Creează‐ți site‐ul web cu WordPress.

com Începe

ayeaye20
Home Contact

Traducerea din rusa in

engleza apoi in romana
Epistola 22 Sv.
Theodor Studitul
 ayeaye20  Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 22 Sv. Theodor Studitul
 1 aprilie 2021 13 minute

Rusă:

https://azbyka.ru/otechnik/Feodor_Studit/poslania/22

Engleză:

Letter 22. To him, To Simeon, the monk (30)

Again, we considered it a blessing to ask your paternal holiness, so that you
Confidențialitate și cookie­uri: acest site folosește cookie­uri. Dacă continui să folosești acest
zealously take up a generally useful cause and serve it in the best possible way.
site web, ești de acord cu utilizarea lor.
Închide și acceptă

For our refusal to commune is not against our pious masters, and the reason
For our refusal to commune is not against our pious masters, and the reason
Pentru a afla mai multe, inclusiv cum să controlezi cookie­urile, uită­te aici: Politică cookie­
uri
Urmărește
for it is not love of strife, as we previously wrote, but more estimation, respect,
obedience and proper reverence, but against the one who unlawfully
married an adulterer, contrary to the word of the Lord; against one who dared
to cooperate and approve of such an evil before the whole world. And in order
to fully explain what has been said, not for teaching, but for a reminder, if you
will allow, we will cite the sacred prayer that is read at the wedding of those
who are married, and we will see from here how he to Christ Himself –
although it is bold for us to say this – contradicted and opposed his unclean
mouth, declaring himself innocent. For Christ calls “an adulterer” the one
“who divorces his wife” who is legally married to her husband (Matthew 19:
9), but adultery, as you know, is a grave sin and tantamount to the sins of a
murderer, sodomy, cattle­lover, poisoner and idolater, according to the rule of
the divine Basil (31). But he, having set such one before the altar, in front of all 
the people dared to utter his unclean words. Let us see, father, I convince you
how terrible and obscene it is, for it is said: 
“Yourself, Lord, send down your hand from your holy dwelling place, and
combine your servant and your servant; I am in union in unity of wisdom, I
crown in one flesh, I was even more pleased to be combined with each other;
Show their honest marriage, keep their clean bed, keep their immaculate 
cohabitation with grace ” (32). 
Is it not scary what is heard and what is meant? What insult to the Holy Spirit
must be considered here with such blasphemy and at the same time the grief
of the holy Angels with such slander? Or how the earth, immediately opening
up, did not swallow up, like Dathan and Abiron, the herald of lies, who calls
darkness light and tries to present Christ as falling into contradiction? For
what 
the priest says, then God unconditionally promises to confirm, according to
the 
great Dionysius (33). But He endured everything patiently, opening the door
of repentance to those guilty of sin. And this one, instead of crying and
sobbing to death and remaining excommunicated and rejected as an example
of divine punishment for subsequent generations, again entered the Church
and he is a priest openly for everyone! So, he entered as one who had done
something good, and Christ is defeated, as One who unwisely condemned
him. And this must, through his ministry together with others, spread
throughout our Church, and everyone must approve of such a deed. For what
else will happen if not this? But it won’t be so! In imitation of this, the
following should soon happen: both adulterers will be married, and those who
have married them, as if having done 
something great, and who could thus benefit many, and introduce it into the
custom, will be welcomed by many. But it won’t be so! For he is not a priest,
nor are they imitating him. Let him not be deceived by the fact that the King
was an adulterer, for the laws of God rule over all, as it is written. However,
the one who has committed this grave crime is still trying to pass off
lawlessness as truth and, so to speak, to present himself as more holy than the
Forerunner and Baptist. For he denounced the adultery of Herod and
died for the truth; and this second Herod, who turned out to be truly guilty
of the same adultery, married and kissed him to death, expressing not in
words, but in deeds that St. John the Baptist seemed to be mistaken,
inappropriately and illegally denouncing and undergoing death. But it won’t
be so! For he was a champion of the law and a denouncer of wickedness; and
this one trampled on the Divine Sacraments, combined and 
sealed an illegal connection. Even after death, he cries out: „You must not
have a wife for your brother Philip” (Mark 6:18), and in the person of Herod
he speaks to the whole universe that no one should dare to do the same; and
this one, on the contrary, hitherto says to the second Herod: „You should have
this wife” Theodotius the adulteress, and in his person openly commands
people to commit adultery until the end of the century, and those who crown
them to be priests. O impudent heart! Oh, contempt for the statutes of God!
Why does not everyone condemn this act any more and withdraw from such a
person, either in food or in fellowship, until he confesses his sin, having
person, either in food or in fellowship, until he confesses his sin, having
undergone the complete excommunication of the priesthood? Therefore, we
ask your piety and accuracy 
in observing the sacred order to instill these words in our pious masters. For
we believe that if they bridle him with the permission of our Most Holy
Patriarch, then the Angels will praise them, all the saints will glorify them, and
the whole Church will rejoice, and their power will receive a great increase
from Divine help from above, with victory over enemies and opponents and a
peaceful long­lasting their lives. And how will we, holy father, deal with the
sacred rules that excommunicate him from the priesthood? The first, as we
have already said, does not even allow the presbyter to feast on a second­wed
marriage, although this marriage is permitted by God. If he feasted for thirty
whole days in a forbidden and adulterous marriage, and did not only this, but
also placed the victorious crowns of virginity on these two adulterers and
unclean ones, then what is he worthy? Is it not a little, perhaps, and
deposition? If this remains unpunished, then divine objects will turn into a
joke, and the rules – into nothing. According to the second rule, let us recall,
from a person who has fallen into some crime and was 
excommunicated for this, if he does not take care of his restoration to the
priesthood within a year, then it is no longer allowed to accept his petitions.
And this one, having delayed his restoration for more than nine years, invaded
the Church. If he says that he received an order from the primate and that his
act was flawless, then why did he who ordered this not marry this adulterer
himself? As a rule, patriarchs crown Emperors, and not some simple priest; it
never happened. Obviously, when he (the patriarch) was in danger of losing
the archbishopric itself, he, finding someone ready for such a thing – for this
one was 
at court – shifted the danger onto the head of the latter, if only he really
ordered, which we do not believe, based on testimony yours and many others.
If he still says that he was not excommunicated by the former patriarch, then
why did he 
not serve for nine years? Why now, as he says, is allowed by the
not serve for nine years? Why now, as he says, is allowed by the
cathedral/council? It is known that such a bound, and not unbound34 is
allowed in this way. Thus, he contradicts himself and in this case turns out to
be bound, since during the year, 
according to the rule, he did not prove his innocence and did not receive
permission openly, if only there could be permission for a completely bound
person, even if he presented a thousand false witnesses.

30. Written in 808, also on behalf of St. Plato and on the same subject as the
previous letter. 
31. To Amphilochius. Rule 7. Works in Russian translation. T. VII. P.10. M.,
1892. 
32. See Rite of the wedding. 
33. On the church hierarchy. Chapter 7. In Russian translation. 1855. p. 230. 
34. Oικονομολόγος Joseph was admitted to communion with the Church by a
council of 15 bishops, convened by the Emperor Nicephorus, with the consent
of Patriarch Nicephorus, in 806.

Română:

Epistola 22. Către el, către Simeon, călugărul (30)

Din nou, noi am considerat că este o binecuvântare să îți cerem svânției tale
părintești, astfel încât tu să iei cu zel o cauză în general utilă și să o slujești în
cel mai bun mod posibil. Căci refuzul nostru de a avea comuniune/
împărtășire/părtășie nu este împotriva evlavioșilor noștri stăpâni, și motivul
pentru aceasta nu este iubirea de ceartă, așa cum noi am scris anterior, ci mai
multă stima/apreciere/cinstire/prețuire/onoare, respect,
ascultare/supunerea și cinstirea/închinarea adecvată/venerarea propiu­
zisă/evlavia cuvenită, ci împotriva celui care a căsătorit ilegal un
adulter/adulterin, contrar la cuvântul Domnului/înpotriva/contrar
cuvântului Domnului; împotriva celui care a îndrăznit să
coopereze/colaboreze/conlucreze și să aprobe un astfel de rău în fața
coopereze/colaboreze/conlucreze și să aprobe un astfel de rău în fața
întregii lumi. Și pentru a explica pe deplin ceea ce s­a spus, nu pentru
învățătură, ci pentru reamintire, dacă tu vei permite, noi vom cita/noi aducem
exemplu rugăciunea svântă care se citește la nunta celor care se căsătoresc, și
noi vom vedea de aici cum el pe Hristos El însuși – deși este îndrăzneț pentru
noi să spunem acest [lucru] – l­a contrazis și i­a opus a lui gură necurată/l­a
contrazis și contrat prin buzele sale necurate, declarându­se pe sine însuși
nevinovat. Căci Hristos numește „un adulter/adulterin/desfrânat” unul/cel
„care divorțează de soția sa” 1688 „cine­ș va lăsa muiarea lui” care este
legal căsătorită cu soțul ei (Matei 19: 9), dar adulterul/desfrânarea, după
cum tu ști, este un păcat grav/greu și echivalează/asemănător cu păcatele
unui ucigaș, sodomie, iubitor de vite/zoofil, otrăvitor și idolatru, după
regula/canonul/pravila/legea dumnezăiescului Vasilie (31).Dar el, după ce a
pus așa ceva înaintea altarului, în fața tuturor oamenilor a îndrăznit să
rostească cuvintele sale necurate. Noi să vedem, tată/părinte, eu te conving
[pe] tine cât de cumplit și de obscen/fără rușine aceasta este, căci asta este
spus: „Tu Însuți, Doamne, trimite jos mâna ta din locașul Tău svânt și
unește/îmbină pe robul tău cu roaba ta; Unește­i în unitatea de
înțelepciune/Unește­i pe dânșii în înțelegere/gând, încoroneză­i într­
un singur trup/încunuează­i într­un trup, ai fost și mai încântat să fie
unit unul cu celălalt/ai binevoit a­i însoți unul cu altul; Arată
căsătoria/nunta lor cinstită, păstrează/ferește patul lor curat/neîntinat,
păstrază nepătată împreună­locuirea lor cu harul/binevoiește să­și petreacă
viață lor făra prihană/neprihănită ”(32). Nu este înfricoșător/strașnic ceea ce
se aude și ce se înțelege/dar altceva se înțelege/și ce se subînțelege? Ce
insultă/jignire adusă Duhului Svânt trebuie luată în considerare aici cu o
astfel de blasfemie/hulă și în același timp cu durerea/supărarea/întristarea
svânților Îngeri cu o astfel de calomnie/zminteală/scandal? Sau cum
pământul, deschizându­se imediat, nu a înghițit, precum [pe] Dathan și
Aviron, [pe] vestitorul minciunilor, care cheamă întunericul lumină și
încearcă să­l prezinte pe Hristos ca fiind/ca, cazând în contradicție? Pentru ce
spune preotul, atunci/apoi Dumnezău promite necondiționat să confirme/
întărească, conform cu marele Dionisie (33). Dar El a îndurat totul cu răbdare,
deschizând ușa pocăinței față de cei vinovați de păcat. Și acesta, în loc să
plângă și să suspine până la moarte și să rămână excomunicat și respins ca un
exemplu de pedeapsă dumnezăiescă pentru generațiile următoare, a intrat din
nou în Biserică și el este preot pe fată/la arătare pentru toată lumea! Deci, el a
intrat ca unul care făcuse ceva bun, iar Hristos este învins, ca Unul care l­a
condamnat fără înțelepciune. Și acest lucru trebuie, prin slujirea sa împreună
cu alții, să se răspândească în toată Biserica noastră și toată lumea trebuie să
aprobe o astfel de faptă. Căci ce altceva se va întâmpla dacă nu asta? Dar nu va
fi așa! Imitând acest lucru, ar trebui să se întâmple în curând următoarele:
atât adulterii/adulterinii / ambii adulteri/adulterini vor fi căsătoriți, cât și/și
cei care i­au căsătorit, ca și când ar fi făcut ceva mare și care ar putea astfel să
folosească pe mulți, și să îl introducă în obicei, va fi binevenit/bineprimit de
mulți. Dar nu va fi așa! Căci el nu este preot, și nici ei nu­l imită [pe] el. Să nu
se lase înșelat de faptul că Împăratul era un adulter/adulterin, pentru că legile
lui Dumnezău stăpânesc asupra tuturor, așa cum este scris. Cu toate acestea,
cel care a săvârșit această crimă gravă încearcă să transmită
fărădelegea/nelegiuirea drept adevăr și, ca să spunem așa, să se prezinte el
însuși ca fiind mai svânt decât Înaintemergătorul și Botezătorul. Căci el a
denunțat adulterul lui Irod și a murit pentru adevăr; iar acest al
doilea Irod [împăratul n.tr], care s­a dovedit a fi cu adevărat vinovat de
același adulter, s­a căsătorit și l­a sărutat [până] la moarte [adică l­a cinstit
pe acest împărat n.tr.], exprimând nu prin cuvinte, ci prin fapte că
Svântul Ioan Botezătorul părea a fi greșit, denunțând necorespunzător și ilegal
și suferind moartea. Dar nu va fi așa! Căci el a fost un campion al legii și un
denunțător al răutății; iar acesta a călcat în picioare Svântele Taine,
combinând/unind și sigilând/pecetluind o legătură
ilegală/nelegală/nelegiuită.Chiar și după moarte, el strigă: „Nu trebuie să ai de
soție pe a fratelului tău Filip” (Marcu 6:18)/1688 „Nu ți se cade să aibi
pre muiarea fratelui tău” (Marco 6, 18), iar în omul Irod/iar în
pre muiarea fratelui tău” (Marco 6, 18), iar în omul Irod/iar în
ipostasul lui Irod/iar în omenitatea lui Irod vorbește întregului
univers/cosmos că nimeni nu ar trebui să îndrăznească să facă același lucru;
iar acesta, dimpotrivă, îi spune până acum celui de­al doilea Irod: „Tu ar
trebui să ai această soție” Teodota, adultera, și în a lui ipostasă/omenitate
deschis/ și în [ființa] omenească [a] lui poruncește deschis/pe față
oamenilor să comită adulter până la sfârșitul secolului, iar cei care îi
încoronează/încununează [pe] ei să fie preoți. O inima obrăznică! O, disprețul
față de rânduielile lui Dumnezău! De ce nu toată lumea condamnă acest
act/această lucrare încă mai mult și să se retragă de la un astfel de om, fie în
hrană/mâncare fie în părtășie/frățietate, până când el își mărturisește al lui
păcat, care a suferit completa/desăvârșita excomunicare a preoției? Prin
urmare, noi cerem evlaviei tale și acuratețea/exactitatea/precizia în
respectarea ordinii dumnezăiești de a insufla aceste cuvinte în cuvioșii noștri
stăpâni. Căci noi credem că dacă ei îl împiedică [pe] el cu permisiunea Prea
Sfântului nostru Patriarh, atunci Îngerii îi vor lăuda [pe] ei, toți svânții îi vor
slăvi [pe] ei, și întreaga Biserică se va bucura, și puterea lor va primi o mare
creștere din ajutorul Dumnezăiesc de sus, cu biruință asupra dușmanilor și
oponenților și o viață pașnică de lungă durată a vieților lor. Și cum ne vom
ocupa noi, svânte părinte, cu/de regulile/canoanele svânte care îl excomunică
din preoție? Primul, așa cum noi am spus deja, nici nu permite preotul să se
sărbătorească la căsatoria unuia care se căsătorește a doua oară, deși această
căsătorie este permisă de Dumnezău. Dacă el a sărbătorit treizeci de zile
întregi într­o căsătorie adulteră și interzisă/nepermisă/oprită, și nu numai
că a făcut acest lucru, ci și a pus coroanele/cununile biruitoare ale fecioriei pe
acești doi adulteri și necurații aceștia, atunci de ce este el demn? Nu este
puțin, poate, și depunere? Dacă acest lucru rămâne nepedepsit, atunci
obiectele dumnezăiești [cununile ce se pun pe capul mirilor n.tr.] se
vor transforma într­o glumă, iar regulile/canoanele – în nimic. Conform celei
de­a doua reguli/celui de­al doilea canon, să ne amintim noi, de la un om care
a căzut într­o oarecare crimă și a fost excomunicat pentru aceasta, dacă el nu
se ocupă/nu are grijă de restabilirea sa în preoție în decurs de un an, atunci
se ocupă/nu are grijă de restabilirea sa în preoție în decurs de un an, atunci
nu mai este permis să accepte petițiile sale. Iar acesta, după ce a întârziat
restabilirea sa de mai bine de nouă ani, a invadat Biserica. Dacă el spune că el
a primit un ordin/ o poruncă de la întâiul și că actul său a fost
impecabil/lucrarea sa a fost impecabilă, atunci de ce cel ce a ordonat aceasta
nu a căsătorit el însuși acest adulter/adulterin? Ca o regulă/Ca un canon,
patriarhii încoronează Împărați și nu un simplu preot; nu s­a întâmplat
niciodată. Evident, când el (patriarhul) era în pericol să piardă arhiepiscopia
însăși [treapta de arhiepiescop n.tr.], găsind pe cineva pregătit pentru
așa ceva – pentru că acesta era la curte – a mutat pericolul pe capul
acestuia/celui din urmă, numai dacă el cu adevărat a poruncit/dacă ar fi
poruncit cu adevărat, ceea ce noi nu credem, pe baza mărturiei tale și a multor
altora. Dacă el tot spune că el nu a fost excomunicat de fostul patriarh, atunci
de ce el nu a slujit [timp] de noua ani? De ce acum, așa cum spune el, este
permisă de sobor/sinod? Se știe că o astfel de legătură, și nu nelegată34 este
permisă în acest fel. Astfel, el se contrazice pe el însuși și în acest caz se
dovedește a fi legat, deoarece în cursul anului, conform regulii/canonului, el
nu și­a dovedit nevinovăția lui și nu a primit permisiunea deschis/pe față,
chiar dacă ar putea exista permisiunea pentru un om complet legat, chiar dacă
el a prezentat o mie de martori mincinoși/falși.

30. Scrisă în 808, tot în numele/din partea Svântului Platon și pe același
subiect ca și scrisoarea/epistola anterioară. 
31. La Amphilochius. Regula/Canonul 7. Lucrări în traducerea Rusă. T. VII.
P.10. M., 1892. 
32. Vezi Rânduiala nunții. 
33. Despre ierarhia bisericească. Capitolul 7. În traducerea Rusă. 1855. str.
230. 
34. Oικονομολόγος/ Iconomul Iosif a fost admis/primit la comuniunea cu
Biserica de un sobor de 15 episcopi, convocat de împăratul Nichifor, cu
acordul/aprobarea patriarhului Nichifor, în 806.
Multumim Lui Dumnezău, lui Ambrozie traducatorul si celor care au mai
ajutat la tradus!

Partajează asta:

 Twitter  Facebook

 Apreciază
Fii primul care apreciază asta.

Similare

Traducerea din rusa Traducerea din rusa Traducerea din rusa

in engleza apoi in in engleza apoi in in engleza apoi in
romana Epistola 23 romana Epistola 19 romana Epistola 20
Sv. Theodor Studitul Sv. Theodor Studitul Sv. Theodor Studitul
17 aprilie 2021 14 februarie 2021 25 februarie 2021
În „Traducerea din rusa in În „Traducerea din rusa in În „Traducerea din rusa in
engleza apoi in romana engleza apoi in romana engleza apoi in romana
Epistola 23 Sv. Theodor Epistola 19 Sv. Theodor Epistola 20 Sv. Theodor
Studitul” Studitul” Studitul”

Etichetat: Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 22 Sv. Theodor Studitul

Publicat de ayeaye20
Vezi toate articolele lui ayeaye20

Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 21 Sv. Theodor Studitul



Traducerea din rusa in engleza apoi in romana Epistola 23 Sv. Theodor Studitul


Lasă un răspuns
Introdu aici comentariul tău...

Blog la WordPress.com.