat in de- ceniul anterior, ramAnea totusi restrans. Diviziunea politica (cabinetul ministrului) se compunea dintr-un sef de cabinet si doi secretari, dlivi- zlunes consulatelor, agentiilor romane si contenciosului, din doi sefi de Sectie, asistati de doi sefi de birou si doi copisti, biroul de navigatiune 31 statistica, dintr-un sef si un copist, cel de personal, dintr-un sef si un copist, interpretul anexat diviziunii consulatelor alcatuit din tre! yinter~ Preti jurati“, unul de greaca si turca, altul de germana si altul de rued (unuia din sefii de sectie ai diviziunii si unui sef de birou reveninduci predactiunea in limba francez a corespondentei cu reprezentantii, pute- Tilor straine), serviciul contabilitatii format dintr-un sef contabil, un ef de birou si un subverificator, iar biroul arhivei si registraturil, din. trun sef de birou pentru arhiva, un sef al registraturii si un subse ad junct pentru ambele servicii ; personalul de serviciu era format dintr-un sef 9 totodata curler al ministrului, doi lipcani calari, patru lipeani. pe- destri, un ingrijitor $i doi odaiasi. Tot de Ministerul ‘Afacerilor Straine depindeau capitaniile a nou porturi (Braila, Galati, Ismail, Turnu Seve. rin, Giurgiu, Oltenita, Bechet, Calafat si Stirbei [Calarasi !}), formate la Braila si Galati din cate un cipitan, un interpret, un copist $1 patru gar- dieni, iar in celelalte sapte, dintr-un cdpitan si cate doi gardieni. In sfar- ‘ait, in mod firese erau subordonate Ministerului Afacerilor Straine agen- fille diplomatice din strdinatate, ca si delegatii comerciali de la Varna si Tulcea. Important era si faptul cd s-a introdus un examen sever pentru Promovarea la functii superioare celei de sef de birou (printre materiile Pretinse : istoria politica moderna si istoria Romaniei, statistica si eco- nomia politica, dreptul gintilor, dreptul public si national, elements de Cod civil, ,stilul diplomatic’, ,sistemul comercial, dreptul public ma- ritim, regulamentele consulare ale diferitelor {ari si, neindoielnic, limba francezi). Pentru posturile inferioare se pretindea diploma de bacalau- reat, dar erau preferati licentiatii in litere, Seful diviziunii politice (se- 169fui de cabinet) era ales direct de ministru din cadrul ministerului sau din afara si numirea sa era supusa aprobarii domnesti. Agentiilor existente in vremea lui Alexandru Toan Cuza 1i s-au mai adaugat inca alte patru "8, in asa fel incat statul roman era reprezen- tat pe langa toate puterile garante, doar in Anglia reprezentarea facan. du-se prin agentul care-si avea resedinta la Paris ; in total, existau sapte agentii diplomatice ; Constantinopol, Paris — Londra, Berlin, Peters burg, Viena, Roma si Belgrad. In general, la fiecare agentie diplomatica functiona un agent, ajutat de un secretar, excepfie facand Parisul, unde mai functiona si un atasat de agentie, si Belgradul, unde un dragoman secunda pe agent si pe secretar. O situatie special continua inea s-o aibi agentia din Constantinopol, unde, in afara agentului, functionau doi se- cretari, un cancelar, un dragoman si cinci oameni de serviciu ; agentul comercial de la Varna si delegatul de la Tulcea erau si ei subordonati agentiei de la Constantinopol. Semnificativ era ultimul articol — 47 - al legii : ,Corespondenta confidentiali intre departamentul afacerilor straine si agentii si, raporturile, memoriurile si alte documente adre- sate de acesti din urma, in cualitatea lor oficial’, sunt proprietatea Sta- tului si se depun in arhiva generala a Ministerului* Un regulament promulgat in 187419 g detaliat unele aspecte ale activitatii Ministerului Afacerilor Straine. Sefului de cabinet al ministru- lui ii revenea si expuna ype fiecare zi ministrului continutul ziarelor strdine si indigene, in ceea ce priveste intereséle tarii sau interesele ge nerale ale Europei* i revenea tot lui si redacteze si ,articole spre a combate aserfiunile false, eronate sau vatmatoare tarei cari s-ar afla cuprinse in ziare“. Tot el urma s& se ocupe de biblioteca Ministerului Afacerilor Straine, imbogatind-o. Interpretii aveau obligatia de a citi pe fiecare zi ziarele straine“, comunicandu-se ministrului rezultatul lecturii printr-o nota zilnicd“, Programul de lucru era fixat intre orele 11 1/2 si 17. Prin articolul 7 se preciza: ,Toti impiegatii Ministerului Afacerilor Straine sunt supusi, pe lang altele, la o datorie imperioasa si speciala, aceea a discrefiunii*. Desi cuprinzand ined un personal restrans, activi- tatea diplomatica si de relatii externe tindea s& se afirme la nivel euro- pean. Apropiata schimbare a statutului international al Roméniei s-a re- flectat si in intensificarea ritmului de incheiere a unor conventii cu pu- terile europene si mai ales cu statele limitrofe. Oricum, incheierea de conventii postale, telegrafice, de jonctiune a cailor ferate, de navigabili- tate etc), in primul rand cu Austro-Ungaria si Rusia, ardita cA si aceste imperii erau constranse, prin forta lucrurilor, si accepte intr-un mod mai accentuat RomAnia ca entitate european pe care in proprivl lor in- teres nu o puteau evita. In noiembrie 1869, a putut fi semnata si 0 con- ventie cu Rusia pentru abolirea jurisdictiei consulare #1, Merita a fi sem- nalate si aderarea Roméniei la conventii internationale, cum a fost cea din 1875 privind Uniunea Postal sau cea din 1875 referitoare la Societa- tile de Cruce Rosie 2. Un rol deosebit de important I-au avut conventiile comerciale, cle interesind marile puteri pentru motive de schimb, dar si de expansiune economic’, iar pentru Roménia ele ofereau si prilejul de a-si afirma po- zitia de sine statAtoare. Austro-Ungaria s-a ardtat, din motive economice, cea mai interesaté dintre puteri la incheierea unei astfel de conventii, inci din toamna anului 1871 agentul diplomatic al Romaniei semnaland 170interesul Vienel in a otomana in ¢ ti privinta 1, In 1873 0 controversé romano ast chestiune a izbucnit fatis. Poarta se impotrivise drep- ulul Roméniei de a incheia astfel de conventii. Romania nu s-a lasat insi intimidata, iar trei dintre puteri — Austro-Ungaria, Rusia si Germa- nia — au intervenit in 1874 pe linga guvernul otoman in favoarea drep- ‘wlul guvernului roman de a contracta conventil comerciale, ceea ce a Jost calificat de marele vizir drept ,o lovitura de cutit in legamintele cu Voarta‘, 'si_in ceea ce privea Romania, yo cale deschisi spre indepen- dentar Un raport diplomatic englez ‘transmite anului 1874, ci Dimitrie romanilor : ,,..nol ne vom face propriile noastre tra nie /4 lulle 1875 conventia comercial intre Romania 5 4 fost semnata la Viena ; in primavara lui 1876 alta conventie comerciala era incheiata cu Rusia, iar cu celelalte puteni au fost contractate, succe- siv, declaratii bilaterale privind acordarea i natiunii celei mai fa- Vorizate, ,Oricare ar fi fost valoarea economici a acestei conventii — seria Majorescu, referindu-se la conventia comerciali cu Austro-Unga- ria — valoarea ei politic’ a fost din cele mai semnificative“, deoarece nPecunostea in mod ostentativ emanciparea economici a Romaniei de Sub suzeranitatea Portli si prevestea recunoasterea deplinei indepen- dente* 126, atea tactical te“ 25, La 22 iu- Austro-Ungaria 6. Marile probleme ale nafiunii Faptele implinite au marcat de 1a 1857 istoria roménilor. Indepen- denja era ,la ordinea zilei*. Nu intamplator in 1866, consiliul comunal din Ploiesti salutase pe noul domnitor cu formula : 75a traiascé Roma- nia unita si ibera !*™, Romania era printre micile state ale Europei de Sud-Est nu numai statul cel mai Puternic, dar si cel care atinsese fata de celelalte un nivel mai inalt de dezvoltare ; statutul ei international devenise anacronic, De altfel, in timpul guvernarilor liberalilor radicali din 1867—1868 efervescenta eliberdrii nationale se accentuase, ingrij rind marile puteri si tocmai aceasta pozitie nationala intransigenta a Aba Ja interventiile pruso-franceze care Pus capit pentru un timp acestei politici ofensive citre neatarnare. Dar si urmasii moderati si conserva- tori ai guvernelor amintite n-au abandonat ideea, incercand doar sa-i dea © haina mai jlegalist4 in ochii Europei conservatoare. Apelul la puterile garante sau la unele dintre ele in vederea modificarii statutului inter- national al {ari Ji s-a parut a fi calea de urmat, ceea ce s-a dovedit insd iluzoriu si astfel proiectul lansat in 1870 de Vasile Boerescu s-a dovedit a fi doar 0 sarmand licirire falsi, efectul unui miraj* #5, Planuri apro- piate in confinut au fost, totusi, reluate in 1873 fara un rezultat mai bun, si apoi s-a adoptat un drum indirect ; incheierea de conventii bilaterale cu marile puteri, Oricum, in. preajma redeschiderii crizei orientale, nu numai opinia publica european, dar gi cercurile politice si diplomatice inclinau si accepte ca statutul de neatarnare avea si fie acordat Romé- niei intr-un vitor apropiat, Desvarsirea unitatii statale a natiunii reprezenta cea de-a doua mare problema a nafiunii, ,Visul tineretului roman, scria un publicist 171frances In 1873, orbesc limbs de a vedea unita Intr-o singuré natiune pe toti cei =. Naruint& care se afirmase si in timpul domnic a, ideea desivirgirii statului unitar centuat 7, sistermul dualist a to apa are realitat srinse dir aur Lost aceasté privinta tive. D rganizat in ant jetatea ,Transilvania* aia, Munt ria r la B.P.H nu esista pe faja pamantului, esisti o sin, in Duna si cu altul pe ramificatiunile ce patilor# 139, ‘onstituirea in acelasi an a celui dintéi ,parlament daco-romin* — So cietatea Academicé Re ind a@ marcat o cotituraé nu numai in istoria culturalé nafiunii, ci si in procesul inexorabil al desivarsirii statului unitar roman. ,,...Am inceput a ne libera patri a declarat, la 1/13 august 1867, Timotei Cipariu —, am inceput a ne libera limba. Am in- ceput, ilor, abia am inceput, dar nu am terminat ; rdmane si con- tinuim si si terminam**!, Dupa ce guvernarea Romaniei n-a mai fost Incredinjata liberalilor radicali, tensiunea nationala a scdzut intr-o oare care masurd, aprehensiunile Austro-Ungariei ins n-au incetat, In 1870 Ion C, Britianu seria despre unitatea natiunii, desi, evidentia el, ,romé- nii au fost sfarémati in mai multe bucdti* ™*. Serbarile de la Putna din 1871, ca si dezvelirea statuii lui Mihai Viteazul la Bucuresti, in nolem brie 1874, au stimulat energiile nationale, Oficiosul liberalilor radicali preconiza, cei ani, unirea tuturor roménilor intr-un ,trup si-un suflet, supt s santei republice* . Neputind a fi marturisite, in ma- sura in care insuflefeau natiunea, in cadrul unor actiuni de politica ex- terna oficiale, marile objective ale independentei si desavarsirii statului unitar n-au putut insd lipsi din ,gandurile ascunse* ale barbatilor de stat romani ai epocii 7. Redeschiderea problemei orientale. Proclamarea independen{ei Romaniei ’* Jn vara anului 1875, 0 data cu riscoalele din Bosnia si Hertego- vina, lema orientalA s-a redeschis. Curdnd, 0 buna parte din Pe- ninsula Balcanic& era in fliciri. Momentul era hotaritor si pentru ro- mini, dar Romania era asezati intre trei imperii si trebuia si find seamra de acest lucru, evitind orice actiune riscanta. In consecinta, cu tomte cA simtamintele natiunii romAne erau favorabile luptei de eliberare a po- romiinesti. Ajuténd, In mésura posibilului, poposrele baleanice, Romania spissnt moutcsilseten ‘eal aparte: Priouil miniskra Ton C Wretiens: Gees 172ce a constatat, in urma unei intrevederi cu imparatul Francisc Iosif, ca Austro-Ungaria avea de gand sé dea mana libera Rusiei, cu care se inte- lesese, a inceput si negocieze cu marele vecin de la Rasarit eventuali- tatea unei cooperari politico-militare. Inifiate la Livadia In Crimeea, in luna septembrie 1876, aceste tratative romano-ruse nu s-au incheiat de- cat la 4/16 aprilie 1877, prin semnarea conventiei de la Bucuresti. In temeiul acesteia, armatei ruse ii era asigurata ,libera trecere prin teri- toriul Roméaniei si tratamentul rezervat armatelor amice“, iar Rusia ,se obliga a mentine si a face a se respecta drepturile politice ale Statului Roman, astfel cum rezulta din legile interioare si tratatele eaistente, precum si a mentine si a apara integritatea actuala a Romaniei“. In con- ventie nu se amintea nicaieri de supunerea Roméniei suzeranitatii oto- mane. Evenimentele s-au precipitat. La 12/24 aprilie 1877, Rusia a decla~ rat razboi Turciei si trupele rusesti si-au inceput inaintarea spre Dundre prin teritoriul Romaniei. La randul ei, artileria otomani a bombardat orase dunarene romanesti si au fost sAvarsite incursiuni pe malul sta al fluviului. In aceasta situatie, s-a ajuns, la 29 aprilie/ 11 mai 18 proclamarea starii de razboi, deoarece Romania stat de sine statator, are drept Ja o viata proprie a sa“. La 9/21 mai a fost proclamata, apoi, intr-o atmosfera entuziasta, deplina neatarnare .,Asadar, a spus atunci Kogalniceanu, d-lor deputati, nu am cea mai mica indoiala si fricd de a declara in fata Reprezentantei Nationale cA noi suntem o natiune liber si independenta“. Un nou fapt implinit era savarsit si unul din marile idealuri ale romnilor s> vedea infaptuit. Romania se infatisa in fata lu- mii ca un stat neatarnat. Proclamarea independentei Roméniei a fost comunicata puterilor europene prin intermediul agentiilor diplomatice ale tari. Marile puteri s-au aratat, In cazul cel mai bun, rezervate si, majoritatea, rauvoitcare fata de actul implinit la Bucuresti, Imperiul otoman a declarat cd-si pastra ,drepturile intacte“, iar Anglia a cerut mdsuri de pedepsire. Franta a adoptat o pozitie de rezerva. Ducele de Decazes, ministrul ei de externe, a evitat, un timp, sa se intdlneascd cu N. Callimachi-Catargi, agentul diplomatic al Romaniei la Paris, iar apoi a declarat ca actul realizat la Bucuresti daduse ,libertate“ puterilor, scutindu-le de garan- fia acordata Romaniei. Ceva”mai binevoitoare, de data aceasta, a fost Austro-Ungaria, Agentului roman Joan Baléceanu i s-a declarat ci urma s& se ia 0 hotérare in aceasté problema ,cand va fi vorba despre regle- mentarea $i recunoasterea rezultatelor in’ urma razboiului*. Aceasta ati- tudine va fi in general apoi adoptata de toate puterile. Germania, mai pragmatic, dar dezvaluind si o neindoielnica noté de ,cinism de mare putere a conditionat pozitia ei in problema independentei statului ro- man ,de felul cum interesele supusilor si actionarilor germani vor fi reglementate in Romania“. Chiar si Rusia — ou care se actionase in co- laborare si care in curand avea s4 solicite concursul militar al Romaniet —a evitat de a se situa pe 0 pozitie de categorici recunoastere in problema neatarnarii si a acceptat independenta doar de facto, lasand solutia finalé ,ansamblului puterilor europene. Doar Italia, desi nu s-a angajat intr-o recunoastere, a manifestat cel putin o evidenta simpatie. Secretarul general al Ministerului de Externe al Italiei a declarat agen- tului diplomatic roman ca ,totul depinde de soarta armelor* si el mai adaugase, in mod semnificativ, ca ,nimeni nu poate reintoarce réurile, in munti, la izvorul loré. 173In situatia astfel creata, participarea efectiv’ a Romaniei la razboi se impunea cu intreaga acuitate. Statul roman trebuia si-si dovedeasca Pe aceasta cale capacitatea de a fi liber si sd-si sustina dreptul la de- plina independenta, Este ceea ce s-a facut in cursul razboiului purtat la sudul Dunarii, Neindoielnic insa cd si in_aceasté noua fazi s-au impus Roméniei silinte pe taram diplomatic. Participarea armatei romane a trebuit singularizata si reglementata in tratative cu marele aliat. ceea ce acesta a acceptat numai datorita situatiei grele militare in care s-a aflat la un moment dat. Pe cémpul de lupta aportul armatei romane a fost important si el poate fi considerat o component de seama a infran- gerii Imperiului otoman La inceputul anului 1878, dupa ce la 28 noiembrie/10 decembrie 1877 Plevna capitulase in fata armatelor romano-ruse, armatele ruse au ajuns in apropi de Constantinopol. Imperi:l otoman a fost constrans Sa ceara armistitiu si sa accepte initierea negocierilor de pace. Cu tot aportul militar important si, poate, chiar hotarator al Roméniei, guvernul farului Alexandru II a refuzat ins participarea trimisului roman la nego- cieri. Colonelul Eraclie Arion, trimis al guvernului roman, nu a putut, in consecinta, sa ia parte la tratative. Negocierile de pace, purtate bila teral doar intre Rusia si Turcia, s-au incheiat la 19 februarie/3 martie, prin semnarea preliminariilor de pace de la San Stefano, Era recunos- cuta independenta Serbiei, Muntenegrului si Romaniei, se crea un prin. cipat autonom al Bulgariei, se hotara autonomia administrativa a Bosniei si Herjegovinei ; Turcia accepta plata unei importante despagubiri de razboi Rusiei, cedandu-i, totodata, patru cetati din Caucaz si Dobrogea : pe aceasta din urma, Rusia isi rezerva dreptul de a o schimba ,cu par- tea Basarabiei detasata la 1856“, asupra careia nu avea nici un drept, cum nu aves nici asupra Basarabiei in totalitatea ei, Tratatul de la San Stefano a fost primit cu dezaprobare de pute- rile europene, nemultumite ca nu luaserd parte la tratative si unele ca nu avusesera foloase, iar de Romania, cu adanca mahnire, datorita nu numai refuzului cercurilor conducatoare tariste de a-i accepta reprezen- tarea la masa negocierilor, ci, mai ales, din cauza unora dintre stipulati- ile documentuluj, Rusia nu respectase conventia din 4/16 aprilie 1877 in care se prevazuse mentinerea integritatii Romniei si pretindea din nou un teritoriu pe care] luase Moldovei in 1812 pentru a-l restitui Partial in 1856; in schimb, ,dadea“ RomAniei un teritoriu romanesc care la incep-tul veacuiui al XV-lea fusese luat de otomani de la Tara Ro- maneasca. Au urmat frictiuni diplomatice, 0 vie polemicd de presi, ca si pregatiri militare, Armata romana a continuat sa fie tinuta pe pi. cior de razboi, s-a planuit chiar o eventual retragere a guvernului gi a domnitorului in Oltenia, si, la amenintarile Rusiei fariste privind o di zarmare a armatei romanesti, s-a raspuns demn ca armata Romaniei Va putea fi strivité, dar nu dezarmata*. : Opozitia puterilor europene fata de incheierea bilaterald a trata- tului de la San Stefano, ca si amenintarea pentru Rusia de a fi impli- cata intr-un nou razboi, in cadrul caruia ar fi trebuit sa infrunte trei sau patru mari puteri, au determinat diplomatia faristé la concesii, Au fost purtate negocieri secrete intre reprezentantii. marilor puteri. Bis marck, intitulandu-se un ,samsar cinstit“, a reusit si conving’ Rusia asupra necesitatii de a accepta discutarea din nou a problemelor pe care ta le crezuse rezolvate la San Stefano. Drept urmare, sa intrunit ls 1/13 iunie 1878 la Berlin un congres de pace, la care, de data aceasta, 174La mai pu marilor de-a doua — insula tii restrictive, inde- tratat, Romaniei ii ‘Insula ee si i. Dabrogea, de la est de Si- listra si pana la Mangalia ; in schimb, ea era din nou obligaté si cedeze Rusiei sudul Basarabiei. In sfargit, tratatul de la Berlin despartea Brin- cipatul bulger crest prin tratatul de la San Stefano intr-un Principat autonom, cu un teritoriu mai restrins, si in provincia autonoma a Ru- meliei orientale, care, in scurté vreme, inlaturandu-se bariere artificiale, $-a unit cu statul bulgar. In curs de o jumétate de secol, natiunea romana strabatuse un lung peat oa ee ee el Tuitoarele e: silinte, statul national a fost constituit, prima etapa a tafii statale fusese realizatd, in 1859, fe temcianile reroropnaetin 181 si 1848. Prin tei, Romania se integra pe deplin statelor suverane si de sine stdtétoare ale lumii. Noi drumuri spre viitor erau deschise natiunii. Gene Tratatul recunostes, Pp Pendenta Serbi NOTE Debidour, Histoire So een ds Congres te View, oul Hy Pars 10017 oo ceca 1 historique de étrangére, tomul 1 me hor Resouvin,Htere des Teationstcernatonss, va Paris, 1 ake Coma GL igi Ia, Bib Teteage hav ASaNS Sin, Docent, 1962 ; J.B. Duroselle, L’Bwrope de 1815 4 nos jours. Vie politique et relations internationales, Paris, 1964; René Girault, Diplomatie européenne et impérialismes. 18711914, Paris, 1979; Nicolae Ciachir si Gheorghe Berean, Diplomatia exropeana in epoca moderna, Bucuresti, 1964. asin Paul Henry, ‘abdication du prince Couza et Tavenement de johenzollere au trome de Roumanie, Paris 1930; Di- la dynastie de He mitrie A. Sturdza, Insemndtatea europeand a realizirei difimitive « 175 amdorinfelor rostite de Divanurile ad-hoc la 7/19 si 9/21 octombr 1857, in .Memoriile, Sectiunii Istorice a Academic Romine, seria 1, NXXIV (1911—1912) ; Idem, Autoritatea faptulu init gi vecutat in 1866 de cei indreptariti, in ,Memoriile Sectiunii Istorice Academiel Romdénes, seria II, XXXTV (1911—1912) 3 René Girault, op, cit, 'p. 79 4 Ibidem, p. 10. Barbara Jelavich, The Great Power protectorate and Roma onal Development, 1856—1877, in ,Revue des études sud-est européenne 6 Vewi : N. Cor XV (1977), nr. 4, p. 688 an, Principatele’ Unite in combinatiile politice i ul 1866, in ,Muze ern 1 Su le ale lui Napoleon al IlI-lea din va. Studii, Istorie“, 1973, p. 196 si urm. 7 E. Vandewoude, Le comte de Flandre et le tréne de Roumanie en 1855, in ves et bibliothéques de Belgique“, XL (1969), nr. 3—4, p. 464465 8 Paul Henry, op. cit., p. 185 9 Robert Demoulin, La presse belge et la formation de VEtat Row main (1858—1877), in ,Revue Roumaine d'Histoire“, XXI (1977), nr 4, p. 646. 10 Gr. Chirita, Roménia in 1866, Coordonate ale politicii interne si internationale, in ,Revista de Istorie“, 31 (1978), nr. 12, p. 2198. 11 Ibidem, p. 2199 12 Vezi : Gr. Chirité, Romdnia si Conferinta de la Paris Jebruarie- martie 1866, in Revista de Istorie“, 38 (1985), nr. 11 si 12. 13 Nicolae Corivan, Relatiile diplomatice ale Roméniei de la 1859 la 1877, Bucuresti, 1984, p. 191 14 Paul Henry, op .cit., p. 291, 15 Constantin Velichi, Relafiile romdno-turce in perioada februarie- iulie 1866. Infiintarea Comitetului Central secret bulgar de la Bucu- resti si legaturile acestuia cu guvernul roman, in ,Studii« XVI (1963), nr. 4, p. 847 ; Nicolae Ciachir, Roménia si Sud-Estul Europei, 1848—1886, Bucuresti, 1968, p. 81—82. 16 N. longa, Politica externa a regelui Carol I, Bucuresti, 1923, p. 27. 17 DA. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinit..., p. 872 si urm.; Gr. Chirita, Romania in, 1866..., p. 22032204. 18 D.A. Sturdza, op. cit., p. 979; Gr. Chirita, op. cit, p. 2208. 19 Paul Henry, op. cit., p. 332. 20 Constantin Velichi, op. cit., p. 849—851 ; Gr. Chirita, op. cit. p. 2210. 21 Nicolae Corivan, Relatiile diplomatice..., p. 196 si urm ; Gr. Chirita, op cit., p. 2209. 22 Constantin Velichi, op. cit., p, 849. 23 N. lorga, op. cit., p. 35, 24 Nicolae Corivan, op, cit., p. 204. 25 Ibidem, p. 204, nota 122. 26 Vezi : Nicolae re Principatele Unite in combinafiile politice internationale... p. urm. , op. cit. p. 41, 45; Dimitrie Djordjevié. Revolutions na- # Coane aa pepe balkaniques, 1804—1914, Belgrad, 1965, p. 111—112. 28 N. Jorga, op. cit., p. 46. 17629 Matei Ionescu, Objectifs balkaniques de la diplomatie roumaine de 1867—1869, in Actes du Premier Congrés International des Etudes peneries et Sud-Est Européennes, vol. IV, Sofia, 1969, p. 185— 6. 30 Vasile Maciu, De iova, 1973, p. 316 31 N. Iorga, op. cit., p, 49. 32 Idem, ‘Rézboiul pentru independenfa Romdniei, Actiuni diploma- tice si stari de spirit, Bucuresti, 1927, p. 28. $3 Nicolae Corivan, Relatiile diplomatice ale Roménici.., p. 284 34 N. Tonga, Politica externd a regelui Carol 1.., p. 12 $4 urm 35 Nicolae Ciachir, Romdnia i Sud-Estul Europei.. p. 103. 36 Idem, Rolul Romdniei in lupta de eliberare a popoarelor din Sud- Estul Europei in anii 1875—1878, in ,Anale de Istorie“, XXVII (1981), nr. 3, p. 94. 37 Constantin Velichi, Romania si renasterea bulgard, Bucuresti, 1980, Pp. 297. 38 Nicolae Corivan, op. cit., p. 268, 278. Carol I, Cuvdntiri si scrisori, tomul I, Bucuresti, 1909, p. 334. 40 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fondul’ Razboiul pentru Independent, vol. 267, f. 133; Gh, Baltac si V. Macovei, Actiuni ale diplomatiei romédnesti premergitoare cuceririi independentei, in Diplomatia romani in slujba independentei, Bucuresti, 1977, p. 72. 41 Independenta Roméniei. “Documente, vol. iI, partea I, Bucuresti, 1977, p. 72. 42.N. Iorga, op. cit., p, 33. 45 Arhivele Statului, Bucuresti, Casa Regalia, dosar 47/1888, f. 8. 44 Archives diplomatiques. Recueil de diplomatie et d'histoire, Paris, 1868, vol. II, p. 525. 45 Mihail Kogalniceanu, Opere, vol. IV, partea I, Bucuresti, 1977. p. 203, 46 Istoria Roméniei, vol. IV. Bucuresti, 1964, p. 575. 47 Dan Berindei, Cultura nafionalé romana , Bucuresti, 1986, 40 DA. |, Charles Ier, roi de Roumanie, Chroniques. Actes. Do- eee ‘49 Georges B. Stirbey, Feuilles d’automne et feuilles d’hiver, Paris, e pear Vasile Maci La Roumanie Nicolae Corivan, op. cit, p. 227—228 ; le Maciu, y et renee aealiste lm de 1867, in Revue Roumaine d'Histoire“, VI (1967), nr. 6, p. 935. 1 N. Iorga, op. cit., p. 65. % Tia eee Vasile Netea, Viena, in Reprezentantele diplo- matice ale Romdniei, vol. 1, Bucuresti, 1967, p. 166. : 53 Ibidem, p. 167 ; N. orga, op. cit., p. 86—87 ; Nicolae Corivan, op. cit., p. 249. 54 Vasile Netea, op. cit,, p. 169. : = 55 Frédéric Damé, L’indépendance de la Roumanie, in ,La Roumanie', nr. 20 din 17 august 1873. : : 56 Gh. Cazan, Petersburg, in Reprezentantele diplomatice ale Romé- vol. I, Bucuresti, 1967, p. 189. 57 Ibidem. la Tudor Vladimirescu la rascoala din 1907, Cra- 177 Bie.58 Vezi: Nicolae Ciachir, Données concernant la mission diplomati- que roumaine de 1868 en Russie, in Nouvelles Etudes d'Histoire, Bucuresti, vol. IV, Bucuresti 1970, p. 227233; Nicolae Corivan, op. cit., p. 228—229, 59 N. Jorga, op, cit., p. 68. ? 60 Nicolae Ciachir, Données concernant la mission diplomatique. p. 232—233. 61 Ibidem, p. 234. 62 Gh. Cazan, op. cit., p. 194 63 Ibidem, p. 195. 64 Ibidem, p. 205 ; Documente privind istoria Romdniei. Razboiul pen: 10 tru independenta, vol. I, partea a II-a, Bucuresti, 1954, p. 9. 65 Nicolae Corivan, op. cit., p, 282. 66 N. Iorga, op. cit., p. 62—63. 67 Memoriile regelui Carol I al Roménici, vol. I, Bucuresti, f. a, p 41-— 42. 68 Ibidem, vol. III, p. 65. 69 V. Alecsandri, Opere, vol. X, editie critic’ Marta Anineanu, Bucu- resti, 1985, p. 19. 70 N. Iorga, Histoire des relations entre la France et les Roumains, Iasi, 1917, p. 186. 71 Idem, Politica externa a regelui Carol 1..., p. 104 72 René Girault, op. cit., p. 69—71. 73 Mihail Kogalniceanu, Documente diplomatice, p. 130. 74 N. Iorga, op. cit., p. 68 : vezi si - Beatrice Marinescu, Roumanian-Bri- tish Political Relations. 1848—1877, Bucuresti, 1983 ; Paul Cernovo- deanu, Relatiile comerciale romano-engleze in contextul politicii ori- entale a Marii Britanii (1803—1878), Cluj-Napoca, 1986. 75 Independenta Roméniei. Documente, vol, Il, partea I, p. 82. 76 René Girault, op. cit., p. 74 77 Dan Berindei, Roma, in Reprezentantele diplomatice ale Roménici, vol. I, Bucuresti, 1967, p. 247. 78 Idem, La libération de Rome reflétée dans la presse progressiste de Bucarest (1870), in ,Revue Roumaine d'Histoire“, XI (1972), nr 3, p. 439—446, 79 Idem, Roma, in Reprezentantele diplomatice ale Roméniei..., vol. I. Pp. 234—235 ; R. V. Bossy, Politica externa a Roméniei intre anii 1873—1880, Bucuresti, 1928. 80 RV. Bossy, op. cit., p. 98, 99. 81 N. Jorga, op. cit., p, 131. 82 Independenta Romdnici, Documente, vol. I. partea I, p. 41—42 83 Documente privind istoria Romdniei. Rézboiul pentru indepen- dena, vol. II, Bucuresti, 1952, p. 490; N, Adaniloaie, Berlin, in Re- prezentantele diplomatice ale Romdniei..., vol. I, p. 231. 84 Ibidem, p, 226. 85 Independenta Romdnici. Documente, vol. Il, partea I, p. 81, 84. 86 Ducumente privind istoria Romdnici. Razboiul pentru indepen- denja, vol. I, partea a I-a, p. 399. 87 René Girault, op. cit., p. 56. Bucuresti, 1972, 17888 Arh. St. Buc., Casa Regala, dosar 7/1872, f. 25; Nicolae Ciachir, Ro ménia si Sud-Estul Europei..., p. 114 89 Calendarul Romdnului pe anul 1866, Bucuresti, 1866, p. 127 90 Constantin Velichi, Romdnia si miscarea de eliberare a popoay«lo: din Balcanj (i866—1876), in Revista Arhivelor*, LIV (1977), nv. 1 47. 91 Poporul romén si lupta de eliberare a popoarelor din Balcani, Bucu resti, 1986, p. 399. 92 Independenfa Roméniei. Documente, vol. I, part 1, p. 40. 93 N, lorga, Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Char les 1” (1866— 1880), Paris, 1923, p. 96. 94 Idem, Politica externa a regelui Carol I... p. 57 95 Vezi : Constantin Cazinisteanu, Uber den Abschluss eines rumé- nisch-serbischen Biindnisvertrages im siebenten Jahrzehnt des 19 Jh., in ,Revue des études sud-est européennes", VIII (1970), p. 121 131 96 Th, Lascaris, La premiére alliance entre la Gréce et la Serbie, in »Le monde slave“, 1926, nr. 9; N. Svoronos, Histoire de la Gréce modcrne, Paris, 1964, p. 69—70. 97 Constantin Velichi, La Roumanie et les moutements nationaux des Salkans (1840—1877), in Actes du Premier Congrés des Etudes Balkaniques et Sud-Est Européennes, vol. IV, Sofia, 1969, p. 208. 98 a Relafiile roméno-turce in perioada februaric-iulie 1866..., p 99 Nicolae Ciachir, Romédnia si Sud-Estul Europei..., p, 93. 100 N. Jorga, Politica externa a regelui Carol I..., p. 124. 101 Nicolae Ciachir, op. cit., p. 112. 102 N, Iorga, op. cit., p. 119—120. 103 Nicolae Ciachir, Date noi despre relafiile romdno-sarbe in perinada itoare $i in timpul razboiului pentru independenta, in !to~ manoslavica*, XV (1967), p. 134 IOC N. orgs, op. cit, p. 70-71; Nicolae Clachir, Roll Romdntei in Jupta de’ eliberare a popoareior din Sud-Estul Europei.., p. 92; Idem, Romdnia si Sud-Estul Europei.... p. 115. 103 Ihidem. 106 Memoriile regelui Carol I al Romdniei, tomul VII, Bucuresti, f. a., 107 bas Zoidis, L’écho de la révolution de Crite en 1866en Rou- manie, in Actes du Premier Congrés des Etudes Balkaniques ct Sud-Est Buropéennes, vol. IV, Sole, 1969, p. 775 si urm. 108 Constantin Velichi, Les relations roumano-grecques durant la péri- ode 1866—1879, in .Revue des études sud-est européennes*, VIII (1970), nr. 3, p. 529—530. 409 Vezi Constantin Velichi, Romdnia si renasterea bulgard, Bucu- resti, 1980. 110 Veselin Traikoy, Rakovski, Levski, Karavelov, Botev si Romania, in volumul Relatii romdno-bulgare de-a lungul veacurilor, vol. 11, Bucuresti, 1984, p. 9. 111 Ibidem, p. 12; Nicolae Ciachir, Rolul Roméniei in Iupta de elibe- rare a popoarelor din Sud-Estul Europei..., p. 93 179