ayeaye20

Mai mare Dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca viata sa si-o puna pentru
Stapanul a toate Iisus; „Binele nu mai este bine, dacă mijloacele sunt rele”
(Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântarea teologică 1, 4 PG 36, 16C).

Traducerea din rusa in engleza apoi in

romana Epistola 3 Sv. Theodor Studitul

 ayeaye20  Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 3

Sv. Theodor Studitul  August 20, 2020August 20, 2020  18 Minutes
Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/3 (https://azbyka.ru
/otechnik/Feodor_Studit/poslania/3)

Engleză:

Epistle 3. To him [Plato, the spiritual father]

Before my words, tears �ow, my insides tremble, my hand trembles while

writing, I am tormented from all sides and cannot bear sorrow. Oh,
how can I endure your Christlike su�erings, father? Oh, how can I bear your
high and holy humiliation? How can I answer you properly? Where will I go
and where will I start the letter? Are you writing this to me, father? To me, a
worm, ashes and obscene things, do you, as a father, pronounce the words
with which they address your son? You assume the appearance of a pleading
person whom we ourselves should plead. What, then, will I say, unfortunate
one? What humiliation will I show before my righteous father? However, I
received your holy message with unworthy hands, father, like the God-written
tablets, listened to your written voice, as another would have heard the voice
of an angel or an apostle. And it crushed my heart, oozed tears, and I wept,
and wept not with Jeremiah’s weeping for the calamities that befell those who
hate God, but with a kind of special weeping, in which there was love for the
father and true gratitude to God. Indeed, what you have written, righteous
father, is praiseworthy, worthy of rewriting; your words are an expression of
your total devotion to God. So, father, you have established our minds, have
strengthened our hearts. Your courage is higher than hope, your daring is
higher than
expectation. You appeared to us di�erently than we knew you; you are all
changed in God. Glory to the One who strengthened you! The fear of the king’s
power did not slay you, the treacherous seduction did not weaken you. You did
not choose the enjoyment of temporary pleasures, wishing to endanger
yourself ahead of others for the truth of God. A “good shepherd” is one who
“lays down his life for the sheep” (John 10: 11–12), who is now kept as a
prisoner in custody, like the apostle of Christ.
Oh, that hut in which you are kept, as an honest and worthy vessel for Vladyka
God! Oh, if only I could embrace the platform on which the feet of my master
and my father walk! Oh, if only I could kiss those keys and locks that guard
you like a treasure of piety! Or better, I would like to
kiss the honest lips that confess the word of truth, and the reverend hands that
are lifted up in holy and godly prayers. How did my dear face �y away? How
did the saving voice fall silent? Here I am – an orphan, miserable and
completely lonely, deprived of my father, deprived of my lamp, a doctor and a
source of my humble soul, I was left without a leader and protector against
invisibly attacking me: “I was like a raven in the desert, like a bird on the roof”
( Psalm 101: 7-8). Every day I strain my eyes, look around, and nowhere is the
desired face. I cannot fully portray my su�ering. However, I thank and thank
you a lot for the fact that I was honored with this for the law of God, that I am
the son of such a father. Now it seems to me that today I reign through you,
holy father, if your prayers will keep me unharmed.
I am afraid of my sinfulness and lewdness, but you should take into account
that by your holy prayers I am strengthened and con�rmed, although I myself
am very weak. And not only I, but all of us are one, we are of the same mind
with you, unanimous, determined to su�er to death together, and you are not
afraid of anything about us. Well, father, well, well, valiant helmsman, zealot
of piety, imitator of saints. Truly
magni�cently you fought, fought bravely. I know that your spirit is with the
martyrs. This is so, although not as it should, according to my desire
and your dignity. But since you order to describe in detail to you our journey
and everything that has happened to us during this time since the day we
underwent this unfortunate separation, then, although this is not entirely
possible, I will very quickly execute your order. So, on the very day on which
you,
father, voluntarily walked the path leading to death, and we went into exile.
We rode the animals we received. At �rst, as we had not experienced such a
situation before, we were in some despondency. For, stopping in villages, we
became the subject of a spectacle for people of every sex and age; our ears
were �lled with noise and screams when those leading us stopped and set o�
to acquire what we needed. But later we got used to it and endured these
troubles much easier. Most of all, we were grieved by the weakness of our
father, Mr. Deacon. Thus, we made our way exhausted and worn out. The stops
were as follows: from Kafar to Livian, then to Levki, then to Firey, where
something sad and worthy of a story happened to us. Suddenly, nine leading
brothers appeared like scattered sheep, and they surrounded us with tears,
crushing our hearts. But the one who guided us did not allow us to talk to
them; therefore, looking at each other pitifully and saying words of greeting,
we were parted with tears. Further, when we were brought to Paul, we found
your venerable sister with Master Savva (4) and, having secretly seen them,
having spent the whole night together, having talked about the necessary and
greeted each other as if condemned to death, we parted with groans and cries.
There one could see how our insides are tormented and trembling when nature
is conquered by sacred feelings. Starting from there again on our way, we
stopped at Lupadie, meeting with friendly sympathy from the stranger; there
they also took a bath because of their wounds, for some had wounds that were
di�cult to heal from the journey. So, we were brought to Tilis. There, Abba
Zachariah and Pionius met us, who cried from a �ery disposition towards us
and wanted to go with us, but they were not allowed. From there – to Alkeriza,
then – to Anagsgrammeny, then – to Perperina, from there to Parium. We
entered into fellowship with bishops and, moreover, humbly reminded
them of the oath. Then our path followed to Ork, from there – to Lampsak, in
which, �nding the Irakliotians (5), we stayed for three days, unable to sail.
Then, having received such an opportunity, they set o� and sailed to Avid,
where they were graciously received by the local leader. Having lived there
eight days until Saturday, we sailed to Eleunt, where we stayed for a week due
to the di�culty of sailing. Then, when a fair wind blew, we arrived at Limnos
in nine hours. Here my speech is stopped by the piety of the local bishop, who,
like no one else, received us, comforted and provided us with the necessary for
the road. Having sailed from there with fear, for we feared the neighboring
people, in a strong northerly wind we swam the sea for one hundred and �fty
miles and landed at Capastra within the boundaries of Thessalonica. Then we
sailed to Pallina, to an area lying near the bay; then – to the pier; from there,
having sat down again on animals, they entered the city (6). It was on
Saturday, on the day of the Annunciation, about three o’clock. And what an
entrance it was! It is impossible to pass over in silence this
too. One of the dignitaries, sent ahead by the prefect, with soldiers was waiting
for us at the eastern gate, and they met our approach, standing in
silence. And after we entered, they closed the gates and solemnly led us across
the square before the eyes of the people who had gathered for this spectacle,
and thus brought us to the chief. This is a wonderful person. Appearing with a
supportive face, after bowing, he spoke to us meekly and sent us to the
archbishop. We �rst of all prayed in the Hagia Sophia. His Holiness, having
�nished his prayer in his church, received and greeted us, talked with us about
the necessary things, and then, supporting us, gave us rest by washing and
food. On the second day, early in the morning, they took us and, at our
request, allowing us to pray in the church of St. Demetrius, we were separated
from each other after we expressed blessings and greetings to each other. We,
two brothers, were taken to the place where I am now, and separated after we
said goodbye to each other with tears, so that some of the spectators were
moved and �lled with pity. In such a state, father, our a�airs; and now I am
dragging out, humble, here life is deplorable and mournful. We have received
the signs of blessing from your holy hand as having the power of the Holy
Trinity, and we keep them like a treasure, and put them before our eyes, as if
kissing your right hand. Again tears, again my insides tremble, for I want to
�nish my speech. Oh, father, “why did you leave me” (Matthew 27:46)? But
you didn’t leave. How did you get away from me? But you abide in me. Where
else will I see you? How will I look at you? Where will I hear your sweetest
and saving voice? When will I share my meal with you? Where will I
enjoy your presence? Or when I read to you aloud, or sing in front of your
face, or receive admonitions, or penances, or reminders, doing according to
custom a treat, food, drink, conversation, standing, sitting, reclining that
pleases you? What happened to me? I call people to be witnesses, I also call on
the Heavenly Forces to protect me: the law of God separated me from you, one
eternal commandment. May the Celestial Empire hear! Therefore, I rejoice and
raise a voice of praise to God; I endure everything better, even with an excess
of strength; I admire myself. I will no
longer be an orphan, I will not complain, I will not say anything obscene.
Accept, father, what was said above as pious, for these are signs of love for
you. However, I will cry again, but for joy. And you, blessed father, rejoice and
be glad: rewards have been assigned to you, a place of rest has been prepared
for you. Your zeal is like the jealousy of your fathers; your imprisonment
proclaims the truth. You are bound like a righteous person, like an unyielding
one – the godly are grateful, the competitors become more ardent, seeing such
a beautiful beginning. The persecutors outside weave speeches and slander,
especially some of the monks, but inside they are tormented by thoughts,
having a cruel accuser in their own conscience, and moreover, they are
surprised by this. For, as the great Gregory the Theologian says, “the great
deeds of a person can be marveled at by the enemies, when the anger passes,
and the deed will justify itself” (7). Angels praise you, people bless you, Christ
accepted and opened the gates of the kingdom of heaven to you forever. Amen.
***
4. Savva – Abbot of Studios, who was together with Venerable Plato at the
Seventh Ecumenical Council.
5. Residents of Heraklion.
6. Thessalonica.
7. Works in Russian translation. T. II. P.70. M. 1889.

Română:
Epistola 3. Către el [Platon, părintele duhovnicesc]
Înainte de cuvintele mele, lacrimile îmi curg, al meu interior tremură, a mea
mână tremură în timp ce scriu, eu sunt chinuit din toate părțile și nu pot
suporta mâhnirea. Oh, cum pot eu să îndur suferințele tale asemănătoare cu
[ale Lui] Hristos, părinte? Oh, cum eu să suport a voastră înaltă și svântă
umilința? Cum pot eu să îţi răspund ţie corect? Unde eu voi merge și unde eu
voi începe epistola/scrisoarea? Tu îmi scrii asta mie, tată/părinte? Către
mine, un vierme, cenușă și obscene lucruri/păcătoase lucruri, tu, ca un tată,
pronunți cuvintele cu care ei se adresează �ului tău? Tu [îți vei] lua înfă�i�area
unui om rugătoar pe care noi înșine ar trebui să îl rugăm. / Vei lua forma celui
umilit tu, cel care trebuie sa �i rugat. Ce, atunci, eu voi spune, nefericitul? Ce
umilință eu voi arăta în fața/înaintea dreptului meu tată? Totuși, eu am primit
al tău svânt mesaj cu nevrednice mâini, tată, ca și de Dumnezău-scrisele table,
ascultându-ţi a ta scrisă vocea, așa cum altcineva ar � auzit vocea unui înger
sau a unui apostol. Și mi-a zdrobit a mea inimă, lacrimi scurse, și eu am plâns,
și plâns-am nu/�i nu am plâns cu plânsul lui Ieremia pentru
calamitățile/dezastrele care se abat asupra/se întâmplă/cad asupra acelora
ce urăsc pe Dumnezău, dar cu un fel de plâns special, în care era dragoste
pentru tată și adevărată recunoștință față de/către Dumnezău. Într-adevăr,
ceea ce tu ai scris, neprihănitule/dreptule tată, este de laudă vrednic/laudabil,
vrednic de rescris; cuvintele tale sunt o expresie a devotamentului tău total
față de/către Dumnezău. Deci, tată, ne-ai întărit/a�ezat/stabilit mințile, ne-ai
întărit ale noastre inimi. Curajul tău este mai mare decât speranța, a ta
îndrăzneală este mai mare decât așteptarea. Tu ne-ai apărut nouă diferit/altfel
decât noi te cunoșteam [pe] tine; tu eşti tot schimbat în Dumnezău. Slavă Celui
care te-a întărit [pe] tine! Frica de a regelui putere nu te-a ucis[pe] tine,
trădătoarea seducție nu te-a slăbit [pe] tine. Tu nu ai ales desfătarea/bucuria
plăcerilor temporare, dorind să te pui în pericol tu însuţi înaintea altora
pentru adevărul Lui Dumnezău. Un „ bun păstor”/1688 “Păstoriul cel bun”
este acela care „își pune jos a lui viață pentru oi” (Ioan 10: 11–12)/1688
“su�etul lui pune pentru oi”(Ioan 10, 11–12), care este acum ținut ca un
prizonier în custodie, precum apostolul Lui Hristos. Oh, acea colibă în care tu
ești păstrat/ţinut, ca un cinstit și demn vas pentru Vlădica/Domnul
Dumnezău!Oh, numai dacă eu aș putea îmbrățișa platforma pe care picioarele
stăpânului și tatălui meu umblă! Oh, dacă numai eu aș putea săruta acele chei
și încuietori care te păzesc [pe] tine ca pe o comoară de evlavie! Sau mai bine,
Mie mi-ar plăcea să
sărut buzele cinstite care mărturisesc cuvântul adevărului, și cinstitele mâini
care sunt ridicate în sus în svânte și evlavioase/dumnezăie�ti rugăciuni. Cum a
mea dragă față [a] zburat departe? Cum vocea salvatoare a căzut tăcută/a
tăcut [n.n. s-a oprit din vorbit, să nu spune nimic/ceva]? Iată-mă – un orfan,
mizerabil și complet singur, lipsit de al meu tată, lipsit de lampa/candela mea,
un vraci și o sursă a smeritului meu duh, eu am fost lasat fără un conducător și
protector/păzitor împotriva nevăzutului [demon ce] mă atacă [pe] mine: „Eu
am fost ca un corb în deșert, ca o pasăre pe acoperiș” (Psalmul 101: 7-8)/1688
“Asămănaiu-mă cupelecanul pustnic, făcuiu-mă ca corbul de noapte în
jări�te. Am privegheat �i m-am făcut ca o vrabie ce e singură pre
casă”(Psalm 101, 7-8). În �ecare zi eu îmi încordez ochii, privesc împrejur, și
nicăieri nu este dorita față. Eu nu pot complet înfățișa a mea suferință. Cu
toate acestea, eu mulțumesc și mulțumesc ţie mult pentru faptul că eu am fost
onorat cu asta pentru legea Lui Dumnezău, că eu sunt �ul unui astfel de tată.
Acum mi se pare mie că astăzi eu domnesc prin tine, svânt părinte/tată, dacă
ale tale rugăciuni mă vor ține [pe] mine nevătămat. Mi-e teamă de a mea
păcătoșenia și inutilitate/netrebnicie, dar tu ar trebui să ții cont că prin ale
tale svânte rugăciuni eu sunt întărit și con�rmat, deși eu însumi sunt foarte
slab. Și nu numai eu, ci toți dintre noi suntem una, noi suntem de aceeași
minte cu tine, unanimi, hotărâți să suferim până la moarte împreună, și �ie nu
î�i este teama de nimic cu privire la noi. Bine, tată, bine, bine, viteaz cârmaci,
zelot al evlaviei, imitator al svânților. Cu adevărat magni�c tu ai luptat, [ai]
luptat curajos. Eu ştiu că al tău duh este cu mucenicii. Aceasta este a�a, deși nu
cum ar trebui, în conformitate cu a mea dorin�ă și a ta demnitate. Dar, întrucât
tu porunce�ti să descriem în detaliu către tine a noastră călătorie și tot/tot
lucrul care ni s-a întâmplat nouă în acest timp din ziua în care noi am suferit
această nefericită separare, atunci, deși acest lucru nu este în întregime posibil,
eu foarte repede voi executa a ta poruncă. Deci, chiar în ziua în care tu, tată,
de bună voie/voluntar ai mers calea [care] duce la moarte, și noi am plecat în
exil. Noi am călărit animalele [pe care] noi [le-]am primit. La început, întrucât
noi nu mai trăisem o astfel de situație înainte, noi eram într-o oarecare
deznădejde. Căci, oprindu-ne în sate, noi am devenit obiectul unui spectacol
pentru oameni de orice sex și vârstă; urechile noastre s-au umplut cu zgomot și
țipete când cei care ne-au condus [pe] noi s-au oprit și au pornit să
dobândească ceea ce noi aveam nevoie. Dar mai târziu noi ne-am obișnuit cu
asta și am îndurat/răbdat aceste probleme mult mai ușor. Cel mai [mult]
dintre toate, noi am fost întrista�i de către slăbiciunea tatălui nostru, domnul
Deacon. Astfel, noi ne-am făcut al nostru drum epuiza�i și frân�i. Opririle au
fost după cum urmează: de la Kafar la Livian, apoi la Levki, apoi la Firey, unde
ceva trist și demn de o poveste ni s-a întâmplat nouă. Deodată, nouă frați de
frunte/conducători au apărut ca niște risipite oi, și ei ne-au înconjurat [pe]
noi cu lacrimi, zdrobindu-ne inimile/zdrobind ale noastre inimi. Dar cel care
ne-a îndrumat [pe] noi nu ne-au permis nouă să vorbim cu ei; de aceea,
privind unul la altul/privind la �ecare altul/privind unii la al�ii jalnic și
spunând cuvinte de salut, noi ne-am despărțit cu lacrimi. Mai departe, când noi
am fost aduși la Pavel, noi am găsit-o pe a ta venerabilă soră cu
Stăpânul/domnul Savva (4) și, în secret/în taină văzându-i [pe] ei, petrecând
toată noaptea împreună, vorbind despre cele necesare și ne-am salutat unii pe
alții de parcă/ca şi cum [am �] condamnați la moarte, noi ne-am despărțit cu
gemete și strigăte/plânsete. Acolo cineva a putut vedea cum ale noastre
interiore sunt chinuite și tremură când natura este cucerită de svânte
sentimente. Pornind de acolo din nou în al nostru drum, noi ne-am oprit la
Lupadie, întâlnindu-ne cu prietenoasa simpatie de la străin; acolo ei
deasemenea au făcut o baie din cauza rănilor lor, căci unii aveau răni care erau
greu de vindecat de la călătorie. Deci, noi am fost aduși la Tilis. Acolo, ne-au
întâlnit Avva Zaharia și Pionius ne-au întâlnit [pe] noi, care au strigat de la o
în�ăcărată dispoziție către noi și au vrut să meargă cu noi, dar lor nu li s-a
permis. De acolo – la Alkeriza, apoi – la Anagsgrammeny, apoi – la Perperina,
de acolo la Parium. Noi am intrat în părtășie cu episcopii și, în plus, cu
umilinţă/smerit amintindu-le lor de jurământ. Apoi, a noastră cale a urmat
spre Ork, de acolo – spre Lampsak, în care, găsindu-i pe Irakliotiani (5), noi am
stat pentru trei zile, neputând să navigăm. Apoi, după ce au primit o astfel de
oportunitate, ei au pornit și au navigat spre Avid, unde ei au fost cu grație
primiți de către locanicul conducător. După ce am trăit acolo opt zile până
Sâmbătă, noi am navigat spre Eleunt, unde noi am stat pentru o săptămână din
cauza di�cultății de a naviga. Apoi, când un bun vânt a su�at, noi am ajuns la
Limnos în nouă ore. Aici al meu discurs este oprit de către evlavia localnicului
episcop, care, ca nimeni altul, ne-a primit [pe] noi, ne-a mângâiat și ne-a
furnizat/dat nouă cele necesare pentru drum.

După ce am navigat de acolo cu frică, pentru că noi ne-am temut de vecinii

oameni/vecinul popor, într-un puternic nordic vânt noi am înotat marea
pentru o sută cincizeci de mile și am ancorat/debarcat la Capastra în limitele
Thessalonicului. Apoi noi am navigat spre Pallina, într-o zonă situată lângă
golf; apoi – la dig; de acolo, după ce s-au așezat din nou pe animale, ei au
intrat în oraș (6). A fost într-o Sâmbătă, în ziua Bunei Vestiri, în jurul
orei/ceasului trei. Și ce intrare a fost! Este imposibil să treci peste aceasta
în tăcere de asemenea. Unul dintre demnitari, trimis înainte de prefect, cu
soldați ne aștepta pe noi la poarta de est, și ei au întâlnit a noastră abordare,
stând în
tăcere. Și după ce noi am intrat, ei au închis porțile și ne-au condus solemn
[pe] noi prin toată piața în fața ochilor oamenilor care se adunaseră pentru
acest spectacol, și astfel ne-au adus [pe] noi la șef. Aceasta este o minunată
persoană. Apărând cu o față susținătoare, după înclinare/plecăciune, el ne-a
vorbit nouă blând și ne-a trimis [pe] noi la arhiepiscop.
Noi în primul rând ne-am rugat în Svânta Sophia. Svânția Sa, după ce și-a
încheiat a lui rugăciunea în a lui biserică, ne-a primit și ne-a
întâmpinat/salutat [pe] noi, a vorbit cu noi despre necesarele lucruri, și apoi,
sprijinindu-ne [pe] noi, ne-a oferit nouă odihnă prin spălare și mâncare. În a
doua zi, dimineața devreme, ei ne-au luat [pe] noi și, la a noastră cerere,
permițându-ne nouă să ne rugăm în a Sv. Dimitrie biserică, noi am fost
despărțiți unul de celălalt după ce noi ne-am exprimat binecuvântări și salutări
unii altora. Noi, doi frați, am fost duși în locul unde eu sunt acum, și ne-am
despărțit după ce noi ne-am luat bun rămas unul de la celălalt cu lacrimi, astfel
încât unii dintre spectatori au fost mişcați și plini de milă. Într-o astfel de stare,
tată, ale noastre treburi; și acum eu mă trag, umil/smerit, aici viața este
deplorabilă și jalnică. Noi am primit semnele binecuvântării din a ta svântă
mână ca având putere a Svântei Treimi/Troiţe, și noi le păstrăm [pe] ele ca o
comoară, și le punem [pe] ele în fața ochilor noștri, ca și cum sărutăm a ta
mână dreaptă. Din nou lacrimi, din nou ale mele interioare tremură, căci eu
vreau să-mi termin al meu discurs. Oh, tată, „de ce m-ai părăsit [pe] mine”
(Matei 27:46)/1688 “căci mă lăsa�i” (Matthei 27, 46? Dar tu nu ai plecat.
Cum tu stai departe de mine? Dar tu rămâi în mine. Unde altundevaeu te voi
vedea [pe] tine? Cum eu o să mă uit la tine? Unde eu voi auzi a ta eu te voi
vedea [pe] tine? Cum eu o să mă uit la tine? Unde eu voi auzi a ta cea mai
dulce și mântuitoare voce? Când eu îmi voi împărți a mea masă cu tine? Unde
eu mă voi bucura de a ta prezență? Sau când eu îți citesc �ie cu voce tare, sau
cânt în fața ta, sau primesc cunoa�teri, sau penitențe/pocăin�e sau amintiri,
făcând în acord cu obiceiul o tratare, mâncare, băutură, conversație, stând în
picioare, șezând, înclina�ia aceea/care/ce îți place/ce te mul�ume�te pe tine?
Ce mi s-a întamplat mie? Eu îi chem pe oameni să �e martori, eu de asemenea
cer/chem Cereștilor Puteri să mă protejeze [pe] mine: legea Lui Dumnezău m-a
despărțit [pe] mine de la tine, o singură/una veșnică poruncă. Fie ca Cereasca
Împără�ie să audă! Prin urmare, eu mă bucur și ridic un glas de laudă Lui
Dumnezău; eu îndur totul mai bine, chiar și cu un exces de forță/tărie; eu mă
admir pe mine însumi. Eu nu voi mai � încă orfan/Eu nu voi � mai mult
orfan, eu nu mă voi plânge, eu nu voi spune nimic obscen/păcătos. Acceptă,
tată, ceea ce s-a/a fost spus mai sus ca �ind evlavios, căci acestea sunt semne
ale iubirii pentru tine. Cu toate acestea, eu voi plânge iar, dar de bucurie. Iar
tu, binecuvântat tată, bucură-te/veseleşte-te și � bucuros:
recompensele/răsplătirile au fost alocate/atribuite ţie, un loc de odihnă a fost
pregătit pentru tine. Al tău zel este ca gelozia alor tăi părinți; a ta întemniţare
proclamă adevărul. Tu eşti legat ca un neprihănit/drep om, ca unul neclintit
– evlavioșii/dumnezăie�tii/iubitorii de Dumnezău sunt recunoscători,
concurenții devin mai în�ăcărți, văzând un atât de frumos început .
Persecutorii/ Prigonitorii din afară țes discursuri și calomnii, în special unii
dintre călugări, dar în interior ei sunt chinuiți de gânduri, având un crud
acuzator în a lor proprie conștiință, și în plus, ei sunt surprinși de aceasta.
Căci, așa cum marele Grigorie Theologul spune, „marile fapte ale unui om pot
minuna şi pe dușmani/faptele mareţe ale omului pot uimi / minuna şi pe
duşmani, când mânia trece, iar fapta se va justi�ca ea însăşi ” (7). Îngerii te
laudă [pe] tine, oamenii te binecuvântează [pe] tine, Hristos a acceptat și a
deschis porțile Împărăției cerurilor ție pentru totdeauna. Amin.
***
4. Savva – Starețul Studiților, care a fost împreună cu Venerabilul Platon la al
�aptelea Ecumenic Sinod.
5. Locuitorii de la Heraklion.
6. Thessalonic.
7. Lucrări în traducere Rusă. T. II. P.70. M. 1889.
Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai
ajutat la tradus!

Tagged:
Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 3 Sv. Theodor
Studitul

Published by ayeaye20

View all posts by ayeaye20

Create a free website or blog at WordPress.com.