My first few months in Romania

Arianna and I arrived at the 5th of October in Cluj-Napoca at the airport. Our local coordinator
Csilla and her college picked us up from there. On our way to Targu Mures, where Aris new
home would be and where I would live for the next two weeks, we got a lot of first
impressions from the country. I felt less nervous, because I knew I would not be alone in the
beginning of my time in Romania and I would have someone, with who I can settle in. The
two roommates of Arianna welcomed us really warmly and I felt comfortable very quick.
They showed us around the city, introduced us to their friends and showed us their life here.
We had a really great time together and learned some things about the country and of course
we tried to learn a few words in the new language, Hungarian. After those two weeks I needed
to go to Miercurea Ciuc, where my work in the Caritas project would start. After a two-hours
ride with the car I arrived in Miercurea Ciuc and met my four new roommates. I was very
happy, that I would not live alone and always have some other volunteers to exchange.
I am working in Szent Agoston, which is for disabled people from 18 years on. The clients
come there to socialize with other people and to learn some easy things like cooking and
doing the laundry. Sometimes they also learn how to write, read and do maths. We also do a
lot of creative things, which we sell on different markets.
In the first two weeks I felt very comfortable, because I was not alone and had always
someone I could talk to. When I left Ari and went to Miercurea Ciuc I was sad, because we
discovered Targu Mures together and made our first friends there. So for me it was really hard
to leave this place and start from the beginning in another city again. I became friends with
the other volunteer girls from my flat very quick and also tried to learn more Hungarian words
for my work in the centre.

Az első pár napom Romániában

Arianna és én Október 5-én érkeztünk meg a Kolozsvári reptérre. A helyi

koordinátorunk, Csilla és a kolleganője vettek el minket onnan. Útban Marosvásárhely felé,
ahol Ariannanak az új otthona található és ahol én két hétig lakhattam, sokmindent elárult az
országról. Kevésbé éreztem magam nyugtalannak, mert tudtam, hogy a Romániai időm
kezdetén nem leszek egyedül és lesz valaki akivel elhelyezkedhetek. Ariannanak a lakótársai
nagyon kedvesen fogadtak és hamar otthonosan éreztem magam. Megmutatták nekünk a
várost, bemutattak minket a barátaiknak és megmutatták milyen az élet itt. Nagyon szép
időket töltöttünk itt együtt és megtanultunk pár új dolgot az országról és persze
megpróbáltunk pár szót megtanulni az új nyelven is, magyarul. Ez a két hét után le kellett
utaznom Csíkszeredába, ahol a munkám a Caritas Projekten belül elkezdődött. 2 órás utazás
után megérkeztem Csíkszeredába, ahol megismerhettem a 4 szobatársamat. Nagyon boldog
voltam, hogy nem kell majd egyedül laknom és hogy mindig lesz mellettem pár
csereönkéntes.

A Szent Ágoston központban dolgozom, ami 18 év feletti fiataloknak van. A kliensek

bejárnak ide szocializálni és hogy megtanuljanak pár könnyű dolgot, mint a főzés vagy a
mosás. Néha azt is megtanulják, hogy hogyan kell írni, olvasni és számolni. Ugyanakkor
nagyon sok kreatív dolgot készítünk, amiket majd eladunk külömböző vásárokban.

Az első két hétben nagyon jól éreztem magam, mert nem voltam egyedül és mindig volt
valaki akivel társalogjak. Amikor el kellett búcsuznom Ariannatól és el kellett menjek
Csíkszeredába, akkor szomorú voltam, mert Marosvásárhelyt együtt fedeztük fel és itt
kötöttünk új barátságokat. Ezért számomra nagyon nehéz volt egy másik városba mennem és
mindent újból kezdenem egy teljesen új városban.

Nagyon gyorsan összebarátkoztam a többi önkéntessel ahol lakok és ugyanakkor

megpróbáltam több magyar szót megtanulni a munkában.

RO

Primele mele zile în România.

Arianna și eu am sosit în data de 5 Octombrie la aeorportul din Cluj Napoca. Coordonatorul
nostru local, Csilla și colega ei deja ne așteptau. Drumul către Târgu Mureș unde e noua casă
a lui Arianna ne a dezvâluit multe despre țară. M-am simțit mai puțin agitată, pentru că știam
că la început nu o să fiu singură și o să am pe cineva alături cu care mă voi putea acomoda.
Colegii de cameră a lui Arianna ne au primit foarte călduros și m-am simțit repede ca acasă.
Ne-au arătat orașul, ne-au făcut cunoștiință cu prietenii lor și ne-au arătat cum e viața în Tîrgu
Mureș. Am petrecut împreună un timp foarte frumos în Târgu Mureș unde am învățat lucruri
noi despre țară și am început să învățăm pe ungurește.
După aceste două săptămâni a trebuit să mă duc în Miercurea Ciuc, unde a început munca
mea în cadrul proiectului Caritas. După două ore de călătorit am ajuns în Miercurea Ciuc unde
am făcut cunoștiință cu cele 4 colege de cameră. Eram foarte bucuroasă că nu trebuie să
locuiesc singură și că întotdeauna voi avea aproape câțiva voluntari de schimb.
Lucrez în Centrul Sfântul Augustin, care e un loc special pentru tinerii peste 18 ani.
Beneficiarii vin aici ca să socializeze și să învețe unele lucruri noi, cum ar fi cum să gătească
sau să spele. Câteodată le învățăm cum să scrie, să citeasă sau să numere.Totodată pregătim și
multe lucruri creative pe care le vindem în diferite târguri.
În primele două săptămâni m-am simțit foarte bine pentru că nu eram singură și aveam pe
cineva cu care să conversez. Când a trebuit să-mi iau rămas bun de la Arianna și a trebuit să
plec în Miercurea Ciuc am fost tristă, pentru că am descoperit Târgu Mureșul împreună și aici
am legat noi prietenii. Din cauza aceasta pentru mine a fost mai dificil că a trebuit să mă duc
într-un alt oraș și a trebuit să încep totul de la început. M-am împrietenit foarte repede cu
ceilalți voluntari și am început să învăț mai mult pe ungurește la locul de muncă.