Patrautiboltire PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/329308338
Programul iconograﬁc al sistemului de boltire al naosului bisericii Înălțarea

Cinstitei Cruci din Pătrăuți
Article · November 2018
CITATIONS READS
2 508
1 author:
Emil Dragnev
Moldova State University
38 PUBLICATIONS 7 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Religious minority View project
Valorizarea patrimoniului național documentar al Republicii Moldova (surse istorico-religioase) / Valuing national documentary heritage of the Republic of Moldova
(historical-religious sources) View project
All content following this page was uploaded by Emil Dragnev on 30 November 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

RОЭrШsЩОἵ ТТΝЦОНТОЯКХО
IЧΝСШЧШrОЦΝPrШПОssШrТsΝОЦОrТЭТΝIШКЧΝCКЩrШ Ю
Honoraria, 10
Redigit: VТἵЭШrΝSPINEI
δЮἵrКrОΝЭТЩ rТЭ ΝἵЮΝsЩrТУТЧЮХΝПТЧКЧἵТКrΝКХΝPrТЦ rТОТΝεЮЧТἵТЩТЮХЮТΝIКΒТ
Redactor: DКЧКΝδUσἕU
Coperta: εКЧЮОХКΝτἐτRτἑEχσU
Tehnoredactor: δЮЦТЧТ КΝR DUἑχσU
IХЮsЭrК ТКΝНОΝЩОΝМШЩОrЭăμΝPТsКЧТКΝНОΝХКΝТЧЭrКrОКΝьЧΝЩrШЧКШsЮХΝЦ Ч sЭТrТТΝἕШХТКΝНТЧΝIК Т
ISBN: 978-606-714-063-7
© EНТЭЮrКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮΝIШКЧΝἑЮὐК”,Νβί1ζ
ιίί1ίλΝ– IКΒТ,ΝsЭrέΝPТЧЮХЮТ,ΝЧrέΝ1χ,ΝЭОХέΝήПКбμΝ(ίβγβ)Νγ1ζλζι
СЭЭЩμήήаааέΝОНТЭЮrКέΝЮКТἵέ ro e-ЦКТХμΝОНТЭЮrК@ЮКТἵέΝro
ἔКἵЮХЭКЭОК НОΝIsЭШrТОΝКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮ IШКЧ ἑЮὐК”ΝНТЧΝIКΒТ
IЧsЭТЭЮЭЮХΝНОΝχrСОШХШРТОΝКХΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧО,ΝἔТХТКХКΝIКΒТ
RОЭrШsЩОἵ ТТΝЦОНТОЯКХО
In honorem Professoris emeriti
Ioan Caproșu
Ediderunt
Victor Spinei ●ăLauren iuăR dvan ●ăArcadie M. Bodale
EDITURχΝUσIVERSIT IIΝ„χδEБχσDRUΝIτχσΝἑUГχ”ΝIχΑI
βί1ζ
Victor Spinei (ЧέΝ 1λζγ,Ν δШὐШЯК),Ν ЩrШПОsШrΝ ОЦОrТЭЮsΝ ХКΝ ἔКἵЮХЭКЭОКΝ НОΝ IsЭШrТОΝ КΝ UЧТЯОrsТЭ ТТΝ
„χХОбКЧНrЮΝ IШКЧΝ ἑЮὐК”Ν НТЧΝ IК ТΝ ТΝ НТrОἵЭШrΝ ШЧШrТПТἵ ХКΝ IЧsЭТЭЮЭЮХΝ НОΝ χrСОШХШРТОΝ НТЧΝ IК ТΝ КХΝ
χἵКНОЦТОТΝ RШЦсЧО,Ν НТЧΝ rсЧНЮrТХОΝ ἵ rОТКΝ ПКἵОΝ ЩКrЭОΝ ἵКΝ ЦОЦἴrЮΝ ἵШrОsЩШЧНОЧЭΝ (βίί1)νΝ ЦОЦἴrЮΝ
ἵШrОsЩШЧНОЧЭ КХ Deutsches χrἵСтШХШРТsἵСОsΝIЧsЭТЭЮЭ (βίίη)νΝНШἵЭШrΝьЧΝIsЭШrТОΝНТЧΝ1λιιΝἵЮΝХЮἵrКrОКΝ
țШХНШЯКΝьЧΝsОМШХОХОΝБI-БIV,ΝsЮs ТЧЮЭ ΝХКΝIЧsЭТЭЮЭЮХΝНОΝIsЭШrТОΝ„σέΝIШrРК”,ΝἐЮἵЮrОΒЭТέ χrОΝЩrОШἵЮЩ rТΝ
ἵОΝЩrТЯОsἵΝОЯЮХΝЦОНТЮΝЭТЦЩЮrТЮΝНТЧΝὐШЧКΝОsЭ-ἵКrЩКЭТἵ ,ΝЩrШἴХОЦКΝЦТРrК ТТХШrΝЩШЩЮХК ТТХШr ЧШЦКНОΝьЧΝ
ОsЭЮХΝ ΒТΝ sЮН-ОsЭЮХΝ EЮrШЩОТΝ ХКΝ ьЧἵОЩЮЭЮХΝ ЦТХОЧТЮХЮТΝ КХΝ II-ХОК,Ν rКЩШrЭЮrТХОΝ ЩШХТЭТἵО,Ν ОἵШЧШЦТἵОΝ ΒТΝ
ἵШЧПОsТШЧКХОΝ КХОΝ rШЦсЧТХШrΝ ἵЮΝ IЦЩОrТЮХΝ ἴТὐКЧЭТЧ,Ν ἵЧОὐКЭОХОΝ rЮsОΒЭТ,Ν rОРКЭЮХΝ ЮЧРКrΝ ΒТΝ ἵЮΝ ЭrТἴЮrТХОΝ
ЭЮrἵТἵОΝΒТΝЦШЧРШХО,ΝТsЭШrТШРrКПТОέ χΝьЧЭrОЩrТЧsΝЦКТΝЦЮХЭОΝἵКЦЩКЧТТΝНОΝs Щ ЭЮrТΝКrСОШХШРТἵОΝ ТΝОsЭОΝ
КЮЭШrΝКΝЧЮЦОrШКsОΝἵ r ТΝ Т КrЭТἵШХОΝЩЮἴХТἵКЭОΝьЧΝ Кr ΝsКЮΝХКΝОНТЭЮrТΝНОΝЩrОsЭТРТЮΝНТЧΝsЭr ТЧ ЭКЭОΝ(ЯОὐТΝ
ЯШХέΝ TСОΝ ύrОКЭΝ țТРrКЭТШЧsΝ ТЧΝ ЭСОΝ EКsЭΝ КЧНΝ SШЮЭСΝ EКsЭΝ ШПΝ EЮrШЩОΝ ПrШЦΝ ЭСОΝ ЭСОΝ σТЧЭСΝ ЭШΝ ЭСОΝ
TСТrЭООЧЭСΝCОЧЭЮrв,ΝI-II,ΝχНШХПΝεέΝώКФФОrЭΝPЮἴХТsСОr,ΝχЦsЭОrНКЦ,Νβίίθν The Romanians and the
TЮrФТМΝ σШЦКНsΝ σШrЭСΝШПΝ ЭСОΝ DКЧЮЛОΝ DОХЭКΝ ПrШЦΝ ЭСОΝ TОЧЭСΝ ЭШΝ ЭСОΝ țТН-TСТrЭООЧЭСΝ CОЧЭЮrв,Ν ἐrТХХ,Ν
δОТНОЧΝ– ἐШsЭШЧ,ΝβίίλνΝȚОsΝЩrТЧМОsΝЦКrЭвrsΝBШrТsΝОЭΝύХОЛέΝIМШЧШРrКЩСТОΝОЭΝМКЧШЧТsКЭТШЧ,ΝτбПШrН,Ν
βί11)νΝPrОЦТЮХΝ„σέΝIШrРК” КХΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧОΝ(1λκβ)έΝ
Lauren iuăR dvană(ЧέΝ1λιη,Νἐr ТХК),ΝЩrШПОsШrΝХКΝἔКἵЮХЭКЭОКΝНОΝIsЭШrТОΝКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮΝ
IШКЧΝἑЮὐК”ΝНТЧΝIК ТνΝНШἵЭШrΝьЧΝIsЭШrТОΝНТЧΝβίίγΝХКΝКἵООК ТΝЮЧТЯОrsТЭКЭОΝἵЮΝХЮἵrКrОКΝτrК ОХОΝНТЧΝ КrКΝ
RШЦсЧОКsМăΝ ЩсЧăΝ ХКΝ sПсr ТЭЮХΝ sОМέΝ КХΝ БVI-leaνΝ ЩrОШἵЮЩ rТΝ НОΝ ТsЭШrТОΝ ЮrἴКЧ , ТsЭШrТОΝ sШἵТКХ Ν ТΝ
ОἵШЧШЦТἵ Ν ЦОНТОЯКХ Ν ТΝ ЩrО-ЦШНОrЧ νΝ ЦОЦἴrЮΝ КХΝ ἑШЦТsТОТΝ НОΝ ТsЭШrТКΝ ШrК ОХШrΝ НТЧΝ RШЦсЧТК КΝ
χἵКНОЦТОТΝ RШЦсЧОΝ (НТЧΝ 1λλλ)Ν ТΝ КХΝ ἑШЦТsТОТΝ IЧЭОrЧК ТШЧКХОΝ НОΝ IsЭШrТОΝ КΝ τrК ОХШrΝ (НТЧΝ βίίκ)νΝ КΝ
ЩЮἴХТἵКЭΝЦКТΝ ЦЮХЭОΝἵ r Т,ΝЯШХЮЦОΝНОΝsЭЮНТТΝ ТΝКrЭТἵШХОΝХКΝОНТЭЮrТΝНТЧΝ Кr Ν ТΝНТЧΝsЭr ТЧ ЭКЭОΝ(ЯОὐТΝAt
EЮrШЩО'sΝBШrНОrsμΝțОНТОЯКХΝTШаЧsΝТЧΝЭСОΝRШЦКЧТКЧΝPrТЧМТЩКХТЭТОs,ΝἐrТХХ,ΝδОТНОЧΝ– ἐШsЭШЧ,Νβί1ί)νΝ
PrОЦТЮХΝ „χέΝ DέΝ БОЧШЩШХ”Ν КХΝ χἵКНОЦТОТΝ RШЦсЧО,Ν ЩОЧЭrЮΝ ХЮἵrКrОКΝ τrК ОХОΝ НТЧΝ КrКΝRШЦсЧОКsМăΝ
ЩсЧăΝХКΝsПсr ТЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVI-lea,ΝIК Т,Νβίίζέ
Arcadie M. Bodale (ЧέΝ 1λιη,Ν JТЦἴШХТК),Ν КrСТЯТsЭΝ ХКΝ χrСТЯОХОΝ σК ТШЧКХОΝ IК ТνΝ НШἵЭШrΝ ьЧΝ IsЭШrТО cu
ХЮἵrКrОКΝ DШЦОЧТЮХΝ ОМХОгТКsЭТМΝ ьЧΝ КrКΝ țШХНШЯОТΝ ЩсЧăΝ ХКΝ ТЧsЭКЮrКrОКΝ rОРТЦЮХЮТΝ ПКЧКrТШЭ, ХК
UЧТЯОrsТЭКЭОКΝ „χХОбКЧНrЮΝ IШКЧΝ ἑЮὐК”Ν НТЧΝ IКΒТ,Ν ἔКἵЮХЭКЭОКΝ НОΝ IsЭШrТОνΝ ЩrОШἵЮЩ rТΝ ЩrТЯТЧНΝ ТsЭШrТКΝ
ἐТsОrТἵТТΝ ТΝНШЦОЧТЮХΝἴТsОrТἵОsἵΝьЧΝεШХНШЯКΝьЧΝsОἵШХОХОΝБIV-БIБ,ΝrОХК ТТХОΝsШἵТКХОΝНТЧΝEЯЮХΝεОНТЮΝ
rШЦсЧОsἵΝ ЩсЧ Ν ХКΝ 1κθβ,Ν ОЯШХЮ ТКΝ ТЧsЭТЭЮ ТТХШrΝ КНЦТЧТsЭrКЭТЯО,Ν КἵЭЮХΝ НОΝ ἵЭТЭШrТОΝ ьЧΝ EЯЮХΝ εОНТЮΝ
rШЦсЧОsc,ΝКrСТЯТsЭТἵ ,ΝОНТЭКrОΝНОΝНШἵЮЦОЧЭОΝ ТΝКХЭОХОνΝОНТЭШr,ΝКХ ЭЮrТΝНОΝεТrἵОКΝἑТЮἴШЭКrЮ,ΝКХΝЯШХέΝVI,
ТЧЮЭЮХΝώОr ТТ,ΝНТЧΝCКЭКРrКПТТХОΝVТsЭОrТОТΝțШХНШЯОТΝ(1ῶβί-1ῶζη),ΝIК Т,Νβί1γ, ТΝКЮЭШrΝКΝЧЮЦОrШКsОΝКrЭТ-
ἵШХО ЩЮἴХТἵКЭОΝьЧΝrОЯТsЭОΝНОΝsЩОἵТКХТЭКЭОΝ ТΝьЧΝЯШХЮЦОΝНОΝsЭЮНТТΝНТЧΝНШЦОЧТЮХ ТsЭШrТОТΝ ТΝКrСТЯТsЭТἵТТέ
DescriereaăCIPăaăBiblioteciiăNa ionaleăaăRomсniei
OMAGIU.ăCaproşu,ăIoan
Retrospe iiămedievale:ăinăhonoremăProfessorisăemeritiăIoanăCaproşu ήΝОНέμΝ
VТἵЭШrΝSЩТЧОТ,ΝδКЮrОЧ ТЮΝR НЯКЧ,ΝχrἵКНТОΝεέΝἐШНКХОέΝ- IКΒТμΝEНТЭЮrКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ
„χХέΝIέΝἑЮὐК”,Νβί1ζ
ἐТἴХТШРrέ
ISἐσΝλικ-θίθ-ι1ζ-ίθγ-7
IέΝSЩТЧОТ,ΝVТἵЭШrΝ(ОНέ)
IIέΝR НЯКЧ,ΝδКЮrОЧ ТЮΝ(ОНέ)
IIIέΝἐШНКХО,ΝχrἵКНТОΝεέΝ(ОНέ)
λγί(ζλκ)ΝἑКЩrШΒЮ, Iέ
Cuprins
TКἴЮХКΝРrКЭЮХКЭШrТК έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ λ
δТsЭКΝsОХОἵЭТЯ ΝКΝХЮἵr rТХШrΝPrШПОsШrЮХЮТΝIШКЧΝἑКЩrШ ЮΝ(ЯШХЮЦО) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1γ
δТsЭКΝКἴrОЯТОrТХШr έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ι
τΝЯТК ăΝНОНТМКЭăΝЦОНТОЯТsЭТМТТμΝPrШПОsШrЮХΝIШКЧΝCКЩrШΒЮ,ΝțОЦЛrЮΝНОΝШЧШКrОΝ
КХΝAМКНОЦТОТΝRШЦсЧО (Victor Spinei) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1λ
UЧОΝЯТОΝНἹНТἹОΝрΝХ’СТsЭШТrОΝНЮΝțШвОЧΝÂРО : ХОΝPrШПОssОЮrΝIШКЧΝCКЩrШΒЮ,ΝțОЦЛrОΝ
Н’СШЧЧОЮrΝНОΝХ’AМКНἹЦТОΝRШЮЦКТЧО (Victor Spinei) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βι
DОsЩrОΝМсЧЭărО ТТΝЛТsОrТМОΒЭТΝНТЧΝIКΒТТΝsОМШХОХШrΝБVII-БVIII
(Mihai-CristianăAm riu ei,ăLudmilaăBacumenco-Pьrn u, Diana Stah)έέέέέέέέέέέέ γη
CШЧЭrТЛЮ ТТΝЩrШsШЩШРrКПТМОμΝȚЮЩКΒМЮΝBЮСЮΒΝНОΝCОЩХОЧТ К
(Mihai-Bogdan Atanasiu)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηη
CсЭОЯКΝМШЧsТНОrК ТТΝЩrТЯТЭШКrО ХКΝМШЦОr ЮХΝΒТΝЩrО ЮrТХОΝНТЧΝsКЭОХОΝ ărТТΝțШХНШЯОТ
ьЧΝsОМШХОХО БV-БVIII (Arcadie M. Bodale)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ θλ
DШЮăΝгКЩТsОΝНОΝЯсЧгКrО-МЮЦЩărКrОΝНОΝrЮЦсЧТΝНТЧΝsОМШХЮХΝКХΝБVII-lea
(Ionel Cсndea) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ί1
PОНОКЩsКΝМЮΝьЧМСТsШКrОΝЩОЧЭrЮΝЧОЩХКЭКΝНКЭШrТТХШr ТΝЧОьЦЩХТЧТrОКΝНărТХШrΝ
în Moldova (КΝНШЮКΝУЮЦăЭКЭОΝКΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea – ЩrТЦКΝУЮЦăЭКЭОΝ
КΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVIII-ХОК) (C t linaăChelcu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ίλ
RОРХОЦОЧЭărТХОΝНrОЩЭЮХЮТΝЛТsОrТМОsМ КsЮЩrКΝМăr ТТΝrШЦсЧО ЭТΝЯОМСТ
(Elena Chiaburu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1βι
σШТΝНШМЮЦОЧЭОΝШrТРТЧКХО НТЧΝКrСТЯКΝЦТЭrШЩШХТОТΝțШХНШЯОТΝьЧsЭrăТЧКЭăΝХКΝ1θῶθ
ΒТΝШΝТsЭШrТОΝКΝЦăЧăsЭТrТТΝPЮЭЧК într-ЮЧΝЩОrРКЦОЧЭΝНТЧΝsОМШХЮХΝКХΝБVIII-lea
(ValentinăConstantinov) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ζ1
όОЧШЦОЧЮХΝСКТНЮМТОТΝьЧΝ ărТХОΝRШЦсЧО ЩсЧăΝХКΝьЧМОЩЮЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБIБ-lea
(SЮrsОΝНШМЮЦОЧЭКrОΝΒТΝПТМ ТЮЧОΝПШХМХШrТМă) (DemirăDragnev) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ηη
PrШРrКЦЮХΝТМШЧШРrКПТМΝКХΝsТsЭОЦЮХЮТΝНОΝЛШХЭТrОΝКХΝЧКШsЮХЮТΝЛТsОrТМТТΝ
ÎЧăХ КrОКΝCТЧsЭТЭОТΝCrЮМТΝНТЧΝPăЭrăЮ Т (EmilăDragnev) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1θλ
CШЧΒЭТТЧ КΝsЭКЭКl-ЭОrТЭШrТКХăΝКΝОХТЭОТΝЩШХТЭТМО НТЧΝ КrКΝțШХНШЯОТ
(ЦТУХШМЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea – sОМШХЮХΝКХΝБVIII-ХОК) (IonăEremia) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βίη
ÎЧsОЦЧărТΝЧОМЮЧШsМЮЭОΝНОΝЩОΝМШНТМОΝ ТΝМăr ТΝЯОМСТ
(AndreiăE anu,ăValentinaăE anu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ββλ
țШЯТХОΒЭТТέΝIгЯШКrОΝΒТΝТЧЭОrЩrОЭărТ (ŞtefanăS.ăGorovei)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βηγ
EЯШХЮ ТКΝМШЦЮЧТЭă ТТΝКrЦОЧОΒЭТΝНТЧΝBКsКrКЛТКΝьЧΝМШЧЭОбЭЮХΝЩШХТЭТМТТΝМШЧПОsТШЧКХОΝ
КΝIЦЩОrТЮХЮТΝRЮsΝНОΝХКΝКЧОбКrОΝХКΝПШrЦКrОКΝEЩТsМШЩТОТΝBКsКrКЛТОТΝ
ΒТΝσКСТМОЯКЧЮХЮТ (IonăGumenсi) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βιη
TОsЭКЦОЧЭЮХΝЯШrЧТМЮХЮТΝύСОШrРСОΝBОХНТЦКЧ НТЧΝβηΝЦКТΝ1ιῷί
(DanăDumitruăIacob) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βλ1
„CЮЦКЧТЭКЭОК”ΝrШЦсЧТХШrέ AНЧШЭărТΝЩОΝЦКrРТЧОКΝЮЧОТΝНТsМЮ ТТ
(Sergiu Iosipescu)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γγ1
DОsЩrОΝКЯОrОКΝЮЧЮТΝsХЮУТЭШrΝНШЦЧОsМμ МКгЮХΝМăЩТЭКЧЮХЮТΝAЧЭШЧΝКrКЩЮХ
(GheorgheăLaz r) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γη1
țШΒЭОЧТrОКΝМКЧЭКМЮгТЧă ьЧΝМШЦЩШЧОЧ КΝНШЦОЧТЮХЮТΝХЮТΝΑОrЛКЧΝCКЧЭКМЮгТЧШΝ
(CКЭКsЭТПЮХΝНТЧΝ1θθι) (MarianaăLaz r) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γιγ
CШЧЭrТЛЮ ТТΝХКΝТsЭШrТКΝПКЦТХТОТΝDШЧТМТέΝAЯКЭКrЮrТХОΝЮЧОТΝМăsăЭШrТТμ
SМКrХКЭΝDШЧТМТΝΒТΝSЦКrКЧНКΝRШsОЭ (Lucian-ValeriuăLefter) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζί1
TСОΝțЮsХТЦsΝSООЧΝЭСrШЮРСΝVОЧОЭТКЧΝEвОsΝ(θθί-1γζθ)έΝ
TСОΝCКsОΝШПΝCШНОбΝIЭέΝVIIέΝ1γζΝ(ῶίγη)ΝКЭΝBТЛХТШЭОМКΝσКгТШЧКХОΝțКrМТКЧКΝ
КЧНΝЭСОΝ“SКЯТЧКΝύrШЮЩ”ΝШПΝCСrШЧТМХОs (ŞerbanăMarin) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζβι
EЩШМКΝХЮТΝCШЧsЭКЧЭТЧΝBrсЧМШЯОКЧЮΝΒТΝBКЧКЭЮХ (Vasile Muntean) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζηη
ÎЧЭОЦОТОrОКΝțШХНШЯОТμΝМЮЦΝs-КΝКУЮЧsΝьЧΝТsЭШrТШРrКПТОΝНОΝХКΝЮЧΝ„НОsМăХОМКЭ”Ν
ХКΝНШЮăΝ„НОsМăХОМКЭЮrТ”ς (PavelăParasca) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζθη
„EЧТРЦК”ΝКЧЮХЮТΝ1ζιγ (VirgilăPсslariuc)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζιι
„PШЮrЭrКТМЭΝНЮΝTrОs-Chrestien et Tres-VТМЭШrТОЮбΝώОЧrвΝIIIIΝRШвΝНОΝόrКЧМОΝОЭΝНОΝ
σКЯКrrО…”μΝRОЩrОгОЧЭКrОКΝТЧОНТЭăΝКΝ„МШrЩЮХЮТΝЩШХТЭТМ”ΝьЧЭr-ЮЧΝЭОбЭΝПrКЧМОгΝ
de ХКΝьЧМОЩЮЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea (Alexandru-Florin Platon)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζλη
CЮΝЩrТЯТrОΝХКΝ ОsЮХΝBКСХЮТЮХЮТ,ΝЯКХОКΝσТМШХТЧОТΝ ТΝьЧМОЩЮЭЮrТХОΝTсrРЮ ШrЮХЮТΝ
НОΝХсЧРăΝIК Т (Lauren iuăR dvan) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηβγ
Între Plonini ΒТΝBЮМШЯТЧОΝ(sОМШХОХОΝБIV-БV)έΝPrШЛХОЦОΝНОΝРОШРrКПТОΝТsЭШrТМă
(ConstantinăRezachevici) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηζι
UЧΝЩrШМОsΝНОΝКМЮЦΝ1ιηΝНОΝКЧТΝЩОЧЭrЮΝЦШΒЭОЧТrОКΝЮЧОТΝЯТТΝНТЧΝЩШНРШrТКΝVТΒКЧΝ– IКΒТ
(Ion I. Solcanu)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηθη
DШЮăгОМТΝНОΝsЭсЧУОЧТΝНОΝТsЭШrТОΝТОΒОКЧă (Maria Magdalena Székely)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηιλ
țăЧăsЭТrОКΝ„SПсЧЭЮХΝArСКЧРСОХ”ΝНТЧΝCХТsЮrКΝDЮЧărТТέΝUЧΝЦШЧЮЦОЧЭΝЦОНТОЯКХΝ
rОРăsТЭ (Dumitruă eicu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηλγ
DШМЮЦОЧЭОΝНТЧΝКrСТЯКΝЦăЧăsЭТrТТΝDШСТКrТЮ НОΝХКΝțЮЧЭОХОΝAЭСШsΝ(1θηη-1θιῶ)
(Petronel Zahariuc, Florin Marinescu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ θίι
Programul iconografic al sistemului de boltire al naosului
bisericii Înălțarea Cinstitei Cruci din Pătrăuți
EM I L D RA G N EV
În câteva studii anterioare, ne-am referit în mod special la programul

iconografic din pronaosul bisericii Înălțării Cinstitei Cruci din Pătrăuți,
acordând în același timp o atenție specială, unor teme sau cicluri iconografice,
din cuprinsul său 1. Finalizarea lucrărilor de degajare a picturilor din naos și altar
ne permite să facem câteva observații privind programul iconografic din aceste
spații. Ne vom referi, însă, în mod special, la dispoziția picturilor pe suprafețele
sistemului de boltire. Această atenție deosebită este determinată de câteva
motive speciale.
Biserica de la Pătrăuți este cel mai vechi locaș de cult păstrat, în care
elevația cupolei se produce prin așa-numitul sistem de boltire moldovenesc, care
oferă un suport arhitectonic inedit pentru ordonarea programului iconografic. Pe
lângă aceasta, e necesar să remarcăm faptul că, de la pictarea catoliconului
mănăstirii Maicii Domnului Pantanassa din Mistra (cca. 1430), ultima biserică
de anvergură pictată în perioada bizantină, și până la pictarea Pătrăuților, s-au
scurs cca. 60 de ani, vreme în care biserici pictate cu turlă deasupra naosului
sunt o raritate 2. Din acestă perspectivă, Pătrăuții se transformă într-un reper
important, în primul rând în privința programului iconografic al picturilor din
sistemul de boltire, nu doar pentru pictura murală din Moldova, ci în general,
pentru sud-estul european.
Cupola și tamburul turlei de la Pătrăuți prezintă o dispoziție a picturilor
destul de apropiată formulei tradiționale: Pantocratorul în cupolă (imagine în cea
1
Emil Dragnev, „Cavalcada” de la Pătrăuţi. Noi contribuţii, în Ştefan cel Mare
personalitate marcantă în istoria Europei (500 de ani de la trecerea în eternitate).
Conferinţă ştiinţifică internaţională, Chișinău, 22-23 iunie 2004. Referate şi
comunicări, Chişinău, 2005, p. 56-69; idem, Programul iconografic al pronaosului
bisericii Sf. Cruce din Pătrăuţi, în „Revista de istorie a Moldovei”, 2005, nr. 3, p. 15-
26 ; idem, Primul ciclu cunoscut al Arhanghelului Mihail în pictura murală din
Moldova medievală, în „Analele Putnei”, II, nr. 2, Sfânta Mănăstire Putna, 2006, şi în
In Honorem Demir Dragnev. Civilizaţia medievală şi modernă în Moldova. Studii,
Chişinău, 2006, p. 282-297.
2
Cea mai mare parte a monumentelor pictate în acest răstimp, de altfel într-un număr
destul de restrâns, prezintă biserici mononavale, cu boltire în leagăn sau chiar
neboltite, având doar un acoperiș în două ape.
169
Programul iconografic de la Pătrăuți
mai mare parte dispărută), tamburul turlei divizat în patru registre, în care sunt
reprezentați serafimii, puterile îngerești, profeții și apostolii (ultimele trei
registre sunt plasate între cele patru ferestre ale tamburului, fiind grupate câte
trei figuri). Dacă ne referim la detalii, apar mai multe lucruri rare sau
necunoscute în practicile din alte părți. Insistăm de asemenea asupra relativității
noțiunii de „necunoscute”, cauzată de dosarul de documentare nu întotdeauna
complet, determinat, fie de inaccesibilitatea unor surse, fie de dispariția lor.
Singurul lucru care se desprinde din resturile picturii de pe marginea
cupolei e că imaginea centrală e circumscrisă de o bordură compusă din patru
cercuri (cele exterioare – roșii, cele interne, în verde-azuriu și galben) și înscrisă
în steaua/slava cu opt colțuri, formată din două pătrate intersectate cu laturi
concave, cel cu colțurile orientate pe direcția axelor imaginii, de nuanțe roz și
roșii în creșterea graduală a intensității culorii spre centru, și cel cu colțurile
oblice, albastru, cu aceeași direcție de intensificare tonală, soluție repetată în
calota pronaosului de la Pătrăuți 3 (fig. 1). Acest tip de încadrare este foarte rar
3
Aici, pe evanghelia deschisă a Pantocratorului (ΙΣ ΧΣ Ω ΠΑ[Ν]ΤΟΚΡΑΤΩΡ), este
scrisă partea de început a versetului In. 8.12, fiind modificat incipitul prin
introducerea unei formule mai scurte, dar echivalente după sens: ΕΙΠΕΝ Ο Κ(ΥΡΙΟ)Σ
ΕΓΟ ΗΜΗ ΤΩ ΦΟΣ ΤΟΥ ΚΟΣΜΟΥ Ο ΑΚΟΛΟΘΟΝ [ΕΜΟΥ] ΟΥ ΜΗ
ΠΕΡ[ΙΠΑΤΗΣΗ]… (Πάλιν οὖν αὐτοῖς ἐλάλησεν ὁ Ἰησοῦς λέγων (Εἰπεν ό Κύριος):
ἐγώ εἰμι τὸ φῶς τοῦ κόσμου. ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήση ἐν τῆ σκοτία,
ἀλλ᾽ἕξει τὸ φῶς τῆς ζωῆς.) – „Din nou le-a vorbit Iisus zicând (Și a zis Domnul): Εu
sunt Lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina
vieții”: Noul Testament. Evanghelia după Ioan, ediție bilingvă de Cristian Bădiliță,
București, Editura Curtea Veche, 2010, p. 60, 61. Am revenit aici cu această infor-
mație, nu doar pentru paralelismul evident dintre reprezentările din cupola și turla
naosului și calota pronaosului, dar și pentru a întregi lectura inscripțiilor pe care le
descifrasem doar parțial într-un studiu precedent, când curățirea picturilor din pronaos
nu a fost încă finisată: Emil Dragnev, Programul iconografic al pronaosului bisericii
Sf. Cruce din Pătrăuţi, p. 16. Revenind la paralelismul imaginilor din cupola naosului
și pronaosului, menționăm și cazul antecedent de la Lesnovo, unde, în calotele
ambelor compartimente, apar tipuri iconografice similare ale Pantocratorului,
„ancadramentele” angelice și profetice, însă, înregistrând diferențe importante:
Смиљка Габелић, Манастир Лесново. Историjа и Сликарство, Београд, 1998, p.
51, 54-59, 155, 157-162, fig. 1-5, 73. Tot aici, în ambele cazuri (în naos și pronaos),
imaginile din calote sunt subscrise nu doar cu monograma numelui Mântuitorului,
apărând și epitetul Pantocrator, la fel ca și în calota pronaosului de la Pătrăuți, lucru
destul de rar întâlnit în pictura murală paleologă, în afara cazurilor de la Lesnovo, mai
putând fi consemnate cele de la biserica Sf. Gheorghe (Omorfi) din Galatsi (Attica,
1280-1300) și Peribleptos din Mistra. Remarcăm de asemenea, absența literei N din
inscripția ΠΑ[Ν]ΤΟΚΡΑΤΩΡ în naosul de la Lesnovo și pronaosul de la Pătrăuți:
ibidem, p. 51. De asemenea, o particularitate notabilă a reprezentării Pantocratorului
din calota pronaosului de la Pătrăuți este evanghelia deschisă, cu textul menționat mai
sus, în timp ce, în toate imaginile respective din cupolele pictate în vremea paleologă,
170
Emil Dragnev
întâlnit în arta bizantină (cunoaștem doar exemplul de la biserica Maica

Domnului Leviška din Prizren 4) și cea post-bizantină, exemple similare (dar
niciodată identice) fiind înregistrate de asemenea în Moldova: formulele cele
mai apropiate de Pătrăuți au fost folosite la Sf. Nicolae Popăuți-Botoșani și
Voroneț (aici fiind introdus tetramorful în colțurile oblice) la Arbore (schema
mai complexă, mai apropiată de cea de la Prizren prin introducerea medalionului
evanghelia este închisă. În același timp, trebuie să constatăm că, deși nu este cazul
imaginilor din cupolă, totuși, reprezentarea Pantocratorului cu evanghelia deschisă și
citarea versetului In. 12.8, nu este deloc străină programelor iconografice ale
pronaosurilor. Astfel, la Sf. Sofia din Constantinopol, în luneta deasupra intrării din
nartex în naos, este reprezentat Iisus tronând, flancat de medalioanele cu imaginile
Maicii Domnului și a Arhanghelului Mihail, iar la picioare, un împărat prosternat
(identificat fie cu Vasile I, fie cu Leon al VI-lea), ținând în mâna stângă evanghelia
deschisă cu textul: ΕΙΡΗΝΗ ΥΜΙΝ ΕΓΩ ΕΙΜΙ ΤΟ ΦΩΣ ΤΟΥ ΚΟΣΜΟΥ (Pace vouă.
Eu sunt lumina lumii), deci, versetul In. 12.8, precedat de adresarea lui Hristos după
Înviere (Luc. 24.36, In. 20.19): André Grabar, L’empereur dans l’art byzantin.
Recherches sur l’art officiel de l’empire d’Orient, Paris, 1936, p. 103-106, pl. XVIII,
tot aici sunt citate mai multe exemple, de la mozaicurile de la San Apollinare Nuovo
din Ravenna (cu inscripția în latină: Ego sum lux mundi), frescele din Cappadocia,
până la monumentele din epoca paleologă (scenele votive din Biserica Regală de la
Studenica, de asemenea lângă intrarea în naos la Staro Nagorčino) și cele
moldovenești (în cadrul tablourilor votive de la Voroneț, Bălinești, Moldovița, doar că
nu se menționează amplasamentul lor în naos, și nu în pronaos). Inscripția respectivă
este cunoscută în pictura murală post-bizantină în același spațiu al pronaosului și la
Stavronikita (Muntele Athos, cca. 1546), exact în luneta deasupra intrării în naos, ca
și la Sf. Sofia: M. Chatzidakis, The Cretan Painter Theophanes. The Final Phase of
his Art in the Wall Paintings of the Holy Monastery of Stavronikita, Mont Athos,
19972, pl. 2, în exonartexul nordic din catoloconul mănăstirii Sf. Nicolae
Filanthropinon (insula lacului Ioanina, 1560), Iisus fiind reprezentat în tipul
iconografic de Mare Arhiereu în cadrul compoziției Deisis: Μυρταλη Αχειμάστου-
Ποταμιάνου, Οι τοιχογραφίες της Μονής των Φιλανθρωπηνών στο Νησί των
Ιωαννίνον, Αθήνα, 2004, fig. 158. O observație comună pentru majoritatea
exemplelor citate se impune: versetul In. 12.8 apare, în mod special, în cazul repre-
zentărilor lui Iisus tronând, imaginea din calota pronaosului Pătrăuților constituind o
excepție. Erminia lui Dionisie nu specifică acest lucru, recomandând inscripția
respectivă pentru înfățișarea Pantocratorului: Carte de pictură, p. 259-260.
4
Драга Панић, Гордана Бабић, Богородица Љевишка, Београд, Српска књижевна
задруга, 1975, p. 49-50, releveul 2. Identitatea se extinde asupra formei slavei și a
lipsei elementelor tetramorfului din colțuri, imaginea de la Prizren conținând și
elemente suplimentare, precum înscrierea imaginii Pantocratorului într-un clipeus de
la care izvorăsc raze prin centrul colțurilor stelei octogonale, iar între aceste colțuri
sunt reprezentați îngeri în zbor. Dacă vom confrunta această reprezentare cu cea din
pronaosul Pătrăuților, consemnăm și faptul că evanghelia din mâna stângă a
Mântuitorului este închisă, precum la alte reprezentări ale Pantocratorului din
cupolele pictate în epoca paleologă.
171
central, dar și a imaginilor angelice și a tetramorfului), la Bălinești (slava

octogonală de aceiași structură ca și la Pătrăuți, dar înscrisă într-un clipeus
înstelat, cu reprezentarea tetramorfului în colțurile oblice) ș. a.
Cele două registre, reprezentând cetele angelice (fig. 2) 5, au o dispoziție
simetrică și statică, fiind caracterizate printr-o anumită uniformitate și solemni-
tate, fapt ce le diferențiază de cea mai mare parte a exemplelor din pictura
anterioară paleologă, unde s-au preferat compoziții dinamice, chipurile angelice
fiind antrenate în anumite acțiuni: de susținere a medalionului cu imaginea
Pantocratorului (Peribleptos din Ohrida, Olimpiotissa din Elasona, Staro
Nagorčino, Gračianica, Lesnovo) 6, de participare procesională la Liturghia
îngerească (din nou Olimpiotissa din Elasona, Staro Nagorčino, Gračianica,
Lesnovo (al doilea registru angelic), Odighitria din Peć, Dečani, Ravanica 7, de
închinare a Tronului Hetimasiei (în special la bisericile cipriote: Sf. Themonianos
din Lysi, Sf. Irakleidios a mănăstirii Lambadisti, Cinstita Cruce din Peledri, Sf.
Nicolae din Stegis, dar și la Sf. Nicolae din Theologos, Laconia) 8.
Câte două registre angelice, din câte se observă, apar acolo unde îngerii,
susținând clipeus-ul cu imaginea Pantocratorului, sunt urmați în registrul urmă-
tor de îngerii ce participă la Liturghia îngerească, în mai multe cazuri fiind
prezent doar un singur registru; mai rar, acest registru e omis (Pammakaristos
din Constantinopol 9, Sf. Apostoli din Tesalonic10, Sf. Taxiarchi din Markopoulo 11),
sau e intercalat în cel al profeților (Parigoritissa din Arta) 12. Acolo unde apare
registrul ierarhiei angelice superioare, aceasta este prezentată în toată varietatea
cinurilor: serafimi, heruvimi, tronuri (Parigoritissa din Arta), sau în alternarea
5
Această ilustrație, precum și cele ce vor urma, ne-au fost oferite de părintele Gabriel
Herea, paroh al bisericii Înălțarea Sfintei Cruci de la Pătrăuți, căruia îi mulțumim și
pe această cale.
6
Τίτου Παπαμαστοράκης, Ο διάκοσμος του τρούλου των ναών της παλαιολόγειας
περιόδου στη βαλκανική χερσόνησο και την Κύπρο, Αθήνα, Ἠλέκτρας Ἀνδρεάδη,
2001, pl. 1, 26-28, 82, 87, 101-102.
7
Ibidem, pl. 26-28, 82, 85, 86, 87-90, 101-104 și 95-96, 110-114, 128-129.
8
Ibidem, pl. 57, 58, 59, 62 și 53-54.
9
Cyril Mango, Hans Belting, Doula Mouriki, The Mosaics and the Frescoes of St. Mary
Pammakaristos (Fethiye Camii) at Istanbul, Washington D. C., 1978, pl. I; Τίτου
Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 13.
10
Christine Stephan, Ein byzantinisches Bildensemble. Die Mosaiken und Fresken der
Apostelkirche zu Thessaloniki, Baden-Baden, Wernersche Verlagsgesellschaft
Worms, 1986, pl. 12, fig. 25; Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 20.
11
Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 55.
12
Fig. 6-12; Varvara N. Papadopoulou, Byzantine Art and its Monuments, Athens,
Archaeological Receipts Fund Publications Departament, 2007, fig. 177-178.
172
Emil Dragnev
serafimi și heruvimi/tetramorfi (Peribleptos din Mistra) 13, în timp ce la Pătrăuți,

este prezentată uniform, prin suita de serafimi, diferențiați doar coloristic. Pentru
perioada paleologă putem evidenția doar cazul de la mănăstirea Markov, unde,
ca și la Pătrăuți, registrul de îngeri cu sfere și sceptre este reprezentat în postură
frontală solemnă 14. Acest tip de reprezentare, însă, cu diverse variațiuni, va fi
adoptat în mai multe biserici din Moldova secolelor XV-XVI.
Figurile profeților sunt reprezentate procesional, fiind orientate spre
fereastra din axul estic. Dacă urmăm ordinea reprezentărilor de la fereastra din
axul estic spre nord, succesiunea profeților este următoarea: Moise (ΜΟΗΣΙΣ) 15,
David (ΔΑΔ), Isaia (ΗΣΑΕΙΑΣ) – Fig. 3 / Ieremia (ΗΕΡΕΜΗΑΣ), Aggeu
(ΑΓΓΕΟΣ) 16, Malahia (ΜΑΛΑΧΙΑΣ) 17 – Fig. 4, spre sud: Aaron (ΑΑΡΟΝ),
13
Suzy Dufrenne, Les programmes iconographiques des églises byzantines de Mistra,
Éditions Klincksieck, Paris, 1970 (=Bibliothèque des Cahiers Archéologiques, IV),
fig. 59; Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 36-37, 39, 41, 43, 45-46.
14
Ibidem, pl. 119.
15
Pentru reprezentarea profeților de la Pătrăuți, ce apar frecvent în registrele respective
din arta bizantină și post-bizantină, a se vedea tab. 1 și 2. Mai jos, am dat note aparte
pentru reprezentările rare (Aggeu) și mai puțin frecvente (Malachia).
16
În pictura paleologă, profetul Aggeu apare foarte rar în registrul profeților. Nu
cunoaștem decât două cazuri cu amplasament în tamburul turlei: la biserica
Bunavestire (Bela Crkva) din Karan (Serbia, 1340-42) și la Manasija: Τίτου
Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 238. Este reprezentat în registrul median al bisericii
Învierii din Veroia (Macedonia, al doilea deceniu al sec. XIV, pictată de atelierul lui
Kalliergis), mononavale, lipsite de sistemul de boltire, cu un acoperiș de lemn în două
ape, format dintr-o suită de medalioane: Στυλιάνου Πελεκανίδης, Καλλιέργης. Όλης
Θετταλίας ζωγράφος, Αθήνα, ΕΝ ΑΘΗΝΑΙΣ, 1994, pl. 57. Pentru perioada medio-
bizantină, cunoaștem trei reprezentări, în Cappadocia, la Göreme: Kiliçlar Kilise (sec.
X) și Karanlik Kilise (1020-1130) și la Veneția, San-Marco (sec. XII): G. Kaster,
Aggäus (Haggai), în Engelbert Kirschbaum (ed.), Lexikon der christlichen
Ikonographie, Rom/Freiburg/Basel/Wien, Verlag Herder, 19942, vol. 5, col. 51. În
perioada post-bizantină, de asemenea, apare în cadrul unor cicluri vaste, cvasi-
complete ale profeților, precum la Sf. Gheorghe din Suceava: [Bogdan Bratu],
Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava,
în https://picasaweb.google.com/108924115108430129177/AIICProoroci02?noredire
ct=1&fgl=true&pli=1#5385066217233561474 și în frescele tardive de la biserica Sf.
Nicolae a mănăstirii Šiševo din Macedonia (1630): Анета Серафимова, Пророчките
слова во манастирската црква Свети Никола Шишевски, în Патримониум. МК.
Списание за културното наследство – споменици, реставрация, музеи, Год. 5,
Бр. 10, Скопjе, Каламус, 2012, р. 284 și de la biserica Sf. Gheorghe Politeias din
Kastoria (an. 70’ ai sec. XVII): Μελαχροίνη Π. Παïσίδου, Οι τοιχογραφίες του 17ου
αιώνα στους νάους της Καστορίας. Συμβολή στη μελέτη της μνημειακής ζωγραφικής
της δυτικής Μακεδονίας, Αθήνα, Εκδοσή του ταμείου αρχαιολογικών πορὠν και
απαλλοτριώσεων, 2002, p. 61, pl. 1.
173
Solomon (ΣΟΛΟΜΟΝ), Ilie (ΗΛΕΙΑΣ) – Fig. 5 / Iezechiel (ΕΖΕΚΗΙΛ), Isaia

(ΗΣΑΗΑΣ), Daniel (ΔΑΝΙΗΛ) – Fig. 6, sub care, de asemenea în triade, în
aceiași ordine, găsim apostolii, spre nord: Petru (ΠΕΤΡΟΣ), Matei
(ΜΑΤΘΕΟΣ), Luca (ΛΟΥΚΑΣ)/ Andrei (ΑΝΔΡΕΑΣ), Bartolomeu
(ΒΑΡΘΟΛΟΜΕΟΣ), Filip (ΦΙΛΗΠΟΣ) – Fig. 8, spre sud: Pavel (ΠΑΥΛΟΣ),
Ioan Teologul (ΙΝ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ) – Fig. 7, Marcu (ΜΑΡΚΟΣ) / Simeon
(ΣΗΜΟΝ), Iacov (ΙΑΚΟΒΟΣ), Toma (ΘΩΜΑΣ). Apostolii țin în mână
rotulosuri strânse, doar evangheliștii – evangheliile închise, iar Petru – un rotulos
întredeschis, pe care se vede începutul unui text, foarte deteriorat, însă.
Această dispoziție a figurilor profeților pare să fi fost repetată și în
calota pronaosului de la Pătrăuți 18. Starea degradată a picturii de aici nu permite
decât o confruntare parțială, dar totuși, în anumite momente destul de relevantă.
Astfel, la fel ca și în tamburul turlei naosului, profeții din calota pronaosului sunt
dispuși într-o procesiune ce se îndreaptă spre axul estic, unde sunt reprezentați
față în față, Moise și Aaron, iar în spatele lor, David și Solomon. Cu toate că
inscripția ce însoțește imaginea profetului ce urmează figura lui David din calota
pronaosului este parțial deteriorată, ea e identificabilă cu numele lui Isaia, și în
acest caz în coincidență cu dispoziția din tamburul turlei. Din păcate, confrun-
tarea se oprește aici, celelalte figuri ale profeților din calota pronaosului fiind
aproape în întregime dispărute, fiind posibilă doar estimarea numărului lor,
doisprezece, la fel ca și în tamburul turlei. Cât privește inscripțiile de pe
rotulusuri, în pronaos s-au păstrat doar două, ambele identice cu cele din naos,
într-un caz, însă, fiind schimbat amplasamentul. Vom concretiza aceste lucruri în
cele ce urmează, la prezentarea imaginilor profeților din tamburul turlei
naosului, unde toți profeții poartă rotulusuri desfășurate cu următoarele
inscripții:
17
În perioada medio-bizantină, este figurat în registrele profeților la: Daphni, Karanlik
Kilise, San-Marco din Veneția, Monreale: Anne-Mette Gravgaard, Inscriptions of Olt
Testament Prophecies in Byzantine Churches, Copenhaga, 1979, p. 73-74, iar în cea
paleologă la biserica Sf. Apostoli din Tesalonic (1312-15), Arilje, Pammakaristos din
Constantinopol, Catoliconul (Adormira Maicii Domnului) mănăstirii Chilandari
(Muntele Athos, 1321), Malea, Manasija: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 241. În
turla Catoliconului de la Vatoped, unde de asemenea este prezent, picturile de la 1312
au fost repictate la 1739, încât nu putem avea toată siguranță că s-a păstrat dispoziția
inițială: Ἰωακείμ Ἀθ. Παπάγγελος, Οι Μεταβηζαντινές τοιχογραφίες, în Ἰερά Μεγίστη
Μονή Βατοπαιδίου. Παραδόση Ἱστόρια Τέχνη, Τόμος Α´, Άγιον Όρος, 1996, p. 290,
fig. 251-252; în studiul: Ευθύμιος Ν. Τσιγαρίδας, Οι τοιχογραφίες του καθολικού της
μονής Βατοπεδίου, în Βυζάντιο και Σερβία κατά τον ΙΔ᾽ Αιώνα, Αθήνα, 1996, p. 402,
se menționează că picturile de la 1739 urmează îndeaproape iconografia celor
atribuite lui Panselinos la Protaton. Apare în registrul de medalioane (a se vedea nota
15) de la biserica Învierii din Veroia: Στυλιάνου Πελεκανίδης, op. cit., pl. 59.
18
Petru Palamar, Gabriel Herea, Pătrăuți, 1487. Monument UNESCO, Pătrăuți,
Heruvim, 2011, il. la p. 23.
174
Emil Dragnev
La Moise pe filacteriu este scris versetul 32.1 din Deuteronom:

ΠΡΟΣΕΧΕ ΟΥΡΑΝΕ ΚΑΙ ΛΑΛΗΣΟ ΚΑΙ ΚΑΙ ΑΚΟΥΕΤΟ (Πρόσεχε, οὐρανέ,
καὶ λαλήσω, καὶ άκουέτω) 19 – „Ia aminte, cerule, și voi grăi” 20. În acest caz,
constatăm diferența față de inscripția de pe rotulusul lui Moise din calota
pronaosului, unde apare versetul Baruh 3.36 21. Nu este vorba, totuși, de un
substitut total, ci mai curând de o deplasare a unei inscripții deja utilizate pe
rotulusuile profeților din tamburul turlei naosului, și anume, în cazul lui Aaron,
precum vom vedea mai departe. Citarea versetului 32.1 din Deuterononom nu
este cunoscută pentru monumentele din epoca bizantină și post-bizantină, deși
citările din această carte veterotestamentară în cazul reprezentărilor lui Moise
sunt cunoscute în perioada medio-bizantină (Martorana din Palermo, Sicilia, cca.
1143; Monreale, Sicilia, după 1183, Sf. Neofitos, Cipru, cca. 1200), paleologă:
Pammakaristos din Constantinopol (1310), Sf. Nicolae Stegys, Kakopetria,
Cipru (a doua jumătate a secolului XIV) și în cea post-bizantină: Marea Lavră
(1535), paraclisul Sf. Nicolae de la Marea Lavră (1560), precum și în Erminia
lui Dionisie din Fourna 22, lecturi la parimii din această carte nu sunt cunoscute.
Pe rotulusul lui David apare textul din Psalmul 109.1: ΕΙΠΕΝ Ο
Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΤΟ ΚΗΡΗΩ ΜΟΥ ΚΑΘΟΥ ΕΚ ΔΕΞ[ΙΩΝ ΜΟΥ] (Εἶπεν ὁ κύριος
τῷ κυρίῳ μου Κάθου ἐκ δεξιῶν μου, … ) – „Zis-a Domnul către Domnul meu:
Șezi de-a dreapta Mea…”, inscripție ce apare și pe rotulusul lui David la
biserica Sf. Nicolae din Charaki (ins. Rodos) 23. Exact același verset este citat și
pe rotulusul lui David reprezentat în calota pronaosului de la Pătrăuți. Acest
verset al psalmului este citit ca parte a prochimenului (stih) la slujba ceasului al
șaselea, în ajun de Crăciun și marți, în a șasea săptămână a Postului Mare.
La Isaia, pe rotulus citim textul din cartea sa: Is. 13.9: Ο ΙΔΟΥ ΗΜΕΡΑ
ΚΥ(ΡΙΟΥ) ΕΡΧΕΤΕ ΑΝΙΑΤΟΣ ΘΥΜΟΥ (ἰδοὺ γὰρ ἡμέρα κυρίου ἀνίατος
19
Aici și în continuare versetele din Vechiul Testament sunt citate după ediția: Alfred
Rahlfs (ed.), Septuaginta. Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes, 1935.
20
Traducerile textelor veterotestamentare sunt citate în toate cazurile după ediția:
Cristian Bădiliță, Francesca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Dan Slușanschi (coord.),
Septuaginta, vol. 1-6, Iași, Polirom, 2004-2011.
21
ΟΥΤΟΣ Ο Θ[ΕΟ]Σ ΗΜΟΝ ΟΥ ΛΟΓΙΣΘΗΣΕΤΑΙ ΕΤΕΡΟΣ ΠΕΟΣ [ΑΥΤΟΝ] (οὗτος
ὁ θεὸς ήμῶω, οὐ λογισθησεται ἕτερος πρὸς αὐτόν) „Acesta e Dumnezeul nostru, nu
se va număra altul afară de El”: Emil Dragnev, Programul iconografic al pronaosului
bisericii Sf. Cruce din Pătrăuţi, p. 16, unde am considerat că această inscripție este
suficientă pentru a-l identifica pe portret. În prezent, grație noilor posibilități apărute
după curățirea picturilor din naos, putem corecta această atribuție. De altfel, este
vizibilă și litera inițială a numelui profetului – M, care deopotrivă cu poziționarea sa
în fața lui Aaron, similară celei din turla naosului, confirmă atribuirea figurii
respective lui Moise.
22
Pentru monumentele medio-bizantine și post-bizantine: Anne-Mette Gravgaard, op. cit.,
p. 78-80, pentru cele din epoca paleologă: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 184.
23
Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 189-190.
175
ἔρχεται θυμοῦ) – „Căci, iată, ziua Domnului vine fără scăpare, de mânie…”.
Acest verset nu apare înscris pe rotulusul lui Isaia în monumentele bizantine
cunoscute. Încadrat într-o pericopă ce cuprinde versetele Is. 13.2-13, se citește la
ceasul al 6-lea, Vineri, în a treia săptămână a Postului Mare.
În cazul imaginii lui Ieremia, rotulusul cu inscripția nu s-a păstrat (a se
vedea inscripțiile de pe rotulusurile lui Aaron și Iezechiel).
Pe rotulusul lui Aggeu este înscris textul din profeția sa: Agg. 2.6 sau
2.21: ΕΓΟ ΤΟΝ ΟΥΡΑΝΟΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΘΑΛΑΣΣΑΝ (Ἐγὼ σείσω/σείω τὸν
οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ τὴν ξηρἀν) – „Eu voi scutura/scutur
cerul și pământul, și marea, și uscatul…”. Faptul că în inscripție este omis verbul
σείσω (la viitor) sau σείω (la prezent), singura deosebire dintre pasajele citate
din Agg. 2.6 și 2.21, nu ne permite o atribuție sigură (acest verset, precum vom
vedea mai departe, va fi preluat într-o formă mai completă și pe rotulusul lui Ilie,
unde de asemenea lipsește verbul respectiv). Nu cunoaștem această inscripție pe
rotulusul lui Aggeu în alte părți, lucru de altfel explicabil și prin raritatea
reprezentării acestui profet 24. De asemenea, nu sunt cunoscute cazuri de lecturi
parimiice din cartea lui Aggeu.
Pe rotulusul lui Malachia apare versetul Mal. 3.19: IΔΟΥ ΗΜΕΡΑ
ΚΥ(ΡΙΟΥ) ΕΡΧΕΤΕ K[ΑΙΟΜΕΝΗ] KLIBANOS KAI FLE[ΞΕΙ] (διότι / ἰδοὺ
ἡμέρα κυρίου ἔρχεται καιομέωη ὡς κλίβανος καὶ φλέξει…) – „Căci, iată, ziua
Domnului vine arzând ca un cuptor și-i va arde…”. Nu cunoaștem alte cazuri de
citare a acestui verset în tamburii turlelor din epoca bizantină, mai des, pe
rotulusuri figurând versetul 3.1, care se citea la parimii de Tăierea capului Sf.
Ioan Botezătorul 25. În epoca post-bizantină, versetul 3.19 apare pe rotulusul lui
Malachia în tamburul turlei catoliconului de la Stavronikita (Muntele Athos)26.
24
La Göreme (Karanlik Kilise), în Cappadocia, pe rotulus e înscris versetul Agg.2.9,
inscripția latină de la San-Marco (sec. XII), citează versetul 2.8, iar Erminia lui
Dionisie prescrie versetul 1.7, nici unul dintre ele ne fiind citite la parimii: Anne-
Mette Gravgaard, op. cit., p. 21. În cele trei exemple din epoca paleologă, pe care le-
am evocat deja, pe rotulusul lui Aggeu, de fiecare dată, apare un text ce nu aparține
cărții sale: la Bela Crkva din Karan – Ps.147.1, la Manasija – Michea 5.1: Τίτου
Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 238, la Veroia – Isaia 6.1: Στυλιάνου Πελεκανίδης, op.
cit., p. 79. Acest lucru se explică prin faptul că în epoca paleologă principala sursă
pentru inscripțiile de pe rotulusurile profeților era Prophetologion-ul, în timp ce
lecturi la parimii din cartea lui Aggeu nu se făceau, deci texte respective nu erau de
găsit în aceste culegeri de lecturi liturgice veterotestamentare. În perioada post-
bizantină, pe rotulusul lui Aggeu, apar texte din cartea sa: 2.9 (Sf. Gheorghe din
Suceava): [Bogdan Bratu], Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe, loc. cit.; 1.8 (Sf.
Nicolae a mănăstirii Šiševo): Анета Серафимова, Пророчките слова во
манастирската црква Свети Никола Шишевски, p. 284.
25
Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 241; Στυλιάνου Πελεκανίδης, op. cit., p. 80.
26
M. Chatzidakis, op. cit., pl. 31.
176
Emil Dragnev
Erminia lui Dionisie prescrie versetul 3.19 să însoțească reprezentarea Dreptei

judecăți din urmă a lui Hristos 27.
La Aaron, precum s-a menționat, pe rotulus este înscris versetul Baruh
3.36, care apare, reamintim, în cupola pronaosului de la Pătrăuți pe rotulosul lui
Moise: ΟΥΤΟΣ Ο Θ[ΕΟ]Σ ΗΜΟΝ ΟΥ ΛΟΓΙΣΘΗΣΕΤΑΙ Ε[Τ]ΕΡΟΣ Π[Ε]ΟΣ
[ΑΥΤΟΝ] (οὗτος ὁ θεὸς ήμῶω, οὐ λογισθησεται ἕτερος πρὸς αὐτόν) – „Acesta e
Dumnezeul nostru, nu se va număra altul afară de El”, care se citea la parimiile
ceasului al treilea în ajunul Crăciunului și la vecernia de Nașterea Domnului (cu
acest verset începea o pericopă mai lungă, până la Bar. 4.4). De menționat că
acest verset apare în epoca bizantină destul de frecvent pe rotulosul lui
Ieremia 28; aici, la Pătrăuți, din nefericire, inscripția de pe rotulusul lui Ieremia nu
s-a păstrat, astfel încât nu putem ști dacă în cazul lui Aaron a fost repetată
inscripția de pe rotulusul lui Ieremia, sau că la acesta din urmă a fost inscris
versetul din propria carte, pe care-l vedem scris pe rotulusul lui Iezechiel (a se
vedea mai jos).
Pe filacteriul lui Solomon apare un verset extras din Proverbe, 10.31-32:
ΣΤΟΜΑ ΔΙΚΑΙΟΥ ΑΠΟΣΤΑΖΕΙ ΣΟΦΙΑ ΧΕΙΛΗ ΔΕ ΑΣΕ[ΒΩΝ] (31. στόμα
δικαίου ἀποστάζει σοφίαν, γλῶσσα δὲ ἀδίκου ἐξολεῖται. 32 χείλη ἀνδρῶν
δικαίων ἀποστάζει χάριτας, δὲ ἀσεβῶν ἀποστρέφεται.) – „31. Gura celui drept
picură înțelepciune, dar limba celui nedrept va pieri. 32. Buzele oamenilor drepți
picură haruri, dar gura necredincioșilor se strâmbă”. Nu cunoaștem folosirea
acestui verset în inscripțiile de pe rotulusurile ce însoțesc imaginea lui Solomon
nici în perioada bizantină, nici în cea post-bizantină 29. Se citește la parimii,
27
Carte de pictură, p. 177. În Erminia lui Dionisie sunt prescrise mai multe citate din
Malachia: 1.11 (imaginea profetului, 3 ianuarie), 3.1 (la Botezul Domnului) și 3.20 (la
Nașterea Domnului): ibidem, p. 120-122; Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 72-73, 75.
28
Cu excepția cazului de la Capela Palatină din Palermo, unde acest verset apare pe
rotulusul lui Iezechiel: Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 43; sunt cunoscute mai
multe cazuri în perioada medio-bizantină, de introducere a sa pe rotulusul lui Ieremia:
Panaghia Chalkeon din Tesalonic, Maica Domnului din Veljusa, Sf. Sofia din
Novgorod, Panaghia Nauarchou din Sikelia, Panaghia din Arakos, Sf. Gheorghe
(Episkopi) din Many, Sf. Dumitru din Katsouri: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p.
210. Este cunoscut acest amplasament al inscripției și la 12 monumente din vremea
Paleologilor: Sf. Iraklidis, Geraki, Parigoritissa din Arta, Peribleptos din Ohrida, Sf.
Ioan Kaneo din Ohrida, Pammakaristos din Constantinopol, Sf. Nichita din Čučer,
Staro Nagorčino, Odighitria din Peć, Olimpiotissa din Elassona, Sf. Andrei de la
Treska, Stegis: ibidem, p. 209. Versetul respectiv este recomandat de Erminia lui
Dionisie în legătură cu imaginea Nașterii Domnului, fiind citit, la parimii, la vecernia
de Crăciun. Îl găsim, de asemenea în limba greacă, pe rotulusul, de această dată chiar
purtat de Baruh (subscris în slava veche), care este reprezentat pe intradosul arcului
deasupra timpanului cu scena Nașterii Domnului de la Probota.
29
Cel mai des citat, în cazul reprezentărilor lui Solomon în registrele profeților, este
versetul Prov. 9.1 (Înțelepciunea și-a zidit casa…), pe care-l întâlnim, în limba
177
constituind incipitul unei pericope ce cuprinde versetele 10.31-11.12 (18), în

vinerea săptămânii a treia din Postul Mare.
La Ilie este reprodus, mai complet decât în cazul precedent (la profetul
Aggeu), textul din Agg. 2.6 sau 2.21: ΕΓΩ ΤΟΝ ΟΥΡΑΝΟΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΓΙΝ
ΤΗΝ ΘΑΛΑΣΑΝ Κ(ΑΙ) Τ(ΗΝ) ΖΗΡΑΝ (Ἐγὼ σείσω/σείω τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν
γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ τὴν ξηρἀν) – „Eu voi scutura/scutur cerul și pământul,
și marea, și uscatul…”.
La Iezechiel, pe rotulus este scris versetul din Ieremia 38.31: ΙΔΟΥ
ΗΜΕΡΑΙ ΕΡΧΟΥΤΑΙ ΛΕΓΕΙ Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΚΑΙ ΔΙΑΘΗΣΟΜΑΙ ΤΩ ΟΙΚΩ
Ι[ΣΡΑ]Η[Λ] [Ι]ΟΥΔΗ ΔΙΑΘΗ[KHN] (Ἰδοὺ ἡμέραι ἔρχονται, φησὶν [λέγει]
κύριος, καὶ διαθήσομαι τῷ οἴκῳ Ισραηλ καὶ τῷ οἴκῳ Ιουδα διαθήκην καινήν,),
„Iată, vin zile – spune Domnul – când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui
Iuda legământ nou”. Această inscripție se întâlnește pe rotulusul lui Ieremia în
câteva cazuri din epoca paleologă: biserica Regală de la Studenica, Gračanica și
Dečani, fiind prescrisă și în Erminia lui Dionisie din Fourna30. Acest verset se
citea în cadrul parimiilor, la Vecernia din Sâmbăta Mare. Ținând cont de faptul,
că aici, la Pătrăuți, mai sunt cazuri de repetări ale textelor, am putea presupune
că tot acest verset a fost scris și pe rotulusul lui Ieremia, în cazul în care la acest
din urmă profet nu a fost citat versetul Baruh 3.36.
La Isaia este reprodus versetul Ps. 112.3 și, probabil, începutul celui
următor: ΑΠΟ ΑΝΑΤΟΛΩΝ ΗΛΙΟΥ ΜΕΧΡΙ ΔΑΗΣΜΩΝ ΑΙΝΑΙΤΕ ΤΟ
ΟΝΟΜΑ […] (3. ἀπὸ ἀνατολῶν ἡλίου μέχρι δυσμῶν αἰνεῖτε τὸ ὄνομα κυρίου.
4. ὑψηλὸς ἐπὶ πάντα τὰ ἔθνη ὁ κύριος, …) – „3. De la răsăritul soarelui până la
apus, lăudați numele Domnului! 4. Preaînalt e peste toate neamurile Domnul…”.
Textul profeției lui Isaia conține în mai multe locuri sintagma ἀπὸ ἀνατολῶν
ἡλίου (de la răsăritul soarelui): 11.11, 45.6, 59.19, niciodată la începutul
versetului și în contexte diferite de cazul nostru, astfel încât este greu de
presupus că s-a produs o confuzie. La ceasul al șaselea, miercuri, în săptămâna a
șasea a Postului Mare se citește Ps. 112.1-2.
La Daniel pe rotulus din nou (ca și la David) apare textul din: Ps.
109.1 : ΕΙΠΕΝ Ω Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΤΩ Κ(ΥΡΙ)Ω ΜΟΥ ΚΑΘΟΥ ΕΚ ΔΕΞΗΟ(Ν)
ΜΟΥ ΕΩΣ ΑΝ ΘΩ ΤΟΥΣ ΕΧΘΡΟΥΣ (Εἶπεν ὁ κύριος τῷ κυρίῳ μου Κάθου ἐκ
δεξιῶν μου ἕως ἂν θῶ τοὺς ἐχθρούς) – „Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi
de-a dreapta Mea până voi pune pe dușmanii tăi…”. Nu ne sunt cunoscute alte
cazuri în care inscripția de pe rotulusul lui Daniel să conțină altceva decât
versete din cartea sa.
greacă, și pe rotulosul respectiv din tamburul turlei de la Sf. Gheorghe din Suceava
(conține mai multe erori: Η ΣΟΦΗΑ ΕΚΩΔΟΜΗΣΕΝ ΕΑΥΤ[Η], în loc de Η ΣΟΦΙΑ
ΩΚΟΔΟΜΗΣΕΝ ΕΑΥΤΗ): Gabriel Herea, Pelerinaj în spațiul sacru bucovinean,
Pătrăuți, Heruvim, 20112, fig. 11a la p. 15.
30
Cuvinte profetice la Cina cea de taină: Carte de pictură, p. 122.
178
Emil Dragnev
În programele de decorație ale turlelor din epoca bizantină și cea post-

bizantină, cu toată persistența unui sistem dogmatic fundamental și a unei topici
de elemente comune, varietatea selectării și îmbinării acestor elemente, precum
și a componenței lor concrete, în funcție de spațiul disponibil (inclusiv confi-
gurația sa exactă) și accentele voite, asigură o diversitate de soluții considerabilă.
Acest lucru se referă și la componența registrului profeților, precum și la
modalitatea de dispoziție a figurilor (imagini statuar-frontale, perechi de figuri
„în comunicare”, integrarea figurilor într-o procesiune comună).
Ținând cont de faptul că valența profetică, de prefigurare a evenimen-
telor nou-testamentare, era atribuită întregului corpus de scrieri veterotestamen-
tare și nu doar propriu-zis cărților profetice, registrele profeților cuprind nu
numai „autorii” acestor cărți, dar și alte personaje ale Vechiului Testament.
Astfel, repertoriul sumar al registrelor respective din epoca bizantină cuprinde
cca. 40 de personaje. În majoritatea cazurilor, registrele profeților nu conțin
decât 8-12 figuri, în puține excepții acest număr se ridică la 16, sau chiar la 20,
24, atunci când sunt prevăzute două registre. Oricum, în toate aceste cazuri se
impune o selectare, cu diferențe implicite, în cadrul căreia frecvența apariției
unor personaje anumite la diversele monumente este, de asemenea, inegală.
În cazul selecției de la Pătrăuți, prima observație care se impune este
dubla reprezentare a profetului Isaia. Ambele imagini înfățișează un personaj
vârstnic, unul prezentat frontal (între Iezechiel și Daniel), altul, în trei pătrimi
(precedându-l pe Aggeu). În lipsa unor atribute speciale, apelăm la inscripțiile de
pe rotulus-uri, care, însă, nu ne clarifică pe deplin situația. În al doilea caz, avem
într-adevăr un verset din cartea lui Isaia, în primul – un verset din psalmi, cea ce
nu ne oferă un reper sigur în identificarea acestui personaj, în cazul unei erori de
subscriere.
O astfel de eroare este cunoscută în registrul profeților din turla princi-
pală a catoliconului mănăstirii Dionisiou, unde două figuri sunt semnate cu
numele lui Ieremia. Aici, însă, într-un caz, pe rotulus apare un verset din cartea
lui Ieremia, iar în altul din cartea Judecătorii (6.37) 31, ce se referă nemijlocit la
istoria „lânii lui Ghedeon” 32, fapt ce a determinat identificarea celei de-a doua
figuri, subscrise Ieremia, cu Ghedeon. Citarea din psalmi, cu excepția lui David,
nu indică un personaj anume (în arta bizantină, versete din psalmi, se regăsesc
uneori pe rotulusurile lui Solomon, Iisus Nave, Aaron, Abdias, Aggeu). Deci,
dacă admitem că la Pătrăuți s-a produs o eroare în subscriere, este imposibil să
stabilim cu certitudine cine dintre personajele veterotestamentare se ascunde
după subscrierea Isaia.
31
Ιερά Μονή Αγίου Διονυσίου, fig. 32-33.
32
Acest verset este indicat pentru reprezentarea lui Ghedeon și în Erminia lui Dionisie:
Carte de pictură, p. 120.
179
Explicația dublei reprezentări a lui Isaia printr-o eroare de subscriere,

care pare a fi cea mai verosimilă, nu poate fi acceptată fără rezerve, decât dacă
ținem seama de o altă analogie. Suita de reprezentări din bolta în leagăn a
bisericii din satul Lescoec (aproape de Ohrida, 1461/62) este flancată din ambele
părți, pe direcția est-vest, de registre de profeți în medalioane (câte 9 de fiecare
parte). Aici, profetul Isaia este reprezentat de trei (!) ori (de altfel, și la Pătrăuți
imaginea lui Isaia apare a treia oară pe intradosul arcului sud-estic). G. Subotic
insistă că tripla reprezentare a profetului Isaia la Lescoec este intenționată,
existând o corespondență între textele profetice și gesturile lor cu scenele din
registrul dispus mai jos, cel al Dodecaortonului 33.
Menționând analogia cu situația de la Lescoec, trebuie să ținem cont de
un moment distinctiv. În biserica din Macedonia, registrul profeților este urmat
îndată de cel al Dodecaortonului, fapt ce pune în relație nemijlocită imaginile
profeților cu cele ale Praznicelor. În această situație, repetarea imaginii aceluiași
profet apare, într-adevăr, mai curând ca o intenționalitate, decât ca o eroare. Ori,
la Pătrăuți, registrul profeților este despărțit de cel al scenelor sărbătorilor
(spațial cele mai apropiate fiind patru scene din timpanele formate de arcele
piezișe) prin registrul apostolilor, astfel, fiind mult mai dificil să stabilim o
corespondență între aceste două cicluri.
Trebuie să mai ținem cont și de faptul că scenele menționate din
timpane, precum vom vedea mai departe, sunt încadrate în partea superioară de
imaginile din intradosurile arcelor piezișe ce conțin și figurile unor profeți, a
căror corespondență cu aceste scene este mult mai evidentă, caz în care prezența
celei de a treia imagini a profetului Isaia poate fi întemeiată prin această cores-
pondență. Astfel, dubla reprezentare a profetului Isaia de la Pătrăuți nu poate fi
pusă cu toată siguranța sub semnul erorii, analogia de la Lescoec lăsând posi-
bilitatea unei interpretări din perspectiva intenționalității, în același timp fiind o
analogie incompletă, ce lasă semne de întrebare asupra acestei perspective.
Precum s-a menționat, registrul profeților este ordonat procesional, două
grupe a câte șase profeți, îndreptându-se spre axul estic al turlei. În această
privință, zugravii de la Pătrăuți urmează una dintre cunoscutele soluții de
organizare a acestui registru, care se articulează în cazul mozaicurilor de la
Parigoritissa din Arta, formulă, care nu știm să fi fost preluată în alte monumente
paleologe.
Componența registrului profetic este de asemenea destul de bine
ordonată. La destul de frecventele în vremea paleologă perechi de reprezentări –
33
Гojko Суботић, Охридска сликарска школа XV века, Београд, 1980, p. 97, textele
de rotulosuri nu sunt însă prezentate aici, precum nici în studiul consacrat special
picturilor de la Lescoec, unde registrul profeților este doar consemnat: Р.
Љубинковић, Црква светог Вазнесења у селу Лесковецу код Охрида, în
„Старинар”, II, 1951, р. 216.
180
Emil Dragnev
ținând cont de ordonarea procesională, aceste perechi nu sunt alăturate ci

contrapuse, față în față – Moise-Aaron, David-Solomon, se adaugă toți cei patru
profeți mari, Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel, precum și Ilie. Dubla
reprezentare a lui Isaia lasă loc pentru reprezentarea a doar doi dintre profeții
mici. Această din urmă selecție, care face să apară aici figurile lui Aggeu și
Malachia, nu mai urmează prioritățile generale ale epocii paleologe, primul
apărând foarte rar, doar în registrele cvasi-complete, imaginea celui de-al doilea
neînregistrând o frecvență deosebită; astfel, ambii au fost preferați în acest caz
celor mai „populari” dintre profeții mici, prezenți în majoritatea registrelor
profetice, precum Avacum și Iona. Remarcăm și lipsa atributelor iconografice ce
însoțesc imaginile profeților, practică cunoscută deja în epoca paleologă, dar
care se răspândește și mai mult în arta post-bizantină.
Dacă confruntăm dispoziția profeților de la Pătrăuți cu practica post-
bizantină se impun următoarele observații: ordinea mai strictă a figurilor în cazul
Pătrăuților, pe când în alte picturi post-bizantine perechile de profeți menționate
nu sunt întotdeauna cu rigoare alăturate sau contrapuse. Imaginea lui Aaron, pe
care o întâlnim de câteva ori în registrul profeților în secolul al XV-lea, devine
foarte rară în secolul al XVI-lea 34.
Reprezentările profeților de la Pătrăuți urmează în toate cazurile tipurile
iconografice binecunoscute din arta paleologă, fiind evidențiate prin particula-
rități individualizatoare inconfundabile imaginile lui Moise, Aaron, David,
Solomon, Ilie și Daniel, în timp ce figurile profeților Isaia (în ambele cazuri),
Ieremia, Iezechiel, Aggeu, reproduc tipul generalizat pentru reprezentările mai
multor profeți, de personaje vârstnice cu părul și barba lungi și cărunte.
Singura disonanță apare în cazul lui Malachia, reprezentat la Pătrăuți în
chipul unui tânăr fără barbă, înfățișat și el, cel mai frecvent în arta bizantină și
post-bizantină, după tipicul menționat de imagini ale profeților vârstnici (doar la
Arilje apărând cu părul și barba negre). De altfel, în acest chip, Malachia a fost
reprezentat tot aici, la Pătrăuți, pe intradosul arcului sud-vestic, avându-l în față
pe Zaharia cel Tânăr, figurat în același tip de tânăr fără barbă (în conformitate
deplină cu iconografia bizantină și post-bizantină) ca și Malachia în tamburul
turlei. Dacă confruntăm imaginile de pe intradosurile arcelor piezișe (unde pe cel
sud-estic apare, precum am menționat, și Isaia) cu cele din tamburul turlei, am
putea presupune că, în ultimul caz, s-a produs o confuzie în subscrierea perso-
najelor. Studiul inscripțiilor ce însoțesc imaginile profeților ne indică că au fost
realizate de două mâini, separația fiind de-a lungul axului est-vest, cuprinzând
34
Îl întâlnim în registrele deosebit de extinse, precum cel de la Sf. Gheorghe din
Suceava, unde, pe lângă registrul profetic tradițional, aici compus din 18 figuri,
imaginile profeților completează și următorul registru, cel al apostolilor, unde sunt
reprezentați doar opt apostoli (fiind excluși evangheliștii, reprezentați tradițional pe
pandantivele mici), la care se adaugă opt imagini ale profeților; astfel, în total, în turla
de aici sunt reprezentați 26 profeți.
181
atât inscripțiile din tamburul turlei, cât și cele de pe intradosurile arcelor piezișe,
timpane și pandantivele mici.
Prima distincție care se impune deja în registrul profeților este dată de
modul în care e caligrafiat epitetul Ο ΠΡΟΦΙΤΗΣ, care denotă două maniere
distincte. Acestă inscripție cunoaște mai multe variații în tradiția bizantină, în
special în modul concret de a uni consoanele Π, Ρ, Φ și Τ sub forma unei
„monograme”. Inscripțiile de pe partea nordică își găsesc o corespondență
analogică la biserica Peribleptos din Ohrida, la catoliconul Marei Lavre athonite,
fiind practic identice cu cele de la Sf. Gheorghe din Suceava. Cele din partea
sudică au o analogie mai apropiată în una dintre cele două maniere de a
caligrafia acest cuvânt la biserica Sf. Nichita din Čučer 35.
Aceeași observație se impune și în cazul caligrafierii epitetului Ο
ΑΓΙΟΣ în registrul apostolilor și al evangheliștilor din pandantive. La imaginile
din partea nordică, inscpripțiile respective sunt dezvoltate pe verticală, iar cele
din partea sudică, pe orizontală. Această observație se extinde, de altfel, pe tot
cuprinsul naosului (inclusiv al altarului), cuprinzând și teoria sfinților din
registrul inferior. Realizatorul inscripțiilor din partea nordică practică o scriere
mai „gotică”, fragmentând în unghiuri caracterele cu ducte curbe (C, E, O, Θ,
Φ), cel din partea sudică menținând formele rotunjite. De asemenea, înregistrăm
deosebiri constante în caligrafierea consoanelor Κ, Δ (în partea nordică, ductul
orizontal este plasat jos, iar în cea sudică, la mijloc), vocalele Υ și A (în partea
nordică este utilizată o singură formă, în cea sudică mai multe). „Scribul nordic”
practică pe larg transformarea într-un grafem a vocalelor ΟΥ, iar cel „sudic” le
scrie separat. Comparațiile ar putea continua evocând și alte particularități, dar
credem că și cele aduse constituie o demonstrație suficientă că, la Pătrăuți,
inscripțiile au fost realizate de două mâini diferite, biserica fiind divizată, în
această privință, pe axul est-vest.
Un studiu stilistic al întregului ansamblu de picturi, pe care nu ni l-am
propus la moment, ar putea pune în lumină dacă această distincție, ce opune
partea nordică și cea sudică a suprafețelor interioare din naosul și altarul bisericii
de la Pătrăuți, s-ar extinde de la inscripții și la pictură. În cazul afirmativ, s-ar
35
Variațiile în caligrafierea acestei inscripții sunt înregistrate, cu precădere, de la monu-
ment la monument. În cadrul aceluiași registru, de obicei, întâlnim aceeași manieră de
scriere (excepții fiind atestate doar la bisericile Peribleptos din Mistra, Sf. Nichita din
Čučer și Lesnovo, unde, ca și la Pătrăuți, avem două tipuri). În unele cazuri, putem
afirma că tipul „monogramei” menționate, devine un fel de „marcă” a unui atelier, sau
„școli”. Astfel, la un important grup de monumente pictate de meșterii cretani
(Catoloconul mănăstirilor Sf. Nicolae Anapafsas de la Meteore, Molivoklissia din
Karies, Catolicoanele mănăstirilor athonite Stavronikita și Dionisiou, Noul catolicon
de la mănăstirea Marea Meteora), este folosită aceiași „monogramă” (exceptând
totuși, picturile de la Marea Lavră athonită, unde este folosită altă soluție, apropiată,
precum am menționat, de una dintre cele două maniere de caligrafiere de la Pătrăuți).
182
Emil Dragnev
putea susține că în acest spațiu, au lucrat doi meșteri, ce au realizat deopotrivă și

picturile și inscripțiile. Modul de departajare, în două jumătăți divizate pe
verticală și nu unul ierarhic, ar indica că lucrările au fost îndeplinite de doi
meșteri cu statut egal în cadrul atelierului. Dacă această opoziție nu se va
respecta, atunci ar trebui să constatăm că picturile și inscripțiile au fost realizate
de mâini diferite.
Oricum, însă, faptul că registrul profeților a fost fie pictat și subscris, fie
doar subscris de mâini diferite, ar putea fi cauza eventualelor erori menționate
(dubla reprezentare a lui Isaia și imaginea netipică a lui Malachia).
Cât privește inscripțiile de pe rotulusuri, conținutul lor nu ne permite o
apropiere semnificativă, nici de practica bizantină, nici de cea post-bizantină. Cu
toată varietatea selectării textelor în ambele perioade, totuși anumite regularități
și preferințe se impun. Selecția textelor de la Pătrăuți nu e conformă practic cu
nici una dintre acestea. Repetiția textelor, frecvența citării psalmilor, care
înlocuiesc versetele din cărțile profetice, pot indica un repertoriu textual restrâns
aflat la dispoziția zugravilor, altfel, ar trebui să găsim temeiurile unei intențio-
nalități, foarte dificil de demonstrat.
Totodată, trebuie să insistăm asupra faptului că observațiile de mai sus
se referă la inscripțiile registrului profeților în ansamblu. Dacă urmăm divizarea
conform caligrafierii, pe care am anunțat-o mai sus, diferențe semnificative apar
și între modalitățile de selectare a inscripțiilor, în conformitate cu opoziția nord-
sud. Astfel, la imaginile de pe partea nordică a tamburului observăm o
corespondență strictă între profeții reprezentați și inscripțiile de pe rotulusurile
pe care le poartă, precum și o coerență mai evidentă a mesajului comun.
Aici, profeții Isaia, Aggeu și Malachia au înscrise pe rotulusuri versete
din cărțile ce le sunt atribuite, la David este citat un verset din psalm, după cum
se obișnuia în modul cel mai curent, iar la Moise un verset din Deuteronom,
practică de asemenea destul de bine cunoscută în tradiția bizantină și post-
bizantină. Probabil și la Ieremia, în cazul căruia inscripția a dispărut, această
corespondență a fost respectată (fie prin prezența versetului Ier. 38.31, fie prin
cea a versetului Bar. 3.36). Două, dar poate și trei (în cazul în care la Ieremia a
fost reprodus versetul 38.31 din cartea sa) din inscripții au corespondențe în alte
monumente bizantine și post-bizantine: Sf. Nicolae din Charaki (David),
Stavronikita (Malachia) și biserica Regală de la Studenica, Gračanica și Dečani
(în cazul Ier. 38.31) sau circa 12 monumente din perioada paleologă (în cazul
Bar. 3.36). De asemenea, inscripția de pe rotulusul lui Malachia (în ambianța
Judecății de apoi) și cea eventuală de pe rotulusul lui Ieremia (Ier. 38.31 sau
Bar. 3.36 la Cina de taină și, respectiv, la Nașterea Domnului) sunt recomandate
în Erminia lui Dionisie. Inscripțiile de pe rotulusurile lui David, Isaia și eventual
Ieremia se citesc la parimii.
Toate mesajele, indiferent de importantele nuanțe pe care le comportă,
sunt în corespondență evidentă cu imaginea Pantocratorului din cupolă,
183
exprimată plenar în inscripția deuteronomică de pe rotulusul lui Moise36.

Psalmul 109, incipitul căruia îl aflăm pe rotulosul lui David, este unul din
psalmii cei mai comentați, interpretat în cheie mesianică și raportat la Hristos, și
exact în versetul citat s-a văzut o aluzie la Iisus înălțat în Ceruri 37. Versetul Ier.
38.31 este începutul pasajului (38.31-34) – considerat culminant – mesajului
cărții lui Ieremia, interpretat de Sfinții Părinți în cheia Noului Testament,
încheiat prin Iisus Hristos 38.
Momentul inedit, în comparație cu practica bizantină, îl constituie
mesajul escatologic pronunțat, enunțat prin citarea a trei versete din cărțile lui
Isaia (Căci, iată, ziua Domnului vine fără scăpare), Aggeu (Eu scutur cerul și
pământul) și, mai ales, Malachia (Căci, iată, ziua Domnului vine arzând). Astfel,
mesajul comun al acestei părți din registrul profetic ar fi pus accentul pe întărirea
credinței oamenilor (Deut. 32) în Iisus Hristos, cel care prin întrupare a încheiat
Noul Legământ și s-a înălțat în ceruri alături de Dumnezeu Tatăl și care va
reveni ca Judecător al omenirii.
Ordinea în corespondența dintre imagini și texte și coerența mesajului
inscripțiilor de pe rotulusurile din partea nordică a tamburului turlei contrastează
cu lipsa acestor calități în jumătatea ciclului profetic din partea sudică. Aici, cu
excepția inscripției de pe rotulusul lui Solomon (Prov.10.31-32), în
corespondență cu imaginea (deși necunoscută pentru alte cazuri), nici unul din
profeți nu are înscris pe rotulus un text din cărțile ce li se atribuie, sau care de
obicei apar pe rotulusurile lor în cazul lipsei unei cărți profetice propriu-zise.
Astfel, precum s-a văzut, la Aaron apare versetul Bar. 3.36 (întâlnit de obicei pe
rotulusurile lui Ieremia), la Ilie este repetat versetul Agg. 2.6 sau 2.21 (în mod
curent fiind folosite în acest caz versete din Cărțile Regilor), la Iezechiel este
înscris versetul Ier. 38.31 (probabil și el repetat, în toate cazurile cunoscute la el
apar versete din propria carte), la Isaia citim versetul Ps. 112.3, iar la Daniel –
Ps. 109.1 (din nou repetat). Desigur, imagini de profeți cu texte „străine” mai
întâlnim și la alte monumente din epocile bizantină și post-bizantină, niciodată,
însă, atât de abundente într-un singur registru. Aceeași observație se poate face
și pe marginea repetițiilor textelor39; aici, la Pătrăuți, avem două sigure (la Ilie și
36
Capitolul 32 din Deuteronom este de fapt un poem – „o evocare a istoriei poporului
evreu și o pledoare pentru fidelitate față de Dumnezeu” –, care, începând cu secolul al
IV-lea, a fost alăturat Psaltirii în manuscrisele Septuaghintei: Septuaginta, vol. 1, nota
la versetul 32.1, la p. 605-606.
37
Ibidem, vol. 4/I, notele la Ps. 109 și la versetul 109.1 la p. 276.
38
Ibidem, vol. 6/I, notele la Ier.38.31-34 și 38.31 la p. 514-515.
39
Ljubica D. Popovich, Prophets carrying texts by other authors in Byzantine painting:
mistakes or intentional substitutions?, în „Зборник радова Византолошког
института”, XLIV, 2007, p. 232, din peste 800 de cicluri de profeți din pictura
monumentală și miniatura bizantină, totalizând cca. 5000 de figuri de profeți, autoarea
184
Emil Dragnev
Daniel) și o eventuală a treia (la Aaron sau Iezechiel) 40. Dacă trecem peste
aceste neconcordanțe și repetiții, putem conchide că mesajul general este în
concordanță cu imaginea Pantocratorului, însă fără coerența teologică pe care am
întâlnit-o la reprezentările și inscripțiile din jumătatea nordică a registrului
profetic.
Judecate în ansamblu, inscripțiile de pe rotulusurile profeților atestă o
îndepărtare de practica pe care o întâlnim la monumentele din epoca paleologă.
În primul rând, aceasta se referă la sursa textelor. Cea mai mare parte a
inscripțiilor de pe rotulusurile prorocilor erau inspirate din Prophetologion, în
care erau adunate paremile de peste an 41. La Pătrăuți, doar patru inscripții din
cele douăsprezece se citeau la paremii (Isaia [13.9], Aaron [Bar. 3.36], Solomon
[10.31-32], Iezechiel [Ier. 38.31]), la care am putea adăuga și două versete din
psalmi, care se citeau ca prochimen la parimii (David și Daniel [109.1], Isaia
[112.3]).
De remarcat, totuși, excepția pe care o constituie operele meșterilor
constantinopolitani: bisericile Pammakaristos din Constantinopol și Sf. Apostoli
din Tesalonic, unde inscripțiile de pe rotulusurile profeților au fost preluate din
Vechiul Testament, reprezintă o reflectare a importantului grad de implicare a
unui „supraveghetor teologic” 42. O implicare de acest fel, sau o experiență
anterioară a zugravului în legătură cu aceasta, pare să se impună și în cazul
inscripțiilor din partea nordică a tamburului turlei de la Pătrăuți. Probabil,
legătura mai slabă a inscripțiilor profetice de la Pătrăuți cu textele cuprinse de
Prophetologion s-ar putea explica și prin scăderea circulației acestui tip de carte
liturgică după secolul al XIV, care dispare din uz din secolul al XVI-lea, scrierile
veterotestamentare respective fiind încadrate în alte cărți liturgice: Triod,
Penticostar, Minee 43.
nu a identificat vreun caz de repetare a imaginii unui profet sau a unei inscripției, în
cadrul aceluiași ciclu.
40
Dintre inscripțiile de la Pătrăuți, acestea (Bar. 3.36 și Ier. 38.31) sunt cel mai frecvent
întâlnite la alte monumente, niciodată însă pe rotulusurile lui Aaron și Iezechiel.
41
La o serie impunătoare de monumente din epoca paleologă, toate inscripțiile de pe
rotulusurile profeților sunt extrase din Prophetologion: Parigoritissa din Arta, Arilje,
Biserica Regală de la Studenica, Gračanica, Sf. Nichita din Čučer, Olimpiotissa din
Elassona, Dečani, Gouverniotissa din Creta și Nova Pavlica. La Periblebtos din
Ohrida, Sf. Ioan Kaneo, Staro Nagorčino, catoliconul de la Chilandari, Sf.
Herakleidios din Cipru, Sf. Nicolae din Kakopetria, Sf. Andrei de pe Treska, doar câte
un profet din fiecare registru are un text inspirat din altă sursă, iar la Lesnovo, Markov
și Ravanica, doar câte doi: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 280.
42
La fel ca și la o serie de monumente anterioare epocii paleologe precum: Daphni,
Velijusa, Capella Palatină, Panagia Arakiotissa, Sf. Dumitru Kastouris, Arh. Mihail
din Thari: ibidem, p. 281-282.
43
Mădălina Ungureanu, Dosoftei, „Parimiile peste an” (Iași, 1683): despre sursele
fragmentelor biblice, în „Philologica Jassyensia”, VII, 2011, nr. 2 (14), p. 272.
185
Faptul că alături de versete din parimii apar și psalmii citiți la prochimen

pare să indice mai curând, în calitate de sursă, cărțile liturgice menționate și nu
Prophetologion-ul. În ceea ce privește textele profetice absente în cărțile
liturgice, s-ar putea ca sursa să fie directă, textele veterotestamentare propriu-
zise, sau să fie reprezentată de – ceea ce ne pare nu mai puțin verosimil –
inscripțiile din caietele de modele, completate din diverse surse (biserici la care
au lucrat sau pe care le-au vizitat, manuscrise cu miniaturi etc.). Oricum, în acest
context, e necesar să atragem atenția asupra cunoștințelor noastre precare privind
practica inscripțiilor profetice în secolul al XV-lea (exceptând câteva
monumente din primele decenii ale acestui secol). La biserica Pantanassa din
Mistra (cca. 1430), nu s-a păstrat nici o inscripție, iar pentru monumentele din a
doua jumătate a secolului al XV-lea, din ambianța Ohridei, aceste inscripții
rămân nepublicate.
O altă particularitate importantă a programului iconografic al turlei de la
Pătrăuți este introducerea registrului apostolilor, care-l urmează pe cel al
profeților. Într-o încercare de sinteză privind iconografia bizantină și medievală
românească, I. D. Ștefănescu menționa următoarele: „Arta bizantină din
Constantinopol și țările care au urmat de aproape tradiția ei așează însă apostolii
pe cilindrul cupolei și, aiurea, pe pereții naosului” 44, aserțiune care necesită o
revizuire cardinală. În perioada medio-bizantină, în binecunoscutele omilii la
sfințirea bisericii Maicii Domnului de la Pharos, patriarhul Fotie vorbește despre
corul apostolilor, martirilor și profeților, însă nu le oferă o localizare mai precisă
în raport cu imaginea Pantocratorului din cupolă45. Registrul apostolilor apare în
tamburul turlei Sf. Sofia din Kiev (între 1043-1046, s-a păstrat doar parțial
figura apostolului Pavel), lipsind însă registrul profeților 46. La Hosios Lukas din
Focida, cu toate refacerile tardive și pierderile din zona de boltire, putem
Referitor la structura și componența Prophetologion-ului, a se vedea: Анатолий А.

Алексеев, Византийско-славянский профитологий (формирование состава), în
„Труды Отдела Древнерусской Литературы”, 56, 2004, р. 46-77; idem, Билия в
богослужении. Византийско-славянский лекционарий, Санкт-Петербург, Нестор-
История, 2008, iar pentru ediția textelor bizantine: Carsten Høeg, Günter Zuntz,
Prophetologium, Fasc. I-VI, Hauniae, 1939-1970; Gudrun Engberg, Prophetologium:
Pars altera: Lectiones anni immobilis, fasc. I-II (Monumenta Musicae Byzantinae.
Lectionaria, vol. I), Hauniae, 1980-1981.
44
I. D. Ștefăneascu, Iconografia artei bizantine și a picturii feudale românești, București,
Editura Meridiane, 1973, p. 57.
45
Cyril Mango, The Art of the Byzantine Empire 312-1453. Sources and Documents,
Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press, 1972, p. 186.
46
В. Н. Лазарев, Древнерусские мозаики и фрески XI-XV вв., Москва, Искусство,
1973, fig. 13-14.
186
Emil Dragnev
constata prezența apostolilor în medalioane, în bolțile brațelor sudic, nordic și

vestic, în timp ce în tamburul turlei apar registrele îngerilor și profeților47.
În secolele XII-XIII, reprezentările apostolilor apar în ambianța imaginii
Pantocratorului, niciodată în tamburul turlei. La Monreale, în absența turlei,
imaginea Pantocratorului este plasată în conca absidei altarului, iar apostolii apar
în registrul următor, de o parte și de alta a Maicii Domnului tronând, flancată de
doi arhangheli. O dispoziție similară întâlnim și la Cefalu48. În alte cazuri,
registre ale apostolilor, deși sunt amplasate în partea superioară a bisericilor (dar
nicidecum în tamburul turlei), par a fi distanțate de ambianța Pantocratorului. La
Santa Maria dell’Ammiraglio (Martorana) din Palermo (1146-1151), opt imagini
statuare ale apostolilor (exceptând evangheliștii) sunt plasate în bolțile brațelor
nordic și sudic, iar în tamburul turlei – profeții 49. Imaginile apostolilor mai apar
în tamburul turlei la câteva monumente rusești din secolul al XII-lea (mănăstirile
Mirožsk, Sf. Gheorghe de pe Staraia Ladoga, Nereditsa) 50, însă în cadrul compo-
ziției Înălțării Domnului. În Serbia, la Mileševa și Sopočani, apostolii sunt
reprezentați în partea inferioară a transepturilor nordic și sudic51.
În epoca paleologă, tamburul turlei este constant ocupat de diverse
compoziții angelice și de registrul profeților, fără a rămâne loc pentru cel al
apostolilor. Probabil, prezența celor 12 apostoli în mai multe scene, plasate în
părțile superioare ale naosului sau ale absidei altarului („Înălțarea Domnului”,
„Pogorârea Sf. Duh”, „Împărtășirea apostolilor” ș. a.), făcea inutilă evidențierea
unui registru special. Nu putem pune acest lucru pe seama înălțimii reduse a
tambururilor, deoarece, chiar și atunci când elevația sa permitea introducerea
unui registru suplimentar, s-a preferat dublarea registrului profeților, precum la
biserica mănăstirii Markov, la Manasija 52, Ravanica și Kalenic 53. În contrast cu
această situație, apariția registrului profeților în tamburul turlei de la Pătrăuți
pare a fi o noutate. Această soluție a fost preluată în mai multe biserici moldo-
47
Nano Chatzidakis, Hosios Loukas, Athens, Melissa Publishing House, 1997, releveul
la p. 22-23.
48
В. Н. Лазврев, История византийской живописи [vol. 1], Москва, Искусство,
1986, р. 95, 117
49
Ernst Kitzinger, The Mosaics of St. Mary's of the Admiral in Palermo, Washington,
D.C., 1990 (Dumbarton Oaks Studies, XXVII), p. 154.
50
Ibidem, p. 155.
51
Светозар Радоjчић, Милешева, Београд, 1963, releveurile 5-6 la p. 76-77; Воjислав
J. Ҕурић, Сопоћани, Београд, 1963, releveurile la p. 128-129.
52
Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 122-123, 141.
53
Марина Беловић, Раваница. Историjа и сликарство, Београд, 1999, p. 84-90;
Draginja Simić-Lazar, Kalenić et la dernière période de la peinture byzantine,
Skopje/Paris, Matica Makedonska/De Boccard, 1995, p. 45-50.
187
venești, nu și în pictura post-bizantină din Balcani, unde, în cazurile bisericilor

cu turle, programul iconografic se limita la registrele angelice și profetice 54.
În ultimul registru, al apostolilor, sub glafurile ferestrelor, sunt
reprezentați în medalioane Iisus în Slavă (est), Fecioara Oranta (vest) și părinții
săi, Sf. Ioachim (nord) și Ana (Η ΑΓΙΑ ΑΝΑ, sud). Interspațiul între pandanti-
vele cu imaginile evangheliștilor a fost de timpuriu decorat cu reprezentarea
acestor chipuri în medalioane, ca de exemplu la Sf. Sofia din Kiev, unde diferă
doar tipul iconografic al Mântuitorului 55. La Nereditza, Ioachim și Ana apar între
pandantive, alături de chipurile necreate ale Mântuitorului56. În evoluțiile
ulterioare, pe acest loc se vor afirma chipurile necreate, la care se vor adăuga și
alte reprezentări, precum Tronul Hetimasiei sau imagini angelice.
În pandantivele mici, ce susțin tamburul turlei, sunt reprezentați cei
patru evangheliști, într-o ordine inversă, de la dreapta spre stânga: Sf. Matei (Ο
ΑΓΙΟΣ ΜΑΤΘΕΟΣ, vest), Sf. Marcu (Ο ΑΓΙΟΣ ΜΑΡΟΚΟΣ, sud), Sf. Luca (Ο
ΑΓΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ, est) și Sf. Ioan Teologul (Ο ΑΓΙΟΑ ΙΩ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ,
nord). Această dispoziție neobișnuită are un corespondent în picturile de la
Pătrăuți, unde, pe zidurile naosului, o parte din scenele ciclului Pătimirilor se
derulează de asemenea în același sens 57.
Tematica profetică din tamburul turlei este continuată pe intradosurile
arcelor ce susțin pandantivele mici. Pe intradosul arcului nord-estic, într-un
medalion, este figurat chipul lui David (ΔΑΔ) – Fig. 15, flancat de imaginile a
doi serafimi cu ripide în mâini pe care este înscris ΑΓΙΟΣ. Pe rotulus este scrisă
partea finală a versetului Ps.109.3: ΚΕ ΓΑΣΤΡΟΣ ΠΡΟ ΕΟΣΦΩΡΟΥ
ΕΓΕΝ[NH]ΣΑ Σ[Ε] (ἐκ γαστρὸς πρὸ ἑωσφόρου ἐξεγέννησά σε) „din pântece,
mai înainte de luceafăr, te-am născut”.
Urmează, pe intradosul arcului sud-estic, imaginile statuare ale lui Iisus
Nave (ΙΙ ΤΟΥ ΝΑΒΗ) și profetului Isaia (ΗΣΑΗΙΑ) – Fig. 12. Inscripțiile ne-au
parvenit cu multe pierderi, astfel încât lectura lor nu este întru totul sigură, iar pe
54
În majoritatea cazurilor, înălțimea turlei nu permite adăugarea unui registru supli-
mentar, însă și în cazurile când există spațiu disponibil sunt preferate alte subiecte,
precum în catoliconul Marii Lavre athonite, unde apare un registru suplimentar de
semifiguri ale patriarhilor veterotestamentari: Gabriel Millet, Monuments de l’Athos.
I. Les peintures, Paris, 1927, pl. 115, sau în bisericile din Țara Românească din
secolul al XVI-lea, unde doar la Căluiu, la baza turlei, apar semifigurile apostolilor:
Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murală din Țara Românească în veacul al
XVI-lea, București, Editura Meridiane, 1978, p. 24-43.
55
В. Н. Лазврев, История византийской живописи, p. 77.
56
Idem, Древнерусские мозаики и фрески, p. 50.
57
Asupra sensului invers a derulării scenelor din acest ciclu a atras atenția Sorin Ulea:
Gavril Ieromonahul, autorul frescelor de la Bălinești, în Cultura moldovenească în
timpul lui Ștefan cel Mare, culegere de studii îngrijită de M. Berza, București, Editura
Academiei, 1964, p. 431.
188
Emil Dragnev
alocuri ipotetică. Ambele texte par să fie introduse prin cuvintele folosite la
lecturile parimiilor: ΤΑΔΕ ΛΕΓΕΙ Κ(ΥΡΙΟ)Σ (Așa a zis Domnul). Pe rotulosul
lui Isaia, textul pare să se conforme cu versetul Is.1.16: ΛΟΥΣΑΣΤΕ ΚΑΘΑΡΟΙ
ΓΙΝ(ΕΣ)ΘΕ (λούσασθε, καθαροὶ γένεσθε, … ) – „Spălați-vă, curățiți-vă, lepădați
răutățile din sufletele voastre dinaintea ochilor mei, opriți-vă de la răutățile
voastre”. La Iisus Nave, textul este afectat și mai mult, ipoteza noastră de
reconstituire a sa ar fi identificarea cu partea finală a versetului Ios. 3.7: ἵνα
γνῶσιν, καθότι ἤμην μετὰ Μωυσῆ, οὕτως ἔσομαι καὶ μετὰ σοῦ („Din ziua
aceasta voi începe să te înalț dinaintea tuturor fiilor lui Israel, ca să știe că, la fel
cum eram cu Moise, așa voi fi și cu tine”).
Pe intradosul arcului sud-vestic, apar figurile statuare a profeților
Malachia (ΜΑΛΑΧΙ[ΑΣ]) și Zaharia cel Tânăr/Nou (ΖΑΧΑΡΥΑΣ Ο ΝEΟΣ) –
Fig. 13. Textele de pe rotulusuri sunt aproape în întregime dispărute, nelăsând
loc nici pentru reconstrucții ipotetice.
În sfârșit, pe intradosul arcului nord-vestic este reprezentat într-un
medalion Iisus Hristos Cel-vechi-de-zile (ΙΣ ΧΣ Ω ΠΑΛΕΟΣ ΤΩΝ ΗΜΕΡΩΝ) –
Fig. 14, flancat de figurile statuare ale patriarhilor veterotestamentari, Avraam
(Ο ΔΗΚ[Ε]ΟΣ ΑΥΡΑΑΜ) și Isaac (Ο ΔΗΚΕΟΣ ΗΣΑΑΚ).
În timpanele de sub arcele piezișe sunt plasate patru scene din ciclul
Dodecaortonului (a Sărbătorilor): Nașterea Domnului (Η ΧΥ ΓΕΝΝΑ) – Fig.
11, nord-est, Botezul Domnului, sud-est, Întâmpinarea Domnului (Fig. 9-10),
sud-vest și Schimbarea la Față (Η ΜΕΤΑΜΟΡΦΩΣΙΣ), nord-vest. Ordinea
dispoziției lor nu urmează consecutivitatea narațiunilor evanghelice, dar se
conformează cu cea liturgică (25 decembrie, 6 ianuarie, 2 februarie, 6 august), a
datelor sărbătorilor fixe de peste an.
Profeta Ana, în scena Întâmpinării Domnului, ține în mâna stângă un
rotulos desfășurat pe care este înscris: ΤΟΥΤΟ ΤΩ ΒΡΕΦΟΣ ΟΥ(ΡΑΝΟ)Ν
Κ(ΑΙ) ΓΗΝ ΕΣΤΕΡΕΩ ΣΕΝ (Acest Copil a creat cerul și pământul) 58 – Fig. 10,
imagine și text inspirate din Luc. 2.22-38, fără a avea însă o corespondență
literală.
58
Această inscripție este prescrisă de Erminia lui Dionisie: Carte de pictură, p. 129, și
apare în scena respectivă la Protaton: Μανουήλ Πανσέληνος, εκ του ιερού ναού του
Πρωτάτου, Αγιορειτική Εστία, Θεσσαλονίκη, 20082, fig. 4-5, la Vechea Catedrală din
Edessa (Macedonia, 1375-85 sau 1389): Ευθύμιος Ν. Τσιγαρίδας, Τοιχογραφίες της
περιοδου των Παλαιολόγων σε ναούς της Μακεδονίας, Εκδοσεις Π. Πουρναρα,
Θεσσαλονίκη, 1999, fig 62α la p. 130, în Catoliconul mănăstirii Pantanassa din
Mistra: Μαίρη Ασπρά-Βαρδαβάκη, Μελίτα Εμμανουήλ, Η μονή της Παντάνασσας
στον Μυστρά. Οι τοιχογραφίες του 15ου αιώνα, ΕΜΠΟΡΙΚΗ ΤΡΑΠΕΖΑ ΤΗΣ
ΕΛΛΑΔΟΣ, Αθήνα, 2005, fig. 42 la p. 104 și în paraclisul Sf. Nicolae a Marii Lavre
de la Muntele Athos: Athanassios Semoglou, Le décor mural de la chapelle athonite
de Saint-Nicolas, p. 46.
189
Este evident că imaginile din intradosurile arcelor piezișe sunt în

corespondență cu scenele Praznicelor din timpane, lucru la care ne-am referit
mai sus. Unele sunt într-o perfectă conexiune liturgică. Astfel, textul Ps. 109.3
de pe rotulusul lui David se citește ca prochimen la parimiile ceasului al șaselea
din ajunul sărbătorii Nașterii Domnului. De asemenea, la parimii se citesc
versete din Cărțile lui Iisus Nave și Isaia la sărbătoarea Botezului Domnului. Este
dificil de explicat legătura dintre scena Întâmpinării Domnului și imaginile
profeților Malachia și Zaharia cel Tânăr, mai ales în condițiile când textele de pe
rotulusuri nu s-au păstrat. La această sărbătoare, lecturile se fac din Exod,
Levitic, Numerii și cartea lui Isaia. Doar atunci când ziua de 2 februarie cade în
vinerea săptămânii lăsatului de sec de brânză (acest lucru se întâmplă de
Kiriopasca – 25 martie) lecturile parimiilor se suprapun, și astfel, de ziua
Întâmpinării Domnului se citește și din Zaharia (nu și din Malachia). Erminia lui
Dionisie recomandă versete din Malachia și Zaharia la reprezentarea Botezului
Domnului 59.
Legătura dintre reprezentările din intradosul arcului nord-vestic și scena
Schimbării la Față pare a fi mai curând de ordin scripturistic și dogmatic.
Asocierea figurilor drepților veterotestamentari, Avraam și Isaac, cu chipul
Celui-vechi-de-zile, este cunoscută în miniatura bizantină 60, având
corespondență cu Evanghelia după Matei, evanghelistul respectiv fiind și aici
reprezentat alături, în timpanul vestic. În același timp, imaginea Celui-vechi-de-
zile este în consonanță cu scena Schimbării la Față, făcând legătura dintre
teofaniile Vechiului și Noului Testament, în concordanță cu învățătura despre
„același Dumnezeu” a patriarhilor veterotestamentari și apostolilor.
Nu ne vom referi în actualul studiu la iconografia scenelor din timpane,
care necesită o abordare în cadrul întregului ciclu, menținând doar caracterul
narativ al compozițiilor, în corespondență cu tendințele artei paleologe tardive,
ilustrate de scenele respective din biserica Maicii Domnului Pantanassa din
59
Carte de pictură, p. 122.
60
A se vedea în această privință frontispiciul Evangheliei după Matei din grupul de
manuscrise iluminate Parisinus graecus 74, precum și interpretările scripturistice,
dogmatice și liturgice pa care le implică: Emil Dragnev, O capodoperă a miniaturii
din Moldova medievală. Tetraevanghelul de la Elizavetgrad și manuscrisele grupului
Parisinus graecus 74, Chișinău, Editura Civitas, 2004, p. 51-53. Tot aici, a se vedea și
despre cazul asocierii imaginilor lui Avraam, Isaac și Iacov cu chipul evanghelistului
Matei la Voroneț: p. 175-176, precum și dezvoltarea acestui subiect în legătură cu
imaginile din timpane și pandantivele mari: Constanța Costea, John the Persians’
Emperor, în „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, série Beaux-arts, XLV, 2008, p.
31-32.
190
Emil Dragnev
Mistra (cca. 1430), cu care, de altfel, picturile de la Pătrăuți denotă și anumite

afinități stilistice 61.
Privit în ansamblu, programul iconografic al sistemului de boltire al
naosului de la Pătrăuți se plasează într-o poziție intermediară între tradițiile
picturii paleologe și arta post-bizantină din secolul al XVI-lea, atestând deja
mutații importante în raport cu prima și stabilind o serie de caracteristici
definitorii pentru evoluțiile artei post-bizantine, în special, în versiunea moldo-
venească. Ultimul moment este cauzat și de specificul arhitecturii moldovenești
în ceea ce privește sistemul de boltire, care oferă structuri și suprafețe inedite.
Le programme iconographique du système d’élévation

du tour de la nef de l’église de la Vraie Crois de Pătrăuți
(Résumé)
L’église de Pătrăuți, bâtit par le prince régnant de Moldavie Etienne le Grand

en 1487, a reçue son décor des peintures après cette date. C’est la plus ancien des
églises conservées, dont le tour de la nef est élevé sur un système des deux séries d’arcs
superposés, appelé „voûte moldave”. En tenant compte qu’après la décoration de
l’église de la Vierge Pantanassa à Mistra (env. 1430) et jusqu’a celle de Pătrăuți, des
églises peints avec la tour sur la nef sont très rares, et de la spécificité de la „voûte
moldave” qui met au disposition des peintres des surfaces inédite jusqu’ici pur le décor
picturale, on comprend bien l’importance de la recherche du programme
iconographique de cette espace.
Au premier vue, ce programme suive dans sa structure (Le Christ Pantocrator
dans la coupole, et ensuite, quatre registre superpose dans le tambour qui soutien la
coupole: les séraphins, les pouvoirs angélique, le prophète de l’ancien loi et les
apôtres), les bien connues tradition de l’art de l’époque précédente, mais la recherche
en détail, relève des choses inédites ou rares. L’image du Pantocrator, presque
entièrement détruite, a été encadrée dans une gloire octogonale (comme a Vierge
Leviška de Prizren). Les anges sont présentés dans une attitude solennelle, statique, qui
contraste avec les représentation des registre angéliques a l’époque paléologue,
toujours dans un action (de soutenir la gloire du Christ, entrer dans la procession de la
Liturgie céleste ou vers le trône d’Hetimasia), en trouvent un repère semblable
seulement au monastère Markov. Les prophètes sont présentés dans une procession,
orientée vers la fenêtre de l’est, en deux groupes de 6 figures de chaque côté, disposition
qu’on rencontre à Parigoritissa d’Arta. Parmi les paires (Moïse - Aaron et David –
Salomon), ont retrouve ici le 4 grand prophètes (Isaïe, Jérémie, Ézéchiel, Daniel), Elie
et 2 petite prophètes: Aggée et Malachie. Isaïe est représenté ici deux fois, et on peut
supposer une erreur de signature, mais, il faut tenir compte d’un situation partiellement
analogique à Lescoec (1461/62, Macédoine), ou Isaïe a été représenté trois fois,
61
Μαίρη Ασπρά-Βαρδαβάκη, Μελίτα Εμμανουήλ, Η μονή της Παντάνασσας στον
Μυστρά, fig. 41-43, 45.
191
intentionnellement, mais les arguments de cette situation de Lescoec, sont difficile a

trouver a Pătrăuți.
Les particularités de l’écriture (les signatures et les inscriptions sur les
rouleaux), nous permettons de distinguer avec sureté deux mains différentes, dont la
séparation se produit à la longue de l’axe est-ouest, en séparant les parties de nord et de
sud de la surface entière de la nef. En ce qui concerne les inscriptions sur les rouleaux,
ils semblent être mieux organisé sur le côté du nord du registre des prophètes. On peut
lire ici, les textes suivants chez: Moïse (Dt. 32.1), David (Ps. 109.1), Isaïe (Is. 13.9),
Jérémie (le rouleaux est détruit), Aggée (Ag. 2.6 ou 2.21) et Malachie (Mal. 3.19). Touts
les messages textuels sont en correspondance avec l’image de Pantocrator, exprimée
pleinement dans le Dt.32.1. Le Psaume 109, a été le plus commenté, et interprété en clé
messianique par rapports au Christ, et comme allusion de l’Acensement du Sauveur. La
particularités principales de l’ensemble des ces inscriptions est l’accent eschatologique
spéciale, exprimé dans les versets Is.13.9, Ad. 2.6 et 2.21 et Mal. 3.19. Sur le côté du
Sud, on observe un manque de cohérence, des répétions, des discordance entre les
images et les inscriptions. Ici, seulement dans le cas de l’image de Salomon ont trouve
une correspondance avec le texte (Pr. 10.31-32), en tant que, dans tous les autres cas,
les prophètes ont sur le rouleaux des textes qui ne sont pas tirer de leurs livres (ou qui
sont cité d’habitude dans le cas où une telle livre n’existe pas): Aaron (Bar.3.36 – cité
d’habitude chez Jérémie – répétition?), Elie (Ag. 2.6 ou 2.21 – répétition!), Ézéchiel
(Jer. 38.31 – répétition?), Isaïe (Ps. 112.3), Daniel (Ps. 109.1 – répétitions!).
Des toutes ces inscriptions, ont retrouve dans des autres monuments seulement
les celle de Ps. 109.1 (St. Nicolas de Charaki, Rodos), Mal. 3.19 (Stavronikita à Mont
Athos), Jer. 38.31 et Bar 3.36 (dans plusieurs monuments, mais exactement chez
Jérémie). La pluparts des citations des versets prophétiques, dans les monuments
paléologues, ont été extrait du Prophétologion (sauf les églises décorées par des maitres
constantinopolitains: Pammakaristos de Constantinople et Sts. Apôtres de
Thessalonique), dont c’est pas le cas de Pătrăuți, ou on trouve seulement 4 versets
prophétiques lue pendent la liturgie, ainsi que 2 versets des Psaumes, lue au
prokimenon, ce que suggère comme source les livre liturgiques (Triode, Pentecostarion,
Ménées), dans lesquelles passe les lectures de l’Ancien Testament, avec la diminution de
l’usage du Prophétologion, jusqu'à son disparition au XVIe siècle.
Une autre particularité notable du programme iconographique de Pătrăuți,
c’est l’introduction su registre des apôtres dans le tambour de la tour, que l’on
rencontre plus tard dans plusieurs églises moldaves. Dans le même registre, sous les
fenêtres, sont représenté dans des médaillons, Jésus en gloire, la Vierge Orante, et ses
parents, Joachim et Anne. Dans les quatre pendentifs, on voit, comme d’habitude, les
évangélistes, mais l’ordre de leur représentation, est inverse par rapport à la celle
habituelle.
Les images sur les intrados des arcs supérieurs, sont en correspondance avec
les scènes représentées dans les tympans. Au-dessus de la scène de la Nativité (tympan
de nord-est), on voit dans l’intrados l’image du David dans un médaillon, secondé des
deux séraphins. Sur son rouleaux est inscrit le verset Ps. 109.3 (le prokimenon de la
sixièmes heure a la veuille de la Nativité). La scène du Baptême (sud-est), est
accompagnée par les images d’Isaïe et de Josué fils de Noun dans l’intrados (on
pratiques les lectures de leurs livres pendent l’office des vêpres du Baptême). C’est plus
192
Emil Dragnev
difficile à établir la liaison entre les images des prophètes Malachie et Zacharie le Jeune
de l’intrados et la scène de la Présentation de Jésus au Temple (sud-ouest). Au-dessus
de la scène du Transfiguration (nord-ouest), dans l’intrados est représenté dans un
médaillon l’Ancien-des-jours, flanqué par les figures d’Abraham et Isaac, qui souligne
le sens théophanique de cette scène. Dans son ensemble, le programme iconographique
du système d’élévation du tour de la nef de l’église de Pătrăuți, occupe une position
intermédiaire entre les traditions de l’art paléologue et la peinture post-byzantine du
XVIe siècle, en établissent tout une série des trais définissants pour les évolutions de la
peinture moldave.
193
Tabel 1
Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire ale

bisericilor din perioada paleologă
Monumentul, între paranteze: localizarea,

datarea picturilor; după paranteze, numărul
Malachia
profeților reprezentați, din care, după caz,
Iezechiel
Solomon
Ieremia
Daniel
Aggeu
Moise
Aaron
David
se scade numărul imaginilor dispărute
Isaia
Ilie
și/sau neidentificate.
Imperiul Bizantin și Despotatul Epir
Sf. Sozont, Geraki, Laconia, Pelopones (după
1261), 12 – 1 + + + + + + +
Sf. Nicolae, Agios Nicolaos, Epidauros Limira
(a doua jum. a sec. XIII), 12 – 10 + +
Sf. Serghios și Vah, Kitta, Mesa Many,
Pelopones (1262-85), 8 – 7 +
Panaghia Peribleptos, Ohrida, Macedonia
(1295), 12 + + + + + +
Sf. Ioan Kaneo, Ohrida, Macedonia (cca. 1296),
8 + + + +
Panaghia Parigoritissa, Arta, Epir (1294-96), 12 + + + + + + + +
Sf. Petru, Kastania, Exo Many, Pelopones (cca.
1300), 12 – 11 +
Pammakaristos, Constantinopol (paraclisul
Mântuitorului, 1310), 12 + + + + +
Sf. Apostoli (Panaghia), Tesalonic (1312-1315),
10 + + + + +
Panaghia Olimpiotissa, Elassona, Tesalia (1332-
1348), 8 + + + + + +
Sf. Nicolae, Platsa (Kabinari), Exo Many
(1337/38), 12 – 9 + +
Hristos Mântuitorul (Panaghia), Tesalonic
(1350-1370), 8 + + + + +
Panaghia Peribleptos, Mistra, Pelopones (1360-
1370), 12 – 1 + + + + + + + +
Sf. Nicolae, Theologos, Laconia, Pelopones
(1370-1400), 8 – 2 + + + + +
Sf. Gheorghe, Akrotirio Maleia, Pelopones
(1400-25), 9 – 3 + + + + +
Zonele sub dominație latină
Panaghia Kera, Kritsa Merabelou, Creta (mijl.
sec. XIII), 12 – 9 + + +
Sf. Nicolae din Exarchos, Ftiotida, Tesalia (a
doua jumătate a sec. XIII), 12 – 9 + + +
Sf. Herakleidios, măn. Lambadisti,
Kalopanagiotis, Cipru (a doua jum. a sec. XIII), + + + + + + + +
12
194
Emil Dragnev

Malachia
Iezechiel
Solomon
Ieremia
Daniel
Aggeu
Moise
Aaron
David
Isaia
Ilie
Panaghia Chryseleousa, Strobolos, Cipru (a doua
jum. a sec. XIII), 16 – 1 + + + + + + + +
Taxiarchis (Sf. Anarghiri) din Markopoulo
(Attica, 1275-1300), 8 + + + +
Sf. Nicolae din Malona – Charaki (ins. Rodos,
sec. XIV), 8 + + + + +
Cinstita Cruce, Peledri, Cipru (între 1353 și
1374/75), 16 + + + + + + + +
Panaghia Gouverniotisaa, Potamies Irakleiou,
Creta (1350-1375), 8 + + + +
Panaghia Krina, Chios (după 1389), 12 + + +
Sf. Nicolae Stegys, Kakopetria, Cipru, (a doua
jumătate a sec. XIV), 12 + + + + + + +
Serbia, de la regatul lui Milutin la despotatul Sebiei de Morava, Bulgaria și
Țara Românească
Sf. Ahillie, Arilje, Serbia (1296), 12 – 1 + + +
Adormirea Maicii Domnului (Maica Domnului
Leviška), Prizren, Kosovo și Metochia (1309- + + + +
1313), 8
Sf. Ioachim și Ana (Biserica Regală), Studenica,
Serbia (1314), 8 + + + +
Sf. Gheorghe, Staro Nagorčino, Kumanovo,
Macedonia (1317-1318), 8 + + + +
Adormirea Maicii Domnului, catoliconul măn.
Chilandari, Muntele Athos (1321), 12 + + + + +
Bunavestire, Gračanica, Pristina, Kosovo și
Metohia (1318-1321), 8 + + + +
Sf. Nichita, Čučer, lângă Skopje, Macedonia
(cca. 1321), 8 + + + +
Maica Domnului Odighitria, Peć, Kosovo și
Metohia (1337), 16 + + + + + + + + +
Bunavestirea (Bela Crkva), Karan, Serbia (1340-
42), 6 – 1 +
Sf. Arhangheli, Lesnovo, Macedonia (1346/47),
8 + + + + +
Pantocratorul, Dečani, Kosovo și Metochia
(1346-1350), 8 + + + + +
Mântuitorul Hristos, Prizren, Kosovo și Metohia
(între 1348 și 1370), 8 + + +
Sf. Dumitru, măn. Markov, Macedonia (1376-
1381), 16 + + + + + + + +
Sf. Andrei de pe Treska, Macedonia (1388/89), 8 + + +
Înălțarea Domnului, Ravanica, Serbia (1385-87), + + + + + + + + +
195

Malachia
Iezechiel
Solomon
Ieremia
Daniel
Aggeu
Moise
Aaron
David
Isaia
Ilie
20
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Nova
Pavlica, Serbia (1381-89), 8 + + + + +
Adormirea Maicii Domnului, Lubostinja, Serbia
(1389), 8 + + +
Sf. Nicolae, Jošanica, Serbia, (cca. 1400), 8 + + + +
Sf. Treime a măn. Manasija, Serbia (1407-18),
24 + + + + + + + + +
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a măn.
Kalenić, Serbia (1413) + + + + + + +
Sf. Ioan Botezătorul, Zemen, Bulgaria (după
1360), 12 – 1 + + + + + +
Sf. Gheorghe, Sofia, Bulgaria (a doua jum. a sec.
XIV), 22 – 7 + + + + + + +
Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeș, Țara
Românească (1380-85), 12 + + + +
Novgorod
Adormirea Maicii Domnului, Volotovo pole,
Novgorod (1363 ?), 8 + + + + +
Mântuitorului al Transfigurării pe strada Ilie,
Novgorod (Teofan Grecul, 1378), 8 +
Mântuitorului al Transfigurării de la Kovalev,
Novgorod (1380), 8 + + +
Sf. Teodor Stratilat de pa „pârău”, Novgorod
(anii 80-90’ ai sec. XIV), 8 + + + + +
Nașterea Domnului „de la cimitir” („din câmp”),
(anii 90’ ai sec. XIV), 8 – 2 + + + +
Arhanghelul Mihail al măn. Skovorodsk,
Novgorod (înc. sec. XV ?), 8 – 1 + + +
Sf. Simeon Teoforul a măn. Zverin, Novgorod
(an. 60’ – înc. an. 70’ ai sec. XV), 5* +
Sf. Nicolae a măn. Gostinopolie, Novgorod (cca.
1475 ? – sf. sec. XV), 8* + + + + + + +
Total reprezentări 25 13 22 21 34 41 37 29 35 3 8
* Profeții sunt reprezentați pe intradosul arcelor mari.
Pentru alcătuirea tabelului a fost utilizat materialul din următoarele surse: Τίτου
Παπαμαστοράκης, Ο διάκοσμος του τρούλου των ναών της παλαιολόγειας περιόδου στη
βαλκανική χερσόνησο και την Κύπρο, Αθήνα, Ἠλέκτρας Ἀνδρεάδη, 2001; Л. И.
Лифшиц, Монументальная живопись Новгорода XIV-XV веков, Москва, 1987.
196
Emil Dragnev
Tabel 2
Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire

ale bisericilor din perioada post-bizantină (sec. XV-XVI)

Malachia
și/sau neidentificate și se evidențiează
Iezechiel
Solomon
Ieremia
Daniel
Aggeu
Moise
Aaron
David
cazurile unui alt amplasament decât în
Isaia
Ilie
tamburul turlei, sau de boltire fără turlă.
Biserica Tuturor Sfinților (Lešani, Macedonia,
1451/52), 20 – 10, bolta în leagăn + + + + +
Biserica Sf. Ilie (Dolgaec, Macedonia, 1454/5),
10, bolta în leagăn + + + + +
Biserica Înălțării (Lescoec, Macedonia,
1461/62), 18 – 1, bolta în leagăn + + + + + + + +
Biserica Maicii Domnului (Deagalevci,
Bulgaria, 1476), 16, de-a lungul secțiunii + + + + + + + + +
nordice și sudice a bolții
Biserica Sf. Dumitru (Boboșevo, Bulgaria,
1487/8), 16, bolta în leagăn + + + + + + + +
Catoloconul măn. Sf. Nicolae Anapafsas
(Meteore, Tessalia,12 oct. 1527), 10 + + + + + +
Sf. Nicolae a măn. Probota (cca. 1532), 8,
intradosurile arcelor piezișe + + + + + +
Sf. Gheorghe a măn. Sf. Ioan cel Nou (Suceava,
1534), 24 - 2 + + + + + + + + + +
Paraclisul Adormirii Maicii Domnului
Molivoklissia (Karies, Athos,1536 sau 1541?, + + + + + + +
școala), 8
Catoliconul măn. Philanthropinon (insula lacului
Ioanninei, Epir, 1541-1542), 16, bolta în leagăn + + + + + + + + +
Catoliconul măn. Stavronikita (Athos, 1545/46),
14 + + + + + + + + +
Catoliconul măn. Dionisiou (Athos, 1547), 14 + + + + + + + + +
Capela Sf. Nicolae de la Marea Lavră (Athos,
1560), 8 + + + + + + +
Biserica Transfigurării din Veltsista (reg.
Ioanninei, Epir, 1568), 15 - 3, bolta în leagăn + + + + + + +
Pentru alcătuirea tabelului a fost utilizat materialul din următoarele surse: Гojko
Суботић, Охридска сликарска школа XV века, Београд, 1980; Georgi Gerov,
Newly Revealed Murals from 1476 at the Dragalevci Monasteri, în Зборник
Матице српске за ликовне уметности, 32-33, Нови Сад, 2003, р. 71-82;
Δημητριος Ζ. Σοφιανος, Ευθυμιος Ν. Τσιγαριδας, Αγια Μετεωρα. Ιερα Μονη
197
Αγιου Νικολαου Αναπαυσα Μετεωρων. Ιστορια – τεχνη, Τρικαλα, 2003; [Bogdan

Bratu], Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de
la Suceava, în http://sfantulioancelnou.ro/pictura/pictura.html; Maarit Elo,
Ovidiu Boldura, Paul Buciuta, Tereza Sinegalia, The Restoration of the Probota
Monastery. 1996-2001, Helsinki, Metaneira, 2001; Σαββας Θ. Παντζαριδης. Οι
τοιχογραφιες του παρεκκλησιου Κοιμησεως Θεοτοκου (Μολυβοκκλησιας) Καρυες
Αγιον Ορος, Εκδοσεις Παναγιωτη Σ. Πουρναρα, Θεσσαλονίκη, 2006; Μυρταλη
Αχειμάστου-Ποταμιάνου, Οι τοιχογραφίες της Μονής των Φιλανθρωπηνών στο
Νησί των Ιωαννίνον, Αθήνα, 2004; M. Chatzidakis, The Cretan Painter
Theophanes. The Final Phase of his Art in the Wall Paintings of the Holy
Monastery of Stavronikita, Mont Athos, 19972; Ιερά Μονή Αγίου Διονυσίου. Οἱ
Τοιχογραφίες του Καθολικού, Άγιον Όρος, 2003; Athanassios Semoglou, Le
décor mural de la chapelle athonite de Saint-Nicolas (1560). Application d’un
nouveau langage pictural par le peintre thébain Frangos Catellanos, Presses
Universitaires du Septentrion, Villeneuve d’Ascq Cédex, 1998; Anghéliki
Stavropoulou-Makri, Les peintures murales de l’église de la Transfiguration á
Veltsista (1568) en Epire et l’atelier des peintres Kondaris, Ioannina, 19892.
198
Emil Dragnev
Planșa I
Fig. 1. Pantocratorul și registrul profeților din calota pronaosului.
Fig. 2. Registrele anghelice: serafimii și puterile îngerești.
199
Planșa II
Fig. 3. Registrul profeților (segmentul nord-estic): Moise, David, Isaia.
Fig. 4. Registrul profeților (segmentul nord-vestic): Ieremia, Aggeu, Malachia.
Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel

200
Emil Dragnev
Planșa III
Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel.
Fig. 7. Registrul apostolilor (est): Sf. Petru, Iisus în Slavă, Sf. Pavel, Sf. Ioan Teologul.
Fig. 8. Registrul apostolilor (vest): Sf. Toma, Sf. Fecioară Oranta, Sf. Filip, Sf. Bartolomeu.
Fig. 9. Registrul apostolilor (sud): Sf. Marcu, Sf. Ana, Sf. Simon, Sf. Iacov.
201
Planșa IV
Fig. 10. Registrul apostolilor (nord). Sf. Andrei, Sf. Ioachim, Sf. Luca, Sf. Matei.
Fig. 11. Pandantivul estic. Sf. Luca.
Fig. 12. Intradosul arcului nord-vestic. Cel-vechi-de –zile.
Fig. 13. Intradosul arcului nord-estic. David.

202
Emil Dragnev
Planșa V
Fig. 14. Avraam. Fig. 15. Isaac Fig. 16. Iisus Nave
Fig. 17. Isaia.
Fig. 19. Zaharia.
Fig. 18. Malachia.

203
Planșa VI
Fig. 20. Nașterea Domnului (fragment). Fig. 21. Botezul Domnului (fragment).
Fig. 23. Întâmpinarea Domnului

(Fragment)
Fig. 22. Întâmpinarea Domnului
(Fragment)
204
View publication stats

Patrautiboltire PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Patrautiboltire PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Programul iconograﬁc al sistemului de boltire al naosului bisericii Înălțarea

Article · November 2018

Religious minority View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

δЮἵrКrОΝЭТЩ rТЭ ΝἵЮΝsЩrТУТЧЮХΝПТЧКЧἵТКrΝКХΝPrТЦ rТОТΝεЮЧТἵТЩТЮХЮТΝIКΒТ

IХЮsЭrК ТКΝНОΝЩОΝМШЩОrЭăμΝPТsКЧТКΝНОΝХКΝТЧЭrКrОКΝьЧΝЩrШЧКШsЮХΝЦ Ч sЭТrТТΝἕШХТКΝНТЧΝIК Т

În câteva studii anterioare, ne-am referit în mod special la programul

întâlnit în arta bizantină (cunoaștem doar exemplul de la biserica Maica

central, dar și a imaginilor angelice și a tetramorfului), la Bălinești (slava

serafimi și heruvimi/tetramorfi (Peribleptos din Mistra) 13, în timp ce la Pătrăuți,

Solomon (ΣΟΛΟΜΟΝ), Ilie (ΗΛΕΙΑΣ) – Fig. 5 / Iezechiel (ΕΖΕΚΗΙΛ), Isaia

La Moise pe filacteriu este scris versetul 32.1 din Deuteronom:

Erminia lui Dionisie prescrie versetul 3.19 să însoțească reprezentarea Dreptei

constituind incipitul unei pericope ce cuprinde versetele 10.31-11.12 (18), în

În programele de decorație ale turlelor din epoca bizantină și cea post-

Explicația dublei reprezentări a lui Isaia printr-o eroare de subscriere,

ținând cont de ordonarea procesională, aceste perechi nu sunt alăturate ci

putea susține că în acest spațiu, au lucrat doi meșteri, ce au realizat deopotrivă și

exprimată plenar în inscripția deuteronomică de pe rotulusul lui Moise36.

Faptul că alături de versete din parimii apar și psalmii citiți la prochimen

Referitor la structura și componența Prophetologion-ului, a se vedea: Анатолий А.

constata prezența apostolilor în medalioane, în bolțile brațelor sudic, nordic și

venești, nu și în pictura post-bizantină din Balcani, unde, în cazurile bisericilor

Este evident că imaginile din intradosurile arcelor piezișe sunt în

Mistra (cca. 1430), cu care, de altfel, picturile de la Pătrăuți denotă și anumite

Le programme iconographique du système d’élévation

L’église de Pătrăuți, bâtit par le prince régnant de Moldavie Etienne le Grand

intentionnellement, mais les arguments de cette situation de Lescoec, sont difficile a

Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire ale

Monumentul, între paranteze: localizarea,

Monumentul, între paranteze: localizarea,

Monumentul, între paranteze: localizarea,

* Profeții sunt reprezentați pe intradosul arcelor mari.

Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire

Monumentul, între paranteze: localizarea,

Αγιου Νικολαου Αναπαυσα Μετεωρων. Ιστορια – τεχνη, Τρικαλα, 2003; [Bogdan

Fig. 1. Pantocratorul și registrul profeților din calota pronaosului.

Fig. 2. Registrele anghelice: serafimii și puterile îngerești.

Fig. 3. Registrul profeților (segmentul nord-estic): Moise, David, Isaia.

Fig. 4. Registrul profeților (segmentul nord-vestic): Ieremia, Aggeu, Malachia.

Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel

Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel.

Fig. 11. Pandantivul estic. Sf. Luca.

Fig. 12. Intradosul arcului nord-vestic. Cel-vechi-de –zile.

Fig. 13. Intradosul arcului nord-estic. David.

Fig. 17. Isaia.

Fig. 19. Zaharia.

Fig. 18. Malachia.

Fig. 23. Întâmpinarea Domnului

View publication stats

You might also like