Traducerea din rusa in engleza apoi in romana

Epistola 4 Sv. Theodor Studitul – ayeaye20

https://ayeaye20444home.wordpress.com/2020/08/27/traducerea-din-rusa-in-engleza-apoi-in-
romana-epistola-4-sv-theodor-studitul/

ayeaye20 Fără categorie, Traducerea din rusa in engleza apoi in romana

Epistola 4 Sv. Theodor Studitul 27 august 202014 septembrie 2020 6 minute

Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/4

Engleză:

Epistle 4. To Nicephorus the abbot (8)

When your answer was conveyed to us through Mr. Deacon, we wanted to

write to you immediately, my true and many-loving brother (9). But
since it was winter time and new considerations were stopping us, we
thought it was good not to answer soon. If, along with the question
expressed by the word, the letter demanded the same thing, then why else
reason and not express what comes to mind? First, I will say – and you,
most esteemed, understand me – that I, as you yourself know, have set an
example of great sinfulness to many with my life, and it is almost
impossible to find a sin in which I myself was not involved, and so and gave
others a reason for this. But knowing that God’s love for mankind also saves
a person who is mired in the abyss of evil and gives a helping hand to the
penitent, I escaped despair and, apparently, somewhat established myself
on the right path.
Therefore, as God knows, who knows the secret, I have avoided even
communicating with my relatives and communicating with my dear ones in
the flesh and from everyone else with the help of the one power of God,
which strengthens my weakness in everything. What you asked me, an
ignorant one, is now in the same state that Mr. Deacon told you about. And
we expressed and imagined this not without reasoning, but based and
asserting ourselves on the study and study of the inspired Scripture, as well
as asking those who need to be asked. Truly, this is the truth, because
the Divine Law clearly says this not only through St. Paul, but also through
other theological Fathers, who define, and prove, and set forth the same
thing in accordance with the apostolic commandment.
How can I continue to remain unreasonably indifferent? And is it not better
for me to evade and distance myself from those who harm my unfortunate
soul? And isn’t it dangerous if the highest of the Fathers cries out and
says that he should not accept anything contrary to the commandment
or perverting it, even if they promise life or threaten death for this? I
will not say how many other sayings exist that do not allow us even the
slightest deviation from the commandment, especially when we have the
command of St. Basil the Great, that “without omissions we must observe
everything that the Lord has committed in the Gospel and through the
apostles” (10). This I dared to reveal to you, as a father and my beloved,
while we (the Heart-Seeker God the Witness!) Do not preach this, for we
have no advantage over anyone, and do not harbor hatred, but also for the
despot and the most pious Emperor we keep love in heart, and towards all
my relatives we have good disposition, and we commemorate him at the
Divine Liturgy, and pray for him in solitude and publicly. Likewise, we
are in communion with the Church, and may it not be that we are ever
separated from it! Forgive me, who alone is sinful; I chose to mourn my sins
in this corner and not meddle in the affairs of the world. What is the crime
here? Let me, my dear brother, – for I know that you can do this – and
remain at ease here, and be as far from all people as possible, and with
your wise mind, make a „crooked things straight” (Isa. 42:16) and you will
make this edge smooth, and be the cause of peace for us and maintain
peace, so that if something useful happens to us, arrange it just and wisely.

8. This and the next letter was written a little before St. Theodore was sent
to the first exile due to the fact that some urged him not to rebel
against the illegal marriage of the Emperor.
9. Cousin of St. Theodore.
10. Moral rules. Rule 12. Ch.3. Works in Russian translation. Part III. P.308.
M. 1891.

Română:

Epistola 4. Către Nichifor starețul (8)

Când al tău răspuns ne-a fost transmis nouă prin intermediul domnului
Deacon, noi am vrut să îţi scriem ţie imediat, al meu adevărat și de mulți-
iubitor frate (9). Dar de vreme ce era timpul de iarnă și noi considerații ne
opreau [pe] noi, noi am gândit că este bine să nu răspundem curând. Dacă,
împreună cu întrebarea exprimată prin cuvânt, epistola/scrisoarea cerea
același lucru, atunci de ce alt motiv și nu exprimă ceea ce vine în minte? În
primul rând, eu voi spune – și tu, cel mai stimat, înțelege-mă [pe] mine – că
eu, așa cum tu însuţi şti, am pus/stabilit un exemplu de mare păcătoșenie
pentru mulți cu a mea viață și este aproape imposibil să găsesc un păcat în
care eu însumi nu am fost implicat, și așa și le-a dat altora un motiv pentru
asta. Dar știind că dragostea Lui Dumnezău pentru omenire de asemenea
salvează un om care este înămolit/încurcat în abisul/adâncul răului și dă o
mână de ajutor penitentului,eu am scăpat de disperare și, se
pare/aparent,oarecum m-am stabilit/aşezat eu însumi pe calea cea
bună/dreapta cale. Prin urmare, după cum Dumnezău ştie, cine știe
secretul/taina, eu am evitat chiar relaţiile/să comunic cu ale mele rude și să
comunic cu ai mei cei dragi în carne/trup și de la toţi ceilalţi cu ajutorul
singurei puteri a Lui Dumnezău, care îmi întărește a mea slăbiciunea în
toate. Ce tu mi-ai cerut mie, unul ignorant, este acum în aceeași stare
despre care domnul Deacon ţi-a spus ţie. Și noi am exprimat și ne-am
imaginat acest [lucru] nu fără raționament/gândire, ci bazaţi și
afirmaţi/susţinuţi/întăriţi noi înşine pe studiul/ ci bazându-ne şi afirmindu-
ne pe cercetarea și studierea/studiul Scripturii inspirate/insuflate de
Dumnezău, precum și întrebarea celor care trebuie să fie întrebați. Într-
adevăr, acesta este adevărul, pentru că Dumnezăiasca Lege clar spune acest
[lucru] nu numai prin Svântul Pavel, ci și prin alți Părinți theologi/Părinţii
Cuvântători de Dumnezău, care definesc, și dovedesc, și au prezentat același
lucru în conformitate cu apostolica poruncă. Cum pot eu continua să rămân
indiferent [în mod] nejustificat? Și nu este mai bine pentru mine să mă
sustrag și să mă distanțez eu însumi de cei care îmi rănesc al meu nefericit
duh/suflet?
Și nu este periculos dacă cel mai înalt dintre Părinți strigă afară și
spune că el nu ar trebui să accepte nimic contrar poruncii sau să o
pervertească, chiar dacă promit viață sau amenință [cu] moartea pentru
asta?Eu nu voi spune câte multe alte cuvinte/ziceri există care nu ne
permit nouă nici măcar cea mai mică abatere de la poruncă, mai ales
când noi avem porunca Svântului Vasilie cel Mare, că „fără omisiuni/lăsări
[intenţionte] noi trebuie să observăm tot ceea ce Domnul a săvârșit în
Evanghelie și prin apostoli ”(10). Aceasta eu am îndrăznit să dezvălui către
tine, ca un tată și al meu iubit, în timp ce noi (Căutătorul [la] – Inimă,
Dumnezău Martorul!) Nu predicăm asta, căci noi nu avem avantaj asupra
nimănui, și nu ascundem ură, dar și pentru despot și cel mai evlavios
Împărat, noi păstrăm dragostea în inimă, și față de/către toate ale mele
rude noi avem bună dispoziție, și noi îl pomenim [pe] el la Sfânta
Liturghie, și ne rugăm pentru el în singurătate și [în] public. În mod
asemănător, noi suntem în comuniune cu Biserica, şi fie să nu fie ca noi să
fim vreodată despărțiți de ea! Iartă-mă [pe] mine, care singur este/sunt
păcătos; eu am ales să-mi jelesc/plâng ale mele păcate/să mă întristez
pentru ale mele păcate în acest colț și să nu se amestec în treburile lumii.
Care este crima aici? Lăsa-mă [pe] mine, al meu drag frate – pentru că eu
știu că tu poți face asta – și rămâi în repaus/ la odihnă [cu uşurinţa
existenţei tale] aici, și fii cât mai departe de toți oamenii pe cât posibil, și cu
a ta minte înțeleaptă, fă „lucrurile strâmbe drepte” (Isaia 42:16) /1688 „cele
strîmbe direapte” (Isaia 42, 16) și tu vei face această margine netedă și vei
fi cauza păcii pentru noi și menține pacea, astfel încât dacă ceva util ni se
întâmplă nouă, aranjaz-o [în mod] corect și înțelept.
8. Aceasta și următoarea scrisoare/epistolă au fost scrise puțin înainte ca
Svântul Theodor să fie trimis în primul exil din cauza faptului că unii l-au
îndemnat [pe] el să nu se răzvrătească împotriva ilegalei căsătorii a
Împăratului.
9. Vărul Sv. Theodor.
10. Norme morale. Regula 12. Ch.3. Lucrări în traducere Rusă. Partea a III-a.
P.308. M. 1891.
–-

Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai

ajutat la tradus!