See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/339644977

Familia românească, între conservatorism și modernitate (2018), în coord.Gh

Nistor, I. Neacșu, E.Simion, Familia în societatea românească. Pregătirea
copiilor și tinerilor pentru v...

Chapter · March 2020

CITATIONS READS

0 187

1 author:

Nistor Gheorghiţa

11 PUBLICATIONS   10 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Aging and Social Care Services to Older People in the Romanian Context, Revista de Asistenţă Socială, anul XVI, nr. 3/2017, pp. 89-97, www.swreview.ro View project

All content following this page was uploaded by Nistor Gheorghiţa on 03 March 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 FAMILIA ROMÂNEASCĂ
ÎNTRE CONSERVATORISM ȘI MODERNITATE

conf.univ.dr. Gheorghiţa Nistor

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială,
Universitatea din București

Abstract:

Family analysis as a social group can focus on the process of socialization,

parental control and support, starting from different structural models. The family has
suffered over time a series of structural changes that may generate instability,
conflicts or abdication from performing its functions. The theme of divorce, migration,
or the influence of globalization on national values has become a subject of study of
many psycho-socio-educational research.
Using a series of statistical data and using various methods of analysis, we
will highlight these changes in the Romanian family in the context of the European
model's affiliation and influence. A visible change within the family is the age at
which young people decide to marry, with implications for reproductive processes
and the progress of society. Other demographic phenomena such as falling
marriages, falling birth rates, aging populations, etc. will be real challenges for future
social policies.
Keywords: family, family functions, demographic changes.
Familia, ca grup social, a evoluat de-a lungul timpului, căpătând diverse
forme. Structura familiei, modelele de funcționare, educația oferită copiilor, au fost
influențate de cadrul legislativ al statului respectiv, de percepția societății față de
instituția căsătoriei și a noțiunii de familie.
Din perspectivă sociologică, analiza familiei ca grup social se poate concentra
pe procesul de socializare, pe controlul și/sau suportul parental oferit copiilor.
Cadrul dezvoltării bio-psiho-sociale al copilului în familie este dat de modul în care
sunt îndeplinite și respectate o serie de responsabilități de către părinți. De modul și
gradul în care respectate aceste obligații parentale depinde dezvoltarea copilului
într-un mediu normal și condiții favorabile. Să fii părinte înseamnă o serie de
44
reponsabilități, este un rol dificil, poate cel mai important și mai serios tip de muncă
pe care o desfășoară un adult în viața de zi cu zi. Dacă viața personală a adulților
este bazată pe stres, eșecuri în viața de cuplu, atunci se acumulează frustrări care
generează modificări psiho-comportamentale în relația cu copilul sau copiii.
Chiar definițiile date familiei pun accentul diferit pe aspectele care
reglementează relațiile dintre membrii fmiliei, de rudenie (de sânge), de
descendență sau alianță. Redăm mai jos câteva definiții ale conceptului de familie
cu accentul pe latura sociologică sau juridică.
Familia reprezintă ”un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie,
ai cărei adulţi îşi asumă responsabilitatea pentru creşterea copiilor. Legăturile de
rudenie sunt relaţii între indivizi, stabilite fie prin căsătorie, fie prin descendenţă, care
întemeiază legături de sânge (mamă, tată, copii, bunici etc.)”(Giddens A., 2000,
pag.154). Juridic înțelegem prin familie “un grup de persoane între care s-a instituit
un set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă
la modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile
soţilor, relaţiile dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc. Din
perspectivă juridică, familia este un grup reglementat prin legi şi alte acte
normative”(Mihăilescu I., 2003, pag.157). Sociologic, familia reprezintă “ grupul de
persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se caracterizează prin
comunitate de viaţă, de sentimente, aspiraţii şi interese, apărând astfel ca o realitate
socială distinctă, ca un grup natural şi social fundamental, caracteristic tuturor
societăţilor, în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de căsătorie
şi rudenie“(Voinea, M.; Apostu I, 2008, pag.12). Sesizăm câteva nuanțe în ceeace
privește înțelesul acestei noțiuni: sociologic, familia are un sens mai larg față de cel
juridic, în percepția căruia, și cuplurile consensuale pot fi numite şi ele familii.
Familia în sens tradițional îndeplinește o serie de funcții. Renumitul sociolog Henry
H. Stahl (apud Mihăilescu, I., 2003, pag.162) a făcut o diferențiere între “funcţiile
interne și externe ale familiei“.
Prin funcțiile interne se asigură membrilor familiei o viață privată, un regim de
viaţă intimă, un climat de afecţiune, securitate şi protecţie. Amintim aici 1.funcţiile
biologice şi sanitare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale
membrilor cuplului, procrearea copiilor, necesităţile igienico-sanitare ale copiilor şi
dezvoltarea biologică normală a membrilor familiei; 2. funcţiile economice, care
constau în organizarea gospodăriei şi acumularea de resurse necesare funcţionării
45
menajului pe baza unui buget comun; 3. funcţia de solidaritate familială, care se
referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste şi respect între membrii familiei și
4. funcţiile pedagogico-educative şi morale, prin care se asigură socializarea
copiilor.
Prin funcţiile externe, familia asigură relaţionarea cu alte instituții sociale,
profesionale, comunitare.
Voinea M. (1996, p. 46) evidenţiază câteva particularităţi și diferențieri ale
funcțiilor familiei: ”funcţiile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate
de alte instituţii cum ar fi funcţia biologică-sanitară (cea procreativă în special), de
solidaritate familială şi cea de socializare primară“. În raport cu membrii grupului,
familia asigură socializarea primară prin care sunt transmise valorile, tradițiile sau
anumite norme de conduită și comportament). Se asigură de asemenea, trebuinţa
de siguranță și securitate emoţională, de apartanenţă la grupul primar numit familie.
În raport cu sine, ca grup social, familia asigură afirmarea ca grup unitar şi conştient
de sine, cu o anumită identitate a sa, ca grup care permite dezvoltarea normală,
psiho-socială a personalităţii fiecărui membru prin creearea unui climat de echilibru
și bunăstare. În raport cu societatea externă, familiei îi revine misiunea de a forma și
asigura forţa de muncă a societăţii (sub aspect cantitativ şi calitativ).
George Murdock (1967, apud R. Popescu, 2009, pag.23) afirma că familia
îndeplineşte patru funcţii fundamentale pentru viaţa socială: sexuală şi
reproductivă-funcții fără de care societatea s-ar stinge; economică- funcție fără de
care viaţa ar înceta; educaţională- funcție fără de care cultura s-ar sfârşi.
Schaefer R., Lamm R. (1995, pag. 365-366) vorbesc despre șase funcții ale
familiei, prezentate prima dată de sociologul Wiilliam Ogburn în 1934. Aceste funcții
sunt: 1. reproducerea, familia contribuie la supreviețuirea umană; 2. protecția, spre
deosebire de alte specii de animale, ființa umană are nevoie constant de îngrijire și
securitate economică; 3. socializarea, părinții și alți supraveghetori ai copiilor
transmit acestuia normele, valorile, limba unei culturi; 4. reglementarea
comportamentului sexual, normele care vizeaă comportamentul sexual sunt supuse
schimbării în timp și sunt cel mai bine reglementate în interiorul familiei; 5. afecțiune
și companie, familia este obligată, comparativ cu alte instituții, să satisfacă nevoile
emoționale ale membrilor săi; 6. asigurarea statutului social, noi moștenim o poziție
socială pentru că familia are un trecut (background), părinții au un nume, o reputație.
Aparent, familiei i s-au atribuit cel puțin șase funcții în societățile umane și ne putem
46
întreba dacă familia poate îndeplini efectiv aceste responsabilități. Pentru aceasta
trebuie să analizăm familia, viața de familie, statutul marital al membrilor acesteia
ș.a.
În ultimul timp, se constată că multe țări europene se confruntă cu o serie
schimbări politice și o anumită instabilitate guvernamentală, iar familia se
caracterizează și ea printr-o anumită instabilitate, devenind obiectul de studiu al
unor cercetări pe tema divorţialității, migrației sau influențelor globalizării asupra
valorilor naționale ș.a. O schimbare vizibilă în cadrul familiei ține de vârsta la care
tinerii decid să se căsătorească, cu implicații asupra proceselor de reproducere a
populaţiei şi a progresului societăţii. Nici România nu a fost ocolită de aceste
schimbări, observându-se modificări la nivelul structurii familiei sau modelelor
parentale, educaționale ș.a.
Viaţa mileniului trei se caracterizează printr-un ritm alert al schimbărilor ceea
ce conduce la o adaptare mai dificilă la noul context social. După cum arăta A.
Toffler, optim este ca individual să îşi cunoască mai întâi limitele capacitaţilor sale şi
apoi să producă schimbarea. Dar acum în plină epocă a expansiunii informatice
omul trebuie să se adapteze “din mers” marilor schimbări, fapt care duce la un
proces de adaptare continuă şi mai dificil deoarece omul nu îşi mai cunoaşte limitele
neconfruntându-se anterior cu aceleaşi situaţii. Astfel, persoanele tinere, adulte și
vârstnice, sunt supuse unui proces de adaptare continuă şi ele au nevoie de suport
pentru asta. Este uşor sau greu, cu atât mai mult cu cât o trăsătură definitorie a
acestui secol este îmbătrânirea demografică, creşterea numărului şi nevoilor
persoanelor vârstnice pe fondul scăderii natalității.Civilizația a adus cu ea și
avantajele cunoașterii științifice, fapt ce a condus la creșterea speranței de viață.
Îmbătrânirea demografică a populaţiei este pusă pe seama perioadei în care
trăim, pe cuceririle ştiinţei sau pe înţelegerea unor fenomene legate de ciclul vieţii.
Dar, cel mai frecvent sunt incriminate aspectele legate de creşterea speranţei de
viaţă (vârsta înnaintată) datorită cercetărilor medicale, natalitatea scăzută şi
schimbarea comportamentului reproductiv (uneori sporul de natalitate fiind negativ),
migrarea populaţiei din mediul rural către urban, îmbunătăţindu-se astfel condiţiile de
viaţă ş.a..
Utilizând o serie de date statistice și făcând apel la diverse metode de analiză
vom evidenția aceste modificări la nivelul familiei românești în contextul apartenenței
și influenței modelului european. Vom recurge pentru mai multă acuratețe la
47
comparații ale aceluiați fenomen în perioade diferite de timp dar și comparativ cu
diferite țări europene.
În anul 2011, în Filipine s-a născut persoana care ridica numărul populaţiei
globului la cifra ameţitoare de 7 miliarde (conform allvoices.com, accesat 2016).
Potrivit acestei surse, populaţia va creşte anual cu 75 milioane.
Evoluţia numărului locuitorilor planetei noastre a avut un drum sinuos iar
unele scenarii făcute de demografi privind ritmul de creştere al populaţiei ne
conduce la cifre interesante din punct de vedere social:
- 3 miliarde: 20 octombrie 1959,
- 4 miliarde: 27 iunie 1974,
- 5 miliarde: 21 ianuarie 1987,
- 6 miliarde: 5 decembrie 1998,
- 7 miliarde: 31 octombrie 2011,
- 8 miliarde: 15 June 2025,
- 9 miliarde: 18 February 2043,
- 10 miliarde: 18 June 2083. (Sursa: United Nations, Department of Economic and
Social Affairs, Population Division (2011): World Population Prospects: The 2010 Revision. New
York; http://esa.un.org/unpp).
Putem observa că cifra de 4 miliarde din 1974 a fost atinsă după un interval
de 25 de ani, următorul milliard a fost atins în doar jumătate din perioada anterioară
(13 ani), iar în continuare ritmul s-a menţinut (11-14 ani) pentru ca mai apoi să
crească intervalul pentru estimările viitoare. Pentru viitor, estimările asupra ratei de
natalitate sunt mai mici, cifra de 9 miliarde ar putea fi atinsă după aproape 18 ani iar
pentru următorul interval, după 40 ani. Acest interval nu numai că se dublează dar
este chiar mai mare. Nu am putea spune că este un scenariu optimist sau pesimist,
aceste date neputând fi chiar exact calculate, dar conform unor indici ai natalităţii,
mortalităţii sau dezvotării regionale etc., la nivel mondial se pot avansa anumite
scenarii.
Un posibil scenariu realizat de aceeaşi specialişti pentru perioada următorilor
100 de ani a avut la bază rata fertilităţii din anii 2005-2010. Dacă aceasta ar rămâne
constantă, cifra populaţiei poate ajunge la 27 miliarde în anul 2 100. Un alt scenariu,
mai moderat (o viziune medie) avansează o variantă cu cifre ceva mai mici: 7
miliarde pentru 2011, 9,3 miliarede pentru 2050 şi 10,1 miliarde pentru anii 2100
(sursa: http://esa.un.org/unpp). Un lucru este cert, această creştere numerică nu ar

48
ridica probleme dacă s-ar datora naşterilor, adică noi generaţii care vor
creşte…..Această creştere se datorează însă prelungirii speranţei de viaţă, a duratei
medii de vârstă a locuitorilor ceea ce ar ridica diverse probleme pentru guvernele
diferitelor statem mai aes al ceor sărace sau în curs de dezvoltare.
Procesul de îmbătrânire demografică poate reprezenta şi un joc al celor trei
mari categorii de vârstă: copii/tineri, adulţi şi bătrâni. Dacă la nivelul primelor două
categorii de vârstă au loc creşteri semnificative atunci îmbătrânirea nu reprezintă un
pericol. Dacă însă are loc o scădere semnificativă a ratei natalităţii şi a ponderii
populaţiei tinere pe fondul creşterii proporţiei populaţiei vârstnice atunci putem vorbi
de o îmbătrânire demografică. Astfel, dacă populaţia îmbătrăneşte şi se diminuează
proporţia copiilor şi tinerilor, celebra piramidă demografică triunghiulară (cu vârful în
sus) va deveni o piramidă (mai mult un dreptunghi) cu segmentul mai mic în jos, la
bază fiind reprezentată generaţia tânără, populaţia copiilor şi a tinerilor, iar la baza
superioară fiind reprezentată proporţia vârstnicilor.
Și în țara noastră se constată o creștere continuă a duratei medii de viață, ea
crescând cu peste 8 ani în ultimii 45 de ani (o diferență de 8,08 ani) din anul 1970
până în 2015 (vezi tab.1).

Tab.nr.1: Durata medie a vieții, pe sexe și medii de rezidență

Pe sexe Pe medii de
rezidență
Anii Total Masculin Feminin Urban Rural
1970 67,33 65,07 69,51 68,27 66,63
1980 69,21 66,28 71,75 69,82 68,59
1990 69,56 66,56 72,65 70,25 68,70
2000 70,53 67,03 74,20 71,31 69,53
2010 73,90 70,27 77,67 75,26 72,20
2015 75,41 71,96 78,91 76,65 73,87
Sursa: Anuarul Statistic al Romîniei, 2016, Capitolul 02.Populație,
tab.2.19, pag.93

În acest context, al modificărilor contextului socio-cultural și de locuire, multe

studii se axează pe analiza impactului creşterii nivelului de educaţie al femeilor
asupra comportamentului reproductiv al familiei, a factorilor determinaţi ai creşterii
vârstei de căsătorie a tinerilor sau concentrarea pe naşterea primului copil.

49
 Datele statistice (Anuarul Statistic al Romîniei, 2016) relevă faptul că a scăzut
în primul rând opţiunea tinerilor pentru căsătorie, dar în acelaşi timp, pe fondul
scăderii numărului de căsătorii, a crescut rata divorţialităţii.
Astfel:
-dacă în anul 1960 se înregistrau 10,7 căsătorii la 1000 locuitori şi o rată a
divorţurilor de 2,01 la 1000 locuitori,
-în 1980 se înregistrau 8,2 căsătorii la 1000 de locuitori şi o rată a divorţurilor
de 1,54 la 1000 locuitori,
-în 2 000 se observă o scădere a numărului de căsătorii: 6 căsătorii la 1000
locuitori, o rată a divorţurilor de 1,35 la 1000 locuitori (Anuarul statistic al României,
pag 69-71).
În anul 2017 s-au înregistrat 6,4 căsătorii la 1000 locuitori, respectiv 142.613
căsătorii, cu 9 430 căsătorii mai multe decât în anul 2016 iar rata divorțialității a fost
de 1,4 la 1000 locuitori. În acest context, rata nupţialităţii a fost mai mare ca cea din
anul 2016, când au fost înregistrate 6 căsătorii la 1000 locuitori (sursa: Institutul
Național de statistică, Evenimente demografice în anul 2017, coord. E.M. Iagăr,
2018, pag. 21).
Creşterea numărului de căsătorii încheiate în anul 2017 comparativ cu anul
2016 s-a înregistrat atât în mediul urban, cât şi în mediul rural:
- în 2016- 6,7 căsătorii la 1000 locuitori în mediul urban, 5,0 căsătorii la 1000
locuitori în rural, iar
- în 2017- 7,3 căsătorii la 1000 locuitori în urban și 5,3 căsătorii la 1000
locuitori în rural (pag.22).
În acest context, rata divorţialităţii a crescut de la 1,37 divorţuri la 1000
locuitori în anul 2016, la 1,40 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2017, în urban fiind
de 1,65 la 1000 locuitori și 1,09 divorțuri la 1000 locuitori în mediul rural (pag 25).
Vârsta tinerilor la căsătorie a crescut și ea, la bărbați fiind în anul 2017 de
33,3 ani iar a femeilor de 31,1 ani. Pe medii de rezidență, vârsta medie la căsătorie
a fost de 34 ani la bărbați în mediul urban și 32 ani in rural, iar la femei fiind de 31,1
ani în urban și 28,2 ani în rural.
Comparativ cu alte tări din UE, România se situează printre ţările cu o rată a
nupţialităţii ridicată, de 6,3‰, alături de Letonia (6,9‰), Malta (7,0‰), Cipru (7,2‰)
şi Lituania (7,6‰). Ţările învecinate României, Bulgaria (3,9‰) şi Ungaria (4,7‰),

50
au rate de nupţialitate mai mici decât ale României, date comparative pentru anul
2015 (date disponibile la nivel european pentru acest ultim an; INS, Evenimente
demografice în anul 2017, pag 23).
Pe acest fond, al amânării întemeierii unei familii, a crescut și vârsta medie a
mamei la naștere, ea evoluând constant pe fondul celorlate modificări demografice.
Dacă în anul 2010, vârsta medie a mamei la prima naștere afost de 26 de ani, în
anul 2015 ea a crescut la 26,8 ani iar în 2017 la 27,1 ani (pag.10).
Rata natalității a suportat modificări semnificative de-a lungul anilor în
România, amintindu-ne de decretul dat în 1966 când s-a născut așa numita
generaţie a decreţeilor, adică generaţiile născute în perioada interzicerii avorturilor.
Dacă în 1960 vorbeam de un număr de 19 copii născuți la 1000 locuitori cu un spor
natural pozitiv- de 10,4, în anul 2015 avem un număr de 9,3 copii care se nasc la
1000 de locuitori dar cu un spor natural negativ (-3,9) (vezi tab.2). În anul 2017, rata
nataliții a fost de 8,6 copii născuți la 1000 locuitori, în scădere cu comparativ cu anul
2016 când a fost o rată a natalității de 9,1.

Tab.nr.2: Rata natalității Durata medie a vieții, pe sexe și medii de rezidență

Anii Rata Sporul
natalitățiiTotal natural
1960 19,1 10,4
1970 21,1 11,6
1980 18 10,4
1990 13,6 3
2000 10,3 -0,9
2010 11,5 -2,1
2015 9,3 -3,9
Sursa: Anuarul Statistic al Romîniei, 2016, Capitolul 02.Populație,
tab.2.19, pag.83

Îngrijorător este faptul că analizând toate aceste modificări demografice

observăm că natalitatea a scăzut pe fondul creșterii speranței de viață și ne
confruntăm cu un spor natural negativ cu consecințe pe termen lung greu de
remediat (vezi fig 1).

51
 Fig.nr. 1: Sporul natural al României 1960-2015

Sursa: Anuarul Statistic al Romîniei, 2016, Capitolul 02.Populație, pag.48

Alături de aceste schimbări demografice, ne confruntăm și cu alte fenomene

la nivelul familiei: migrarea unui adult/părinte (sau a ambilor) ca forță de muncă în
străinătate. Vom asista astfel la apariția a noi structuri famiale, cu noi implicații
asupra membrilor săi. Modelul de familie determină un anumit climat familial, un
anumit model educațional cu un anumit control sau suport parental. Amintim aici
câteva modele care pot fi întâlnite în practica educațională a familiilor (M. Voinea
(2005:
1 modelul individualist-normativ: vizează familia nucleară, în interiorul căreia
se asigură suportul emoțional al copiilor și împărţirea sarcinilor intre membrii
acesteia.
2 modelul de familie monoparentală este modelul de familie format dintr-un
părinte și copilul sau copiii acestuia; ford alcătuit din copii şi un singur părinte;
cauzele monoparentalității pot fi multiple: divorţul, decesul unuia din parteneri,
cupluri cu copii necăsătorite din care au rezultat copii, naşterea precoce a unui copil
fară a se căsători cu tatăl copilului, decizia unor femei de a avea copii în afara unei
căsătorii legale ș.a. .
3 modelul de familie recompusă sau reconstituită: este un model familial în
care partenerii au mai fost căsătoriţi dar prin stabilirea unor uniuni după divorţ,
separare sau recăsătorire, convieţuiesc împreună. Cuplul astfel constituit reuneşte
copiii proveniţi din celelalte uniuni familiale și având propria descendenţă;

52
 4 modelul de concubinaj este un model de asociere cu familia în care
cuplurile convieţuiesc împreună fără contractul de căsătorie;
5 familia la distanţă este un nou model de familie spre care tinde o parte a
societăţii contemporane româneşti datorită migraţiei unuia dintre parteneri. Acest
model intră in contradicţie cu normele sociale datorită fapului că nu se realizeză
susţinerea directă a membrilor familiei, iar climatul afectiv al copilului este unul
dezechibrat.
Numărul românilor care au emigrat ca forță de muncă a crescut de la an la
an, state ca Italia, Spania sau Marea Britanie având un număr semnificativ de
emigranți români (vezi fig.2).
Fig.2: Situația emigranților români după țara de destinație,

Sursa: Anuarul Statistic al Romîniei, 2016, Capitolul 02.Populație, pag.101

În controlul şi suportul parental pot fi identificate la nivelul familiei de tip

tradiținal trei modele de acţiune: modelul 1. permisiv, 2. autoritar și 3. autorizat
(Stănciulescu, E., 2002, p. 91-93).
1. Modelul permisiv: presupune un nivel scăzut al controlului asociat
identificării părintelui cu stări emoţionale ale copilului; copilului îi sunt
impuse puţine norme de conduită, puţine responsabilităţi, iar răspunsul
acestuia la aşteptarile parentale este slab; parinţii se străduiesc să
înteleagă şi să răspundă la nevoile copilului.
2. modelul autoritar: este asociat cu un nivel crescut al controlului cu o
susţinere slabă a activitaţii copilului; copilului îi sunt aplicate principii si
reguli de conduită care nu pot fi

53
 încălcate, iar parinţii transmit sistematic valori ca: autoritate, tradiţie,
ordine, disciplină.
3. Modelul autorizat: îmbină modelul permisiv cu cel autoritar adică un
control sistematic cu un nivel crescut al suportului parental; regulile
formulate de parinţi nu sunt impuse autoritar dar sunt verificate
sistematic; părinţii sunt deschişi la discuţii, explicându-le copiilor regulile
şi mai ales de ce trebuie acestea să fie respectate, stimulând astfel
autonomia de gândire a copilului.
De modul în care se desfășoară procesul de socializare primară în familie,
depinde dezvoltarea și integrarea socio-profesională a copilului. Componentele
socializării copiilor în familie (Mihăilescu, I., 2003, pag.164-165) se axează pe
componenta normativă, prin care i se transmit copilului principalele norme şi reguli
sociale; cognitivă - prin care copilul dobândeşte deprinderi şi cunoştinţe necesare
acţiunii ca adult; creativă - prin care se formează capacităţile de gândire creatoare
şi de a da raspunsuri adecvate în situaţii noi; psihologică - prin care se dezvoltă
afectivitatea necesară relaţionării cu părinţii, cu viitorul partener, cu proprii copii şi cu
alte persoane .
“Disfuncțiile din cadrul familiei au consecinţe asupra soţilor, asupra copiilor,
asupra relaţiilor familiei cu exteriorul, acestea devenind evidente în condiţiile
separării partenerilor (separare în fapt sau divorţ), abandonului familial, violenţei
domestice sau în condiţiile delincvenţei juvenile. Disoluţia vizibilă a familiei este o
etapă foarte avansată a manifestării unor disfuncţionalităţi intrafamiliale”(Mihăilescu
I., 2003, pag.165).
În loc de concluzii:
Regiunile globului se vor dezvolta diferit, atât din perspectivă socio-
economică dar şi demografică. Europa după un secol de creştere demografică a
ajuns într-un moment critic: se confruntă cu un declin, o îmbătrânire rapidă dar şi cu
o creştere a speranţei de viaţă a oamenilor. După boom-ul demografic pe care l-a
avut, se pare că pe viitor ea va deveni un continent îmbătrânit cu o populaţie
înjumătăţită.
Procesul de urbanizare va atrage după sine noi reaşezări ale populaţiei cu
concentrări mai ridicate în marile aglomerări urbane. România se va confrunta şi ea
cu aceste probleme, conform datelor furnizate de INS, amânarea căsătoriei și

54
 scăderea numărului de căsătorii, scăderea ratei natalității, îmbătrânirea populației
etc, vor însemna adevărate provocări pentru politicile sociale viitoare.
Schimbările la nivel mondial au adus şi modificări la nivelul structurii familiei
şi, implicit schimbări în ceea ce priveşte protecţia și sprijinul celor în dificultate, copii
sau vârstnici. Dacă în secolul trecut vorbeam despre un model familial extins care
se caracteriza printr-un suport intergeneraţional şi o solidaritate între membrii
familiei, nu mai putem spune acelaşi lucru acum, la începutul mileniului III.
În contextul familiei tradiționale sau extinse, creșterea și educarea copiilor
sau protecţia persoanelor vulnerabile era asigurată, constituind chiar o obligaţie a
acesteia. Modificarea tipului familial, din familie extinsă în familie nucleară, familie
monoparentală, consensuală sau familii formate din persoane de acelaşi sex, va
determina o serie de consecinţe în modelele de socializare sau educație parentală a
copiilor.
Bibliografie:

1. Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti

2. Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Polirom, Iaşi
3. Popescu Raluca, 2009, Introducere în sociologia familei, Iași, Editura Polirom
4. Schaefer R., Lamm R. (1995), Sociology, Fifth edition, McGraw-Hill, USA
5. Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, Sociologia educaţiei familiale. vol. I, Strategii
educative ale familiilor contemporane, Iaşi, Editura Polirom
6. Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas?, Bucureşti Editura
Universităţii din Bucureşti
7. Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Bucureşti, Editura Universităţii
8. Voinea M., 2005, Familia contemporană. Mică enciclopedie, București, Editura
Focus

*** Institutul Național de statistică, 2018, Anuarul Statistic al Romîniei.2016,

București
***Institutul Național de statistică, 2018, Evenimente demografice în anul 2017,
coord. E.M. Iagăr,
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/evenimente_demografice_i
n_anul_2017.pdf
***United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division
(2011): World Population Prospects: The 2010 Revision. New York;
http://esa.un.org/unpp).

55

View publication stats